NEAGU DJUVARA INTRE ORIENT SI OCCIDENT Trile romne la nceputul epocii moderne (1800-1848)

Fiicei mele, Domnica. Prefat la editia romneasc Aceast carte n-a fost scris pentru romni. A fost scris pentru occidentali, care, n general chiar n sferele cele mai culte , nu stiu aproape nimic despre trecutul trii noastre. De mult m btea gndul s ncerc s povestesc felul n care Tara Romneasc si Moldova n mprejurrile care caracterizeaz sfirsitul veacului al XVIII-lea si nceputul celui de al XlX-lea (slbirea imperiului otoman, rzboaiele austro-ruso-turce, revolutia francez, aventura napoleonian) sufer deodat o prefacere adn-c, trecnd, n mai putin de dou generatii, de la o civilizatie" la alta, de la modelul bizantin oarecum alterat si sclerozat la modelul occidental, adoptat cu pasiune si chiar, uneori, cu o grab excesiv. Prin 1960, cnd lucram la o tez de filozofie a istoriei, n care problema contactelor dintre civilizatii si a asa-ziselor fenomene de aculturatie" detinea un loc nsemnat, am destinuit acest proiect profesorului Alphonse Dupront de la Sorbona, fost director al Institutului francez din Bucuresti. Dupront, spirit subtil si unul dintre putinii istorici francezi sensibili la problemele de filozofie a istoriei, m-a privit cu un zmbet ironic: Vrei s-1 scrii din nou pe Pompiliu Eliade?" Am rmas descumpnit. Auzisem de cartea lui Pompiliu Eliade*, dar mrturisesc c n-o citisem. M-am grbit s-o caut la Biblioteca National de la Paris si am stat apoi o vreme nedumerit. * E vorba de teza lui de doctorat la Sorbona, De l'influence francaise sur l 'esprit public en Roumanie (1898), care a stmit la vremea ei vii polemici, dar n-a fost tradus n romneste dect relativ recent: Influenta francez asupra spiritului public n Romnia, Ed. Univers, Bucuresti, 1982, cu prefat si note de Alexandru Dutu. 7 Oare aceast viziune maniheist" a societtii romnesti la nceputul veacului trecut s se apropie ea de adevr (n msura n care se poate vorbi de adevr" n istorie)? S fi fost trile noastre, pn la primele semne ale influentei franceze, adncite n beznele inculturii si ale tiraniei mostenite dintr-un Ev Mediu prelungit de dominatia otoman prin mijlocirea fanariotilor? Iar tot ce este azi valabil la noi pe plan cultural, social, politic s se datoreze numai si numai influentei franceze asupra spiritului public n Romnia"? Instinctiv mi se prea c realitatea era mai nuantat si, dup matur chibzuint, am hotrt s uit de observatia ironic a lui Alphonse Dupront. ntr-un fel, punctul meu de plecare nu era foarte diferit de al lui Pompiliu Eliade: aveam simtmnrul c adncile prefaceri prin care trecuse tara noastr n veacul trecut prezentau caracteristici tipice ale fenomenului de aculturatie n ipostaza unei ntlniri ntre dou civilizatii. Pe de alt parte ns, mi ddeam seama c prezentarea unei asemenea teze risca s provoace la unii compatrioti, chiar la intelectuali dintre cei mai luminati si mai bine intentionati, unele reactii negative: afirmatia c pe la 1800 trile noastre nu apartineau civilizatiei occidentale" e perceput de multi ca nsemnnd c ele nu fceau parte din Europa! Atitudine antipatriotic!" Se uit c, de aproape un mileniu si jumtate, Europa era tiat n dou. Erau dou" Europe. Prima ruptur se produsese o dat cu mprtirea

imperiului roman n dou, n 395. De o parte si de alta a acelei linii de desprtire, cu totul arbitrar la nceput (tia de-a curmezisul Iugoslavia de ieri!), aveau s se dezvolte cu ncetul doua lumi care, cu toate c puntile nu vor fi rupte cu totul niciodat, vor evolua totusi pe ci din ce n ce mai deosebite. Falia" se va lrgi mai n-ti cnd valul slavilor de sud va desprti romanitatea apusean de romanitatea rsritean si de elenismul renscut la Bizant; se va adnci o dat cu schisma din 1054 a Bisericii si, mai dramatic nc, dup cucerirea Constantinopolului de ctre cruciati, n 1204. De atunci se poate vorbi de un adevrat clivaj ntre culturi, ntrit statornic de nesfrsite dispute religioase. Stpnirea otoman se va ntinde o vreme si asupra unei prti a lumii catolice, n Croatia si Ungaria, dar, n ansamblu, ea va coincide cu fosta sfer de influent bizantin, pe care, n tot sud-estul european, o nchide cu o adevrat cortin de fier" avnt la lettre. O nchide si o ngheat n forme nvechite, n vreme ce Occidentul catolic, apoi si protestant, trece, de la nceputul Renasterii, prin uriase prefaceri pe toate planurile culturii n ntelesul larg al cuvntului: religie, filozofie, stiint, arte, institutii, moravuri... Din toat aceast transformare, prea putin ptrunde n lumea noastr. Se poate chiar spune c n secolele al XVII-lea-al XVIlI-lea, pe msur ce turcocratia" pentru a folosi expresia bizantinistului Petre S. Nsturel se face mai apstoare n trile romne, acestea se vor ndeprta si mai mult de modelul occidental dect fusese cazul n primele veacuri ale voievodatelor. Desi cteva influente occidentale se manifest n art, desi ctiva boieri sau pretendenti la domnie (trei-patru ntr-un secol!) cltoresc n Apus si snt marcati de acea experient, aceste fenomene rmn cu totul marginale si superficiale, fr vreun impact real asupra mentalului colectiv", asupra trii". Adevratul proces de aculturare nu ncepe dect trziu, n veacul al XVIII-lea, nti n Transilvania, prin contactul cu Roma si cu Viena al preotilor si crturarilor uniti", apoi dincoace de Carpati, prin ptrunderea lent a-literaturii franceze a Luminilor, ptrundere accelerat, paradoxal, de ocuparea sporadic a Principatelor de ctre austrieci si rusi. Occidentalizarea a avut loc, n toate trile ortodoxe din Europa, n faze si ritmuri diferite: n Rusia, prin ucaz mprtesc si cu sila dar naintea raialelor" din imperiul otoman; n Grecia aici ns biserica ortodox a avut un rol conservator mult mai activ dect n trile noastre , prin contactul mult mai vechi si aproape nentrerupt cu Venetia si Genova, precum si cu alte natiuni maritime, ca Franta, Anglia, Olanda; n Serbia si Bulgaria n fine, procesul a fost ncetinit de absenta unei clase aristocratice, cea medieval fiind nimicit sau nstrinat chiar de la nceputul stpnirii otomane. Asa se face c, dintre toate popoarele ortodoxe din Europa rsritean, romnii au fost cei la care Occidentalizarea a fost cea mai rapid si, mai cu seam, cea mai spontan, favorizat fiind de apartenenta la familia popoarelor neolatine si de afinittile sentimentale si temperamentale cu italienii si francezii, n sfirsit de afirmarea aproape obsesiv a latinittii, devenit o idee-fort n lupta de emancipare. n loc de a oculta sau minimiza acest fenomen de aculturatie, cum vedem c se face adesea n istoriografia noastr ca si cnd ar fi o scdere ca romnii s nu fi fost occidentali" dintotdeauna! , am avea motive mai curnd s ne mndrim cu ritmul n care s-a nfptuit, n prima jumtate a veacului trecut, aceast formidabil revolutie n moravuri si mentalitti. Dar si o dat admis existenta pn la cumpna secolelor al XVIII-lea si al XlX-lea a dou Europe, cea de stil occidental si cea de traditie bizantin, aceast prezentare bipolar rmne prea simplificatoare. O analiz spectral" a societtii romnesti de la nceputul veacului trecut reveleaz o situatie mai complex: se pot distinge cel putin trei sau patru straturi de cultur", care, la rndul lor, nu snt uniform distribuite n straturile sociale. Boierii mari au adoptat de la domnii fanarioti, pn n amnunt, stilul de viat trigrdean (mai mult turcesc dect bizantin), de la mbrcminte si mobilier pn la gusturile alimentare, iar cultura lor n ntelesul restrictiv al cuvntului e aproape exclusiv greceasc. Aceste moravuri s-au extins curnd la boierii de tar si la marii negustori, ba, cu vremea, si la trgoveti. La toti

ns, respectarea canoanelor bisericii rsritene si a datinilor strmosesti mentine legtura cu viata trneasc, inclusiv cu latura ei artistic, poezia, cntecul, jocul cu att mai mult cu ct limba e aceeasi pe toat scara social. In anii 1780, cum vom vedea, frantuzul d'Hauterive constat cu uimire c tranul vorbeste o limb tot att de curat ca boierii. Se nsela doar n sensul c boierii erau cei ce vorbeau aceeasi limb ca tranii c nu apucaser s creeze o limb de cultur". La tar, mai dinuiesc obiceiuri strvechi, crora nu li se poate pune cu usurint eticheta bizantin, datini si credinte ale cror origini se pierd ntr-un trecut imemorial, precrestin, uneori si preroman; iar deprinderile vietii zilnice, acas, ca si la cmp, par ncremenite de veacuri. Atunci apare n stratul cult al societtii, si asa destul de subtire, o minoritate activ" care adopt cu pasiune ideile si moravurile Apusului si care prin actiunea ei politic si intelectual izbuteste, n mai putin de dou generatii, s preschimbe n adncime cultura unui neam ntreg. Nu mi-am propus s ncerc vreo explicatie teoretic a fenomenului, ci doar s dau o imagine a ntregii societti la un moment dat, o fresc, pe ct se poate mai apropiat de realitate, si s evoc apoi pe scurt cteva din elementele si evenimentele cruciale ale schimbrii, ale metamorfozei. Istoria evenimential" a fost redus la minimum (mai mult dect n versiunea original francez, cum au fost de altfel scurtate si anumite descrieri considerate ca prea familiare cititorului romn). n fine, n a doua jumtate a crtii mai cu seam, am mpnat naratiunea cu cteva ntmplri sau povesti adevrate" care s-ar califica n jargonul gazetresc drept fapte diverse" si care de regul nu-si gsesc locul n lucrrile de istorie. Mi s-a prut c, pentru descrierea unor moravuri si ntelegerea unor mentalitti, erau mai gritoare dect orice expunere sau ncercare de explicatie. Cititorul va judeca. NEAGU DJUVARA

Introducere la editia francez La nceputul veacului al XlX-lea, snt trei sute de ani de cnd turcii stpnesc unul din cele mai mari imperii din istoria universal: el se ntinde de la hotarele iraniene pn la muntii Atlas si de la Carpati pn la golful Oman. Din Dalmatia pn la coastele marocane, dou treimi din Mediterana snt ale lor, iar Marea Neagr a fost un lac turcesc pn n 1774. Trile romne, Muntenia si Moldova, pltesc tribut Portii de aproape patru secole. Din cnd n cnd, ele au ncercat, dezndjduite, s scuture jugul; asa a fost, de pild, la sfrsitul secolului al XVI-lea, epopeea lui Mihai Viteazul, care, cel dinti, a adunat laolalt tinuturile romnesti. Dup aceea, jugul apas tot mai greu. n urma ncercrii lui Dimitrie Cantemir, din 1711, de a scpa de st-pnirea otoman prin alianta cu Petru cel Mare si a nfrngerii acestuia pe Prut, Moldova si apoi Muntenia si pierd pn si dreptul de a-si alege domnitorii: pe viitor, acestia vor fi alesi direct de ctre Poart, din rndurile unei mici oligarhii de familii grecesti ce tria n cartierul Fanar din Constantinopol si care avea s aduc n principate moda si obiceiurile din capitala otoman. Asimilate treptat cu niste simple provincii sau raiale" ale imperiului, Muntenia si Moldova, pustiite de rzboaie si jefuite n vreme de pace, ajung ntr-un hal de srcie si de njosire att de jalnic nct snt pe cale s-si piard pn si identitatea. Cel putin asa apar n ochii cltorilor occidentali, care snt ngroziti: srcia satelor, huzurul, lcomia si lasitatea boierilor, napoierea clerului, harababura si potlogriile din administratia fanariot: pentru un strin, totul strneste uluire, critici, o cuvenit indignare. Cu toate acestea, viata mergea mai departe: orasele, puncte de negot ntre Orient si Occident, cu pitorescul lor pestrit, forfoteau de

11 viat. Populatia satelor, ncovoindu-si spinarea sub furtun, pstra, nestirbite, credinta, limba, portul si obiceiurile, precum si comorile spirituale ale datinilor ei de mii de ani. Uneori, cnd srcia si nedreptatea nu mai puteau fi ndurate, tranul si lua flinta si se nfunda n adncul codrilor: baladele populare fceau nemuritoare isprvile haiducului mpins la dezndejde. Deodat ns totul avea s se schimbe. Rzboaiele austro-ruso-turce care se desfsoar pe pmntul trilor romne, chiar dac sporesc necazurile poporului, nasc totusi conditiile prielnice trezirii nzuintelor nationale si relurii negotului pe scar mare cu Europa". Din ndeprtata Frant, sosesc, ncetul cu ncetul, Luminile si purtrile alese; dar, mai presus de orice, rsunetul Revolutiei si urmrile valurilor pe care le va fi strnit. Moda si obiceiurile se schimb si ele n acelasi timp. Boierimea si burghezia, ce abia se nstea, adopt cu patim ntr-o singur generatie mbrcmintea, purtrile si ideile Occidentului, pregtind totodat revolutia viitoare. Apar primele semne ale economiei capitaliste, ntre 1800 si 1848, trile romne trec, dintr-o dat, de la Evul Mediu la perioada contemporan. Acesta e momentul pe care am cutat s-1 surprind aici. Pe msur ce naintam n studierea subiectului si mrturiile si documentele de epoc se adunau tot mai multe, ndoiala m cuprindea ns tot mai tare, imaginea mi se prea tot mai putin limpede, mai tulbure, mai greu de prins; care era asadar realitatea? Mrturiile erau att de contradictorii, prerile istoricilor att de divergente, nct acea pasionat cercetare a lui Leopold von Ranke asupra a ceea ce s-a petrecut ntr-adevr" devenea, aici, o ntrebare nelinistitoare. Dar s lsm s vorbeasc documentele: cronici, corespondent de epoc, acte judiciare, scrieri politice, cele dinti biguieli ale unei literaturi moderne"; s ascultm sufletul trnesc asa cum ne este el dezvluit de poezia popular, si poate c ceata se va risipi, ct de ct, din fata ochilor nostri. Cnd avem de a face cu mrturii strine, s tinem seama de ceea ce etnologii numesc astzi nentelegere cultural", n secolul al XVIII-lea, occidentalul, plin de superioritatea sa, este ncredintat c el reprezint civilizatia. Ia te uit! Domnul este persani/Nemaipomenit!/ Cum poate fi cineva persan?" spune eroul lui Montesquieu. Vom vedea c, n 1800, a fi moldovalah putea fi ceva la fel de nemaipomenit. 12 Nu voi trata, n cartea aceasta, despre cele trei provincii romnesti de sub administratie austriac: Banat, Transilvania si Bucovina. Chiar dac, n aceste provincii, masa trneasc vorbeste aceeasi limb romn ca n Muntenia si Moldova (cu foarte slabe nuante de intonatie sau deosebiri de vocabular), chiar dac portul, locuinta, datinile, deprinderile alimentare snt ntru totul asemntoare un admirabil fenomen care, si astzi, i mai mir nc pe lingvisti si etnologi , vicisitudinile Istoriei au tesut, de cele dou prti ale Carpatilor, destine diferite. Banatul si Transilvania revin coroanei Ungariei, nc din veacul al Xl-lea, si mprtsesc soarta acesteia. Transilvania este colonizat n parte cu unguri, n zonele de la granit, cu germani, n special n orase. Dup dezastrul de la Mohcs (1526), Banatul devine pasalc turcesc, aidoma Ungariei nsesi; Transilvania, condus de principi unguri, ajunge vasal a Portii, ca si Moldova si Muntenia, desi se bucura de mai mult libertate. Dup pacea de la Karlowitz, din 1699, administratia austriac se instaleaz n Transilvania si Banat, apoi, din 1775, n Bucovina. Astfel, printr-o simultaneitate care nu este o simpl ntmplare, din momentul cnd romnii din vest si din nord intr sub nru-rirea austriac, deci occidental, imperiul asiatic al otomanilor si accentueaz n mod dramatic stpnirea asupra Munteniei si Moldovei. Pe la 1800, romnii de dincoace si de dincolo de Carpati, desi i leag attea, triesc n dou lumi

diferite. Dar, lsnd la o parte istoria si viata cotidian a transilvnenilor, vom vedea totusi, mai departe, rolul capital pe care multi dintre ei l vor juca n secolul al XlX-lea n desteptarea national a romnilor din Principate. Tin s-mi exprim recunostinta fat de fratele meu, ^doctorul Rzvan Djuvara, care si-a asumat sarcina ingrat de a ntocmi indexul de nume proprii; fat de prietenii mei: Alexandru P. Ghika si Mihail D. Sturdza pentru ajutorul dat, nu o dat, cu prilejul redactrii capitolului despre boieri; doctorului Andrei Pandrea pentru observatiile pertinente fcute despre capitolul Tranii"; n sfrsit, lui Eugen Lozovan, de la Universitatea din Copenhaga, care a binevoit s reciteasc manuscrisul n ntregime si ale crui sfaturi 13 si critici au nsotit, de-a lungul multor ani, pregtirea acestei lucrri; corespondenta noastr pe aceast tem ar putea umple un volum. Trebuie s mai spun c nu as fi putut niciodat duce pn la capt cartea aceasta mai ales n timpul lungilor mele sederi n Africa dac nu ar fi existat pretioasa Bibliotec Romn din Freiburg-im-Breisgau si serviciul ei de mprumut, si fr deosebita bunvoint pe care mia artat-o directorul si fondatorul ei, Virgil Mihilescu.

PROLOG Scene de sfrsit de veac Un ospt dat pentru Capudan-pasa de ctre Constantin Vod Hangerli. Cum a pierit acesta, chiar n palatul su, sugrumat cu latul. Tabloul nti: 1798 Deci ntr-aceea vreme a venit Cpitan-pasa la Bucuresti si acolo petrecnd doao sptmni fcutu-i-au Vod zefeturi. Si au zis Cpitan-pasa lui Vod s cheme pe boierii cei mari cu cocoanele lor la zefet. Si chemnd Vod boierii, au venit dup porunc, fr cocoane. Vod, vznd c n-au venit cu muerile lor, nu i-au silit, ci au trimis pe postelnicul cel mare si pe cmras de au adus mueri podrease, curve si crciumrese. ns au ales mueri mai chipese si mai frumoase si le-au mbrcat cu haine frumoase din cmara lui Vod, fgduindu-le daruri domnesti, s fac toat voia lui Cpitan-pasa si a agalelor lui si s s sloboaz la chefuri. Si aducndu-le vel postelnicul le-au numit c snt cocoanele boierilor, artnd iat aceasta este Brncoveanca, aceasta Goleasc, aceasta e Cerneasc, aceasta e cutare si aceasta e cutare Filipeasca. Cpitan-pasa vzn-du-le s-au bucurat si seznd toate la mas cu boierii si Vod si Cpitan-pasa cu agalele, zicndu-i muzicile la mas. Si, dup ce au mncat, s-au sculat si, ridicnd masa, au poruncit Cpitan-pasa s joace boierii cu cocoanele lor, si au si jucat. Si tiind jocuri pn seara si iarsi puind mas dup mas jucnd pn n puterea noptii. Si ncetnd au zis Cpitan Pasa lui Vod s-i opreasc pe una mai aleas pentru culcare, c stie el c snt bucurestencele iubitoare de mpreunare: si asa s-au si fcut. Si celelalte le-au dat la paturile agalelor si boierii s-au dus la casele lor, poruncind Vod postelnicului s spue muerilor s le fie cu voe. Iar dimineata au druit turcii pe mueri bine, socotind c snt cocoanele boierilor si le-au slobozit. Apoi cmrasul le-au dezbrcat de hainele cu care le-au fost mbrcat si le-au dat drumu..."1 17

Tabloul al doilea Si ndat-au chemat pe vezirul si i-au poruncit s s scrie ferman si s trimit capigiu mprtesc s mearg s tae pe Vod, s-i aduc capul la mprtie, pentru prea mult rutate si srcie ce au fcut raialilor mprtesti din Valahia. Si de grab vezirul au poruncit unui capigiu iscusit si maestru a tea pre cei mari cu cumpetare. Si i-au zis vezirul: Iat fermanul mprtesc si cu putere mare si cu strasnic porunc, ia-1 si mergi la Valahia de tae capul beiului de acolo si-1 ad spre a-1 vedea preaputernicul nostru mprat. C iaste nevrednic a fi bei. Si de nu vei mplini porunca capul ti-1 voi tia. Capigiul lund fermanul s-au nchinat vezirului si gtindu-s au plecat, lund cu el un harap groaznic la chip si mare, cu ndrzneal la ucidere, buzat la gur. Si viind pre drum, pre la hanurile de beilicuri nu spunea nimnui unde merge si cu ce treab iaste trimis. Ci cu cumptare din conac n conac mergea cu grbire. Pentru c domnii trii au oameni turci, hangiii le d plat bani multi de ispitesc pe cei ce trec de la mprtie la Bucuresti. Si dac dovedesc c merg la Vod cu porunc ori de bine ori de ru, cu mare grbire merg nainte si spun lui Vod ca s s pzeasc, si iau bacsisuri mari de bani. Deci sosind capigiul la Bucuresti au mers la hanul beilicului dup obiceai si seznd la han trei zile au spus c merg la Dii la Cpitan-pasa, si la Ostrov cu porunci mprtesti. Si lui Vod iar asemenea i-au spus cel ce au fost trimis de au cercetat pentru venirea capigiu-lui. Deci capigiul gtindu-s cu ai lui au nclecat si au mers de au intrat n curtea domneasc si au desclecat la scar si intrnd n cas la logofetie au zis s fac aretare beiului, c are a vorbi cu Mria sa din gur, cuvnt de tain de la dragomanul Mriii sale de la Tarigrad si iaste cltoriu de nu poate zbovi. Si ducnd pe capigiu la vel postelnic si spuind si lui, au mers postelnicul la Vod si i-au spus. Vod au zis las-1 s vie. Postelnicul au zis: ba s-i spunem c esti Mria ta zaif, c are cu el si un arap groaznic. Vod au zis: asa au obiceiul capigiii de iau cu ei cte un om groaznic pentru mndrie, ci s vie s vedem ce-mi va spune de la dragoman. Postelnicul au mai ispitit pe capigiu si au zis c: Mria sa este acum cam zaif. Ci la ntoarcerea sa va veni iar pe la Bucuresti si va afla vreme de va vorbi cu Mria sa. Capigiul a zis: Eu avnd fermanuri ctre Cpitan-pasa pentru turburarea Pazvandului si pentru alte trebi 18 mprtesti si voi s merg si la Ostrov la haian, si de acolo nu ntorc pe aici, cci pe aici am venit ntradins s-i spui ceale ce mi-au spus dragomanul Mriii sale. Ci voi s vorbesc cu Mria sa cinci, sas cuvinte si s plec, c nu poci zbovi. Postelnicul mergnd la Vod si mai spunndu-i zisele capigiului, i-au zis: s vie s spue. Deci postelnicul au zis capigiului: Te pofteste Mria sa. Si mergnd capigiul cu arapul au intrat n iatac la Vod si i-au prut bine c au apucat nuntru. Si fcndu-i capigiul obisnuita nchinciune cu mna dup obiceiul turcesc, asemenea si Vod ctre capigiu, 1-au poftit s saz, si au szut n pat pe salte lng Vod, iar arapul au szut pe lavit sau pe un scaun. Dat-au capigiului cafea si cebuc, iar harapul n-au primit. Si nce-pnd a vorbi unul cu altul, ntrebnd Vod pe capigiu de cele ce snt la mprtie, capigiul i-a spus cele ce au stiut. Si nfiorndu-se Vod de vederea harapului, au fcut semn postelnicului s mai cheme ciuhodari n cas, grindu-i frantozeste. Si esind postelnicul afar, harapul au srit repede n spinarea lui Vod puindu-i latul n gt. Capigiul au slobozit amndou pistoalele o dat n pntecele lui Vod, harapul l sugruma cu latul, trgnd cu amndou minile jos din pat. Si fiind si Vod cu virtute, de s zvrcolea, capigiul au nfipt hangerul n pntecele-i de i-au vrsat sngele: harapu sedea pe el de i frngea grumazii, iar cebucciul si peschergiu au nceput a tipa. Si cnd a slobozit pistoalele au srit ciohodarii si au sosit postelnicul cu ei. Dar capigiul au strigat: Dur bre (stai m), ferman, si au sttut toti, n-au ndrsnit s fac nimic, dac au auzit de ferman. Harapul au tiat capul lui Vod, nc izbindus Vod viu si t-vlindu-s n snge. Si puindu-i streangul n picioare i-au tras trupul pe scri jos n curte si dezbrcndu-1 au luat banii, ceasornicul si inelele harapul, si trupul 1-au lsat n mijlocul curtii gol. Iar doamna Hangerliului cu fetele ei si cu copiii tipa si srea pe ferestre afar de fric, c se temea s nu o taie si pe ea si pe copiii ei. [...] Si zcnd pn a doua zi, nimenea nu ndrznea s zic sau s

ntrebe ceva. Harapul au jupuit capul lui Vod si splnd piele de snge 1-au umplut cu bumbac. [...] Harapul au pus capul lui Vod pe o tav si 1-au dus la Doamna de 1-au pus pe o mas s se uite la el zicndu-i: Iat capul brbatului tu. Aceasta a fcut ca mai mare jale s dea doamnei si copiilor, s dea bani s-1 rdice.2 19 Asa povesteste Dionisie Eclesiarhul, un clugr mrunt din Oltenia, care a lsat una din ultimele cronici romnesti n stil vechi, osptul dat la Bucuresti, n 1798, n cinstea unui nalt demnitar turc, de ctre domnitorul Constantin Hangerli, si sfrsitul aceluiasi domn, sugrumat n palatul su, din porunca Portii, la 18 februarie 17993. CAPITOLUL NTI Un pic de istorie Romnii sub jugul otoman: privire asupra Principatelor" la sfrsitul epocii fanariote. Cine erau fanariotii? Cltoria unui domnitor, de la Constantinopol la Iasi, povestit de un tnr aristocrat francez: d'Hauterive face parte din alaiul lui Alexandru Vod Mavrocordat. VV Nu m tem nici de bnuiala c as ntrece msura, nici de nvinuirea c as ponegri de voi spune c nu se afl pe fata pmntului un neam de ticlosi mai mrsavi dect fanariotii" astfel se exprim generalul conte de Langeron4, emigrat francez intrat n slujba Rusiei, n jurnalul su de campanie, si continu: Ei snt cei ce mijlocesc, cei ce pun la cale, att si, adesea, duc la ndeplinire toate nelegiuirile ce se svrsesc zilnic la Constantinopol de ctre o cr-muire sngeroas, unde nici un fel de lege sau de credint nu domoleste slbticia slujbasilor ei, care, cu totii (chiar si cei mai nalti dregtori), snt de obrsie proast si nu rzbesc n viata aceasta trectoare dect mpingndu-si vrjmasii la pieire sau ucigndu-i. Singurul tel al tuturor acestor fanarioti, tintit nc din cea mai fraged copilrie, este un loc de domnitor n Muntenia sau Moldova. Ca s-1 ating, nici o frdelege nu li se pare prea mare, nici o josnicie nu este prea umilitoare. De cumva vreun frate, unchi, vr sau chiar printe se pun n calea nzuintei lor, otrava sau securea clului i scap de ei; cci, atunci cnd nu-1 poti nimici tu nsuti pe cel ce-ti poate duna, l prsti, iar de la pr, oricum ar fi ea, pn la moarte, la Constantinopol, nu este dect un pas. Lcomia, bine cunoscut, a acestei nemernice crmuiri duce la locurile rvnite. Ca s ajungi pn acolo, rmi srac lipit, apoi furi si jefuiesti ca s-ti refaci averea. Un domnitor proaspt numit pleac de la Constantinopol cu datorii de doutrei milioane de piastri. Dup patru, cinci sau sase ani de domnie, se ntoarce cu o avere de cinci-sase milioane, atunci cnd i se las rgazul s le adune: ns, ndeobste, este alungat, surghiunit sau i se taie capul dup ctiva ani de huzur, sau de se afl c a adunat o avere destul de mare ca s-i poat fi luat [...]. 23 Ce s nsemne oare un domnitor ca acestia de nu poate cpta ceea ce-si doreste dect prin nelegiuiri, jertfe si josnicii, si care vede tot timpul n fata ochilor, cteodat anume pregtit pentru el, sabia unui ucigas sau uneltele de tortur de care rareori se ntmpl s scape? Un european, un om nscut ntr-o tar civilizat nu poate pricepe de ce attea jertfe, de ce aceast viat hrtuit ntruna de groaz sau de

uneltirea vreunei ticlosii, ns asa este viata fanariotilor: s-au vzut copii de zece ani care spuneau: Ce-mi pas c mi se taie capul la treizeci de ani, dac pot fi domnitor la douzeci si cinci?5 Cine erau, asadar, fanariotii acestia, att de huliti, si pe ce ci ajunseser ei, n secolul al XVIII-lea, s pun mna pe crmuirea trilor romne? La nceput, jugul otoman a fost, pentru romni, mai putin apstor dect pentru greci, bulgari, srbi sau albanezi, ale cror state fuseser nimicite, trile fiind transformate n pasalcuri. Tara nu este ocupat prin fort militar, iar musulmanii nu au dreptul s se stabileasc aici si s-si ridice moschei. Chiar si tributul, la nceput, este mai curnd simbolul unei supuneri (sau al unei neutralitti binevoitoare") dect o contributie la bugetul imperiului: l O 000 de ducati pentru Tara Romneasc, 2 000 pentru Moldova. Numai c lucrurile se vor nrutti foarte curnd. Poarta profit de schimbrile de domnie, pentru a spori, treptat, tributul anual, n ultimul ptrar al veacului al XVI-lea, asistm la o crestere brutal: n 1593, tributul este de 65 000 de galbeni pentru Moldova si de 155 000 pentru Tara Romneasc. Faptul se explic prin aceea c imperiul otoman, chiar si atunci cnd se afl n culmea gloriei, trieste peste posibilittile sale si, ca atare, srceste ncet, dar sigur. Ca si n Roma antic, balanta comercial deficitar duce afar metalul pretios, n mai putin de dou veacuri, asprul otoman si pierde trei sferturi din valoare6. Situatia s-a nruttit si mai mult dup ce portughezii au descoperit drumul pe la Capul Bunei Sperante, care, treptat, va duce la ruinarea comertului ce trecea prin Egipt si Siria, dou tri devenite provincii otomane. Pe deasupra, exploatarea slbatic a tinuturilor agricole din imperiu duce la depopularea si transformarea n pustiuri a unor ntregi regiuni din provinciile din Asia si Africa. 24 Aveau s vin apoi cele dintii nfrngeri: imperiul nu va mai tri din cuceriri si tributuri, ci, dimpotriv, va fi silit s ntretin armate numeroase si costisitoare. Snt motive temeinice care l vor face s stoarc si mai mult provinciile din Europa, cu deosebire trile romne, incomparabil mai bogate. Asa se face c nu este vorba doar de bani, storsi cu nemiluita, ci si de altceva, cu urmri foarte grave: trile romne snt silite s participe din plin la aprovizionarea imperiului si, mai presus de toate, a capitalei lui, aflat att de aproape, n secolul al XVIII-lea, observatori strini sustin c o treime din aprovizionarea orasului Constan-tinopol vine din Principate. De aceea, n aceste tri, turcii detin monopolul la cumprarea grnelor si a vitelor, cu preturile impuse de ei. Iar preturile acestea snt tot mai sczute fat de preturile pietei, pe msur ce situatia economic si monetar a imperiului se nrutteste. La sfrsitul secolului al XVI-lea, preturile nu snt dect cu putin peste jumtate din preturile pietei, n fiecare an, la date fixe, trimisii Portii adun mii de tone de gru si de orz, sute de mii de vite mari si de oi (un document din 1591 arat c 141 000 de oi au fost ridicate numai din Moldova), n vreme de rzboi, snt ordonate rechizitii suplimentare. Ne putem nchipui urmrile dezastruoase ale unui asemenea sistem. La nceput, msurile acestea lovesc cu deosebire n boieri, mari proprietari de pmnt, singurii care aveau surplusuri pentru piata extern. Aceasta va determina, n parte, aventuroasa tentativ a lui Mihai Viteazul, ultima ncercare important a trilor romne de a scutura jugul otoman. ns, cu timpul, msurile acestea l lovesc, nc si mai tare, pe tran: nemaiputnd, din putinul ce-i prisoseste, s fac fat drilor si rechizitionrilor, tranul liber se ndatoreaz tot mai mult si, n cele din urm, se d pe sine, mpreun cu familia si cu peticul lui de pmnt, pe minile mosierului din vecintate, n felul acesta, se alctuiesc, n cea de a doua jumtate a secolului al XVI-lea si de-a lungul secolului al XVII-lea, imense latifundii stpnite de boierii cei mari, n timp ce domeniul trnimii libere se micsoreaz din ce n ce mai mult. Si nc ceva: trnimea aceasta care, vreme de secole, dduse cel mai mare numr de aprtori ai trii, acum, cnd este transformat tot mai mult ntr-o mas de serbi ce pot fi pusi la dri si munci dup bunul plac al stpnului, nu va mai da aproape deloc

ostasi. Armata lui Mihai Viteazul este, n bun parte, o armat de boieri si de mercenari, ca n Occident. 25 ncepnd cu a doua treime a secolului al XVII-lea, chiar dac n ambele tri mai apar ctiva domnitori iubitori de fast, ctitori de biserici si ocrotitori ai ortodoxismului pe tot cuprinsul imperiului otoman, cum au fost, de pild, Vasile Lupu n Moldova, Matei Basarab, Serban Cantacuzino si Constantin Brncoveanu n Muntenia, importanta lor militar a devenit nensemnat. De altfel, pentru a nbusi n fas orice pornire de independent, turcii ntretin acum garnizoane ntr-o adevrat salb de capete de pod", enclave otomane la nordul Dunrii; este vorba, de la apus spre rsrit si de la miazzi la miaznoapte, de raialele: Turnu, Giurgiu, aflat la numai 60 de kilometri la sud de Bucuresti; Brila, la granita cu Moldova, apoi un triunghi mare n sud-estul Moldovei, care se populeaz cu ttari si cruia i se spune Bugeac sau Basarabia (nume pe care rusii l vor extinde la tot estul Moldovei pe care aveau s-1 alipeasc n urma tratatului de la Bucuresti din 1812); n sfrsit, n susul Nistrului, raialele Tighina sau, pe turceste, Bender unde Carol XII se va ncptna s astepte trei ani ajutorul turcilor, dup nfrngerea de la Poltava; si, la nord de tot, Hotin, n fata fortretei poloneze Camenita. Pe viitor, Principatele nu vor mai fi dect niste pioni n jocurile marilor puteri, care ncep s muste, putin cte putin, din imperiul otoman. Ceasul fanariotilor a sosit. ndat dup cucerirea Constantinopolului de ctre Mahomed II (s-i zicem mai bine Mehmet II, ca s le facem turcologilor pe plac), prestigioasa capital bizantin s-a golit de populatia ei greceasc. Zeci de mii de morti, zeci de mii de robi: toat lumea crestin se nfioar aflnd vestea catastrofei, la care trebuia totusi s se astepte. n Orientul crestin, cderea celei de a doua Rome a fost simtit ca un cataclism fr precedent, aproape de necrezut. (Nu este oare simptomatic s vedem c, pe unele fresce de pe mnstirile din Bucovina, cetatea imperial, un fel de cetate cereasc, este artat, un veac mai trziu, ca un loc de necucerit de ctre ostasii Necuratului, reprezentati cu turbanul turcesc pe cap?) Aveau s rmn doar tranii din satele din jur, care, treptat, ncep s aprovizioneze noul oras cu produse din gospodria lor. Vor spune 26 f, % t c se duc la oras", eis ten polin (is tin polin), de unde, numele turcesc stanbul. Orasul a trebuit totusi s fie repopulat cu oameni veniti din toate provinciile imperiului. Au venit si greci si, printre ei, binenteles, colaboratori". Oare din acestia nu vor fi fost si nainte de cderea orasului? loan VI Cantacuzino nu-si dduse una din fete dup sultanul Orkhan, iar nefericitii Comneni din enclava Trapezunt nu se nrudiser cu suzeranii lor musulmani? Nu s-au vzut greci si alti crestini printre scribii si arhitectii sultanului, ba chiar si printre generalii si amiralii lui? Puterea otoman a autorizat reinstalarea patriarhului Constanti-nopolului chiar n oras nu n catedrala Sfnta Sofia, transformat n moschee, ci ntr-o biseric mai modest, unde, n zilele noastre, se mai afl nc sediul patriarhului ecumenic. Politica otoman a vrut, cu adevrat, s-si crmuiasc raialele" cu ajutorul cpeteniilor lor spirituale, n acest fel, patriarhul Constantinopolului, timp de veacuri sef spiritual al tuturor bisericilor ortodoxe din Europa, va dobndi treptat o mare important politic, paradoxal, mult mai mare dect pe vremea cnd popoarele din sud-estul Europei aveau stpnitorii lor care limitau puterea politic a Bisericii, n jurul acestui patriarhat, nvestit pe viitor cu

functii nu numai religioase, ci si politice si culturale, se adun, ncetul cu ncetul, o dat cu clerici de toate rangurile reprezentanti ai patriarhalelor din Orient, ai marilor mnstiri, mitropoliti supusi patriarhului, bulgari, srbi, romni, rusi , o ntreag administratie, al crei responsabil va fi marele logoft al patriarhiei (din titularii acestui prestigios post se vor trage mai multe din cele mai de seam familii fanariote, cum snt familiile Hrisosco-leu, Rosetti, Caragea, Mnu). Vor fi printre ei si oameni nvtati, deoarece vor exista scoli si o Academie vestit n tot orientul ortodox, ns, foarte curnd, se vor afla printre ei si oameni de afaceri, ntruct turcii dispretuiesc negotul si nu stiu limbi strine, n afar de limba sfnt si de cea savant a Islamului: adic araba si persana. Toti acestia se strng n jurul Patriarhiei, instalat definitiv n 1601 ntr-un cartier al stanbulului, ntre zidul mprejmuitor al cettii si malul de sud al Cornului de Aur, n apropierea unui vechi far, sau fanai, datnd de pe vremea Frncilor", de unde numele de Fanar. Acest cartier din jurul Patriarhiei va fi dat, de ctre Poart, grecilor si va deveni, ca s zicem asa, ghetoul grecesc din Constantinopol. 27 O figur dintre cele mai neobisnuite din mediul acesta va fi, n secolul al XVI-lea, acel Mihail Cantacuzino poreclit de turci Seita-noglu, Fiul Satanei. Apare ca primul dintre urmasii marilor familii bizantine care, prin iscusint si siretenie, au reusit s-si revin dup dezastru7. Este cel mai mare negustor de blnuri si de alte mrfuri de pret aduse din Polonia si Rusia pentru curtea sultanului. Are n arend minele de sare de la Ankial, pe malul Mrii Negre. Nemsurat de bogat, are un palat la Ankial si umbl mbrcat ca un pas. nc de pe atunci, intervine n politic, iar domnii Moldovei si ai Munteniei snt clientii" lui. A fost ns de ajuns o intrig, o bnuial pentru ca, ntr-o zi de februarie 1578, s fie spnzurat sub colonada palatului su. Toat averea i este confiscat. Fiul su Andronic se ascunde, asteapt vremuri mai bune, si reface averea, ajunge chiar s aib destul trecere pentru a ncerca s intre n politica cea mai nalt sustinnd candidatura lui Mihai Viteazul la tronul Trii Romnesti8, si va pierde viata, ca si tatl su. Cu toate acestea, fiul su, Constantin, reapare, peste treizeci de ani de ast dat n Muntenia, unde se cstoreste cu fiica domnitorului Radu Serban Basarab. Din el si din fratii si se vor trage toti Cantacuzinii din trile romne si din Rusia. Fiind ns continuatorii familiei domnitoare autohtone a Basarabilor, ei se vor gsi curnd n fruntea unei partide nationale" potrivnice influentei crescnde a grecilor n asa fel nct cea mai ilustr dintre familiile de origine greac bizantin nu a fost niciodat pus de ctre istoricii romni printre fanarioti". Cel ce trebuie socotit ns a fi marele naintas al fanariotilor este Alexandru Mavrocordat, zis Exaporirul, sau Pstrtorul Tainelor, mare dragoman al Portii din 1673 pn n 1699, un personaj neobisnuit din foarte multe puncte de vedere (si care 1-a fascinat pe Toyn-bee, bun cunosctor al lumii greco-fanariote, care l citeaz n cteva rnduri n monumentala sa lucrare A Study of History). Legenda, redat cu oarecare rutate de ctre Dimitrie Cantemir, n a sa Istorie a imperiului otoman, povesteste originile familiei dup cum urmeaz: la nceputul secolului al XVII-lea, printre crestinii din Constantinopol se afla un anume Di Scarlatti pesemne de origine italian , care adunase mult avere, cam ca Seitanoglu un veac mai nainte, fcnd negot cu Seraiul. Asemenea altor ghiauri" ajunsi la cea mai nalt treapt pe care o putea atinge un necre28 dincios la Constantinopol, n-a avut tihn pn ce nu s-a nrudit cu domnitorii trilor romne: a izbutit so logodeasc pe fiica sa Roxana cu domnul Munteniei. Se pare ns c, n rstimpul ct se fceau pregtirile de nunt, logodnica s-ar fi mbolnvit de vrsat si c ar fi rmas desfigurat. Cu toate acestea, tatl tinea mortis la planul lui, drept care a trimis nspre Tara Romneasc strlucitorul alai, fata avnd, ca n Orient, chipul acoperit de un vl, cu porunc strasnic s nu-1 ridice dect dup ceremonia religioas. Vzndu-se tras pe sfoar, domnitorul ar fi trimis-o pe fat napoi la tat-su, cu alai si cu zestre cu tot. Aceasta e legenda. Lucrurile nu stau tocmai asa: Roxana a fost de fapt mritat

cu domnitorul Alexandru, zis Coconul, mort tnr, n 1632. Roxana,vduv, a gsit un alt petitor n persoana unui tnr, un nobil nensemnat din insula Chios, venit n capital ca s fac avere, si care se numea Nicolae Mavrocordat. Din cstoria lor avea s se nasc, n 1641 (data este controversat), Alexandru Mavrocordat, care, curnd, avea s se dovedeasc neobisnuit de nzestrat. Este trimis la nvttur n Italia fapt destul de putin ntlnit pentru un tnr ortodox; lucrul se explic ns, de bun seam, prin obrsia mamei. Ct despre familia tatlui, s ne amintim c insula Chios apartinuse genovezilor pn n 1566. Tnral studiaz medicina si filozofia la universitatea din Padova, mare universitate ce tinea de Venetia si, care, datorit liberalismului su, se va deschide foarte mult ctre lumea ortodox si chiar si ctre cea protestant, de vreme ce acolo a venit William Harvey s fac, nestingherit, experientele ce au dus la descoperirea circulatiei sngelui. Clcndu-i pe urme, Mavrocordat si ia, la Bologna, n 1664, doctoratul n medicin si filozofie9, ntors la Constantinopol, este profesor la Academia Patriarhiei, dar, fiind poliglot vorbeste, binenteles, greaca modern si greaca veche, precum si turca, araba si persana, latina, italiana, franceza si o limb slav (probabil slavona bisericeasc) , este curnd chemat pe lng marele dragoman al Portii. Termenul drogman sau dragoman (din turcescul terjumen, cf. ar. turdjumari) era folosit pentru a desemna, n Orient, interpretii ambasadelor sau legatiilor strine. Turcii, ntruct refuzau s nvete limbile ghiaurilor", recurseser si ei la interpreti sau dragomani, mai nti la evrei sau renegati, apoi, si mai ales, la grecii din insule, care se aflaser sub influenta culturii occidentale nc de pe vremea cruciadelor. Slujba de dragoman al Divanului, sau mare dragoman, 29 fusese creat de curnd, n 1669, de ctre marele vizir Ahmed K6-priilii, pentru Panaiotakis Nikoussios, tot un grec din Chios. ns abia urmasul su, ncepnd cu 1673, Alexandru Mavrocordat, avea s dea acestei slujbe o dimensiune si o strlucire noi. Mijlocitor iscusit ntre solii strini si naltii dregtori turci, Mavrocordat avea s ajung, dintr-un supus de mina a doua, datorit acestui titlu modest si totodat pompos, un adevrat secretar de stat la afacerile externe ale imperiului otoman. Arunci cnd diplomatia va trebui s ia locul armelor, dup esecul asediului Vienei si, mai cu seam, dup nfrngerea armatei otomane de ctre printul Eugen la Zenta, n 1697, rolul lui Alexandru Mavrocordat numit de acum ncolo Exa-poritul va creste ntruna. Sub ndelungatul su ministeriat", soarta grecilor din Constantinopol se mbuntteste simtitor si ncepe o adevrat traditie: fanariotii nu vor mai fi doar negustori, zarafi, medici, ci si administratori, intermediari, informatori. Vor ajunge foarte curnd s fie o rotit indispensabil n guvernul otoman. Desi triesc ntr-o nesigurant permanent, dispretuiti, dar si invidiati, folositi la tot soiul de treburi, desi averea, libertatea, viata le snt mereu amenintate ei se vor agta mai departe de acest colt al Cornului de Aur, visnd la Bizantul antic, convinsi c neamul lor va renaste din propria cenus, aidoma psrii Fenix pe care Alexandru Mavrocordat si-o pusese pe stem. Era de-o mare iscusint. Oare nu despre el se spune c a izbutit s-i aduc Ia masa tratativelor pe imperiali si pe otomani, ncre-dintnd fiecare dintre cele dou prti prin mijlocirea ministrilor puterilor neutre c cealalt parte este cea care doreste pacea? Si tot el este cel care, n calitate de al doilea trimis al Turciei, dup Reis Effendi Mahomet Rami-pasa, a scos din impas preliminariile pcii de la Carlowitz, care se mpotmoliser la un amnunt de protocol, propunnd o sal cu cinci usi prin care s intre, toti deodat, mputernicitii celor cinci puteri beligerante: ai sultanului, ai mpratului, ai Venetiei, ai regelui Poloniei si ai tarului Rusiei. Se stie c urmrile pcii de la Carlowitz au fost dezastruoase pentru Turcia: aceasta ceda Austriei (n terminologia oficial Sfntul imperiu roman de natiune german") Ungaria, Transilvania, precum si o parte a Croatiei si a Sloveniei; Moreea si cteva insule ionice erau cedate Venetiei; Podolia si o mare parte din Ucraina erau cedate Poloniei, iar Azovul era cedat Rusiei. Lucrul cel mai uluitor este ns c,

ntorcndu-se la Constantinopol, n vreme ce Rami-pasa era decapitat, Mavrocordat si salveaz capul. 30 Zece ani mai trziu, fiul su Nicolae urca pe tronul Moldovei. Cu el ncepea, n Principate, epoca fanariot. n mod traditional, epoca fanariot ncepe n 1711, pentru Moldova, si n 1716, pentru Muntenia, cu domniile succesive ale lui Nicolae Mavrocordat. Stabilirea acestor date este asa cum vom vedea oarecum arbitrar. ntre 1711 si 1716, se petrecuser evenimente foarte grave, att n Moldova, ct si n Tara Romneasc. n 1711, Dimitrie Cantemir, pe care turcii, crezndu-1 credincios lor, l puseser pe scaunul Moldovei cu putin timp nainte, prevznd rzboiul mpotriva Rusiei, semneaz cu Petru cel Mare un adevrat pact de aliant si de protectorat, nfrngerea de la Stnilesti cu greu de nchipuit pentru armatele care-1 nvinseser nu demult pe Carol XII la Poltava spulber sperantele lui Cantemir si l silesc s se exileze n Rusia. Exil pe care-1 ndur cu greutate, desi va fi tinut la mare cinste si va avea rgazul s-si isprveasc unele lucrri ca Istoria cresterii si descresterii imperiului otoman, sau Descrierea Moldovei, care, timp de peste un veac, i vor asigura o celebritate european10. Mai putin norocos dect el, Constantin Brncoveanu, care se mentine pe tronul Trii Romnesti douzeci si cinci de ani, datorit iscusintei si generozittii lui, dar pe care turcii, dup fuga lui Cantemir, l bnuiesc de uneltire cu rusii si cu imperialii, este decapitat la Constantinopol, n 1714, mpreun cu cei patru fii ai si si cu boierul lanache Vcrescu. Vrul su, Stefan Cantacuzino, care dduse o mn de ajutor ca s-1 piard, si care-i urmeaz la tron, este si el decapitat, dup doi ani, mpreun cu tatl su, eruditul stolnic Constantin Cantacuzino, si cu unchiul su, marele sptar Mihai Cantacuzino. Poarta si-a pierdut ncrederea n domnitorii autohtoni. Pe viitor, domnii trilor romne nu vor mai fi alesi, ci numiti direct de ctre Poart, primii beneficiari fiind feciorii lui Alexandra Mavrocordat Exaporitul. n realitate, ruptura cu epoca precedent este mult mai putin ho-trt dect s-a spus. Mai nti, trdarea" lui Cantemir n-a adus turcilor dect o justificare a posteriori, de vreme ce l aduseser pe Nicolae Mavrocordat pe tronul Moldovei, prima dat, cu un an nainte de Cantemir. Chiar de la mijlocul secolului al XVII-lea (o 31 dat, chiar si n secolul al XVI-lea, n Moldova), niste strini se cocotaser pe tronul Principatelor: astfel, n 1658, Gheorghe Ghica, protejatul marelui vizir Ahmed Koprulii, albanez ca si el; apoi, doi greci, Gheorghe Duca si Antonie Ruset (Rosetti). Pe de alt parte, familia Mavrocordat putea pretinde un fel de legitimitate pe linie feminin, si chiar se prevala de acest lucru: Exaporitul se nsurase cu Sultana Hrisoscoleos, fiica unui mare logoft al Patriarhiei si a ultimei descendente a lui Stefan cel Mare, Casandra a Moldovei. Si, n mod ciudat, legitimitatea aceasta va merge mai departe dac putem spune astfel , pn la gradul al doilea, prin Mavrocordati, mai toate familiile domnitorilor fanarioti fiind nrudite cu ei, si, ca si ei, urmnd marea filier a dragomanatului, chiar si cei din neamul Ghica, care domniser prima oar cu mai bine de jumtate de veac naintea lor. Din 1711 pn n 1821, treizeci si unu de domni fanarioti, fcnd parte din unsprezece familii, se vor urca, de saptezeci si cinci de ori, pe tronul celor dou tri. Vor aduce cu ei moravurile din Fanar, n care se ntlneau cteva traditii bizantine si multe apucturi turcesti. La Bucuresti si la Iasi, la curte si n rndul boierimii, treptat, portul si obiceiurile se orienta-

lizeaz. Pentru cltorul apusean, la sfrsitul veacului al XVIII-lea, Moldo-Valahia nseamn intrarea n Turcia sau, dac vine dinspre Rsrit, nseamn c nu a iesit nc din Turcia. Contele d'Hauterive, atasat la ambasada Frantei din Constanti-nopol, si pe care ambasadorul ChoiseulGouffier 1-a recomandat ca secretar noului domnitor al Moldovei, Alexandru Mavrocordat, povesteste cum a nceput cltoria sa, mpreun cu alaiul lui Vod, de la Constantinopol la Iasi, n februarie 1785". Despre ce putea fi cltoria acestui mare alai, timp de peste o lun de zile, prin Tracia, Bulgaria si Tara Romneasc, avem o multime de povestiri. Drumurile desfundate, vremea urt, popasurile n sate srace sau sub cerul liber, sau, uneori, n hanuri, un fel de caravan-seraiuri, descrise dup cum urmeaz de ctre abatele Boskovic12, care 1-a precedat cu vreo ctiva ani pe d'Hauterive, n suita ambasadorului englez James Porter: Hanurile acestea snt niste cldiri publice foarte mari, ca un salon mare sprijinit pe patru ziduri si cu un acoperis la fel de mare pe deasupra. De obicei, acoperisul se sprijin 32 nu numai pe ziduri, ci si pe un rnd, sau, cel mai adesea, dou rn-duri de coloane-pilastri sau stlpi, pe una din prtile cldirii, cteo-dat chiar pe amndou; de-a lungul zidului, este un soi de caldarm, nltat cu cteva picioare de la pmnt si ceva mai lat dect nltimea unui om, cu hornuri din loc n loc; aici dorm cltorii; de partea unde stau cu picioarele, se afl ieslea cailor. Restul cldirii este pentru animalele de povar si pentru trsuri; dar snt si cteva hanuri unde se gsesc odi pentru fiecare cltor..." Iat-1 ns pe d'Hauterive ajuns n tinut romnesc: Pe msur ce ne ndeprtm de tinuturile turcesti, Muntenia devine mai frumoas si mai populat; nu lipsesc dect copacii si pietrele (n.n. strbtea Brganul!). Ierburi nalte de opt picioare, adunate ca fnul si groase pe msura nltimii, herghelii de cai si de iepe gata s fete, boi ca cei din Auvergne, oi cu lna creat si mari ct niste tufisuri, ciocrlii si scatii care, desi este frig, cnt pretutindeni, vrbii care misun, ciori ce zboar n siruri lungi de o jumtate de post, si nici un om, dect prin sate, iar acestea snt rare. (Abatele Boskovic si altii dup el dau o explicatie acestei aparente de pustiu: multe sate se ascund ba chiar, asa cum vom vedea, se ascund n pmnt, departe de drumul mare, de teama rechizitionrilor n.n.). Timp de zece ceasuri, te crezi ntr-un pustiu si, cnd ajungi, te miri c dai peste o populatie la care nici nu te gndeai. Casele mici, destul de asemntoare cu niste stupi si aproape la fel de srccioase ca cele din satele noastre din Beauce si Sologne, cuprind n ele zece persoane, tat, mam, copii, ntre cel mai vrstnic si cel mai mic nu snt nici opt ani diferent; trupul le este acoperit de zdrente, dar nu le este frig. Tatii, care ies pe afar, snt cu totii bine mbrcati; copiii nu ies pe afar dect atunci cnd este vreme frumoas, ca s alerge prin noroi, sprinteni si despuiati ca niste pui de maimut. Iarba pe care boii n-au pscut-o, uscndu-se, a devenit btoas: este tiat pe msur ce este nevoie, si cu ea se face focul cel mai strlucitor si cel mai frumos de pe lume. De altfel, srcia nu este dect pe pereti: am vzut peste tot gini, gste, ceva cai si boi, oi si capre, cini si pisici care triesc din ce rmne de la stpni, si cu pme. Aceasta este de dou feluri cea de cuptor este fr luciu, tare, fr drojdie, precum cea din Bulgaria; dar, oricum, este coapt la cuptor; cealalt este fiart: se pune fina ntr-un ceaun la foc: cnd d n clocot, se amestec pn ce seac toat apa. Aluatul ia forma ceaunului, se mnnc fierbinte si, fr s fiu mnccios cum snt cei de prin partea locului, v pot 33 ncredinta c mi se pare bun. Are gustul cojii de pateu (si editorul adaug ntr-o not: Aceasta este mmliga, care, pn si n zilele noastre, este felul de mncare cel mai obisnuit si, adesea, singurul al tranului romn"). Urmeaz apoi din nou stepa cu nftisare de pustiu, timp de dou zile si dou nopti, pe un frig npraznic; convoiul se rtceste, se ntoarce de-a lungul unui ru (Buzul?), care aduce sloiuri si pe

care-1 trec cu greu treizeci de crute si trei sute de persoane. A treia zi ns, la Grdistea: Astzi, satul cel mai mndru, o sear fermectoare dup o zi n care nu neam obosit, si, pe deasupra, o nunt la conacul meu, unde se dntuie ct i las eu nainte de a-mi lsa locul..." Alaiul soseste n cele din urm n Moldova, unde autorul nostru ntlneste un peisaj ceva mai vesel, vi, dealuri, pduri: Pdurile forfotesc de psri ce vestesc chiar de pe acum primvara, florile, frunzele si fructele de care, pesemne, snt pline pilcurile acelea de peri si de ciresi slbatici, ca si tufele de rsur; ce frumos trebuie s fie timpul acesta att de rivnit pe niste meleaguri att de minunate: si ce pcat c, la dou sute de leghe de aici, snt turci, sultani, viziri, pe care trebuie s-i saturi din seva acestui darnic pmnt, unde, n ciuda attor nedrepte jafuri, fr msur, din vremuri uitate, se mai vd nc arbori, ierburi, oi, cai, chiar si oameni"... Aceeasi jalnic impresie o ntlnim la abatele Lionardo Panzini, fostul preceptor al fiilor lui Alexandru Ipsilanti: O tar att de frumoas strneste mila strinului si a europeanului care se gndeste la starea de srcie si de njosire n care se gseste ea... Aflat de mult vreme la cheremul crmuirii turcesti, ajun-gnd s fie chiar vndut de aceasta, vesnic prad lcomiei domnitorilor trimisi de ea, nu pentru a o crmui, ci pentru a o jefui si a o srci, este mare minune c oamenii n-au pierit cu totul de pe aici si c tinutul nu slujeste de lcas doar pentru lupi si pentru ursi." Cetteanul Parrant", primul viceconsul trimis n Moldova de ctre Republica Francez un tnr plin de zel, care se zbate la lasi cu cele mai mari greutti administrative si financiare (Republica 34 uit" s-1 plteasc) , zugrveste un tablou la fel de ntunecat. Iat cteva rnduri din raportul pe care-1 trimite lui Talleyrand, la 11 iunie 1798: Asezarea acestui Principat este cum nu se poate mai variat si mai fericit alctuit, n privinta aceasta, se deosebeste mult de Muntenia, care, adesea, nu este dect o nesfirsit cmpie, pe care ochiul, obosit, caut zadarnic, n deprtare, o movil ct de mic, un copac Ia umbra cruia s te poti odihni. Aici, natura n-a fcut toate lucrurile la fel, totul este furit de ea, dar nimic nu seamn cu altceva. Colo snt munti uriasi, la poalele lor snt vlcele luminoase, ntr-o parte se afl stnci, prpstii, ape repezi; lng psuni, snt praie, izvoare si, pretutindeni, rodnicia pmntului este nesecruit, pretutindeni pmntul, chiar si nelucrat, produce ceva; fiecare loc se mpodobeste, dup cum este timpul, cu vegetatia ce i se potriveste, nct, trecnd prin aceste tinuturi, ai crede c Moldova este o nftisare a tuturor muncilor firii, care ne desfat cu multimea si felurimea lor. S-o mai spunem o dat: s-ar prea c natura a druit acest pmnt prsit cu tot ce a avut ea: aici si-a pus comorile, iar cltorul ce l strbate, mirndu-se de ct de mult poate rodi, ar trebui s se mire si mai tare c nu rodeste nc si mai mult [...]. Trebuie ns s spunem c, aici, ntlnim dou pcate mari, care, orice ai face, se vor mpotrivi mereu nfloririi la care tinutul acesta frumos ar putea s ajung, si chiar si negotul care, cu vremea, s-ar putea ntri prin aceste locuri nu-i va aduce dect prea putine foloase. Cele dou pcate snt crmuirea, care, prin natura ei, este o adevrat nenorocire, si depopularea, urmarea nefericit a celei dinti. Provincia aceasta are si un stpn, ns un stpn strin, care o jefuieste, care este silit s-o jefuiasc si s fac acest lucru cu o grab necrezut de mare. Ministrii de lng el stiu s fac ntocmai ce face el. Toti slujbasii au grij s le urmeze pilda, nct ntreaga crmuire nu este altceva dect un jaf; toti membrii ei snt niste lipitori dornice s sug ultima pictur de snge a unor multimi vlguite. Aici, bunurile nu se mai ntorc de unde au plecat: poate c niciodat un piastru nu a iesit din cuferele curtii ca s intre din nou n circulatie. Noile nevoi ale domnitorului trebuie acoperite cu noi venituri.

