Modelul atomic

Rutherford
Proiect realizat de Peternel Robert
 Modelul atomic Rutherford

Modelul atomic Rutherford, elaborat de Ernest

Rutherford în 1911, este primul model planetar al
atomului. Conform acestui model, atomul este format
din nucleu, în care este concentrată sarcina pozitivă, și
electroni care se rotesc în jurul nucleului pe orbite
circulare, asemeni planetelor în Sistemul Solar.
 Elaborarea modelului
● Modelul a fost dezvoltat în urma experimentelor realizate de către Hans Geiger și Ernest
Marsden în anul 1909. Ei au studiat, sub îndrumarea lui Ernest Rutherford, împrăștierea
particulelor α la trecerea printr-o foiță subțire din aur. Conform modelului atomic elaborat
de Thomson, particulele trebuiau să fie deviate cu câteva grade la trecerea prin metal
din cauza forțelor electrostatice. S-a constatat, însă, că unele dintre ele erau deviate cu
unghiuri mai mari decât 90° sau chiar cu 180°. Acest fapt a fost explicat prin existența
unei neuniformități a distribuției de sarcină electrică în interiorul atomului. Pe baza
observațiilor efectuate, Rutherford a propus un nou model în care sarcina pozitivă era
concentrată în centrul atomului, iar electronii orbitau în jurul acesteia.

● Noul model introducea noțiunea de nucleu, fără a-l numi astfel. Rutherford se referea, în
lucrarea sa din 1911, la o concentrare a sarcinii electrice pozitive:
○ "Se consideră trecerea unei particule de mare viteză printr-un atom
având o sarcină pozitivă centrală N e, compensată de sarcina a N
electroni."
 In 1909 Ernest Rutherford a sugerat efectuarea unui
experiment folosind particule alfa sio foita de aur, Rezultatele
acestui experiment au condus la schimbarea modului deinfelegere
a structurii atomului. "Noul" atom era in cea mai mare parte spatiu
gol siconstituit din nucleu si electroni orbitdnd in jurul acestuia,
Experimentul Rutherford Experimentul "Rutherford" a fost cel care
a condus la "reproiectarea" atomului si a fost infapt efectuat, la
sugestia lui Rutherford, de catre Hass Geiger si Ernest Marsden in
anul1909. Experimentul a constat in bombardarea unei foite de aur
cu particule alfa emise prin descompunerea radioactiva a atomilor
de radiu.
Recepfia particulelor alfa s-a ficut prin intermediul unei plicute detectoare
din sulfat de zine. Bazindu-se pe cunostinjelevremii privind structura atomului
(vezi modelul atomic al 1ui J.J. Thomson), Geiger siMarsden se asteptau ca
cea mai mare parte a particulelor alfa si cAlitoreased drept prinfoita de hartie,
in timp ce numai o foarte mic parte va fi deviati sub un unghi foarte mic.Aceste
asteptiri erau fundamentate prin presupunerea ci sarcinile pozitive si negative
ceformau atomul erau distribuite uniform in interiorul acestuia si ci asupra
particulelor alfase va exercita o fort electricd foarte slaba.
 Cum arata modelul lui Rutherford ?
Particulele alfa au o masa de aproximativ 8000 de ori mai mare
decét masa unui electron. Prin urmare, pentru a devia sub unghiuri
mari particulele alfa erau necesare forte foarte mari; electronul nu
putea fi banuit ca fiind cauza acestor devieri. Avansand ideea unui
nucleu atomic, foarte mic in comparatie cu dimensiunea atomului, dar
care reprezenta cea mai mare parte a masei atomului, Rutherford a
putut explica de ce numai unele particule alfa intalneau in drumul lor
nuclee care sa le devieze.
 Deficiente ale modelului Rutherford
Principalul neajuns al modelului consta în faptul că acesta nu
explica stabilitatea atomului. Fiind elaborat în concordanță cu teoriile
clasice, presupunea că electronii aflați în mișcare circulară, deci
accelerată, emit constant radiație electromagnetică pierzând energie.
Prin urmare, în timp, electronii nu ar mai avea suficientă energie pentru
a se menține pe orbită și ar "cădea" pe nucleu.De asemenea, frecvența
radiației emise ar fi trebuit să ia orice valoare, în funcție de frecvența
electronilor din atom, fapt infirmat de studiile experimentale asupra
seriilor spectrale.
 Importanta modelului
Modelul lui Rutherford a introdus ideea unei structuri
a atomului și a existenței unor particule componente,
precum și posibilitatea separării acestora. Reprezentând
punctul de plecare al modelului Bohr, a dus la separarea a
două domenii, fizica nucleară, ce studiază nucleul, și fizica
atomului, ce studiază structura electronică a atomului.

În ciuda deficiențelor, caracterul descriptiv al modelului a

permis utilizarea ca simbol al atomului și energiei atomice:
 Multumesc
pentru vizionare