Modelul Planetar al atomului

Tudor Cristian
 Atomul
• Un atom este cea mai mică unitate constitutivă a materiei comune care are
proprietă țile unui element chimic. Orice solid, lichid, gaz și plasmă este compus
din atomi neutri sau ionizați. Atomii sunt foarte mici; dimensiuni tipice sunt în
jur de 100 pm (a zecea miliardime dintr-un metru). Atomii nu au limite bine
definite și există diferite moduri de a defini dimensiunea, care dau fiecare
valori diferite, dar apropiate ca valoare.
• Fiecare atom este format dintr-un nucleu și din unul sau mai
mulți electroni legați de nucleu. Nucleul este format din unul sau mai
mulți protoni și, de obicei, dintr-un numă r similar de neutroni.
• Cand numarul de protoni este egal cu cel de neutroni atunci atomul este
neutru din punct de vedere electric;daca acest lucru nu se intampla, atunci
atomul devine un ion, care poate avea sarcina pozitiva sau negativa.
 Modele atomice
 Modelul atomic Thomson(modelul ”cozonacului cu stafide”).Elaborat
si dezvoltat de Joseph John Thomson in anul 1904, acest model prezinta
atomul ca o masa inacarcata pozitiv si distribuita omogen sub o forma de
sfera ,in care exista in unele locuri niste sfere mai mici care sunt incarcate
negativ.

Modelul atomic Rutherford (denumit modelul

planetar al atomului datorita analogiei imaginii sale cu
imaginea sistemului solar;1911)
 Modelul atomic Bohr(1913). Modelul atomic planetar al lui Rutherford are o serie
intrega de deficiente constatate de Niels Bohr. Acesta modifica conceptiile teoretice
clasice, folosind cunostintele pe care descoperirile epocii sale i le puneau la indemana:
cuantele de energie.
Dificultatile care apar in rationamentele privind energia pornind de la modelul atomic
planetar al lui Rutherford, l-au determinat pe N. Bohr sa formuleze doua ipoteze
restrictive(postulate):
1) Electronul se poate misca in atom, fara sa emita radiatii, numai pe anumite orbite.
Aceste orbite se numesc stationare.
2) Atomul poate sa emita sau sa absoarba energie radianta (sau de alta natura)
numai la trecerea (tranzitia) de pe o orbita (stare) stationara pe alta, iar energia emisa
sau absorbita sa fie cuantificata.

Niels Bohr
Model atomic Bohr-Sommerfeld.In anul 1915 germanul Arnold Sommerfelda
dezvoltat modelul atomic al lui Bohr,elaborand modelul Bohr-Sommerfeld,in
care se presupune ca orbitele stationare din jurul nucleului nu sunt numai
circulare,ci pot fi si eliptice.

Extinderile Sommerfeld ale modelului Bohr din 1913

al atomului de hidrogen.

Modelul ondulatoriu stationar al atomului .In 1926 Schrö ndinger elaboreaza prima
lucrare de mecanica ondualatorie,in care apare Ecuatia lui Schrö ndinger prin care se
arata :caracterul ondulatoriu al miscarii electronului in atom demonstreaza ca energia
totala a unei particule (electron),cu o anumita masa ,care se misca in spatiu,este suma
dintre energia cinetica si energia potentiala.
 Modelul Rutherford
Ernest Rutherford (1871-1937) a fost un chimist nascut în Noua Zeelandă care a lucrat cu J.J.Thomson
la Universitatea din Cambridge, fiind elevul acestuia. A efectuat împreună cu Thomson experimente
asupra ionilor de gaze tratate cu raze X. În 1898 Rutherford a dovedit existenţa razelor alfa şi beta la
atomii de uraniu. Ernest Rutherford a primit Premiul Nobel pentru chimie în 1908, pentru
"investigaţiile sale în domeniul dezintegră rii elementelor şi în chimia substanţelor radioactive”

Modelul atomic Rutherford, elaborat de Ernest Rutherford în 1911,

este primul model planetar al atomului. Conform acestui model, atomul
este format din nucleu, în care este concentrată sarcina pozitiva, si
electroni care se rotesc în jurul nucleului pe orbite circulare,asemeni
planetelor în Sistemul Solar. Deci sarcinile sunt separate spatial.

Ernest Rutherford
 •Acest este un model atomic bazat pe echilibrul dinamic al sarcinilor, analog
Sistemului Solar in care fortele centrifuge echilibreaza fortele de atractie
gravitationala.
•Prin modelul atomic imaginat de Rutherford a fost introdusa in fizica, pentru
prima oara, notiunea de nucleu atomic.
•Comform modelului planetar,cel mai simplu sistem atomic este atomul de
hidrogen ,format dintr-un singur electron ,care se misca in camp coulombian, si
un singur proton.