Nici cele mai neobisnuite ntmplri nu vor face s se dezlege baierele unei pungi o dat ce a fost umplut. Totul este pstrat cu 35 grij si trimis la Constantinopol, unde vor fi pltiti prietenii, ocrotitorii domnitorului, care astfel si pregteste propriile izbnzi. La Constantinopol, n fiece an, n fiece zi, n fiece ceas, se vor risipi, prin fel de fel de ci, bogtiile Moldovei. Din doi n doi ani, cel mult la trei ani, Poarta i d un nou domnitor; acesta, sectuit de cheltuielile fcute ca s-si tin rangul si de pretul dat pentru scaun, pe care nu-1 poate avea dect pltindu-1, vine n aceast provincie nu doar ca s domneasc, s-si plteasc datoriile si s adune alt avere, ci si ca s-si mbogteasc neamurile, prietenii si pe toti cei ce-1 slujesc. Asadar, din trei n trei ani, o nou legiune de astfel de vampiri ajunge n Moldova, sraci cu totii, amanti si, din trei n trei ani, pleac de aici ncrcati de aur si de bunuri, lsnd dup ei doar amintirea necazurilor si gustul pentru o nepotolit lcomie pe care vrednicii lor urmasii o vor arta negresit." Acelasi strigt de alarm l vom auzi, peste ctiva ani, de la fostul consul general al Angliei, W. Wilkinson: Nici unul din evenimentele care au nrurit existenta politic si distrus spiritul public al moldovenilor si al valahilor n-a fost att de dezastruos ca sistemul de politic introdus de grecii din Fanar ajunsi n fruntea Principatelor. Umiliti, njositi si asupriti asa cum snt grecii de cnd nu mai snt un neam, civilizatia lor a deczut si ea pe msur ce au crescut greutatea si barbaria jugului ce-i apas; astfel, pe nesimtite, s-au nvtat cu ticlosia si supunerea slugarnic, cci ele nu pot fi desprinse de o asemenea stare de sclavie. Prefctoria si minciuna au devenit trsturile cele mai caracteristice ale fizionomiei lor morale; n sfrsit, gravitatea mprejurrilor n care se afl tot timpul i-a obisnuit, treptat, cu tot ce-1 poate njosi si umili pe om." Fostul consul al Austriei, Raicevich, ntreste acestea n Observatiile" sale despre Tara Romneasc si Moldova13... Dintotdeauna, sclavii care, bucurndu-se de ocrotirea stpnilor, pun mna pe putere snt cei mai mrsavi si mai cumpliti asupritori ai neamului omenesc. Am vzut-o tot timpul de cnd grecii crmuiesc aceste nefericite provincii. Nu vreau s obosesc pe nimeni povestind 36 tertipurile si nedrepttile grecilor din Fanar cnd este vorba s sprijine un domnitor s se nalte, el nsusi omul si unealta vreunui ministru sau agent de la Poart; este destul s spun c multi dintre ei au terminat cu streangul de gt, c nici un grec nu s-a mbogtit si c cele dou provincii au fost ruinate si aproape prsite..." Acum este momentul s vedem cum se fcea nscunarea si cum domnea cpetenia unei crmuiri att de ciudate: domnul fanariot. CAPITOLUL AL DOILEA Domnul Un despot absolut si precar: numirea si nscunarea domnitorului. Palatele de la Bucuresti si Iasi.

Ceremonia de trezire" a lui Alexandru Vod Moruzi. Autoritatea domnitorului: limitele ei. Marii dregtori. Administrarea provinciilor, justitia. Cine pltea impozite? Tribut oficial si dri paralele. Domnitorii fanarioti ca agenti politici ai Portii. Cum se cltorea n Principate: posta cea mai rapid din lume... si, fr ndoial, cea mai inconfortabil: cruta. Diferite preri despre fanarioti. Desi situatia lor era att de subred, domnitorii din Moldova si Tara Romneasc, la sfrsitul epocii fanariote, snt nscunati cu mare pomp, potrivit unui ritual mostenit de Ia fastul ncoronrii mpratilor bizantini. Turcii au pstrat acest ritual chiar si dup ce au suprimat dreptul boierilor de a-si alege domnitorul, rolul acestuia fiind redus la acela al unui simplu guvernator de provincie. Singura deosebire este c, de acum nainte, vor fi dou ncoronri: una la Constantinopol, alta la Bucuresti sau la Iasi. O parte din ceremoniile de la Constantinopol se desfsoar Ia Serai, unde noul domnitor primeste, umil, investitura de la sultan; o alt parte, la Patriarhie, unde este uns de ctre patriarhul ecumenic, ca si cum ar fi fost un suveran atotputernic14. Dimitrie Cantemir, n Descriptia Moldaviae, ne-a lsat o relatare foarte amnuntit a tuturor acestor ceremonii, cu att mai pretioas cu ct el nsusi Ie trise n 1710. Chiar si cea dinti se desiasoar cu oarecare solemnitate, la marele vizir, care-1 anunt oficial pe noul ales c, la struinta lui, nltimea sa Sultanul i face favoarea s-i dea Principatul Moldovei (sau al Trii Romnesti). De la marele vizir, domnul ales este nsotit, clare, de ctre cei apropiati si de prieteni, de ctre boierii moldoveni ce se afl la Constantinopol si de cteva zeci de ceausi pn la Patriarhia din Fanar. Cantemir povesteste: Cu acest alai, pleac de la curtea vizirului, clare, trece pe sub poarta Bahce Kap, numit altdat Hrysopyle, iese din cetate si se ndreapt ctre marea biseric a Patriarhiei din Constantinopol. Oricine l vede pe domnitor clare, turc sau credincios, chiar dac e asezat n dugheana sa, trebuie s se ridice n picioare, s-si ncruciseze minile pe piept Si s-si plece capul; mai mult dect att, ndat ce a trecut pragul 41 portii, toate sentinelele de ieniceri snt aliniate de sefii lor si-1 salut pe domnitorul care trece, ca si pe marele vizir, plecndu-si capul, punndu-si mna dreapt pe inim si trgnd n jos de pulpana hainei, semn de mare cinste la ei, vrnd s spun c l respect att de mult pe domnitor, nct si acoper picioarele n fata lui si nu se ncumet s se miste dect de o va porunci el. Cnd domnitorul si alaiul sosesc la biserica cea mare a Patriarhiei, turcii au porunc s rmn afar, n timp ce domnitorul intr clare n curtea Patriarhiei [...]. La poarta principal, domnitorul este ntmpinat de ctre clerul secular; pe treptele bisericii, de ctre mitro-politi, episcopi si alte fete bisericesti prezente acolo; la sfirsit, n usa bisericii, este ntmpinat de patriarh, care i d binecuvntarea." Cantemir descrie apoi cu multe amnunte ceremonia religioas, struind asupra faptului c miruirea se face n spatele usilor iconostasului (care, cum se stie, la ortodocsi, fereste altarul de privirile credinciosilor de rnd), cu capul sprijinit de altar... Atunci, patriarhul i pune patrafirul pe cap si, dup ce i-a citit rugciunea stabilit odinioar pentru ncoronarea mpratilor, l unge cu sfntul mir"...

Dup ceremonie, alaiul se ntoarce la palatul domnitorului. ns cea mai strlucitoare este primirea solemn la sultan. La mai mult de un veac dup Cantemir, ritualul rmne neschimbat, asa cum se vede din povestirile francezului J.-M. Lejeune, profesor particular al Altetei sale Domnul Moldovei", cum si spune el nsusi ntr-o not din lucrarea fostului consul austriac Raicevich, pe care o tradusese din italian n 1822. S-1 lsm s vorbeasc pe Lejeune: Iat ceremoniile care vin dup numirea domnitorilor, asa cum le-am vzut eu cu prilejul nscunrii ultimilor doi domni din Moldova si Tara Romneasc, n 1818 si 1819, la Constantinopol. A doua zi dup numire, un ofiter superior merge, trimis de marele vizir, s-1 aduc la Poart pe domnitorul care, de aceast dat, este urmat de un numr mic din cei apropiati, cu totii clare. Marele vizir i d nvestitura principatului si-1 mbrac n caftan (un soi de mantie lung cu flori, care, la turci, este semn de cinstire). Toat suita, care, si ea, a primit caftane, l nsoteste pe domnitor pn la palatul unde locuieste acesta. I se aduc apoi, rnd pe rnd, la distant de cteva zile, tulurile, stindardele si hangerul, sau pumnalul mpodobit cu diamante. Fiecare din aceste obiecte, care snt aduse de ofiterii seraiului sau ai Portii, este nsotit de un alai mai mult sau mai putin 42 mare, domnitorul primindu-i fie stnd pe divan, fie n pragul palatului. I se aduc laude de ctre cei apropiati si de ctre aceiasi ofiteri, precum si de alti slujbasi ai crmuirii ori de cte ori primeste ceva; domnul l pune pe cmrasul cel mare s le dea celor din urm daruri mai mult sau mai putin scumpe. Ceremonia cea mai de seam este audienta pe care i-o d sultanul, stnd pe tron, si n timpul creia, dup lauda adus nltimii sale, viitorul domnitor primeste de Ia acesta o hain de blan foarte scump. Obiceiul pare prea putin potrivit cu trufia musulman, ns am auzit c el exist de pe vremea cnd Soliman, ntorcndu-se de la vntoare, 1-a gsit acas, astep-tndu-1, pe Bogdan, domnul Moldovei, care tocmai l recunoscuse ca suzeran. Lucrul acesta i-a plcut att de mult mpratului turc, nct a cerut ca noul vasal s fie mbrcat cu propria sa hain de blan. Domnitorul mai primeste si o cuc, adic o casc de ienicer, cu un mot dintr-o pan frumoas de strut, si pleac apoi nsotit de un alai mare, din care foarte putine persoane au putut ptrunde n sala de audient (uzajul nu admite, n nici un caz, mai mult de zece insi). Ct timp st la Constantinopol, domnitorul se bucur de mult trecere, drept care se doreste plecarea lui ct mai grabnic. Aceast ultim ceremonie este cea mai strlucitoare. Alaiul (te. alay) este cu adevrat mret; mai nti vine un corp de clreti albanezi; urmeaz stindardele purtate de slujbasii militari; apoi diferiti slujbasi ai casei sale, n ordinea gradelor, solia trimis de Principat pentru a-1 slvi n numele locuitorilor, prapurii Sfntuiui Gheorghe, ai Sfintului Mi-hail si cei ai Sfintei Fecioare, precum si stemele Principatului. Fiii domnitorului, clare, duc asa-numirul samur calpak, sau cciula de zibelin, si haina din aceeasi blan; cel mai vrstnic duce decretul de numire, beyrat, doisprezece cai din cei mai frumosi, cu valtrapuri scumpe, mnati de clreti ducnd, fiecare, cte un scut mare, lucrat cu grij, din aur strlucitor, btut cu nestemate (obicei care vine de la printii ttari); n sfirsit, domnitorul nsusi, clare pe un cal druit de sultan. Este mbrcat cu mantia de blan si are pe cap cuca: cele trei tuiuri (Lejeune se nsal, domnitorii Moldovei si ai Trii Romnesti nu aveau dect dou ..) snt duse naintea lui, n fat merge un capugi-basi, adic strjer al Portii, este nsotit de grzi de corp si nconjurat de cei mai mari slujbasi ai casei sale. La ceremonia aceasta, toti slujbasii, mari si mici, poart mantii rosii, culoarea Portii. Marsul este ncheiat de un grup de muzicanti turci. Cortegiul se destram la iesirea din Constantinopol, si domnitorul, socotit a fi 43 plecat, se ntoarce acas pe ascuns; mai st acolo vreo cteva zile ca s fac ultimele pregtiri nainte de a pleca ntr-adevr. Desi n desfsurarea ceremoniilor turcesti nu este o ordine anume, cci au ntotdeauna loc ab hoc si ab hac, ele impresioneaz totusi prin mreata gravitate a personajelor, prin hainele cele scumpe, prin strlucirea si bogtia podoabelor"...

Impresia aceasta este ntrit de povestirea lsat de Lady Craven despre plecarea solemn din Constantinopol a lui Nicolae Mavro-gheni, n 178615: ntr-una din zilele trecute, am vzut plecarea cu mare pomp a unui principe numit la crma Valahiei. Alaiul era foarte frumos: era alctuit din curtea si strjerii lui, dintr-o escort dat de Poart, de ieniceri si de buctari, toti clare, doi cte doi, unii n capul alaiului, altii ncheindu-1, si dintr-un numr nesfrsit de cai. Erau acoperiti cu valtrapuri din postav cu fir de aur si cu broderii bogate, naintea proasptului guvernator, care se afla la mijloc, erau purtate dou cozi de cal albe, legate de niste bete, si un soi de cciul ce aducea cu o casc, embleme ale noii dregtorii. Nu mai este tnr si, cunoscndu-1 pe ambasador (Choiseul-Gouffier n.n.), a privit ctre ferestrele unde ne asezasem noi si a fcut un semn din cap. Alaiul s-a scurs asa mult vreme si nu-mi aduc aminte s fi vzut vreodat ceva mai mret"... Este lesne de nteles c onorurile acestea, de care, ndeobste, nu aveau parte dect cei mai nalti dregtori ai Sublimei Porti, ncoronarea de ctre patriarhul ecumenic, asijderea vechilor mprati ai Bizantului, n sfrsit, perspectiva de a fi stpni pe niste tinuturi crestine odinioar neatrnate, aveau cum s-i ameteasc pe grecii din Fanar, obisnuiti s triasc n ghetoul" lor nc din copilrie, nfricosati si umiliti. De aceea, ar fi gata de orice numai s capete numirea ntr-una din cele dou tri. Functia este, de fapt, cumprat, lucru pe care nici nu-1 prea ascund. Se ncepe, binenteles, cu un dar oficial fcut sultanului, ns mai e si as spune: mai ales marele vizir, a crui bunvoint trebuie cstigat, pe lng alti ministri sau demnitari mai mici ca el, cu att mai mult dac postulatul este ocrotit de vreunul dintre ei. Cnd a fost numit Constantin Hangerli, pe care 1-am vzut cum a sfrsit, n februarie 1799, internuntiul von Herbert-Rathkeal16 i scria (n francez) ministrului su, cancelarul Kaunitz: Lumea spune c pricina unei schimbri att de neobisnuite (nlocuirea btrnului Alexandru Ipsilanti, care se bucura de pretuirea tuturor, cu Constantin Hangerli, care nici mcar nu urmase filiera 44 clasic", ntruct nu fusese mare dragoman, ci doar dragoman al flotei n.n.), ar fi actualul Capitanpasa. Niste persoane, care stiu ce spun, sustin c noul domnitor, care se mbogtise foarte mult de pe urma asupririi insulelor din Arhipelag, i-a numrat patru sute de mii de piastri lui Capitan-pasa, stpnul su, fagduindu-i totodat c, n fiece an, i va plti un tribut de dou sute cincizeci de mii de piastri atta timp ct avea s domneasc: vedem asadar c nefericita aceasta de tar este sortit s fie asuprit si jefuit asemenea insulelor din Arhipelag ca s umple cuferele, mereu goale, ale acestui amiral..." Ce s mai zicem atunci de afirmatiile lui Langeron, fcute cu vreo douzeci de ani mai trziu, despre Ion Gheorghe Caragea? Ne putem nchipui ct de mare era dorinta acestor greci s pun mna pe Principate, dac vom afla c domnitorul Caragea, cel mai lacom si mai nerusinat dintre toti ticlosii acestia, fiind numit domn al Vala-hiei, dup ncheierea pcii (pacea de la Bucuresti, din 1812 n.n.) a stors, n sase ani, din aceast nenorocit provincie, 93 de milioane de piastri potrivit schimbului din acea vreme, peste 50 de milioane de ruble. A cheltuit vreo 5 sau 6, a luat cu el cnd a fugit 18 (cu diamante si cu giuvaieruri cu tot), 70 de milioane au mers la sultan, la ministrii acestuia si la fanarioti..." Un alt procedeu adesea folosit de Poart: mutarea dintr-o provincie n alta. Trecerea din Moldova n Tara Romneasc era, pentru domnitor, o naintare n grad, deoarece noua provincie aducea" si mai mult. Iar, oricum, a trece din Tara Romneasc n Moldova era mai bine dect s fii mazilit (din te. mazul: destituit). Mai mult: socotind c plocoanele de pe urma nscunrii domnilor Moldovei si Munteniei snt prilejuri prea rare, desi domnitorii erau schimbati des sau erau mutati dintr-o provincie n alta, Poarta scornise nnoirea n fiece an a firmanului de nscunare. Datoria de a face aceast nnoire, care se numea micul mucarer" (marele mu-carer fiind darul" fcut la nceputul domniei), avea ndoitul avantaj de a-i tine pe domnitori ntr-o vesnic team si de a aduce an de an vistieriei sultanului, dup cum spune Raicevich,

vreo 700 000 de piastri ceea ce, mpreun cu nenumratele si inevitabilele peschesuri si bacsisuri, l cost pe domnitor mai mult dect de dou ori pe atta. Abatele Boskovic, n timpul cltoriei sale, fusese, cu totul n-tmpltor, de fat, alturi de domnitorul Grigore Callimachi, la ce45 remonia prilejuit de mucarer, la portile lasilor. La marginea drumului, fusese ridicat un cort mare; ambasadorul Porter, mpreun cu suita sa, din care fcea parte si abatele, fusese poftit aici de ctre domnitor. Divan-effendi citise firmanul de confirmare si-i druise domnitorului, din partea sultanului, un cal frumos cu valtrapuri scumpe. Boskovic povesteste: De o parte si de alta a drumului, cale de o mil, se afla un sir de clreti narmati pn-n dinti, cu o multime de flamuri frumoase, din loc n loc"... Dup ceremonie, toat adunarea, o mare multime, si toti clretii care fcuser parada au luat drumul ctre oras; am rmas s privesc, de pe un dmb, spectacolul care era cu adevrat mret"... A doua zi, n timpul unei audiente particulare, nvtatul nostru iezuit si petrece toat seara expli-cnd domnitorului si fratelui acestuia functionarea ctorva aparate de fizic si de optic. Noteaz c domnitorul pricepea foarte bine italiana si franceza, dar se prefcea a nu vorbi dect greceste. Si abatele comenteaz: Bietul principe! Numai Dumnezeu stie ce soart l asteapt peste un an, acum este despotic, dar poate c va fi trimis n pribegie, sau, mcar, va fi silit la o viat necjit printre turci, care se poart cu crestinii mult mai ru dect ne purtm noi cu evreii n ghetou: n Italia, asa se zice cartierului evreiesc." Bunul abate nu se nsela prea mult: peste ctiva ani, bnuit de simpatii fat de rusi, Grigore Callimachi avea s fie decapitat. Frmntrile si intrigile care precedaser dizgratierea fostului domnitor si numirea celui nou nu se isprvesc o dat cu nscunarea acestuia din urm. Am vzut mai nainte, n povestirea lui d'Hauterive, o scurt descriere a alaiului care se urneste, n sfrsit, ca s se ndrepte ctre pmntul fgduintei". Pe ling cei ctiva boieri munteni sau moldoveni, veniti s i se nchine, si toat clientela lui greceasc, domnitorul cel nou ia cu sine patru functionari turci, meniti s stea n preajma lui. Este vorba de acel divan-effendi, care se ngrijea de respectarea legilor musulmane de ctre turcii din Principate. Acest divan-effendi citeste la Divanul din Bucuresti sau Iasi firmanul de numire a noului domnitor. Apoi, besli-aga, nsrcinat cu paza cltorilor mahomedani; mehter-basi, mai marele muzicantilor; n sfrsit, bairactar-\\\, purttorul steagului. Domnitorului i era ngduit s-si aleag el singur acesti nsotitori oficiali". Dar, cunoscnd obiceiurile de la Constantinopol, se poate bnui c lucrurile erau puse la cale... *$ 46 Dup mai multe sptmni de cltorie, alaiul ajungea n cele din urm aproape de capital Bucuresti sau Iasi. La Bucuresti, domnitorul si alaiul care-1 nsotea fceau un popas de cteva zile la portile orasului, la mnstirea Vcresti. Acolo se aflau mai multe cldiri n jurul unei biserici ridicate de Nicolae Mavrocordat pentru pomenirea printelui su, Exaporitul, n 1720, si care era unul din cele mai frumoase specimene ale arhitecturii bizantine trzii17. n vreme ce domnitorul si suita se odihneau dup o cltorie att de lung, si se fceau ultimele pregtiri pentru intrarea solemn n oras, gospodarii capitalei ddeau zor s dreag podul Beilicului". Se stie c principalele strzi din Bucuresti, ca si din Iasi, erau podite cu brne groase de stejar, prinse unele de altele, ntocmai ca un pod, de unde si numele de pod dat strzilor principale din capital. Acest soi de caldarm, costisitor si totodat incon-fortabil, va strni ntotdeauna, asa cum vom vedea, uluirea strinilor. Pentru cltorul ce venea dinspre Constantinopol prin raiaua" Giurgiu (enclav otoman pe malul stng al Dunrii, Ia nici cincisprezece leghe de Bucuresti), intrarea n Bucuresti se fcea pe podul Beilicului". Beilicul era numele dat unui soi de han mare, ridicat de domnitorii fanarioti pe malul Dmbovitei, n apropierea acestei strzi, pentru

a-i putea gzdui pe oaspetii musulmani de seam, fr s-i aib pe cap la ei acas; si cum, pentru turci, domnitorul Trii Romnesti nu era dect un bei, casa lui de oaspeti se numea beilic). n cele trei-patru zile de dinaintea nscunrii cu mare pomp a noului domnitor, erau repede nhmati la treab toti nenorocitii care umpleau nchisorile orasului. Se nlocuiau brnele rupte sau putrezite, se punea pietris pe marginea drumului, se astupau gropile cu paie si crengi... Ct tinea podul", erau drese la iuteal fatadele dughenelor mai ales cele ale crciumilor! O mare fierbere cuprindea mprejurimile. O multime de gur-casc se mbulzea n vecintate. Dar nu era expresia unei mari bucurii populare, nici vorb de asa ceva. Oare nu n vremea aceea s-a nscut zicala: Schimbarea Domnilor, bucuria nebunilor? ns orice prilej de a mai rsufla era bine venit, privirea celor sraci, a celor mrunti, a celor necjiti fiind ntotdeauna atras, fr a putea fi stpnit, de luxul celor mari, de calestile strlucitoare, de uniformele sclipitoare, de caftanele de samur... Sosea n sfrsit si ziua cea mare. n timp ce clopotele zecilor de biserici din oras erau trase din rsputeri, alaiul se urnea din loc: n 47 frunte, se afla pedestrimea cu halebarde, urmat de marele ag si de ceausii18 lui, de jandarmii calare, de marele sptar si de ceausii acestuia, de politia pedestr, de ceausii domnitorului si de pajii nvesmntati n rosu; veneau apoi delegatiile tuturor breslelor de negustori si de meseriasi, fiecare cu starostele ei, si, n urm, clare pe cai cu valtrapuri scumpe, marii dregtori n functiune, dup ei venind fostii (si adesea, viitorii) dregtori; venea, n sfirsit, Domnitorul, precedat de fiii si si urmat de toat ostsimea clare, rosiorii si clrasii. Marsul era ncheiat de muzica militar, mai nti, me-terhaneaua turceasc (aceasta cnta ntr-un fel ce-i nspimnta pe rarii musafiri occidentali), si, dup ea, tilincile si trmbitele romnesti, naintea si n urma alaiului, uneori si pe lturi, pitici, nebuni si saltimbanci ncercau s nveseleasc norodul si, din cnd n cnd, dndu-si sufletul, scoteau de la cei de fat un firav: Triasc Mria sa! ndat dup trecerea minunatului alai, poporul se bulucea pe pod" si n crciumi , si toat ziua si toat noaptea, uneori si a doua zi, mahalaua rsuna de zgomote, de strigte si de ritmurile tarafurilor tignesti, n fericirea amgitoare dat de vin si de tuic, aflate pretutindeni cu butoaiele, lumea ncepea, de fiecare dat, s trag ndejdea c, sub stpnul cel nou, o va duce ceva mai bine sau ceva mai putin greu dect sub cel de dinainte... Alaiul si vedea de drum, apucnd pe dealul Mitropoliei, unde mitropolitul Trii Romnesti svrsea nc o dat, cu aceeasi ceremonie ca patriarhul Constantinopolului, ungerea noului domnitor. Abia arunci acesta intra pentru prima oar n palatul su, unde, n sala de audiente, boierii, fiecare dup rangul ce-1 purta, erau admisi s-i srute mna sau doar o pulpan a hainei M de srbtoare. Domnitorii Trii Romnesti aveau ghinion cu resedintele lor. Elegantul palat, cu influente venetiene, construit la Bucuresti de Constantin Brncoveanu, la sfrsitul secolului al XVII-lea si nceputul celui de al XVIII-lea, fusese distrus, n parte, mai nti, n 1718, de un incendiu, pe vremea cnd Nicolae Mavrocordat, surprins, n 1716, n palat de un comando" al imperialilor, era prizonier al austriecilor, ntors dup ncheierea pcii de la Passarowitz, Nicolae Mavrocordat n-a gsit cu cale s purcead la restaurarea palatului. S-a dus s locuiasc n alt parte, iar urmasii printre care si fiul su Constantin au stat fie ntr-un pavilion de vn48 toare, fie la mnstirile Cotroceni sau Vcresti, ntruct, din toate punctele de vedere, locuintele acestea li se preau mai sigure. La sfrsitul anilor 1770, Alexandru Ipsilanti pune s se ridice un nou palat n stil bizantin pe un deal deasupra Dmbovitei, aproape de mnstirea ctitorit de Mihai Viteazul, n 1592, si care i-a pstrat

numele, Mnstirea Mihai Vod. I se va spune Curtea Nou, ca s-o deosebeasc de vechiul palat, devenit acum Curtea Veche. Aceasta se va drpna, ncet-ncet, apoi, cteva generatii, va fi un lcas pentru cersetori si pentru cei ce apucau pe ci gresite, crora lumea le va spune crai de Curtea Veche19, n 1802, un cutremur npraznic, care a distrus o parte din oras, va drma ultimele ziduri ale palatului brncovenesc. Curtea Nou era foarte ncptoare, ba chiar unii cltori gseau c nu-i lipseste o oarecare noblete. Soarta avea ns s se nversuneze si mpotriva ei. n timpul ocupatiei austriece din 1789-1790, palatul, folosit ca spital de ctre trupele imperiale, este nimicit n parte de un incendiu. Abia n 1798, Constantin Hangerli pune s-1 repare, fcnd mari rechizitionri de crute, meseriasi si tigani din proprietatea mmstirilor. Se mut n el doar cu cteva sptmni mai nainte de tragicul su sfrsit pe care 1-am povestit mai sus. Cutremurul din 1802 1-a stricat n parte. Noul domnitor, Constantin Ipsilanti, l drege de bine de ru mai curnd ru, de bun seam, de vreme ce sotia noului consul francez la Iasi, Doamna Reinhard20, care-si nsoteste sotul cu prilejul unei vizite protocolare la domnitorul Ipsilanti, n 1806, gseste c saloanele snt murdare si ntunecoase... Peste cteva luni, alt ocupatie strin, de data aceasta ruseasc, si palatul devine din nou spital militar! Dup pacea din 1812, noul domn, Caragea, l drege din nou si se mut n el, pentru ca n noaptea de 22 decembrie 1812 un foc npraznic s-1 ard n ntregime. Un tnr cltor francez, contele de Lagarde, sosit n ajun, asist la uriasul incendiu si admir curajul pompierilor. Caragea se va lipsi de Curtea Nou: nchiriaz dou case boieresti, n apropierea Curtii Vechi, le leag printr-o galerie lung si ncropeste la iuteal un nou palat, unde erau amestecate toate stilurile din Europa si din Turcia. Fatada principal ddea nspre Podul Mogosoaiei (actuala Calea Victoriei)21. Ctre strad, era un fel de chiosc turcesc de unde domnul putea s se uite la trectori, n curte, se intra pe un portal monumental, cioplit, numit, tot dup obiceiul turcesc, Pasa-capusi". n mijlocul marelui ptrat alctuit de toate 49 cldirile acestea de tot felul, spectacolul ce se nftisa privirilor oaspetelui occidental era destul de neobisnuit. Curtea misuna de lume: boieri mbrcati dup ultima mod de la Constantinopol, purtnd pe cap coscogea cciuli de blan, secretari, paji, arnuti, slugi, vizitii, printre care treceau vnztorii de alune, de alvit, de rahat sau de braga (acestia din urm ducnd n spinare un soi de samovare mari de aram), n mijlocul curtii, asteptau la rnd calestile si trsurile boierilor, n fund de tot, erau grajdurile, n fata crora argatii plimbau alergnd caii domnesti acoperiti de valtrapuri cusute cu fir de aur. De dou ori pe zi, povesteste Raicevich, muzicantii turci, meter-haneaua, vin si cnt sub fereastra domnitorului; si autorul adaug: Doamnele grecoaice, cu toate c au gusturi alese, se duc s asculte, multumite la gndul c brbatii lor se bucur de atta cinste." Lagarde, care se mai afl nc la Bucuresti cu prilejul nmnrii scrisorilor de acreditare de ctre consulul Frantei, Ledoulx, n 1813, ne zugrveste un tablou viu colorat despre acest talmes-balmes oriental: Ceremonia, i scrie el prietenului su Griffith, mi s-a prut destul de interesant, deoarece imit ntocmai primirea solilor la Poart." La ceasurile zece dimineata, un echipaj de parad cu sase cai, trimis de domnitor, vine s-1 ia pe Ledoulx de acas. Consulul se urc nsotit de cancelar, n urm, vin trsurile francezilor stabiliti la Bucuresti, n fata si n spatele cortegiului, detasamente de arnuti clare22. n curtea Palatului, snt ntmpinati de un adevrat huiet de muzic turceasc", fcut de cincizeci de tobe mari, tot attea talgere, trei cimpoaie si sase fluiere, care cntau o muzic ndrcit. Cluziti de ciohodari mbrcati n livrelele Curtii, am fost dusi n sala tronului, unde un brbat btrn (este vorba de Caragea ..), asezat sub un baldachin de catifea cusut cu perle si cu fir de aur, nconjurat cu toat pompa de care fusese n stare, mi-a dovedit c rolul de rege, pe care nu-1 juca dect de dou luni, nu

este nici greu, nici neplcut, n fata lui, se afla un jilt, pentru consul, si, de o parte si de alta, canapele pentru noi. Consulul a rostit discursul obisnuit despre minunatele legturi dintre Franta si Sublima Poart, precum si despre dragostea deosebit pe care suveranul lui o poart domnitorului. Lagarde scrie mai departe: Nu am auzit rspunsul lui Caragea, cci a bombnit ceva foarte ncet, n schimb a poruncit cu glas tare s se aduc serbeturi si ca50 fele, pe care le-am nghitit n timp ce se vorbea despre evenimentele politice actuale, despre ciuma de la Constantinopol, despre asprimea iernii; cnd n-a mai avut ce vorbi, am fost prezentat ca s mai spun si eu ceva. Alteta sa mi-a fcut cinstea unui zmbet suav precum cea dinti pictur de rou si, dup cteva cuvinte fr nsemntate si niste rspunsuri la ntrebri la fel de nensemnate, tot alaiul s-a dus la doamna, unde au fost luate de la capt aceleasi comedii: o gsim nconjurat de fiicele ei si de cteva doamne de la Curte, foarte frumusele; niste sclave frumoase ne-au adus dulceturi si par-fumuri, apoi ne-am desftat cu sunetele ascutite ale unei flasnete, despre care Alteta sa spunea c nu se mai satur ascultnd-o. Cnd minunea de minavet si-a isprvit cntecul, ne-am luat rmas bun si, cu chiu cu vai, ne-am ntors la portile Palatului, mbrnciti, mpinsi, izbiti de tot felul de neisprviti, mbrcati n rosu, n alb, n verde, cu barb sau fr, cu turban sau calpac pe cap, oameni care, neavnd nici o simbrie la Curte n afar de aceste rare chilipiruri si de darurile primite de anul nou, se mbulzeau s capete ceva din ceea ce trebuia s dea consulul nou-venit. Am vzut cum, tras n toate prtile, acesta era ct pe-aci s fie fcut bucti; norocul lui c patru ciohodari voinici 1-au luat si, ct ai clipi, 1-au urcat n caleasca, de unde a zvrlit ctiva pumni de rupii peste cersetorii aceia galonati, ns noi, oameni de rnd ai unei mari natiuni, neavnd cinstea s fim mbrcati n haine pline de fireturi, ne-am pus viata n primejdie ca s ajungem la trsuri." Iasii, capitala Moldovei, mai la o parte de drumul cel mare pe care se fcea negotul ntre Constantinopol si Europa Central, erau un oras mai putin ntins si mai putin populat dect Bucurestii. Strinii ns, ndeobste, i gseau mai mult farmec, iar palatele domnesti fceau o bun impresie pn si vizitatorilor occidentali. Chiar de prin 1762, printele iezuit Boskovic, gzduit, mpreun cu trimisul Angliei, n palatul de var al domnitorului, l gsise frumos, spatios si bine mobilat. Mai era si un al doilea palat, pentru femei; la ambele, se ajungea pe o scar monumental mpodobit cu sculpturi de valoare". Palatul fusese construit preciza Boskovic, de vestitul Grigore Ghica, n mai multe rnduri, de-a lungul veacului, domn al Moldovei si al Trii Romnesti; era un om tare iscusit, cu mare faim prin tinuturile acestea"... Un tnr diplomat rus (neamt de origine), Joseph Christian von Struve, care viziteaz Iasii n 1791, cu prilejul tratativelor de pace 51 dintre Rusia si Turcia, este plcut impresionat de palatul domnesc: Cea mai frumoas cldire din oras este palatul domnitorului Ipsi-lanti, n care a locuit printul Potemkin cnd a venit n orasul acesta." Mai departe, evoc petrecerile date n cinstea trimisilor celor dou puteri: Sosirea acestor trimisi si deschiderea convorbirilor n vederea ncheierii pcii au prilejuit o multime de serbri si de baluri n palatul Ipsilanti [...]. Din odaia n care stteam eu, n apropiere de palat, nu mi-a fost greu s m uit pe ndelete la bogtia vesmintelor de tot felul, att cele ale brbatilor, ct si cele aie femeilor poftiti la aceste serbri. Luminile strlucitoare din ncperi, minunatele concerte ce au putut fi auzite acolo au fost pentru mine tot ce vzusem eu mai frumos vreodat." Dar, ca si la Bucuresti, palatul este nimicit de un incendiu. Alexandru Moruzi l reconstruieste, ntre 1803 si 1806, mrindu-1 si mobilndu-1 cu un lux nentrecut. Nu va locui niciodat n el: cu cteva zile

nainte de data inaugurrii, este mazilit de ctre Poart. Mazilirea lui (o dat cu cea a lui Constantin Ipsilanti la Bucuresti) va sluji drept pretext rzboiului ruso-turc din 1806-1812. Potrivit unei note a lui Lejeune, traductorul lui Raicevich, era vorba de o cldire mare, de crmid si de piatr, n stil neoclasic occidental, cu o singur arip vzut din fat, cu parter si un singur cat. Atta doar c, dup prerea sa, se fcuse prea mult pentru slile cele mari de ceremonii, ca si pentru cele menite Cancelariei Trii", nct palatul nu avea dect saptezeci de ncperi, cnd ar fi putut avea peste o sut! La rndul su, consulul britanic, Wilkinson, de obicei att de critic, scrie: Palatul domnitorului este cldirea cea mai mare din tot orasul; de jur mprejur, snt grdini si curti; este mobilat ntr-un stil pe jumtate oriental, pe jumtate european si este destul de mare ca s poat gzdui, fr nici o greutate, peste o mie de insi." n sfrsit, un emigrant francez, contele de Moriolles, care cltoreste n Moldova, n 1809, mpreun cu un mare senior polonez, gseste c locul este ncnttor, interiorul palatului mare si impuntor, decoratia si mobilierul mrete: o adevrat locuint de suveran, elegant si modern". Nu acelasi lucru se putea spune despre aduntura pestrit fcut n grab de Caragea, la Bucuresti, n 1813, dup ce Curtea Nou" fusese distrus de foc. 52 Cele cteva descrieri ale palatului domnesc din Bucuresti, pe care le avem de la sflrsitul epocii fanariote, ne arat un interior rnduit si mobilat n ntregime dup moda turceasc". (De altminteri, Bucurestii, mai aproape de Constantinopol dect Iasii, fuseser ntotdeauna un oras mai oriental dect capitala moldoveneasc.) n afar de multimea covoarelor scumpe, nu vedeai acolo nimic cu adevrat de soi. Iatacurile doamnelor nu erau la un loc cu cele ale brbatilor, n ncperile de primire, mai nici o mobil europeneasc; divanuri late fls-a lungul peretilor, uneori pe dou sau trei laturi, banchete, msute joase si, pretutindeni, covoare orientale. Cltorii apuseni se mir cel mai mult de faptul c nu snt nicieri mese sau birouri de scris. Copistii, secretarii, chiar si boierii, folosesc niste climri fcute de obicei din aram, cu un mner lung pe care l nfig la bru. Se scrie pe genunchi sau stnd pe vine ori lungit pe divan, n 1806, a doua zi dup ce a sosit la Bucuresti, Doamna Reinhard i scria mamei sale: M-am dus s vd odile n care aveam s locuim; mi s-au prut foarte goale: n afar de niste divanuri, nu mai era nimic, si, spre marea mea mirare, nici mcar o oglind: sotul meu cerea struitor o mas de scris; iar eu am vrut s stiu cum trebuie s stai cnd scrii scrisori. Domnul de Saint-Luce, aflat n slujba noastr, m-a ncredintat c te obisnuiesti repede s scrii pe genunchi; numai cei ce slujesc domnitorului si ngduie luxul unui portofel"... Toti strinii se mir, de asemenea, vznd, att la domnitor, ct si la boieri, multimea de slugi, tar ca vreuna s aib cine stie ce treab de fcut. Un document de pe vremea lui Alexandru Moruzi (a domnit 1793-1796 si 1799-1801) ne nftiseaz n amnuntime ceremonia de dimineat, cnd domnitorul se trezeste din somn: cel dinti intr n odaia domnitorului marele serbegiu (serbegi-baso), demnitarul care se ngrijeste de dulceturi, urmat de un al doilea serbegiu, care duce tava cu dulciuri: serbet de trandafiri sau de visine etc.; dup aceea, vine marele cafegiu, urmat de un al doilea cafegiu, care duce pe o tav de argint ceasca cu cafea; dup el, marele ciubucciu, urmat de un al doilea ciubucciu, care aduce lulelele si narghilelele. Procesiunea este ncheiat de patru fete frumoase din suita Doamnei, fiecare ducnd n mn un fel de ctuie plin cu jar peste care presar praf de chihlimbar... Aceast nmultire a treburilor de fcut 53 (a celor mrunte, dar si a celor de seam, asa cum vom vedea), si inutilitatea celor mai multe dintre ele trezesc numaidect comentariile cltorilor apuseni. Uitau c se afl n Orient, Cei mai multi habar naveau cum stau lucrurile n Seraiul de la Constantinopol... Influenta oriental se vede ns cel mai tare n mbrcminte. Domnitorul poart pe cap un islic, cciul

nalt de samur, ceva mai larg spre vrf, cu fundul rotund sau aproape triunghiular, de culoare alb (doar pentru domnitor, pentru boieri fiind mai totdeauna rosu). Peste cmasa subtire de mtase sau de in, venea anteriul, o hain lung, cel mai adesea de satin cu flori, sau brodat ori cusut cu fir de argint, cznd pn la glezne, si ncins cu un sal scump adus din India, nnodat de cteva ori dinainte. La bru, hangerul, un pumnal lung btut cu nestemate. Peste anteriu, se purta o hain scurt de catifea brodat cu at de mtase, cu sau fr gitane, cu mneci largi, fermeneaua, subtire vara, cptusit cu blan iarna. In sfrsit, cnd iesea din cas, feregeaua sau mai somptuosul binis, o hain larg de postav, deschis n fat, tivit cu samur de jur mprejur si, la mne-cile despicate, cptusit, iarna, de sus pn jos, cu blan, n picioare, ghete usoare sau, cel mai adesea, papuci cu vrful ntors n sus, ncltati peste niste ciorapi din pielea cea mai fin, mesi, de culoare galben, n care erau bgati, sau peste care erau legati, salvarii sau ciacsrii, rosii si umflati. Simpla enumerare a acestor termeni, toti de origine turceasc, este gritoare. La drept vorbind, n mbrcmintea domnitorului si a boierilor, pe la 1800, doar ctiva termeni generici mai tin de vechiul fond al limbii, de pild cmas, vesmnt, ncltminte etc. Aproape toti ceilalti termeni privitori la mbrcminte si ar putea fi citati cu zecile vin din Orient. mbrcmintea femeilor, la curte, nu se deosebeste prea mult de cea a brbatilor. Femeile poart si ele pe dedesubt salvari (cel mai adesea, din catifea) si papuci. Pe deasupra, niste cmsi din mtase, foarte decoltate, un anteriu prins n fat cu agrafe, un ilic din catifea brodat, tivit cu hermin sau samur; iar cnd ieseau din cas, feregeaua sau binisul. Pe cap, atunci cnd nu aveau diademe sau o cl-draie de panglici si giuvaieruri prinse cu iscusint, purtau, ndeobste, niste bonete care se asemnau destul de mult cu heninul medieval. Curtea domnitorilor munteni sau moldoveni n-a avut ntotdeauna nftisarea aceasta oriental. Acel voievod din neamul Basarabilor 54 (sau vreo rad?), gsit ntr-un mormnt n Biserica Domneasc de la Curtea de Arges, din veacul al XlV-lea, uluitor de bine pstrat, este mbrcat cu vesminte precum cele occidentale, adic, foarte probabil, imitate dup curtea angevin din Ungaria. Mult vreme, tinuta domnitorilor si a boierilor se inspir din costumul marilor dregtori unguri sau polonezi cu unele elemente bizantine n hainele de ceremonie, anuntnd de pe atunci moda turceasc (deoarece nu trebuie uitat tot ce, n mbrcminte, n art si n buctrie, turcii au luat de la Bizant). Dar, pe msur ce stpnirea turceasc se face tot mai simtit n Principate, este din ce n ce mai primejdios s doresti s imiti Occidentul. Atunci cnd Grigore I Ghica, reintrat n gratiile sultanului, se ntoarce din exil, n 1672, si-si aduce nevasta de la Venetia, aceasta se grbeste s renunte la hainele ei occidentale. Ceva mai trziu, pe la nceputul secolului al XVIII-lea, se pare c nu este prudent, chiar dac esti rezident strin, s umbli mbrcat europeneste": turcii, care supravegheaz cu grij purtarea domnitorilor romni, vd cu ochi ri pn si hainele celor ctiva occidentali care se nvrtesc n jurul domnitorului: medici, preceptori, secretari-tl-maci. Antonio Mria del Chiaro, un florentin care a fost secretarul lui Constantin Brncoveanu, povesteste c strinul chemat n Principate primeste, la Pasti, postav si mtase ca s se mbrace dup moda trii si s fie la adpost de privirile pline de ur ale turcilor, care sosesc zilnic pe aici si care nu vd cu ochi buni vesmintele si porturile ce snt altfel dect ale lor". In 1742, pictorul elvetian Liotard, venind s stea mai mult timp la Iasi, si las barb si mustti si poart caftan si islic de blan. Mai mult dect att: dac dm crezare unei traditii orale, din porunca Portii, frescele ce mpodobeau turnul Coltei din Bucuresti ar fi fost rzuite, ntruct reprezentau soldati n uniforme suedeze! (Turnul

acesta de pnd fusese ridicat la nceputul secolului al XVIII-lea prin grija marelui sptar Mihai Cantacuzino si cu sprijinul ctorva boieri, printre care si un Coltea, lupttori n ostile lui Carol XII.) Asa stnd lucrurile, de vreme ce la Curte, n jurul Domnitorului, toat lumea, boieri, secretari, paji, strjeri arnuti, ceausi, ciohodari, slujnice roabe se mbrac turceste", s nu ne mirm dac viermuiala aceasta oriental aminteste cltorului occidental replica, n 55 mic, a Seraiului din Constantinopol. Iar dac, mult mai trziu, prin anii 1830, cnd vesmintele orientale nu mai snt purtate dect de cei rmasi credinciosi vechilor obiceiuri", un Raoul Perrin va socoti c acest costum este bogat si mret", altii, printre care si britanicul Thornton, n 1807, nu vd n aceste obiceiuri dect partea lor ciudat si caraghioas. Privitorul european, scrie el, ar trebui s fie de o mare nepsare dac, uitndu-se la aceast Curte, n-ar simti ceea ce te face s simti amestecul caraghios dintre grotescul ceremoniei si vulgaritatea purttorilor; dintre ceea ce te ngretoseaz n linguseal si ceea ce este vrednic de dispret n mndria desart, vrednic de ur n prostia suprtoare"... Romnii ddeau domnitorului lor titlul de domn sau voievod, unul din origine latin (dominus), cellalt de origine slav (yoievo-da), cpetenie de osti termen ntlnit pn astzi la polonezi si la srbi pentru a desemna comandanti militari sau guvernatori de provincie. Strinii, lundu-se dup rusi, au dat adesea, ncepnd cu secolul al XVIII-lea, domnitorilor Trii Romnesti si ai Moldovei titlul de hospodar. Termenul, sub forma gospodar, figurase n Evul Mediu n titlul slavonesc dat domnitorilor Moldovei si Munteniei n expresia pleonastic voievoda gospodar"; ns niciodat nu a intrat n limbajul curent, unde gospodar nseamn, cum se stie, un tran stpn pe gospodria lui, uneori n sens laudativ: un bun gospodar. Cu toate acestea, Curtea austriac si cea ruseasc, pesemne n amintirea vremurilor cnd aceste tri erau independente, catadicseau, cnd se adresau hospodarului, s-i zic print si altet serenissim. D'Hau-terive, n notele sale, este nemultumit dac un suveran strin nu face aceast politete: Ne-am nteles s le spunem Altet Serenissim hospodarilor din cele dou provincii. [...] Sublima Poart le zice: judectori ai pricinilor, lumini strlucitoare printre cei ce urmeaz credinta n Isus, nalti si puternici crmuitori ai regatelor Moldovei si Trii Romnesti." O scrisoare de la marele vizir, scris n acesti termeni pomposi din cale-afar, a sosit chiar n ziua cnd i se adusese domnitorului o scrisoare trimis de regele Prusiei, care o scrisese n stilul folosit de el fat de propriii consuli: Domnule Print al Moldovei, v felicit etc. ... si nu voi pierde nici un prilej de a v dovedi bunvointa mea." Adevrul este c, desi un hospodar al Moldovei plteste tribut la Poart si nu domneste o vesnicie n provincia lui, atta vreme ct domneste, este totusi suveran, iar bunvointa regelui Prusiei i ajut la fel de mult ca si cea a regelui 56 Chinei. Regele Prusiei ar face mult mai bine s dea cmsi consulilor si, care i le cer, dect s-si druiasc bunvointa unor printi care nu-i cer nimic si care au dreptul s-1 pun s plteasc taxe vamale de cinci sau trei la sut, dup cum le va fi bunvointa fat de slujitorii si consulii lui." Este limpede c d'Hauterive nu-1 avea la suflet pe regele Prusiei. (De fapt, Prusia, n acel moment, nu avea la Iasi un consul, ci un simplu functionar, despre care internun-tiul, baronul von Herbert-Rathkeal, vorbeste ca despre un ncurc-lume si un betiv; d'Hauterive l gsise, n schimb, la Iasi pe un anume maior von Seidlitz care, n fiecare an, cumpra, pentru remonta cavaleriei prusace, sase sau sapte mii de cai, cstignd, scrie el, la fiecare cal, cte doi ducati".) Spusele lui d'Hauterive despre puterea domnitorului snt ntrite att de documentele interne, ct si de povestirile strinilor. Desi Poarta nclina, ncepnd cu secolul al XVIII-lea, s-i socoteasc pe domnitorii Moldovei si ai Trii Romnesti ca pe niste simpli guvernatori de provincie, ea nu s-a atins de legile si obiceiurile locului si nu a stirbit puterea absolut a domnitorului, putere ce mergea pn la dreptul de viat si de moarte asupra supusilor si. De fapt, desi turcul apsa tara din punct de vedere

economic si, n cele din urm, el numea domnitorii, le lsa totusi acestora toate atributele suveranittii, n afar de acela de a declara rzboi si de a bate moned. Un foarte bun observator, generalul de Bawr (german care slujise n armata rus n timpul rzboiului ruso-turc din 1768-1774)23, era de prere c: toate acestea i deosebesc pe printii din trile romne de altii, viziri si pasi, care nu se bucur de asemenea drepturi". Consulul Austriei, Raicevich, struie si el asupra atotputerniciei domnitorilor: cu toate c n Tara Romneasc si Moldova despotul are o situatie nesigur; c, foarte adesea, este vorba de cineva care nu se trage din neam mare si care nu are nici un har, nltat numai datorit uneltirilor grecilor, banilor si ocrotirii Portii Otomane, si pe care un alt intrigant l poate pierde zvrlindu-1 n nimicnicia de unde a venit; nu se afl totusi o crmuire mai despotic dect cea a acestor doi domnitori. Despotul acesta se nftiseaz supusilor, care au nenorocirea s triasc sub un astfel de jug, cu atta semetie, nct boierii, cnd se duc la el, tremur si se poart cum nu se poate mai slugarnic. I-am vzut pe multi dintre ei deschiznd usa, pentru a intra la audienta mult rvnit, fcndu-si cruce si rugndu-se la Dumnezeu s-i ocroteasc. Numai ctorva boieri, dintre cei mai de seam, le este ngduit s-i srute mna; de obicei, i se srut piciorul sau pul57 pana hainei. Domnitorii pot face ce vor cu averea si cu viata supusilor." Iar mai departe: ntr-un cuvnt, domnitorii exercit autoritatea suprem si, fat de supusi, se nftiseaz cu toat mretia si strlucirea unui suveran." Orict de absolut pare puterea aceasta, ea are totusi limite, prima dintre ele fiind puterea de fapt a marilor boieri. Boierii tremur n fata domnitorului? Da, dar si domnitorul, la rndul su, se teme de boieri. Si d'Hauterive remarc aceasta: Am ntlnit oameni care cptaser dreptul s exercite o putere fr margini, dar care tremurau la gndul de a nu fi pe placul supusilor lor." Si n alt parte: Se pare, ce-i drept, c o autoritate absolut n-ar fi trebuit s se mpace att de mult vreme cu niste privilegii absolute, care aveau s-o ngrdeasc tocmai n esenta ei; s nu uitm ns c, n feudalitatea moldoveneasc, cele dou puteri ce decurg din alctuirea ei de nceput nu se exercit asupra aceluiasi obiect; boierii au primit de la ea o putere aproape absolut asupra bunurilor, iar domnitorii asupra persoanei supusilor. Unii au pmntul, ceilalti viata oamenilor, si, din mprtirea celor dou jurisdictii extreme, acestea, ca s zicem asa, au pierdut, n principiu, dreptul de a se domoli una prin cealalt si amndou au scpat din frul legii". Orict de subtil ar fi aceast distinctie, nu aici se afl adevrata explicatie. Pe de o parte, nu este exact s se spun c boierii aveau o putere aproape absolut asupra bunurilor". Exista, asa cum vom vedea examinnd lucrurile de aproape, un adevrat partaj al dreptului de proprietate ntre mosier si tranul dijmas. De altfel, la noi, pn la introducerea unei legislatii de inspiratie occidental, Domnitorul pstrase un fel de ius eminens asupra tuturor mosiilor si, dac era cazul, tinea seama de el mai ales cnd era vorba de o trdare, asa-zisa hainie". Asadar, domnitorul se teme de boieri din dou motive: mai nti, fiindc, n orice clip, prin uneltirile lor pe lng Poart, l pot duce la pierzanie; apoi, fiindc, fr ei, domnitorul nu poate crmui. Degeaba si aduce el de la Constantinopol clientela si neamurile, degeaba le d dregtorii si tot felul de venituri: fr boierii pmnteni, el nu poate nici s mpart dreptatea, nici s administreze provinciile, nici, mai cu seam mai cu seam! , s strng drile. Domnitorul crmuia, prin traditie, cu ajutorul unui sfat domnesc (de notat alturarea unui cuvnt latinesc de unul slav, sfat, n romna veche sveat, avnd aceeasi etimologie cu sovietl) 58 Sfatul era alctuit dintr-un mic numr de nalti demnitari, mari dregtori; cei mai multi dintre ei aveau un departament ministerial, ns unii nu fceau parte dect din sfat astzi am spune: ministri fr portofoliu. Rangurile lor se trgeau uneori din Bizant: logoft (cancelar), sptar (cel ce poart sabia domnitorului la festivitti) si chiar, trecnd prin Bizant, de la Roma, de pild vistier (din latinescul

vestiarius), sau comis (comes), luate ns, cel mai adesea, printr-un intermediar slav. Dregtoria cea mai nalt, cea de mare ban al Cra-iovei, era de origine ungureasc (unde venea, probabil, din avar prin intermediar croat), banii de Severin, Bosnia si Croatia fiind un fel de viceregi n tinuturi de granit ale Ungariei. Hatman sau hetman, cpetenia ostilor n Moldova, era de origine polono-ucrainean (deformare a cuvntului german Hauptmanri); tot din german, prin maghiar, prclab (Burggraf), guvernatorul unei fortrete de la granit; n sfrsit, din turceste, aga, un soi de prefect de politie. Atunci cnd sfatul se aduna pentru a mprti dreptatea, n prezenta domnitorului, el lua numele de divan. La nceputul secolului al XlX-lea, sfatul domnesc nu mai numr dect doisprezece membri, toti boieri de primul rang, boieri divaniti sau divanisti boieri din divan; toti ceilalti demnitari traditionali au fost coborti la un rang secundar, cu toate c titlul lor purta n fat mare", ca s-i deosebeasc de boierii care-1 primiser de la domnitor ca simplu titlu nobiliar asa era clucerul, cel ce rspundea de aprovizionarea Curtii; stolnicul (cel ce tia carnea la masa Domnului), rspunztor de mesele domnitorului; paharnicul, armasul, cpetenia artileriei si mai marele peste temnite, comisul sau marele scutier, serdarul, n Moldova comandantul cavaleriei, n Tara Romneasc comandantul jandarmeriei clare etc. Membrii sfatului domnesc erau, n Tara Romneasc, n ordine: marele ban al Craiovei, pe vremuri guvernator al Olteniei. Adevrati viceregi, marii bani s-au tras, mult vreme, din neamuri nrudite cu Basarabii, si, n provincia lor, se bucurau de o cvasineatrnare, cci aveau sfat (divan) separat si dreptul de a osndi la moarte. Totusi, din 1761, cnd a avut loc o reform a lui Constantin Mavrocordat, marele ban nu mai sttea la Craiova, ci era reprezentat de un caimacam sau loctiitor. (Se spunea c msura fusese luat ca s-1 fereasc pe ban de cererile necontenite si tot mai mari ale pasei din 59 Vidin, care credea c are dreptul s fac, oricnd si sub amenintare, rechizitii si s ridice dri din Oltenia, pe deasupra celor, att de apstoare, pe care Tara Romneasc le vrsa Portii.) In vremea care ne intereseaz pe noi, marele ban nu este, asadar, dect cel din-ti din marii dregtori ai trii, care se afl n fruntea sfatului cnd domnitorul este de fat. n ciuda deselor schimbri, marele ban este luat dintr-un numr mic de familii (printre care Ghica, Brncoveanu, Vcrescu, Filipescu, Kretzulescu), rangul lor fiind tinut la mare pret. Dup marele ban, venea marele vornic, un fel de ministru de interne si de judector peste toat tara, n Muntenia, n afara jurisdictiei marelui ban. Din 1716, erau doi vornici (ceea ce, n Moldova, existase dintotdea-una), vornicul de Tara de Sus si vornicul de Tara de Jos, cel dinti avnd n grij cele sase judete dinspre apus, cel de-al doilea, cele sase judete din rsrit, n Moldova, Tara de Sus cuprindea jumtatea de la miaznoapte a tinutului, Tara de Jos, jumtatea de la miazzi. Dup vornic, venea marele logoft, seful cancelariei, care ntocmea actele domnesti si punea pe ele pecetile statului. Si aici, reforma lui Constantin Mavrocordat a introdus dualitatea: pe viitor, avea s fie un logoft al Trii de Sus si un logoft al Trii de Jos. Mai recent, cci fusese creat de Alexandru Ipsilanti pe la 1780, este vornicul de cutie, care are n grij cutia", lada cu banii meniti a fi dati ca ajutor vduvelor, orfanilor, oamenilor de valoare aflati la ananghie; banii veneau din darurile gratuite" fcute de Mitropolie, de episcopi, de preoti si de boierii de curnd ajunsi n slujbe. Tot o creatie a lui Alexandru Ipsilanti, nc si mai recent (1796-1797), logoftul de obiceiuri, nsrcinat cu ntocmirea si scrierea tuturor regulilor ce tin de dreptul cutumiar, att bisericesc, ct si laic. Dup el, marele sptar, altdat comandant al ostirilor, care, de cnd armata national a fost desfiintat, nu mai are n subordine dect o mn de mercenari, de arnuti si de jandarmi pentru pstrarea ordinii.

