Thomas Morus

Thomas Morus (foto) a fost avocat, scriitor, un important erudit umanist,

care a ocupat mai multe functii publice, inclusive cea de Lord Cancelar, in
perioada 1529-1532.
Morus a introdus termenul de „utopie” (in limba greacă „niciun loc”, dar
similar cu eu topos - „loc fericit”) numele dat de el unei națiuni insulare
ideale, imaginare, a cărui sistem politic a fost descris în cartea pe care a publicat-o în anul 1516.
Este cunoscut, în special, pentru refuzul său de a-l recunoaște pe Henric al VIII-lea drept
conducatorul Bisericii Angliei, nefiind dispus să renunțe la principiile sale și la religia sa
catolică, din cauza carora s-a incheiat cariera sa politica, a fost intemnitat în Turnul Londrei și
apoi executat pentru înaltă trădare.
Cariera politică timpurie – intre anii 1510-1518, Morus a fost unul din cei doi subșerifi ai
orașului Cardiff, o poziție în care și-a câștigat reputația de funcționar public onest și eficient. În
1517, Morus a intrat în serviciul regelui ca consilier și „ajutor personal”. A obtinut postul de
subtrezorier în anul 1521. În 1523, Morus a devenit orator al Camerei Comunelor, iar ulterior
protector al Universităților Oxford și Cambridge. În anul 1525 a devenit cancelar al Ducatului
Lancaster, funcție care i-a conferit control judiciar și administrativ asupra unei mari părți a
Angliei de Nord.
Căsătorii și familie - În anul 1505 Morus s-a căsătorit pentru prima dată, cu Jane Colt, cu care a
avut patru copii: trei fiice - Margaret (copilul preferat al lui Morus), Elizabeth, Cicely - și un fiu,
John. Pe lângă asta, Morus a adoptat o fetiță orfană, Margaret Giggs. A fost un tată foarte
devotat, spunându-le copiilor să îi scrie când era plecat, chiar dacă nu aveau nimic deosebit de
spus. Jane a murit în 1511 și Morus s-a recăsătorit la scurt timp, pentru a nu îi lipsi pe copii de
mamă.
Opere literare și de cercetare - Thomas Morus a combinat viața activă de politician cu munca
susținută pe planul literaturii și cunoașterii. Talentul și erudiția sa i-au adus reputația de umanist
creștin în Europa continentală, iar prietenul lui Erasmus din Rotterdam i-a dedicat capodopera sa,
„Elogiul nebuniei” (titlul este parțial un joc de cuvinte, deoarece moria înseamnă „nebunie” în
greacă). Între anii 1513 și 1518, Morus a lucrat la History of King Richard III („Istoria regelui
Richard al III-lea”), o lucrare neterminată de istoriografie, care a influențat profund opera lui
Shakespeare, „Richard al III-lea”.
Utopia - În 1515 Morus a scris cea mai faimoasă și controversată operă a sa, „Utopia”, un
roman în care un călător imaginar, Raphael Hythloday (al cărui prenume este o aluzie la
Arhanghelul Rafael, purtătorul adevărului, și al cărui nume înseamnă „cel care vorbește fără
sens” în greacă), descrie organizarea politică a unei națiuni insulare imaginare, Utopia (joc de

1
cuvinte între grecul ou-topos, „niciun loc”, și eu-topos, „loc bun”). În această carte, orașul
Amaurote este prezentat, printre altele, ca fiind „cel mai valoros și mai demn”. În Utopia,
proprietatea privată nu există și se practică o toleranță religioasă aproape absolută. Mesajul
principal al operei este necesitatea în primul rând de ordine și disciplină, mai degrabă decât
libertate. Societatea descrisă este aproape totalitară și foarte diferită de ceea ce înțelegem astăzi
prin libertate. Este o lume în care încercările de discutare a politicilor publice în afara
forumurilor oficiale era pedepsita cu moartea.
În anul 1935, Morus a fost canonizat de Biserica Catolică, prin Papa Pius al XI-lea, și a fost apoi
declarat protectorul politicienilor și oamenilor de stat, de către Papa Ioan Paul al II-lea.