Francesco Petrarca

Francesco Petrarca Magnus poeta et historicus Francesco Petrarca (n. 20 iulie 1304, Incisa/ Arezzo - d. 19 iulie 1374, Arqua/P adova) a fost un scriitor, poet si umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanti poeti lirici ai literaturii italiene. In special forma pe rfecta a sonetelor sale s-a impus si in afara spatiului de limba italiana, influ entand lirica europeana ("Il Petrarchismo"). Pe langa cunoasterea profunda a aut orilor clasici si a limbii latine, operele sale scrise in "volgare" au jucat un rol precumpanitor in dezvoltarea limbii italiene vorbite intr-o limba literara. Prin convingerea sa asupra stransei legaturi intre cultura clasica si invatatura crestina, Petrarca a contribuit la dezvoltarea umanismului european, care reune ste aceste doua ideale. Alaturi de Dante Alighieri, Petrarca este unul din princ ipalii precursori ai Renasterii.Cuprins Biografie Francesco Petrarca s-a nascut pe 20 iulie 1304 in Incisa, in apropiere de Arezzo , fiu al notarului Pietro di ser Parenzo (supranumit Petracco, guelf alb, priete n cu Dante, exilat din Florenta din motive politice). Dupa copilaria petrecuta i n Toscana, in 1311 familia se muta la Carpentras, in Franta, aproape de orasul A vignon, unde Petracco spera sa obtina o slujba la curtea papala, care isi avea i n acel timp sediul in Avignon. Desi avea inclinatii literare, manifestate precoc e in studiul autorilor clasici si in compuneri ocazionale, Francesco este trimis mai intai la Montpellier, apoi la Bologna, pentru a studia Dreptul civil. Dupa moartea tatalui, Petrarca se intoarce la Avignon, unde intra in serviciul Biseri cii.

Laura In ziua de 6 aprilie 1327, o intalneste, in biserica Sainte Claire din Avignon, pentru prima data pe Laura (probabil Laure de Noves), pentru care dezvolta o pas iune, devenita legendara prin trainicia si puritatea ei. In jurul anului 1330, dedicat carierei ecleziastice, devine capelanul cardinalul ui Giovanni Colonna, ce apartinea unei ilustre si influente familii romane. Intr eprinde numeroase calatorii prin Italia, Franta, Olanda si Germania. La Luttich descopera doua Oratii ale lui Cicero. Paralel cu formatia sa culturala, se angajeaza si in activitatea politica, initi ind campania pentru intoarcerea sediului pontifical de la Avignon la Roma. La Na poli, sub patronajul regelui Robert d'Anjou, organizeaza manifestari literare, i n cursul carora citeste din poema eroica "Africa" abia terminata (1340), sustine discutii asupra poeziei, artelor si autorilor clasici. In ziua de 8 aprilie 134 1, senatorul Orso dell'Anguillara il incoroneaza ca "Magnus poeta et historicus" . In 1343, in trecere prin Verona, descopera primele 16 carti ale Epistolelor lu i Cicero adresate lui Atticus si Brutus Albinus. Aflat in Parma, in ziua de 19 m ai 1348 ii parvine vestea mortii Laurei, in timpul marii epidemii de ciuma care bantuia in vestul Europei. In Florenta, se intalneste in 1350 cu scriitorul Giov anni Boccaccio, cu care era mai de mult in corespondenta. Ambii poeti au contrib uit printr-o activitate perseverenta la redescoperirea antichitatii clasice, res pingand preceptele scolasticei medievale.