Venea apoi marele vistiernic sau trezorier, al crui rang protocolar nu avea nimic de-a face cu nsemntatea lui real (nu lua parte nici mcar la judectile din Divan). n sfrsit, dup un hatman de divan, titlu mprumutat de la moldoveni, corespunznd ns rolului ceva mai modest de procuror n 60 Divanul domnesc, si un vornic de politie (gr. polis, oras), nsrcinat cu strnsul drilor de la strini, venea marele postelnic, care, desi era ultimul n ierarhie, juca de fapt un rol de prim-plan. Ales dintre rudele sau persoanele apropiate domnitorului (sub regimul fanariot, ntotdeauna un grec), postelnicul, stnd n picioare lng domnitor n timpul audientelor, era un fel de ministru cu relatiile externe, un sef de protocol si totodat mijlocitorul dintre domnitor si ceilalti ministri, nsemnul dregtoriei lui era un baston lung de argint, cu o mciulie mare, tot de argint, n Moldova, unde nu exist ban (titlul exist, ns el desemneaz un boier de rang inferior si fr -functie definit), rangul cel mai nalt este cel de logoft, care conduce sfatul n lipsa domnitorului. Ceilalti dregtori snt, n general, aceiasi ca si n Tara Romneasc, at-ta doar c hatmanul este ntradevr cpetenia ostilor, sau a ceea ce mai rmsese din ele, n vreme ce sptarul este un boier de un rang mult mai mrunt si fr functie real. (De la micul grup alctuit de ctre primii cinci dregtori ai Moldovei marele logoft, marele vornic, marele hatman, vistiernic si postelnic ar veni termenul protipendad, din gr. primii cinci".) Boierii urcau, cu timpul, treptele ierarhiei, n secolul al XVIII-lea, cursus honorum, n Moldova, l ducea pe tnrul boier, ntr-o perioad de douzeci de ani, de la anumite slujbe nensemnate, ca al doilea sau al treilea secretar (logoft), paharnic, stolnic etc., pn la naltele dregtorii de hatman, vornic si mare logoft. La aceeasi vreme, n Tara Romneasc, un model de naintare n slujb ar fi fost urmtorul: comis, stolnic, logoft, vornic si, n mod exceptional, mare ban. Totul, binenteles, uneori cu ntreruperi datorate arbitrarului domnitorilor sau dusmniei lor mrturisite. ns, la sfrsitul epocii fanariote, anumite nalte dregtorii snt tot mai mult apanajul rudelor sau al clientilor" domnitorului, adusi direct de la Constantinopol. Asa cum domnitorul si cumpr tronul pltind bani grei, negotul cu dregtoriile este generalizat si el, de la vrful pn la baza piramidei administrative si chiar, dup cum vom vedea, si n ierarhia bisericeasc. Boierii si cumpr dregtoria de la domnitor si, <a rndul lor, vnd dregtoriile de slujbasi sau de prefecti (isprav61 nici). Dar, spre deosebire de Franta, de pild, unde, sub Vechiul Regim, negotul cu dregtoriile dusese la mostenirea unora din ele prin urmare, la stabilitatea si independenta lor , negotul acesta, n vremea fanariotilor, la noi, dusese instabilitatea la culme o adevrat instabilitate institutional! Pentru a satisface un numr ct mai mare de cereri si a umple vistieria Domnitorului, sistemul" impune ca dregtorii, naltii slujbasi, ispravnicii si administratorii s nu stea n functie dect un an. Apoi, asteapt, sau mai curnd pn-desc un nou prilej. Strinii descoper acest sistem cu nedumerire. S-1 ascultm tot pe Langeron (sntem n timpul rzboiului ruso-turc din 18061812): Nici o descriere nu se poate apropia de adevr cnd este vorba s-i nftiseze pe slujbasii din Tara Romneasc. Nemsurata lor imoralitate, ticlosia acesta este cuvntul potrivit ndurereaz si umple omenirea de sil. Mai nruriti (dect boierii moldoveni n.n.) de ctre grecii din Fanar, cci un mare numr se afl

stabiliti la Bucuresti, multi boieri din Tara Romneasc au josnicia acestora, lcomia lor, cruzimea lor si totodat credinta pe care o au ei fat de turci (vom vedea mai departe cum trebuie s judecm aceast idee fix a lui Langeron n.n.). Cuvintele ordine, dreptate, cinste, onoare snt adesea uitate n Tara Romneasc. Aici, toate slujbele se cumpr, adic se plteste dreptul de a svrsi orice crim fr a fi pedepsit. Fiecare slujb, n scurt timp, l mbogteste pe cel care o cumpr, dar, dup un an, trebuie s-o prseasc sau s-o lase altuia cci nc un abuz al acestei cumplite crmuiri este ca un slujbas s nu stea niciodat mai mult de un an ntr-o slujb, o 13513t1915n ricare ar fi ea; arunci vine la Bucuresti, unde se ded unui lux nenfrnat si de prost gust, risipeste la iuteal rodul jafurilor sale si, dup doi ani de stat degeaba, mai cumpr o slujb, se mbogteste din nou de pe urma ei, ca s vin iar n capital si s triasc tot pe picior mare. Acesta este cercul vicios al boierilor din Tara Romneasc. Przile, furturile, cruzimea slujbasilor munteni nu snt o tain pentru nimeni si nici mcar ei nu caut s le acopere n vreun fel: cumprarea proceselor, confiscarea grnelor nu snt dect mijloace oarecare, folosite mereu, dar de mic nsemntate. Exist altele, mult mai bune, care nu snt niciodat uitate. Tara este mprtit n judete, fiecare judet fiind crmuit de un administrator, numit, ca si n Rusia, ispravnic. Aceste dregtorii au 62 preturi, mai mari sau mai mici, dup veniturile pe care le pot aduce boierilor care le cumpr de la membrii Divanului. Ispravnicii acestia snt adevrati despoti n jurisdictiile lor si nu se tem c li se va cere socoteala, cci aceasta nu se ntmpl niciodat, sau c vor fi pedepsiti, cci nici aceasta nu se ntmpl, deoarece superiorii pot fi cumprati. Iau, fr rusine si chiar fr s se fereasc, de la fiecare tran, grnele, vitele, banii. Fiecare familie trebuie s plteasc la Divan o dajdie oarecare: ispravnicul o face de dou ori, de patru, de zece ori mai mare si mparte suma cu membrii Divanului. Dac tranul se ncumet s se opun sau s se plng de aceste jecmneli, este ntemnitat, ruinat, btut si schingiuit n asa fel nct, adesea, moare n chinuri, sau, cnd clii snt si mai cruzi, omul se uit cum i snt schingiuiti nevasta si copiii. Dar despre grozviile acestea a mai fost vorba. Cel mai nensemnat loc de ispravnic aduce 7-8 000 de ducati pe an. Seful politiei din Bucuresti se numeste aga. Uneori, el este cel ce-i ocroteste pe hoti, cel care ascunde prada, iar treburile acestea cinstite i aduc vreo 15-20 000 de ducati pe an. Sptarul tine o armat de arnuti ca s urmreasc si s prind tl-harii ce misun pe drumuri si n pduri: dar tocmai arnutii snt cei ce fur si ucid, iar cstigul l mpart adesea cu sptarul. Dac treburile merg bine, acesta poate cstiga 15 000 de ducati ntr-un an. Judectorii sau logofetii deschid procese, civile sau penale, sau scornesc cine stie ce frdelege pe socoteala oamenilor bogati ca s-i despoaie de avutul lor..." Este greu s mai adugm ceva la acest rechizitoriu. S ne ncumetm totusi s spunem c anii de rzboi si de nesigurant acceleraser mult un proces de descompunere, aflat oricum n faz naintat dar si c un comandant al trupelor de ocupatie nu are cum s fie un observator cu totul neprtinitor. De altfel, spune el mai departe, ticlosia locuitorilor as pune-o nu att pe seama propriilor lor porniri, ct pe seama crmuirii lacome, asupritoare si slbatice, sub care gem Moldova si Tara Romneasc. Poate c boierii snt mai curnd de plns dect de osndit. Sub o alt crmuire dect acest nesbuit si crunt despotism turcesc, ei ar fi cu totul altfel dect ceea ce snt acum. n general, au multa minte si se pricep la afaceri; snt de treab, blnzi, chiar prea sfiosi, ceea ce trebuie pus tot pe seama spaimei strnite de sabia turceasc pe care o simt tot timpul atrnat deasupra capului lor. Dac ar avea alte pilde dect cele pe care le au

63 necontenit, dac ar fi mai nvtati si mai civilizati, ar ajunge foarte repede la ceea ce snt celelalte neamuri si poate chiar mai departe dect multe dintre ele; ns, atta vreme ct vor fi sclavii unui neam de monstri nestiutori si fanatici, vor rmne pururea ceea ce snt acum." Cumprarea si vnzarea dregtoriilor cptau un caracter aproape legal. La mijlocul secolului al XVIII-lea, Constantin Mavrocordat ncercase s instaureze salarizarea tuturor slujbelor. Rezultatul nu s-a lsat asteptat: slujbasii au ncasat, curnd, att salariul, ct si asa-nu-mitul havaiet", adic tot soiul de plocoane si bacsisuri. Un autor din epoc, Dionisie Fotino24, arat, cu toat nevinovtia, veniturile obisnuite ale marilor dregtori, precum si pretul la care se vindea o prefectur oarecare din regiunea de munte (ytsie de plai): cea din Dmbovita, 4 000 de lei, cea din Ialomita, 3 000 de lei, cea din Nucsoara, 4 000 de lei, cea din Cineni, 14 000 (Cinenii erau un post de vam foarte important ctre Transilvania si Austria!)... n total, vornicul din Tara de Sus aduna (spune Fotino) 53 500 de lei pe an, iar cel din Tara de Jos 63 000 de lei si, pe deasupra, 500 de lei pe lun. Cele dou Principate erau mprtite n judete, un termen care, n limba romn veche, nsemna judecat si totodat jurisdictia unui jude. Un fapt vrednic de retinut: judetele si-au pstrat numele si, cu foarte putine exceptii, limitele pe care le-au avut n Evul Mediu. n Muntenia erau saptesprezece (dintre care cinci n Oltenia sau, pentru strini, Mica Muntenie); n Moldova, dup pierderea Bucovinei n 1775 si a Basarabiei n 1812, saisprezece de mai mic ntindere. La rndul lor, judetele erau mprtite n subprefecturi, numite, la cmpie, plas, iar la munte, plai. n vremea de care ne ocupm, sistemul dualist a fost extins si n judete: vor fi, pe viitor, doi ispravnici (prefecti) n fiecare judet, fapt ce, n ultima parte a regimului fanariot, ngduise domnitorului s dubleze numerosi ispravnici bstinasi cu greci credinciosi lui. Ispravnicii cumulau functiile administrative, fiscale si judiciare. Alexandru Ipsilanti ncepuse, n 1775, o reform judiciar, nfiintnd la Bucuresti patru nalte instante (sau departamente), din care unul pentru faptele penale (numit, ntr-un jargon jumtate grecesc, jum64 tate frantuzesc departamentul de cremenalion"!), celelalte trei pentru treburile civile si comerciale, nfiintase, de asemenea, tribunale civile n judete, ns rezistenta pasiv a ispravnicilor a fost, de bun seam, mai puternic, de vreme ce, patruzeci de ani mai trziu, se constat c ispravnicii au mai departe controlul asupra tuturor proceselor. Lucru foarte lesne de nteles! ncasarea amenzilor este una din principalele lor surse de venit. Drept care, plou cu amenzi pn ce mpricinatii nu mai au de nici unele! Exist posibilitatea de a face apel la Divanul domnitorului, sau chiar la acela al marelui ban al Craiovei, ori, pentru pricinile bisericesti, la judecata Mitropoliei. Domnitorul trecea, de obicei, o parte din ndatoririle sale judectoresti asupra Divanului, n timp ce, la Bucuresti, functionau sase tribunale specializate, iar unii nalti dregtori aveau o competent judiciar proprie: marele vornic, de pild, care avea dreptul s judece orice proces civil sau penal, n afar de cele ce puteau aduce pedeapsa cu moartea; marele vistiernic judeca pricinile nscute din strngerea drilor, precum si pricinile dintre negustorii bstinasi; marele armas era nsrcinat cu ntemnitarea si cercetarea celor ce se fceau vinovati de ceva si avea datoria s se ngrijeasc de executarea pedepselor, ns, de cteva ori pe sptmn, domnitorul se afla el nsusi la Divan si, mpotriva hotrrilor lui, nu se mai putea face nimic. n procesele penale, pe lng nchisoare, cel mai adesea se aplicau pedepse corporale, de pild falanga", adic un numr oarecare de lovituri cu nuielele la tlpi (de la gr. flangas, brn mare de care

era atmat cel pedepsit). Tierea minii putea fi ntlnit la recidivisti ca n dreptul musulman , iar schingiuirea n timpul anchetei era o practic obisnuit. Cu toate acestea, pedeapsa cu moartea, n veacul al XVIII-lea, era rareori aplicat fapt remarcat, cu oarecare mirare, de toti observatorii strini. Raicevich scrie: Pedeapsa cu moartea a fost aproape cu totul desfiintat de domnitorii din ultimul timp; se cade s li se aduc lauda de a fi fost, ndeobste, omenosi, de a se fi ngrozit n fata cruzimilor, cu deosebire domnitorul Ipsilanti, care si-a dat silinta s-i fac fericiti pe cei din Tara Romneasc. Atunci cnd pedeapsa cu moartea trebuie, potrivit mprejurrilor si gravittii faptei, s fie cu orice pret isclit de domnitor, armasul vine de trei ori, la oarecare intervale, s-1 ntrebe dac struie n hotrrea de a vrsa snge omenesc. Dac si a treia oar domnitorul ncuviin65 l teaz, vinovatul este dus ndat la locul executiei, spnzurtoarea, de obicei. Lucrul acesta mi s-a prut foarte ludabil si pilda ar trebui urmat chiar si de trile cele mai civilizate, unde viata cuiva tine de vointa unui singur om sau de a unui mic numr de oameni. Am vzut, spre marea mea bucurie, c rareori se svrsesc fapte din cele foarte grave. Rufctorii snt mai totdeauna tigani, care fur vitele sau ucid la drumul mare"... (Cnd vom vedea care era soarta tiganilor, nu ne vom mira c svrseau astfel de fapte.) Pedeapsa cu moartea era cel mai adesea nlocuit cu munca silnic n minele de sare din Carpati ceea ce, avnd n vedere conditiile de acolo, era un fel de moarte lent... Dar se putea totusi spera. Mostenire bizantin, ideea c puterea judectoreasc a domnitorului ar fi de origine teocratic nu dispruse niciodat cu des-vrsire, si-i conferea acestuia, chiar si n vremurile cele mai negre ale regimului fanariot, un fel de harism. De altminteri, formula diplomatic a hrisoavelor domnesti a inclus ntotdeauna formula X..., prin mila lui Dumnezeu, domn al Trii Romnesti (sau al Moldovei)", chiar dac mai trziu s-a adugat la aceasta: si prin vointa mpratului (sultanul!)". Am vzut mai nainte limitele reale ale absolutismului politic al domnitorului. Puterea sa juridic este si ea mrginit de obiceiul p-mntului, de legmintele anterioare (mai ales dac snt pecetluite de Biseric, fiind nsotite de cele mai cumplite blesteme de cumva aveau s fie nclcate), si de privilegiile consacrate ale Bisericii si ale boierilor, crora domnitorii rareori li se mpotrivesc fcnd-o pe propria lor piele! Si mai este ceva: o institutie medieval, care mai dinuie nc si al crei rol, pn de curnd, nu fusese socotit la adevrata lui valoare25: Adunarea Strilor, nrudit cu institutiile asemntoare din lumea occidental, de pild Strile Generale din Franta. Adunarea era convocat de domnitor ca s delibereze asupra vreunei chestiuni grave care cerea, ca s folosim o expresie modern, un consens national, asa cum a fost desfiintarea serbiei sub Constantin Mavrocordat... Alctuirea ei nu era totdeauna aceeasi, dar, ntotdeauna, intrau n ea boierii cei mari, mitropolitul si episcopii, reprezentantii mnstirilor, uneori si ctiva boieri din cei mici, negustori 66 mrunti si mestesugari, precum si curteni" (literal: oameni de Curte, n general, oameni narmati si care reprezentau, chipurile, poporul"). Iat deci c domnitorii moldovalahi, n ciuda impresiei pe care o las c ar avea puterea absolut, snt si ei, ca si cei mai multi dintre suveranii din Europa, tinuti n fru de o ntreag retea de obiceiuri, de institutii si de puteri statornicite. ns, asa cum am spus mai nainte, problema cea mai important era, pentru domnitor, strngerea drilor; ca s plteasc tributul ctre Poart, ca s-si tin Curtea si administratia si ca s-si recapete de se poate, cu dobnd! investitia" fcut cu prilejul cumprrii" Principatului. Dar, mai nti, cine pltea dri?

Nu exist statistici vrednice de acest nume privitoare la populatia provinciilor romnesti Moldova si Tara Romneasc nainte de anii 1830. Pentru perioadele anterioare, sntem siliti s ne ncredem n aprecierile observatorilor strini si n cifrele pe care, spun ei, le-au cules de la sursele locale autorizate. Langeron scrie (pe la 1809): Se spune c, n Valahia si n Moldova, snt 1700 000 de locuitori. Mi se pare c numrul este prea mare, dar nu pot spune care este cel adevrat. Se socoteste c ultimele dou rzboaie ar fi sczut populatia cu 200 000 de insi. Oricum, ea este prea mic pentru ntinderea trii, si mult pmnt rmne nelucrat." Peste ctiva ani, consulul britanic W. Wilkinson d totusi aceleasi cifre: un milion pentru Muntenia, 500 000 pentru Moldova (amputat, ntre timp, de Basarabia, care numra peste 200 000 de locuitori). Ct despre faptul c populatia este rar, toti cltorii o constat si o deplng. Iat ce spunea, nc din 1778, generalul de Bawr n ale sale Memoires historiques et geographiques sur la Valachie: Este dureros s vezi c o tar att de frumoas, cu un pmnt att de roditor, cu un cer att de strlucitor si cu niste oameni att de buni este att de putin populat; snt ncredintat c, aici, ar putea tri de cinci sau sase ori mai multi locuitori dect are tara acum, si ceea ce este si mai ru este c populatia scade, mai ales de vreo trei67 zeci-patruzeci de ani ncoace. Ar putea fi date cteva motive. Cr-muirea prea aspr a turcilor; drile cu care domnitorul este silit s mpovreze tara pentru a fi n stare s plteasc tributul anual si s-si cumpere prieteni la curtea sultanului; felul cumplit n care se percep drile; necazurile boierilor care, pentru dispretul si trufia ndurate de la turci, se rzbun pe supusi; rzboaiele n care Poarta a intrat de attea ori si ale cror urmri Valahia le-a simtit att de bine, fiind adesea teatrul lor; nemaiauzita slbticie si cruzime a trupelor ce strbat tara, care nesocotesc rnduielile locului, clcnd n picioare legile, credinta si omenia, pe care niciodat nu le-au cunoscut ct de ct; si chiar si ciuma pe care, de obicei, o aduc dup ei. O sumedenie de nenorociri nimicitoare, din care una singur ar fi de-ajuns ca s pustiasc tara cea mai nfloritoare, ajut, fiecare dup puterea ei, la scderea populatiei, zi de zi, alungndu-i pe locuitori"... n alt parte, de Bawr pretinde c, n anii 1740, sub domnia lui Constantin Mavrocordat, cel care desfiintase serbia, populatia Munteniei ar fi sczut cu peste trei sferturi! Mavrocordat a gsit, la nceputul domniei lui, 147 000 de familii, numrul acesta sczuse la 70 000, n 1745, cnd a pus el s fie numrate. Dup aceea, au fost numrate n mai multe rnduri, cifra cea mai mic fiind de 35 000 de familii". Pare destul de greu de crezut. Faptul c au fost, sporadic, emigrri masive (n Transilvania sau chiar peste Dunre) nu se mai pune la ndoial, ns, de cele mai multe ori, este vorba de o emigratie temporar sau de fuga n pdure si n munti, n tot cazul, la vreo patruzeci de ani dup de Bawr, Dionisie Fotino, n a sa Istorie a Daciei (scris nti n greceste), ntr-un tablou amnuntit, pe judete, orase si sate, d un total foarte aproape de prima cifr, adic 158 061 de familii fr a mai pune la socoteal 100 000 de locuitori pentru Bucuresti si 25 000 pentru Craiova. Socotind cte cinci insi de familie ceea ce, pentru o societate patriarhal si trneasc, este fr ndoial putin , avem 915 305 locuitori n Muntenia (nu se ntelege bine dac aici intr boierii, negustorii si tiganii). Pentru Moldova, d 104 500 de familii, fr boieri, cler si strini. Oricum, snt cifre apropiate de cele ale lui Langeron si Wilkinson. Fedor Karacsay, cltor maghiar care public, la Viena, putin dup 1812, Contributii la geografia Moldovei, a Munteniei, a Basa68 rabiei si a Bucovinei, ne d 600000 de locuitori pentru Moldova, din care 233 000 ar fi rmas pe malul de rsrit al Prutului, n provincia ce se va numi pe viitor Basarabia. Si aici regsim cifrele lui

Langeron si Wilkinson. n 1831, avem ns o statistic fcut de ocupantul rus, pe familii: socotind c fiecare numr cte cinci persoane, avem n Moldova l 267 000 de locuitori, si n Muntenia 2 032 362. n sfrsit, cele dinti statistici romnesti dau l 419 105 locuitori n Moldova, n 1838, si 2 407 027 n Tara Romneasc, n 183926. ntruct este greu s credem c, ntr-o perioad nc tulburat de rzboaie si de epidemii, populatia Principatelor ar fi crescut mai mult de dou ori n mai putin de o generatie, sntem nclinati s credem c cifrele de 700 000 de locuitori n Moldova si de un milion n Muntenia la nceputul secolului al XlVlea, departe de a fi fost exagerate, asa cum credea Langeron, snt probabil mai mici dect cele reale. Din aceast populatie, att de mic, aproape jumtate era scutit de impozite. Boierii, naltul cler si mnstirile nu aveau de dat dect contributii exceptionale, pentru care, de altfel, se trguiau aprig atunci cnd le erau impuse de domnitor (s amintim c scutirea boierilor de impozite era o inovatie fanariot; la nceput, marii dregtori, sub Nicolae Mavrocordat, apoi, sub fiul lui, Constantin, toat clasa boierilor). Pe deasupra, aceleasi categorii, oricum privilegiate datorit strii lor, cptau un numr mare de scutiti", pe lng gloata de slujbasi mrunti (numiti, cel mai adesea, cu diminutive de la titlurile boierilor: logofetei, vornicei, postelnicei etc.) si de cele cteva mii de oameni narmati pe care, sub diferite denumiri, domnitorul i ntretinea ca s pstreze ordinea. ntr-adevr, nu numai domnitorul, dar si mitropolitul, episcopii si toti boierii cei mari au zeci de scutiti" crora li se d numele de scutelnici (de la verbul a scuti, el nsusi derivat de la scut). La nceputul secolului al XlX-lea, mitropolitul, marele ban si vreo trei-patru boieri mari dup el aveau fiecare cte optzeci; episcopii cincizeci; fiecare mnstire cteva zeci, dup ct era de vestit. Ce s mai spunem, nu era boier, fie ct de nensemnat, care s nu fi fcut n asa fel nct s aib unul sau doi scutelnici. Acestia fceau pentru patron" tot soiul de servicii si de corvezi, primind n schimb doar scutirea de dri. nsusi acest fapt arat ce putea fi impozitul pentru oamenii cei sraci. 69 Cunoastem cifrele privitoare la numrul de familii impozabile n Muntenia n 1819: din 194 000 de familii de starea a treia", nu mai putin de 76 000 erau, ntr-un fel sau altul, scutite cu totul sau n parte de impozite, din care peste 45 000 de scutelnici sau altii asemenea lor! Si, n aceste cifre, nu intr nici boierii, si nici strinii, numerosi, asa cum vom vedea. In unele circumscriptii, numrul scutitilor putea" fi mai mare dect cel al impozabililor. Asa de pild, n Notiuni statistice despre Moldova, publicate n 1849, printul Nicolae Sutu, fost ministru de finante al lui Mihai Vod Sturdza, ne spune c, la Iasi, n 1848, existau 10 000 de familii scutite de impozite si doar 7 939 de familii impozabile, mai ales negustori, mestesugari si trani. S vedem acum care erau cheltuielile la care trebuie s fac fat tara. (Ni se va spune poate c sntem lipsiti de logic, ntruct ne ocupm mai nti de cheltuieli si apoi de venituri! Vom rspunde c nu ne aflm ntr-un regim parlamentar n secolul al XX-lea, ci la nceputul veacului al XlX-lea, n niste provincii supuse Turciei. Mai nti, se cuta s se afle cam ct era de dat; apoi, lumea se gndea cum s fac rost de bani.) Cel dinti era tributul. Am artat c, de la o contributie aproape simbolic n secolul al XV-lea, tributul ajunsese curnd o grea povar pentru Principate. Cifrele date de diferitii autori variaz mult de la unul la altul, ns avem norocul s detinem cifrele oficiale pentru Muntenia, bugetul 1818-1819 (sub Caragea). Totalul drilor ctre Poart, n lei (sau taleri), se ridic la ceva mai mult de 2 000 000 de lei, tributul propriu-zis nereprezentnd dect o mic parte din acest total, vreo 300 000 de lei. Restul reprezint tot felul de contributii: 225 000 de lei pentru cele trei enclave turcesti, Turnu, Giurgiu si Brila, si cele dou cetti

de pe malul drept al Dunrii, Vidin si Silistra; aproape un milion merge la trimisii domnitorului la Constantinopol (capuchihaid) si pentru darurile si lefurile unor persoane sus-puse; apoi snt darurile pentru o anumit srbtoare, de pild sfrsitul ramadanului (bairamul), cheltuielile prilejuite de sosirea unor nalti oaspeti turci n tar etc. Si, pe alte ci, aflm c cele dou milioane, date pe fat, cu acte n regul, nu erau totul, c ar mai trebui adugat nc un milion, dat pe sub mn vizirilor, pasalelor si altor dregtori de la Poart. Astfel, numai darul pentru srbtoarea bairamului, evaluat'oficial la 90 000, ar fi costat n acel an peste 300 000 de lei dati pe tot felul de daruri. 70 Si nu am pus la socoteal, binenteles, rechizitiile, clcile si diferenta de bani de pe urma preturilor impuse, mult mai mici dect cele ale pietei, la enormele cantitti de grne, vite, miere etc., cumprate din Tara Romneasc. Acum se ntelege limpede c veniturile declarate ale Principatului, n acel an 5 900 000, nu puteau acoperi dect o parte din cheltuielile efective ale trii. Evaluarea acestor cifre este greu de fcut: ntruct domnitorii nu au dreptul s bat moned, n Principate circulau vreo douzeci de monede; mai nti, cele turcesti, binenteles, dar si italienesti, austriece, olandeze, rusesti. Mult vreme, piesa de argint olandez a fost cea mai rspndit, iar unii istorici sustin c de la leul stnd n dou picioare pe care l avea pe revers de unde si numele Lowenthaler ar veni numele unittii noastre monetare, leul; altii cred c originea acestuia trebuie cutat n piastrul turcesc de argint, btut pentru prima dat sub Soliman Magnificul, pe care se afl tot un leu. Oricare ar fi explicatia, leul, cndva echivalentul talerului austriac, devine, ncepnd cu mijlocul secolului al XVIII-lea, din pricina dezordinii monetare care domneste n imperiul otoman, o simpl moned de cont echivalent cu piastrul turcesc. D'Hauterive ne spune, n 1787, c piastrul fcea trei franci; n 1822, un alt cltor francez, Charles Pertusier, afirm c, n urm cu un sfert de veac, leul fcea patru franci, iar n anii 1760 abatele Boskovic, l evalua la 5 livre tournois"; stim ns, din alte surse, c leul se devalorizeaz foarte repede n prima jumtate a secolului al XlX-lea, nct, n vremea de care ne ocupm, nu mai valora dect un franc cincizeci germinai"27. Dac lum de bun aceast ultim cifr, cea mai mic dintre toate, cele trei milioane vrsate ctre Poart, n 1819, de ctre Tara Romneasc ar fi reprezentat patru milioane si jumtate de franci-aur. Celelalte dou mari capitole ale cheltuielilor pe 1819 snt: l 394 000 de lei pentru casa Domnitorului si 2428 129 de lei pentru tar", adic n primul rnd pentru plata lefilor si a releelor de post a cror important o vom vedea ceva mai ncolo. Statul avea venituri, mai nti, de pe urma capitatiei, apoi din impozitele indirecte si de la vmi. Mult vreme, impozitele indirecte ajungeau numai n vistieria domnitorului, deosebit de cea a statului. Dup reformele lui Constantin Mavrocordat, cele dou vistierii au fcut una singur. Pentru a nlesni strngerea capitatiei, Alexandru Ipsilanti, n 1775, o mprtise n patru sferturi, ncasate trimestrial, ns, dup el, vor fi curnd sase sferturi, apoi opt si chiar dousprezece sferturi pe an! 71 Pe de alt parte, ca s se evite mai bine evaziunea fiscal ba chiar fuga birnicilor , fusese introdus, n locul perceperii pe cap de familie, un sistem de percepere solidar: pe sat n Moldova, iar n Tara Romneasc, pe grupuri de 15 pn la 18 familii (grupuri numite lude). Repartizarea aceasta ddea prilej, asa cum bnuim, multor nedreptti, ca s nu mai vorbim de nentelegerile aprute chiar ntre trani. S dm cteva cifre: pentru anul bugetar 1818-1819, Moldova (fr Basarabia) a avut, zice-se, venituri de l 442 161 de taleri din capitatie si 425 000 din impozitele indirecte, n Tara Romneasc, au fost, se pare, n 1815, 5 280 000 de taleri din capitatie, si, anul urmtor, ceva mai mult de dou milioane si jumtate, din impozitele indirecte, n care intr si veniturile de la vmi si de la ocnele de

sare. Principalele impozite indirecte erau: taxa pe ovine si pe caprine (oferitul), dijma pe stupi si pe porci (dijmritul), taxa pe vin (yin-ritul) si, sporadic, taxa pe bovine (vcritul), cea mai detestabil si mai detestat, deoarece era pus pe principalul ajutor al plugarului. Vacantul strnea adevrate rzmerite, nct, n 1763, Constantin Racovit l desfiintase, cu firman al sultanului, patriarhul ecumenic blestemndu-i pe cei ce se vor ncumeta s-1 pun din nou. Vom vedea ceva mai ncolo cum a fost cu blestemul!... Mai existau, n sfrsit, nc dou capitole importante: exploatarea minelor de sare (care aprovizionau o mare parte a sud-estului Europei) si vmile si impozitele pe mrfurile de consum local. Spre deosebire de capitatie, adunat de slujbasii statului, impozitele indirecte, cele de pe vmi si cele de la minele de sare erau cedate, anual, unor mari financiari..., alt surs de nenumrate abuzuri. Am vzut mai nainte ce scrie Langeron despre faptele ispravnicilor, adic ale prefectilor. Ar fi fost de dorit ca spusele lui s fie exagerri, s fie prtinitoare, asa cum i se ntmpl adesea. Dar, din nefericire, spusele sale se potrivesc cu cele ale multor altora, strini sau pmnteni. n 1798, n miezul iernii, ca s rspund cererii turcilor care se pregteau s-1 ia cu asalt pe rzvrtitul Pasvantoglu din Vidin, Constantin Hangerli pune din nou vcritul" dezlegat de blestem de ctre patriarhul din Constantinopol ...n schimbul a cinci pungi cu galbeni. Dionisie Eclesiarhul, n Hronograful Trii Romnesti, scrie c cei nsrcinati cu adunatul drilor, mai ales, precizeaz el, turcii si arnutii, strbteau satele ca niste lupi nfometati", nchidea oameni si muieri n coseri si i neca cu fum de gunoi si cu 72 ardei i afuma, si-i tinea nchisi ziua si noaptea, flmnzi, s dea bani. Pe altii i lega cu minile ndrt si cu spatele la garduri si i btea cu bicele. Pe altii legati i bga cu picioarele goale n zpada geroas." Unii dintre ei mureau. Niste trani rsculati au adus, ntr-o crucioar, pe unul de-ai lor, mort n chinuri, si au intrat n curtea palatului ca s-1 arate domnitorului. S plteasc, si nu-i ucide nimeni", a fost rspunsul Hangerliului. Aceleasi grozvii snt povestite de marele boier Constantin (Di-nicu) Golescu, un sfert de veac mai trziu, n a sa nsemnare a cltoriei mele28: Au fost cte zece asternuti pe pmnt cu ochii n soare si o brn mare si grea pus pe pntecile lor, ca muscndu-i mustele si tntarii nici s poat a se feri. [...] Alti crestini, tot pentru dare de bani, au fost spnzurati cu capul n jos, si altii iarsi nchisi n cosare de vite, unde le-au dat fum, si alte multe asemenea pedepse"... Povestirile acestea se potrivesc foarte bine cu numeroasele documente oficiale din care se vede c domnitorul porunceste s fie cercetati, pedepsiti si amenintati slujbasii nvinuiti c ar fi fcut asemenea fapte. Astfel, la 4 iunie 1804, Constantin Ipsilanti trimite o scrisoare circular tuturor ispravnicilor, pentru a-i nstiinta c-i sosesc de pretutindeni plngeri mpotriva slujbasilor trimisi de plase (zapciii), care, din capul lor, se ndrznesc de bat pe locuitori cu lovituri de bice si de bete, care aceast urmare a zapciilor de plsi este cu totul nesuferit auzului Domniei mele, de vreme ce nu voim a fi zapciii slobozi a bate pe locuitori numai dup a lor voint, fr a fi cricarisit vina acestui locuitor de nsusi dumneavoastr". Poruncile acestea erau uneori urmate de pedepse, asa cum se vede din dou documente ale aceluiasi domnitor (anterioare, de altfel, celui de mai nainte). La 19 februarie 1803, polcovnicul (colonelul) Balauri este condamnat s capete, n public, attea lovituri cu nuie-lele la talpa picioarelor (falanga) cte s-a ncumetat el s dea, fr nici o judecat si fr porunc de sus, numitului Nicolae Caldarm, si s fie scos din slujb, deoarece scrie domnitorul ctre aga, cu nevrednicie un netrebnic ipochimen ca acesta a mbrcat caftan". Cteva sptmni dup aceea, la 22 aprilie 1803, Nica, zapciul care ndrznise s-1 bat crunt pe un hot pe care-1 prinsese, n loc s fie trimis n judecat, este osndit de nsusi Domnul, n Divan, mai n-ti la falang", apoi s se trimit la ocn si dup aceste de se va ntmpla s moar cel csnit de dnsul atunci l osndim s se pedepseasc si el cu

spnzurtoarea". 73 Sanctiunile acestea ocazionale, desi aspre, nu snt, se pare, suficiente ca s curme abuzurile. Sase ani mai trziu, la 20 iulie 1809, Divanul din Bucuresti (ne aflm sub ocupatie ruseasc si tronul este vacant) anunt autorittile din judetul Olt c a fost nstiintat c un Gheorghe, polcovnic sptresc si cpitanii dup la cpitnii umblnd din sat n sat unul peste altul, n cinci plsi de la deal nebjnrite, frmntnd pe locuitori si osebit de nesuferitele cheltuieli ce le fac i prad cu sute si mii de lei, i bate despuieti, legati cu minile ndrt, spnzurati de sus, apoi trasi n jos cu deosebite legturi de gt si de picioare n jos"29. La aceste nemaiauzite mijloace de a stoarce impozitele, prin care puteau fi chinuiti tranii cu prilejul strngerii drilor, se aduga cumprarea cu forta a grnelor si a vitelor de ctre slujbasii Portii, precum si necontenitele rechizitii, pe ct de distrugtoare pe att de neasteptate. Nu a existat, se pare, un document imperial care s impun Principatelor monopolul exportului de grne si de vite30. Sistemul este construit progresiv. Este o stare de fapt, nct domnitorii se simt obligati s cear voie s exporte si n alte tri mai ales n Transilvania si n imperiu anumite cantitti de gru sau de orz, sau un numr oarecare de capete de vite. ns, de cumva se bnuieste c produsele ar putea lipsi la Constantinopol, Poarta si revoc propriile ei autorizatii. In secolul al XVIII-lea, exist un sir ntreg de firmane care amintesc vechea cutum potrivit creia anumite produse din trgu-rile si satele Trii Romnesti si ale Moldovei, ca mierea, ceara, untul, boii, vitele tinere, oile, hergheliile de mnji erau cumprate de negustorii turci... Dar, de la o vreme, negustorii strini ar fi pus mna pe produsele acestea, si lipsa lor se simte la Constantinopol. ns, dup cum scrie Zallony (medic grec, catolic, care public n 1824 un violent rechizitoriu mpotriva fanariotilor), pretul de cumprare impus de Poart nu se ridic niciodat peste o treime din valoarea real a mrfii pe care o cumpr (probabil, aprecierea lui este exagerat, cel putin dup un hatiserif din 1802). Si, binenteles, tot Poarta este aceea care fixeaz cantittile cerute. De pild, un firman din 1755 precizeaz c Tara Romneasc, ea singur, trebuia s dea, n fiecare an, pentru nevoile Capitalei, 35 000 de chile de Brila", adic vreo 11 000 de tone de gru (chila, care nu trebuie confundat cu kilogramul, cntrea, dup regiuni, ntre 430 si 680 de litri, ns, peste cteva zeci de ani, un raport al consu74 latului Rusiei la Bucuresti d cifra de 448 750 de chile de Brila date de ctre Tara Romneasc Turciei, ntre 1812 si 1817 deci o medie anual aproape de dou ori mai mare dect cifra de mai sus, n ciuda angajamentelor Portii cu prilejul tratatelor de la Kuciuk-Kainargi (1774), Iasi (1792) si Bucuresti (1812). Consulul Angliei, Wilkinson, poate afirma, chiar, din 1821, c numai n vreme de belsug, dup ce se d la o parte ceea ce se duce n hambarele si arsenalul de la Constantinopol, este voie s se foloseasc ce rmne pentru negotul cu strintatea, ns exportul gr-ului este oprit". n fiecare an, n anumite perioade, negustori turci, care cptaser nvoire de la Poart, se rspndeau prin sate si si procurau cu ajutorul autorittilor provinciale locale diferitele produse a cror list, precum si cantittile, fuseser fixate oficial. Paguba celor ce vindeau era att de mare nct, n Moldova, se zicea i-a dat bani pe miere" cu sensul nu i-a dat mai nimic". Mai ru nc: dac boii (zeci de mii) si oile (sute de mii) erau luate din sate, n schimb predarea cerealelor trebuia fcut n porturile Brila (pentru Muntenia) si Galati (pentru Moldova). Tranii pe care cdea npasta de a fi rechizitionati pentru cratul griului pn n port aveau nevoie de zile si de sptmni ntregi ca s ajung pn acolo cu crutele si cu animalele lor. Ajunsi n port, erau din nou victimele abuzurilor de tot felul din partea

negustorilor turci, aproape siguri c nu vor fi pedepsiti. Raicevich scrie: Valahii si moldovenii snt siliti s-si trimit grnele la cele dou trguri, unde snt cumprate dup bunul plac al negustorilor, care le cntresc si le msoar cum vor ei. De obicei, dac se pot ntoarce teferi la bordeiul lor, bietii trani snt foarte multumiti, iar dac aduc si ctiva gologani, foarte fericiti..." Stpnirea turcilor asupra Principatelor era att de aprig, nct exportul ilicit" de cereale era aproape cu neputint. Desi nu aveau trupe si nici vamesi la granitele dinspre miaznoapte si apus, datorit strii drumurilor prin trectorile din Carpati, pe de o parte, ...si institutiei delatorilor, pe de alta, orice ncercare organizat devenea iluzorie. Era ns mult mai usor s mergi cu vitele, pe jos, prin trectorile din Carpati, drept care, n ciuda interdictiilor si a amenintrilor repetate, o bun parte din vite si din produsele animale se scurge, n fiecare an, ctre trile crestine: imperiu, Polonia, Rusia si uneori si mai departe, asa cum am vzut c snt dusi caii de remont pentru cavaleria prusac. Iat de ce, din cnd n cnd, 75 Poarta tun si fulger cernd s fie cu desvrsire oprit scoaterea animalelor si a produselor animale din Principate. Exist firmane din 1761 si 1764 prin care domnii Moldovei si ai Trii Romnesti snt somati s aib grij de traficul ilicit". Negustorii care nclcau aceste ordine aveau s fie arestati, animalele confiscate si nsemnate cu fierul rosu, iar cumprtorii, ca si vnztorii, aveau s fie dati pe mna justitiei otomane pentru a fi pedepsiti. Repetarea acestor ordine dovedeste ns c erau totusi oameni gata s nfrunte orice interdictie. Situatia se nspreste, binenteles, n vreme de rzboi. Chiar de la nceputul secolului al XVIII-lea, Poarta a cerut trilor romne furnituri exceptionale de rzboi, mijloace de transport si mn de lucru chiar dac ostilittile se desfsoar departe de aceste tinuturi. Del Chiaro, secretarul italian al lui Constantin Brncoveanu, raporteaz c, n timpul rzboiului din Moreea, mpotriva Venetiei, n 17141715, Trii Romnesti i s-a dat ordin s trimit degrab dou mii de crute cu cte patra boi si patru oameni fiecare, mii de saci cu fin de orz, mari cantitti de unt si de miere, precum si oi fr s mai pun la socoteal o sum de bani care ntrecea valoarea tributului anual. Totul se nrutteste n timpul nencetatelor rzboaie care se desfsoar, n parte, chiar n trile noastre: 1716-1718 rzboiul aus-tro-turc; 1736-1739 rzboiul austro-ruso-turc; 1768-1774 rzboiul ruso-turc; 1787-1792 rzboiul austro-ruso-turc; 1806-1812 rzboiul ruso-turc; 1828-1829 rzboiul ruso-turc... Si chiar si dup rzboi, de vreme ce localnicii trebuie s se ngrijeasc de repararea fortretelor turcesti care se nsir de-a lungul Dunrii si Nistrului. Obiceiul este att de ncettenit, nct nu se sovie nici s se trimit aici dup muncitori pentru lucrri ce se vor face la Constanti-nopol. n 1805, de pild, Poarta l autorizeaz pe colonelul Moore, atasat la ambasada britanic de la Constantinopol, s vin s-i cear domnitorului Constantin Ipsilanti, la Bucuresti, 150 de muncitori pentru lucrrile de reparatii la flota englez ancorat n Marea Mar-mara. Ipsilanti se trguieste aprig, ca, pn la urm, s nu dea dramul dect la 72, dintre care 21 de dulgheri, care snt dusi cu forta, nentrziat, si, dup cum spune sursa, aproape despuiati". Rechizitionrile de oameni, de animale si de crute pot ns interveni oricnd si oriunde. Si s nu care cumva s ncerce cineva s se mpotriveasc. Orice alai oficial, dac este nsotit de amuti sau de ieniceri, se crede ndrepttit s rechizitioneze caii oricrui cltor, mai ales ai bietilor trani, crora nu li se d n schimb aproape ni76 mic, sau nimic, ori li se las vreun cal vlguit de drum. Tranul a ajuns s nu mai dea nimic acestor nsotitori nainte de a fi silit prin mijloacele cele mai slbatice. Exist, n aceast privint, o mrturie dureroas a baronului de Tott, care strbate Moldova ca s se duc n Tartaria" (v. Bibliografie).

Si, n ciuda rechizitionrilor nedrepte si fr msur, a vesnicei nesigurante, aflm c aici se face totusi comert, c exist o miscare a mrfurilor ctre strintate, taxe vamale care se ncaseaz". Boii, mai ales cei din Moldova, erau foarte cutati. Toti strinii i laud c snt nalti si frumosi. Cnd caleasca ambasadorului Porter se mpotmoleste pe undeva prin nordul Moldovei, pe cnd trecea un nu, abatele Boskovic, povesteste c, dup eforturi nemaipomenite, dar zadarnice cu toti caii pe care i aveau nhmati la caleasca, si oamenii n ap pn la piept se hotrsc n cele din urm s se duc n sat dup boi. Un ceas mai trziu, sosesc cu o cireada ntreag [...] si a fost de ajuns s nhame sase animale din acelea, de o mrime si o putere nemaivzute, ca s ridice numaidect caleasca, ce nu putuse fi urnit atta vreme"... n alt parte, Boskovic, spune c numai din Moldova se export anual, ctre Transilvania si tinuturile germane, 40 000 de boi din acestia. Iar Charles de Peyssonnel, n valorosul su Trite sur le commerce de la Mer Noire, aprut n 1787, confirm c boii snt un articol foarte important" n comertul Moldovei si c un numr foarte mare trece n Polonia, n Prusia, n Germania, n Statul Venetiei si n Turcia. De obicei, cntresc ntre 200 si 250 de ocale"... (ocaua avea ntre 1,271 si 1,291 kg). D'Hauterive, la rndul su, noteaz, tot la vremea aceea: Nemtii duc n fiecare an zece mii de boi, si tot attia silezienii. n tar, snt ucisi cel putin 40 000 pentru seu, nct, dac socotim si consumul local, ajungem la vreo 80 000 de boi." Raicevich spune c, n fiecare an, snt ucisi cam 80 000 de boi si de vaci si un mare numr de capre, a cror carne este pus la fiert ca s se scoat seul din ea. V-znd numrul mare de vite si pretul lor sczut, un alt cltor, Fedor Karacsay, scrie c, n Moldova, snt att de multe animale nct furtul unei perechi de boi nu nseamn cine stie ce pagub si c se fur cam 20 000 pe an! Desi la munca cmpului erau folositi aproape numai boi, cresterea cailor reprezenta una din principalele bogtii ale trii. Calul din Muntenia sau Moldova era celebru n toat Europa, nc din Evul Mediu, n vremea Renasterii, si chiar si mai trziu, pe hrtile Europei 77 centrale, acolo unde se afla Moldova, apar aproape ntotdeauna desenati cai. n primele biruri impuse de Poart trilor romne, figura ntotdeauna si predarea ctorva zeci de armsari. Un proverb turcesc spune: Nimic nu este mai presus de un tnr persan si un cal moldovenesc." Dar, si n acest domeniu, mizeria epocii fanariote va lsa urme de nesters: rasa degenereaz ntructva, caii snt mai scunzi, prost hrniti, prost ngrijiti ns rezistenta lor este la fel de uluitoare ca altdat. Wilkinson noteaz: Rasa cailor din Muntenia este deosebit; snt scunzi si nu snt nrvasi; dar snt puternici, vioi si n stare s ndure oboseala, orict ar fi ea de mare. Cei din Moldova se deosebesc doar prin aceea c snt mai nalti." D'Hauterive evalueaz exportul cailor, numai din Moldova, la vreo 20 000 de capete pe an mai ales ctre tinuturile germane. Din raportul Parrant, aflm, n 1798, c Prusia si Saxonia trimit s se cumpere la trgurile din Iasi caii de remont pentru aproape ntreaga lor cavalerie usoar". Se stie, de asemenea, c, n 1768, Poarta a autorizat vnzarea cailor din Moldova pentru remonta cavaleriei franceze iar, pe vremea lui Napoleon, va exista o ntreag retea, n Muntenia, si mai ales n Oltenia, pentru a trimite cai unittilor armatelor din Dalmatia si Italia (nu se spune oare c, datorit acestui negot, tatl viitorului domnitor Gheorghe Bibescu si-ar fi sporit averea?) Se ntelege de la sine c cei care pot creste cai snt, mai ales, boierii. Un german din Transilvania, doctorul Andreas Wolf, scrie, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, c, n Moldova, snt multi boieri care au herghelii de patru-cinci sute de iepe. La mijlocul secolului al XVII-lea, clugrul sirian Paul din Alep, care vizitase Tara Romneasc si Moldova, ddea aceleasi cifre si chiar mai mari, spunnd c era ceva obisnuit s ai patrucinci sute de iepe si c un boier din Oltenia, Preda trebuie s fie vorba de Preda Brncoveanu, bunicul viitorului domnitor Constantin Brncoveanu , avea, pe lng un septel foarte variat, nu mai putin de 12 000 de iepe! Exist apoi negustorii armeni si evrei, mai ales n nordul Moldovei, care iau psuni n arend ca s

ngrase caii nainte de a-i vinde n strintate. Despre cresterea cailor n Moldova de ctre negustorii armeni, contele de Salaberry ne d, n 1821, urmtoarele amnunte: ...spectacolul cel mai nlttor este cel al unei psuni din Moldova. Caii 78 noldovenesti snt foarte pretuiti, snt negri sau murgi. Foarte cutati snt armsarii, crescuti cu grij de niste armeni stabiliti n tar [...]. Caii triesc afar, asemenea animalelor cu ln: vara ies la pscut; peste iarn, snt hrniti cu fin uscat, pstrat n cpite. Unui armsar i se dau zece iepe; ele l urmeaz, iar el si face datoria, le ocroteste. Adesea, pe o zi de iama, cnd pmntul este acoperit de zpad, toat herghelia, risipit pe psune, si caut hrana pe sub zpad si pe lng cpite. Deodat, armsarul cel mai semet necheaz; toti ceilalti i rspund, mamele si mnjii lor vin alergnd; mamele alctuiesc un cerc tutelar, caii cei tineri snt la centru, iepele stau n fata lor, cu crupa ctre exterior; armsarii salt n jurul acestui cerc, nelinistiti dar curajosi, gata s-1 apere; zriser un lup, care, adesea, se ndeprteaz, dar care, si mai adesea, se ncumet s sar la ei." Alte produse foarte cutate n strintate: mierea si ceara. Rai-cevich afirm c printre cele mai pretuite si bogate bunuri din cele dou provincii snt albinele, ceara pe care o dau ele fiind, asa cum toat lumea o recunoaste, cea mai frumoas si cea mai cerut din Europa". Nu trebuie asadar s ne mirm cnd dr. Wolf ne spune c exist trani care au pn la 200 de stupi, iar unii boieri pn la 5000 sau 6000. De cele mai multe ori, stupii erau fcuti dintr-un trunchi de copac scorburos. Mierea, asa cum am artat, pleca ndeosebi ctre Constantinopol, ns ceara era dus la Venetia si la Triest, de unde era vndut n toat Europa. Se mai vindea si ln, mai ales n tinuturile germane, vin n Polonia si Rusia, piei de bou, de bivol si de miel n mari cantitti. Ct despre blana de iepure, aflm dintr-o surs c, n fiecare an, numai din Muntenia se exportau peste 800 000. n sfrsit, pdurile, codrii Munteniei si ai Moldovei strnesc admiratia strinilor. Stejarii snt falnici, noteaz d'Hauterive si Raice-vich. Pcat, zic ei, c snt folositi, n interiorul trii, la pavatul strzilor! si c snt exportate cantitti enorme la Constantinopol, pentru construirea de poduri si de corbii. Traductorul lui Raicevich adaug ntr-o not: Ne putem lesne face o idee despre aceste exporturi cnd vom afla c, n afar de cantitatea cerut de Poart pentru marin si pentru poduri, cea mai mare parte a materialelor din casele zidite pe Bosfor, si care snt des refcute din pricina incendiilor, snt luate din codrii Moldovei. Copacii snt fcuti busteni pe loc Si adusi, n crute, la Galati, unde snt fcute plute ce snt mpinse pe Marea Neagr pn la Constantinopol. Viceconsulul Parrant cere 79 struitor Guvernului Republicii Franceze s fac presiuni asupra Turciei pentru a cpta privilegiul de a cumpra lemne din Moldova. Cetteanul Parrant trimitea aceste rnduri cetteanului Talleyrand, la 23 Prairial anul 6 al Republicii. Nu stia c o flot de peste trei sute de vase pornise de curnd din Toulon, ducndu-1 pe generalul Bonaparte cu armata lui s atace Egiptul, o provincie a marelui aliat traditional al Frantei! n vremea aceasta, n ciuda tuturor oprelistilor, multi chiar si domnitorul aveau interesul s gseasc o iesire. Se povesteste c, ntre 1813 si 1817, n Transilvania era foamete; Austria, prin mijlocirea internuntiului ei, cptase de la Poart nvoirea de a cumpra grne din Tara Romneasc, de la 50 000 la 150 000 de chile de Constantinopol (o chil cntrind 36 de ocale). Caragea, dnd niste plocoane acolo unde stia el c trebuie fr s uite desigur ce i se cuvenea lui , a schimbat cifra n chile de Brila, care atmau de zece ori mai mult: 360 de ocale! ntr-o tar att de roditoare, se putea totusi ajunge la o ntelegere!

S nu se cread ns c singurul interes prezentat de domnitorii fanarioti pentru crmuitorii otomani era aprovizionarea capitalei si a ostilor, la care se aduga vrsarea birului si a nenumratelor plocoane sau peschesuri. Fanariotii stiuser s se fac indispensabili Portii ntr-un alt domeniu vital, mult mai subtil: cel al legturilor cu puterile europene si al politicii externe n general. Prin cultura, prin cunoasterea limbilor strine, prin ascutimea mintii lor sau, dac vrem, prin siretenia lor , prin legturile pe care izbutesc s le nnoade cu mediile europene de la Constantinopol si, ndeosebi, cu trimisii marilor puteri, fanariotii devin, n-cepnd cu mijlocul veacului al XVII-lea, un mecanism esential al administratiei otomane. Ptrunznd de timpuriu tainele politicii, ei urmeaz un anumit drum care, pentru cei mai iscusiti, sau cei mai norocosi, trebuie s duc la dregtoriile cele mai rvnite, patru la numr: dragoman al Flotei, mare dragoman, domnitori ai Moldovei sau ai Trii Romnesti. Ajunsi pe aceste piscuri, rmn totusi aceiasi plecati slujitori ai crmuirii otomane. Se asteapt de la ei, mai nainte de orice, s nu le scape cumva ceva din cele ce se ntmpl pe la 80 curtile din Europa si, uneori, s fie de folos ca mijlocitori. Am vzut ce rol a jucat Alexandru Mavrocordat Exaporitul n ncheierea pcii de la Carlowitz. Iar fiul lui, loan, pe vremea aceea domnitor al Trii Romnesti, va fi nsrcinat, n 1718, s negocieze, n numele Portii, cu Imperiul si cu Venetia, tratatul de la Passarowitz. Datorit presei, ei stiu tot timpul ce se ntmpl n Occident; n cteva capitale, au corespondenti si agenti secreti pltiti de ei. La urma urmei, ei nsisi snt informatori ai Portii si, asa cum se ntmpl adesea n astfel de cazuri, vor fi chiar si agenti dubli". La curtea lui Constantin Moruzi, se ntlneste, n 1777, un Constantin Caragea, vrul unui viitor domnitor, nsrcinat cu o misiune special la Soroca, pe Nistru, si chiar mai departe, la Moghilev, ca s spioneze miscrile rusilor, ajutat cu precdere de negustorii evrei care merg din trg n trg pe cellalt mal al Nistrului31. Tot el este nsrcinat cu traducerea gazetelor frantuzesti pentru marii dregtori ai Portii. Pe de alt parte, se ntmpl ca domnitorii s aib o corespondent secret cu Viena si Petersburg. Importanta cptat de Principate n jocul triunghiular al Austriei, Rusiei si Turciei explic, oarecum, struinta rusilor de a introduce n tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774) dreptul de a deschide consulate la Iasi si la Bucuresti clauz la care turcii nu se vor nvoi dect dup multi ani de trgnri, n bresa deschis de Rusia, intr numaidect si Austria, urmat mai trziu de Prusia, Franta si Anglia, ns regele Frantei si avea oamenii si la Iasi si la Bucuresti de multa vreme. Folosindu-se de trecerea de care se bucurau la Curtea sultanului, ambasadorii Frantei statorniciser obiceiul de a recomanda domnitorilor din Moldova si Muntenia, cu binecuvntarea Portii, secretari pentru corespondenta cu strintatea. Pn acum, am fcut cunostint cu d'Hauterive. Cu vreo doisprezece ani naintea lui, n Moldova, fusese secretar Jean-Louis Carra (viitor membru al Conventiei, regicid, ghilotinat la rn-du-i o dat cu girondinii), care, certndu-se cu domnitorul Grigore III Ghica, a scris, n timpul scurtei lui sederi, o crticic plin de rutti, mai curnd un pamflet dect o mrturie32. nc si mai nainte, abatele Boskovic, si ambasadorul Porter l ntlniser la Iasi pe un oarecare domn de La Roche (nscut la Aix-en-Provence), secretar al Domnitorului pentru corespondenta francez si italian", care-i ntmpinase ntr-o caleasca de parad la 81 care erau nhmati sase cai", naintea lui, fusese un oarecare domn Linchou (sau Linche, sau de Linche), marsiliez plin de initiativ, recomandat domnitorului Racovit de ctre ambasadorul Frantei dar care, amestecndu-se n politic, sfrsise, n 1760, sub securea clului de la Constantinopol33. Cu toate acestea, familia lui avea s aib multi urmasi n tinutul romnesc, nrudindu-se cu familii mari boieresti, asa cum se ntmplase si cu naintasul su, de Miile, care va deveni boier moldovean sub numele Millo.

Secretarii acestia francezi au fost nu numai niste informatori nepretuiti pentru ambasador si pentru Curtea Frantei, dar, asa cum vom vedea, adevrati ambasadori ai culturii franceze n Principate. Avnd n vedere importanta cptat de rolul lor de informatori ai Portii, este lesne de nteles c una dintre marile griji ale domnitorilor din cele dou tri era ca persoanele nsrcinate s duc vestile s ajung la tint ct se poate de repede. Ei izbutesc s asigure aceast rapiditate att de bine nct, adesea, Poarta afl ce se mai ntmpl pe la Curtile Europei chiar naintea trimisilor acelor Curti. De pild, datorit unui trimis extraordinar al Trii Romnesti, se afl, la Constantinopol, la 10 mai 1797, vestea preliminariilor de pace fran-co-austriece de la Leoben. Toti martorii spun acelasi lucru: nicieri n lume nu se cltoreste att de iute ca n Moldova si Muntenia (s fie oare o mostenire de la hanatele ttresti? stiut fiind c unul din aspectele cele mai caracteristice ale organizrii imperiului mongol al lui Genghis-han fusese uimitoarea rapiditate a stafetelor lor, n stare s strbat toat Asia doar n cteva zile). Wilkinson scrie: Cltoria n cele dou Principate se face cu asemenea iuteal, c nimic, n nici o alt tar, nu i se aseamn. Stabilimentele postelor snt bine organizate; exist legturi pentru toate directiile, caii snt din belsug." Legturile erau ntr-adevr, din patru n patru leghe, ctre toate prtile trii, ntruct turcii aveau ntotdeauna nevoie de cai, confirm Raicevich, se afla ntotdeauna un mare numr, pn la saptezecioptzeci la fiecare post, fr a mai socoti caii ce trebuiau nlocuiti n fiecare an". Si adaug: Domnitorul i ia de la trani, la pret de nimic, iar asta sporeste violentele si asuprirea." n capitala trii, exist un comandament central, n frunte cu un mare cpitan al organizrii postelor, menzilhane, tot un cuvnt tur82 cesc, cpitanul acesta fiind, la rndul lui, subordonat marelui sptar. Locul de post, potrivit unui hrisov dat de Alexandru Ipsilanti, trebuie s fie n afara satului si s aib trei-patru odi pentru cltori. Acolo se afla un cpitan de clrasi; pe unele drumuri, doi beslii, adic strjeri turci clare, si, n primul rnd, nsotitori: surugiii. Cltorul pltea o singur dat pentru toat cltoria, chiar de ar fi fost s strbat ntreaga tar. Marele cpitan de la menzilhane tinea, ntr-un registru central, socotelile tuturor miscrilor de la postele din provincie, care, sptmnal, i trimiteau un raport, o dat cu banii ncasati. Cltorii care aveau un firman luau totusi caii fr s-i plteasc. Trecerea Carpatilor se fcea cu niste greutti nemaipomenite. Aflm c, ntre Cmpina, la poalele muntilor, si Brasov, n Transilvania, pe o distant, n linie dreapt, doar de vreo saizeci de kilometri, existau nu mai putin de cinci mii de cai. La munte, n regiunile de granit, nu era, de fapt, nici un fel de drum. Wilkinson insinueaz c domnitorii nu ndrzneau s repare drumurile de team s nu fie bnuiti de ctre Poart c vor s nlesneasc intrarea trupelor strine n Principate". Cltorilor strini care se ncumet s treac pe acolo fr s stie ce-i asteapt li se taie rsuflarea. Lady Craven, n 1786, si Doamna Reinhard, n 1806, ne-au lsat povestiri pline de amnunte pitoresti. Iat de pild scrisoarea trimis de Doamna Reinhard mamei sale, de la Cineni, pe granita dintre Transilvania si Muntenia, la 11 iulie 1806: ...Convoiul nostru apuc pe un drumeag ngust, tiat n coasta muntelui; urcm nspimntati, cu ochii pironiti pe peretele stn-cii, ca s nu vedem prpastia, rotile trsurii clcnd chiar pe marginea ei; pe alocuri, drumul este att de ngust, nct parc sntem agtati deasupra hului, n clipele acelea de mare primejdie, oamenii care ne nsotesc stpnesc trsurile cu niste frnghii aduse anume n acest scop, n timp ce altii, n spate, le sustin cu bratele lor puternice. Mergem asa sase ceasuri; ajungnd n satul acela mic, unde am crezut c nu voi mai ajunge vreodat, eram sfrsit de tot. Am fost gzduiti n cea mai bun cas de aici; proprietarul a avut buntatea de a se duce s se culce n grajd, ca s ne lase nou singura ncpere a locuintei sale; mobila era un divan mare de lemn, ct toat odaia, acoperit cu un covor srccios. Am stat cum am putut, eu rmnnd treaz ca s-mi pzesc

copilasii, ntruct, vznd murdria care dom83 neste pretutindeni, m asteptam la o noapte nelinistit." Peste sase zile, de la Bucuresti, si continu povestirea: Presimtirile mele s-au adeverit, asa c am plecat din Cineni fr s m fi odihnit. Msurile luate aveau de ce s m nspimnte: trsurile au fost descrcate, iar bagajele ngrmdite n dou crute, fiecare din ele fiind nsotit de sase oameni, care aveau s o salte si s n-o lase s se prbuseasc n locurile primejdioase. Escorta noastr era alctuit din doi ttari, doi arnuti, un comisar, cruia i se spune mikmandar, si de ctiva strjeri; zmbisem auzind c am avea nevoie de saizeci de cai ca s trecem muntii, ns am vzut c toti caii au fost folositi. Ti-ar fi srit inima din piept, draga mea mam, dac ne-ai fi vzut ctrndu-ne pe drumurile acelea cumplite. Eram cuprins de neliniste si nu-mi puteam domoli aceast stare; ns, pn la urm, ochiul si sufletul s-au obisnuit cu primejdia. La nceput, am vrut s urc pe jos portiunile mai grele, ns cldura si oboseala au nvins teama, iar eu am ascultat de sotul meu, care-mi spunea s nchid ochii si s m las n seama lui Dumnezeu si a mikmandar-u\ui. ncetul cu ncetul, mi-am recptat curajul si am ndrznit s m uit n prpastie: am ajuns chiar s m bucur de frumusetea slbatic a locurilor prin care treceam. Pe nltimile acestea, nu este nici urm de locuint; ici-colo vezi cte un adpost de ciobani, iar legturile de post, aflate din patru n patru ceasuri, snt singurele dovezi c pe aici se gsesc vreo cteva fiinte omenesti..." Contele de Lagarde (care, n 1812, vzuse cum arde palatul domnesc din Bucuresti) ne d, despre trectoarea de la Turnu Rosu, o descriere la fel de nfricostoare precum cea fcut de Doamna Reinhard, sau cea lsat de Lady Craven: Nici c se poate o stavil natural mai puternic n calea nvlirilor de orice fel. Drumurile, abia croite, trec pe marginea unor prpstii nfricostoare; si mai adesea nc, ele snt nchise de turci, care, n ultimul lor rzboi cu Austria, mpiedicaser, astfel, dusmanul s se apropie. Trecerea nu a putut fi reluat dect dup ce au fost nfipte n stnc brne mari de lemn, fr a fi ns ntepenite cu fier, si care, sub greutatea trsurilor, se desprind si uneori se rup, zvrlindu-i pe cltori n prpastie, de unde nu mai este nici o ndejde s fie scosi, att de mare este adn-cimea acestora. Ce se vede pe aici? Copaci smulsi din rdcin sau despicati de trsnet; stnci enorme gata s ne cad n cap; piscurile muntilor acoperite cu zpezi vesnice! Vntul mugeste, praiele se 84 reped lund cu ele tot ce ncearc s li se mpotriveasc. Nu-mi pot desprinde privirea de la acest minunat si nspimnttor tablou; msor prpastia din ochi si m bucur de groaza ce m cuprinde"... Iar contele de Marcellus, secretar de ambasad la Constantinopol cel care va avea fericirea s cumpere pentru regele Frantei Venera din Milo, smulgnd-o beizadelei Nicolae Moruzi , descrie trecerea lui din Muntenia n Transilvania, n 1820, dup cum urmeaz: La Sltruc, opt cai nu mai snt de ajuns ca s-mi trag trsura, desi este una din cele mai usoare; li se adaug sase boi si zece oameni care, ajutndu-se cu frnghii si cu trusi, tin trsura agtat deasupra prpstiilor, fcnd-o s alunece de pe o stnc pe alta. Doi oameni clare, narmati cu topoare, merg nainte ca s curete drumul de copacii czuti..." ns, n cmpie, timpul pierdut este recstigat vom vedea n ce fel. La peste douzeci de ani dup Wilkinson, prin anii 1840, fostul consul al Frantei, Adolphe Bilecocq, va vorbi si el despre admiratia pe care o strnesc oricrui strin cltoriile n aceste provincii: n ciuda tuturor greuttilor, aceste cltorii snt cum nu se poate mai rapide, lesnicioase, necostisitoare. Tranul moldovalah, de pild, fiinta cea mai domoal, cea mai dezndjduit, cea mai delstoare,

devine, de ndat ce ncalec, cel mai cuteztor si cel mai iscusit surugiu din lumea ntreag. De cele mai multe ori, nclecnd fr scar si fr sa, cu niste hamuri care nu snt dect niste zdrente si niste sfori vechi, avnd a strbate, prin munti si prin cmpii, cale lung, pe drumuri necroite, adesea de nefolosit, la captul crora, mai putin norocos dect caii si, cci el nu are nici unde dormi, nici ce mnca, nici unde se adposti, nefericitul merge ca vntul, si ajunge unde trebuie. [...] Ajunge proaspt si voios, asa cum a plecat; orict de mic va fi plata, el va fi ntotdeauna recunosctor. In viata mea, am fcut peste 40 000 de leghe cu postalionul, ns surugii cum snt cei moldovalahi, v rog s m credeti, nu se n-tlnesc niciunde. Cltorul cel mai nepstor, cel mai ngrijorat, cel mai posomorit nu se poate s nu se nsenineze vznd iscusinta surugiului, voiosia, hazul, filozofia, iuteala, veselia lui. Aidoma acelor sagals spanioli, si ndeamn tot timpul caii din gur. Mai putin 85 l poetic totusi dect arrieros andaluzi, ndemnurile adresate din belsug cailor nu snt luate din cine stie ce romanceros de prin partea locului, njur surugiul nostru de se cutremur mprejurimile." Cu acest prilej, Billecocq povesteste anecdota cu mitropolitul care a stat cu caleasca mpotmolit o zi ntreag: surugiii ziceau c n-o pot scoate din noroi... ntruct respectul fat de nalt preasfintitul i amutise! Neputnd face altcum, cel mai ndrznet dintre ei se ncumet s-i cear nalt preasfintiei sale ngduinta s njure ca s poat face treaba. Dup rspunsul dat de mitropolit: Dac doar de asta-i vorba, fiii mei, eu mi astup urechile", Billecocq scrie mai departe: ndat, sub o ploaie de sudlmi, catacreze si onomatopee pe care, de ar fi s le traduc aici, m-as simti tare stnjenit, caii o zbughesc de parc ar fi fost mnati din urm de tunetele cerului..." La asa clreti, cai pe msur! S-1 ascultm pe francezul Raoul Perrin, care cltoreste n trile romne prin anii 1830: Caii din Moldo-Valahia snt scunzi, slabi, dar vioi, puternici, neobositi. Dup ce se avnt la drum, de-abia ating pmntul, din care smulg bucti cu vrful copitei, scapr scntei din ochii nflcrati, albesc zbala cu spuma balelor, fluturnd n vnt, cu semetie, o coam lung si deas. N-am mai vzut vreodat asa ceva: aprigul neastmpr al acestor nobile animale este fr pereche. Si care este rsplata pentru o att de mare credint? Vara, iarba si scoarta de copaci; iarna, hrana este fcut din coceni de porumb uscati, trestia btoas adunat de prin mlastini sau rdcina atoas a unor copcei"... (Amnuntele acestea ni se par scornite ca s sporeasc interesul povestirii; un englez, Wyburn, care viziteaz tara n 1812, spune c aici caii nu m-nnc dect ovz si c-1 au pe sturate...). Despre felul cum erau schimbati caii de post, Saint-Marc Girar-din, tot cam pe atunci, ne face urmtoarea descriere: Iat prin ce stepe am mers eu, peste trei sute de leghe, cu o iuteal care este singurul lucru ce ne mngie de monotonia drumului, deoarece l scurteaz; si chiar si-asa, orict de mare era iuteala celor opt sau zece cai nhmati la caleasca si ndemnati cu bicele si chiotele dorobantilor ce ne nsoteau, m apucam si eu s strig haide! haide! ntocmai ca surugiii, ca dorobantii si ca nsisi caii, s m ierte Dumnezeu! att de nerbdtor eram s nghit ntinderile acelea monotone care parc se fceau la loc! s grbesc clipa sosirii la post, posta, adic niste colibe de crengi si niste grajduri asij-derea, unde caii nu stau mai niciodat, deoarece au bunul gust s 86 prefere cmpul nverzit! Asadar, pe cmp aveam s schimbm caii. Lucrurile se petreceau asa: doi oameni clare plecau n goan; alergau ctre o herghelie de vreo treizeci-patruzeci de cai ce psteau pe cmp; trosnind zdravn din bici si strignd ct i tinea gura, alungau nspre trsur herghelia care se apropia n galop, n linie dreapt, ca un escadron de cavalerie; erau luati la ntmplare opt, zece, cti ne

trebuiau nou, apoi herghelia pleca din nou la galop, si tot la galop pleca un vrtej des de praf negru, din care se auzeau, la nvlmseal, tipete, plesnituri de bici, sau se vedeau, ici-colo, uniformele jumtate asiatice, jumtate europenesti ale dorobantilor sau mantaua rosie a vreunui albanez stnd pe scaunul trsurii. Vrtejul acesta care alerga, tipa, izbea eram noi, pn la urmtorul popas de post." Se poate bnui c, atunci cnd cltoresti n felul acesta, trebuie sa ai si unele necazuri. Wilkinson ne spune chiar c ...cei ce vor s cltoreasc cu posta, n felul n care se face acest lucru pe aici, nu trebuie s se astepte s gseasc vreuna din nlesnirile ntlnite ndeobste prin alte prti. Nu li se d dect un soi de crut, care aduce destul de bine cu acelea care, n loc de loitre, au un fel de zbrele. Este sprijinit pe patru roti mici, cu cuie de lemn si, cu totul, nu ajunge s fie mai nalt dect o roab. Cruta aceasta este umplut cu paie, iar cltorul trebuie s se aseze si s stea drept n mijlocul ei, cu picioarele bgate n paie. Cu niste funii n chip de hamuri, snt nhmati patru cai, minati de un surugiu clare; pornesc n goana mare si nu se opresc si nici nu ncetinesc mersul pn la popasul urmtor, nainte cu jumtate de mil de acesta, surugiul si anunt sosirea trosnind ntruna din bici; n acest fel, de cum soseste, o alt trsur este gata s-1 preia pe cltor. Boierii si persoanele mai de soi cltoresc n trsurile lor, mer-gnd ct le place de repede. Iarna, ntruct zpada acoper pmntul timp de dou luni, snt folosite, n general, sniile, att la oras, ct si la tar." Dup aceast scurt descriere a Principatelor la sfrsitul epocii fanariote, rmnem cu o impresie jalnic. Trile romne, victime ale unei exploatri nemiloase si ale unor jafuri nemaiauzite, se afl la nivelul cel mai cobort din istoria lor, si asa att de chinuit. 87 Faptul c instrumentele cele mai vizibile omniprezente ale acestei exploatri de ctre stpnul otoman snt grecii, crestini ca si romnii, att si mai mult nemultumirea si ura poporului. Am vzut, n treact, n aceast privint, un mare numr de mrturii, care se aseamn ntre ele, venite de la cltori sau de la observatori occidentali. Consulul Angliei, Wilkinson, evoc denumirea proverbial a trilor romne: Pmntul fgduintei pentru greci". Chiar printre greci, snt unii care, asemenea doctorului Zallony, pe care 1-am ntlnit mai nainte, se fac ecoul urii poporului mpotriva compatriotilor lor. Ura mpotriva grecilor se ascutise att de mult, cuprinsese atta lume, nct a sfirsit prin a umbri, ba chiar a face s fie uitat cea dinti surs a tuturor nenorocirilor trii: asuprirea otoman. Nu este oare simptomatic faptul c, ntr-un cntec btrnesc, unde este vorba de isprvile lui Codreanu, sfetnicul cel nevrednic al domnitorului, care, n versiunile cele mai vechi, era turc, la bardul popular, n epoca fanariot, devenise grec? Iat versiunea dat de Vasile Alecsandri: Domnule, Mria Ta, Tu pe greci nu-i asculta, Cci capul ti-or mnca. Grecu-i fiar veninoas, Grecu-i boal lipicioas, Ce ptrunde pn' la oase." Literatura scris nu este nici ea mai blnd cu grecii. Cronicarii populari Dionisie Eclesiarhul si Zilot Romnul snt antifanarioti nversunati, asa cum este si marele boier Alexandru Beldiman, autorul unui poem n versuri schioape despre evenimentele din 1821, cunoscut sub titlul Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovei ntmplare. naltele fete bisericesti nu se las mai prejos. Protosin-ghelul Naum Rmniceanu, ntr-o not pus pe unul din manuscrisele sale (scrie poezii!), spune, n 1821: Domnii ?

