Despre Francesco Petrarca- Biografie de Lascar Sebastian

Acum mai bine de sase veacuri, anume n 6 aprilie 1327, la ceasul slujbei de dimin eata, n biserica Sfnta Clara din Avignon, un tnar italian zareste, printre credinci osii veniti sa se roage, pe o tnara proventala care-i atrage luarea aminte prin f rumusetea, gingasia si puritatea expresiei.Privirile lor se ntlnesc, si din aceast a ntlnire de o clipa se isca ntre ei o atractie fulgeratoare.Cu deosebire, tnarul e robit cu totul si pentru totdeauna. Acest tanar, care nu mpalinise nca 23 de ani, se nascusen Arezzo, orasel din provi ncia italiana Toscana, n 20 iulie 1304.Tatal sau se numea Petracco di Parenzo.Era de fel din Florenta.Notar , ca si bunicii lui.Mama se numea Elena Canigiani, de asemenea florentina. Amndoua familiile, fara sa aiba vreun titlu de noblete, se bucurau de multa stima.Petracco se cunostea cu marele Dante Alighieri si, ca si acesta, era nregimentat n partidul Albilor. Ne aflam n acele vremi, att de ndepartate, cnd luptele crncene dintre cele doua parti de, Guelfi si Ghibelini, au nsngerat Italia.Partidul Ghibelinilor era alcatuit din aristocratia feudala, acei nobili denumiti "i grandi", sau "magnati". Ei sussin eau ca puterea temporala, autoritatea politica trebuie sa fie exercitata de Ceza r, si anume de mparatul Germaniei, iar papalitatea sa se margineasca a-si exercit a autoritatea n domeniul spiritual.Aceasta nu de dragul asa-zisei "idei imperiale ", ci fiindca mparatul Germaniei sprijinea interesele seniorilor feudali, exploat atori ai satelor.Totusi,n acest sfrsit de Ev Mediu, n pragul erei capitaliste ("pr ima natiune capitalista a fost Italia"- spunea Engelsn prefata la editia italian a a Manifestului Comunist, referindu-se tocmai la aceasta epoca, o parte din mag nati intra n relatii cu marii negustori, industriasi, bancheri sincep sa particip e la operatiuni bancare si comerciale.Toti acestia ajung sa formeze partidul Gue liilor, sustinatori ai intereselor acelor "arti maggiori"(corporatii superioare) alcatuite de patronii manufacturilor, de bancheri, de mari negustori. n opozitie cu seniorii feudali din partidul Ghibelinilor, Guelfii sprijineau puterea laica, politica a Curiei papale.Fireste, nu pentru ca se opuneau "ideii imperiale" si sustineau "ideea papalitatii", ci pentru ca papa le sustinea interesele, ntrut bu rghezia si acea parte a nobilimii care formau partidul guelf erau interesatin ma rile speculatii financiare ale bisericii romane, speculatii care nu s-ar fi putu t desfasura n toata vastitatea lor fara o baza politica. Prin urmare, nu era vorb a de " o pura ciocnire de idei" ntre imperiu si papalitate, ci o vadita lupta de clasa, cu interese economice bine delimitate. Crude si pustiitoare au fost bataliile acestor doua partide, ilustrnd interesele antagoniste de clasa ale Evului Mediu din Italia, mpartita ntr-o puzderie de statu lete. Drept consecinta a acestor batalii, peste capul si n dauna lui "popolo minu to" (poporul marunt), adica micii meseriasi si muncitorii din marile ateliere, a fost preluarea puterii comunale cnd de catre un partid, cnd de catre celalalt. n afara de acestea, partidul guelf era aprig dezbinat de contradictii interne.N-a trecut mult, si Guelfii s-au vazut mpartiti n doua fractiuni deopotriva de putern ice si care deopotriva si disputau puterea asupra oraselor-state.Si anume: Negrii , lasndu-se ntru totul n mna Curiei papale si condusi de sanguiinul Corso Donati, si Albii, care nu admiteau amestecul papei n administrarea oraselor si care, prin a ceasta, erau mai apropiati de Ghibelini. Partizani ai Albilor au fost printre al tii, Dante Alighieri si Petracco di Parenzo. Cnd n 1300 Negrii nfrng opozitia Albilor, Petracco- printr-un ordin asemanator cu ac ela care l-a exilat pe dante, n aceeasi perioada- este alungat din Florenta. Asa l gasim la Arezzo, unde vine pe lume ntiul sau nascut, botezat cu numele de Frances co. Familia este silita, n cautarea unei mai bune statorniciri, sa se mute din lo