Elaborarea modelului

Modelul a fost dezvoltat în urma experimentelor realizate de că tre Hans

Geiger și Ernest Marsden în anul 1909. Ei au studiat, sub îndrumarea lui Ernest
Rutherford, împră știerea particulelor α la trecerea printr-o foiță subțire din aur. Conform
modelului atomic elaborat de Thomson, particulele trebuiau să fie deviate cu câ teva grade
la trecerea prin metal din cauza forțelor electrostatice. S-a constatat, însă , că unele dintre
ele erau deviate cu unghiuri mai mari decâ t 90° sau chiar cu 180°. Acest fapt a fost explicat
prin existența unei neuniformită ți a distribuției de sarcină electrică în interiorul atomului.
Pe baza observațiilor efectuate, Rutherford a propus un nou model în care sarcina pozitivă
era concentrată în centrul atomului, iar electronii orbitau în jurul acesteia.
 E. Rutherford a fost capabil sa calculeze care va fi numarul de particule α deviate
sub un unghi dat si a dedus din datele experimentale ca partea centrala pozitiva se
intinde pe o zona cu dimensiunea de 10-13 – 10-12 cm. Comparand cu dimensiunea
unui atom » 10-8 cm,se observa ca atomul este mai mult gol decat plin.
Cercetarile experimentale efectuate de E. Rutherford au condus la urmatoarele
rezultate:
a. in mod obisnuit se observa doar deviatii mici ale particulelor α de la directia
traiectoriei initiale (unghiuri de deviatie mai mici de 3 0);
b. la aproximativ 8.000 de particule α slab deviate revine in medie o particula care
sufera o deviatie puternica (unghiuri de deviatie 900 … 1800).
 Caracteristicile atomului in modelul planetar:

Rutherford a interpretat rezultatele obtinute, elaborand in anul 1911 un nou model

atomic, modelul planetar al atomului, cu trei caracteristici definitorii:

• Aproape toata masa atomului este concentrata intr-un volum foarte mic care
constituie nucleul
atomic.(nucleul atomului are un diametru de 10-14 - 10-15 m, mult mai mic decat
diametrul atomului 10-9 - 10-10 m,deci cea mai mare parte a atomului este spaţiu
gol).

• Nucleul este incarcat pozitiv. El este inconjurat de un invelis de electroni, numarul

acestora fiind astfel incat atomul este neutru din punct de vedere electric.

• Electronii se invart in jurul nucleului pe traiectorii circulare. Nucleul exercita

asupra electronilor forte de atractie electrostatica care joaca rol de forte centripete.
 Experimentul Rutherford
Experimentul "Rutherford" a fost cel care a condus la "reproiectarea" atomului şi a fost efectuat, la
sugestia lui Rutherford, de că tre Hass Geiger şi Ernest Marsden în anul 1909.
Experimentul a constat în bombardarea unei foiţe de aur cu particule alfa emise prin descompunerea
radioactivă a atomilor de radiu. Recepţia particulelor alfa s-a fă cut prin intermediul unei plă cuţe
detectoare din sulfat de zinc.
Bazâ ndu-se pe cunoştinţele vremii privind structura atomului,Geiger şi Marsden se aşteptau ca cea
mai mare parte a particulelor alfa să că lă torească drept prin foiţa de hâ rtie, în timp ce numai o foarte
mică parte va fi deviată sub un unghi foarte mic.
Aceste aşteptă ri erau fundamentate prin presupunerea că sarcinile pozitive şi negative ce formau
atomul erau distribuite uniform în interiorul acestuia şi că asupra particulelor alfa se va exercita o forţă
electrică foarte slabă .
Insa cele mai multe particule alfa treceau de foiţa de aur fă ră a suferi devieri, indicâ nd că atomul
este, în cea mai mare parte, spaţiu gol. O mică parte din particulele alfa au fost deviate sub diverse
unghiuri, ară tâ nd astfel că sarcina pozitivă a atomului trebuie să fie concentrată într-o zonă foarte
restrâ nsă a atomului. În sfâ rşit, o foarte mică parte a particulelor alfa au fost reflectate în direcţia din
care veneau.
 Particulele alfa au o masă de aproximativ 8000 de ori mai mare decâ t masa unui
electron. Prin urmare, pentru a devia sub unghiuri mari particulele alfa erau necesare
forţe foarte mari; electronul nu putea fi bă nuit ca fiind cauza acestor devieri. Avansâ nd
ideea unui nucleu atomic, foarte mic în comparaţie cu dimensiunea atomului, dar care
reprezenta cea mai mare parte a masei atomului, Rutherford a putut explica de ce
numai unele particule alfa întâ lneau în drumul lor nuclee care să le devieze.

Deficiențe ale modelului

Principalul neajuns al modelului consta în faptul că acesta nu explica stabilitatea
atomului,care este asigurata daca se pastreaza constanta raza traiectoriei electronului..
Fiind elaborat în concordanță cu teoriile clasice, presupunea că electronii aflați în
mișcare circulară , deci accelerată , emit constant radiație
electromagnetică pierzâ nd energie. Prin urmare, în timp, electronii nu ar mai avea
suficientă energie pentru a se menține pe orbită și ar "că dea" pe nucleu.
Aceasta ar duce la concluzia ca atomul ar fi un sistem instabil si ca, in plus, ar emite in
continuu radiatii, chiar in stare normala.

De asemenea, frecvența radiației emise ar fi trebuit să ia orice valoare, în funcție de

frecvența electronilor din atom, fapt infirmat de studiile experimentale asupra seriilor
spectrale.
 Importanță

Modelul lui Rutherford a introdus ideea unei structuri a atomului și a

existenței unor particule componente, precum și posibilitatea separă rii acestora.
Reprezentâ nd punctul de plecare al modelului Bohr, a dus la separarea a două
domenii, fizica nucleară , ce studiază nucleul, și fizica atomului, ce
studiază structura electronică a atomului.
În ciuda deficiențelor, caracterul descriptiv al modelului a permis utilizarea
ca simbol al atomului și energiei atomice.