fanarioti, prin faptele lor cele diavolesti, ncetul cu ncetul, ne-au supus cu totul cererilor lor, ne-au mpopulat ncazului, ne-au slbit bratul armelor, ne-au rcit dragostea patriei si cu un cuvnt cu totul ne-au adus mai ru dect noroadele din Africa si din America." Iar cea dinti poezie a lui, n care tun si fulger mpotriva grecilor, este intitulat: Tngu\\ irea tarei Valachiei asupra jafului si drpnrei ce i-au fcut strinii tlhari Greci34. Desteptarea constiintei nationale, care ncepe n zorii veacului al XlX-lea, n mare parte sub nrurirea Revolutiei franceze, si rapida schimbare a moravurilor si a mentalittilor pe care le cunoaste tara dup 1821 vor face s apar si mai cumplit ntunecata perioad ce se scursese, si s-a ajuns s se pun n spinarea fanariotilor toat rspunderea pentru starea nenorocit n care se gseau Principatele, ntruct prea firesc ca strinii s fie mai nemilosi si mai cinici dect pmntenii n exploatarea bietului popor, printr-un proces la fel de firesc, generatiile urmtoare au vrut s arunce numai asupra strinilor pcatele ce se rspndiser att de mult n toate pturile neamului romnesc. Aristocratia autohton, din snul creia se vor recruta mai toti ideologii" noii ere, va cuta, cu mult iscusint, s atte acest sentiment, pentru a ndrepta mnia numai nspre strinul hulit de popor, cnd, de fapt, ea nssi nu avea ntotdeauna cugetul curat. Marii boieri se strduiser cu oarecare izbnzi, o vom vedea sa salveze din minile veneticilor privilegiile lor cele mai de seam, si multi dintre ei, fr s stea pe gnduri, se nrudiser cu familiile nou-venitilor. Cazul marelui ban lenchit Vcrescu este tipic n aceast privint: reprezentant al uneia dintre cele mai vestite familii din Tara Romneasc, nepotul de fiu al celuilalt lanache Vcrescu, decapitat de turci n 1714, o dat cu Constantin Brncoveanu si cei patru fii ai acestuia, el nsusi patriot nflcrat si poet socotit drept naintasul poeziei moderne n trile romne , a fost cstorit de trei ori, de fiecare dat cu o fanariot! La nceput, rscoala pandurilor" lui Tudor Vladimirescu, din 1821, este n mod vdit ndreptat mpotriva tuturor jefuitorilor neamului si va lua curnd forma unei rscoale trnesti care nu deosebeste boierii cei buni"de cei ri", pmntenii de venetici. Silit ns, pentru a-si atinge telul, s cad la nvoial cu boierii nationalisti" (cuvntul apare pentru prima dat cam pe vremea aceea), precum si cu puterea turceasc, Tudor, ntr-un al doilea timp, va da revolutiei sale o coloratur fundamental antifanariot. Dup disparitia lui Tudor si nfrngerea revolutiei, boierii pmnteni vor izbuti s foloseasc miscarea popular numai spre binele lor iar literatura si istoriografia vor contribui si ele la zugrvirea n negru, o dat pentru totdeauna, a tot ce tine de epoca fanariot. 89 Dup ce am prezentat pe larg dosarul acuzrii, s dm o clip cuvntul aprrii. De vreo cteva zeci de ani, mai cu seam de la lorga ncoace, s-a fcut simtit, n istoriografia romneasc, o oarecare rezistent fat de o viziune prea maniheist. Mai nti, se arat c starea de dependent fat de Poart n care czuser trile romne, precum si multe pcate ce caracterizeaz epoca fanariot existau din belsug si nainte de nscunarea primilor domnitori asa-zis fanarioti". Spre convingere, se poate citi Descriptia Moldaviae a lui Cantemir sau cartea lui Del Chiaro despre starea Trii Romnesti n vremea Brncoveanului. Apoi, chiar dac unii din acesti domnitori si cei ce-i nconjurau au fost niste oameni lacomi si fr scrupule, cu gndul numai la cstig, ctiva, ca de pild Constantin Mavrocordat sau Alexandru Ipsilanti, au avut totusi intentiile cele mai bune, dovedindu-se n stare s crmuiasc bine tara att ct o ngduia sistemul" otoman. Timpul care ne desparte de epoca fanariot ne ajut s ntelegem c orice ncercare de schimbare si de organizare era dinainte sortit esecului n amestecul acela de arbitrar, venalitate, coruptie si teroare reprezentat de crmuirea otoman din epoca decderii, de la un capt la altul al imensului imperiu.

Pn si Caragea, de trist amintire (poate mai mult pentru calamittile naturale din timpul domniei sale dect pentru jefuirea trii), a fost, se pare, un gospodar priceput, l vedem lund msuri bine gndite cu prilejul epidemiei de cium din 1813, si nu a fost dintre cei ce au prsit cei dinti capitala. A luat, de asemenea, o multime de msuri edilitare si a reorganizat breslele, n sfrsit, a pus s se ntocmeasc un cod de legi, care-i poart numele si care este unul din primele coduri moderne din trile romne. n realitate, instalarea a ceea ce avea s devin regimul fanariot se fcuse treptat. Suirea n scaun a primilor Mavrocordati nu fusese o adevrat ruptur cu trecutul; faptul c se trgeau, prin mam, din strvechea dinastie a domnitorilor moldoveni le conferise un soi de legitimitate. Afirmatia lui Langeron o gur rea! cum c toti fanariotii se trgeau din pleava societtii" este cu desvrsire neadevrat. Pe lng cele cteva familii, putine la numr, ce-i drept, ai cror strmosi merg pn la strvechea aristocratie bizantin, cum 90 ar fi familiile Cantacuzino, Nottara, Ralli si nc vreo cteva, familiile cu trecere din Fanar, din care cteva ajung pe tronul Principatelor, prezint caracteristicile unei oligarhii destul de restrnse si, aproape toate, apar n jurul patriarhului Constantinopolului la cumpna dintre veacul al XVI-lea si cel de al XVII-lea. Unele aveau chiar si un trecut (familia Moruzi figureaz pe lista nobilimii imperiului" de la Trapezunt, n secolul al XV-lea, iar familia Ipsilanti pretindea, cu mai putin temei, c se trage din Comneni). n jurul acestui nucleu, s-au adunat dou familii romnesti, Racovit si Callimachi (greci/area unei porecle romnesti, Calmsul) si o familie de origine albanez mai ndeprtat, Ghica sau mcar o ramur a familiei Ghica. Curios este ns c, printre cei mai huliti domnitori fanarioti, se numr doi Racovit si un Callimachi. n afar de aceasta, cei ce au pctuit cel mai mult prin excese filogrecesti nu snt adevratii fanarioti, ci, dup cum spun cronicarii vremii, un Ghica (Grigore II) si un Callimachi (Grigore), n timp ce un Constantin Mavrocordat l dojeneste pe un ispravnic pentru faptul de a-i fi naintat un raport n greceste, n loc s-1 fi ntocmit n romneste. Dac stm si ne gn-dim bine, vinovati de a-si fi nstrinat cultura, pentru a fi pe placul noilor stpni si a maimutri obiceiurile de la Constantinopol, snt mai curnd boierii moldovalahi. Si tot un grec, Alexandru Ipsilanti, a lsat n Tara Romneasc, cu toat tristetea vremurilor, amintirea cea mai bun. A avut, nendoielnic, norocul, n cursul unei domnii destul de lungi (1774-1782), s se bucure de o perioad de pace si de recolte bune, dar si-a dat si el silinta, printr-o ntreag serie de msuri legislative si administrative, ajutat de cel mai de seam sfetnic al su, lenchit Vcres-cu, s pun putin rnduial n treburile trii si s usureze poporul de nevoi. naintea lui Ipsilanti, Constantin Mavrocordat, care, ntre 1730 si 1769, domnise douzeci si doi de ani si jumtate ...n zece rnduri, se fcuse cunoscut prin reforme si mai radicale, cu deosebire desfiintarea serbiei. S-au spus vrute si nevrute despre adevratele temeiuri ale reformelor sale si rari au fost domnii care au strnit n jurul numelui lor attea polemici. S recunoastem totusi c se strduia s afle nevoile poporului, asa cum putini domnitori pmnteni au facut-o; un cronicar (din boierime) povesteste acest lucru, s-ar zice, cu oarecare dezaprobare: ...Usile Divanului stteau deschise (n termeni moderni: audientele la tribunalul domnesc erau publice ..), si 91 el (Domnitorul n.n.) sta ndelung de vorb cu poporul"... Iar boierii se plngeau c un boier nu mai poate spune nimic unui tran, cci acesta se duce de se plnge Domnitorului"... Se stie c, n dou rnduri, nu voise s primeasc tronul si, ultima dat, cnd Poarta l trimite cu sila n Moldova, cnd, n 1769, rzboiul cu Rusia izbucneste din nou, ambasadorii strini arat c domnitorul era att de srac nct, lucru nemaiauzit, nsusi sultanul i d dou sute de pungi cu bani ca s-si fac pregtirile de drum. Avea s fie prins de rusi si s moar de pe urma unei lovituri cu parul pustii dat de un soldat. Comandamentul rusesc, cam ncurcat, i va face funeralii princiare. Fanariotii au fost, n general,

oameni nvtati; aveau nevoie de nvttur, deoarece era cel dinti atu al lor n fata crmuirii otomane! Nicolae Mavrocordat era poliglot, ca si tatl su, si a lsat scrieri filozofice. Biblioteca lui, n care se aflau opere rare, din Antichitate si Evul Mediu bizantin, era vestit n Europa. Ambasadorul Frantei, marchizul de Villeneuve, va face tot ce va putea ca s pun mna pe ea pentru suveranul su. La moartea domnitorului, va ncerca din nou s-o capete de la fiul acestuia, Constantin, dar nu va izbuti. Iat ce-i scrie ambasadorul lui Ludovic XV, la 20 ianuarie 1731: De cum am aflat de moartea Principelui Valahiei, m-am gndit s cumpr manuscrisele din biblioteca lui; [...] ns, pn una alta, printul cel tnr este hotart s nu le vnd; am avut grij s mi se dea de veste de cumva avea s-si schimbe gndul; trebuie totusi s v spun c, de e s ne potrivim la ceea ce se vorbeste aici despre aceast bibliotec, dac ar fi de vnzare, s-ar face oferte fie din partea mpratului, fie din cea a regelui Angliei si, poate, si din partea Curtii de la Roma, si ar ajunge la peste o sut de mii de piastri"... Fanariotilor li se datoreaz aducerea n Principate a unui prim lustru de cultur francez, o dat cu operele filozofilor" si ideile Secolului luminilor"; precum si introducerea nvtrii limbii franceze (1776) n Academiile domnesti" de la Bucuresti si Iasi, care atrgeau studenti si din restul lumii ortodoxe sud-orientale. n sfrsit, se mai poate spune c domnia fanariot n-a fost, la vremea ei, cea mai mare nenorocire. Intradevr, alternativa, pentru niste state-tampon ca Tara Romneasc si Moldova n conjunctura international provocat de agresivitatea si succesul marilor puteri crestine Austria si Rusia , nu mai era ntre o crmuire fa92 nariot si ntoarcerea la domnitorii pmnteni, ci ntre fanarioti si transformarea Principatelor n simple pasalcuri, ceea ce ar fi nsemnat sfrsitul liberttilor ce le mai rmseser. Faptul este atestat att de surse interne, ct si de rapoarte ale cancelariilor occidentale. n zilele noastre, cei mai vajnici aprtori ai fanariotilor s-au gsit printre anumiti istorici englezi, cel mai ilustru fiind Toynbee. n aversiunea lui instinctiv fat de orice nationalism, Toynbee viseaz la un imperiu otoman unde fanariotii, pe nesimtite, ar fi pus mna pe cele mai de seam verigi ale crmuirii, ducnd ncetul cu ncetul la crearea unui stat multirasial, n care turcii musulmani si crestinii de toate natiile ar fi trit n bun ntelegere, ns rscoala greceasc din 1821, provocat artificial prin molipsire de la Revolutia francez, ar fi stricat totul... S-1 lsm pe Toynbee s viseze c reface Istoria, n realitate, saptesprezece ani dup ce Constantin Mavrocordat a murit ca vrednic slujitor al Portii, nepotul su Alexandru (acela pe care d'Hau-terive l nsotise n Moldova) fuge n Rusia. Si treizeci si cinci de ani mai trziu, un alt Alexandru Mavrocordat, un nepot de fiu, eroul de Ia Missolonghi, prieten cu Byron si Shelley, se afl n fruntea rscoalei din Peloponez. n nord, tot un fanariot conducea rzmerita: Alexandru Ipsilanti, fiul domnitorului Constantin si general n armata ruseasc. Turbnd de furie din pricina acestei trdri", turcii, la Constantinopol, aveau s mcelreasc zeci de membri ai marilor familii fanariote, mpreun cu nsusi Patriarhul ecumenic. Asa lua sfrsit cariera fanariotilor aflati n slujba imperiului otoman35. CAPITOLUL AL TREILEA Boierii Boierii moldovalahi vzuti de strini: port, cas, caracter. Ion Ghica povesteste nemaipomenita misiune a contelui" Dudescu pe lng Bonaparte.

Luxul orbitor al boierilor. Schimbarea moravurilor la nceputul veacului. Saint-Marc Girardin si jeluirea btrnului boier. Obrsia clasei boieresti; bogtia si puterea marilor boieri". Pmnteni si fanarioti; originea mprteasc a Cantacuzinilor din veacul al XVI-lea si mica istorie" a unor Paleologi din veacul al XlX-lea. Boierii mari de Curte si boierii de tar; boierii deczuti sau mazilii; parvenitii sau ciocoii. Snt gzduit ntr-unul din acele superbe palate pe care boierii le construiesc dup gustul oriental; snt peste o sut cincizeci si se nalt deasupra celorlalte cldiri din capitala Moldovei." Printul de Ligne36, care se ntorcea de la Ociakov, unde fusese trimis de losif II pe lng ostile lui Potemkin, si scrie impresiile si le trimite contelui de Segur, ministrul Frantei la Sankt-Petersburg, ntro scrisoare datat Iasi, l decembrie 1788. Curtenitor si un pic poet, bucurndu-se din plin de tihn si de far niente n mijlocul societtii moldovenesti, iat cum descrie el mbrcmintea sotiilor de boieri: O fost strvezie, scurt si strimt, abia de ascunde ncnttoa-rele lor forme, iar cele dou mere minunate din grdina Amorului se ntrezresc printr-un vl n care stau ca ntr-un buzunar." Printul scrie mai departe: Capul le este acoperit cu o stofa neagr sau de culoarea focului si strluceste datorit diamantelor ce mpodobesc acest soi de turban sau de bonetic nemaipomenit de frumoas. Perle de un frumos alb-albastru le mpodobesc gtul si bratele, atunci cnd nu poart niste retele subtiri pline de techini sau de jumtti de ducat, nsirati asa cum snt nsirati si pe la custurile hainelor, unde am vzut cu ochii mei pn la trei mii. Restul vesmn-tului lor oriental este din stof brodat sau lucrat cu aur si argint, tivit cu blnuri pretioase, aidoma vesmintelor boierilor, care nu se deosebesc ntru nimic de turci, dac, pe deasupra tichiei rosii, nu-si pun cciula, care nu seamn cu turbanul." 97 ntr-o lucrare aprut, n acelasi an, 1788, la Neapole, fostul consul al Austriei, Raicevich, spunea si el, vorbind despre mbrcmintea femeilor din Tara Romneasc, c vesmintele acestea, fcute fie din testuri de India, fie din sal de Casmir, cptusite cu zibelin si cu alte blnuri scumpe din Rusia, snt mpodobite pe la toate custurile si pe margini cu sireturi sau cu broderii de la Viena,'si cost pn la trei mii de florini". Printul de Ligne descrie apoi siragul de diamante sau de perle, coral, lapislazuli, agate sau lemn de trandafir, cu care degetele brbatilor si ale femeilor se joac tot timpul. Femeile snt fardate foarte tare si unghiile le snt vopsite cu rosu aprins. Si spune mai departe: Sapte-opt servitori, pentru boieri, si tot attea fetiscane pentru nevestele lor, tineri cu totii si cu o nftisare plcut, se afl tot timpul prin iatacuri si prin saloane, alturi cu mai toat lumea, deoarece nu se deosebesc de stpni dect prin vesminte, mai scumpe la acestia din urm. Fiecare are cte o treab: unul aduce o farfurioar si o lingurit cu dulceat de trandafir; un altul arde sau toarn parfumuri care umplu salonul cu miresme; unul aduce o ceasc cu cafea, o fat un pahar cu ap, si lucrul acesta se repet la douzeci de boieri ntr-o singur zi. Cci, dac te duci n casa lor, ar fi o mare necuviint s-i refuzi. Odile n care dormim snt bune, bine nclzite; m-am mbrcat si eu cum se mbrac boierii de pe aici. M duc adesea pe la ei ca s cuget, deoarece eu nu stiu dect vreo cteva vorbe romnesti, si habar n-am de greaca vorbit de doamnele acestea, care dispretuiesc limba brbatilor lor; de altfel, aici se vorbeste

putin: teama de turci, obiceiul de a afla o veste proast, nesiguranta vietii lor, att dinspre partea Divanului de la Constantinopol ct si dinspre cea a Domnitorului, i-au deprins pe oameni cu o tristete de nenvins; cincizeci de insi, ce se adun zilnic pe Ia unul sau pe la altul, asteapt parc funia fatal si, la fiecare clip, auzi pe cte cineva spunnd: tatl meu a fost sugrumat din porunca Portii, fratele meu din porunca Domnitorului... Fetele boierilor snt nchise asa cum snt nchise turcoaicele, n haremuri cu zbrele de lemn, adesea aurite. Privind printre acestea, ele si pot alege un sot; ns brbatii nu le vd pe ele dect ca s locuiasc mpreun, dup scurta ceremonie din biserica greceasc. Constantinopolul d tonul pentru Iasi, asa cum Parisul l d pentru provincie, si cel mai repede ajunge moda; galbenul era culoarea ndrgit de sultani; la Iasi, a fost culoarea ndrgit de femei; pipele foarte lungi din lemn de cires nlocuiser, la Constantinopol, pipele de lemn de iasomie; altele noi, boierii, nu mai avem. Slugile acestor Domni le duc n spatele trsurilor deschise; doar lor li se ngduie acest lucru. Nu umbl niciodat pe jos; snt, cu totii, la fel de lenesi ca si turcii." ' ' La rndul su, Langeron scrie, ctiva ani mai trziu: Mai toti boierii acestia au mintea ascutit si la fel de plcut ca cea a grecilor din vechime" (Langeron vorbeste de parc toti boierii moldoveni ar fi de obrsie greceasc!) iar un observator atent descoper curnd, printre suferintele ce le vin de la starea lor de robi, lumina harului rmas de la strbuni. Snt asa cum se spune c erau atenienii, iuti, usuratici, nestatornici, tiosi, fr astmpr, nemultumiti si nflcrati. Multi dintre ei vorbesc frantuzeste si, cu totii, foarte bine, italieneste. Mai toti au fost Ia Constantinopol; cltoria n acest oras, pentru cei de la Iasi, este ceva ce nu poate lipsi din formatia unui coconas moldovean si din desvrsirea educatiei lui, asa cum, n Franta, cltoria la Paris este necesar pentru un brbat din provincie." n privinta cunoasterii limbilor, Lagarde afirm o face ns la peste douzeci de ani dup ce trecuse pe acolo printul de Ligne c boierii nvtati vorbesc, n general, mai multe limbi; i vezi adesea c, pe lng limba lor, mai vorbesc si greceste, ruseste, nemteste si frantuzeste"; iar Bacheville, ofiter al lui Napoleon, refugiat n Moldova n 1815 dup cele O sut de zile" ale lui Napoleon: Am ncercat s ne lum cu treaba, asteptnd vesti din biata noastr patrie, despre care nu se mai auzea nimic, desi boierii vorbeau aproape cu totii franceza." Langeron, ntr-o not, si aminteste (ntmplarea se petrece n 1790 sau 1791): ntr-o zi, m aflam la mas la printul Potemkin, ntre printul Gagarin si un boier, cu o barb deas si lung, mbrcat dup portul oriental, de nici n-ai fi bnuit c stie ceva despre obiceiurile frantuzesti. Eu vorbeam cu printul Gagarin despre Paris. Boierul s-a bgat n vorb si a spus despre acest oras, unde nu fu99 sese niciodat, niste lucruri foarte ntelepte si de foarte mult bun gust. Am ntlnit multi asemenea oameni printre boieri"... De unde se vede c, n legtur cu mbrcmintea, avem niste prejudecti firesti! Si se mai spune c nu haina l face pe om! mbrcmintea boierilor se aseamn ntru totul aceleia a domnitorului, pe care am descris-o mai nainte: cmas de mtase, salvari largi rosii, terminati cu papuci de piele galben, un anteriu lung si brodat, care-i vine pn la glezne si este ncins la bru cu un sal indian; pe deasupra, un fel de ilic, fermeneaua, n sfrsit, dup cum e vremea, o hain mare, sau una-dou haine cptusite (binis sau feregea) cu blnuri scumpe. Unii din boierii acestia moldoveni" scrie mai departe Lange-ron snt foarte bogati si au niste

csute la tar asa cum au polonezii, unde duc o viat destul de luxoas, ntr-un amestec plcut de mod european si asiatic, mai aproape totusi de aceasta din urm. Portul lor aminteste si el obiceiurile orientale. Nu-si rad barba, n schimb se rad pe cap si poart o tichie mic de postav rosu si o cciul fcut jumtate din postav si jumtate din blan." Vorbind despre cciula aceasta (calpac) ntr-o not, Langeron scrie: Cciulile snt mari de tot, au o form cum nu se poate mai caraghioas si cost foarte mult." De data aceasta, toate mrturiile concord si putem judeca si noi, dup gravuri: acea ciudat cciul oriental avea o form si niste dimensiuni aproape grotesti. Iat ce spune Wilkinson: Portul national al boierilor nu se prea deosebeste de cel al turcilor din clasele cele mai nalte, atta doar c, n loc de turban, poart un fel de cciul nemaipomenit de mare, creia ei i zic calpac, din blan de Astrahan si n form de par. Cciula aceasta este goal ct e ea de mare, are vreo trei picioare de jur mprejurul prtii celei mai umflate, nltimea fiind si ea pe msur; dac ne gndim bine, este tare urt si tare caraghioas, nicidecum potrivit cu frumusetea si bogtia costumului." Un tnr elvetian, Francois Recordon, secretar al lui Caragea, ngroas lucrurile, spunnd c un calpac este o c100 ciul fcut dintr-o piele cu prul foarte scurt si cret, de form aproape sferic, si care are cel putin cinci picioare de jur mprejur"... (subl. .). Oricum va fi fost, ngrozitoarea cciul n form de dovleac sau de par rsturnat era att de mare, nct doi boieri de rangul nti mrimea calpacului era pe potriva rangului personajului nu puteau sta alturi n aceeasi caleasca fr s-si descopere capul... Din fericire, n portretele lsate urmasilor si pe care le-au comandat, cel mai adesea, unor pictori veniti din Europa", boierii nostri si pun pe cap islicul, deoarece, asa cum aflm de la acelasi Recordon, n timpul marilor ceremonii, au pe cap o alt cciul, din samur, de forma unui cilindru un pic turtit, partea de sus fiind acoperit cu un postav de culoare rosie, niciodat alb, aceasta fiind culoarea rezervat domnitorilor, numai ei avnd dreptul s-o poarte, dup cum tot numai ei pot purta turbanul". n aceast din urm privint, Recordon se nsal, deoarece, chiar dac, la Constantinopol, turbanul este interzis ghiaurilor sub amenintarea pedepsei cu moartea, la Bucuresti moda lui se rspndeste la nceputul secolului al XlX-lea. ns, n afara familiei domnitorului, doar ctiva mari boieri se ncumet s si-1 pun pe cap: este vorba de acel tarabolus, turban fcut dintr-un sal oriental foarte scump si caresi trage numele de la Tarabulus, numele arab al orasului Tripoli, n 1823, din porunca Portii, Grigore Ghica interzice cu desvrsire portul acestei nobile cciuli de ctre orice categorie social n afar de boierii cei mari. Iar cnd se vorbea de pedeapsa cu moartea, amenintarea, cel putin la Istanbul, nu era o vorb n vnt. Se povesteste c cineva dintr-o familie fanariot, care trise mult timp n strintate, cnd s-a ntors la Constantinopol, a avut nesbuinta s se arate la fereastra palatului" su din Fanar cu un turban pe cap asijderea unui Credincios. Mare grozvie! Un turc ce trecea pe acolo l zreste, scoal cartierul n picioare; multimea mnioas l trste n fata judectorului, care, pe loc, pune s-i taie capul... Iat cum triau si mureau grecii din Fanar, n Orasul ce fusese vestita capital a imperiului lor. Moda apusean a fost nsusit, mai nti, de ctre femei. La nceput, la Iasi, n timpul rzboiului austroruso-turc, din 1787-1791 101 (n urma cruia, prin pacea de la Iasi 9 ianuarie 1792 Rusia devenea pentru prima oar vecina nemijlocit a Moldovei). ns marele salt" se face, n ambele Principate, n timpul ocupatiei rusesti din 18061812. Langeron

scrie n jurnalul su: In 1806, am ntlnit nc multe femei purtnd mbrcmintea oriental, trind n case fr mobil si cu brbati gelosi nevoie mare. ns revolutia care s-a petrecut atunci la Iasi, apoi la Bucuresti si n provincie, a fost pe ct de rapid pe tot att de complet: dup un an, toate femeile din Moldova si din Tara Romneasc au luat portul european. De pretutindeni, au sosit, n cele dou capitale, negustori de mode, croitorese, croitori, iar prvliile de la Viena si de la Paris au scpat de toate vechiturile care, la Iasi, au prut nou-noute si au fost pltite foarte scump. Curnd, s-a vzut si mobil, ceva mai veche, adus de la Viena cu mare cheltuial. Trsurile care, mai nainte, artau ca niste birje vechi din Viena, au fost nlocuite cu trsuri si clesti elegante. Casele s-au umplut de servitori strini, de buctari francezi si, prin saloane si iatacuri, nu s-a mai vorbit dect frantuzeste. Aflnd c, n trile civilizate, unei femei i sedea bine s aib un amant, doamnele din Moldova si-au luat cte doi, ca s fie ct mai la mod. Nici Petru I n-a schimbat nftisarea imperiului su mai iute dect a schimbat-o pe cea a Moldovei sosirea noastr acolo. Ctiva tineri au nceput s poarte frac; ns btrnii si brbatii cu slujbe si-au purtat mai departe barba si anteriul lung pn la glezne. Dansul a trecut si el printr-o revolutie. Dansurile nationale au fost interzise sau, mcar, dispretuite. Lumea a nvtat dansurile poloneze, englezesti, valsurile, dansurile frantuzesti si, cum doamnele acestea au mare aplecare pentru tot ce au ele chef s nvete, au ajuns, ntr-un singur an, s danseze minunat; cnd am sosit noi n Moldova, nu stiau nici s mearg." Stim din alt surs c, la cererea boierilor, btrnul print Prozo-rowski, comandantul-sef al ostirilor rusesti, i ceruse maestrului de ceremonii Narskin de la Sankt-Petersburg s trimit un maestru de dans. A fost trimis la Iasi, pentru un an, un anume Ivanov, ns, dup un an, n-a fost lsat s mai rmn, asa cum ar fi dorit doamnele... n 1813, contele de Lagarde, la rndul su, noteaz c, la Bucuresti: Vesmntul femeilor se aseamn cu cel al doamnelor grecoaice de 102 la Constantinopol, att c-si pun mai multe giuvaieruri; ns numai femeile n vrst si nevestele boierilor de rangul al treilea l mai poart. Celelalte se tin dup moda de la Paris si de la Viena, si se ntrec n bun-gust si cochetrie cu elegantele din capitalele noastre". Iar ctiva ani mai trziu, Laurenton, n ale sale Nouvelles obser-vations sur la Valachie: Rmi uluit vznd ct de mult se cheltuieste pe toalete si ct de mare este luxul lor, care, cu sigurant, n multe privinte, l ntrece pe cel al doamnelor din cele mai mari capitale, cci diamantele si rochiile de casmir snt podoabele lor obisnuite. Moda de la Paris este urmat cu sfintenie, iar croitoresele venite din strintate nu stau degeaba." Se pare ns c educatia, cultura general nu au naintat la fel de iute. Lauren9on si exprim prerea de ru dup cum urmeaz: Este pcat c sexul frumos, nzestrat n tara aceasta cu o fire att de plcut si cu forme att de fermectoare, nu primeste nici una din binefacerile educatiei. Doamnele din Muntenia, pe lng mintea pe care le-a dat-o din plin natura, snt foarte vioaie si, cu putin osteneal, s-ar putea nfrunta cu cele mai distinse femei din Europa." Despre moravurile societtii moldovenesti n timpul ocupatiei rusesti, generalul conte de Rochechouart (care l nsotise n 1807, ca tnr ofiter n armata rus, pe ducele de Richelieu, pe vremea aceea guvernator al Odessei, ntr-o cltorie n Moldova) avea s scrie, mai trziu, n memoriile sale: Societatea din Iasi, ca si cea din Bucuresti, oferea pe arunci un spectacol rar: brbatii purtau haine lungi, brbi lungi, pe cap aveau o cciul numit calpac, asemntor cu toca magistratilor de pe la noi, cu turbanul sau cu scufita umplut cu clti purtat de copiii nostri; erau mbrcati cu stofe din cele mai

scumpe, ncltati cu papuci turcesti, n sfirsit, artau ca niste orientali; erau ns cu totii oameni alesi prin nvttura si purtrile lor europenesti, cei mai multi vorbeau o frantuzeasc desvrsit si cu expresii din cele mai frumoase; doar n felul de a umbla mai aveau ceva din gravitatea plictisitoare a turcilor, lucru ce nu-i prindea deloc, ntr-un salon, alturi de doamne; ca s nu par gelosi si ca s fac pe europenii civilizati, lsau, mpotriva vointei si obisnuintei lor, o libertate fr margini scumpelor lor jumtti, care le supuneau fruntea la grele ncercri: doam103 nele urmau moda cea mai nou de la Paris si Viena, att n mbrcminte, care nu mai avea nimic asiatic, ct si cnd era vorba s-si mobileze somptuoasele lor apartamente. Artau ca niste cuconite din cele mai elegante, cu purtrile ce se ntlneau pe vremuri la curtea Frantei [...]. Pe de alt parte, vreo zece frumuseti, nu mai putin ispititoare, si exercitau puterea farmecelor lor irezistibile asupra strlucitorilor ofiteri de la cartierul general, nct mai fiecare cavaler si avea drguta sa. Judecind dup toate acestea, ne putem lesne nchipui ct de frumoas era viata, n aceast nou Capua, pentru roiul acela de ofiteri nsetati de plceri, si care, aproape toti, si-au lsat aici inima, o parte din sntate sau din avere, unii dintre ei chiar libertatea." Mare deosebire fat de fetele pe care, cu mai putin de douzeci de ani n urm, printul de Ligne le vedea, n gineceu, printre zbrele aurite sau nu! Totusi, ca s fim drepti, s-1 citm acum pe memorialistul Radu Rosetti37; la nceputul veacului nostru, el red prerea bunicii sale (care pentru nimic n lume nu ar fi vrut s aib un ginere rus) despre fetele boierilor moldoveni ce se mritaser cu ofiteri rusi: niste nefericite care, de pe urma acestor soti cu titluri si decoratii, dar fr nvttur si fr educatie, si care se tineau numai de betii, nu s-au ales dect cu bti si cu averea tocat, ca mai apoi s fie prsite. Adevrul este c, foarte curnd, moda apusean accentueaz, la aceste doamne, gustul pentru lux mult mai mult dect la brbatii lor. Un boiernas care, dup 1830, avea s fie ofiter n armata moldoveneasc reconstituit, povesteste, cu oarecare acreal, n amintirile sale, n ce fel tatl su, un om ce nu avusese cine stie ce avere, fusese mpins de tnra cu care se nsurase dup ce rmsese vduv la niste cheltuieli nesbuite: Fusese crescut la pensionat, la Odessa, cu francez si pian" a se remarca cele dou criterii! care-si vrse n cap s-1 pun pe tata s cumpere o cas la Dorohoi, s dea petreceri, s-i cumpere o trsur numai pentru ea, cu patru bidivii, vizitiu, valet si o multime de slujnice, cci tria ca o domnit"... La brbati, schimbarea este ntr-adevr mai nceat. Si, mai ales, li se ntmpl s se ntoarc la ce fusese altdat. Unii tineri care poart haine europenesti (straie nemtesti") n timpul ocupatiei rusesti din 1806-1812 se grbesc s mbrace vesmintele orientale de 104 ndat ce turcii vin napoi. Cu vreo ctiva ani nainte de Eteric, cltorul britanic William Mac Michael afirm c n timpul ultimului rzboi moldovalahii prsiser hainele cele largi si se mbrcau dup moda frantuzeasc, dar, cnd au ajuns iar sub stpnire turceasc, au fost siliti s mbrace din nou anteriul si s-si pun calpacul pe cap". Ultima interdictie: la 23 iulie 1823, Grigore Ghica, domnul Trii Romnesti, d, din porunca Portii, un decret, ce trebuia executat n trei zile, care interzice brbatilor s poarte haine dup moda frantuzeasc, ns, de data aceasta, ordinul n-a mai fost executat. Un an mai trziu, un alt cltor englez constat c, pe strzile din Bucuresti, se vd la fel de multi europeni" ct si orientali". Tot tineretul, boieri si burghezi, mbrac fracul si pantalonii, cu att mai mult cu ct un numr tot mai mare de tineri se duce n Occident la nvttur. Nici vorb s se mai mbrace turceste" atunci cnd se ntorc n tar!

Pentru boierii mai n vrst, o alt opreliste este prestigiul legat de hainele lor cele scumpe. Dac nu lear mai fi mbrcat, ar fi nsemnat s se coboare n rndul negustorilor si al mestesugarilor nemti, pe care nici mcar slugile nu-i respectau... Iat de ce autorii din vremea aceea numesc mbrcmintea occidental mbrcmintea egalittii", ns traditionalistii cci mai snt si din acestia ar fi numit-o mai curnd mbrcmintea Diavolului. Un cojocar, ajuns trcovnic, Ion fiul lui Dobre, sau Ion Do-brescu, tun si fulger, n notele sale, mpotriva pcatelor care, dup prerea lui, snt pricina tuturor relelor care pedeaps dumnezeiasc! s-au abtut asupra acestei nefericite tri: rzboaie, foamete, cium, cutremure de pmnt... Iar printre pcate, la loc de frunte se afl purtarea nerusinat a femeilor, care umbl despuiate pn la bru", si a brbatilor, care si-au lsat hainele lor cele bune ca s umble mbrcati ca niste pctosi, nemteste, frantuzeste"! n anii 1830, mbrcmintea europeneasc" s-a generalizat la tinerii din clasele nstrite. Saint-Marc Girardin noteaz n ale sale Souvenirs de voyages et d'etudes: Dup inegalitate, lucrul cel mai izbitor pentru un strin, la Iasi si la Bucuresti, este amestecul si diversitatea hainelor. Unii brbati au pstrat portul oriental; altii umbl mbrcati europeneste; iar aceste dou porturi pot fi vzute n aceeasi familie; tatl este mbrcat boiereste, fiul frantuzeste; [...] nu am vzut pe nimeni sub patruzeci de ani s poarte hainele orientale. 105 Femeile ns, de mult vreme, se mbrac toate europeneste... Se stie bine c femeile snt ntotdeauna primele care psesc pe calea civilizatiei"... Pe vremea fanariotilor, casele boieresti, n general, mai pstrau o oarecare simplitate trneasc, nu numai la sate, dar si la oras. n Moldova, la tar, conacele erau niste cldiri mari, cu un singur cat, cam ca locuintele nobililor polonezi, n Muntenia, cu deosebire ctre munte si n Oltenia, unde aceste conace erau numite cule (din turcescul kula, turn, mprumutat si de bulgari, si de srbi), avem nc un cat, cu un pridvor mare n fat, mpodobit cu coloane, cel mai adesea sculptate sau fcute din stuc frumos modelat. La parter, partial un fel de subsol, se gsea cmara cu provizii, pe lng vreo c-teva odi de locuit. n aceste cldiri, scrie Doamna Reinhard n 1806, mprtirea n interior este peste tot aceeasi: o sal foarte mare la mijloc, toate celelalte odi dnd n ea: aici stau slugile cele multe, pe jos sau ntinse pe divanuri, si tot aici au loc marile petreceri cnd este vreo srbtoare." Iar Recordon, n 1815, scrie: O sofa mare, de vreo patru-cinci picioare, ocup un capt al slii; o mas mare, cteva cufere lipite de peretii dati cu var de sus pn jos, si cteva scaune alctuiesc tot mobilierul din ncperea aceasta." Printul de Ligne, vorbind despre locuintele din Iasi, crora el le spune asa cum am vzut superbe palate", fusese mai ngduitor n descrierea mobilierului: Di-vanurile cele mai late snt acoperite cu niste superbe testuri turcesti; zbrele aurite, parmaclcuri scunde, covoare minunate, perne cusute cu fir de aur si de argint mpodobesc de jur mprejur apartamentele care, pe lng toate acestea, au tavanele fcute din lemn pretios sau snt pictate cu rafinament." Casele erau din crmid, cu zidurile foarte groase. La tar, mai ales cula olteneasc, erau concepute ca niste mici fortrete, cu deschizturi n ziduri, ca s se poat trage asupra haiducilor pusi pe jaf sau asupra cetelor de turci fugiti din armat. Ion Ghica38, care cunoscuse multe din aceste resedinte boieresti n copilrie, ne vorbeste despre ele n memoriile sale: Casele boieresti aveau ziduri tari ca de cetate, n cte patru si sase crmizi, cu odi multe si mari, cu pivnite adnci si boltite, cu be106

ciuri si un rnd de odi dasupra, cu pod din streasin pn-n streasin; grinzile erau ca ursii de pod de groase; la cheresteaua unei singure case mergea un parchet de pdure secular ntreg; pardoseala slilor si a tinzilor era de crmid pus pe muchi, nvelitoarea de sindril btut pe sapte si pe nou, nalt aproape de doua ori ct casa, ca s nu tie zpad si ca s se poat scurge apa mai lesne. [...] Corpul principal se compunea de o sal mare de colo pn colo, cu odi n dreapta si n stnga, cu tinzi n cruci prin care se comunica cu celelalte prti ale edificiului, case cu scosuri n toate prtile si cu sacnacsiu, fiecare odaie cu ferestre spre trei prti ale lumei, ta-vanurile erau de stejar, streasin scoas de o jumtate stnjin ca s-i tie vara umbr, s-o apere toamna si primvara de ploi si iarna de viscol si de zpad; curtea era nconjurat de zid bolovanii nalt si gros, poarta cu bolt, cu dou rnduri de usi de stejar ferecate, cu foisor dasupra, unde pzea ziua si noaptea arnutii; sub gang era O odaie pentru pazardighean n timp de cium. Din pridvor, o galerie deschis ducea la biseric, cci fiecare cas mare avea biseric n curte sau n corpul casei, la un colt." O cas boiereasc, scrie el n alt parte, era o adevrat cetate, un stat n stat, nici politia, nici justitia domneasc nu ndrznea s treac pragul portii unui ban sau unui vornic, desi un asemenea drept nu era scris nicieri; la trebuint boierul putea s nchiz portile si s triasc luni de zile cu familia, cu slugile si cu oamenii casei, optzeci si o sut de suflete, fr s aib cea mai mica trebuint de cei din afar. Avea mlai si fin n ambare, cmara lui gemea de tot felul de bcnii si de sraturi, n tignie avea franzelari, croitori, cizmari etc. [...], la caz putea cu oamenii din curte s se apere contra puterei domnesti, cnd ea nu era sprijinit pe vreo porunc de la Tarigrad." Fcnd descrierea aceasta, la peste o jumtate de veac mai trziu, Ion Ghica si amintea ndeosebi de casa unchiului su mare, marele logoft Constantin Dudescu, conte al Sfntului Imperiu, personaj pitoresc si risipitor, original si generos pn la extravagant. Lagarde, care, n 1813, cltoreste cu el la Viena, l prezint cu umor, ntr-o scrisoare ctre prietenul su Griffith: M-am ntlnit adineauri cu tovarsul meu de cltorie, contele Dudescu, mare logoft al Trii Romnesti, care, pe timpul bilor, se va afla la Baden, si pe care-1 voi nsoti pn la Viena. Acest boier 107 peste boieri, cu nftisarea lui de pocitanie, cci n-are nici patru picioare nltime, si este ghebos cum nu se mai poate, are o minte ascutit si, cteodat, profund; bun si darnic, si-a irosit imensa lui avere dndu-si mult osteneal ca s fac bine unor nerecunosctori. Acum, cred c nu mai poate spune dect ce spunea Antoniu pe patul de moarte: Nu-mi rmne dect ceea ce am dat altora; trind ns din trecerea pe care a avut-o cndva, cltoreste ca un satrap: doisprezece arnuti l nsotesc clare pn la granit, cu o pomp de parc s-ar duce s cucereasc Transilvania: pretutindeni i se fac onoruri, de care are bunul-simt s nu se sinchiseasc, singura lui dorint fiind s-o stearg ct mai repede din Tara Romneasc, s poat respira un aer ceva mai putin slugarnic." Pentru mintea lui si pentru cunoasterea limbilor strine, Dudescu fusese desemnat de ctre partida boierilor nationalisti s se duc la Paris ca s-i atrag atentia lui Bonaparte asupra situatiei din Principate. Instalat ntr-un palat din cartierul Saint-Honore, risipise o avere pe petreceri strlucitoare si excentrice, date n cinstea celor ce triau n preajma Primului Consul, fr s fi ajuns vreodat s-1 vad pe acesta sau s-i trezeasc interesul pentru soarta Principatelor danubiene, care, n planurile lui Napoleon, n-aveau s fie niciodat altceva dect obiecte de schimb, pentru a cror cedare se trguia cnd cu rusul, cnd cu austriacul. Asupra pregtirii acestei misiuni secrete n casa strbunicului su, marele ban Dimitrie Ghica zis Dumitrache banul btrnul , Ion Ghica ne-a lsat, ntr-una din scrisorile sale ctre Vasile Alecsandri, o descriere plin de vioiciune si de pitoresc:

n seara de Mucenici, boierii cei mai coltati erau adunati la sfat la banul Dumitrache Ghica, fratele lui Grigorie-vod, asasinat pentru mpotrivirea ce fcuse la darea Bucovinei. Erau adunati la banul btrnul, cum i ziceau ca s-1 deosebeasc de doi fii ai si, Costache si Scarlat, cari amndoi ajunseser mari bani si ei. Curtea banului Ghica era ct o mosie de mare. Boierii erau bogati, foarte bogati, dar averile lor erau n mosii, n scutelnici, post-slujnici si tigani. Bani, argintrii, saluri si scule cte avuseser le vndur si cheltuir n bejenii. Niculae Dudescu, care stia bine frantuzeste, se oferea s se duc la Paris, s pledeze cauza tarei cu cheltuiala lui; dar, desi averea lui era colosal, ns nu era n stare s 108 gseasc nici o mie de lei bani btuti. Ce bruma monet mai rmsese pe ici pe colo de-abia ajungea ca s se ncropeasc haraciul ctre Poart si, n strmtoarea de bani n care se aflau, trimiser s aduc pe Bltretu. Trecur dou ore dup sfintitul soarelui, si cerul era fr lun si fr stele, cnd o butc numai bronzuri si poleieli, dinainte, de-a dreapta si de-a stnga caprei vizitiului, cu dou sirene aurite, cu coadele ncolcite si cu capetele ctnd spre dou mrtoage de cai cu hamurile legate cu sfoar, vizitiul cu cojoc peste cmasa lung si cu doi feciori dindrt cu cauce pe cap cobora la vale spre curtea banului Ghica, urmnd la pas dup un tigan descult si zdrenturos, cu o masala mare pe spinare. Podelele jucau ca clapele unui clavir sub roatele butcei si aruncau n sus din hazna stropi de noroi aptos, care la lumina pcurei luminau parc-ar fi fost pietre, scumpe. Acel straniu echipaj purta un fel de boier cu ceacsiri si cizme rosii, cu o giubea soioas mblnit cu nafe si n cap cu un islic n patru colturi; degetele boierului erau pline de inele de rubin, de smaragd si de diamant. Era asteptat la sfatul boieresc, si de la dnsul depindea realizarea cugetrilor patriotice ale boierilor. El mnuia banii ce mai rmseser n tar. El avea daraveri cu Tarigradul si cu Beciul; isclitura lui ajunsese s aib trecere chiar si dincolo de Lipsea. Soproa-nele lui si lzile din pimnit gemeau de scule, saluri si argintrii, tot amaneturi de pe la boieri. Butca n care se zdruncina, adus pentru o nunt mare, nu-i fusese pltit si sta amanet n sopronul su; iar inelele din degete erau marfa de vnzare. [...] Dup multe rugminte si fgduieli de tot felul, c i se va nlesni luarea otcupului vmilor, al ocnelor sal postelor, Bltretu s-a nduplecat n sfrsit a mprumuta pe Dudescu cu 7'/2 la pung pe lun (18%), primind amanet toate mosiile. La dobnd adognd comisionul bancherilor si schimbul banilor cu Lipsea si cu Viena, mprumutul venea la 30% si la 40% pe an. Pe cnd iesise closca pe cer, boierii intrau unul dup altul n butcile lor, fiecare precedat de dou masalale; Dudescu intr acas ca s-si fac pregtirile de drum. Nu trecuser trei ani de la acea sear, si averea cea mare a Du-descului, case si mosii, trecuse n minile Bltretului. Pe fiecare lun, acest cmtar i scotea cte o mosie la mezat si, negsindu-se concurenti, mosia rmnea pe seama lui, pe nimic: mosii care dau 109 astzi cinci si sase mii de galbeni pe an, le-a luat Bltretii de la mezat, la Cochii-Vechi, pe trei si patru mii de lei, galbenul valornd sapte lei"39. Din pcate, nu toti boierii si cheltuiau averea pentru binele trii. Cltorii strini snt uluiti de luxul boierilor din cele dou Principate si de cheltuielile mari pe care le fac. Mai nti, pentru mbrcminte. Am vzut mai sus ce gndea printul de Ligne, sau Raicevich, Lagarde, Laurengon, despre luxul vesmintelor feminine, ns nici cel al brbatilor nu era mai prejos, n 1821, elvetianul Recordon, fostul secretar al lui Caragea, ne spune: Aflati mai nti c mbrcmintea unui boier din Tara Romneasc, fr s socotim giuvaierurile, cost ndeobste pn la trei-patru mii de franci" (s nu uitm c este vorba

de franci-aur, deci pn la 80 000 de franci francezi actuali, adic, la pretul pietei, azi, vreo 24 de milioane de lei!). Iar tot cam pe atunci, doctorul Zallony biciuieste luxul acesta nerusinat: Boierii pmnteni snt n general foarte nstriti; cel mai srac dintre ei are cel putin treizeci de mii de franci venit, altii ajungnd la peste dou sute cincizeci de mii de franci. Luxul este una din cele mai costisitoare plceri ale boierilor pmnteni: mbrcmintea lor este foarte scump, au haine ce reprezint un capital de o sut cincizeci de mii de franci, iar unii chiar mai mult. Dac, la cheltuielile pentru mbrcminte, se adaug cele pentru trsuri, giuvaieruri, vase si mobil, ne putem nchipui cam cti bani jertfesc domnii acestia ca s-si multumeasc trufia. Boierii fanarioti, ajunsi n Principate n urma bagajelor domnitorului, si veniti anume ca s se cptuiasc, snt, la nceput, ispititi de lux; doresc, desi nu snt cu adevrat bogati, dar numai ca s fie la nltimea mndriei trezite de rangurile date de domnitor, doresc, spuneam, s se ntreac n lux cu boierii pmnteni; si fr s-si bat prea mult capul cu ce va fi pe viitor, dup cum nu-si aduc aminte de trecut, se nvoiesc, lacomi cum snt, s se ndatoreze la negustori si la zarafi, nct, curnd, ajung s umbreasc ntructva fastul boierilor pmnteni." Multimea si luxul trsurilor, contrastnd nu numai cu mizeria satelor din jur, dar chiar si cu nftisarea general a capitalei, i impresioneaz n mod deosebit pe strini. 110 Viena scrie Laurengon vinde n Tara Romneasc o multime de clesti din cele mai elegante [...]. Cred c, dac tinem seama de populatie, n Europa snt putine orase unde s se gseasc un att de mare numr de echipaje ca la Bucuresti. Fiecare negustor si are trsura sa, iar boierii si le schimb n fiecare an." Un cltor englez, reverendul Robert Walsh, care strbate Bucurestii n anii 1820, venind de la Constantinopol, ntr-un moment cnd tocmai izbucnise ciuma, noteaz si el: Cel dinti lucru ce m-a izbit uitndu-m pe strad a fost multimea de echipaje strlucitoare, care alergau n toate prtile sau asteptau n fata portilor. Erau noi si frumoase datorit lacului si podoabelor aurite. Era ceva cu totul nou pentru mine care, de mult vreme, nu mai vzusem dect cte o arouba trecnd din cnd n cnd pe strzile din Pera (cartier european din Constantinopol n.n.). Boierilor le place nespus de mult s-si arate obiectele acestea, pe care dau sume foarte mari; cci nu snt dect de fudulie, dup un an sau doi se hr-buiesc, si trebuie dati alti bani, pe altele, noi. [...] Vznd multimea de trsuri pe strad, am crezut c este cine stie ce mare primire la Curte, ca s aflu c, dimpotriv, n momentul acela, nici vorb nu era de asa ceva; numai c desrtciunea acestor boieri este att de mare, nct nu se pot mpiedica s nu-si arate luxul, chiar si n timp de cium." Cu toate acestea, noteaz acelasi Walsh (dar si alti cltori), vizitiii nu snt ntotdeauna la nltime! Cci, dac boierii cei mai bogati si fac rost de arnuti cu nftisare semeat, cu haine brodate pe la toate custurile, cei mai multi se multumesc cu tigani, mai mult sau mai putin zdrentrosi, n asa fel nct vizitiul, dup spusele lui Walsh, face un contrast desvrsit cu stpnul". Un alt cltor britanic, Sir Robert Ker Porter, care strbate Principatele tot cam pe vremea aceea, este si el mirat de luxul boierilor, care i se par eleganti, cu o anumit nonsalant" (graceful care-lesness of the manners). Triesc, scrie el, ntr-un lux si ntr-o bogtie care cu greu pot fi depsite n vreuna din capitalele Europei. Balurile si petrecerile date de ei, cu rochiile si pietrele scumpe pe care le poart sotiile lor, ntrec orice nchipuire." 111

Aceeasi impresie de elegant si de lux o are si brigadierul general Sir Robert Wilson, care trece prin Principate n 1812, cu prilejul unei misiuni diplomatice legate de tratativele de pace ruso-turce pe care Anglia ar dori s le vad duse ct mai grabnic la bun sfrsit. Despre receptia dat n cinstea lui la Bucuresti, scrie: The costume of the women is here very gay; and I think that I have noticed one or two fashions, wich will be admired in England. [...] I have never read of Wallachia's beauties, but they are no mean rivals of Venus's better known and more vanted establishments. If I may judge from my dinner to-day, Wallachia must also be an Epicurean abode. I have seldom sat down to a greater variety, or to viands better dressed." La Iasi, este primit de boierul principal" (bas-boierul"?) ntr-un interior splendid, unde sufrageria avea o lungime de o sut douzeci de picioare40. Dac membrii elitei occidentale erau uluiti de luxul izbitor al boierilor nostri, este usor de nchipuit ce efect putea el s aib asupra nevoiasilor din tar. Povestirea, ndrzneat si pitoreasc, lsat de arhimandritul Grigore, care avea s ajung episcop de Arges, despre vizita lui la marele sptar lenchit Vcrescu, ajut s ne facem o idee. ntruct, n ajun de Pasti, sfintia sa primise vizita boierului, pe ct de nvtat pe att de bogat, se hotrste s i-o ntoarc: Dar cnd m apropiai de poarta cea mare, deodat m oprii, vzui o multime de oameni narmati cu tot felul de arme, Seimeni, Slujitori, Arnuti, Panduri; fel de fel de strigri s-auzeau, deodat rsunnd trmbitele, surlele si tobele, multime de cai, multi armsari necheznd, povol-nici, iedecuri cu harsale de sus pn jos strlucind de aur si de argint. M strecurai cum putui pn lng poarta scrii; acolo ntmpinai pe altii, narmati cu sulite lungi, cu buzdugane groase, cu pusti, cu pistoale; tare spimntat psii tot nainte, nevznd pe cineva ca s m opreasc, ajunsei la usa slii cei mari; acolo mi strpunse vederile lumina flcrilor de niste mngie de tombak poleit; un sunet plcut de viori, de naie, de tambure, amestecat cu glasuri femeiesti, dulci si ptrunztoare, m fermecar si pare c mi legar minile si picioarele n fiare; nu mai stiu cum deodat m aflai sculat repede si, n fuga mare, trecnd peste cte spusei, abia am nemerit poarta cea mare a curtii si am multumit lui Dumnezeu, cci m-am vzut cu picioarele slobode scpat din asemenea ispite"41. 112 Vechile resedinte, precum cea a lui Vcrescu sau cele desen.-, de Ion Ghica snt treptat nlocuite, ncepnd cu sfrsitul veacului al XVIII-lea, cu cldiri mari dup stilul apusean mai exact, vie-nez , unora din ele acordndu-li-se, ca la Viena, titlul de palate. Francois Recordon, care locuieste la Bucuresti din 1815 pn n 1821, scrie n ale sale Lettres sur la Valachie: Unele din aceste cldiri, de pild palatele boierilor Brncoveanu, Golescu, Romanetti, Filipescu, Cantacuzino si Vilarat, pot s atrag chiar si privirile persoanelor celor mai nepstoare, att prin strlucirea ce se descoper nuntru, ct si prin constructia care se schimb de la cldire la cldire" (dup ce se va ntoarce n Elvetia, Recordon va deveni arhitect). Totusi cele mai somptuoase din locuintele acestea curnd nu vor mai apartine marilor boieri, ci semn al capitalismului pe cale de aparitie unor bancheri sau oameni de afaceri, grecul Romnit si macedoromnul Meitani, de pild, acesta din urm cptnd de la mpratul Austriei, n 1825, titlul de baron. La sosirea rusilor la Bucuresti, n 1828, pentru cartierul general al comandantului-sef, a fost greu s se aleag ntre palatul" lui Meitani si cel al banului Grigore Brncoveanu. Un mare boier, Constantin (Dinicu) Golescu, cheltuieste mult pentru a nfiinta la Bucuresti o Societate literar" (cu caracter politic foarte limpede) si la Golesti o scoal deschis tuturor, dar nu st n cumpn nici cnd este vorba s-si ridice pentru el, la Bucuresti, ncepnd cu 1812, pe podul" Mogosoaiei, lng biserica mai mic a Kretzulestilor, un palat cu peste douzeci si cinci de ncperi, care, dup 1837, avea s devin palatul domnesc al lui Alexandru Ghica si, mai trziu, dup ce a fost transformat si mrit, palatul regal al lui Carol I pn ce, n anii 1930, regele Carol II a pus s fie drmat si nlocuit cu actualul

Palat (Muzeul National de Art al Romniei). Conacele de la tar si schimb stilul mult mai putin. Adevrul este c boierii de rangul nti, cel putin cei din Tara Romneasc, nu-si mai vd de mosii, ca s se poat afla n preajma puterii" la Bucuresti. Toti strinii observ aceast deosebire ntre munteni si moldoveni. Wilkinson scrie, vorbind despre boierii din Tara Romneasc: Pun s li se ridice case frumoase la tar, dar fr gnd s stea vreo113 dat n ele; nct, dup ctiva ani, se drpn. Locurile cele mai minunate din ncnttoarea lor tar nu au puterea de a-i atrage si rareori i vezi plecnd din oras, oricare ar fi anotimpul. Ca si cei din Tara Romneasc, boierii din Moldova snt adevratii mari mosieri; ns acestia si dau mult mai mult silint si nu precupetesc timpul ca s-si vad de mosii, din care fac principala lor surs de bogtie. Venitul teritorial al unora din cei mai bogati se ridic la dou-trei sute de mii de piastri, iar cnd ajung n slujbe publice, lucrul acesta se face fr s-1 fi cerut ei." D'Hauterive stabilise si el aceast paralel, afirmmd c boierii moldoveni snt n general mai bogati si mai gospodari dect cei din Tara Romneasc, c le place viata la tar, preferind o viat ndestulat si patriarhal, ca niste stpni absoluti pe satele lor, unei vieti de slugi la curtea domnitorului. Se teme ns c si aici moravurile ncep s se strice. Cu-rnd, vom vedea cum lumea sporeste la oras, n dauna satelor, si cum luxul ce duce la srcie nlocuieste luxul de la tar, adevrat podoab si bogtie a unui tinut agricol, lux binefctor care nu zvrle comori pe plceri nebunesti, ci care se mndreste cu mprejmuiri foarte bune, cu herghelii frumoase, cu sate foarte ngrijite, ogoare bine muncite, stiind cum s scoat comori din toate acestea." Parrant, n 1798, n raportul su ctre Talleyrand, merge si mai departe: n Moldova, boierii snt mai bogati dect n Muntenia, n aceast din urm provincie, toti boierii, obisnuiti s-si gseasc rostul vietii n diferite slujbe date de Curte, nu se ngrijesc de mosiile lor, de satele de pe acestea, preferind viata de curteni ce stau de poman. La Iasi, mai toti boierii snt bogati si, n loc s umble dup favorurile domnitorului, mai curnd le dispretuiesc. O parte din an si-o petrec la mosie, ngrijind pmntul care, cu putin btaie de cap, le aduce venituri mari. De aceea au si de unde cheltui; duc o viat mbelsugat; casele lor snt mari si bine mobilate, si tot ce-i nconjoar este de bun gust, ceea ce nu se prea vede la Bucuresti, unde putem spune chiar c domneste un soi de srcie"... Viceconsulul nostru, care doar trecuse prin Bucuresti, poate c exagera un pic, ns impresia lui confirm alte mrturii. Ctiva mari boieri moldoveni ncep sa-si ridice, si la tar, locuinte ce pot fi calificate, n termeni occidentali, drept castele. Nicolas de 114 Giers, viitorul ministru al afacerilor externe al Rusiei, care, n 1841, si ncepe modest, ca viceconsul la Iasi, strlucita lui carier, si mai aminteste nc, minunndu-se, n Memoriile pe care le-a scris, peste o jumtate de secol, de locuinta familiei Rosetti de la Stnca, pe care o zreste foarte curnd dup ce intr n tar. Descrie mai nti, ca attia altii, goana nebun a celor opt cai, care, spre marea lui mirare, la frontiera de la Sculeni, au fost nhmati la trsura n care se afla el, o trsur din cele usoare: Goneam att de tare pe drumul acela plin de hrtoape, de suisuri si coborsuri, nct, la fiece clip, m asteptam s vd trsura rstur-nndu-se sau facndu-se zob. n ciuda strdaniilor noastre, ne-a fost cu neputint s domolim nflcrarea surugiilor. [...] Curnd, am ajuns la Jijia [...], pe malul creia se ridic n toat splendoarea sa minunatul castel al boierului Nicolae Rosetti-Rosnovanu"... La tar, ca si la oras, casa boierului este tot timpul deschis prietenilor si strinului n trecere pe acolo.