Intre 1353 si 1356 Petrarca traieste in Milano, ca oaspete al lui Giovanni Visco nti, arhiepiscop si conducator al orasului. Refugiindu-se de focarele epidemiei de ciuma, il gasim in anii 1361 pana in 1374 in Padova, Venetia si Arqua. Aici i si sfarseste zilele pe 18 iulie 1374. A fost inmormantat in curtea casei parohia le din localitate, mai tarziu osemintele sale fura transferate intr-un cavou de marmora alaturi de biserica. La 5 aprilie 2004 fu comunicat rezultatul analizei craniului conservat in mormant: craniul apartine unei femei, decedata in aceiasi perioada, deci nu poate fi al lui Petrarca. Opere Opere in limba latina Versuri Africa (1338-1340), poema eroica referitoare la al doilea razboi punic, avandu-l ca erou pe Scipio Africanul. Carmen bucolicum (1346-1357), cuprinde 12 egloghe inspirate din Virgiliu, pe tem e de dragoste, politica si morala. Epistolae metricae (1333-1361), cuprind 66 de scrisori in hexametri, relatand ev enimente politice si literare, unele din viata autorului. Fisier:Petrarca13.jpg Statuia lui Petrarca in Galleria degli Uffizi, Florenta Proza De viris illustribus (1337), biografii ale unor personalitati romane. Rerum memorandum (1350), culegere de povestiri bazate pe date din istorie cu sco p moralizator. Secretum meum sau De contemptu mundi (1342-1343) este un dialog imaginar intre p oet si Sfantul Augustin pe tema "Adevarului", in care Petrarca isi marturiseste cele mai intime sentimente. De vita solitaria (1346-1356) descrie avantagiile solitudinii. De otio religiosorum (1346-1356) (otium = linistea spirituala), contine principi i asupra vietii monahale. Invectivae in medicum quemquam (1355) consacrata criticii medicinii practicate i n acea vreme. Apara poezia in contrast cu stiintele si mecanica. Epistolae (printre care "Le Familiari", 1349-1366 si "Le Senili", 1361-1374 sunt adresate prietenului sau Francesco Nelli Simonide). Sunt scrisori dedicate publ icatiei, cu intentii literare sau morale. Opere in limba italiana Rime in vita e morta di Madonna Laura (1336-1369), cu titlul original in latina Rerum vulgarium fragmenta, cea mai renumita creatie a lui Petrarca, cunoscuta ma i ales sub titlul de Il Canzoniere (aparuta in limba romana cu titlul "Cantonier ul").

Culegerea cuprinde in cea mai mare parte ade si madrigale si au drept continut cu rginite pentru Laura. Cu aceasta opera a precumpanitor in viata ca prima lectie a

sonete, urmate de canzoni, sextine, bal precadere exprimarea pasiunii sale nema lui Petrarca literatura devine element umanismului.

Francesco Petrarca: "Il Canzoniere" - Editie romana In poezia sa, descrierea sentimentelor apare in opozitie cu peisajul, suferinta, durerea, dorinta de ispasire devin speranta, si chiar plansul mortii fiintei iu bite se transforma in transfigurarea Laurei, care coboara consolatoare din cerur i. Laura, femeie superioara careia poetul ii aduce omagii, nu are nimic de supra omenesc, este un model de virtute si frumusete, insa figura ei nu palpita de via ta, trasaturile sale umane, ochii frumosi, parul blond, surasul dulce, se repeta imuabil si totusi ea constituie punctul ideal de sprijin in jurul caruia se des fasoara viata sentimentala a poetului. Culegerea se incheie cu un cantec adresat Fecioarei ("Alla Vergine"), careia ii solicita protectie. Traduceri admirabile in limba romana ale unora din sonetele lui Petrarca se dato resc regretatei Eta Boeriu. Multe din sonetele lui Petrarca au fost transpuse in muzica de Claudio Monteverdi sub forma de madrigale. I Trionfi (ca. 1352), cuprind sase poeme alegorice pe teme ca: triumful dragoste i asupra oamenilor, al pudicitatii asupra dragostei, al mortii asupra pudicitati i, al faimei asupra mortii, al timpului asupra renumelui, al eternitatii asupra timpului. Petrarca incearca sa transforme eruditia in poezie, cu o iluzie tipica umanistica.