Experimentul Rutherford

Dobrean Tudor

Clasa a XII-a B

Liceul Teoretic O.C.Tăslăuanu

Cuprins:
 Contextul experimentului Rutherford
Aceste fenomene includ:
o Razele X
o Radierea termică
o Emiterea de particule radioactive

 Desfășurarea experimentului
o Sursa de particule alfa
o Tinta subțire
o Detectarea particulelor
o Impactul și importanța

 Rezultatele și concluziile

 Impactul și importanța

1
 Contextul experimentului
Rutherford

La începutul secolului al XX-lea, modelul

atomic predominant, propus de J.J. Thomson, sugera
că atomul este o sferă uniformă de încărcare pozitivă
în care electronii se rotesc în interiorul acestei sfere
ca stropii de pudră într-o budincă. Cu toate acestea,
acest model nu explica unele fenomene observate în
experimentele cu radiații.

Aceste fenomene includ:

Razele X: Descoperite de Wilhelm Conrad Roentgen în
1895, razele X au fost emise de către electronii dintr-un
tub de vid atunci când aceștia sunt accelerați printr-o
diferență de potențial electric. Aceste raze X puteau
penetra diverse materiale și produce imagini
radiografice. Modelul lui Thomson nu putea explica
cum electronii încărcați negativ ar putea fi stabili într-o
sferă uniformă de încărcare pozitivă.

2
Radierea termică: Observațiile arătau că materialele
emiteau radiații atunci când erau încălzite, ceea ce
indica faptul că atomii lor nu erau complet stabili și că
erau capabili să elibereze energie sub formă de radiație
electromagnetică. Modelul lui Thomson nu putea
explica această radiație termică.
Emiterea de particule radioactive: În timpul studiilor
asupra radiațiilor, s-a descoperit că anumite elemente
radioactive emiteau particule subatomice (cum ar fi
particulele alfa și beta). Aceste particule nu puteau fi
explicate în cadrul modelului lui Thomson, care
presupunea că atomii sunt entități stabile și uniforme.

Aceste observații au indicat că modelul lui

Thomson, cunoscut și sub numele de modelul "plum-
pudră", era incomplet și necesită o revizuire pentru a
explica fenomenele observate în experimentele cu
radiații. Experimentul Rutherford a fost un pas crucial
în direcția aceasta, oferind o nouă perspectivă asupra
structurii atomice.

3
 Desfășurarea experimentului

Sursa de particule alfa: Experimentul a folosit o

sursă de particule alfa, care sunt nuclee de heliu
încărcate pozitiv și care pot penetra materiale subțiri.
Aceste particule alfa au fost
obținute dintr-un material
radioactiv, precum
poloniul, și au fost emise
cu energie ridicată.
Tinta subțire: O
lamă subțire de aur, cu o
grosime de doar câțiva
atomi, a fost folosită ca
țintă. Această lamă a fost
aleasă pentru că aurul este un
metal foarte maleabil și poate fi tras în foi extrem de
subțiri, păstrând în același timp o densitate atomică
suficient de mare pentru a permite interacțiuni
semnificative cu particulele alfa.

4
 Detectarea particulelor: Au fost plasate mai
multe detectoare în jurul țintei de aur. Aceste
detectoare au fost proiectate pentru a măsura
unghiurile și intensitatea devierii particulelor alfa
care au trecut prin țintă. Detectoarele erau dispuse
într-un mod care să permită observarea și
înregistrarea precisă a direcției și a unghiului de
deviere a particulelor alfa după ce acestea
interacționau cu atomii din țintă.

Impactul și importanța: Experimentul

Rutherford a fost esențial pentru fundamentarea
modelului atomic modern și a deschis calea către o
înțelegere mai profundă a structurii atomice. Acesta
a influențat semnificativ dezvoltarea fizicii nucleare
și a fost un punct de referință important în evoluția
științei atomice și a fizicii în general.

5
 Rezultatele și concluziile
În timpul experimentului, Rutherford și
echipa sa au realizat observații remarcabile, care
au avut consecințe revoluționare asupra
înțelegerii structurii atomice:

Majoritatea particulelor alfa treceau prin

țintă fără a fi deviate semnificativ: Această
constatare a fost surprinzătoare și contrară
așteptărilor din modelul lui Thomson. Majoritatea
particulelor alfa au trecut prin țintă fără a fi deviate
semnificativ, ceea ce sugera că majoritatea spațiului
atomic era gol. Acest rezultat a infirmat ipoteza unei
distribuții uniforme a încărcăturii pozitive în atom,
așa cum era descris în modelul "plum-pudră".

O mică proporție din particulele alfa erau

deviate la unghiuri mari: În contrast, o mică
proporție din particulele alfa au fost deviate la
unghiuri mari sau chiar s-au întors înapoi. Aceste

6
devieri semnificative sugerau că particulele alfa
întâlniseră o masă concentrată cu sarcină pozitivă,
care le devia de la traiectoria lor inițială. Această
observație a condus la concluzia că atomul nu putea
fi uniform încărcat pozitiv, ci trebuie să conțină o
zonă concentrată de încărcare pozitivă în centru.

Concluzia centrală: Concluzia principală a

fost că atomul nu este o sferă uniformă de încărcare
pozitivă, așa cum presupunea modelul lui Thomson,
ci are un nucleu dens, încărcat pozitiv, în jurul căruia
electronii orbitează. Această descoperire a nucleului
atomic a fost extrem de semnificativă și a
reprezentat o schimbare majoră în înțelegerea
structurii atomice. Modelul atomic al lui Rutherford,
cunoscut sub numele de modelul nuclear al
atomului, a fost fundamental în dezvoltarea
ulterioară a teoriei atomice și a fost ulterior rafinat
de către alți fizicieni precum Niels Bohr și Werner
Heisenberg pentru a forma modelul atomic modern.

7
 Impactul și importanța

Experimentul Rutherford a fost esențial

pentru fundamentarea modelului atomic modern
și a deschis calea către o înțelegere mai
profundă a structurii atomice. Acesta a
influențat semnificativ dezvoltarea fizicii
nucleare și a fost un punct de referință important
în evoluția științei atomice și a fizicii în general.

8
Surse:

https://en.wikipedia.org/wiki/
Rutherford_model

9
 https://www.slideshare.net/
DobosIonela/experimentul-rutherford
https://phet.colorado.edu/en/
simulations/rutherford-scattering
https://spark.iop.org/collections/
rutherfords-experiment

10