Ospitalitatea boierilor mol-dovalahi este proverbial. Chiar si observatorii cei mai putin binevoitori snt nevoiti s o recunoasc. Laurenton scrie n legtur cu aceasta: Boierii sau nobilii din Tara Romneasc snt foarte primitori cu strinii; snt bogati si darnici: trebuie s-o recunoastem mai nainte de orice." Fedor Karacsay noteaz c un strin poate intra n casa celui mai mare boier si c acesta l va gzdui fr mcar s-1 ntrebe cum l cheam, n anii 1830, Raoul Perrin va luda simplitatea de bun calitate a acestei ospitalitti: Am fost primiti n cteva case cu o politete ct se poate de frantuzeasc. Lucrul ce ne-a plcut cel mai mult, si de care ne vom aminti cu mare ncntare, a fost usurinta cu care moldovenii stiu s lase la o parte eticheta stingheritoare, mofturile, mndria nelalocul ei, si s fac n asa fel nct ntlnirile din casele lor s aib farmecul mbietor al ntlnirilor ntre oameni apropiati." Vedem din aceast observatie, care se potriveste cu attea altele, n ce fel contactul cu Occidentul si educatia frantuzeasc ndeprtaser, ntr-o singur generatie, corsetul de'rezerv scortoas adus din lumea turco-fanariot si pe care nc o mai vedea n societate un print de Ligne sau un Rochechouart, att de putin potrivit cu firea simpl si vesel a romnului din orice clas social. Occidentalizarea rapid nlturase ns si alte bariere, alte piedici avea s rup, treptat, legturile care, n familia traditional, i 115 tinea pe toti membrii ei legati de pater familias, cruia i se supuneau. Chiar dac autoritatea tatlui asupra fiilor rmne nc nestirbit si adesea tiranic, deoarece el este cel ce tine baierele pungii, care hotrste ce nvttur vor primi copiii, care le face rost de o dregto-rie si, adesea, le alege o nevast, am vzut, n povestirile lui Lange-ron si Rochechouart, brusca si totala emancipare a tinerelor neveste si a fetelor de boieri. O dat cu armata ruseasc de ocupatie (care vine n tar de trei ori n treizeci de ani si, de fiecare dat, st ani n sir!), un adevrat vrtej cuprinde societatea" din Iasi si din Bucuresti, n lumea aceasta, att de mult vreme lipsit de plceri, ofiterii rusi aduc cu ei dou npaste, dou boli care, de acum ncolo, aveau s devin endemice: jocul de crti si adulterul. ntruct biserica ortodox ncuviinteaz divortul, se pare c, din-totdeauna, n rndurile boierimii moldovalahe, s-a ajuns destul de usor la el. Cu noile moravuri, usurinta aceasta nu mai cunoaste margini. Wilkinson se mir vznd ct de usor acord Biserica divortul. Cum cstoriile erau adesea fcute cu sila, adic puse la cale de printi, care nu urmreau dect interesul material si mndria lor de cast, tinerii soti le desfceau adesea cu primul prilej ce se ivea. Wilkinson insinueaz c nsisi printii uneltesc pentru desfacerea cstoriei, pus la cale tot de ei, ca s propun o alta, si mai avantajoas. Tot el crede c zestrea fetelor nu este totdeauna pe potriva averii printilor si c bietii snt astfel pgubiti si siliti, la rndul lor, s alerge dup zestre. n uneltirile acestea este amestecat uneori si politica. De Giers ne citeaz cazul domnitorului Mihai Sturdza, care intervine pe lng patriarhul de la Constantinopol pentru a mpiedica divortul verisoa-rei lui prin aliant Mria Sturdza, al crei brbat, Constantin Sturdza, nu se nvoia s divorteze. Patriarhul i afuriseste pe Mria si pe ibovnicul ei, Nicolae Rosetti-Rosnovanu. Acestia, nfruntnd oprelistile, pleac la Viena, trec la protestantism si se cstoresc. Peste ctiva ani, Mihai Sturdza se ceart cu vrul lui, intervine n sens invers pe lng patriarh, iar acesta ridic anatema! Si perechea Rosetti redevine ortodox...42 Tot cam pe vremea aceea, Saint-Marc Girardin ne povesteste cu haz conversatia avut de el, ntr-o sear, ntr-un salon din Bucuresti, 116 cu un boier btrn. Acesta mrturiseste: Principiul bunelor moravuri este spiritul de familie; la noi, familia, din pricina divortului care se capt asa de usor, nu are nici o statornicie [...]. Copiii care-si au mama ntr-o familie, tatl n alta, si care, nestiind pe cine s respecte si s iubeasc, nu au nici centru,

nici punct de legtur; femeile care, la o petrecere, si ntlnesc primii doi sau trei brbati, snt la bratul celui de al patrulea si zmbesc atunci cnd al cincilea le d trcoale [...]. Puteti fi ncredintat c adulterul, asa cum este el la dumneavoastr, la noi ar fi un progres si c ceea ce, la voi, este o boal la noi ar fi un nceput de nsntosire, n societatea noastr, adulterul este cu neputint, deoarece el nu este dect preludiul unei alte cstorii..." Mai departe, autorul nostru l descrie pe interlocutorul su de o sear: N-am s uit niciodat chipul si purtarea lui n timp ce-mi vorbea. Un chip uscat si urt, dar foarte expresiv, n care este mai mult strlucire dect demnitate, asa cum mi reprezint eu fizionomiile din veacul al XVIII-lea; nici vorb de entuziasm sau prefctorie; ceva batjocoritor si rutcios; ns sarcasmul lui era ndreptat mpotriva pcatului [...]. n timp ce-mi vorbea pe tonul acela musctor si sec, nvrtea printre degete un sirag de boabe de chihlimbar, dup obiceiul oriental: purta vesminte orientale, nct, vzndu-1 cum sta jumtate tolnit pe divan, nfsurat n faldurile anteriului su de mtase si n haina de blan, linistit si aproape neclintit, n afara minilor care se jucau masinal, odihnindu-se de-a binelea, miscndu-si doar ochii mici si cenusii, ce sclipeau din cnd n cnd, si buzele care se tugu-iau ca s alunge un zmbet, chipul acela batjocoritor si european fcea un contrast ciudat, dar atrgtor, cu purtrile, vesmntul si siragul orientale." Desi cstoria n clasa conductoare era nestabil, nunta, la oras, nc mai semna cu o serbare cmpeneasc, amintind cele mai vechi traditii trnesti, cu vdite rdcini pgne. Mai nti, era petitul; petitorii, prietenii biatului ce voia s se nsoare, veneau, din partea acestuia s cear printilor mna fetei. Era prilej de adevrat ceremonie, cnd se bea si si fceau daruri unii altora. Dup ctva timp, urma logodna, cu preoti, diaconi, cn117 treti, lutari tigani iar petrecerea tinea pn a doua zi dimineata. Dac viitorii soti fceau parte din marea boierime, ne spune Ion Ghica, obiceiul cerea ca tinerii, cu cteva zile nainte de nunt, s fie prezentati la Curte, unde avea loc ceremonia srutrii minii (n gr. kero-philimd) domnitorului si a Doamnei, ca s li se cear binecuvntarea. Cu cteva zile nainte de nunt, tot cartierul si drumul de la casa mirelui pn la aceea a miresei erau mpodobite cu ramuri de brad. n ajun, domnisoarele de onoare, din familia mirelui, crora li se spunea cltunrese (de la vechiul cuvnt cltun, ncltminte sau ciorap scurt), porneau, n trsuri elegante, ctre casa miresei. Fiecare din ele ducea cte un dar cu valoare de simbol: o tipsie pe care ardeau mirodenii, o stropitoare cu ap de trandafir, flori, fir de aur semne de bogtie. Darurile acestea simbolice erau urmate de altele, mai substantiale, saluri, giuvaieruri, stofe scumpe, bani... n unele regiuni, datina cerea ca mireasa s-i druiasc mirelui un cal frumos de clrie; era calul de ginere. Urmau apoi cntece trnesti, adesea cu dou ntelesuri, si dansuri dup muzica tarafului tignesc. Sosea ziua cea mare a nuntii. Ceremonia avea loc, de obicei, pe la prnz, n biserica parohiei, si mireasa nu se mai ntorcea la casa printilor, de unde cavalerii de onoare, rude si prieteni ai logodnicului, veniser s-o ia cu un adevrat alai. Miresei i sedea bine s lase s-i scape cteva lacrimi, n timp ce tiganii cntau cntece glumete. Dup ceremonia religioas, petrecerea, cu jocuri, mncare si butur, tinea mcar trei zile, la cei din popor, si pn la sapte zile si sapte nopti, fr oprire, la boier. Astfel, n anumite mprejurri importante ale vietii, mai ales cele ce presupuneau amestecul bisericii, ca botezul, cstoria, nmor-mntarea si, binenteles, srbtorile din calendarul ortodox si, slava Domnului, erau destule! , urma traditiilor era nc foarte puternic n rndul aristocratiei, n ciuda influentei turco-fanariote, mai nti, si, dup aceea, franceze. Dac urma aceasta era nc vie la oras, cu att mai mult era ea la tar, acolo unde boierul, n pofida diferentei de avere si de putere, tria totusi n simbioz cu lumea trneasc.

Resedintei boieresti de la tar tranii i spuneau curte": m duc la curte este o expresie ce s-a pstrat pn n veacul nostru pentru a spune c cineva se duce la casa boierului". Iar n trecut, era cu adevrat un soi de curte", unde tria, desi ierarhizat cu grij, o 118 ntreag lume, de la stpn pn la ultimul tigan, ntr-un fel de familiaritate zilnic. Conacul boierului se afla n mijlocul unei adevrate aglomeratii de colibe, hambare, suri, ptule, grajduri; cteodat, moara era tot acolo, fierria potcovarului fiind si ea nelipsit; totul era supravegheat de vtaf sau logoft. Era un soi de unitate economic nchis, unde misunau o multime de rndasi, de grjdari, de slugi, de asemeni mesterii tigani, ntre acest centru" si satul vecin, sau satele nvecinate, era un nencetat du-te-vino, de vreme ce mosia era lucrat n dijm si cea mai mare parte a treburilor de la curte" se fcea prin clcile trnesti. Era o societate ce amintea, la cellalt capt al lumii, societatea din Brazilia colonial descris magistral de Gilberto Freyre n Casa grande e senzala. Toat lumea aceasta era datoare s fac ceva pentru stpn, dar si stpnul era dator s fac ceva pentru fiecare. Chiar dac uneori ajungea la nentelegere cu tranii, tot el era ocrotitorul lor firesc mpotriva abuzurilor puterii. Si tot la el se duceau tranii cnd nu mai aveau grne ca s ajung de la o recolt la alta. La cei bine vzuti, boierul venea ca martor cnd se cstoreau si era nasul copiilor lor. Se stie c pn si un boier de o zgrcenie proverbial, cum era Constantin Conachi, mare logoft al Moldovei, vesnic n judecat cu tranii proprietari din vecintatea mosiei sale, tinea tot timpul n casa lui sase-sapte fii de boieri de rang mai mic si nzestra toate fetele din sat cnd preotul spunea c snt fete srace; la nunta fetei sale cu caimacamul Nicolae Vogoridi, a nzestrat dousprezece perechi de tineri trani, cstoriti tot atunci, cu cte o pereche de boi, o vac si o mie de lei. Chiar n casa boierului, triau, pe lng guvernanta nemtoaic si preceptorul francez sau neamt, ctiva membri ai unor familii de boiernasi, care aveau cte o slujb; copiii lor primeau aceeasi educatie ca si copiii stpnului, lucrul acesta fiind pentru ei cel mai sigur mijloc de a ajunge cndva, cu sprijinul patronului", la vreo slujb n administratie. Un autor francez, Marcel Emerit, care, ntre cele dou rzboaie mondiale, a publicat o lucrare temeinic despre situatia trnimii romne n veacul trecut (v. Bibliografie), unde, n 119 general, nu-i prea iart pe boieri, scrie n legtur cu aceasta: Trebuie s spun c, spre cinstea lor, aveau cultul nvtturii ntr-o msur att de mare, nct nu se multumeau s-si instruiasc propriii lor fii, cci dasclul pe care-1 tineau n cas era adesea pus s-i nvete s scrie si s citeasc si pe copiii de trani, preceptorul francez si rspndea nvttura (att ct avea) asupra micilor boieri, a boierilor scptati sau a tranilor de frunte care se nvrteau n preajma conacului; stpnul ddea adesea chiar si burse pentru ca fiii micii boierimi s poat face si ei cltorii n strintate." Radu Rosetti, n Amintirile saie, afirm c, n raporturile dintre boier si toat aceast clientel care se nvrtea n jurul lui, nu exista nimic ce ar fi adus a ngmfare sau a trufie. Mult vreme, mobila din casele boieresti de la tar rmne destul de rustic. Unchii lui Radu Rosetti si aminteau c, la tar, era putin mobil apusean" nainte de plecarea lor n strintate n 1830. Cnd aveau musafiri, se ngrmdeau mai multi n odile de dormit, brbatii de o parte, femeile de alta. Musafirii si aduceau de obicei si slugile cu ei. Dimineata, la sculare, Ii se ddea dulceat si ap rece, apoi cafea turceasc si lulele... Aceeasi viat de trndvie pe care a descris-o si printul de Ligne. Prnzul l luau mpreun, pe la zece dimineata; dup care, cei mai n vrst se asezau turceste pe divanuri, cu luleaua, ca s sporoviasc, frecnd tot timpul ntre degete boabele siragului de chihlimbar, de agate sau de fildes. Dup prinz, dup ce se odihneau un pic, se apucau s joace crti si o tineau asa pn noaptea trziu, dup cin, la lumina luminrilor de seu. Da, candelabrele erau de argint, ns luminrile erau de

seu, deoarece n mod ciudat n tara aceasta, care producea o cear vestit n toat Europa, luminrile de cear erau numai pentru Domnitor ...si pentru Biseric. Boierii citeau gazete, frantuzesti sau nemtesti, aduse cu mare cheltuial de la Viena, prin mijlocirea consulatului Austriei, care beneficia de altfel, n acest scop, de curieri speciali, pltiti de crmu-irea din Moldova. Cnd Austria, n 1812, l urmeaz pe Napoleon n campania din Rusia, boierii nostri nu vor avea gazete timp de cteva luni... Cei mai tineri si petreceau timpul clrind si vnnd; ns, desi vntoarea pare s fi fost la mare pret n unele din familiile boieresti 120 din Moldova, strinii de seam ce vin n trile romne se mir adesea vznd ct de putin este practicat n Muntenia n clasa conductoare. Ca s-1 numeasc pe nobil, romnii mprumutaser termenul de boier de la vecinii lor slavi cu care, n Evul Mediu, triser ntr-o strns simbioz. Cuvntul ca atare (boljar) pare s fie de origine mai ndeprtat, protobulgar (grupul lingvistic tiirk) sau dup un autor recent peceneg. Termenul era ambiguu: boierime desemna calitatea de nobil, n general, iar boierie, slujba sau dregtoria detinut n aparatul de stat. Potrivit traditiei bizantine, puteai fi boier dac erai fiu de boier sau cnd cptai de la domnitor dregtoriile, de pild, de logoft sau de sptar. Intr-o vreme mai apropiat de noi, dup adoptarea sistemului administrativ european" si dup desfiintarea oficial a titlurilor nobiliare, termenul boier va aluneca, foarte firesc, ncepnd cu mijlocul secolului al XlX-lea, ctre a treia acceptie, nvecinat, care, n epoca contemporan, va fi cea mai curent: mare mosier, oricare ar fi fost obrsia lui social43. Existenta unei nobilimi mosieresti, anterioar chiar ntemeierii trilor romne n secolele al XlII-lea-al XlV-lea, este dovedit cu documente. Astfel, diploma acordat de regele Ungariei Bela IV Ospitalierilor de Ia Sfntul loan din Ierusalim (Cavalerii loaniti) n 1247, ca s-i stabileasc n Oltenia dup nvlirea devastatoare a mongolilor (ns cavalerii nu se vor stabili temeinic), mentioneaz, alturi de rustici, pe maiores terrae, crora suzeranul ungur le acord privilegii exceptionale, bunoar de jurisdictie. Ceva mai trziu, n trile romne, boierii apar ntotdeauna alturi de domnitor cel putin, cei mai de seam dintre ei n calitate de cosemnatari ai unor tratate, diplome sau hrisoave, si ca mari electori" la fiecare schimbare de domnie. Boierimea n-ar fi putut s-si nsuseasc asemenea drepturi exorbitante dac n-ar fi preexistat desclecatului". Nu vom intra aici n discutiile privitoare la originea acestei nobilimi mosieresti, care se primeneste ntruna prin vointa domnitorului (mai ales n vreme de rzboi), n schimb, este interesant s mentionm prerea ctorva cltori, prere acceptat la nceputul secolului al XlX-lea, si anume c vechea aristocratie era de origine slav. Iat ce spune Lagarde: 121 Valahii ne ncredinteaz c ei se trag din romani [...]. ns boierii de vit veche spun c ei se trag din slavi si c snt de alt neam dect cel al oamenilor de rnd, care se trag din romani amestecati cu daci [...]." Nu avem totusi nici un element care s ne ngduie s spunem n ce msur baronii", care apar n preajma domnitorului n momentul ntemeierii voievodatelor, n veacul al XlV-lea, erau de o veche obrsie slav, coborau dintr-unul din ultimii nvlitori turanici (pecenegi, cumani) sau se trgeau din fondul romnesc autohton. Fapt este c, nc din primele documente rmase de la domnii Trii Romnesti sau ai Moldovei, acestia apar strjuiti de sfetnici, uneori fr titluri, alteori cu titluri de origine slav sau bizantin, pe care le-am mai ntlnit n sfaturile si la curtea ultimilor domnitori

fanarioti. (Astzi, istoricii nostri folosesc foarte mult expresia regimul feudal" pentru a caracteriza toat perioada de dominatie politico-social a boierilor, perioad ce merge pn la mijlocul secolului al XlXlea. Dup prerea noastr, avem de a face cu un abuz de limbaj, explicabil numai prin conotatiile politice si dogmatice ale expresiei; n aceast acceptie, regim feudal" nu mai este dect un termen vag, cu nuant peiorativ, pentru a desemna un anumit vechi regim" de dinainte de era capitalist. Existenta, ntr-o anumit societate, a unei oligarhii, stpn pe cea mai mare parte a terenurilor agricole si pe mai toat puterea, nu este ns suficient pentru a da acelei societti calificativul de feudal". Dac prin feudalitate ntelegem sistemul instaurat n Europa occidental si numai n anumite tri caracterizat: 1) printr-o structur piramidal, unde relatiile de la om la om nlocuiesc supunerea individului fat de stat, 2) prin fractionarea suveranittii cu o cvasiindependent, n cele din urm, a marilor seniori, crora regele le-a cedat unele drepturi fiscale si judiciare, 3) prin caracterul ereditar al titlurilor si privilegiilor, atunci un astfel de regim n-a existat niciodat stricto sensu n Principatele romnesti Muntenia si Moldova, ci numai n Transilvania si n Banat, provincii ce tineau direct de coroana Ungariei. Iar dac domnii Munteniei si ai Moldovei au fost din cnd n cnd vasalii Ungariei sau ai Poloniei, inserndu-se astfel n sistemul feudal al Europei centrale, avem de a face cu o vasalitate extern, care nu afecteaz structura social si politic a trii, calchiat mai curnd dup modelul bizantin.) n Principate, nu au existat feudali proprietari de feude. Suveranul nu are, n principiu, dect supusi. Aidoma tranului cel mai srac, 122 boierul cel mai bogat si mai influent, la porunca domnitorului, poate fi nimicit; i se iau toate dregtoriile, toat averea si, adesea, chiar i se taie capul. Cu toate acestea, nainte de era fanariot, o mn de familii are o putere nemrginit, care, ntr-un anume fel si prin nssi natura ei, este deasupra puterii domnitorului: este vorba de dreptul de a-1 alege pe acesta. Si cum totdeauna exist tabere si grupri, am vzut la ce dezordine, la ce instabilitate a dus acest sistem electoral. Se cuvine ns s spunem c, n ciuda amestecului tot mai frecvent si mai hotrtor n treburile Principatelor, turcii, pn la instaurarea regimului fanariot, nu s-au legat de dreptul marilor boieri de a-si alege domnitorul. Si, paradoxal, pn la sfrsitul secolului al XVII-lea, puterea aceasta nemsurat devine tot mai duntoare, cci vedem o mn de familii pe deplin ncredintate, de bun seam, de dreptatea privilegiilor lor, avnd sub ochii lor pilda magnatilor maghiari si polonezi dispunnd dup bunul lor plac de tron, unde o tabr sau alta si pune, pe rnd, omul ales de ea, care, cteodat, nu este dect un om de paie44. ntr-un fel, regimul fanariot aduce cu el o ntrire a puterii centrale: numirea noilor stpni atrn numai de alegerea Portii, care nu se prea sinchiseste de preferintele boierilor, ns, chiar de la sfrsitul secolului al XVIII-lea, datorit rzboaielor austro-ruso-turce, boierii ridic din nou capul, trimit petitii la Viena si la Sankt-Petersburg, propun ntoarcerea la vechile capitulatii" cu Poarta si accesul la tron al boierilor pmnteni. Noi partide" se ncheag n jurul a dou-trei familii, n Tara Romneasc, familiile de frunte n acel moment snt Ghica, Vcrescu, Filipescu; n Moldova, Sturdza, Rosetti, Bals. Si dac exist dorinta sincer de a slbi strnsoarea tiraniei otomane, ndejdea tainic de a-1 vedea pe unul de-al lor pe tron nu lipseste nici ea. O zical care s-a pstrat pn n zilele noastre ilustreaz foarte bine aceast atotputernicie a unui mic numr de familii: Voie la tine ca la banul Ghica. Se pare c vine de la faptul c, prin 1800, btrnul Dimitrie Ghica, fostul mare ban al Craiovei, doi din fiii si ajungnd si ei mari bani la rndul lor (alti doi avnd s domneasc n Muntenia numaidect dup sfrsitul erei fanariote), avea att de multi fii, gineri, nepoti si veri n Divan, nct era destul s-1 ai de partea ta ca s cstigi! Am fcut aceast digresiune asupra originii institutiei nobiliare la romni, deoarece am dori s struim

asupra unui aspect ce nu pare 123 s fi fost ndeajuns pus n lumin de istorici, si anume c, n perioada fanariot, si n pofida tuturor piedicilor puse de puterea otoman si de uneltele ei, grecii din Fanar, cteva zeci de familii pmntene izbutesc s-si pstreze privilegiile, un adevrat tur de fort, vreme de cteva secole. Unii istorici sustin c mcelrirea boierilor, care marcheaz istoria n secolele al XV-lea-al XVI-lea, la fiecare schimbare de domnie, ar fi dus la disparitia vechii clase boieresti si la venirea la putere a unei pturi noi, n cursul secolului al XVII-lea. Lucrrile cele mai recente infirm aceast opinie: de cele mai multe ori, marii dregtori din secolele al XVTI-lea-al XVIII-lea se trag direct din familii ce au jucat rolurile cele mai de seam n veacurile de mai nainte si a cror genealogie merge uneori pn la nceputul secolului al XV-lea de pild, Buzestii, Florestii, Brncovenii sau Golestii, n Tara Romneasc, familiile Bals, Sturdza, Strcea etc., n Moldova45. Oricum va fi fost, pe noi ne intereseaz constatarea c cele mai multe familii care domin n secolul al XVII-lea strbat fr greutate toat epoca fanariot si se afl nc la putere n prima jumtate a secolului al XlX-lea. Protestele boierilor pmnteni, de la nceputul secolului, ndreptate mpotriva grecilor care au pus mna pe toate dregtoriile", si chiar cifrele pe care le va da de pild un Ion Ghica au oglindit poate un anumit adevr momentan; ele snt ns dezmintite de statistici: tot timpul epocii fanariote, cam 80% din membrii Divanurilor Trii Romnesti si Moldovei apartin familiilor pmntene. Un studiu recent d n medie, pentru Moldova, 81% pmnteni, contra 19% greci sau levantini, iar pentru Tara Romneasc, 78% contra 22%46. Sprijinindu-ne pe cercetarea unui numr de vreo sut de documente din Muntenia, datnd din 1771 si pn n 1848, am dori, la rindul nostru, s subliniem faptul c, dac proportia membrilor de origine greceasc din Divanul Trii Romnesti scade dup restauratia domniilor pmntene n 1822, de la 22% la 9%, n schimb proportia membrilor Divanului apartinnd marilor familii pmntene (vreo douzeci n Tara Romneasc, vreo dousprezece n Moldova) rmne neschimbat cam 70% sub regimul fanariot, ca si dup 182147. Rezumnd, putem spune c, n limitele pe care i le lsa stpnirea turceasc, puterea, n trile romne, din Evul Mediu si pn la mijlo124 cui secolului al XlX-lea, a oscilat tot timpul, ntr-un echilibru instabil, ntre un regim autocratic si un regim oligarhic. Persistenta, de-a lungul veacurilor, a unei asemenea oligarhii este cu att mai vrednic de luare-aminte cu ct titlurile nobiliare, ntocmai ca la Bizant, nu snt ereditare. Dac urmasii unui mare dregtor nu mai ajung pn la dregtoriile de prim rang, familia poate s decad. Acest sistem, care era o stare de lucruri din vremurile cele mai ndeprtate, este institutionalizat n vremea fanariot, dup reformele lui Constantin Mavrocordat: pe viitor, boierii snt mprtiti n boieri de clasa nti, boieri de clasa a doua si boieri de clasa a treia. Iar dac urmasii unui boier nu mai ajung nici mcar la dregtoria cea mai modest, ei cad n categoria mazililor, adic a boierilor deczuti" pstrnd totusi, ca si urmasii lor, unele privilegii fiscale. Si, asa cum la fiecare generatie putem vedea nou-veniti care ptrund n grupul celor mari" si uneori chiar rmn acolo, putem vedea, la fel de bine, un neam, pn mai ieri puternic, intrnd n umbr, ca apoi s se sting de tot. Cum se explic arunci relativa stabilitate a nucleului dur" din centrul acestei nebuloase variabile numite nobilimea moldovalah? Prin trei factori esentiali: mai nti, baza ei economic, marea proprietate asupra pmntului; apoi precaritatea puterii domnitorului, silit s colaboreze cu singura fort organizat din tar; n sfrsit, uimitoarea solidaritate de clas" a celor cteva zeci de familii care n

ciuda rivalittilor, a intrigilor si a certurilor dintre ele alctuiesc o microsocietate, care tine foarte mult la privilegiile ei si care trieste ntr-un fel de endogamie. Baza economic a boierilor fusese ntotdeauna si aproape exclusiv proprietatea asupra pmntului. Am vzut c aceast baz economic exist chiar nainte de ntemeierea trilor romne si de intrarea lor n reteaua feudal din estul european. Dup aceea, domnitorii vor mprti, n mod obisnuit, credinciosilor lor si celor mai viteji dintre rzboinici pmnt din propriile lor domenii sau terenuri nedestelenite ori confiscate sau rmase fr mostenitori. Procesul de srcire si de nrobire a tranilor si corolarul lui, extinderea latifundiilor, nu iau ns amploare dect la sfrsitul secolului al XVI-lea, n circumstante politice si economice care afecteaz imperiul otoman. Din acel moment, procesul se va nrutti ntruna. 125 n secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, asistm la acapararea progresiv a pmntului de ctre marii boieri, n dauna tranilor liberi, al cror domeniu se micsoreaz dramatic. Acest asalt al marilor proprietari mpotriva propriettii trnesti se accentueaz chiar, asa cum vom vedea, n epoca de care ne ocupm, ntruct eliberarea negotului cu grne impus Turciei prin tratatele de pace, ncepnd cu cel de la Kuciuk-Kainargi, a provocat o crestere spectaculoas a preturilor la produsele agricole, ndemnndu-i pe marii proprietari s exploateze la maximum tot pmnrul arabil. Se apreciaz c, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, clasa boierilor stpneste ceva mai mult de jumtate din pmnrul arabil al trii. Cte-va cifre: n Oltenia, n timpul ocupatiei austriece 1718-1739, administratia imperial nregistreaz 741 de sate, dintre care 340 apartin tranilor liberi (mosneni), 240 boierilor, 104 mnstirilor; 38 fac parte din domeniul domnesc. Ne aflm ns n tinutul unde trnimea liber s-a mentinut cel mai bine. In Moldova, un recensmnt din 1803 arat c, din 1711 sate si trguri: 23 apartin statului (domeniu domnesc), 215 mnstirilor, 546 tranilor liberi (rzesi), 927 boierilor. Iar din aceste 927 de sate apartinnd boierilor, peste jumtate, 470, snt n mna unui numr de 28 de familii. Cteva exemple: n primul ptrar al veacului al XVIII-lea, un Gheorghe Ursachi, fost mare vistiernic, las la moartea lui 104 sate sau prti din sate. Tot cam pe atunci, Gheorghe (lordache) Rosetti, si el tot un fost mare vistiernic, persoan de vaz, a crui carier, fcut numai din salturi, umple cu isprvile sale paginile cronicarilor vremii, posed 82 de sate ntregi, 13 jumtti de sat, prti din alte 71 de sate, 7 mori, 9 vii, un teren mare la Iasi fr a mai pune la socoteal 30 de sate date mai nainte ca zestre fiicei sale. Un sfert de veac mai tr-ziu, urmasii lui directi posed 161 de sate n Moldova. Aceeasi situatie este si n Tara Romneasc, unde o mn de familii stpneste sute de mii de hectare. Lagarde scrie n 1813: Am cinat asear la Brncoveanu Basarab, singurul urmas al acelui nefericit domnitor ucis cu atta cruzime n castelul celor sapte turnuri ...Trece drept cel mai bogat boier din Tara Romneasc; averea mostenit de la strmosi este evaluat, n mosii, la aproape patru milioane de piastri"48. La mijlocul secolului al XlX-lea, un observator italian, G. Vegezzi Ruscala, afirm c trei sferturi din mosiile boie126 resti snt mprtite ntre dou sute de familii, care, n felul acesta, au mare nrurire asupra vietii politice si economice a celor dou tri" si, mai departe, c cincisprezece sau douzeci de familii ar stpni, direct sau indirect, peste o treime din teritoriul Principatelor". Dac marii boieri" nu numr dect vreo cteva zeci de familii, cti snt, n total, boierii de diferite categorii, n cele dou provincii? Nici n aceast privint afirmatiile contemporanilor n legtur cu enorma proliferare a boierilor cu titluri", la sfrsitul epocii fanariote, nu rezist la proba documentelor: analiza unui recensmnt, cerut n 1829 de ctre comandamentul rusesc, d la iveal, n Muntenia, doar

766 de familii de boieri (cu micii boieri, sau boiernasi, cu tot), la o populatie de aproape 165 000 de familii, adic o proportie de 4,64 la mie, ceea ce nseamn de trei ori mai putin dect proportia de nobili din Franta sub Vechiul Regim, n ajunul Revolutiei49, n 1858, n momentul desfiintrii titlurilor nobiliare, cifrele vor fi de peste dou ori mai mari, dar si populatia va fi crescut n proportii considerabile. Nu avem o analiza la fel de amnuntit pentru Moldova, ns printul Nicolae Sutu, fiul ultimului domnitor fanariot din Tara Romneasc si fost ministru de finante al lui Mihai Sturdza, n Moldova, ne d, pentru orasul Iasi, n ale sale Notiuni statistice despre Moldova (1849), numrul de 600 de boieri si de fii de boieri (indivizi, nu familii) la o populatie de 18 512 familii. Desi este greu s se deduc din primul numr cte familii nobile existau, este evident c avem de a face, si aici, cu acelasi ordin de mrime ca si n Muntenia, dac nu cumva mai mic, de vreme ce este vorba de capital, unde se poate presupune c privilegiatii se aflau n concentratie mai mare dect n restul provinciei, n 1805, medicul german de la Sibiu An-dreas Wolf, care trise n Moldova nainte de 1797, ddea, pentru toate provincia, 800 de familii de boieri. n pofida comunittii de limb, de cultur, de traditii si de structur politico-social n cele dou tri, formarea patronimelor, n clasa boiereasc, difer de la un tinut la altul. Sufixele -eseu si -eanu, indicnd obrsia, predominante n Muntenia, snt foarte rare n Moldova (Brescu, Miclescu, Koglniceanu), unde cele mai multe din numele de boieri se trag de la un prenume (Bogdan, Costin, Lostache 127 ultimele dou, diminutive de la Constantin), sau de la o porecl, cum era cognomen n latin: Arbore, Movil, Purice, Ureche, Lupascu, Hurmuzachi (de la hurmuz, un fel de mrgea), Strcea (de la strc, specie de pasre de balt), Srurdza (la nceput Sturzea, fr ndoial de la sturz, turdus pilaris n limbajul ornitologilor); sau, n sfrsit, de la un nume indicnd o origine strin, real sau presupus: Cal-msul (calmuc), Cerchez (cerchez) etc. n Muntenia, dimpotriv, se poate spune c mai toate patronimele boieresti urmeaz dou modele: se termin n sufixele -eseu sau -eanu. Ultimul indic doar locul de obrsie sau, mai exact, locul domeniului principal"; este echivalentul particulei franceze de, de exemplu: Blceanu este stpnul din Blci, Cmpineanu, stpnul din Cmpina, Greceanu, stpnul din Greci etc. Terminatia -eseu, n schimb, este, mai nti, ambivalent: uneori este echivalentul lui -eanu, radicalul desemnnd locul de origine sau domeniul, alteori arat descendenta dintr-un strmos, ntemeietorul puterii neamului; n acest caz, sufixul nseamn fiul lui..., urmasul lui... . Se stie sigur, de pild, c Buzescu vine de la Buzea (buzatul), Florescu, de la Flo-rea din veacul al XlV-lea, Bengescu, de la Stanciu Benga din veacul al XV-lea etc. ns treptat aceast acceptie dispare, ca s lase locul acceptiei geografice: Golescu este stpnul din Golesti, Dudescu este stpnul din Dudesti, Vcrescu, stpnul din Vcresti. Echivalenta dintre sufixele - eanu, - eseu si particula de (din) este att de nemijlocit, nct, veacuri de-a rndul, pe documente se va scrie, indiferent, de exemplu, Matei Brncoveanu sau Matei din Brncoveni, Radu Kretzulescu sau Radu din Cretulesti, si, n plin secol al XlX-lea, marele logoft Constantin (Dinicu) Golescu, fiul lui Radu Golescu, si semneaz notele de cltorie n Occident: Constantin Rado viei din Golesti. De aceea, la nceputul secolului al XlX-lea, unii boieri, n relatiile lor cu apusenii, cad n ispita de a-si transcrie numele cu particula frantuzeasc, iar strinii le spun si ei tot asa: Lagarde, la primul ospt unde este poftit de un boier, n-tlneste, scrie el, pe Catinca de s***"; este vorba de Catinca Sl-tineanu, o tnr vduv, nscut Filipescu, de care avea s se ndrgosteasc. Rochechouart vorbeste si el despre Madame Costaki de Balche" (Bals) care-1 primeste la ea acas. Mihail Koglniceanu, viitorul prim-ministru al domnitorului Cuza, un adevrat democrat, 128

nu numai cu vorba, ci si cu fapta, semneaz primele lui lucrri sau articole scrise n francez Michel de Kogalnitchan facnd de altfel o greseal, deoarece ar fi trebuit s scrie: Michel de Kogalnic. Dar, cu cteva exceptii, foarte putine de exemplu, printre bucovineni, baronul Eudoxiu de Hurmuzaki, initiatorul marii colectii de documente a Academiei Romne , moda va trece foarte repede, spre deosebire de ceea ce s-a petrecut, si se mai petrece, cu unele nume din aristocratia maghiar sau polonez ce-i drept, din cele mai putin ilustre la care se adaug particula francez, cnd, de fapt, echivalentul ei n limba trii intr, cel mai adesea, n sufix. Tot ca n Occident, marile familii folosesc uneori mai multe nume, dup numele mosiilor sau al mostenirilor pe linie femeiasc: unii fii ai unui mare boier nu vor purta acelasi nume ca tatl lor. La nceputul secolului al XVIII-lea, strnepotii marelui vistiernic Bunea din Grdiste, sau Grdisteanu, poart nu mai putin de cinci nume diferite. S mai spunem si c obiceiul de a-i desemna pe boieri doar prin prenume, precedat de titlul pe care-1 aveau (ntocmai ca n Evul Mediu occidental, de exemplu le comte Jean", Pierre le vidame" etc.), dinuie adesea pn n secolul al XVII-lea, si, cteodat, chiar pn n al XVIII-lea, favorizat, de bun seam, de legturile strnse cu lumea otoman, unde numele de familie, practic, nu existau, individul fiind desemnat cu ajutorul prenumelui si al dregtoriei, urmat uneori de o porecl (Mehmed-pasa Kopriilu, Mustafa-pasa Bairactar etc.). De fapt, abia la nceputul secolului al XlX-lea, patronimele familiilor boieresti par s se fi fixat o dat pentru totdeauna. Si tot atunci, prima acceptie a sufixului -eseu (urmasul lui ...) va fi, n mod artificial, reluat cnd va fi vorba s fie creat, pe de-a-ntre-gul, o nou stare civil pentru burghezia ce-si fcea aparitia; copiilor ce mergeau la scoal, si care nu aveau nume de familie, li se va atribui din oficiu numele tatlui urmat de sufixul -eseu. Asa au proliferat brusc familiile lonescu (fiul lui Ion), Petrescu (fiul lui Petre), Vasi-lescu (fiul lui Vasile), ntocmai cum s-au petrecut lucrurile n Scan-dinavia cu familiile Ericson, Gustavson sau Svenson etc.; n afar de cazul c sufixul este lipit la numele meseriei tatlui sau a vreunui strmos: Popescu (fiul popii), Ceausescu (fiul unui ceaus) etc. 129 Boierimea din Muntenia si Moldova, de-a lungul veacurilor, primise multi strini n rndurile ei, mai ales atunci cnd turcii au distrus ultimele state crestine din Balcani. Mai multi membri ai familiei ultimilor despoti din Serbia, familia Brancovici, se refugiaz n tinut romnesc. Aveau s dea Munteniei un mitropolit si celor dou tri dou domnite. Infiltratia greceasc a venit ceva mai trziu, dar, asa cum am vzut, a fost mai puternic. Unele familii urc, chiar de la prima generatie, pn la cele mai nalte dregtorii si se asimileaz, nentrziat, prin cstoria cu fete de boieri pmnteni. Cei mai multi si pstreaz numele grecesc, asa cum au fcut familiile Cantacuzino, Catargi, Pallady, Rosetti, ns, n vremea fanariotilor, urmasii lor vor fi totusi socotiti pmnteni. n Muntenia, naturalizarea este nc si mai complet, datorit tendintei de a adopta un nume romnesc: numele sotiei sau, pur si simplu, numele mosiei". Asa s-a ntmplat cu unele familii ca Alexianu, Brtsanu, Prscoveanu, care vor juca un rol important n secolele al XVII-lea si al XVIII-lea si la care nimic nu mai aminteste vechiul patronim grecesc. Originea lor strin este cu totul uitat, nct, de pild, o ramur a Cantacuzinilor sau a familiei Chrisoscoleos cu greu vor putea dovedi, n secolul al XlX-lea, care a fost adevratul lor patronim... Despre strinul naturalizat se spune c este mpmntenit. n treact fie zis, nu este oare simptomatic faptul c, la poporul acesta la care nvlirile barbare au sters orice urm din cetatea antic, termenul generic pentru a desemna pmnrul deriv de la pavimentum, pavajul orasului? si c mormntul, chiar cnd nu este dect o simpl cruce de lemn nfipt n pmnt, deriv de la monumentum, n timp ce cetate (civitatem) nu mai desemneaz dect un castel ntrit? Si, fiindc vorbim despre Cantacuzini si despre familiile grecesti n general, iat ce scrie despre ele generalul Langeron tot el! Nu numai c (boierii) au cu totii pretentia c ar cobor cel putin din fostii

domnitori ai trii, dar chiar, ndeobste, spun c se trag din mpratii greci, iar unii, pe drept sau pe nedrept, poart nume care amintesc numele acelor mprati de la Constantinopol, slabi si nefericiti, dintre care aproape nici unul, de-a lungul a sapte sau opt veacuri, n-a domnit cu mretie si nici n-a murit de moarte bun. Ciudat si nesbuit pretentia aceasta, trufie de barbari, s spun c snt urmasii unor nelegiuiti, necunoscuti sau uzurpatori, ucigasi sau 130 ucisi! Cci ce altceva erau acei Comneni, Angheli, Lascaris, Andro-nici, Cantacuzini?" ... Iat imaginea pe care si-o fcea, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, despre mpratii Bizantului un mrunt nobil francez, al crui titlu de conte data doar de 150 de ani, acordat fiind unui strmos, favorit al lui Gaston d'Orleans... S fim totusi drepti: Langeron nu se nsela totdeauna. Poti spune vrute si nevrute dac nu are cine dovedi c lucrurile nu stau asa! Pretentiile unor familii fanariote erau mai putin ntemeiate... Printre familiile cu vaz la Fanar, era una cu numele Guliano. Un Constantin Guliano este mare logoft al Patriarhiei din 1668 pn n 1672. Fiul su primeste numele Paleolog, dar nu detinem nici o mrturie c lucrul acesta ar fi fost legat de vreo pretentie la o obrsie mprteasc. Asemenea attor altii, Paleolog Guliano s-a stabilit n Muntenia si a urcat n boierie". Familia se nrudeste cu Mavrocor-datii, cu Cantacuzinii si cu mai multe neamuri mari. Treptat, numele Guliano dispare; la a treia generatie, nu mai avem dect un Radu Paleologu. Acesta si mrit fata, Zoe, cu Barbu Vcrescu, cel care avea s fie ultimul mare ban al Craiovei (f 1832). Din cstoria aceasta, se naste, printre alti copii, o fat, Elisabeta, care avea s fie mritat cu Matei Ghica, nepotul viitorilor domnitori Grigore si Alexandru Ghica. Nefericit n cstorie, Elisabeta divorteaz n 1810 si se ntoarce la printi. Grdina marelui ban Vcrescu se nvecineaz cu biserica Tbcari" si casa parohial. Iar n casa parohial se afl tnrul Alexandru, feciorul popii Dumitru, o frumusete de biat, cu o educatie ngrijit datorit drniciei marelui boier Alexandru Filipescu, nasul si protectorul lui. Elisabeta Vcrescu se ndrgosteste de el. Dar la cstorie nici nu se putea gndi! O Vcreasc si un biat de pop! Elisabeta face totusi trei bieti cu el, crora, orict de mare era scandalul, trebuia s li se gseasc un nume. V-crestii ns nici nu vor s aud de asa ceva. Dup moartea Elisa-betei si a tatlui ei, btrnul ban Vcrescu, vduva acestuia, b-neasa" Zoe Vcrescu, semneaz un act de nfiere a nepotilor, pe numele ei de fat, Paleologu. Decretul de ncuviintare, dat de Alexandru Vod Ghica, apare n Buletinul Oficial din Muntenia la 17 februarie 1835. Dintre cei doi Paleologu ajunsi la vrst adult, al doilea, Alexandru, se va face cunoscut: tnr patriot cu idei naintate, nflcrat de pilda Revolutiei de la Paris din 1848, trage asupra domnitorului 131 Gheorghe Bibescu un foc de revolver, care doar l atinge pe acesta smulgndu-i epoletul de la uniform... Abdicarea lui Bibescu, putin dup aceea, l scap pe tnrul Pa-leologu de ocn. Dup nfrngerea revolutiei din Muntenia din 1848 el se va refugia la Paris si va fi tatl lui Maurice Paleologue ambasador al Frantei si academician, una din gloriile diplomatiei franceze sub a Treia Republic50. nfierea era ceva obisnuit. Sntem prost informati asupra modului n care era fcut n veacurile mai ndeprtate. Este posibil ca transmiterea numelui de ctre femei s se fi fcut uneori potrivit cutumei, fr s mai fie nevoie de vreun hrisov domnesc. Oricum, felul acesta de a transmite numele apare foarte des de-a lungul secolelor. Din secolul al XV-lea pn n al XlX-lea, de pild, n mai putin de patru sute de ani, numele Brncoveanu este transmis de patru ori prin femei, iar Golescu, de cinci ori! Dac la nceput actul pare s fi avut ca prim motivare dorinta de a duce mai departe un nume ilustru, mai trziu, n perioada de care ne ocupm, mostenirea pare s fi fost principalul mobil. In felul acesta, se

ajunge la niste schimbri uluitoare: Stirbeii din secolul al XlX-lea se trag din Bibesti, n timp ce vechea familie Stirbei devine Golescu. Dac, asa cum s-a vzut, folosirea particulei cnd se transcriu numele n francez sau german nu se rspndeste, n schimb chestiunea titlurilor strine nelinisteste ntr-o oarecare msur nobilimea moldo valah la acel nceput de veac. ntruct, n Principate, titlurile ierarhiei nobiliare feudale nu existau, cteva familii, foarte putine, din Muntenia sau din Moldova, obtinuser, cu prilejul vreunei misiuni diplomatice sau al vreunui exil politic, titluri strine, de la Sfn-tul Imperiu sau de la coroana Ungariei sau a Poloniei aceasta din urm acordnd, de altminteri, cu mult zgrcenie, cel mult o diplom de nobil polonez" (de vreme ce nici Polonia nu cunostea titlurile de tip occidental nainte de a se fi nceput ciuntirea ei de ctre vecinii cei mari, care s-au apucat s dea titluri ca s cstige nobilimea polonez de partea lor). Familiile domnitoare, adic acele familii care au dat domnitori Principatelor romne, nu au nici ele un statut bine definit, n termeni de nobilime occidental. Un mic numr dintre ele au un titlu de principe ereditar de la Sfntul Imperiu Romano-German" (familia Ghica si familia Brncoveanu n veacul al XVlI-lea) sau de la tarul Rusiei 132 (unele ramuri ale Cantacuzinilor si ale Sturdzestilor, n al XVIII-lea si al XlX-lea). ns diplomatii strini ne informeaz c, n vremea fanariotilor, s-a stabilit uzajul s se dea apelativul de principe nu numai domnitorului aflat pe tron (sau care a fost pe tron), ci si fiilor lui asa cum fac turcii, care le dau titlul de beyzade (fiu de bei), n limba romn: beizadea, ns la a treia generatie, urmasii trebuie s intre n rnd". Nu o fac, sau o fac din ce n ce mai putin, n relatiile cu strintatea; drept care, titlurile acestea de complezent s-au perpetuat pn n zilele noastre. Tot astfel, folosirea titlului de conte al Sfintului Imperiu, sau de baron, nu are curs n interior. Unui Dudescu, de exemplu, i place s se prevaleze de titlul de conte al Sfintului Imperiu, dar n-o face de-ct n fata strinilor. Nu s-ar fi cuvenit s-o fac n fata semenilor si: aici, alte criterii prevaleaz, mai subtile si, de altfel, schimbtoare. Totusi, datorit ocuprii Olteniei de ctre Austria (ntre 1718 si 1739) apoi a Bucovinei (ncepnd cu anul 1775), n sfrsit, dup anexarea Basarabiei de ctre rusi (1812), un numr tot mai mare de familii din Muntenia sau Moldova capt titluri nobiliare strine. Si, ntruct criteriile de colaborare" snt mai importante dect vechimea sau nsemntatea familiei, faptul este un prilej de nemultumire pentru familiile care se socotesc a fi cele mai suspuse sau apartinnd stocului" cel mai vechi ceea ce are ca urmare neasteptat aparitia pe blazonul mai multor asemenea familii, ca s nu fie mai prejos de micii baroni fabricati la Viena sau la Petersburg, a unei coroane de conte, la care, potrivit regulilor heraldicii occidentale, nu au dreptul. Adoptnd obiceiurile occidentale, fie si numai superficial, nobilimea moldovalah nu dobndeste n acelasi timp darul de a cruta banii si de a se gndi la ziua de mine, dar caracteristic burgheziei france/e si germane. Nici vorb de asa ceva! Dimpotriv: cerintele modei, echipajele strlucitoare, petrecerile, jocurile, cltoriile n strintate apas greu asupra veniturilor obtinute aproape exclusiv din proprietatea funciar, exploatat dup metode traditionale si chiar rudimentare. nc de la sfrsitul secolului al XVIII-lea, observatorii strini notau si deplngeau scurgerea aceasta a banilor pentru cumprturi de mare 133 lux din strintate. Raicevich enumera: blnuri din Rusia (jder, hermin, zibelin, rs si altele), stofe si museline din India si Alep, testurile cu fir de aur din Scio". De la Viena si Lipsea, unde caravanele de

negustori se duceau de dou ori pe an, erau aduse, cu crutele, postavuri fine de ln, stofe, pnz imprimat, obiecte de fier din Stiria, hrtie de la Venetia, medicamente, zahr rafinat din Fiume, cafea din America, plumb, cositor si obiecte de metal de la Niirnberg, de la Viena, din Franta, din Anglia o multime de giuvaieruri, mrgele, ceasuri si alte lucruri din aur si din argint"... Este, cum spun economistii, consumul ostentativ, plaga dintotdeauna a trilor srace. Cu deschiderea trii ctre Occident, aceste cheltuieli pentru lux sporesc si mai mult, devin nebunesti. Dac marii mosieri se descurc, de bine de ru, intensificnd exploatarea domeniilor lor si a tranilor! , boierii cei mici din provincie, adesea, si grbesc ruina, mai ales cei din zonele mai nalte, unde extinderea culturii griului de export n-a putut duce la mbogtire, asa cum s-a ntmplat n regiunile de cmpie. Micii boieri din vile Olteniei, de exemplu, care tin la vechile lor privilegii, ncearc s copieze ntru totul capitala: acelasi mobilier, aceleasi trsuri, aceiasi preceptori strini; mai mult nc: din Oltenia se merge direct la Viena sau la Paris, sau snt trimisi acolo, la pension, copiii (poate singurul cstig adevrat)... Atunci se fac datorii, sistematic. Cnd ajunge cutitul la os snt de ajuns ctiva ani cu recolt proast , se apuc s vnd o bucat de mosie, apoi nc una. n dou sau trei generatii, o ntreag ptur social srceste sau de destram. Cei mai multi pleac la oras, unde au o situatie mediocr, cutnd slujbe n administratie sau n profesiuni care le dau sentimentul c nu se njosesc prea mult. Altii, care nu se pot hotr s plece de pe mosia strmoseasc, redus la proportii de mizerie, se ntorc la o viat aproape trneasc. Cci, atunci cnd din avere n-a mai rmas cine stie ce mare lucru, viata mazililor, adic a urmasilor unor boieri de vit veche, nu se prea deosebeste de cea a tranilor liberi, mosneni (rzesi n Moldova). Conacele" se drpn; n jurul lor, nu vor mai fi, curnd, dect ogrzi cu psri si livezi. Caii de la trsur vor fi nhmati si la plug. Ca s se mbrace, se ntorc la postavul cel gros si la cojoc, n curnd, numai vechile pergamente, nglbenite de vreme, nchise cu grij n vreun sipet ferecat, vor mai aminti gloria trecut51. 134 S nu se deduc ns c n-a existat dect o miscare de sus n jos. Chiar dac multe familii decad si se declaseaz, altele, dimpotriv, urc. Si nu este vorba numai de grecii veniti cu bagajele" domnitorilor fanarioti. Fenomen ciudat, sau mai curnd revelator: rareori se ajunge la boieria" cea mare prin afacerile bancare, ntlnim cteva cazuri: aproape toti snt strini (deoarece, chiar cnd snt macedoromni,'la nceput nu snt priviti ca pmnteni"). O alt particularitate: caut s urce, mai nti, sau n acelasi timp, cu ajutorul unor titluri strine, ca familiile Bellu sau Meitani, care au fost baroni austrieci; sau au pretentii de noblete mai veche, ca macedoneanul Hagi-Moscu sau marsiliezul de Linche sau Linchou. Pentru romnul din Principate, calea normal de a slta n scara social rmne pmntul, mosia, literal: proprietatea unui strbun sau mos. Termen din vechiul fond autohton, mosie desemna la nceput pmntul n indiviziune al unui grup de mosneni, trani liberi, ca yeomen n Anglia, ns, pn la urm, a desemnat orice proprietate asupra pmntului, ndeosebi cea a marelui proprietar. Iat de ce, a avea propria mosie, a ti se spune mosier, nsemna pentru financiar, pentru negustor, pentru slujbas, pentru orice burghez echivalentul tacit al accesului la clasa boierilor (si fenomenul a continuat pn n plin secol al XX-lea, favorizat de devalorizarea progresiv a termenului boier, dat de tran tuturor marilor proprietari de pmnt, oricare le-ar fi fost obrsia). Dac cineva ajungea, n cele din urm, la statutul de boier, pe lng satisfacerea amoralui-pro-priu, pe lng promovarea social, care era departe de a fi nensemnat, mai avea nc un avantaj esential: scutirea de dri. Si, cu ct crestea numrul celor scutiti, povara impozitelor apsa si mai greu asupra celor sraci.

