FRANCESCO

PETRARCA
- R E P R E Z E N TAT A L U M A N I S M U L U I -

Cristache Codrin
 CE ESTE UMANISMUL?
• Termenul de umanism are două semnificații:
• Poziție filozofică care pune omul și valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special
asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine și nu un
mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și moralității prin
mijloace umane, în sprijinul intereselor acestora. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare,
umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependența de credință,
supranaturalul sau textele pretinse a fi revelații divine. Umaniștii susțin moralitatea universală
bazată pe condiția umană ca loc comun, sugerând că soluțiile problemelor sociale și culturale
umane nu pot fi provincialiste.
• Mișcare spirituală care stă la baza Renașterii, apărută în Italia în secolul al XIV-lea și care s-a
extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de
reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viață,
de gândire și de creație artistică. Umanismul renascentist sublinia superioritatea literaturii latine
și grecești și în special valorile ei în materie de morală personală și publică. [1]
 BIOGRAFIE
• Francesco Petrarca s-a născut pe 20 iulie 1304 în 
Incisa in Val d'Arno, în apropiere de Arezzo, fiu al
notarului Pietro di ser Parenzo (supranumit Petracco,
guelf alb, prieten cu Dante, exilat din Florența din
motive politice). După copilăria petrecută în Toscana,
în 1311 familia se mută la Carpentras, în Franța,
aproape de orașul Avignon, unde Petracco spera să
obțină o slujbă la curtea papală, care aflată în acel timp
în exilul de la Avignon. Deși avea inclinații literare,
manifestate precoce în studiul autorilor clasici și în
compuneri ocazionale, Francesco este trimis mai întâi
la Montpellier, apoi la Bologna, pentru a studia 
dreptul civil. După moartea tatălui, Petrarca se
întoarce la Avignon, unde întră în serviciul Bisericii.
 OPERE
• Opere în limba latină

• In Versuri

• Africa (1338-1340), poemă eroică referitoare la al doilea 

război punic, avându-l ca erou pe Scipio Africanul.
• Carmen bucolicum (1346-1357), cuprinde 12 egloghe inspirate
din Virgiliu, pe teme de dragoste, politică și morală.
• Epistolae metricae (1333-1361), cuprind 66 de scrisori în
hexametri, relatând evenimente politice și literare, unele din
viața autorului.
 • PROZA
• De viris illustribus (1337), biografii ale unor personalități romane.
• Rerum memorandum (1350), culegere de povestiri bazate pe date din
istorie cu scop moralizator.
• Secretum meum sau De contemptu mundi (1342-1343) este un dialog
imaginar între poet și Sfântul Augustin pe tema "Adevărului", în care
Petrarca își mărturisește cele mai intime sentimente.
• De vita solitaria (1346-1356) descrie avantagiile solitudinii.
• De otio religiosorum (1346-1356) (otium = liniștea spirituală),
conține principii asupra vieții monahale.
• Invectivae in medicum quemquam (1355) consacrată criticii medicinii
practicate în acea vreme. Apără poezia în contrast cu științele și
mecanica.
• Epistolae (printre care "Le Familiari", 1349-1366 și "Le Senili", 1361
-1374 sunt adresate prietenului său Francesco Nelli Simonide).