c n loc, pna se hotarasteba lua drumul Frantei, ajungnd la Avignon, unde ndeobste se refugiau italienii proscrisi, iar mai apoi n oraselul nensemnat din apropierea Av ignonului, Carpentras. Baiatul e trimis sa nvete jurisprudenta-cu deosebire dreptul canonic- la universi tatea din Montpellier si mai trziu la Bologna, unde era una dintre cele mai vesti te universitati din Italia. Dar n ciuda temeiniciei studiilor la cele doua celebr e universitati si a valorii deosebite a profesorilor, se pare ca tnarul n-a prea profitat de studiile juridice, care-l lasau rece, ntruct, dimpotriva, se simtea at ras de cariera literelor si se cufunda cu pasiune n citirea clasicilor antichitat ii, ndeosebi a lui Cicero si Virgiliu.Sub influenta lecturilor latine, ajunge sasi latinizeze numele patronimic, care din Petracco devine astfel,Petrarca. Primind la Bologna stirea mortii tatalui sau(nu va trece mult si-si va pierde si mama), tnarul se ntoarce la Avignon, n 1326. De la 1326 pna n 1353,Avignonul este, casa spunem asa, resedinta oficiala a lui Pe trarca. Aici strnge legaturi de prietenie cu celebra si puternica familie a lui S tefano Colonna Batrnul, ai carui fii i vor fi mai trziu de ajutor n mai multe mprejur ari. Aici intra n relatii cu curtea papala si cunoaste pe papii Benedict al XII-l ea Clement VI. Dar nu ramne n Avignon dect ntre lungi intervale si adesea pentru scu rta vreme; caci pna n 1331 Avignonul e pentru el un punct de plecare n ndelungi si i mportante calatorii prin Italia si strainatate: n Franta n Flandra, n Germania, dea lungul Rinului. Aceste calatorii i-au nlesnit descoperirea unor pretioase manus crise ale antichitatii, pe care le-a transcris si le-a editat, cum a facut ndeose bi cu Cicero. Si n aceste cercetari asidue, care renviau gndirea "pagna" mpotriva nchi starii spiritualismului medieval, ca si mai ales n creatia poetica, dupa cum vom vedea, se releva umanistul Petrarca, precursor al umanismului Renasterii. Iar ntr e o calatorie si alta- pe care de multe ori le face mai putin pentru studii sau felurite treburi si nsarcinari oficiale, ct pentru a se desprinde de obsesia iubir ii sale- prefera adesea sa se retraga n singuratatea de la Vaucluse, mica localit ate lnga Avignon, unde si cumparase o casuta, ca sa se dedice cu totul studiilor s i compunerii lucrarilor sale. n majoritate, acestea snt scrise n limba latina(De Vi ris, De Vita Solitaria, De remediis utriusque fortunae, De sui ipsius et multoru m ignoratia, Secretum)si dezbat cele mai variate teme filozofice, religioase, st iintifice, autobiografice etc. Printre ele, trebuie deosebit citata poema Africa , n care este glorificat Scipio Africanul, nvingatorul lui Anibal, n cel de-al doil ea razboi punic. Lucrarile acestea care i-au adus o faima timpurie, dar solida, ilustreaza pentru cititorul de azi doua laturi importante ale dezvoltarii concep tiilor poetului despre lume si viata: pe de o parte vedem n ce masura a ramas tri butar ideilor filozofice si religioase ale timpului sau, cum ar fi ideea de rese mnare n fata nestatorniciei si nimicniciei existentei terestre, sau de izolare as cetica, sau de penitenta crestina; pe de alta parte, gasim aici ideile noi, mode rne, despre natura, om, viata sociala,patrie; si mai gasim, can Eclogae, sub val ul alegoriilor, aluzii la fapte politice contemporane. Aceasta a doua latura a s crierilor sale latinesti va lua o mare dezvoltare n poezia lirica si cetateneasca a poetului nostru. Printre numeroasele sale calatorii, se cuvine sa mai amintim si aceea de la Selv apiana, lnga Parma, si mai ales ascensiunea pe muntele Ventoux, pe care o ntreprin de n primavara lui 1335, mpreuna cu fratele sau mai mic, Gherardo. Descrierea pe c are ne-a lasat-o n urma acestei ndraznete ascensiuni ni-l arata si n aceasta privin ta ca pe unprecursor, caci Petrarca este cel dinti alpinist care asterne pe hrtie si elogiul urcusului pe creste, si zugravirea amanunsita, plastica si lirica a a scensiunii. La 1 septembrie 1340, poetul primeste, simultan, de la Paris si de la Roma, ofer ta ncoronarii ca poet. Petrarca, dupa ndelunga dezbatere cu sine nsusi si cu amicii , prefera Roma; dar nti vrea sa fie examinat de Roberto, regele Napolelui, care si el si-a aratat dorinta sa-l ncununeze. Fireste, trece examenul cu stralucire. As

tfel, ajuns la Roma, este ncoronat cu cununa de lauri a Poeziei, n Capitoliu, dupa o fastuoasa solemnitate, n ziua de 8 aprilie 1341. De aici, se ntoarce n Selvapian a, unde abia acum si termina poma Africa; apoi, din nou la Avignon, si de aici la Napoli, ca ambasador al lui Clement VI, pe lnga regina Giovanna; apoi iar la Par ma si, ntre 1344 si 1350, la Modena, Bologna, Verona, Genova, Ferrara, Padova, Ro ma. n 1350, l gasim la Florenta, oaspete al lui Boccaccio, vechi prieten.Acesta i v a aduce la Padova o stire mbucuratoare: autorul Decameronului obtinuse de la cons iliul florentin anularea vechiului ordin de exilare si restituirea bunmurilor pa rintesti ale lui Petrarca. De la 1353 la 1361, Petrarca si stabileste locuinta la Milano, la curtea principi lor Visconti, care l vor trimite ambasador la Praga si la Paris. Chiar si la Mila no, unde a fost excelent primit, poetul a preferat de multe ori sa stea departe de fastul curtii viscontine si sa se retraga la Carignano, ntr-o vila. Vreme de s ase ani, ntre 1361 si 1367, a trait respectat si onorat, la Venetia, ntr.un palat pe Riva degli Sciavoni, pus la dispozitie de republica veneta. n 1368 se statorni ci definitiv la Parma, locuind totusi de preferinta n casuta sa de la Arqu, pe dea lurile Euganie. Aici, ngrijit de fiica lui, Francesca, si de ginerele sau, si trai este n liniste ultimii ani. Moare subit n noaptea de 18 spre 19 iulie 1374.Este nmo rmntat n piateta din Arqu, n fata bisericii Santa Maria.

volumul "Petrarca- Sonete",(Editura Tineretului,1959)