Mrirea mosiei, apoi obtinerea unei dregtorii, ca, astfel, s ajung la boierie", este si visul multor mosneni. Uneori, o ntreag familie de mosneni oscileaz ntre statutul ei si cel al micilor boieri. Unii din membrii si, vreme de generatii, lupt mpotriva nclcrii pmntului lor de ctre marii proprietari sau de ctre mnstiri, n timp ce alti membri ai familiei intr n rndul boierimii si ajung chiar s ptrund n cercul restrns al marilor boieri. lorga a studiat cazul unei astfel de familii de rzesi moldoveni, familia Agarici, care, prin 135 forte proprii, urc pn la boierie", n Muntenia, cunoastem un Po-roineanu, fiu de mic boier, care moare ca ofiter rus n rzboiul din 1828-1829; se nsurase cu descendenta unei vechi familii, Bujoreanu, care dduse un ban Craiovei, iar fiica lui se cstoreste n marea boierime, cu un Grdisteanu n vreme ce unii din membrii familiei sale, rmasi mosneni, se lupt din greu, prin procese, cu un mare proprietar vecin. S amintim, de asemenea, c, n trecut, dou familii domnitoare, si nu dintre cele mai mici, Cantemir si Calli-machi, se trgeau din rzesi. Armata, asa redus cum era, si mai ales preotia, snt, n perioada studiat de noi, etapele cele mai frecvente ctre boierie". Una din cele mai frumoase figuri ale revolutiei din 1848, n Tara Romneasc, Nicolae Blcescu, prezint un caz tipic: doi din strbunicii lui snt preoti; bunicul dinspre tat, cpitan de lefegii; bunicul dinspre mam, polcovnic (colonel, n ruseste), grad care aduce dup sine nnobilarea si, prin cstorie, se nrudeste cu o veche familie boiereasc, Bbeanu; la sfirsit, tatl intr n rndul micii no-bilimi, fapt care-i va ngdui fiului su s fie admis printre cadetii armatei regulate, renfiintat n 1830. Aceeasi ascensiune treptat, pornind din mosneni, a cunoscut generalul Magheru, alt figur de seam a revolutiei din 1848. n sfirsit, vom vedea c nsusi Tudor Vladimirescu, eroul rscoalei trnesti din 1821, ajunsese pe primele trepte ale boieriei", cu titlul de sluger, venind din trnimea liber din Oltenia. Si el are preoti printre naintasi si printre rudele apropiate. ns noii boieri snt recrutati ndeosebi din temuta categorie a arendasilor. Absenteismul boierilor si rentabilitatea crescut a pmntu-lui dup liberalizarea comertului cu Occidentul le-au sporit numrul. Neavnd, de cele mai multe ori, nici o legtur cu tranii din partea locului, grbiti s fac avere din pricina precarittii contractului pe care-1 ncheiau, ei l storc pe tran mult mai ru dect o face boierul. Snt de toate neamurile. Pmnteni, binenteles, dar si multi greci si alti balcanici, chiar si evrei, n Moldova dar care nu pot ajunge la boierie dect dac se convertesc, ceea ce rar se ntmpl. ntr-o lucrare recent, istoricul Constantin C. Giurescu52 arat care este numrul de arendasi strini (suditi) din Moldova, la nceputul 136 secolului: 135 austrieci, 53 britanici, 20 rusi, 18 francezi, l prusac si 36 de alte natii. Nu toti, binenteles, snt originari din trile a cror protectie au obtinut-o si multi dintre ei snt romni. Printre pmnteni, autorul nu gseste dect 173 care pltesc dri, ca negustori; ceilalti au scpat de plat cptnd vreun titlu de boier de clasa a treia, fie datorit marelui boier de la care iau n arend mosia sau mosiile, fie, pur si simplu, prin cumprarea titlului. De altminteri, ctiva mari boieri, mai lacomi, nu se dau n lturi s fac ei nsisi arendsie, mai ales pe mosiile mnstiresti. Astfel, vornicul Teodor Bals apare, la 23 aprilie 1806, ca arendas, pe sase ani, a patru sate de munte ce apartin mnstirii Slatina. Se ntmpl ns ca boierii s ia n arend mosiile altui boier: paharnicul Ion Tutu ia n arend, pe trei ani, (a 31 martie 1810, pentru suma de 6 000 de lei, o mosie a paharnicului Teodor Ciurea; si acelasi Teodor Ciurea este citat n 1819 ca datornd marelui logoft Constantin Bals suma de 21 787 de lei. Din aceeasi categorie social cu arendasii provin, adesea, cei ce adun drile, precum si alti slujbasi ai isprvniciilor si ai plaselor, cumplitii zapcii. Poporul a gsit un nume pentru acesti oameni proaspt

mbogtiti, pentru acesti hrpreti: ciocoi, de la numele unui soi de corb mare, pasre rpitoare cu ciocul mare. Treptat, termenul s-a extins, n ochii poporului, la toti cei care, pentru el, erau asupritori, n primul rnd proaspetii mbogtiti, apoi, curnd, toti ceilalti, inclusiv boierii. Totusi, ctva timp nc, lumea va face deosebirea ntre vechiul, adevratul boier, si ciocoi, deosebire ce se va reflecta n literatura vremii, si nu doar n scrierile reprezentantilor boierimii, ca Dinicu Golescu, de exemplu, care, n carnetele lui de cltorie", tun si fulger mpotriva tuturor acelor rrntrosi si cu picioarele goale, sau strini sau pmnteni, cari far' de avere de o sut de lei au ajuns n putini ani milionisti cu palaturi si cu mosii ntocmai ca familiile ce le agonisesc n vreme de dou, trei sute de ani, si nu ajut nici patria, nici trebuintele orasului, cu nici un mijloc, mcar s dea din averea lui dintr-o mie una; ci strng numai din averea norodului far' de a se folosi si norodul de la ei..." (Se gndea oare Golescu la viitorul baron Meitani?) Un roman de la mijlocul secolului a rmas celebru: Ciocoii vechi si noi. Autorul, Nicolae Filimon, care nu face parte din boierime, nu 137 loveste nicidecum n boierii pmnteni, n aceast vast fresc istoric din timpul fanariotilor. Eroii lui snt extrem de stilizati, cei buni de-o parte, cei ri de alta; printre cei ri se afl, binenteles, marele postelnic, grecul de curnd sosit n tar, si ocrotitorul lui, domnitorul fanariot; dar si tnrul ciocoi, romn de la tar, care nu precupeteste nimic dac e s-ajung-n frunte, clcnd pe urmele dregtorului fanariot; printre cei buni", se afl fiul de tran cinstit si muncitor, dar si marele boier care nu se nvoieste s-si dea fata dup ministrul fanariot, orice ar zice domnitorul. Snt fapte destul de revelatoare pentru mentalitatea care domin n generatia imediat urmtoare regimului fanariot. Astfel, sub aparenta uniformitate descris de observatorii grbiti n Moldova, nu snt dect dou clase, boierii si tranii" ochiul mai exersat percepe tot felul de curente care, uneori, se opun unele altora, alteori se ncruciseaz, interfereaz sau converg: boierii pmnteni mpotriva nou-venitilor greci si mpotriva asupritorului otoman; boierii mici, mazilii si tranii liberi mpotriva boierilor mari, a clerului nalt si a mnstirilor; o aparitie mai recent, marii negustori, bancherii si arendasii se nghesuie la portile cettii privilegiatilor pe care, curnd, o vor cuceri; n orase, un numr tot mai mare de meseriasi si mici negustori, mai mult sau mai putin rupti de trnime (de altfel, multi dintre ei snt strini), dar care nu prea au cum ajunge la clasa privilegiat vor alctui principala mas de manevr a revolutionarilor de la 1848 si a viitorului partid liberal; n sfrsit, masa tranilor clcasi, rzvrtit mpotriva tuturor celor ce o exploateaz: autoritti, arendasi, boieri mari si mici, cler... CAPITOLUL AL PATRULEA Biserica Clerul nalt si popii de tar. Latifundiile episcopiilor si ale mnstirilor; mnstirile nchinate" si celelalte. Unde vedem o fat bisericeasc uneltind ca s pun mna pe o mostenire. Religia poporului: credint si superstitii. Un fapt divers: abjurarea nereusit a tinerei Zenaida. Amintirea martiriului lui Constantin Brncoveanu. n Dacia, crestinismul ptrunsese, fr ndoial, chiar de la nceputul colonizrii romane, adus de legionari, mai ales din rsritul imperiului. O dovedesc numeroase vestigii arheologice, precum si limba, unde toate cuvintele despre ceea ce se poate numi crestinismul de baz" snt latinesti: Dumnezeu (de la Dominus Deus), duminic, cruce, crestin, biseric, lege (lege sacr, religie),

cuminecare, rugciune, altar, Scripturi, snt (sfnt, mai ales n cuvinte compuse ca Snta Mria, Sn Petru, Sn Nicoar, deoarece, n limbajul curent, a fost nlocuit cu sfnt, prin contaminare cu slavonul sventu). Cu toate acestea, organizarea ecleziastic , instalarea unei ierarhii bisericesti au asteptat sfrsitul marilor nvliri barbare si coincid, probabil, cu perioada de glorie a primului tarat bulgar. Iat de ce romnii au pstrat slavona veche drept limb bisericeasc pn la sfrsitul secolului al XVII-lea, ns tot timpul au fost supusi, de departe, patriarhatului Constantinopolului. Urmarea este c cei mai multi termeni privitori la organizarea ecleziastic, precum si la teologie sau la literatura religioas snt de origine slavo-greac. n perioada de care ne ocupm, Biserica ortodox romn, att din Principate ct si din imperiul austriac, tine tot de patriarhul din Constantinopol. ns legtura este foarte slab, mitropolitii din Moldova si Muntenia bucurndu-se de o autonomie aproape complet. Patriarhul de la Constantinopol scrie Wilkinson , desi este recunoscut drept capul ierarhiei, nu are nici un control asupra bisericii din cele dou Principate, iar, la naltii prelati, are prea putin trecere." Mitropolitul (adic arhiepiscopul metropolitan) din Muntenia si avea resedinta la Bucuresti. Dioceza lui acoperea sapte judete din 141 centrul si sud-estul trii. Existau apoi trei episcopi, cel de Rmnic pentru Oltenia, cel de Arges pentru dou judete la est de Olt, si cel de Buzu pentru cele trei judete de la nord-est, nspre Moldova. Cea mai mare parte a timpului, cei trei episcopi o petreceau la Bucuresti unde alctuiau, mpreun cu mitropolitul, Sfatul Bisericesc. Dintre ei, domnitorul si boierii alegeau mitropolitul, cnd scaunul era liber, nainte de a cere confirmarea patriarhului. n Moldova, dup pierderea Bucovinei si a Basarabiei, nu mai rmn, n afar de scaunul mitropolitului de la Iasi, dect episcopatele de la Roman si de la Husi. Episcopul de Roman era de obicei ales de ctre domnitor si de ctre boieri, s-i urmeze mitropolitului. Fiecare sat, ne spune Wilkinson, si avea mica lui biseric. Bisericile acestea de tar erau destul de srccioase, fiind uneori construite din lemn. n schimb, cele mai multe din bisericile din orase, precum si cele din mnstiri, erau fcute din crmid sau din piatr, iar interiorul era, cel mai adesea, bogat mpodobit. Numrul bisericilor si al mnstirilor ce se afl nluntru si n afara oraselor este necrezut de mare", scria Raicevich, n 1788. Vreo zece ani mai trziu, Wilkinson numra saptezeci de biserici la Iasi, iar la Bucuresti nu mai putin de trei sute saizeci de biserici si douzeci de mnstiri. Aceleasi cifre, sau cam aceleasi, si la Lagarde: trei sute saizeci si sase de biserici si douzeci de mnstiri dar nu cumva avuseser aceeasi surs de informatie? Cifrele acestea ni se par exagerate. Tot pe vremea aceea, Dionisie Fotino, ale crui informatii par vrednice de crezare, numr la Bucuresti: 9 mnstiri domnesti (printre care intr si mitropolia), 8 mari mnstiri, 10 mnstiri de rangul doi, 72 de biserici, 17 capele si 24 de biserici de lemn n mahalale. Chiar dac am aduga vreo cteva capele mai mici, din incinta mnstirilor, a scolilor si a spitalelor, si cteva capele private pe lng locuintele marilor boieri, sntem departe de cifrele lui Wilkinson si Lagarde. Numrul preotilor era destul de mare. Wilkinson spune c erau vreo cincisprezece mii. Tot pe vremea aceea (anii 1810), Dionisie Fotino d cifra, care pare mai exact, de 10 278. Statisticile oficiale nu dau totusi dect 5 650 de preoti n Moldova, n 1838, si 6 904 n Muntenia, n 1839. Cum, ntre timp, populatia din cele dou provincii crescuse mult, trebuie s deducem fie c, n timpul acestui sfert de secol, care cunoscuse schimbri att de profunde, numrul membrilor clerului sczuse foarte mult, fie c Wilkinson si Fotino 142 se nselaser. D'Hauterive, n 1785, gsise si el c numrul preotilor era prea mare, si pusese aceast

nmultire pe seama interesului pe care l aveau episcopii s-si sporeasc numrul subordonatilor, de vreme ce, de la fiecare, aveau un venit. Popa tria din banii de pe slujbe (pltiti, cel mai adesea, de tran, n natur), ns, la rndul su, trebuia s dea o sum de bani episcopului sau mitropolitului. Popii, ca si clugrii, se recrutau aproape toti dintre trani. De aici, nftisarea lor necioplit si nvinuirea c nu stiu de nici unele, adus de cei mai multi dintre observatorii strini. De Giers, la nceputul anilor 1840, va prelua cele ce se spuneau despre purtarea depravat a clugrilor si despre desele scandaluri strnite de vecintatea mnstirilor de clugrite. Iar Wilkinson ne ncredinteaz c doctrinele cele mai precise ale religiei crestine snt pervertite aici de necunoasterea lucrurilor sau de interesele preotilor grosolani si nestiutori care necinstesc sfntul nume de crestin". La fel de necruttor, Lauren9on sustine c este greu s afli n Europa un cler mai nestiutor, mai superstitios si mai aplecat ctre ticlosie dect cel din Tara Romneasc. Dup ce fac slujba la biseric, popii snt ntlniti, ndeobste, la circium si n locurile deocheate". Mai ngduitor, Recordon noteaz, tot pe vremea aceea: n general, pastorii cunosc dogmele religiei la fel de putin ca si oamenii din popor al cror suflet le este dat n grij; snt ns plini de nflcrare si cred mult n actele ce nconjoar cultul." naintea lui, d'Hauterive voia, si el, s-i absolve pe preoti de nvinuirea c ar rs-pndi superstitiile; acestea se transmit din tat n fiu, iar popii snt la fel de ignoranti ca si cei din popor. Le gseste, n schimb, niste mari nsusiri: Dup ce ajung preoti, se ntorc n clasa enoriasilor lor, crora le snt pild de rbdare si de iscusint. Snt cei mai buni printi, cei mai buni soti, cei mai buni steni de prin partea locului; rareori se ntmpl s-i supere pe ispravnici cu pretentiile sau cu nemultumirile lor. Nu-i vezi niciodat n crciumi sau n locurile unde se vinde butur. Pesemne c pildele care se vd pot ndrepta purtarea oamenilor mai curnd dect cele spuse din gur, pe care nimeni nu le ascult si nici nu le ntelege." Pe cine trebuie s credem? Optica se schimb dup timp si loc si, fr doar si poate, dup caracterul, dispozitia si prejudectile observatorului. Realitatea este c marea majoritate a clerului secular se recruteaz din rndul trnimii. Tot asa, clugrii, exceptiile fiind foarte 143 rare. Din cnd n cnd, cineva de neam mare se poate clugri; ns de cele mai multe ori, este vorba de cineva care se retrage la mns-tire la btrnete sau cnd rmne vduv. Wilkinson afirm: ntru-ct toate fetele bisericesti snt de obrsie modest, sau se trag din popor, ca oameni snt dispretuiti de boieri; doar puterea spiritual le este respectat." Si de data aceasta Wilkinson este prea categoric-n secolul al XlX-lea, Moldova va avea doi mitropoliti ce se trgeau din marea boierime: Veniamin Costache si Calinic Miclescu. Pe de alt parte, vizitnd, pe la nceputul anilor 1840, mnstirea de maici de la Vratec, de Giers scrie: Pretutindeni am vzut simplitate, bunstare si o curtenie desvrsit. Mam mirat de nobletea chipului si de purtrile alese ale multor micute. Unele dintre ele vorbeau frantuzeste cu mare usurint. Am aflat c fac parte din cele mai bune familii boieresti. Stareta nssi era o Sturdza." Viata preotului de tar era ntru totul asemntoare aceleia a tranilor n mijlocul crora slujea; un pic mai bun totusi, datorit milosteniei enoriasilor si acelui dram de respect pe care i-1 artau reprezentantii autorittii, att de temut de muritorii de rnd. n schimb, naltele fete bisericesti, care primeau o sum fix de la clerul secular din subordinea lor, triau n belsug. Raicevich si Wilkinson apreciaz, c mitropoliile din Bucuresti si Iasi aveau un venit anual de 400 000 de piastri fiecare: o parte provenea de la o tax de 15 piastri asupra tuturor preotilor din subordinea lor. Cci mitropolia si episcopiile aveau domenii foarte ntinse. Un obicei strvechi cerea ca domnitorii, boierii, negustorii bogati si, n cele din urm, orice om cu oarecare dare de mn s lase, pentru iertarea pcatelor, sau din cucernicie, ori ca act de cint, ceva mostenire bisericii parohiale sau vreunei mnstiri. Aproape toate mnstirile din cele dou Principate erau ctitorii domnesti sau ctitoriile vreunui mare boier, pe care

urmasii tineau cu tot dinadinsul sa le ntretin, s le nfrumuseteze, s le nzestreze cu noi mosii, nct, la nceputul secolului al XlX-lea, s-a putut stabili c propriettile bisericesti reprezentau un sfert sau poate chiar o treime din totalitatea pmnrului arabil al trii. Mai mult nc, drnicia domnitorilor si a boierilor se ntindea mult peste fruntariile trii, la ntreaga ortodoxie sud-orien-tal, pn la Locurile Sfinte si pn n Egipt. Se stie oare c, de pild, cea dinti Biblie tiprit cu litere arabe pentru crestinii din Siria a fost scoas, n 1711, datorit generozittii lui Brncoveanu? Veacuri de-a rndul, dup cderea Bizantului si a despoiatelor sau a regatelor din Moreea, Bulgaria si Serbia, si nainte ca ndeprtat; 144 jyfoscov s se fi interesat mai ndeaproape din motive care nu tineau doar de cele duhovnicesti de crestinii din Balcani si din Orient, domnitorii Moldovei si ai Trii Romnesti snt, pentru patriarhii din Orient si pentru arhimandritii din mnstirile de la Athos, de la Locurile Sfinte si de la Sinai, ocrotitorii firesti ai crestinilor din imperiul otoman53. Patriarhii din Orient, n cutare de sprijin, vin unul dup altul la Bucuresti si la Iasi, si uneori rmn acolo ani de-a rndul. Atunci, pe lng danii si bani, s-a ajuns foarte repede la o alt form de sprijin, care, treptat, se institutionalizeaz: este vorba de acele mmstiri nchinate", adic mnstirile din tinutul romnesc hrzite de ctitorii lor domnitori sau boieri unei mnstiri de la Muntele Athos, Locurile Sfinte sau Sinai ori patriarhilor din An-tiohia, Ierusalim sau Alexandria. La nceput, actele de donatie specificau faptul c din veniturile mnstirilor nchinate" se acopereau, nti, cheltuielile de ntretinere a mnstirii, precum si cele cerute de operele de binefacere n spitale si n scoli, de pild , apoi drile ctre domnitor; numai ce rmnea mergea la institutia strin creia i era nchinat mns-tirea. Cu timpul, mnstirile grecesti prind curaj: capt, la nceput, dreptul de a inspecta, dup aceea dreptul de a trimite un egumen, care avea s devin staretul mnstirii; si, curnd, n afar de impozit (care, de altfel, n mare parte, ia si el calea strinttii), mai toate veniturile vor fi scoase din tar pentru a ntretine niste comunitti religioase, undeva departe, n Grecia sau Orient. Domnitorii se arat nemultumiti nc din secolul al XVII-lea si iau msuri ca lucrurile s fie ca mai nainte, ns, n epoca fanariot, nu mai este cu putint s tin piept puterii clerului grecesc, care, pe viitor, va pretinde c mosiile mnstirilor nchinate snt, de drept, proprietatea mnstirii beneficiare. Mnstirea Sfmta Ecaterina, de la Sinai, invocnd o strveche donatie fcut de boierii Golesti, ceruse, pur si simplu, s intre n posesia dealului pe care se afl mitropolia din Bucuresti. A fost proces, si mitropolia a fost silit s cad la nvoial si s cedeze mnstirii de la Sinai terenuri si prvlii n jurul bisericii Sfintul Gheorghe, fostul sediu al mitropoliei nainte de mijlocul secolului al XVII-lea. Dup socotelile fcute, la nceputul secolului al XlX-lea, jumtate din mnstirile din Principate erau nchinate" si posedau 1/7 din pmntul arabil al trii! 145 D'Haufenve se arat nemultumit nu numai de exploatarea mns-tirilor moldovenesti de ctre clerul grecesc, dar si de ngmfarea si de abuzul de putere al acestuia, care nu se ddea n laturi s se amestece n treburile interne ale trii: Strinii acestia, care au adus n mnstiri o trufie necunoscut de pmnteni, capt totodat, datorit religiei, o autoritate pe care fetele bisericesti din Moldova n-au gndit vreodat s-o impun poporului." Un fapt divers" de la nceputul secolului ilustreaz cum nu se poate mai bine ndrzneala clugrilor greci: Unul din fiii marelui vornic Gavril Conachi se clugreste, la vrsta de 26 de ani, sub numele de

loanichie. Btrnul vornic Conachi, care este nesfrsit de bogat, dar cruia vrsta i ntunecase putin mintea, cade n capcana unui clugr grec, Daniel pe nume, care, ani de-a rndul, stoarce de la el mari sume de bani ca preceptor al celorlalti fii ai lui, dou fiinte bolnvicioase, pe care-i trste pe la Viena si prin alte prti din Europa, chipurile ca s consulte cei mai buni medici; apoi ncepe o adevrat goan dup mostenire. La moartea tatlui su, n 1809, fratele loanichie, ducndu-se, de la m'is-tirea Neamtu, unde era clugr, la Iasi, la cptiul surorii sale, si ea pe moarte, este rpit dintr-o biseric si dus n lanturi la mnsti-rea Floresti, unde este tinut nchis ntr-o chilie, pzit de niste tigani. Acolo, dup ce au trecut cteva zile, afl c tatl lui, n testamentul pe care-1 lsase, ...l druise, cu partea lui de mostenire cu tot, m-nstirii din Floresti, mnstire nchinat" unei mnstiri de la Muntele Athos! Unul din paznicii tigani se milostiveste de el si trimite vorb cumnatului, Alexandru Callimachi care va alerga o lun ntreag, pe la cele mai nalte instante civile si religioase pentru ca nefericitului loanichie s i se dea drumul si s i se ngduie s se ntoarc la draga lui mnstire Neamtu, de unde avea s intenteze un proces pentru anularea testamentului, ns puterea clugrilor greci din Moldova era att de mare, nct, desi a cstigat n fata Divanului si desi n 1812 nsusi vrul cumnatului su, Scarlat Callimachi, a fost pus pe tronul Moldovei, nici peste opt ani nenorocitul Conachi nu este ferit de uneltirile egumenului grec de la Floresti. Iat o scrisoare de la fratele loanichie Conachi ctre mitropolit: Aud c printele Luca, ce esti la mnstire Floresti, nu m-ar fi ui-tndu, cu toate c sntu tras aice ntr-acestu sfntu lcas, ci prin judecti cu jalobe ctr Mrie Sa Vod m-ar fi cerndu s fiu acolo sztoriu la ace mnstire, trgndu-lu si parte de mostenire: negre146 situ c aciasta l faci mai mult s m cei, iar nu c i-ar fi mil de mine. [...] M rog daru Preaosfintiei Voastr cu lacrmi, milosti-vesti-te asupra me, unui pctos, si m scoate din robiia aciasta, n cari umbl s m bage printi greci [...]. Cci nici o pravil politi-ciasc sau bisericiasc (socotescu) nu poati s m siliasc, sau s m ndatoreasc a mergi de la patriia me la locuri deprtati, cu primejdie vietii mele, ca s mntuescu sufletulu mieu, cnd potu s m mntuescu si ntr-aciast sfnt mnstire, unde am si statornicia me si pre duhovnicii mei de o limb cu mine" (N. IORGA, Documente privitoare la familia Callimachi, pp. 5556). Episcopiile sau mnstirile pmntene nu se dau nici ele ndrt n fata unor combinatii" ca s pun mna pe pmnt. Astfel, n timpul rzboaielor dintre Turcia si Austria, de la nceputul secolului al XVIII-lea, si a ocuprii Olteniei (1718-1739), Nicolae Mavrocor-dat confiscase bunurile boierului Serban Grdisteanu pentru colaborare cu austriecii; si, n pofida amnistiei si a prevederilor din tratate, mostenitorii lui nu putuser s le ia napoi. Dup demersuri nesfrsite si datorit interventiei patriarhului de la Constantinopol, ajung, n sfirsit, la urmtorul compromis: mprtirea pmntului redobndit ntre mostenitori si Mitropolia din Bucuresti... n schimbul dreptului perpetuu pentru membrii familiei Grdisteanu de a fi nmormntati n cripta catedralei...54 Afacerea cu mnstirile nchinate" avea s devin, n secolul al XlX-lea, o problem international; profitnd de reactia otoman mpotriva Eterici, n 1821, domnitorii Grigore Ghica si Ion Sandu Sturdza i alung pe egumenii greci si opresc scurgerea banilor n strintate. Dar, sub presiunea Rusiei, sultanul, prin firman imperial, i pune la loc. Va trebui asteptat ngenuncherea trectoare a Rusiei, dup rzboiul Crimeii si unirea Principatelor, pentru ca, n 1863, domnitorul Alexandru loan Cuza s poat face secularizarea averilor mnstiresti", adic s le nationalizeze. Bogtiile acestea adunate de mnstiri si de episcopii aveau asupra moralittii naltelor fete bisericesti urmri jalnice. Fr a merge pn acolo nct s afirmm, asa cum face Wilkinson, c Sfatul (superior al Bisericii) este tribunalul cel mai corupt din toat tara" si c faptele si hotrrile lui [...] par s fie puse la cale numai pentru 147

a ndemna lumea la depravare si la alte rele", trebuie totusi s mrturisim c legtura episcopilor si a staretilor cu bunurile lumesti nu era fcut s-i aseze, asa cum s-ar fi cuvenit, de partea aprtorilor vduvei si a orfanilor. Proprietari ai unor imense latifundii, aidoma marilor boieri, snt tot timpul n procese cu tranii de pe mosiile lor sau cu tranii liberi din vecintate. Au pe mosii elestee, mori, cazane de tuic si crciumi pe care le exploateaz ca si boierii, sau, si mai ru, ca arendasii. Dac preocuprile acestea, foarte lumesti, si puteau, la urma urmei, gsi o justificare economic, existau alte practici, prea putin ortodoxe, de care, dac este s ne lum dup gura lumii, vinovate se fceau naltele personalitti ecleziastice; se spunea c era destul s dai o sum de bani cui trebuie ca s capeti numaidect divortul sau anularea cstoriei ori s cstigi un proces sau, si mai grav, s fii dezlegat de jurmnt. Iar cu jurmintele, nsotite de amenintri si de blesteme, nu prea era de glumit. n 1798, cnd Constantin Hangerli vrea s pun din nou taxa pe bovine, vcritul, desfiintat printr-o lege dat de Constantin Racovit n 1763, mitropolitul si boierii se mpotrivesc, nu att, de bun seam, din mil pentru tran, ct de team de cumplitele blesteme, cuprinse n textul legii, care aveau s-1 ajung pe cel ce se va ncumeta s restabileasc vcritul. Am vzut mai nainte c patriarhul din Constantinopol, mai neajutorat si crezndu-se pesemne mai aproape de Atotputernicul, se dovedise mai usor de clintit cnd a fost vorba s-1 dezlege pe domnitor de legmnt dup ce a primit de la acesta un plocon de cincizeci de pungi cu aur. n clipa fatal, adic atunci cnd, peste cteva luni, Hangerli a murit sugrumat, si-o fi amintit oare de blestemul cuprins n legea din 1763? O alt mrturie despre ceea ce nsemnau, pentru domnitor si pentru boieri, ca si pentru popor, binecuvntrile sau blestemele Bisericii, ne este adus de un document din 1815: la cererea domnitorului Scarlat Callimachi, patriarhul, n Sfatul su, d iertarea pcatelor tatlui acestuia, domnitorul Alexandru Callimachi (mort n 1799); deoarece mrise taxele pe vin (vinarii), apoi, cinduse, a retras decretul cu pricina, banii adunati fiind folositi pentru ridicarea unui spital... si a unor locuinte pentru consulii strini. Faptele acestea 148 se pare ns c nu erau de ajuns ca s-1 spele de pcat: trebuia s fie izbvit, chiar mort fiind, de ctre nsusi patriarhul ecumenic! Strinii arat, care mai de care, importanta dat, n toate pturile sociale ale populatiei, recomandrilor si interdictiilor Bisericii, de care trebuia s se tin seam cu mare grij, n privinta posturilor foarte aspre , Wilkinson spune c romnii mai curnd ar muri, de-ct s se ating, si bolnavi de-ar fi, de bucatele de pe lista fr de sfrsit a lucrurilor oprite". Ct despre srbtorile bisericesti, tot el afirm c snt vreo 210 zile de srbtoare pe an, iar locuitorii le tin cu sfintenie, cel putin n ce priveste ncetarea lucrului"... Lumea crede n diavol si n darul pe care-1 are agheasm de a-1 alunga din cas; n deochi, n blesteme si n tot soiul de farmece mpotriva crora se lupt cu descntece, de vreme ce este vorba de farmec, unde este pharmacum latin, incantatie, vrjitorie. Ca s se mrite, apoi ca s aib copii, n sfirsit ca s-si apere copiii de primejdiile care-i pndesc, femeile recurg adesea la practici magice care se adaug unor practici religioase exceptionale, cum snt posturile prelungite, hagialcul, rugciunile la icoane fctoare de minuni". La nmormntri, sicriul este nsotit de jelitul bocitoarelor (de la un cuvnt dialectal boace, pentru voace, lat. vocem, cf. vocero, n corsican). Lumea crede n strigoi (de la striga, cf. alb. shtriga si latinescul strix, un fel de bufnit, dar si vrjitoare) si, la tar, n jurul mormintelor, uneori, se petrec lucruri ciudate, menite s mpiedice sufletele mortilor s vin s tulbure linistea celor vii... (nsusi faptul c toate aceste cuvinte snt de origine latin ar putea fi o dovad c aceste credinte veneau din vremuri de demult, poate chiar de la popoarele mediteraneene preindoeuropene.)

Lumea mai credea nc, chiar si pe vremea domniilor fanariote, n virtutile taumaturgice ale domnitorului aidoma regelui Frantei, care putea s vindece de glci. Corolarul unei astfel de credinte: calamittile naturale din vremea unui domnitor snt numaidect legate de numele lui, ca si cum el ar fi fost vinovat de ele asa au rmas poreclele Stefan Lcust" si Papur Vod". Ciuma din 1813 nu este ciuma din vremea lui Caragea", ci ciuma lui Caragea". n felul acesta, nenorocirea pare nedesprtit de domnie, organic legat de ea. 149 Wilkinson se indigneaz: Absurdittile si superstitia, care alctuiesc o parte att de mare din principiile fundamentale ale religiei grecesti, asa cum este ea practicat n prezent, au mare putere att n Moldova, ct si n Muntenia (iar traductorul lui, un catolic, de bun seam, noteaz n josul paginii: Cititorul si va da lesne seama, citind acest fragment si nc vreo cteva altele, c cel ce vorbeste este protestant"!). Dovezile de cucernicie constau n a face semnul crucii, a face mtnii n fata icoanelor, a le sruta si a aprinde o luminare n fata vreunui sfnt favorit." Exist, ntr-adevr, o multime de semne exterioare ale pioseniei: lumea se nchin cnd trag clopotele sau cnd trece prin fata unei biserici ori a unei troite; se fac procesiuni cu sfintele moaste; parastasele snt multe si nu este scpat nici unul. In biserici, se intr la orice or din zi, ca s te rogi, ca s aprinzi o lumnare, ca s te legi n fata lui Dumnezeu... In vesnicul pomelnic al cltorilor apuseni despre ignoranta si superstitia ortodocsilor, trebuie s vedem si nentelegerea traditional a occidentalilor fat de formele caracteristice religiozittii orientale, axat, n mult mai mare msur dect la catolici si, cu att mai mult, la protestanti , pe manifestrile exterioare ale cucerniciei, care conditioneaz strile sufletesti: nchinarea la sfintele icoane, mtaniile, multimea de lumnri, mirosul de tmie, repetarea pn la obsesie a rugciunilor. Cine ar putea deosebi, fr s se nsele, credinta de superstitie? Unde sfrsesc gesturile cuvioase, dovezile exterioare de umilint, de cint, rugciunea cucernic, si unde ncep practicile superstitioase? S fi fost romnii mai superstitiosi dect alte popoare? Pesemne c Wilkinson nu cltorise niciodat n Sicilia sau n Creta. Si nici n Scotia! ns acelasi Wilkinson este de prere c numai lipsa desvrsit a fanatismului poate explica de ce, aici, clerul are mult mai putina trecere dect n alte tri unde se practic religia greceasc". Iat care este paradoxul: socotind c romnul este, pe de o parte, prea legat de riturile religiei sale, si, pe de alt parte, eminamente tolerant, multi strini l vor nvinui de oarecare rceal fat de credint, nvinuire preluat, curnd, chiar de romni, cel putin de ctre cei ce se ntorceau din occidentul rationalist si care, dintr-o dat, nu mai puteau suferi formele traditionale ale cucerniciei populare. Primele fraze dintr-un opuscul, publicat la Paris, acum ceva mai bine 150 de un secol, de ctre un medic romn55, rezum foarte bine argumentul: Nu se cunosc multe natii la care cucernicia s fie att de putin dezvoltat cum este la romni. [...] La ei, nu s-au pomenit vreodat certuri, secte, erezii, nici nentelegeri pornite de la religie, si nici persecutii de vreun fel." Iar mai departe, argumentul major, argumentul definitiv: romnii n-au dat sfinti! Credinta romnilor era, ce-i drept, de un soi aparte: la ei, manifestrile nu erau zgomotoase; nu se ntlneau mistici, exaltati, b-rrni credinciosi" fanatici; nici eretici, poate c nici sfinti, cel putin nu dintr-aceia fcuti de oameni; credinta lor era potolit, statornic, lipsit att de ndoieli, ct si de fanatism si intolerant. Viata de toate zilele era plin de smerenie. O smerenie naiv, simpl, desigur, dar care ptrundea totul; omul si fcea rugciunea cnd se trezea si cnd se culca, se nchina nainte de a rupe pinea sau nainte de a se apuca de-o treab, oricare ar fi fost ea. Si nu doar oamenii din popor

fceau asa. La fel se petreceau lucrurile n toate pturile societtii. Ca s-1 zugrveasc pe btrnul boier Teodor Vcrescu zis Furtun, si ca s-i scuze caracterul aprins", Ion Ghica scrie: Dar apoi era om cu frica lui Dumnezeu, nu-i lipsea nici duminec, nici srbtoare s nu mearg s asculte sfinta liturghie; se nchina dimineata si seara dinaintea icoanelor, cte un ceas, fcnd la metanii; postea vinerea si miercurea, iar n ajunul Bobotezii, la Vinerea Mare, la Tierea Capului Sfinrului loan, la Ziua Crucii, nu punea nici undelemn n gur, si nu strica nici unul din cele patru posturi de peste an." Acelasi Ion Ghica ne povesteste, despre Grigore Ghica, unchiul su mare, cel dinti domnitor al Munteniei dup epoca fanariot, urmtoarea ntmplare, pe care o aflase de la un fost ciohodar din politia domnitorului. Ciohodarul dormea n palat; deodat, este trezit n toiul noptii: l chema Vod la el n odaie. Omul se mbrac la iuteal si intr temtor n iatacul domnitorului. Ion Ghica red povestirea dup cum urmeaz: Cnd am intrat n iatac la vod, era sapte ceasuri, sau, cum s-ar zice astzi, o or dup miezul noptii. Vod era cu ghicelic de noapte pe cap si cu o scurteic lung de pambriu verde, mblnit cu pacea de samur; o fclie galben ardea ntr-un sfesnic mare de argint dinaintea icoanelor." Domnitorul l chemase la acel ceas trziu din noapte ca s-i porunceasc s plece, pe loc si n mare tain, undeva n provincie, s-1 ridice pe un prefect 151 necinstit. Ion Ghica, mai departe, comenteaz caracterul domnitorului Grigore: Capul nu-1 tia prea mult, dar cnd avea cte o pricin grea, chema de se sftuia cu trei oameni: cu vornicul Costache Crnpineanu, cu clucerul Chiriac si cu basciohodaru Mciuc: dup ce-i auzea pe fiecare n parte, se culca, dormea un somn bun si pe la miezul noptii se scula, aprindea la candel fclia din Vinerea Pastilor de la epitaf, cdea n genunchi dinaintea iconostasului si se ruga lui Dumnezeu ca s-1 lumineze." Aceeasi dovad de credint naiv si simpl n urmtoarea dedicatie scris pe spatele unei icoane cu Sfntul Pantelimon, pe care marele logoft Pan Costescu o d finului su, n 1827, si pe care am pstrat-o: Aceast sfint icoan i-am dat-o lui Pan Olnescu, nepotul meu, fiindc eu 1-am botezat, si-i las aceast porunc: s-1 prznuiasc nu cu praznice si mncri, ci cu duhul, pe acest sfnt mucenic, foarte sfnt, viteaz, tnr si frumos, ca s-i fie de ajutor la nevoie; s asculte toat slujba sfintului mucenic si s se roage si pentru mine, cci n bratele mele s-a mbrcat ntru Isus Hristos; si i-am dat-o ca s aib binecuvntarea mea. Pan Costescu 1827." Sfintii snt invocati la tot pasul pentru a li se cere ajutorul (dar si n sudlmi!); cci toat lumea de dincolo, desi nevzut, este foarte prezent, asa cum erau zeii Olimpului n spatele eroilor lui Homer. Si tot ce se ntmpl pe pmnt este voia lui Dumnezeu: bucuriile ca rsplat sau mil cereasc, durerile ca pedeaps pentru pcatele noastre sau ca s fim pusi la ncercare. n atta nesigurant si nedreptate, de care se loveste pretutindeni si oricnd, romnul nu are dect o scpare: Biserica, ngenuncheat n bisericuta ntunecoas, n fata iconostasului, unde flcrile a sute de luminri fumeg sub chipurile ncremenite ale sfintilor, el se simte numai acolo acas; ocrotit, izbvit, poate si iubit. Trsturile dominante ale religiei sale snt umilinta si acceptarea cu senintate a vointei dumnezeiesti. Cartea lui Iov si parabola fariseului si cea a vamesului snt, cu sigurant, n Sfint Scriptur, pasajele cele mai apropiate de inima lui. Mtniile, ngenuncherile, semnul crucii repetat la nesfrsit, srutarea ptimas a icoanelor pe picioarele nsn-gerate ale lui Cristos, toate aceste gesturi nu au nimic ostentativ; nici obligatie, nici fariseism, ci smerenie si cint sincer, rug la nemrginita mil a lui Dumnezeu. 152 Atunci, postura, gestul repetat, rugciunea devenit obsesie modelau gndul o dat cu trupul, pentru a-1 ajuta s gseasc linistea sufletului. Nu indiferenta religioas, ci doar lipsa fanatismului si a sectarismului a fcut s nu existe, n trile

romne, nici un fel de rezistent serioas din partea Bisericii n fata modernizrii, spre deosebire de ceea ce s-a ntmplat n celelalte tri ortodoxe, mai ales n Grecia si n Rusia (ca s nu mai vorbim de fenomenele de respingere" pe care le vedem astzi n cele mai multe tri musulmane). Romnii snt, ntr-adevr, poporul cel mai tolerant din lumea crestin, dar tot ei snt visceral" legati de religia lor, de legea lor. Este interesant de vzut c lege a pierdut, n Evul Mediu, o mare parte din sensul de lege civil pe care nu-1 va recpta dect n secolul al XlX-lea pentru a desemna, ndeosebi, legea divin, legea prin excelent, religia; legea este ceea ce leag de o anumit ordine ce nu poate fi nclcat, iar ordinea aceasta este, n mod esential, ordinea divin. De aceea, apartenenta la ortodoxism se va confunda, n cele din urm, n subconstientul popular, cu sentimentul national; cu att mai mult cu ct propaganda, presiunea catolic se fcuser, n Evul Mediu, prin mijlocirea suzeranului ungur si dusese, adesea, la asimilarea nobilimii romne din Transilvania: dovad cazul lui lancu de Hunedoara si cel al fiului su regele Matei Corvin, sau cazul centilor Drgfi, urmasi ai voievozilor romni din Maramures. Asa se explic rezistenta multisecular, nu numai n fata islamismului, dar si n fata influentei catolice sau protestante. Cnd, la sfirsitul secolului al XVII-lea si nceputul secolului al XVlII-lea, dup ocuparea Transilvaniei de ctre austrieci, mitropolitul romn din Transilvania accept actul Unirii cu Roma, el nu o face dect dup ce s-a trguit ndelung si dup ce va fi primit toate asigurrile c riturile mostenite de la strbuni nu vor fi ntru nimic schimbate. Si n-o face dect n scop patriotic, n schimbul fgduielilor c Biserica sa va fi, din punct de vedere politic, egal cu celelalte culte, catolic si protestant, privilegiate pn arunci. Dup ctiva ani, cnd preotii si credinciosii vor fi cptat convingerea c fgduiala nu era dect o capcan, peste jumtate din ei vor prsi noua Biseric Uniat. Acest refuz de a abjura ortodoxismul credinta cea adevrat" explic, de asemenea, numrul mic de cstorii mixte 153 ntre romni si austrieci; iar faptul de a fi fost ortodox a fost atuul major cel putin la nceput al Rusiei Pravoslavnice", Rusia credintei celei drepte"56. O ntmplare povestit de Radu Rosetti red foarte bine drama pe care o putea reprezenta pentru romn actul de lepdare de credinta neamului. n 1 823, fostul mare vornic al Moldovei Ptrascu Crivea se afla n pribegie, cu toat familia, la Cernuti. Fugise din Iasi n 1821, din pricina evenimentelor legate de Eteric si a sngeroasei represiuni otomane care a urmat; nu se mai ntorsese nici cnd a nceput s domneasc primul domn pmntean", Ion Sandu Sturdza, pe care-1 ura si care spunea el era mnuit de crbunari" (carbonari). Asemenea celor mai multi din cei de seama lui, si luase cu el n exil toat casa, n primul rnd guvernanta frantuzoaic a celor cinci fiice pe care le avusese dintr-o prim cstorie. Era o femeie de o mare distinctie, vduva unui viconte de Bois-Crecy, ghilotinat n timpul Revolutiei franceze; le crescuse pe cele cinci fete ca pe propriii ei copii, si se legase mult de cea mai mic, frumoasa si plpnda Ze-naida, singura ce nu se mritase nc. n societatea aceea pestrit din Cernuti, se stabiliser relatii sociale ntre boierimea moldoveneasc, local sau imigrat, pe de o parte, si administratia austriac, pe de alta. Se mai afla acolo si o garnizoan, foarte important. Se naste o mare dragoste, mprtsit, ntre Zenaida si un tnr locotenent austriac, Karl, baron de Frey-steg. Doamna de Bois-Crecy, numit, cu afectiune, Bonne Amie", dndu-si seama de piedicile pe care avea s le ntmpine un plan de cstorie, ncearc s-i fac pe tineri s renunte. De altfel, printii biatului se mpotrivesc din rsputeri: fiul lor s se nsoare cu fata aceea dintr-o tar barbar si, pe deasupra, schismatic? Degeaba spune Karl von Freysteg c fata se trage dintr-o excelent familie din tara ei, c a primit o educatie cum nu se poate mai aleas, nimic nu-i

poate convinge. Vznd dezndejdea trirului, un clugr btrn, neam cu el, dup ce se sftuieste cu episcopul de Graz, i spune c ar fi o cale: fata sa se lepede de credinta ei si s treac la catolicism; arunci, totul va fi cu putint. Si, pe deasupra, un suflet va fi scpat de chinurile iadului care l asteapt pe orice schismatic! Atunci, este rndul vornicului Crivea s fie cuprins de o sfnt mnie aflnd de neobrzata pretentie a acestor strini! Fata lui drag, mndria neamului su, s-si lepede pentru un biet ofiteras credinta printeasc, 154 singura credint adevrat! Strmosii s-ar nvrti n mormnt! Karl, ncredintat c tatl fetei nu avea s se nvoiasc vreodat, cere, cu inima zdrobit, s fie mutat la Lemberg. Zenaida este dezndjduit. Se topeste de dor. Medicul familiei i spune tatlui s bage de seam: dac o va tine ntruna pe a lui, pentru fat nu mai este scpare, ori nebunia, ori moartea. Tatl, descumpnit, cere sprijin de la o fat bisericeasc, episcopul de Rduti, Dosoftei Herescu, mai ales c i este si prieten. Un curier clare alearg de la Cernuti la Rduti si se ntoarce, peste o zi si-o noapte, cu rspunsul episcopului: Cinstit al meu fiu duhovnicesc, biv vel vornic Ptrascu Crivea, arhiereasc binecuvntare. La ntrebarea ce-mi pui prin scrisoarea dumitale rspund: ca episcop nu-mi este iertat s ncuviintez trecerea la alt lege a unei fiinti crescut n sfnta noastr credint; prin urmare nu ncuviintez trecerea fiicei dumitale la legea papistas. Dac ns asi fi eu tat si mi s-ar da alegerea ntre moartea sau nnebunirea copilei mele si lepdarea ei de credinta noastr, asi ruga pe Dumnezeu s m lumineze si asi lua hotrrea ctr care m-ar ndemna inima mea n urma facerii acelei rugciuni. Dumnezeu s te lumineze. Al dumitale printe n Hristos si prieten adevrat. tDosofteiu, episcop al Rdutilor." Vorbele acestea ntelepte au adus un pic de liniste n inima vornicului Crivea. Nu, nu avea s fie osndit dac, de dragul fetei, avea s-i fac pe plac. Nefiind ns n stare s sufere ocara si umilinta acestei lepdri de lege, a spus c el se duce cu niste treburi la Odessa; cstoria fetei avea s se fac n lipsa lui. Zenaida fusese lsat n grija doamnei de Bois-Crecy. Un preot polonez, care vorbea bine frantuzeste, avea datoria s-o nvete religia papistas", ntr-o institutie de fete catolice. Acolo, avea s se ntmple ceva neasteptat: btrna mam a intendentului lui Crivea, o grecoaic din Constanti-nopol, care trise demult n familie, unde i se spunea mama Anghe-lina, se strecoar ntr-o zi la Zenaida si, un ceas ntreg, o dojeneste att de aspru pentru crima de nespus pe care o svrsea, artndu-i totodat ce pedepse o asteapt pe lumea cealalt, nct Bonne Amie", cnd se ntoarce acas, o gseste pe Zenaida ntr-o stare de adnc disperare, i vor trebui cteva zile ca s-o linisteasc, spunndu-i c ceea ce i se cere s fac nu este cine stie ce mare lucru. Soseste ziua mult temut. Zenaida se afl n catedral, n genunchi; n jurul ei, snt numai catolici veniti s asiste la ceremonie, 155 la eveniment. Rspunde la ntrebrile rituale fr s se gndeasc ce spune. Clipa cea mare se apropie: va fi silit s rosteasc formula sacramental prin care se leapd de vechea ei credint, credinta printelui si a ntregului ei neam. n piept, inima i bate s se rup ntoarce capul ndjduind sa gseasc sprijin n privirea logodnicului, a omului pentru care se nvoise la aceast mare jertfa, ns dup un stlp, zreste o umbr, si privirea i se ncruciseaz cu o alt privire, cea a mamei Anghelina: ochi de jratec, nimicitori. Atunci, Zenaida scoate un tipt ascutit si fuge din biseric... Nu pot! Nu pot!" spunea ea ntruna, printre sughituri. Cnd logodnicul si Bonne Amie" o vor lua cu binisorul, cutnd s-o linisteasc, fata

va izbucni ntr-un rs nspimnttor, smintit. A trit multi ani dup aceea, la mnstirea Agapia, cu mintea ntunecat. Era blnd; privea, pierdut, n deprtare, acolo, de unde, ntr-o zi, avea s vin s-o ia frumosul ofiter austriac, iubitul ei57. Dac trecerea la catolicism putea s provoace asemenea drame de constiint, ne nchipuim ct de greu putea fi acceptat convertirea voit sau nevoit Ia islamism. Realitatea este c, dintre toate popoarele crestine supuse stpnirii otomane, romnii snt singurii care, n ntregime, nu s-au lsat isla-mizati. Este drept c, de cnd fuseser siliti s se nchine sultanului otoman, voievozii trilor romne primiser fgduiala c religia mahomedan nu va fi practicat n tar, unde nici o moschee nu avea s fie deschis. Iar turcii s-au tinut de cuvnt, chiar si n momentele cele mai cumplite ale dominatiei lor, cnd nici o rezistent armat n-ar mai fi fost cu putint. S-si fi dat oare seama c romnii snt impermeabili" la islamizare? n Balcani, existaser si alte popoare rzboinice: bulgarii, srbii, albanezii... Cnd plpndele lor state fuseser nimicite, zidul crestinismului fusese si el zdruncinat: prti ntregi din el se drmaser: jumtate din tinutul bosniac, aproape dou treimi din Albania, o parte din Rodopii bulgresti trecuser la islamism. Si cti altii, fr s-si renege credinta, nu vor deveni slujitori ai noului suzeran! Doar la ctiva ani dup Kossovo, la Ancira (Ankara), ultimul grup combatant de oameni credinciosi sultanului Baia-zid, nfrnt de Timur Lenk, va fi format de un batalion de srbi. Ce s mai zicem de conversiunile individuale, cu miile, mai ales printre greci, si care s-au vzut pn n plin secol al XVII-lea? O multime de ingineri, de arhitecti, de ministri, de amirali, de mari militari ai imperiului otoman, care snt de fapt renegati greci, bulgari, 156 r srbi, albanezi sau italieni. Marele vizir Ibrahim, de la nceputul secolului al XVIII-lea, este un renegat ungur. Renegatii din trile romne? Pot fi numrati pe degete, mai toti fiind pretendenti la tron, niste rtciti, n afar de un beglerbey si de unul sau doi pasi din neamul Basarabilor, nu se va gsi nici un romn n galeria de nalti slujbasi ai imperiului otoman. Putem spune, n jargonul nostru contemporan, c, vreme de patru secole de stpnire otoman, romnul a ndurat multe, dar n-a colaborat". Este o trstur de caracter la care se cuvine s meditm. n lumina aceasta, tragedia lui Constantin Brncoveanu, din 1714, _, capt valoare de simbol. Domnise douzeci si cinci de ani n Tara * Romneasc, pn cnd nvinuirea c s-ar fi dat de partea imperialilor 1-a pierdut n ochii sultanului. Pentru a rmne att de mult timp pe tron, n vremurile acelea, i va fi trebuit mult dibcie, se va fi nvoit la multe compromisuri. La judecata lui Dumnezeu ns multe i vor fi iertate; cci, n fata mortii, nici o amenintare, nici o fg-duial, nici o cazn nu 1-au fcut s-si lepede credinta. La 15 august 1714, ziua Adormirii Maicii Domnului, de fat fiind sultanul si o multime de viziri, pasi si ambasadori, va vedea, nainte de a muri, cznd rnd pe rnd capetele celor trei fii mai mari, dup cei al sfetnicului su lanache Vcrescu. Cnd a venit rndul mezinului, Matei, un copil de doisprezece ani, care este si el n fata cumplitei dileme: s mbrtiseze religia profetului sau s moar, istoria spune c biatul ar fi cerut ndurare, rugndu-1 pe sultan s nu-i ia viata, c se va face musulman! Arunci, printele l dojeneste: mai bine s mori de o mie de ori dect s te lepezi de credint! Copilul si revine, spune c va muri crestin si capul lui tnr se rostogoleste n tarin. Martiriul lui Brncoveanu va dinui n amintirea poporului criteriu suprem , iar bardul popular va cnta pentru veacuri: Brncoveanu Constantin/boier vechi si domn crestin...58 Si nc ceva de netgduit: n acele vremuri tulburi, vremuri de rzboi si, prin unele locuri, de o nspimnttoare mizerie, n mijlocul srciei spirituale caracteristice epocii, Biserica, n pofida pcatelor si a cusururilor ei, rmne, ca n Evul Mediu occidental, singurul refugiu al culturii. La tar, si adesea si la oras, popa este cel care joac rolul de nvttor pentru ctiva copii de trani, luati la

ntmplare, sau fiindc asa fusese vointa boierului. Cele mai frumoase opere de art religioas snt adunate n biserici si n mnstiri. Acestea din urm detin cea mai mare parte a bibliotecilor, unde snt pstrate 157 manuscrise si crti de mare pret; aflm cu mirare c, n catalogul unei mnstiri din Iasi, se afl, pe lng lucrri religioase, un fond deloc neglijabil de lucrri stiintifice (matematic, fizica, geografie) si de numerosi autori greci si latini, ca Homer, Eschil, Euripide, Aris-tofan, Demostene, Vergiliu, Ovidiu, Cicero, n Muntenia, la mns-tirea Horezu, ctitorie a lui Constantin Brncoveanu, gsim, n afar de crti bisericesti si de clasicii Antichittii, Pandectele lui lustinian si seria aproape complet a cronicarilor bizantini. Tot n mnstiri functioneaz cele mai multe tiparnite, chiar pn n secolul al XlX-lea (abia n 1817 este instalat la Bucuresti prima tiparnit particular), si exist dovezi c, spre deosebire de ceea ce s-a crezut, sub fanarioti, peste 80% din lucrrile care ies din tipografii snt scrise n limba romn. Literatura religioas ocup, desigur, primul loc, ns literatura laic ptrunde tot mai mult, inclusiv traduceri din autori occidentali. Unii episcopi sau stareti de mnstiri snt ei nsisi distinsi oameni de cultur, cum a fost, de pild, losif, episcop de Arges din 1793 pn n 1820, autor, traductorul unui mare numr de opere religioase, pe care le-a si tiprit. Urmasul su, Ilarion, a fost tot un om de seam, cu o cultur general foarte temeinic; a jucat un rol de prim mn n timpul revolutiei din 1821, fiind dintre oamenii apropiati lui Tudor Vladimirescu. Dosoftei Filitti, mitropolit al Trii Romnesti din 1793 pn n 1810, desi s-a nscut n Epir ca fiu al unui fost preot militar al Ecaterinei II, este un adevrat patriot romn, care avea s prseasc scaunul de mitropolit la presiunile Rusiei. A fcut mult pentru dezvoltarea nvtmntului religios si a culturii n general si a lsat o mostenire mare, menit s asigure burse unor studenti sraci. Unele mnstiri snt adevrate mici cetti autonome, care triesc din veniturile de pe mosiile proprii, dup formula economiei nchise: au tot ce le trebuie: turme, ogrzi cu psri, hambare cu grunte, mori, elestee si toti mestesugarii necesari modului de viat patriarhal, n vremuri grele, sate ntregi din mprejurimi, oameni si animale laolalt, se adpostesc dup zidurile de aprare, n timp de pace, acolo se afl scoala, spitalul; adesea, mnstirile slujesc de azil pentru btrni sau pentru nebuni, si, uneori, chiar drept nchisoare. Au ntotdeauna odi de oaspeti pentru cltori. Unele tin adevrate hanuri. De Giers, n timpul cltoriei de la Iasi la Bucuresti, mpreun cu Kotzebue, consulul su, n decembrie 1841, pe o vreme 158 cumplit, se mir de ceea ce gseste la Buzu, oras vestit pentru minunata cldire a episcopiei. De obicei, cltorii poposesc aici, unde gsesc mult ospitalitate, ba chiar lux si belsug. Cldirea a fost nltat de ctre episcopie anume n acest scop, din porunca stp-nirii, si este ntretinut din fondurile Bisericii, care, n Principate, snt foarte mari". n sfrsit, n Biseric si pentru Biseric se construieste si se picteaz necontenit. Este drept c stilul devine, pe vreme ce trece, tot mai searbd: ncetul cu ncetul'arta bizantin moare, iar prima influent a artei baroce sau a celei neoclasice occidentale asupra arhitecturii si a picturii este nefericit. ns, la adpostul bisericilor sau n chiliile mnstirilor, clugri si pictori laici necunoscuti duc mai departe vechea traditie a picturii bisericesti. Cu umilint si patim, cu pensula lui nendemnatic, pe scndur sau pe tencuiala proaspt de pe peretii afumati ai bisericilor, pictorul de icoane povestea, dup canoane, istoria sfnt. Bucuria lumina rareori chipul sfintilor, cci viata este suferint. Imaginea nu se dorea frumoas: nu voia s fie dect

nvttur pioas, rugciune mut, mrturie limpede a Adevrului. Dar, cteodat, din mila Cerului, icoana era druit, pe deasupra, si cu frumusete. 3C10m la rse-itro-laua nn-i de s de fure ti si elor Jlui rut. asii cu zut are -st-i o ca de s nii tt e-sn a CAPITOLUL AL CINCILEA Orasul Bucurestii: palate, dughene si cocioabe. Piete si hanuri. Petreceri. Iasii si orasele din Moldova. Poporul de rnd, meseriasii si negustorii: aparitia burgheziei. Strini si alogeni armeni, evrei, aromni... Consulii: trufia protejatilor lor. Breslele inclusiv cea a cersetorilor; primele manufacturi, primele agitatii sociale. Administratia municipal si pstrarea ordinii. Amestecul puterilor publice n viata privat ajungnd s declare nentemeiate plmgerile mamelor cu copii din flori... Sntatea si lucrrile edilitare; epidemiile; medici si vraci. Educatia: popi romni, didascaloi greci si preceptori francezi. Academiile domnesti de la Bucuresti si Iasi. ocio-au la erse-[itro-laua mn- de e de fure iti si elor ului irul asii cu zut are rst- o ;i, ca de s nii tt re-.sn i, ia La nceputul secolului al XlX-lea, pe toata aria locuit de romnii nord-danubieni, nu exist orase

autohtone de tip occidental, orase de traditie mediteranean antic sau care s se trag din burgul medieval, nchis ntr-o centur ntrit, casele fiind construite pe vertical, cu ziduri desprtitoare, cu strzi nguste, mai mult sau mai putin drepte, cu caldarm de piatr. Singurele orase de acest tip snt cele ale coloniilor germane implantate n Transilvania, n Evul Mediu, de regii Ungariei, si care au dat Transilvaniei numele ei german: Siebenbiirgen, cele Sapte Cetti. Cettile antice fuseser distruse sau prsite n perioada nvlirilor barbare: numai asezri rurale de tip strvechi vor fi supravietuit poate; aglomeratiile care se formeaz, ncepnd din Evul Mediu, n jurul ncrucisrilor de ci comerciale sau al punctelor fortificate, vor fi mai nti niste trguri mari, sate ntinse cu casele rare, risipite prin grdini chiar si cnd vor atinge dimensiunile unui oras, chiar ale unui oras mare pentru vremea aceea, asa cum erau Bucurestii, capitala Munteniei. Etimologia se potriveste cu istoria: sat este de origine latin (fossatum, rom. med.fsat); trg este de origine slav (trugii); oras, de origine maghiar (vros). Bucuresti. S ncercm s ne nchipuim aceast capital cu nftisare pe jumtate asiatic, asa cum trebuie s fi aprut ea cltorilor occidentali, la nceputul secolului. Impresiile snt att de diverse, n-ct uneori ne ntrebm dac este vorba de acelasi oras: aceste impresii se schimb dup anotimp sau dup caracterul si dispozitia cltorului; se schimb mai ales dup cum acesta soseste direct din Europa" sau vine din Turcia sau din sudul Rusiei. 163 'OC1Otau la :erse-litro-ilaua mn-l de ;e de fure iti si relor lului arul. iasii i cu izut tare rst-: o ?i, ca de s nii itt /e-is-or, ea n ti, ia n aceast privint, Charles de Peyssonnel este un caz tipic: ne mprtseste impresiile sale despre Bucuresti (n al su Trite sur le commerce de la Mer Noire, aprut n 1787), dup ce a fcut nconjurul Mrii Negre, lac turcesc, la care rusii nu au deschidere dect de vreo zece ani: Bucuresti este capitala Valahiei si resedinta Voievodului. Este un oras mare si frumos, foarte populat; snt peste o sut douzeci de mii de locuitori; exist cldiri publice foarte frumoase si mai ales niste hanuri minunate, un fel de hoteluri, tinute de negustori din cei mai bogati, la care se gsesc tot felul de mrfuri din toate trile lumii unde se face negot"... Sosind din Turcia, pe la Clrasi, pe Dunre, n ianuarie 1813, contele de Lagarde este si el plcut surprins: Capitala Valahiei i scrie el prietenului su Griffith mi se pare cu mult deasupra a ceea ce crezusem eu." Descoperind Bucurestii, n mai 1815, Recordon face o descriere idilic: De mai bine de un ceas, zream, acolo unde se sfirsea cmpia, cteva clopotnite mici si cldiri risipite, ca s zic asa, ntr-o pdure ce-mi prea c se afl pe un loc destul de ntins: aflnd c este orasul Bucuresti, mi-am fcut o anumit prere despre el, prere ce, dup cteva zile, avea s se schimbe cu totul; cci, dup ce am ajuns pe un dmb si am ocolit un deal ce-mi astupase privirea mai nainte, am descoperit un tablou mult mai ncnttor dect mi-as fi putut nchipui. Un oras imens, presrat cu pomi n floare, mi s-a nftisat ochilor; cldirile, multimea clopotnitelor si mai ales biserica Mitropoliei, care

alctuia una din principalele perspective ale tabloului, mai c m-au fcut s cred c am n fat o feerie. Mirarea nu mi-a fost mai mic atunci cnd am ajuns n oras: strzile erau pardosite cu brne groase, legate zdravn ntre ele asa cum snt cele de la podeaua unui hambar, si umbrite de numerosi salcmi ce nmiresmau aerul cu florile lor; echipajele luxoase care le strbteau, mpreun cu diversitatea portului pe care am gsit-o aici, totul m-a uluit, cci era cu totul altceva dect celelalte orase din Turcia, care mi s-au prut att de pustii si att de triste. Orasul acesta minunat se afl pe 164 Dmbovita, ntr-o vale de cteva leghe de jur mprejur, si care, pe alocuri, este destul de mlstinoas." Ot*lO ;au la Treizeci de ani mai trziu, Stanislas Bellanger este si mai ditirambic. Dup ce a vizitat biserica Mitropoliei, descoper orasul din vrful dealului pe care se afl aceasta: ...Ajunsi acolo, am scos toti deodat un strigt de mirare si admiratie. Dominam Bucurestii de la o nltime de peste sase sute de picioare! Vremea era cum nu se poate mai senin, nici urm de nor nu se vedea pe cer; nici o adiere de vnt nu se simtea n aer. Am ridicat ilaua i mm_ de ie <je fure jtj sj jjtr 'erse.n^;^

capul: ctiva vulturi negri zburau majestuos deasupra noastr. Cu ajutorul unui ochean [...], am cuprins cu privirea valea aceea ntins, pe fundul creia orasul s-a risipit dup bunul plac al fiecruia. [...] -elor In sfrsit, n mijlocul acestui cadru vrednic de titani, Bucurestii se ntind, n toate prtile, ct vezi cu ochii, necat, scufundat ntr-o imens savan de grdini! Era la ceasul cnd soarele alunec, n toat strlucirea lui, ctre asfintit, revrsnd valuri de aur si de argint peste turlele sclipitoare ale celor trei sute saizeci si cinci de clopotnite de la cele nouzeci -11 si patru de biserici din oras. Ai fi crezut c este o mare de rubine! ' cu Niciodat, dar niciodat nu mai vzusem ceva mai mret! Ni s-a prut c Bucurestii snt unul din acele orase fantastice cum numai dalta poetic a lui Martynn poate s o fureasc. La acest ceas al zilei, lumea se mbulzeste pe strzi, trsurile trec n sus si n jos, boierii si arat luxul. Oamenii par ca niste pitici, '' trsurile ca niste crucioare de copii, iar orasul, luat cu totul, o nclceal de nedescris, tiat n dou prti de o panglic de argint, Dmbovita!" Tot de pe dealul Mitropoliei, de Giers, n 1841, gseste c orasul este foarte pitoresc si c i aduce aminte de Moscova. ltjt ,e_ , ~ u]uj irut.

Aceeasi impresie o fac Bucurestii, n 1844, asupra consulului Prusiei, Neigebaur: Privit de pe dealurile de la miazzi, orasul are o nftisare m-

is_ Jr e^

reat; din multimea de cldiri, se nalt un mare numr de biserici n si de capele acoperite cel mai adesea cu tabl alb strlucitoare, totul fiind nconjurat de grdini ntinse"... Dar tot el adaug: Cu toate acestea, Bucurestii arat ca un oras oriental, cu strzi nguste si n165 * ;i5

tortocheate, cu cocioabe alturi de palate si curti mari, printre care esti n primejdie fie s te nbusi cu praf, fie s te afunzi n noroi"59. ntr-adevr, cltorii, de cele mai multe ori, cnd ptrund n oras, snt dezamgiti. Wilkinson recunoaste c de la o anumit distant, si de pe o nltime, orasul Bucuresti se nftiseaz ntr-un fel ce place privirii; amestecul de case si de arbori i d o frumusete putin obisnuit, dar adaug el orasul seamn cu un foarte frumos decor de teatru, care ncnt ochiul atunci cnd este vzut de departe, ns, vzut de aproape, nu mai arat dect ca o mzgleal grosolan". Raoul Perrin, n anii 1830, este si mai sever: Orasul n general este departe de a fi frumos, strzile, 1500 la numr, snt lungi, destul de late, ns prost pavate, sau chiar nepavate. Cele oarecum mai ngrijite snt podite cu brne puse de-a curmezisul, ca s formeze un soi de pod, pe sub care se scurg murdriile din oras, ceea ce, vara, de n-ar fi aerul proaspt, ar putea prilejui boli statornice si primejdioase. Casele nu au dect unul sau dou caturi, din pricina cutremurelor de pmnt, care snt destul de dese ca s duc la accidente grave dac edificiile ar fi mai nalte. Arhitectura, sau mai curnd zidria acestor case este grosolan si nengrijit. Bucurestii snt att de mari datorit grdinilor ntinse si terenurilor necultivate aflate nuntrul orasului, si care nconjoar cldirile izo-lndu-le totodat. Cea mai nsemnat parte a orasului este cuprins ntre sapte mahalale, unde strzile snt mrginite de garduri vii sau de mprejmuiri din scnduri prost potrivite, n dosul crora se zresc niste csute mici, unde triesc o multime de suflete. Bucurestii au o ntindere pe care ar putea lesne tri 500 000 de locuitori, dar pe care nu triesc dect 130 000. [...] Pe scurt, orasul nu se nftiseaz privirii dect ca o aglomeratie neregulat de case fr stil, fr gust, murdare, cu strzi strmbe, triste, pustii si pe care, iama, nu este dect noroi negru si gros, iar vara, un praf alb si ncins." Ceea ce deosebeste Bucurestii si Iasii scrie la rndul su Saint-Marc Girardin tot cam pe atunci , ceea ce face ca aceste orase s nu semene cu orasele noastre europene pe care caut s le imite, ceea ce1 izbeste pe strin de la prima privire este neobisnuita deosebire dintre cldiri, nchipuiti-v cteva din ctunele noastre cele mai srace si, printre aceste ctune, palate elegante si nici un fel de constructie care s fac trecerea dintre palat si casele acoperite cu stuf; arat cnd ca un sat, cnd ca o capital; iat cum se nftiseaz 166 Iasii si Bucurestii. Dughenele cele mai drpnate se proptesc de casele cele mai frumoase: iesi dintr-o cas ce aminteste palatele din Paris si din Viena, ca s dai peste o cocioab din lemn, s mergi pe strzi podite ca vai de capul lor cu brne, iar noroiul sau praful ti ajung pn deasupra gleznei. Cnd spun c praful sau noroiul ajung pn deasupra gleznei, m gndesc la cei ce merg pe jos. La Bucuresti si la Iasi, nu se merge pe jos, se merge numai cu trsura, picioarele fiind un lux: trsurile, dimpotriv, fac parte din ceea ce este necesar. Fr glum: trsura este singurul mijloc de a iesi din

ngrozitoarele grmezi de noroi, iarna, si din praful adunat vara; pe deasupra, trsura e semn c esti un om de treab"... S fim drepti: mai era si un alt motiv pentru nmultirea trsurilor si a vehiculelor de tot felul: ntinderea nemsurat a orasului, n afar de cteva strzi din centru, rareori casele erau apropiate si, n general, nu aveau etaj: apoi, palatele sau csutele erau mai totdeauna nconjurate de grdini mai mari sau mai mici. Constructiile erau de tot felul. Palatele", n stilul acelor hotels particuliers" din Occident, care se nmultesc ncepnd cu sfrsitul secolului al XVIII-lea, dau adesea spre strzile principale ale orasului. Vechile case boieresti, precum cele descrise de Ion Ghica, snt uneori retrase n fundul unei grdini, n centru, ncepe construirea caselor de raport", cu etaje si ziduri desprtitoare comune, ns nspre mahala, si uneori chiar n inima orasului, predomin casa mic n stil trnesc, fcut din crmid sau din vltuci, acoperit cel mai adesea cu sit si ntotdeauna spoit cu var, cel putin o dat pe an, la Pasti. nuntru, mobila n stil european a ptruns, la bogtasi, o dat cu veacul, ns, cu exceptia salonului, ea va coabita mult vreme cu mobila turceasc, msute joase din lemn sculptat, de culori nchise, divanuri acoperite cu covoare usoare, o multime de covoare pe jos si pe pereti. Casele cele mici se aseamn destul de bine cu cele ale tranilor nstriti, pe care le vom ntlni mai ncolo, iar mobila, chiar dac este ceva mai scump dect cea din casele de la tar, tot trneasc rmne, cteodat chiar rudimentar; singurul lux erau scoartele de pe pereti. Buctria este aproape totdeauna afar, n sfrsit, acolo unde este o grdin, snt si cteva psri si, cteodat, un purcel. Pe strzile negustoresti, varietatea este si mai mare. Raoul Perrin ne-a lsat o descriere unde, cutnd pitorescul cu orice pret, poate c mai pune un pic si de la el: 167 :ocio-lau la :erse-litro-rtaua imn-l de se de fure iti si relor lului rut. iasii i cu izut mre rst-; o ?i, . ca de s inii itt /e-is-or, ea n ti, ia Multimea pestrit care, la anumite ore si n anumite zile, circul pe strzile noroioase ale Bucurestilor se nftiseaz, la prima vedere, ca un mozaic uman, uneori interesant, alteori dezgusttor din pricina srciei si a murdriei. Snt de toate neamurile: valahi, moldoveni, turci, rumelieni, bulgari, srbi, bosniaci, greci, armeni, rusi, oameni veniti din Crimeea, Basarabia, Transilvania, unguri, italieni, nemti si, mai ales, evrei, rasa aceasta ntlnit pretutindeni si care, n Orient, se cunoaste dup dezordinea si murdria ei cum nu se poate mai nerusinate si mai revolttoare. [...] n nepsarea si srcia lui, muncitorul valah ia un turban de la turc, un calpac de la grec, o opinc de la armean, un bru de la bulgar sau de la cel venit din Crimeea, un pantalon de la albanez, nct amestecul acesta ciudat este, pentru un european, un spectacol mult mai atrgtor dect bietele noastre carnavaluri." Caracterul acesta cosmopolit al populatiei bucurestene data din secolul precedent. Principal loc de ncrucisare a cilor comerciale dintre Turcia si Europa central, centru al unei administratii pletorice,

Bucurestii preau, ntr-o tar de bun seam rodnic, dar partial prsit, ca un cap enorm pe un trup plpnd. O sut de mii de locuitori (dup socotelile cele mai corecte) era, pe vremea aceea si pentru o provincie de aproape un milion de locuitori, un oras mare. (S ne gndim c Budapesta, care, la sfirsitul secolului, avea s devin unul din cele mai mari orase din Europa, nu numra, n 1825, dect vreo douzeci de mii de locuitori la Buda si vreo treizeci si cinci de mii la Pesta, cu garnizoana austriac de 12 000 de oameni cu tot.) Pe lng faptul c era un loc de popas pe drumul comercial (si de schimb monetar) ntre Turcia si Europa central si un nod important de negot local ndeosebi de lux , Bucurestii prezentau si atractia unui centru plin de viat, loc de destindere si de plceri, deose-bindu-se astfel de mohoreala celorlalte orase din imperiul otoman inclusiv de cea din capital. De fapt, pentru popoarele balcanice de sub stpnirea turceasc, tinutul romnesc era locul unde fug cinii cu covrigi n coad. La Bucuresti exista, ca s aib unde trage negustorii strini ce soseau cu ncrctura lor, o multime de hanuri, un soi de hoteluri pe care abatele Boskovic ni le-a descris cnd ne-a povestit cltoria lui 168 de la Constantinopol la Iasi. Mult vreme, hanurile acestea, adevrate caravanseraiuri, se aflaser n curtile mnstirilor sau mprejurul acestora, nu numai pe drumurile cele mari, dar si n oras. n Bucuresti, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, cele mai importante, trei la numr, erau chiar n centrul orasului, aproape de Curtea Veche" si de Podul Mogosoaiei". Erau hanurile mnstirilor Sfntu Gheor-ghe, a lui Constantin Vod si a lui Serban Vod. Acesta din urm, cu deosebire, ridicat pe vremea lui Serban Cantacuzino (1678-1688), i uluia pe strini prin mrimea lui. n jurul unei biserici, se vedea un ansamblu dreptunghiular din care, de afar, nu se vedea dect un zid nalt, cu creneluri, cu un turn de pnd deasupra portii de la intrare poart din lemn de stejar, cu drugi de fier , nchis cu grij de cum se ntuneca, n curte, de jur mprejurul cldirii, erau galerii boltite, iar sub bolti se deschiseser, cu timpul, prvlii n care negustorii ce treceau pe acolo si nsirau marfa. Crutele erau puse n curte; ntro arip a cldirii, se aflau grajdurile. Pivnite mari boltite slujeau ca depozite, n vreme ce, la etaj, mpodobit de obicei cu un pridvor cu stlpi si la care se ajungea pe una sau dou scri exterioare, erau camerele pentru oaspeti. Del Chiaro, secretarul florentin al lui Constantin Brncoveanu, ne spune c aceste cldiri erau inspirate de arhitectura marilor mnstiri italienesti, al cror stil se rspndise pretutindeni unde se implantaser reprezentantele comerciale genoveze sau venetiene, pe malurile Mediteranei de rsrit si ale Mrii Negre. Cu timpul, nftisarea de fortreat a acestor hanuri s-a mai sters. Ca s cstige mai bine, clugrii au spart peretii exteriori, n asa fel nct unele prvlii s aib o fatada ctre strad. Apoi, boierii de rangul nti, care stpneau cea mai mare parte a terenurilor din oras, nlesniser deschiderea, pe propriettile lor, a unor hanuri tinute de hangii. Aflm astfel c, la sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul celui de-al XlX-lea, cel mai cunoscut din aceste hanuri se afla pe un teren cedat de familia Grdisteanu, ntre spatele Curtii Vechi" si malurile Dmbovitei, si c era tinut de un hangiu cruia bucu-restenii i dduser o porecl ciudat: Url-n sus. A fost detronat de celebrul han al lui Manuc, construit n 1808 de un negustor armean bogat, Manuc, a crui viat aventuroas, ceva ntre istorie si legend, ar putea inspira un romancier60. 169 OC10mu la -erse-litro-ilaua imn-l de e de fure itisi relor lului rut. iasii i cu zut lare rst-; o si, . ca de s

itt /e-is-or, ea n ti, ia n apropiere de aceste hanuri mari erau trei piete, care, n cele din urm, au alctuit un fel de imens bazar cel mai vechi dintre ele, atestat din veacul al XVI-lea, purta de altfel numele de pazar". Erau alctuite dintr-o sumedenie de dughene mititele, cel mai adesea fcute din vltuci, cteodat chiar numai niste maghernite de lemn, n care micii negustori sau meseriasi si ngrmdeau cum puteau marfa, n timp ce, n spatiul ngust lsat n strad ca s treac lumea, ei ncercau, strignd din rsputeri si dnd din mini, s atrag musteriii, n partea cea mai bine rnduit din acest trg permanent, ulitele, n care negustorii erau adunati dup meserii, erau acoperite cu ramuri de brad, de unde numele de trg nvelit" pe care-1 purta cartierul. Cteva strzi din Bucurestii de astzi pstreaz amintirea acestui trecut negustoresc (Lipscani, Gabroveni, Blnari, Sepcari etc.). Lipscanii erau acei mari negustori care se duceau de dou ori pe an la trgul de la Leipzig Lipsea, n romneste , unde se punea la cale cea mai mare parte a comertului de import si de export al trii, n afar de cel care lua calea maritim prin portul Galati; importanta comertului fcut de lipscani era att de mare, nu numai pentru trile romne, dar chiar si pentru trgul de la Leipzig, nct, n 1737, s-a zvonit c s-ar putea s nu se tin trgul fiindc ciuma bn-tuia la Bucuresti si mpiedica plecarea negustorilor valahi si greci. nftisarea general a acestor piete de la Bucuresti trebuie s fi fost destul de apropiat de cea a asanumitelor suk din lumea arab mediteranean. Este de prisos s mai spunem c, avnd n vedere natura materialelor de constructie si nghesuiala cldirilor, cnd izbucnea un incendiu focul se ntindea cu o rapiditate groaznic. Toate msurile recomandate periodic de crmuire vor rmne liter moart, pn ce cumplitul incendiu din 1847, care a mistuit o ntreag parte a orasului, a adus solutia definitiv. n afara orasului, pe niste maidane mari, erau nc dou iarmaroace de vite, de unde capitala se aproviziona, de dou ori pe spt-mn, nu numai cu carne, ci cu tot felul de produse de la tar. Cel mai important din ele se numea Trgul Mosilor, deoarece acolo se tinea cel mai mare trg din tot anul, trg ce ncepea, prin traditie, de Ziua Mortilor (Mosii). La Bucuresti, forfota orasului nu se oprea la marginea trgurilor si nici la ora cnd acestea se nchideau pentru noapte. Alturi de 170 cafenelele europene ne spune Recordon , destul de numeroase la Bucuresti, se mai gsesc si cteva turcesti." De fapt, numrul cafenelelor" turcesti, al crciumilor si al pivnitelor unde se vindeau buturi era necrezut de mare. Femeile usoare misunau n aceste crciumi si prin preajma lor. Bucurestenii le porecliser podrese, de la cuvntul pod, care, asa cum am artat, desemna strzile pardosite cu brne groase. Un cltor britanic, reverendul Robert Walsh, care trece prin Bucuresti n 1825, scrie indignat: Orasul este plin de crciumi si, ca s ademeneasc musteriii, fiecare tine un numr oarecare de femei, gata oricnd s joace si s cnte la cel dinti semn al ;ocioau la :erselitroilaua mn de ;e de fure

clientilor. Boierii pleac de acas ca s vin aici, si-si petrec serile iti si cu cele mai nerusinate femei ce-si pot face tagma de ocar." Numrul acestor femei afirm compatriotul su Wilkinson

este att de mare la Bucuresti, nct ultimul aga, adic seful politiei, i-a dat domnitorului ideea s pun o tax pe fiecare, ceea ce ar aduce un nou venit de cteva sute de mii de piastri. De mirare este c sfampotrivire n-a putut ntmpina." Existau ns si distractii mai nevinovate, att pentru cei bogati, ct si pentru cei sraci. Wilkinson (ale crui observatii dateaz din 1810) povesteste: tare Iarna, boierii din Bucuresti petrec ducndu-se mai ales prin clu-K^ burile publice, fcute dup planul Redutelor din Viena. De trei sau o patru ori pe sptmn, se dau aici baluri mascate care atrag mult ,jj lume. Exist apoi cluburi pentru diferitele clase ale societtii. Cel mai ca de seam, la care merg cei de la curte si boierii, se numeste clubde nobil. Vine aici o multime de lume, mai ales naintea posturilor, si s cu toate c, dup nume, s-ar zice c nu este vorba de amestectur, un n dosul mstii ptrund toate clasele. Cei din lumea bun nu danseaz dect dac poart masc, se asaz ns la o masa de faraon sau itft de altfel de jocuri, cci clubul nu duce lips de asa ceva. /eDin cnd n cnd, se dau baluri mai actrii; ns, de obicei, seara nu se face nici un fel de alt adunare. Nu este musai s ai invitatie scris, mesele boierilor, ca si casele lor, fiind gata oricnd s primeasc oaspeti, prieteni si cunostinte. n isor, ea izut jasjj l 'cu "elor ului nit. tul n-a fost urmat, cci

Serile de var snt petrecute, ndeobste, ntr-un loc numit He-lesteu. Este un lac la vreo mil deprtare de oras: grupurile se plimb sau se asaz doutrei ceasuri pe mal. Acolo unde vine mai mult ti, ia 171 lume, este o cafenea de la care se pot cumpra nghetate si alte rcoritoare. Duminica, numrul trsurilor ce vin la Helesteu se ridic uneori pn la sase-sapte sute: numrul mare de persoane la mod, doamnele care-si arat giuvaierurile si toaletele alctuiesc un spectacol vesel si strlucitpr. Locurile de plimbare nu snt mrginite de copaci, ca s fie umbr, singura plcere fiind aceea de a putea vedea cmpia ct cuprinzi cu ochii. La o mil de Helesteu, se afl o pdurice ncnttoare, numit Bneasa, unde se duce o parte din lumea bun. Apartine unui boier, Vcrescu, si formeaz un fel de parc pentru casa lui de la tar, situat ceva mai n spate. Nu numai c l tine deschis publicului, dar face, pe cheltuiala lui, tot felul de nfrumusetri, ca s fie si mai plcut celor ce vin s-1 viziteze, mpreun cu sotia sa, si primesc prietenii cum nu se poate mai ndatoritor. Cei ce vin s se plimbe aici pleac, pentru a se ntoarce n oras, cu totii deodat; sirul de clesti, pn departe, strneste un nor de praf, spre marea suferint a doamnelor care-si stric toaletele; unii si petrec restul serii plimbndu-se clare sau pe jos pe strzile principale ale orasului, altii se adun pe la cte unul acas ca s joace crti. Iarna, plimbrile de dup-mas se fac numai pe strzile orasului, sniile fiind n numr la fel de mare si

la fel de frumoase cum snt si calestile cnd este vreme frumoas." Petrecerile mai populare aveau loc, de obicei, la Trgul Mosilor, la diferite epoci ale anului, mai ales cu prilejul principalelor srbtori religioase. Vinul si rachiul curgeau din belsug n crciumile n aer liber, n vreme ce, pe grtare uriase, se frigea carne. Lutarii tigani treceau cntnd printre mese; n alt loc, se aduna lumea ca s se uite la urs. Recordon, care trieste la Bucuresti, ca si Wilkinson, n al doilea deceniu al secolului, povesteste: Srbtorile acestea tin cteva zile, mai ales cele de Pasti, care au si avantajul de a cdea cnd vremea este mai frumoas ca oricnd; se cnt, se danseaz, se dau ospete, lumea se plimb prin prtile cele mai frumoase ale orasului sau prin mprejurimile acestuia, unde se gsesc mese ncrcate cu rcoritoare, n corturi anume ridicate pentru aceste srbtori, precum si clusei, leagne, dulapuri si alte felurite scule menite s fac lumea s petreac. Persoane dintre cele mai sus-puse nu se dau ndrt s ia parte la bucuria comun si s se uite la toate aceste jocuri." 172 Recordon mai aminteste nc ceva: De srbtori, o mare multime se duce s se uite la lupta arnutilor clare, adic a celor mai j de seam servitori ai domnitorilor greci sau valahi: n aceste lupte, .-. 'CIoC~ arnutii arunc unii ctre ceilalti un soi de sulite, de care trebuie s se fereasc, si se fugresc ntocmai cum fac turcii." Lagarde, care asist si el la aceste jocuri n 1813, precizeaz c participau vreo sut de clreti si c spectacolul atrsese nu mai putin de o mie de trsuri si de cinci sute de boieri clare". fure Totusi, caracterul religios al srbtorilor nu era uitat, lumea se ti Si tinea cu grij de datini si se ducea, la biserica din parohie, s asculte lunga slujb ortodox. Ion Ghica si va aminti, la btrnete, ntr-o scrisoare ctre Vasile Alecsandri, ce mare bucurie i fcea, pe cnd or era copil, dangtul asurzitor al miilor de clopote din Bucuresti: _u U1 Cnd, dup Dealul Mitropoliei, ntr-o sear de denie, n linistea melancolic a apusului ncepea toaca la o sut de biserici, cu milioanele de sunete, pe toate tonurile, care se vrsau n aer din miile de clopote mari si mici ale orasului, note care alergau din toate turIa?u lele ca s se confunde ntr-un huiet general si se suiau mpreun la cu cer, ltindu-si nencetat vibratiunile, aruncndu-se n cadent ca niste talazuri mpinse unele peste altele ctre malul nevzut, atmosfera ntreag prea transformat ntr-un vrtej de armonie, si sufletul, coprins de o senzatiune plin de pietate, se simtea atras ctre rug." -,dl, L ca Iasii, capitala Moldovei, situati ntr-o regiune mai accidentat dect capitala Munteniei, nu atinseser dimensiunile si importanta code s x; litroilaua mnl de ;e de

mercial ale Bucurestilor; populatia era estimat, la nceputul seco000 de locuitori (ea va depsi ns 90 000 n 1848). Cu toate acestea, edificiile publice erau mai mari: n afar de palatul domnesc, despre care am vorbit mai nainte, se vedeau aici biserici mari de piatr si un numr nsemnat de palate mai mici, n stil occidental, n general mai bine construite si mai frumoase dect cele

inii lului, la vreo 40 tt ^e~ IS~ or>

din Bucuresti. Dar si aici era un mare contrast ntre locuintele bol ieresti si maghernitele de vltuci care alctuiau masa locuintelor si a prvliilor. Ca dovad c activitatea comercial era mai redus, cltorii notau c, la Iasi, nu exist hanuri: dar puteau fi bine gazduiti pe la negustori, mai ales la evrei. 173 Spectacolul strzii era destul de asemntor cu cel de la Bucuresti: strzi principale podite cu brne de stejar; palate ce se nvecineaz cu dughene lsate pe o parte si prvlii murdare; clesti luxoase, minate de arnuti cu turban pe cap, trecnd pe lng micile crute minate de trani, sau pe lng cele ncrcate cu marfa apartinnd negustorilor evrei; iar pe jos, toate neamurile din Orient si Occident, n vesmintele cele mai pestrite. Eram uluit de varietatea costumelor", avea s scrie de Giers n memoriile sale. Vara, pe la ceasurile dou dup prnz, dintr-o dat forfota nceta, tot orasul parc adormea. Strada era pustie; lumea mnca si se odihnea. Spre sear, bcanii deschideau obloanele si stropeau prin fata prvliei, strada se nsufletea din nou si, n vreme ce negustorii si oamenii de rnd se apucau de treab, muncind pn noaptea trzhi, domnisorii, clare, si doamnele din lumea bun, n trsuri, se duceau s se rcoreasc n pdurea de la Copou. Celelalte orase din Moldova nu erau dect niste trguri mari, n afar de Galati care, pe Dunre, jucau rolul unui adevrat port la mare n lunile cnd fluviul nu era nghetat, nainte ca raiaua Brilei s fi fost dat Munteniei n 1829, Galatii serveau, n parte, si aceast provincie. Mai mult dect atta, aici se fcea un important comert de tranzit ntre Turcia, Polonia si trile germane. Datorit apropierii pdurilor din Moldova, pentru turci, Galatii erau si un nsemnat arsenal. Abatele Boskovic vzuse acolo o corabie foarte mare, de felul acelora crora turcii le spun caravele, care se afla pe santier, gata s fie lansat la ap. Fusese comandat de Isaac-aga, vamesul cel mare al Constantinopolului". Boskovic adaug, mai departe, c vasul era foarte mare: 70 de pasi pe 17, mult mai mare dect corabia venetian cu care fusese el la Tenedos si care era ncrcat cu optzeci si patru de tunuri de bronz". Dar dac dragul nostru abate s-a minunat de numrul si de mrimea corbiilor din port, el se va minuna si mai tare de numrul de prostituate pe care le vede acolo... Ceva mai trziu, Wilkinson gseste si el c orasul este foarte nfloritor", cci are hambare publice pentru gnu si un mare numr de prvlii cu felurite mrfuri ce apartin negustorilor particulari". De Giers, la rndul su, se va mira de multimea morilor de vnt ce se nalt pe dealurile din jurul orasului. Wilkinson afirm c la Galati 174 locuiesc mai cu seam negustori care, n ciuda oprelistilor, izbutesc adesea s exporte o cantitate oarecare de gru si alte articole de contraband; ns negotul lor de baz este importul de marfa". Dcioau la ^ ^

erseDe fapt, aproape toate importurile Moldovei se fceau prin portul Galati: blnurile din Rusia (pentru care se d vin n schimb), postavurile si pnza de bumbac din Germania, iar din Austria, se aduceau vase de faiant, n fiecare an, se importau 80 000 de ocale de cafea, 900 000 de zahr, 35 000 de piper ns o parte mergea n Galitia, n Transilvania, n Banat, si chiar pn n Serbia. itrolaua nnl de e de fure

Dac, n ciuda strii proaste n care se aflau Principatele, o aseti si menea activitate era de asteptat ntr-un mare port unde ancorau sute de corbii pe an, sntem cu adevrat surprinsi asa cum erau si cltorii strini din vremea aceea gsind nsufletire si chiar un oarecare belsug n alte trguri sau orsele de provincie. Astfel, abaelor ului

tele Boskovic si cei care-1 nsoteau gsesc la Brlad si ntr-un stuc irut. din inima pdurii toate cele necesare pentru drum. n 1791, Struve, care vine totusi de la Viena, prin Lemberg, se mir de ceea ce vede n primul trg ntlnit n Moldova: Cel dinti loc din Moldova (care se numeste Herta) m-a umplut de bucurie si mi-a fcut o ndoit plcere, ntruct nu m asteptam la asa ceva. Nu mic mi-a fost mirarea vznd, de o parte si de alta a strzii, cnd am intrat n acest trg unde, tocmai atunci, era un mare iarmaroc, un sir de dughene si de prvlii, pline cu de-ale gurii, cu tot felul de lucruri folositoare cltorului, cu testuri, postavuri si o multime de alte mrfuri ce puteau fi cumprate la preturi foarte mici." n Muntenia, primele dou capitale istorice, Curtea de Arges si Trgoviste, s-au ntors la starea de trguri. La Trgoviste, ruinele palatului si vechea biseric domneasc, la Curtea de Arges, biserica domneasc si impuntoarea biseric a mnstirii, minunea Orienlegenda Mesterului Manole, snt singurele urme ale mretiei trecute. Porturile de la Dunre, n primul rnd Brila si Giurgiu, nu mai snt dect niste fortrete turcesti pe malul stng al fluviului, n 1828, n ajunul retrocedrii sale ctre Muntenia, Brila, care, la mijlocul secolului, va deveni un mare port, pe care strinii l vor gsi mai bine construit si mai european" dect orasul Bucuresti, numr mai locuitori! O singur aglomeratie, n afar de Bucuresti, merit numele de oras: Craiova, capitala Olteniei, numit de strini si Mica Valahie. i> ;a 'n putin de 3 000 de ^ e~ s~ )r> sa nu tului", slvit de ca de zut are ;st" * ;al' a?n cu

a 175 Face o impresie destul de bun, prin anii 1830, asupra lui Thouvenel, viitorul ministru de externe al lui Napoleon III. Bunstarea este general; pe strada principal se afl o multime de prvlii care, de fapt, snt niste dughene bine construite: seamn cu un bazar foarte ntins. Casele, risipite fr nici o rnduial, snt ncptoare, si, mai toate, nconjurate de grdini. Un soi de pod fcut din brne de stejar, care este greu de ntretinut si care este si scump, tine loc, pe strzi, de caldarm..." Din toat tara, Oltenia era provincia unde omul prea s fie mai putin strivit dect n alt parte de fatalitatea Istoriei, cci aici proportia mosnenilor era mai mare ca n restul trii, iar boierii nu lipseau cu totii de la mosie. Oltenii erau gata s considere centrul lor administrativ ca o adevrat capital. Avea peste 20 000 de locuitori, scoli secundare si, dup cum aflm de la Dionisie Fotino, un foarte frumos spital, construit n 1811, sub cimcmia vornicului Emanoil Lahovari, de fericit amintire"61. Ar fi oare cu putint s ne facem o idee despre compozitia populatiei urbane? Statistica prezentat pentru Iasi, n 1848, de printul Nicolae Sutu, fost ministru de finante al lui Mihai Sturdza (aceast statistic d 18 512 familii, reprezentnd, la o medie de cinci insi de fiecare familie, un total de aproximativ 92 000 de locuitori), este pretioas, n primul rnd, pentru categoriile pe care le stabileste. Populatia se mparte, mai nti, n dou mari clase: cea a privilegiatilor, cei scutiti de dri (reprezint mai mult de jumtate din populatie) si cea a categoriilor care pltesc dri. De la nceput, surprinde proportia enorm a celor pe care, global, i putem numi servitorimea: sase mii de familii, la care trebuie s adugm cele 400 de familii de tigani robi; se ajunge astfel la peste o treime din populatia orasului! Pentru observatorii strini, fenomenul era izbitor. Iat, de pild, ce scrie Saint-Marc Girardin, care vizitase tara cu vreo zece ani mai nainte: V dati seama c, ntr-o tar n care oamenii folosesc trsu176 rile n loc s-si foloseasc picioarele, aceiasi oameni folosesc slugile n loc s-si foloseasc bratele. Nimeni nu are mai putin de sase-sapte ocioslugi, brbati si femei, si aceasta doar n casele foarte modeste. La boierii bogati, numrul slugilor este aproape nesfrsit. Nu nseamn c snt mai bine serviti: dimpotriv. Numrul mare de slugi este o au *a ersel ro"

caracteristic a societtilor aristocratice, n acest fel de crmuire, aristocratia este silit s-i ajute s triasc, sub form de servitori, .. , pe toti cei pe care i-a desfiintat ca cetteni." Fat de aceast situatie, procentul de cersetori si oameni sraci este relativ mic: 414 familii, adic mai putin de 2,25% din totalul ^ - ,

dat de Sutu. Tranii, adic oamenii care au activitti agricole chiar n perimetrul urban, snt nc numerosi: peste o mie de familii, n rest, clasificarea lui Sutu nu ne permite s ne facem o idee limpede . despre repartizarea populatiei dup meserii si nici dup originea etnic. Rubrica Evrei", destul de bogat, 3 675 de familii reprezenj 5 .

tnd peste 12 000 de persoane, i cuprindea oare pe toti evreii? Stim din alte surse c multi dintre ei snt

strini sau protejati ai unui consulat strin: nu cumva snt cuprinsi n rubrica strini" din clasa privilegiatilor? Pe de alt parte, ntruct evreii snt, cu precdere, 'asii negustori sau mestesugari, nu trebuie oare s adugm o parte poate chiar cea mai mare din cele 3 675 de familii la cele l 789 de familii de negustori si mestesugari autohtoni si la negustorii strini (941 de familii), dac vrem s cunoastem cifra total a celor care muncesc cu minile? gi, Oricum va fi fost, se pare c n afar de minoritatea restrns a l ca boierilor si a functionarilor, precum si a acelora pe care-i putem de numi intelectuali (preoti, profesori, medici), si ei putini la numr, l sa grosul populatiei urbane este constituit, pe de o parte, de o servitolmi rime pletoric, iar, pe de alta, de masa negustorilor, a mestesugarilor si a muncitorilor, care reprezint elementul cel mai activ al oraatlt sului si asupra cruia apas aproape toate impozitele. S nu se cread ve~ ns c masa aceasta alctuieste un ansamblu omogen. Eticheta ne;1S" gustori si mestesugari" acoper o varietate nesfrsit de situatii: este or' o lume ntreag ntre, pe de o parte, opincar (cel care face opinci), ^a care trieste ca un tran si-si produce marfa ajutat de familie sau m de un ucenic, ngrijindu-se, totodat, cel mai adesea, si de vnzarea ei, si, pe de alt parte, marele negustor, care nvrteste afaceri la Viena si la Constantinopol, se duce o dat sau de dou ori pe an la na 177 Lipsea si transport convoaie de mrfuri din Germania pn n Turcia, prin Bucuresti sau prin Galati. Dintre acesti mari negustori si bancheri (cele dou activitti merg uneori mn n mn), snt unii care, asa cum am vzut, ajung s urce pn la boierie, mai ales cnd snt de origine strin; si, dintot-deauna, o mare parte a comertului este n mn strinilor, n trile romne ca si n tot estul european. Moldova si Tara Romneasc nu fac exceptie, atta doar c predominante snt elementele orientale (greci, armeni, evrei). S-ar prea c primii veniti au fost armenii. Guillebert de Lannoy, n timpul marii cltorii pe care o face n Orient ca trimis al lui Henric V al Angliei, constat, n 1421, la Cetatea Alb, c populatia era alctuit din genovezi la nceput fusese aici o colonie comercial genovez , din romni si din armeni: Am ajuns ntr-un oras nchis, care este port la asa-zisa Mare Major si cruia i se zice Mancastru sau Blgrad, unde locuiesc genovezi, valahi si armeni...". Acestia din urm veniser n valuri succesive, nc din veacul al Xl-lea, alungati din tara lor de nenorocirile care, periodic, se abteau asupra ei: jafurile bizantine, cucerirea persan, nvlirea turceasc. Un ultim mare val ar fi sosit, potrivit spuselor lui Raicevich, n veacul al XVII-lea, pe vremea regelui persan Abbas-sah. Alctuiau colonii mari, ocupatia lor fiind ndeobste negotul pe scar mare (n mai multe orase, exista o Ulit Armeneasc"). Unii dintre ei, care triau n apropiere de granita polono-moldoveneasc, erau specializati n cresterea boilor, arendnd, totodat, mari herghelii pentru cresterea si exportarea cailor. Apartenenta la familia cea mare a crestinilor le asigura un oarecare avantaj asupra evreilor, n mai multe centre, si aveau biserica lor, iar arta armeneasc a avut uneori o vdit nrurire asupra arhitecturii religioase, mai ales n Moldova. Dup cedarea Bucovinei ctre Austria, cteva din cele mai sus-puse familii armenesti din acest tinut vor cpta, de la Viena, titluri de noblete si vor duce o viat pe picior mare, asemenea boierilor moldoveni (cstoriile cu acestia snt totusi rare nainte de epoca lt!> ;rst:a l cu izut lare

contemporan). Un fapt caracteristic este acela c, adesea, si prsesc patronimul armenesc pentru a adopta o porecl romneasc (Ciun-tul, Pruncul etc.). n Evul Mediu, existaser n orasele de pe coasta Carpatilor, n Moldova si n Tara Romneasc, colonii maghiare att de mari, n-ct, n unele orase, grupul etnic maghiar avea dreptul s-si aleag, 178 alternativ cu romnii, magistratii. Coloniile acestea par ns n ntregime asimilate chiar din secolul al XVII-lea. n schimb, colonia german, desi mai putin nsemnat, se nnoieste ntruna, n epoca de care ne ocupm, ea d pe lng vreo ctiva profesori si medici cadrele din mica industrie si mestesugarii specializati: Clausewitz, care viziteaz Bucurestii n 1824, o evalueaz la 4 000 de suflete, ceea ce, pentru un oras de 100 000 de locuitori, pare mult. Germanii (adic toti germanofonii") triesc destul de grupati: si au bisericile lor, scolile confesionale, asociatiile sportive. Vor avea si un jurnal, n 1845, Bukarester Deutsche Zeitung. Ei snt cei care au introdus n tar obiceiul de a bea bere si tot ei vor construi prima mare fabric de bere. Le mergea vestea c beau zdravn. De unde expresia a luat luleaua neamtului". Evreii snt mentionati nc din Evul Mediu: n 1330, la Cetatea Alb; n secolul al XVI-lea, la Bucuresti, n vremea aceea, cei mai multi cel putin n Tara Romneasc snt sefarzi, veniti din trile din jurul Mediteranei. Fotino, n 1810, i evalua la 10 000 pentru toat Tara Romneasc. Tot pe vremea aceea, Recordon scria: Evreii, care snt n numr de cinci-sase mii n Tara Romneasc, se bucur, din partea crmuirii, de o mare libertate pentru exercitarea cultului lor, ns, ca pretutindeni, snt batjocoriti de oamenii de jos. Aproape toti snt adunati la Bucuresti, la Craiova si la Ploiesti..." Clausewitz, n 1824, d cifra de sase mii, numai la Bucuresti. Aveau aici o sinagog mare, iar situatia lor economic era destul de nfloritoare. De Giers noteaz n mod semnificativ: Exista, la Bucuresti, o mic populatie evreiasc. Era alctuit, n primul rnd, din ceea ce numim evrei spanioli, care snt foarte rspnditi n rsrit si care, n toate privintele, au o situatie incomparabil mai bun dect evreii polonezi. Printre ei, se afl persoane vrednice de tot respectul, cei mai multi fiind bancheri." Tot de Giers afirm c imigrarea lor, n Muntenia, pe vremea aceea, nu era liber: Se vd pe ici pe colo (la Bucuresti) niste maghernite, dar mult mai artoase si mai curate dect cele de la Iasi, deoarece, aici, nu snt evrei, stabilirea lor n Valahia fiind, pe atunci, aproape nengduit. Acest element este nlocuit, la Bucuresti, cu bulgari, srbi, unguri, greci, armeni, albanezi". Nu la fel stau lucrurile n Moldova, unde mai ales dup pacea de la Adrianopol (1829), care introduce trile romne n circuitul marelui comert international afluxul de evrei din Rusia si din Galitia austriac ia curnd dimensiunile unei adevrate migratii. Din 179 :ocio-lau la :erse-Aitro-alaua imn-i de se de i fure ati si relor lului >rut. iasii u cu zut nare rst-t o gi, i ca :de i s inii att ve-;is-!or, ica n iti, lia cele cteva date statistice despre Moldova pe care le detinem, reiese c erau 12 000 n 1803, 18 000 n 1820, 31 000 n 1831, 80 000 n 183862. Si miscarea continu, n 1837, agentul francez Duclos afirm: Evreii [...] se mbulzesc s vin n Moldova, unde domneste o mare libertate individual. Numrul celor sositi de sase luni ncoace este de 10 000. Peste jumtate din populatia lasilor este israe-lit."

Ultima informatie pare exagerat: n orice caz, este contrazis de cifrele lui Nicolae Sutu, pe care le-am dat mai sus, chiar dac trebuie adugat la rubrica evrei" si o parte din negustorii si protejatii strini. Imigratia era ncurajat de consulii strini, care vedeau n aceasta un prilej de a spori numrul protejatilor lor, de la care primeau si ei ceva. nsusi de Giers mrturiseste c asa stau lucrurile, preciznd ns c, de pild, consulul rus n-o fcea, ci doar cel austriac, cel prusac, englezul si francezul... Pe atunci, Moldova era, pentru oamenii acestia ntreprinztori, raiul pe pmnt: lipsa unei clase mijlocii bine structurate, n stare s se apere, pasivitatea tranilor, complicitatea boierilor pe care-i serveau cu mult dibcie, ca oameni buni la toate, ca zarafi si, mai ales, ca stpni de crciumi la sate. Mai ru nc: drile provenind de la evrei erau arendate de ctre stat boierilor constituiti n societti anume fcute pentru aceasta! Exista, pesemne, si complicitatea autorittilor de la granit; cel putin asa umbla vorba n timpul domniei lui Mihai Vod Sturdza: cum c administratia ar fi corupt. Totusi, sub domnia lui, au fost luate multe msuri pentru a lupta mpotriva abuzurilor; o lege din 8 martie 1835 limiteaz numrul cr-ciumilor, n satele libere, la una singur. A fost ns mai greu s se aplice msura la satele de pe mosiile boierilor. O hotrre din 6 septembrie 1830 (n timpul ocupatiei rusesti) interzice evreilor s ia pmnt n arend. Cu toate acestea, de mult vreme, li se ngduia s-o fac, de vreme ce cunoastem un proces ce se judec n ianuarie 1813, n fata Divanului Moldovei, ntre comunitatea evreiasc din Herta si vornicul Grigore Ghica; acesta vrea s sporeasc arenda unei mosii pe care numita comunitate o ia n arend de pe vremea lui Mihai Vod Racovit (care a domnit n Moldova, de trei ori, ntre 1703 si 1726, ceea ce arat c arendarea dura cam de un secol). Ordinul comandamentului rusesc a rmas, de bun seam, liter moart, deoarece Mihai Sturdza porunceste judectorilor, la 14 mai 1835, s anuleze toate contractele arendasilor evrei. Printr-un proiect 180 de lege din aprilie 1844, se caut s li se interzic evreilor vnzarea buturilor n sate si orase, dar si pe drumurile cele mari, si specula cu produse alimentare. Proiectul nu este adoptat, deoarece, dac se tine seama c, nc de pe vremea aceea, densitatea populatiei evreiesti n orase si n trguri era mare, cu o astfel de msur acestea ar fi ajuns pustii! nnn Moldova, evreii erau activi cu mult nainte de marea imigratie din anii 1830-1840. Viceconsulul Parrant, n scrisoarea lui ctre Talleyrand, din 11 iunie 1798, tine s-i atrag atentia cetteanului ministru asupra piedicii pe care o reprezint evreii pentru nceputul i "e e "e e -1 ^ laua jcioiu la rseitro-

unui comert francez n Moldova: n tara aceasta, mai exist si alt clas de indivizi, cea a evreilor, al cror numr este mare, dar care , snt mai dispretuiti dect alti supusi: uneori snt totusi ocrotiti de crmuire, care ia multi bani de la ei. Ca pretutindeni, oamenii de acest ,. ; .

soi, bine distinct, alctuiesc un grup al lor si se ocup cu lucruri de pe urma crora se cstig mult, si, n

general, cu tot ce este pe potriva zgrceniei lor. In Moldova, mai ales, trebuie s se spun despre evrei ceea ce a spus, n Polonia, un autor francez: c ucid negotul a?n si c-i descurajeaz pe putinii negustori cinstiti care ar vrea s-1 fac s nfloreasc. ntr-adevr, evreii stiu s-si procure, oriunde, cu mult srguint, mrfurile cele mai cerute, si fac aceasta cu o economie att de sorare [s ' cu

did, nct, oricnd, pot s le dea sub pretul curent. Este un lucru foarte important, de care trebuie s tin seama negustorii ce au de '' gnd s pun pe picioare, n provinciile acestea, un comert ceva mai temeinic." Ideea c evreii au ocupat, n Moldova, locul unei burghezii au~ n,

tohtone se rspndeste tot mai mult. Iat ce-i spune lui Saint-Marc Girardin, n 1836, un tnr boier moldovean: n Principate, nu exis^ ta clas de mijloc, n Valahia, ea nu exist deocamdat; dar se poate naste, n Moldova, este si mai ru: m tem c nici mcar nu este loc pentru ea. Locul a fost luat de evrei, si vedeti c se tot nmultese. Cu evreii de la noi, nu este cu putint s avem o clas de mijloc. Asemenea unei astfel de clase, ei stiu s cstige bani si s fac js_ 3r, ea n ,e_

negot, ns felul n care o fac si ocara ce li se trage de aici i vor mpiedica s devin o a treia stare. Tineti seama, apoi, c ei nu se amestec n neamul nostru si c stau tot timpul la o parte. Pe lng ti, ia 181 toate acestea, nu dau voie clasei mijlocii s se formeze: cci pe tran l duc la srcie, mpingndu-1 la viciu, iar pe boier l nvat s dispretuiasc industria si comertul: iat cum nefericita lor activitate face, ca s zic asa, un gol n mijlocul societtii, mrind distanta dintre tran si boier, n loc s-o micsoreze, asa cum ar face o burghezie ce s-ar ocupa cu industria si comertul." Alecu Russo (autorul Cntrii Romniei"), n descrierea pitoreasc pe care o face lasilor n 1840, ne d o imagine mult mai simpatic despre comunitatea evreiasc. Numrul mare de evrei veniti din Galitia si reflexul de aprare pe care, treptat, aveau s-1 provoace, vor agrava izolarea comunittii evreiesti, unit prin legtura cu religia ei. Convertirile au fost, se pare, mai frecvente n secolele precedente, cnd pot fi citate familii de evrei botezati intrate n rndul boierilor: desi, dup aceea, se sileau s-si ascund obrsia. Cazul cel mai celebru si cel mai controversat este cel al lui Vasile Alecsandri, al crui bunic dinspre tat, la sfrsitul veacului al XVIII-lea, a fost un evreu botezat63. Cu toat aceast relativ izolare a comunittii evreiesti, am vzut c, datorit puterii lor financiare, unele familii evreiesti au urcat pn la cel mai nalt nivel social. Acestea tin bncile cele mai puternice; au simtul economiei, al prudentei, al solidarittii, ntretin legturi strnse cu centrele financiare din Occident. Snt citati ndeosebi bancherul Mihai Daniel din Iasi si fiul su Israel; la Bucuresti, bancherii Solomon Halfon si Manoah Hillel: acesta se are bine cu domnitorul Alexandru Ghica si-si las averea Universittii, pentru burse si premii.

Rivalii evreilor, n activittile bancare si de comert, snt grecii si macedoromnii. Despre cei dinti am vorbit att de mult n capitolele despre domnitor si boieri, nct parc n-ar mai fi nevoie s struim asupra lor. Trebuie ns s spunem nc o dat c, dintre toti strinii (n afar de evrei, a cror sosire n fort este totusi tardiv), ei snt cei mai numerosi, cei mai activi, cei mai ambitiosi. Alctuiesc o majoritate relativ n snul lumii negotului, mai ales n porturile eliberate dup pacea de la Adrianopol, ca Brila, de pild. Cu toate acestea, se asimileaz repede si, astzi, nu este deloc usor de detectat, dup onomastic, eventuala origine greceasc a familiilor burgheze romnesti: cci cunoastem multe cazuri cnd, n epoca fana182 riot, negustori romni si luau nume grecesti ca s aib acces la confreriile de negustori greci din Europa Central: ajung astfel s se numeasc Gheorghiade sau Demetriade de la Gheorghe sau Dumitru. Un caz celebru, din afara lumii comertului: Ion (H)eliadeRdulescu este poreclit Heliade de ctre nvttorul su grec, deoarece este fiul lui Ilie, sau Elie. Dimpotriv, n perioada urmtoare, cnd s-a instituit sistematic starea civil, cti fii de bcani greci oarecare, Demetrios sau Petros, nu vor fi devenit din oficiu Dumitrescu sau Petrescu? fure O mentiune special trebuie fcut despre macedoromni sau t1 S1 aromni. Aceste rmsite ale romanittii din sudul Dunrii (destul de impropriu numiti macedoromni, deoarece ei populau nu att Macedonia, ct Epirul si Tesalia) erau adesea confundati, n straice, desi ntre ei vorbeau un dialect romam e ntate, cu grecii, de vreme iciou la ;rseitro" laua lim" * "C e de

nesc, greaca era limba lor de cultur. Un sir ntreg de mprejurri irut-politice si economice provocase, la sfirsitul secolului al XVIII-lea, un mare exod al macedoromnilor ctre nord: ctre imperiul habsburgic si ctre Principatele romne, unde vor contribui la aparitia cas-a spus, la propagarea ideilor Revolutiei cu franceze, cu care se nutriser n coloniile grecesti din Europa Central64. Trei urmasi ai acestor familii macedoromne vor fi, n orice caz, la nceputul secolului, printre cei dinti capitalisti" din tar, care fac afaceri cu strintatea, dau statului bani cu mprumut, iau n arend vmile si ocnele de sare: marele vistiernic Ion Hagi-Moscu (care se amestec si n politic, jucnd cartea austriac), marele vornic Stefan Bellu si baronul Meitani. Cariera acestuia din urm este cea mai spectaculoas, dar si cea mai scurt: n 1833, banca Meitani sufer un rstao ;i, ca de s nii crah" rsuntor, asii pitalismului si, asa cum zut are

probabil din pricina ostilittii generalului Kiseleff, guvernatorul rus al Principatelor. Peste cinci ani, va veni rndul fiului lui Hagi-Moscu. n sfrsit, un alt mare bancher al vremii, Cristea Sachelarie, grec devenit supus si baron austriac, tot cam pe vremea aceea, are si el necazuri mari: n 1835, trebuie s cedeze mosii, case, magazine, n valoare de aproape dou milioane de lei, lui ea itt 'eisir,

Milos Obrenovic, principele Serbiei, creditorul su (care investise n sume mari n Muntenia si n Banat, uneori pe numele ginerelui lui). Nu cunoastem nici un caz de dezastru financiar printre bancherii evrei, mai prudenti, fr ndoial, si, cu sigurant, mai legati ntre ei. ia 183 l Marele comert, ca si cel cu amnuntul, pare deci s fie, la nceputul veacului, n cea mai mare msur, n minilealogenilor". Totusi, din niste cercetri recente65, reiese c, dac bstinasilor li se adaug negustorii de origine macedoromn, echilibrul numeric se restabileste, chiar cu un excedent n favoarea romnilor, cel putin n Muntenia. n Transilvania, la Sibiu, Hagi Constantin Pop (tot de origine aromn), punnd mna pe o mare parte a comertului fcut de Principate cu Europa Central, ajunsese un negustor cu adevrat european. La Bucuresti, era un negustor cu ridicata, Hagi Tudorache, Tudor Tudorache pe adevratul su nume, un tran din Arges, care nu stia nici s citeasc, nici s scrie, dar care la afaceri se pricepea. Crutele lui se duceau de dou ori pe an la Lipsea si-i intrase n cap s aib, n afar de magazinele din Bucuresti, un numr de negustori ambulanti, ale cror crute, ncrcate cu tot felul de mrfuri, treceau, ntr-o anumit zi, prin trgurile si satele Munteniei, si luase pe lng el un nepot, Nicolae Voicu, si fiindc pustiului i plcea cartea, l trimisese la Viena ca s nvete meseria de bancher. Tnrul nostru Voicu o va nvta att de bine nct, peste ctiva ani, avea s tin una din cele mai mari bnci din Viena si, ajungnd cettean de onoare al orasului si nnobilat fiind sub numele de von Woikowitz, va uita foarte repede satul din Muntenia unde si petrecuse copilria66. Prezenta masiv a strinilor n lumea comertului si a mestesugarilor este agravat de stabilirea la Bucuresti si la Iasi, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, a unor consuli strini, cu largi atributii, unul dintre ei, cel rusesc, devenind, cum vom vedea, n epoca regulamentar", un adevrat proconsul. Cu prilejul ncheierii pcii de la Kuciuk-Kainargi, n 1774, Rusia reuseste, pentru prima oar, s impun Turciei nfiintarea unor consulate rusesti n Principate. Constient ns de gravitatea acestei concesii, care avea tendinta s instaureze n trile romne un regim asemntor regimului Capitulatiilor obtinut de puterile crestine n Orientul Apropiat, Poarta trgneaz lucrurile cu riscul unui nou conflict pn n 1782, cnd se instaleaz la Bucuresti primul consul trimis de Rusia, Serghei Lazarovici Laskarov. Prin bresa de-chis de Rusia, intr numaidect si Austria (1783), cu att mai usor cu ct, teoretic, ea cptase acest drept nc din 1718, prin tratatul de la Passarowitz. Este urmat de Prusia, n 1785. Franta se arat 184 mai putin grbit; comertul ei n aceste provincii este, deocamdat, embrionar, iar n ceea ce priveste politica, de zeci de ani are aici spioni oficiali: secretarii domnitorilor. Sub Republic ns, lucrurile se schimb: interesului economic si politic i se va aduga prozelitismul ti,

revolutionar. Directoratul ncepe totusi cu o miscare gresit: numeste consul la Bucuresti un grec din Constantinopol, Constantin Stamati, naturalizat francez si republican nfocat. Turcia refuz acreditarea unei raiale" a imperiului, ns Franta, aflat n rzboi, avea neaprat nevoie de un observator la granitele Austriei si ale Rusiei, si, de cnd Polonia fusese stears de pe harta Europei, Muntenia si Moldova erau singurele puncte de observatie disponibile". Puncte de observatie sau chiar baze pentru a atta tulburri n Austria si Rusia, mai ales cu ajutorul numerosilor refugiati polonezi aflati n Principate. Instructiunile trimise de Directorat, la 15 februarie 1796, consulului desemnat erau fr echivoc: Cetteanul Stamate trebuie s se considere un adevrat agent politic; titlul de consul nu trebuie s-i slujeasc dect ca s ascund adevrata lui menire n fata unor oameni crora nu are de ce s le spun adevrul." n octombrie 1796, Directoratul reuseste s trimit n misiune special n Principate pe generalul Carra Saint-Cyr, n calitate de nsrcinat cu afaceri", n sfrsit, n 1798, dup pacea de la Campio-Formio, impus Austriei dup victoriile lui Bonaparte n Italia, Franta republican, n plin glorie, poate instala consul la Bucuresti pe cetteanul Charles Flury. Acesta, cu mult ndrzneal, i cere domnitorului s fie primit n audient solemn ntr-un mod vrednic de marea natiune pe care o reprezint" si, cu toate sovielile domnitorului, stabileste el nsusi cu ce pomp avea s fie primit; pomp ce avea s fie protocolul obisnuit pentru ceremoniile de prezentare a scrisorilor de acreditare de ctre consuli (am vzut, mai sus, descrierea plin de haz a acestui protocol, n corespondenta lui Lagarde). Iat cortegiul lui Flury descris ntr-un document de epoc67: La 24 Floreal (20 mai 1798), drapelul national a fost nltat pe casa consulului, unde s-au adunat toti cettenii francezi sau protejati de Republica Francez. La ora zece, un ofiter de la Curte a venit s-1 anunte pe Consul c Domnitorul este gata s-1 primeasc si, nu-maidect dup aceea, alaiul s-a alctuit dup cum urmeaz: polcov185 nicul orasului, cu 90 de cazaci; cpitanul de darabani cu 90 de darabani si ofiterii acestora, toti n mare tinut: doi mici postelnici, de fiecare parte cte unul: un al doilea pitan>; al doilea comis si al treilea postelnic; seful usierilor (al ceausilor, fr ndoial n.n.)', marele usier nsotit de toti micii usieri." n caleasca domneasc, la care erau nhmati sase cai si care era precedat de cetteni francezi clare, se asezase consulul, nsotit de secretarul su si de ofiterul domnitorului. Secretarul tinea la vedere doi sculeti de mtase n care se aflau scrisorile de acreditare si be-rat-ul Portii. Venea apoi trsura consulului, goal; si o a doua trsur a domnitorului, iar alaiul era ncheiat de sase trsuri cu protejati de-ai Frantei... Mai important dect toate aceste semne exterioare de pretuire care trebuie s fi strnit totusi nemultumirea si invidia consulului Rusiei si a celui al Austriei era faptul c, asemenea ambasadorului Frantei pe lng Poart, consulul Frantei la Bucuresti dobndea ntietate asupra tuturor colegilor si. Din pcate, nu pentru mult vreme. Nemultumiti de interventia francez n Egipt, turcii i aresteaz pe Flury si pe Parrant, si, dup o scurt sovial, i nchid n nchisoarea celor Sapte Turnuri din Constantinopol. Anglia profit de nentelegere ca s-si instaleze si ea un consul, n 1803. Cnd Franta reintr n gratiile Portii, mai ales pe vremea ambasadei generalului Sebastiani, consulii Frantei si reiau locurile la Bucuresti si Iasi, dar nu fr peripetii; n decembrie 1806, cnd rusii ocup din nou Moldova, consulul Charles Reinhard e luat n captivitate si tinut toat iarn n sudul Rusiei (v. nota 20).

Lipsa reprezentantei diplomatice n Principate, precum si pozitia strategic a acestora la granitele a trei imperii fac din consulii marilor puteri la Bucuresti si la Iasi adevrati ambasadori. Lsnd la o parte rolul de informatori ai guvernelor lor si de agenti politici, am vrea s struim aici asupra influentei considerabile pe care au avut-o cu totii, prin simpla lor prezent, asupra procesului de occiden-talizare a trii. Uneori, au actionat ndeosebi reprezentantul rus, n virtutea prevederilor tratatului de la Kuciuk-Kainargi pentru a supraveghea atitudinea Turciei, mai ales n ce priveste taxele si monopolul asupra comertului; ei nlesnesc legturile cu Apusul si cltoriile n afara trii, procur unui cerc, fr ndoial restrns, dar cu mare trecere, crti, si, n primul rnd, cu regularitate, gazete. In 186 aceast privint, consulul Frantei este deosebit de activ, dar nici cel al Austriei nu se las mai prejos, Viena fiind att de aproape. Si cum gazete n limba francez apar nu numai la Viena si n Germania, dar chiar si la Sankt-Petersburg, iar, pe de alt parte, franceza este limba comun a acestei mici lumi a diplomatiei (baronul Kreuchely, consul al Prusiei la Bucuresti pn prin anii 1830, corespondeaz cu ministrul su la Berlin n frantuzeste), corpul consular n ntregime este nolens volens un agent de influent francez n Principate. Exist ns si reversul medaliei: dreptul consulilor de a face naturalizri n tar, chiar si printre autohtoni, atrage urmrile cele mai suprtoare. Practica aceasta se transform, la unii dintre ei, n adevrate operatiuni de racolare". Nu numai c are efecte negative asupra finantelor starului, dar ea ajunge s scoat de sub jurisdictiile nationale o ntreag parte a burgheziei oraselor. Insistenta si uneori aroganta cu care intervin consulii tot timpul pe lng domnitor n favoarea protejatilor lor l pune pe acesta mereu n ncurctur. Consulul Austriei si cel al Rusiei la Iasi protesteaz de pild pe lng domnitor deoarece sporul la drile pe hornuri, fumritul, a fost trecut, de unii proprietari de case sau de prvlii, asupra chiriasilor, supusi strini! Degeaba le rspunde vod c el nu i-a pus direct la dri pe supusii strini, dar c are dreptul s-i pun la dri, asa cum crede el, pe toti proprietarii contribuabili din tara lui, fr s tin seama de nationalitatea eventualilor chiriasi: consulii nu se las si cer mai departe scutiri. Neobrzarea acestor suditi (strini, din it. suditto") va creste pe msur ce si vor da seama de slbiciunea domnitorilor si de atotputernicia consulilor. n schimb, aceiasi suditi snt mai n msur s tin piept abuzurilor functionarilor sau chiar celor ale puterii centrale. Astfel, n 1809, negustorii si meseriasii din Ploiesti, bizuindu-se pe niste scutiri strvechi, refuzaser s execute prestatiile n natur si clcile cerute de la ei de beizadeaua Constantin Caragea, proprietar pe o parte din terenul orasului, datorit unei recente donatii fcute de domnitor; cu acest prilej, Divanul Munteniei trimite un raport guvernatorului rus, generalul-maior Engelhart, ca s se plng de purtarea unui anume Tnase Simigiul, supus francez, un rzvrtit si pricin a tuturor rzmeritelor puse la cale aici de supusii francezi". 187 Dintr-un recensmnt din 1810, aflm c, numai n Bucuresti, snt 3 238 de negustori si meseriasi acestia din urm fiind mai mult dect jumtate. Erau organizati n corporatii, pe meserii, breslele. Corporatiile erau, pentru ei, o legtur de solidaritate si, totodat, un mijloc de aprare, iar pentru putere, un mijloc de control si de presiune fiscal. La sfrsitul epocii fanariote, asistm la o profund reorganizare a breslelor. Meseriile nvecinate snt uneori adunate mpreun, alteori desprtite, dup cum o cereau interesele sau toanele puterii. La nceputul secolului, erau ciubotarii si cizmarii, testorii si boiangiii, blnrii si pielrii, precum si islicarii, cei ce fceau cciuli de blan pentru boieri etc., peste cincizeci de bresle cu totul. Reglementrile domnesti intr ntr-o sumedenie de amnunte: durata zilei de lucru, numrul de

ucenici, calitatea mrfii, controlul preturilor (care ddeau prilejul la tot soiul de sicane si de abuzuri), n schimb, autoritatea vegheaz la gestionarea cutiei milelor", adevrat cas de asigurare social ce functiona n cadrul fiecrei corporatii. Breslele plteau o tax domnitorului, pe lng cele puse la vn-zarea mrfii, iar meseriasii nu scpau niciodat de comenzile venite de la Curte, care trebuiau onorate naintea celorlalte si sub pretul mediu, corvoad domneasc ce se numea beylic. n schimb, ctorva dintre mesterii cei mai priceputi, ciubotari si cizmari n primul rnd, li se dusese vestea pn departe, n strintate, asa c primeau comenzi de la Constantinopol, Brasov, Sibiu si chiar si de la Viena. Tbcarii erau att de multi nct, la Bucuresti, exista un cartier al tbcarilor. Jeremy Bentham, vizitnd Bucurestii n 1785, laud calitatea exceptional a pieilor si metodele de tbcire si vopsire. Peste cteva zeci de ani, n 1841, Blanqui vede la trgul de la Uzunova, n Bulgaria, un negustor valah de blnuri a crui marfa se ridic la l 500 000 de franci si ntrece n frumusete pe cea din prvliile din Londra si din Paris". Fiecare breasl avea n fruntea ei un staroste, ajutat de patru-cinci epitropi sau adjuncti, alesi dintre mesterii cei mai vechi si cei mai buni: acestia aveau asupra membrilor corporatiei puteri administrative si judiciare ntinse si, cu toat distanta dintre burghezi si boieri, starostele se bucura n oras de o cert consideratie; n mod excep188 tional, domnitorul putea chiar s-1 rsplteasc pe cte unul din ei autorizndu-1 s poarte caftan! Pe treapta cea mai de jos, ucenicul, asa cum se ntmpla de altfel si n Occident, o ducea greu de tot. ncredintat mesterului de ctre printi sau de ctre tutore, pentru multi ani, nu primea n schimbul muncii lui dect casa si masa: si, pe lng deprinderea meseriei n prvlie, din zori si pn noaptea, era silit, foarte adesea, n familia patronului, s fac tot soiul de treburi gospodresti. Dac, o vreme, sistemul corporativ a rspuns unor nevoie reale, mai trziu, el se va dovedi (prin limitarea numrului lucrtorilor si tot felul de alte oprelisti) o frn n calea dezvoltrii unei industrii moderne si, n general, a unei economii de tip capitalist. De aceea, dup 1830, sub asa-zisul regim al Regulamentului Organic, desi, teoretic, snt mentinute, corporatiile si vd monopolul amenintat de privilegiile acordate unor manufacturi. Prirna manufactur de postav fusese nfiintat n Tara Romneasc la sfrsitul secolului al XVII-lea, cu specialisti germani, pe mosiile Cantacuzinilor; fusese ns prsit n ajunul rzboiului ruso-turc din 1768. n Moldova, prima manufactur de postav a fost nfiintat de Grigore III Ghica n 1764, dar, dup doi ani, si nchide portile. O parte din postvarii strini de acolo vin n Tara Romneasc, la boierul Radu Slatineanu, care, la rndul su, n 1766, si ncearc norocul, pe mosia lui de la Pociovaliste, lng Bucuresti. Un alt boier, Dumitru Racovit, ntemeiaz, n 1765, o fabric de hrtie; paharnicul Mihai Brbtescu, o fabric de sticl, n 1769; logoftul Scarlat Greceanu, dou mori mecanice, ntre 1791 si 1793 etc. Dup cum se vede, clasa boierilor nu este cu totul lipsit de simtul afacerilor de altfel, ea poate, mai bine ca altii, smulge puterii privilegiile fr de care initiativa nu poate izbndi: prioritate la cumprarea materiilor prime, scutire de taxe vamale si de interdictii, obtinerea unor scutelnici, adic muncitori scutiti de impozite etc. Totusi, multe asemenea initiative dau gres, iar progresele, n general, se fac ncet. Principala piedic n calea dezvoltrii unei industrii n Principate este reprezentat de tratatele de comert dintre imperiul otoman si puterile europene; ele impun un plafon drepturilor vamale, variind ^*ra 189 3 si 5%, facnd astfel imposibil politica protectionist, necesar, n general, unei industrii la

nceputurile ei. Cu toate acestea, nc de la sfrsitul secolului al XVIII-lea, exist patru fabrici de hrtie, o fabric de sticl si trei manufacturi de postav n mprejurimile Bucurestilor. Cea de la Pociovaliste, pe care o cunoastem mai bine din documente, se mentine, desi se loveste de mari greutti, n 1794, domnitorul Alexandru Moruzi, prin privilegii si scutiri fiscale, ncurajeaz reconstructia si reorganizarea ei sub un nou administrator (epistaf). Aflm, cu acest prilej, c manufactura foloseste 243 de muncitori postvari si 40 de crutasi tigani si c are voie s angajeze pn la 50 de specialisti din strintate (cel mai adesea, sasi din Transilvania, pe care autorittile austriece se sileau de altfel s-i mpiedice prin toate mijloacele s plece, pretinznd c prin plecarea lor se lovea n comertul austriac: vor merge pn acolo nct l vor aresta pe tnrul Sltineanu, venit s caute muncitori ca s-i angajeze). Relatiile dintre epistat si muncitori snt ns proaste. Trebuie s spunem c si conditiile de lucru erau destul de ciudate: muncitorii postvari nu lucrau dect o sptmna din dou, dar nu erau pltiti pentru sptmna lucrat la manufactur; erau datori s-o munceasc n schimbul scutirii de impozite si de taxe! Fabrica pltea ns, la pretul pietii, firul lucrat de muncitori la ei acas si ngduia lipsa de la lucru n caz de boal sau n perioada muncilor cmpului (semnatul, seceratul, prsitul, culesul porumbului etc.). Un sistem ca acesta va strni curnd nemultumirea si revolta care, la nceput, se traduc prin absenteism. Epistatul se plnge c muncitorii si trimit prea des copiii n locul lor, iar munca acestora, dup cum spune el, nu face doi bani; muncitorii cer, si obtin, o usurare a normei de lucru. Doresc ns mai mult: vor dou sptmni libere pentru una lucrat. Epistatul nu se nvoieste, si lucrurile ajung n fata Divanului, care, la 17 septembrie 1799, nainteaz domnitorului un raport unde, pn la urm, muncitorilor nu li se d dreptate. La 27 septembrie 1799, Alexandru Moruzi este de aceeasi prere: nu poate ngdui s se dea dou sptmni libere pentru una singur de lucru, cci asa ceva nu se pomeneste n nici o alt corporatie si ar putea fi o pild proast; pe de alt parte, manufactura trebuie s mearg, orice ar fi, deoarece a fost nfiintat din porunca mpratului (sultanul). Argument hotrtor: guvernul otoman se intereseaz de aceast productie autohton, i acord privilegii, ba chiar se aprovizioneaz cu postav din Tara Romneasc pentru uniformele soldatilor si68. 190 Nemultumirile muncitorilor nu nceteaz ns si nici nu se mrginesc la mica minoritate a celor din manufacturi; motive de nemultumire au toti oamenii de rnd si chiar si burghezia n general. Fiscul este pretutindeni, hrtuielile administrative nzecite (de oamenii puterii, mari si mici), iar, n caz de mare lips, pinea si alimentele de prim necesitate se scumpesc. Mai este si ceva nou: la sfrsitul epocii fanariote, obiceiul de a dona mosii devine tot mai frecvent: domnitorii, prevalndu-se de dreptul domniei asupra terenurilor din orase si trguri, l doneaz, cu acte n regul, rudelor sau creditorilor. De unde si conflictul nencetat cu locuitorii trgurilor si ai mahalalelor, care, bizuindu-se pe niste scutiri de taxe obtinute cnd-va, se mpotrivesc, uneori cu forta (cum s-a ntmplat la Ploiesti), strngerii drilor si taxelor feudale pe care vor s le ncaseze noii proprietari". De aici se trag procese nesfrsite, n care trgovetii pierd cel mai adesea, fr a se da ns btuti, ndrznind chiar s-i alunge sau s-i snopeasc n btaie pe cei ce vor s strng drile n numele noului stpn. Cazul cel mai cunoscut este cel al cettenilor din Trgoviste, fosta capital a Trii Romnesti. Desi se bucurau de scutiri dobndite cu cteva veacuri n urm, ntr-o bun dimineat a anului 1820, ei afl c domnitorul cel nou, Alexandru Sutu (va fi ultimul domn fanariot din Tara Romneasc), si-a nsusit orasul, care, chipurile, nu avea proprietar", si c a trimis la Trgoviste slujbasi de la cadastru ca s arate pn unde se ntinde orasul. Se trag clopotele, multimea alearg, trimisii domnitorului snt btuti cu pietre si alungati din oras. Dup care, o delegatie de 300 de trgoveti se duce la Bucuresti ca s protesteze mpotriva nclcrii drepturilor lor strmosesti. Pierd procesul, dar, peste cteva luni, profitnd de schimbrile ce au urmat dup revolutia lui Tudor Vladimirescu, obtin de la Divan revizuirea procesului n favoarea lor.

n 1819, la Iasi, revolta izbucneste din alte motive. Luna iunie ncepuse prost: la 4 iunie, o furtun npraznic se abtuse asupra orasului, trsnetul ucisese oameni, provocase incendii; apoi, btuse o grindin mare ct oul de porumbel", dup cum aflm din raportul unui consul, pricinuind mari pagube n oras si n mprejurimi, mai ales la podgorii. Peste opt zile, vine un cutremur, de intensitate mijlocie. Lumea se alege doar cu spaim. Si, pretextnd c la aceste 191 dou calamitti se adugase a treia si mai si, ciuma, autorittile nchid practic orasul, provocnd totodat cresterea preturilor la alimentele de prim necesitate, n oras, se rspndeste ns zvonul c nu este dect un pretext, scornit de ag si de oamenii lui, ca s stoarc bacsisuri de la cei sraci, n schimbul nvoirii de a intra n oras si de a iesi. Pe zi ce trece, nelinistea creste, n pofida sfaturilor date de autorittile bisericesti. La 26 iunie, poporul se ndreapt, n gloat, ctre palat, cernd crmuirii s ridice carantina. Arnutii din garda domneasc se sperie si trag asupra multimii. Raporturile consulare spun c au fost 48 de morti si sute de rniti. Rzmerita este gata. Domnitorul si boierii cei mai de seam se baricadeaz n palat, mpreun cu garda. A fost nevoie, ca s se potoleasc lucrurile, de interventia consulilor strini si a mitropolitului Veniamin Costache n persoan, nu fr mari emotii pentru Prea Sfintitul si de fgduiala c msurile de carantin vor fi usurate. Unde erau, n acest timp, reprezentantii orsenilor? n Evul Mediu, si pn la sfirsitul secolului al XVIII-lea, orasele aveau o administratie municipal relativ democratic, inspirat de institutiile din orasele ssesti din Transilvania. Municipalitatea era condus de un judet (lat. iudicium), un fel de primar ales, cu puteri juridice si administrative destul de mari. Era ajutat de ctiva prgari (din germ. Biirger, printr-un intermediar maghiar, polgr), alesi si ei dintre notabili, ns, n vremea fanariotilor, crmuirea stirbeste tot mai mult atributiile celor alesi. La nceputul secolului al XlX-lea, judetul siprgarii dispar, iar atributiile lor snt ncredintate unui ag (ajutat de sptar, la Bucuresti, de hatman, la Iasi), pe cnd n orasele mai putin importante acesti reprezentanti ai crmuirii au cele mai diverse titluri, ca epistat, polcovnic (colonel, n ruseste), vornic sau cpitan de trg". Pentru problemele de re-censmnt si de fisc, fusese creat la Bucuresti (n 1794) si, mai tr-ziu, la Iasi (1813), un vornic de politie (din gr. polis, oras) cuvnt iesit din uz dup adoptarea cuvntului francez police, sub forma politie. Ca s mentin ordinea, aceste autoritti aveau la dispozitie cteva sute de arnuti si de slujitori de prin partea locului. Noaptea, la Bucuresti, cteva patrule de strjeri, care se numeau caraule (turc. 192 karavul), strbteau principalele strzi ale orasului. Se povesteste c atunci cnd caraulele zreau, n deprtare, o umbr suspect, bteau cu ciomegele n caldarmul de lemn si strigau: Te vd, te vd! dar pn acolo nu se prea duceau. Totusi iar n aceast privint, toate mrturiile concord , criminalitatea este putin rspndit; ba chiar, unii observatori strini afirm, sprijinindu-se pe cifre, c procentul de criminalitate n Principate este cel mai sczut din Europa. Generalul de Bawr remarca, nc din 1774, c rareori auzi vor-bindu-se n Valahia de omoruri, de furturi, de asasinate sau de alte crime ngrozitoare", iar Emile Gaudin, tribunul, care fusese consul interimar n Principate sub Directorat, scria si el, n 1822: Activitatea tribunalelor n privinta persoanelor si a bunurilor este aproape inexistent, prea putin n privinta delictelor si rar n cea a crimelor." Laurenton, n 1822, rezum aceste impresii. Valahii snt n general un popor blnd si prea putin aplecat spre ru." Corolarul: pedeapsa cu moartea era foarte rar aplicat, iar n anii 1830, lund-o

naintea celorlalte tri ale Europei, Principatele o vor aboli n mod oficial. Thouvenel constat cu mirare acest lucru, n 1840, el scrie: Moartea a disprut din codul penal. Pedeapsa cu moartea, cea cu tierea minii, schingiuirea si luarea averii snt abolite ca potrivnice legilor strbune si moravurilor trii: asa sun textual articolul din noul regulament care proclam aceast msur." Deplnge totusi mentinerea pedepsei cu munc silnic n saline. La Bucuresti, viziteaz nchisoarea central: nchisoarea ar putea fi mai bine ngrijit; totusi, trebuie s mrturisim, cu umilint si tristete, ea nu arat att de ru ca ale noastre." Si se mir, mai departe, constatnd c inspectorul nchisorilor, un Florescu, cugetase la frumoasa carte a domnilor de Tocqueville si de Beaumont". Pedepsele ce se aplicau cel mai des erau pedepsele corporale, ndeosebi vestita falang. Erau administrate n piata public. Femeile adultere erau plimbate pe strzi, legate clare pe un mgar, cu fata spre coada animalului, si erau silite s strige ct le tinea gura: Cine-o face ca mine ca mine s pteasc!"69 Executiile prin spnzurare, pe vremea cnd pedeapsa cu moartea mai era nc aplicat, se fceau de asemenea n public, de preferint n zilele de trg. Exista ns un obicei vechi (care, dup cum se spune, ar fi fost ntlnit si n unele regiuni din Statele Unite n secolul 193 trecut), potrivit cruia un condamnat la moarte putea fi salvat, dac o femeie liber l cerea de brbat. Se povesteste c, demult, la Bucuresti, un tnr chipes, osndit pentru omor, era dus la spnzurtoare acolo unde se tinea trgul. n timp ce cruta mergea scrtind, n mijlocul multimii de gur-casc ce-1 nsotea pe prizonierul cu minile legate la spate, un murmur creste si, dintr-o dat, se aude: Opriti! Opriti! l cere o femeie!" O biat femeiusc, pe care cerul n-o rs-ftase la nastere, si croia drum prin multime strignd ctre arnutii din escort: Dati-mi-1 mie, vreu s-1 iau de brbat!" Crutasul mortii opreste caii, osnditul ntoarce capul, se uit o clip la artarea aceea slut, apoi, fr s spun o vorb, face semn crutasului s-si vad de drum. Cnd rsfoim documentele judiciare din epoc, sntem surprinsi vznd ct de mult se amestec domnitorul si Divanul n viata privat a cettenilor. O mam vitreg se plnge de apucturile cele rele ale fiului ei vitreg, care-i risipitor si desfrnat? Mihai Sutu, dup cercetarea dus de marele sptar, porunceste, la 28 ianuarie 1802: Ornduim pe sluga Domniei mele [...] zapciu sptresc, ca ridicnd pe numitul Constantin (Stere), s-1 duc la mnstirea Mrgineni, unde poruncim Domnia mea Cuviosiei tale Egumene al numitei mnstiri, s-1 aibi n luntrul mnstirei, pzit spre ndreptarea si pocinta lui, purtndu-i mnstirea grij de cele trebuincioase din pereusia printeasc, dup cum se cuprinde mai jos. 1802 Ghenarie 28." La 10 martie 1812, un Alexandru Racovit, orfan care bate drumurile ca un derbedeu", este trimis de ctre Divan la mnstirea Snagov pn ce avea s se ia o hotrre n privinta lui. ,70 Si hotrri de felul acesta se vd pn trziu, prin anii 1840 n grija ei de a apra bunele moravuri, puterea, dup ct se vede, lucreaz mn n mn cu Biserica. De altminteri, aceasta poate avea chiar initiativa: iat-1, de pild, pe administratorul Mitropoliei din Bucuresti adresndu-se, la 31 octombrie 1831, marelui logoft al justitiei si cerndu-i ca o anume Anica din cartierul Olari, femeie adulter, a crei purtare scandalizase cartierul, s fie silit s stea ntr-o mnstire. Rsfoind, la arhive, colectiile de judecti ale Divanului, poti da peste ntmplri si mai nstrusnice, cum ar fi cea dintr-un raport trimis 194

de aga Constantin Caragea si paharnicul Ion Cretianu domnitorului, la 7 octombrie 1801, ca s-i semnaleze cazul unei femei, care, dndu-se drept brbat, se cstorise, cu acte n regul, cu alt femeie! Drept care, cei doi boieri i propun domnitorului ca vinovata (numita Mria, schimbat n Marin) s fie btut cu vergile, ca si nasa ei, care se nvoise la o asemenea comedie (nu se spune ns nimic despre mireas"!) Domnitorul porunceste, la 20 octombrie 1801, ca att Mria, ct mai vrtos pe nasi-sa Nita, s le pedepsiti cu strasnic btaie, si apoi, cu aceast a nostr domnesc volnicie, s trimiti pe Mria cu sluga Domniei mele [...] la schitul Viforta, ot sud Dmbovita". In alt parte, vedem cum o doamn ceva mai coapt, dorind s se mrite cu un brbat mai tnr dect ea, este nevoit s cear dezlegare de la Divan. Acesta, dup cercetri pe lng autoritatea bisericeasc, la 18 decembrie 1800, se nvoieste ca doamna Lucsandra Caramanli, sora strarului Rducanu, s se mrite cu polcovnicul lordache, Constantinopolitanul, care este mult mai tnr dect ea, si s-1 lase mostenitor". Puterea nu se multumeste ns s se amestece doar n cazurile izolate, arunci cnd i se cere ajutorul sau cnd i snt semnalate; ea se amestec si cnd este vorba de purtarea oamenilor n anumite circumstante. De pild, la 24 august 1805, Constantin Ipsilanti trimite o circular ctre ispravnici la cererea Mitropolitului Trii Romnesti ca s le spun s nu mai primeasc plngeri de la fetele prsite de logodnic sau de brbatul cruia i se druiser ntruct li se fgduise c vor fi luate n cstorie. Urmeaz, spune circulara, procese nesfrsite, n care brbatii, din lasitate, snt mpinsi s fac jurminte mincinoase ca s scape de nvinuirile fetelor, si asa r-mn amndou prtile ntr-o cire nedreapt, brbatul adic cu pierderea sufletului si fata cu pierderea curteniei fecioriei ei, rmind Un alt domeniu n care puterea colaboreaz cu Biserica: ndreptarea copiilor delincventi. La 18 august 1801, marele aga Ion Kretzulescu adreseaz un raport domnitorului Alexandru Moruzi cu privire la o ncierare ntre niste copii dintr-o mahala a Bucurestilor, pe malul grlei, n timpul creia unul din ei, lonit, biatul lui Constantin Cojocaru, n vrst de doisprezece ani, l rneste pe altul lovindu-1 de cteva ori cu 195 cutitul. Din fericire, rnitul nu moare cci, dac murea, nu i-ar fi fost usor agi s propun pedeapsa pe msura faptei: cercetnd tratatul lui Armenopulos71, paragraful 244", a gsit c, dac rnitul moare de pe urma loviturilor primite, agresorul este pasibil de pedeapsa cu moartea, n afar de cazul c este vorba de un infans, adic un copil... mai mic de sapte ani. Dar, de vreme ce tatl copilului a venit el nsusi s-i explice agi cu ochii n lacrimi c nepricopsitul de fecioru-su nu era la prima isprav, c i se cuvenea o pedeaps aspr si c trebuia nchis ntr-o mnstire, vod pune, la 14 august 1801, urmtoarea hotrre: Poruncim dumnealui (biv vel banul Ca-ragea, epistatul agiei ..) ca s i se fac pedeapsa btii la agie, si ce cheltuial va fi pricinuit celui junghiat pn a se vindeca s plteasc tatl lui lonit, si apoi fiindc si tat-su cere surghiunlucul lui, poruncim s se trimit la monastirea Mrgineni." Multe asemenea ntmplri trebuie s fi vzut malurile Dmbovitei. Pe malul drept al rului, acolo unde aveau s fie casa si grdinile lui Dudescu, era demult o mahala care, mpreun cu mahalaua vecin, cea a tiganilor, era cea mai srac din oras: acolo se adunaser, n cocioabe respingtoare, de-a lungul unor poteci acoperite cu praf gros sau, dimpotriv, necate n noroi, toti cersetorii din oras. Toate crrile din aceast jalnic mahala ddeau n drumul cel mare ce ducea la Trgoviste si, fiindc, la intrarea n oras, acest drum era podit cu brne, fusese numit Podul Calicilor, (cci calici li se spunea n vechime cersetorilor). Pe acolo, zi de zi, ntr-un sir lung, milogii, orbii si schilozii se trau ca vai de ei ctre locurile unde se tineau trguri, n fata bisericilor sau la marile rspntii din capital. Sa nu se cread ns cumva c armata aceasta de cersetori era lsat de capul ei, fr nici o rnduial: si avea legile, ierarhia, cpeteniile ei, n frunte aflndu-se starostele calicilor.

Numele unora dintre aceste cpetenii ni s-au pstrat: Atinia Surda, Simion Ciungul, Grigore Fulgeratul, Radu Orbul, Lisandru Ologul, Nichita Gusatul, Tudor Gur-stricat, Gavril Gur-putintea, Grigore ce are ceea nevoie"...72 Neobisnuita breasl era pus sub directa oblduire a Sfintiei sale mitropolitul Ungro-Vlahiei, si nu doar asa, de form: un regulament al Mitropoliei stabilea normele morale ale cersetoriei; astfel, cersetorilor nu le era ngduit s ntind mna de dou ori, cci asta ar nsemna hotie", ci, dup ce primea pomana, milogul trebuia s plece 196 din fata bisericii ca s lase locul altuia. Nu aveau voie s-si scocio-rasc rnile, cci asta este nselciune"; n sfrsit, cei ce se luau la ceart n fata bisericilor erau stersi de pe lista adevratilor cersetori", tinut la zi de ctre staroste, pentru cutia milelor de la Mitropolie. Autoritatea starostelui era foarte mare si astfel n mahalaua calicilor se pstra ordinea. Era si acolo un fel de obicei al pmntului" care tinea seama de cel mai mrunt amnunt, de pild de soarta bunurilor" calicului decedat: cocioaba, zdrentele rmase de la el. Si vai de acel membru al breslei care s-ar fi ncumetat s fure de la un coleg"! Era btut cu vergile n fata ntregii comunitti si alungat pentru totdeauna. La nceputul secolului al XlX-lea, din pricina extinderii cartierelor mai bogate, calicii fuseser mpinsi mai departe, n spatele dealului Mitropoliei si al mnstirii lui Mihai Vod, ns corporatia n-a disprut. Grija Bisericii si a autorittilor nu se ndrepta doar ctre nevoiasii organizati". Ca pretutindeni, erau oameni sraci care nu se fleau cu acest lucru. Cnd era vorba de persoane cu oarecare pozitie, am vzut la capitolul despre boierime c exista o cutie a milelor (si un mare dregtor care o gospodrea) din care vduvele sau persoanele vrst-nice, ajunse la greu, primeau cte ceva. ntr-un alt domeniu, exist o circular din 23 aprilie 1811, adresat de Divanul din Bucuresti agi, sptarului si vornicului de politie, n care li se spune s aib grij ca oamenii srmani care mor pe strad s fie ngropati numaidect de ctre preotul parohiei; cei trei oficiali numiti mai sus erau obligati s asigure cheltuielile imediate, Divanul avnd datoria s le dea banii napoi pe temeiul unor acte doveditoare. n aceast privint, se constat c, n aceast societate, aparent att de putin sau att de prost organizat, si n care diferenta de avere si de situatie este att de mare, exist un adevrat sistem de asistent social, nu numai datorit actiunii parohiilor si a mnstirilor, sau, cum s-a vzut, a corporatiilor de meserii, ci chiar prin actiunea statului. Snt o multime de documente care arat c, cel putin n orase, ngrijirea din spitale era gratuit pentru bolnavii nevoiasi. ntr-un ordin din 20 noiembrie 1780, dat de Alexandru Ipsilanti, adresat medicului-sef (arhiiatros) al orasului, i se porunceste acestuia 197 a li s s s-i adune pe toti medicii si s le spun c el, domnitorul, voieste ca orice bolnav s fie consultat si ngrijit cum se cuvine; de la cei sraci, medicul s nu cear bani, ci s se multumeasc cu leafa ce i se plteste n fiece lun. Cltorul britanic Thornton ne confirm acest lucru n 1812: La Bucuresti, exist medici, pltiti din fondurile publice, la care orice cettean se poate duce ca s le cear sfaturi si ngrijire." Detinem, de altfel, un document, din 25 februarie 1810, cu lefurile vrsate medicilor de ctre vistierie73: Dr Silvestru Filitti 250 lei

Dr Constantin Darvari Dr Constantin Caracas Dr Ion Marcu Dr Gheorghe Skina chirurgul orasului moasa orasului inspector

250 lei 250 lei 250 lei 150 lei 120 Iei 170 lei Andrei, chirurg la Craiova 30 lei 100 lei

Cele mai multe spitale erau, ca si mnstirile, ctitorii ale domnitorilor sau ale vreunui mare boier. Dou familii au fcut deosebit de mult n acest domeniu: Ghica si Cantacuzino. La nceputul secolului al XlX-lea, cel mai vechi spital din Bucuresti era Coltea, construit de marele sptar Mihai Cantacuzino ntre 1701 si 1703. Spitalul ocupa un teren mare, chiar n centrul orasului, si avea mai multe pavilioane cu cte 12 pn la 30 de paturi fiecare, n aceeasi incint, se mai aflau o mnstire, trei paraclise, o scoal si locuintele medicilor si ale profesorilor. La intrarea principal se afla acel turn monumental de paz, numit Turnul Coltei, despre care am mai vorbit si care fusese construit cu ajutorul unor mesteri zidari din armata lui Carol XII al Suediei care asteptau s fie repatriati, n vreme ce nvinsul de la Poltava se ncptna s astepte la Bender (Tighina) reluarea ofensivei mpotriva lui Petru cel Mare. Al doilea spital din Bucuresti, cel de la mnstirea Sfntul Pante-limon, fusese ridicat datorit initiativei lui Grigore II Ghica n 1733 si terminat n timpul celei de-a doua domnii a acestuia, n 1750. 198 Avea 400 de hectare de pmnt chiar la marginea orasului, veniturile fiind folosite pentru ntretinerea spitalului, a pavilioanelor si a scolilor lui; se afla acolo o scoal pentru surdo-muti si, ceva mai la o parte, un pavilion pentru bolnavii contagiosi. Un hrisov din 1752 punea averea acestui spital sub autoritatea unui triumvirat (epitropie) alctuit din mitropolit, marele vistiernic si marele logoft. Molima de cium din 1795 artase c instalatiile de la Pantelimon nu puteau fi de ajuns, drept care Alexandru Moruzi pusese s se ridice un spital anume pentru ciumati, mai departe, n satul Dudesti, cu dou mari pavilioane separate si mprejmuite cu ziduri, ntretinerea avea s fie asigurat de trei dintre cele mai mari mnstiri din tar: Cozia, Tismana si Cmpulung. Dup ocupatia ruseasc din 1806-1812, este construit n oras nc un spital cu 70 de paturi, care va cpta numele de Filantropia. n 1830, o comisie desemnat de guvern va hotr contopirea epi-tropiilor celor trei mari spitale din Bucuresti: acest nou organism va fi embrionul Eforiei* Spitalelor Civile, organizatie unic n felul ei n ntreaga Europ de rsrit si care avea n proprietate mosii nsu-mnd sute de mii de hectare. Eforia va administra sistemul spitalicesc al trii pn aproape de vremurile noastre. S spunem, de asemenea, c tot n anii 1830 vduva ultimului Brncoveanu nfiintase la Bucuresti un spital cu 150 de paturi, care si astzi mai poart numele familiei, si care, cu un venit anual, enorm pentru epoca aceea, de 400 000 de lei, introducea pentru prima dat putin lux n asezmintele spitalicesti: parchete lustruite, covoare, cearsafuri mai alese... S mentionm, n sfirsit, nfiintarea la Bucuresti, n acel nceput de veac, a dou spitale specializate: o maternitate, care avea o scoal de moase si un pavilion pentru nasterile anonime (nu se cerea numele mamei, iar copilul era crescut ntr-un orfelinat), si un azil pentru alienati. Pn atunci, bolnavii mintali erau trimisi n mnstiri; este lesne de nchipuit ce btaie de cap ddeau clugrilor acesti bieti bolnavi.

* De la un cuvnt din greaca modern, ephoreia, derivat de la un substantiv ephoros, observator, paznic, administrator. 199 n provincie, existau spitale la Craiova, Slatina, Trgoviste si Buzu, n Moldova, n afar de lasi, mai erau la Roman si Trgu-Ocna. Problema cea mai important pentru spitale era cea a medicilor. Vreme de veacuri, nu existaser n toat tara dect vreo ctiva medici, adusi cu mare cheltuial de domnitori, pentru ei nsisi si pentru cei din preajma lor. Unii au rmas pe lng spitalele care existau atunci. Cei mai multi erau sasi din Transilvania, dar fuseser si ctiva italieni, ba chiar si francezi (care slujeau uneori, ca cinstiti corespondenti", ambasadorului Frantei la Constantinopol). Printre orientali, au fost greci care studiaser n Italia, la Bologna, Sienna, Florenta, dar mai ales la Padova. Se pare ns c, n secolul al XVIII-lea, nivelul studiilor medicale de la Universitatea din Padova sczuse. Se obtinea titlul de doctor n medicin si filozofie", sau iatrofilozof', doar cu niste simple notiuni teoretice de medicin. Ca s capete dreptul de a exercita, doctorul" trebuia s practice doi sau trei ani medicina pe lng un medic practician. Cei mai multi studenti greci nu aveau rbdarea si, fr ndoial, nici dorinta de a-si desvrsi n felul acesta nvttura medical. Se grbeau s gseasc, dup pilda binecunoscut a lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, vreun post mai avantajos la Patriarhia de la Constantinopol, ca profesor sau tlmaci, sau, n trile romne, ca dascli ai fiilor domnitorului sau ai vreunui boier. Trebuie, de altfel, s spunem c se murea mai rar de cium ca profesor dect ca medic... nainte de secolul al XlX-lea, nu a existat nici un medic romn. Negustorii cei bogati preferau s-si vad fiii fcnd negot, de pe urma cruia se cstiga mult mai mult; ct despre fiii de boieri, acestora le erau practic interzise cltoriile n Occident presupunnd c ar fi avut de gnd s fac aceast meserie, ntlnim ns n secolul al XVIII-lea mai multi medici proveniti din acele familii de negustori si de bancheri macedoromni al cror rol n aparitia capitalismului n Principate am mai avut prilejul s-1 subliniem. Cel mai cunoscut fusese, la nceputul secolului al XVIII-lea, un anume Dumitru Procopie, zis Pamperi sau Pamberi, originar din Moscopoli, trimis de Nicolae Mavrocordat la nvttur la Padova, 200 n anii 1720, si care avea s devin medicul su particular. Fratele lui, Ion, era tot medic, la spitalul Coltea. Pe la sfrsitul secolului, un alt macedoromn, Dumitru Nicolae Luca, poreclit Caracas, nume turcesc ce i s-a dat din pricina sprncenelor lui negre si stufoase, se stabileste la Bucuresti. Fiul su Constantin i va urma, n 1801, si, la nceputul secolului al XlX-lea, va fi unul din medicii oficiali ai capitalei, mpreun cu doctorul Constantin Darvari, alt macedoromn, a crui familie avea o banc Ia Viena si care studiase n Germania, la Halle. Primii moldovalahi" care se ntorc din Apus cu diplom de doctor n medicin snt, pe la 1800, mai nti un Stefan Manega, zis Epis-copescu; ncepuse prin a nvta meseria de farmacist la locul de munc", la Craiova, dup aceea studiase medicina la Viena. Apoi,-loan Serafim, care sustinuse, la Paris, la 27 iulie 1815 (la cinci spt-mni dup Waterloo!), o tez intitulat Disertatie despre febrele bi-lioase n general, considerate n starea lor simpl n care se nftiseaz n mod obisnuit... Nu se cunoaste originea lui Episcopescu; stim, n schimb, c Serafim era fiul unui negustor armean! Chiar cnd se va putea cltori lesne n Occident, boierii moldovalahi nu se grbesc s fac din feciorii lor oameni de meserie". S ne mirm de acest lucru? n Franta, de pild, va trebui asteptat secolul al XX-lea pentru ca familiile aristocratice s catadicseasc s nu mai cread c vlstarele lor se abat de la ndatoririle rangului dac se apuc de studii medicale. Este adevrat c, n 1800, partea stiintific a

profesiunii de medic nu constituie, deocamdat, aspectul dominant n imaginea pe care lumea si-o face despre doctor (doftor", cum se spunea). La urma urmei, ce este practicianul care vine pe la casele bolnavilor cu o geant mic n mn si, din cnd n cnd, face cte un clistir? Din pricina aceasta, mult vreme, statutul medicului nu este prea limpede. Medicul este cutat si respectat, ns rareori un boier i da fata de nevast. Totusi, pe vremea fanariotilor, fuseser cteva exceptii, explicabile ns prin originea familiei: astfel Anton Calliarchi, care studiase medicina la Padova, ajunsese, la mijlocul secolului al XVIII-lea, s fac parte din marea boierime", ridicndu-se pn la rangul de mare ban al Craiovei, ns el era fiul unui alt medic de seam, un grec din Chios, care ajunsese primul medic al lui Brncoveanu; el 201 nsusi se cstorise cu o Floreasc, iar fiii lui aveau s preia si s duc mai departe numele acestei familii vestite. Mai fusese si un Chrisoscoleos (romnizat Hrisoscoleu), ns acesta era rud cu domnitorii Mavrocordati si, ndat ce ajunsese n boierie", s-a grbit s prseasc practica medical, cci i se va fi prut mai rentabil meseria" de boier ceea ce va face ca, n 1716, s fie ucis de hoti, care-1 vor prda de tot aurul pe care-1 avea. Tot pe vremea aceea, mai fusese un doctor, Dumitru Notar, care se nsurase cu o Grdis-teanc (iar fratele lui cu o Dudeasc), ns ei erau nepotii a doi ilustri Patriarhi din Orient, despre care s-a stabilit c se trgeau dintr-o fiic a mpratului loan VI Cantacuzino. n vremea de care ne ocupm, doar doi doctori, Darvari si Filitti, au izbutit s ptrund n cercul restrns al familiilor romnesti de vit veche. Toti ceilalti medici au rmas, se pare, ntr-o conditie social mai modest, chiar si atunci cnd capt cte un titlu nensemnat de boier. Iat de ce, cnd, n 1839, primul fiu de mari boieri, Nicolae Kretzu-lescu, se ntoarce n tar cu un doctorat n medicin de la Paris unde urmase studiile alturi de un alt student medicinist care avea so apuce pe ahe ci, Gustave Flaubert , n societatea" bucures-tean se produce o mic revolutie, aproape un scandal, ns gheata fusese spart; de acum ncolo, studiile medicale aveau s atrag tineri din toate pturile sociale: peste dou generatii, creatorul Institutului Pasteur din Bucuresti va fi un Cantacuzino. Kretzulescu, dup ce va fi tradus n romneste Tratatul de anatomie al lui Cruveilhier, avea totusi s prseasc medicina, pentru a se lansa n politic (va fi de trei ori prim-ministru, n anii 1860). Chirurgii vor fi, ctva vreme nc, socotiti drept practicieni de m-na a doua. Epoca brbierilor-chirurgi nu era, ce-i drept, prea departe. La sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul secolului al XlX-lea, snt destul de multi chirurgi, probabil ca urmare a ocupatiei austriece din 1789-1791. De altfel, aproape toti snt nemti". Este semnalat totusi si un francez, care se afl la Bucuresti n timpul epidemiei de cium din 1828: Constant Alphonse Marsilie, nscut la Guerrieux, n tinutul Somme, n 1800; va avea ns, n cteva rnduri, necazuri cu comisia medical de control", ntruct niciodat n-a putut arta diploma de doctor n medicin. Ceea ce nu-1 va mpiedica s practice medicina pn n 1853 si s adune o avere destul de frumusic. 202 Dar, ca si n Occident, chirurgia si capt, n prima jumtate a secolului, titlurile de noblete, iar progresele snt att de mari, nct cea dinti operatie sub anestezie are loc, la Iasi, doar dup trei luni de la operatia lui Morton la Boston, din octombrie 1846. Mijloacele de care dispunea acest corp medical, destul de mic n orase, iar la sate inexistent, erau, n caz de epidemie, de o tragic insuficient. Cea mai ucigtoare si, se pare, cea mai frecvent dintre

bolile molipsitoare era ciuma, care, periodic, se abtea asupra Principatelor, venind pe drumul de la Constantinopol. Cnd izbucnea n capital, gurile rele spuneau c doctorii fugeau, asa cum fceau si cei mai multi boieri si oameni cu stare, lsndu-i pe ciumati doar n grija cioclilor. Avem totusi o mrturie care arat c, n timpul molimei celei mari din 1828 douzeci si unu din cei douzeci si sase de medici din Bucuresti au murit de cium. Asadar, nu dezertau cu totii, sau n-o fceau ntotdeauna. De altfel stiinta medical, pe vremea aceea, nu putea mare lucru mpotriva unor flageluri ca acesta, iar msurile profilactice erau mai mult de resortul autorittilor. Cu timpul, ele vor fi tot mai severe si relativ eficace: nchiderea orasului, izolarea bolnavilor, fumigatii, ngroparea mortilor sub straturi de var nestins si arderea hainelor etc. Cu toate acestea, molima era de temut si lumea se temea, ntr-adevr, foarte tare. O alt boal, mai putin spectaculoas, dar endemic, ca n toat Europa, era vrsatul de vnt. Avem nc o dat prilejul s ne mirm de iuteala cu care o descoperire medical occidental este aplicat n Principate: vaccinarea este introdus n Muntenia n 1800, la numai doi ani de la publicarea descoperirii lui Jenner. Trebuie s se stie ns c vaccinarea mai putin perfectionat dect cea a lui Jenner era de mult cunoscut n Orient: diplomati occidentali n functie la Constantinopol vorbesc despre acest lucru n corespondenta sau n memoriile lor. n orice caz, unul din medicii lui Constantin Brnco-veanu, lacob Polaryno, originar din Cephalonia, publicase la Venetia, n 1715, un tratat despre vaccinare (care, binenteles, nu avea nc acest nume) cu titlul: Nova et tuta variolas excitandiper trans-plantationem methodus (Metod nou si sigur de a provoca vrsatul prin transferare). n 1815, vaccinul devine obligatoriu n Muntenia: un ordin al Divanului i d n grij doctorului Darvari s altoiasc copiii de vrsat". Totusi, fiindc lipseste personalul sanitar, mai ales la sate, 203 douzeci de ani mai trziu, pentru a generaliza vaccinarea, se va recurge la o solutie original: este ncredintat preotilor; nici un seminarist nu putea fi hirotonisit dac nu nvta mai nti cum s vaccineze. Ca medici specialisti, primii oftalmologi apar pe la sfrsitul secolului al XVIII-lea (putem cita cazul doctorului Tullia, tot un macedoromn, care studiase la Florenta si care fusese chemat n tar de Alexandru Mavrocordat). Dentistii, nemti cu totii, nu snt semnalati dect ncepnd cu 1832; nainte, era o treab de brbier... dac nu cumva de potcovar tigan. Cei dinti spiteri mentionati de documente n Bucuresti snt, n 1625, un anume Karaian, probabil grec sau macedoromn (s ne amintim c familia lui Herbert von Karajan este de ndeprtat obr-sie balcanic) si, n 1637, un Giorgio, italian pesemne. Despre munca farmacistilor la nceputul secolului al XlX-lea avem o mrturie de mare pret, cea a chimistului francez Pierre Bechamp care, n tinerete, petrecuse unsprezece ani n Muntenia, din 1824 pn n 1835, pe lng un unchi de-al su. si fcuse studiile secundare la Colegiul Simtul Sava si, nc foarte tnr fiind, ncepuse meseria de chimist ca preparator la un farmacist neamt din Bucuresti, Herr Muszel. Farmacistul nu-si petrecea tot timpul n prvlie sau n laborator pregtind retetele date de medici. O bun parte din timp si-o petrecea la domiciliul clientilor, facnd pansamente ori mici interventii chirurgicale sau chiar splaturi. La oamenii de rnd, si trimitea asistentul, ns la cei mari si ddea osteneala de a se duce el nsusi. Bechamp si amintea c-1 vzuse de mai multe ori pe Muszel gtindu-se si mbrcndu-se cu fracul ca s se duc la Grigore Vod Ghica s-i fac o clism Mriei sale. Se ntelege de la sine c preparatele farmacistului nu erau pentru toate pungile, asa c un intens trafic de tot felul de leacuri se fcea pe la bcani si pe la dughengiii cei mrunti din piat, sau chiar prin mijlocirea negustorilor ambulanti. Drept care, n 1835, Comisia medical l convocase pe starostele

bcanilor din Bucuresti, mpreun cu vreo ctiva colegi, ca s stabileasc de comun acord lista produselor socotite primejdioase si interzise la vnzare sau la folosirea n alimentatie, cum ar fi opiumul, arsenicul, stricnina, cantarida etc.; 204 ceea ce nu va mpiedica vnzarea pe sub mn a medicamentelor miraculoase pregtite de tot soiul de sarlatani. De altminteri, chiar si la oras, lumea nu se codea s se duc la vraci, ba chiar si la vrjitor sau la babe, care, cu unsorile si descn-tecele lor, te puneau pe picioare sau te trimiteau pe lumea cealalt. Unele descntece datau din Antichitate, de pild unul descoperit de filologul Candrea-Hecht, aidoma unuia pe latineste. Totusi, din cnd n cnd, autorittile i pedepseau sever pe vracii care ddeau prea des gres. S nu fim ns din cale afar de sceptici. In trile noastre, ca si prin alte prti, exista o adevrat farmacopee traditional, pe baz de rdcini, de ierburi, de flori, de seminte, se fceau fierturi si alifii, a cror eficacitate, n anumite cazuri, nu putea fi tgduit. La tar, aceast farmacopee era aproape singura cunoscut. Cu toate acestea, n caz de epidemie, crmuirea trimitea uneori medici anchetatori n judete. Dup o astfel de anchet, Divanul adreseaz, la 28 aprilie 1808, prefectilor din Teleorman instructiuni ca s le comunice msurile profilactice pe care, n urma vizitei doctorului Panaiot Nicolaide, o comisie de cinci medici le-a recomandat pentru a curma epidemia de scorbut, cu instructiuni precise de a aplica ntocmai amintitele msuri. Temndu-se ns, de bun seam, ca nu cumva locuitorii s n-aib ncredere n eficacitatea acestor recomandri, si, pe de alt parte, s le intre n cap c trecerea de care se bucurau popii lor pe lng Atotputernicul n-ar fi de ajuns, Divanul se grbeste s adauge: Pentru care iat se trimite de aici si un Arhiereu mpreun cu un cliric, si cu moastele sfntului Mihail al Sinadei, ca s se nconjoare prin toate satele judetului unde ptimesc locuitorii; s se fac sfestanii, litanii si rugciuni ctre milostivul Dumnezeu, pentru contenirea acestii cumplite boale, si pentru mntuirea celor bolnavi"74. Existau ns retete de familie, transmise din generatie n generatie, ceva mai savante totusi dect leacurile bbesti. S-a dovedit c unele din aceste retete veneau de la Bizant, n toate familiile nstrite si, binenteles, n mnstiri, exista ntotdeauna o cutie cu medicamente, uneori frumos lucrat, n care erau pstrate cu mare grij retetele, precum si tot felul de ceaiuri, licori, prafuri, unsori si alte leacuri. Oamenii aveau grij de curtenia trupului lor. Dac muritorii de rnd se duceau vara s se spele la ru (chiar si femeile, dup cum 205 mrturisesc schitele unor pictori strini), unele case boieresti, raporteaz Recordon, aveau instalatii de baie de aburi. Si, mai nti de toate, la Bucuresti, pentru elit, erau trei sau patru bi turcesti a cror calitate este ludat de toti strinii. Cltorul britanic L.-Ed. Alexander, care viziteaz Bucurestii n 1825, va spune despre cel mai important dintre aceste asezminte, cel de la Curtea Veche", c elte mai ceva dect cele cunoscute de el la Paris. Doisprezece ani mai trziu, printul Demidov, care strbate principatele nsotit de pictorul Raffet de la care, din fericire, s-au pstrat albume ntregi cu schite l va sftui pe cltorul obosit, ajuns n Bucuresti, s fac cel dinti drum la minunatele bi turcesti aflate n apropierea Dmbovitei. ns, chiar de prin 1825, ncep s se deschid bi europenesti", care, n anii 1830, se nmultesc, n 1833, un regulament oficial oblig toate spitalele s aib bi cu aburi.

Grija pentru curtenia corpului pare destul de rspndita. Nu acelasi lucru s-ar putea spune despre curtenia oraselor. Am vzut c, la Bucuresti, strinii se plng cu totii de praf, de noroi, de miasmele ce se ridic uneori din gunoaiele ce zac sub poduri", sau de pe malurile Dmbovitei unde, zilnic, erau aruncate murdriile orasului. Mai ru dect att, de-a lungul acestor maluri, se instalaser abatoarele si, mai ncolo, tbcarii, de la care duhorile cele grele se rspn-deau n toate mahalalele dimprejur. Fat de plngerile repetate ale locuitorilor din vecintate, autorittile luau din cnd n cnd msuri pentru a alunga ct mai departe aceste meserii stnjenitoare dar folositoare si de pe urma crora triau att de multi cetteni. Apoi, mai erau si revrsrile sezoniere ale Dmbovitei. Revrsrile acestea erau agravate de existenta unui mare numr de mori de ap cu ecluzele lor; periodic, se hotra s fie desfiintate, ns, chiar si la mijlocul secolului, ele tot acolo se aflau; digurile de lemn, ridicate din loc n loc, nu mpiedicau apa, n momente de mare crestere, s nece cartiere ntregi de pe malul rului. De altfel, o mare parte a orasului era construit pe teren mlstinos. Ca s prentmpine aceste neajunsuri, un comitet de boieri i propune domnitorului Caragea, la 27 iulie 1815, s construiasc o drag mecanic pentru albia Dmbovitei, asa cum se vzuse la Constanti-nopol (nu stim dac raportul acesta a avut vreo urmare)75. 206 De unde vine ns apa potabil? Ei bine, din aceeasi Dmbovita, unde crutasii se duc s-o ia n fiecare dimineat cu niste butoaie mari pe roate, sacalele. Merg s-o ia din vad, n amonte de oras, apoi o vnd cu ulciorul, cu gleata, n oras, exist vreo duzin de fntni publice, ns nu ajung s acopere nevoile celor din cartier. Domnitorul Nicolae Mavrogheni (cel al crui alai fusese admirat, la Constantino-pol, de Lady Craven, si care, cu tot devotamentul lui fat de turci, va fi decapitat n 1790) pusese s se construiasc, n 1786, un mare apeduct, din olane, care aducea la Bucuresti apa dintr-un izvor, aflat departe de oras, Ia o distant de cinci ore si jumtate de mers", ns, din pricina rzboaielor si a instabilittii aproape permanente care a urmat, apeductul se stricase. Cnd si cnd, apar planuri ambitioase de mbunttire a sistemului de aprovizionare cu ap a capitalei (n 1842, de pild, exist un prim proiect al unui inginer romn cu studii n Occident, Alexandru Popovici), dar abia n 1845, sub domnia lui Bibescu Vod, va ncepe, condus de inginerul francez J.-B. Marsillon, construirea primei statii de filtrare a apei la Bucuresti. Inaugurarea are loc la 21 septembrie 1847. n ce priveste strngerea gunoaielor, se pare c cea mai mare parte era lsat pe seama ...haitelor de cini vagabonzi, care strbteau orasul, si care, de altfel, erau multi si la tar. Strinii o constat uneori cu spaim. Langeron scria: Cinii moldovenilor si ai valahilor, de soiul celor ciobnesti din Franta si Brabant, snt cei mai primej-diosi si cei mai ri din Europa. Fiecare tran are cte trei-patru. Snt adevrati cerberi care nu las pe nimeni s se apropie de casa stp-nului. Cine cltoreste n cele dou provincii, atunci cnd se apropie de un sat, ar face bine s nu se dea jos din trsur si nici de pe cal; altfel, poate s fie mncat de animalele acestea fioroase, pe care nimic nu le sperie si nu le face s dea napoi." Dup prerea lui Stanislas Bellanger, care scrie peste cteva zeci de ani, nici la oras nu erai mai n sigurant: Cinii, lsati de mult vreme slobozi, au umplut tara si o distrug. Orasele mari, Bucuresti n primul rnd, au fost npdite de ei. Pe vremea cnd m aflam eu acolo, se plimbau fr team pe strzi si, flmnzi cum erau, se repezeau la trectori. O situatie statistic d numrul de 30 000 [...]. Edilii au izbutit, pn la urm, s fac ceva [...]. Tiganii, trgnd ndejdea s cstige ceva parale, dau politiei o mn de ajutor, n fiecare dimineat, de la cinci pn la prnz, se duc pe strzi, prin mahalale, pe la rspntii, alergnd dup toti crinii pe care-i gsesc fr botnit: i nghesuie pe la colturile caselor, 207 i nfig ntr-o tepus fixat de o prjin, i pun, ca pe niste trofee, ntr-o crut care vine n urma lor, si se duc s-i jupoaie la marginea orasului, ca s foloseasc, dac se poate, pielea animalului." S nu prsim orasul nainte de a fi spus ceva despre educatie, cci partea cea mai nsemnat a

nvtmntului public e concentrat n cele cteva orase. La sate, ce-i drept, scolile snt putine, desi nvtmntul elementar nu lipseste cu desvrsire, fie c este asigurat de preot, fie c vreun boier mai generos d bisericii bani ca s tin o scoal si un dascl. l vedem, de pild, pe Alexandru Ipsilanti cedndu-i vduvei vornicului Radu Vcrescu, Venetiana, printr-un hrisov din 18 august 1798, beneficiul taxelor strnse din trgul Jilava, deoarece numita Venetiana Vcrescu ridicase acolo si ntretinea o scoal gratuit pentru copiii srmani. Tot astfel, printr-un document din 14 iulie 1803, domnitorul Constantin Ipsilanti rennoieste privilegiile acordate de naintasii si Mihail Sutu si Alexandru Moruzi, precum si de propriul su printe, bisericii dintr-un sat, creia un boier de tar, slu-gerul Matei Locusteanu, i fcuse o donatie. S-1 amintim si pe Ion Gheorghe Caragea care, la 4 iunie 1813, i scuteste de orice dri pe cei trei preoti ai unei biserici din judetul Muscel pentru c ne nstiintm Domnia mea c la aceast sfnt biseric din vechime este scoal de nvtat copiii carte cu cheltuiala preotilor [...] si pentru aceast cheltuial ce fac preotii au avut privilegiul si de la alti frati domni a scuti vinriciu, dijmrit si oierit..."76. Recordon, n 1821, ne confirm c practica este destul de rspn-dit: Copiii din pturile srace din orase, precum si cei de la tar merg la niste scoli tinute, cel mai adesea, n pridvorul bisericilor, de ctre popi [...] ne-am putea teme ca nu cumva acest biet popor s rmn, nc mult vreme de acum nainte, afundat n aceeasi lips de nvttur, dac nu am sti ct de multi insi cu putere si cu minte luminat se cznesc s rspndeasc nvttura n aceste locuri; ndemnate de acest nobil tel, au nfiintat la Bucuresti o scoal de n-vtmnt mutual, si au de gnd s fac la fel n toat tara." Metoda lancastrian"77 de nvtmnt mutual ptrunsese ntr-ade-vr de ctva timp n Principate, adus, mai nti n Moldova, de Ni-colae Rosetti-Rosnovanu, care cltorise n Apus. Rosetti, introdus 208 n cercurile aristocratice de la Paris si Londra de ctre contele Capo-distria, ministrul de externe al Rusiei si viitor prim-ministru al Greciei independente, ptrunsese, n mod curios, si n cercurile liberale, mprietenindu-se mai ales cu un fost iacobin, Jullien, fondator al publicatiei Revue Encyclopedique. n 1818, ajunge membru al Societtii pentru nvtmntul elementar" al crui vajnic propagator va fi, nu numai n Moldova, dar si n Grecia, si chiar si n Rusia. n sfrsit, prin anii 1820-1830, ctiva boieri liberali nfiinteaz, pe lng mosiile lor, scoli gratuite, de nivel secundar, unde aduc dascli romni din Transilvania. Cazul cel mai citat este cel al marelui logoft Dinicu Golescu, dar au mai fost si altii, cum ar fi stolnicul Dinc Brtianu, tatl fratilor Dumitru si Ion Brtianu, figuri de frunte ale viitorului partid liberal. Din cnd n cnd, apar circulare pornite de la domnitor sau de la mitropolit, care spun c nvtmntul primar este obligatoriu n toat provincia, n 1776, Alexandru Ipsilanti poruncise ca, pn si n cele mai mici trguri, s existe dascli de limba romn si slavon, nct copiii s primeasc o nvttur, ct de mic, si s nu fie cu totul nestiutori cnd vor ajunge oameni n toat firea dar nu stim pn la ce punct msurile acestea au avut urmare, deoarece analfabetismul, n secolul al XlX-lea, este nc foarte rspndit. Pe lng unele mnstiri, exist seminarii pentru viitorii preoti, si, n programul celui de la mnstirea Socola, de lng Iasi, descoperim c (n 1804) se predau n limba romn multe alte materiii dect cele cu subiect religios: gramatica, aritmetica, istoria religiei, istoria lumii, filozofia, si chiar si elemente de latin78. n acelasi timp, n clasele nstrite, exist o retea destul de ntins de nvtmnt privat; la mosie si n oras, asa cum am vzut, mai toti boierii au, pentru copiii lor, educatori de la care nvat si alti copii:

clugri sau popi romni pentru limba trii si pentru educatia religioas: didascaloi greci pentru greaca veche si pentru cea modern; n sfrsit, din ce n ce mai des, de la sfrsitul secolului al XVIII-lea, preceptori francezi, sau, uneori, nemti. Acestia din urm veneau de la Viena sau din Transilvania, pentru Muntenia, si, cel mai adesea, din Bucovina, pentru Moldova. Lejeune, care 1-a tradus pe Raicevich, ne confirm acest lucru, n 1822: Educatia bietilor este ncredintat, acum, n casele mari, unor profesori francezi sau germani, iar cea a domnisoarelor unor nvttoare, aduse anume de la 209* in Viena sau Frankfurt, si care snt pltite destul de bine; dasclul grec nu mai pred dect religia si limba greac literar." Francezii, pe care, la nceput, i ntlnim doar n preajma domnitorilor uneori ca secretari ai acestora si, totodat, preceptori ai copiilor , devin dintr-o dat mai numerosi n timpul Revolutiei si dup aceasta, o dat cu valurile succesive de emigrri: regalisti, iacobini, bonapartisti... L-am ntlnit pn acum pe marsiliezul Fran-tois-Thomas Linchou, ai crui urmasi s-au pretins descendenti din contii de Linche de la Marsilia79. Amestecndu-se n politic, Fran-cois-Thomas va fi decapitat la Constantinopol, n 1760, n prezenta sultanului si n pofida demersurilor neobosite ale ambasadorului Frantei; ns fratele lui, Jean-Baptiste, va prinde rdcini n aceast tar, si fiul su, Philippe, ajuns mare vistiernic, avea s fie unul din marii capitalisti ai trii la nceputul secolului al XlX-lea. L-am avut si pe Jean-Louis Carra, secretar al lui Grigore III Ghica; certndu-se cu acesta, Moldova s-a ales cu un pamflet destul de rutcios; viitor conventional si regicid, va pieri pe esafod, la 31 octombrie 1793, o dat cu girondinii, la dou sptmni dup ce votase moartea Ma-riei-Antoaneta. Alte personaje pitoresti: un aventurier, emigrantul Gaspari-Luce, asa-zis conte de Belleval, care, sub domnia lui Constantin Ipsilanti, n timpul rzboiului ruso-turc din 1806-1812, si zice Secretar al Afacerilor Strine ale Moldovei si Trii Romnesti"; tot cam pe acea vreme, ca preceptor al copiilor lui Ipsilanti, un fost sef de stat-major al armatei emigratilor francezi la Koblenz, marchizul de Beaupoil de Sainte-Aulaire, care a lsat o frumoas amintire. De partea cealalt, un anume Fleury, care-si zice regicid", dar care este probabil un mitoman, deoarece istoricii nu gsesc printre membrii Conventiei dect un Honore Fleury, deputat de Cotes du Nord, un moderat care a votat mpotriva mortii regelui, mai apoi, n epoca napoleonian, deputat n Consiliul celor Cinci Sute si care, n 1815, a trecut de partea Bourbonilor, dar n a crui biografie nu este nici urm de vreo sedere n Moldo-Valahia. n ciuda acestui iacobinism ostentativ, Fleury, care este un om plcut si foarte nvtat, este bine primit de boierii moldoveni; la Iasi, locuieste Ia marele logoft Nicolae Rosetti-Rosnovanu si d lectii, n oras, unui mare numr de tineri80. n arhivele Rosetti-Rosnovanu, aflate la Academia Romn, se gsesc date foarte interesante privitoare la conditiile create acestor 210 perceptori: n 1818, un oarecare M. Paris cerea, ca s vin n Moldova ca preceptor al fratelui logoftului, 416 ducati olandezi pe trimestru, l 000 de franci pentru cheltuielile de drum, n afar de cinstea de a fi primit la masa dumneavoastr", locuint si ntretinere, n sfrsit, 80 de ducati olandezi pentru cheltuielile de ntoarcere. Se angaja s stea la Iasi cinci ani81. Iat alti ctiva monarhisti: Dopagne, pe lng fiii logoftului Scarlat Sturdza; pe lng copiii lui Scarlat Callimachi, Lejeune, care avea s fie traductorul lui Raicevich. De altfel, nu snt toti francezi: de pild, pe lng fiul domnitorului Scarlat Callimachi, era baronul Kreuchely-Schwertberg, prusac, fost ofiter englez, preceptor de francez, pictor amator, si care, mai trziu, avea s fie consul al Prusiei la Bucuresti!

Apoi, vor veni oameni ceva mai profesionisti: abatele Lhomme, n casa tatlui viitorului domnitor Mihai Sturdza; Felix Colson, la familia Vcrescu, apoi, Cuenim, care deschide la Iasi, n 1812, un pensionat n care avea s fie format o ntreag generatie de tineri moldoveni, cea care va determina schimbarea moravurilor, a mentalittilor si a institutiilor adic cea mai profund transformare pe care a trit-o tara n toat istoria ei. Acelasi lucru l va face, ntr-un mod si mai revolutionar, Jean Vaillant, n Muntenia. Ion Ghica si aminteste: Pe la 1830, Vaillant deschisese scoal lng Stavropoleos, si toti feciorii de boieri Filipesti, Grdisteni, Blceni, Ghici, Rosetti, Budisteni, Golesti prseau dasclii greci si alergau la scoala frantuzeasc"82. Nu se va vorbi niciodat ndeajuns despre influent enorm, hotrtoare pe care au avut-o acesti ctiva profesori francezi asupra pregtirii noii Romnii. nainte ns ca aceast influent francez s devin predominant de fapt, aproape exclusiv , vreme de generatii dominatia grecilor asupra nvtmntului superior din Muntenia si Moldova fusese deplin. Influenta culturii grecesti precedase cu mult instaurarea regimului fanariot. Chiar din a doua treime a secolului al XVII-lea, Vasile Lupu, n Moldova, Matei Basarab, Serban Gantacuzino si Constantin Brncoveanu, n Tara Romneasc, ncurajaser, cu totii, instalarea n tar a unor nalti prelati si eruditi greci, deschiderea de scoli grecesti, tiprirea de crti grecesti (astzi, se stie c din tiparnitele celor dou Principate, n secolul al XVII-lea, au iesit mai multe 211 lucrri grecesti dect romnesti 92, fat de 53 , n vreme ce, n secolul al XVIII-lea, adic tocmai n epoca fanariot, situatia se inverseaz: 231 de crti publicate n romneste, fat de 37 n greceste83. Acest interes pentru studierea limbii grecesti fcea parte dintr-o renastere a elenismului n toat lumea greac si tinea de o serie de factori religiosi, politici si chiar economici: eforturile bisericii ortodoxe de a contracara propaganda catolic si protestant, care se intensificase, venind prin Polonia si Transilvania; constiinta domnitorilor romni de a fi devenit, dup cderea Bizantului, aprtorii firesti ai ortodoxismului (se spune c Serban Cantacuzino visa o coalitie crestin care 1-ar fi readus la Constantinopol pe tronul strmosilor si); n sfirsit, o dat cu ptrunderea grecilor n toate mecanismele economice si administrative ale imperiului otoman, limba greac devenise lingua franca a sud-estului european, indispensabil mai ales celor ce voiau s fac negustorie pe scar mare. Serban Cantacuzino a fost primul care a ntemeiat, la Bucuresti, n anii 1680, o Academie domneasc" de limb greac; foarte curnd, ea avea s atrag studenti din tot Rsritul ortodox. Antioh Cantemir (fratele mai mare al lui Dimitrie) deschide, la rndul su, o Academie domneasc" la Iasi, n 1707. n ambele cazuri, inspiratorul programelor va fi patriarhul Ierusalimului, Chrisante Notar care nu numai c era un mare erudit n materie religioas si n cultura clasic, dar era si un bun cunosctor al Occidentului (cltorise n Europa" si fusese, la Paris, oaspetele lui Jean-Dominique Cassini, primul din ilustra dinastie de astronomi si geografi). Fapt remarcabil: nvtmntul este aproape n ntregime laic. In 1776, sub Alexandru Ipsilanti, erau nou profesori: doi de gramatic, doi de matematic (acestia predau aritmetica^ geometria, astronomia dar si istoria), unul de fizic (preda si greaca), trei pentru latin, italian si francez, n sfrsit unul singur pentru teologie. Cele mai multe cursuri erau predate n greceste, ns s-au vzut cazuri cnd profesorii care studiaser n Occident predau, chiar si stiintele, n latin, francez sau italian. La Bucuresti, scoala numr n acea vreme 75 de bursieri si un numr oarecare de auditori liberi, ns, n 1812, stim c erau 400 de elevi cu totul si 12 profesori. Lucrri recente arat c majoritatea acestor elevi nu erau fii de mari boieri. Se pare chiar c acestia ar 212

fi fost nemultumiti de academii", si unii dintre ei chiar o si spun: un memoriu, fcut de un grup de boieri din Muntenia, deplnge, n 1746, faptul c boierii nu-si mai trimit copiii s nvete si s se bucure de nvttura greceasc [...], nct ajung s fie mai nestiutori dect cei din clasele mici". Btndu-le n strun, unii domnitori (Grigore Ghica n 1775, Alexandru Mavrocordat n 1785) amenint c nu-si vor mai alege slujitorii dintre fiii de mari boieri, ci din toate strile, dup ct vor fi de nvtati". Bursierii (fii de boieri mai putin nstriti, de mazili sau de negustori si meseriasi si care veneau adesea din cele mai ndeprtate tinuturi ale imperiului otoman) erau primiti prin concurs, toat ntretinerea fiind asigurat din banii Academiei. Desi profesorii erau pltiti relativ prost (cunoastem cifrele fixate n Moldova de Grigore III Ghica, n 1766: l 500 de lei pe an pentru director, 600 de lei pentru ajutorul su), marea problem este totusi cea a finantrii acestor scoli. La nceput, Constantin Brncoveanu depusese la o banc din Venetia 30 000 de taleri, ale cror dobnzi aveau s subventioneze Academia din Bucuresti. Nu stim ce s-a ntmplat cu acesti bani, deoarece, peste trei sferturi de veac, sub Alexandru Ipsilanti, bugetul scolii nu pomeneste de ei; bugetul acesta, de 15 250 de lei, provine din cotizatiile mnstirilor nchinate" (4 000 de lei), de la celelalte mnstiri (6 000 de lei), contributiile preotilor (5 250 de lei), care, n schimb, snt scutiti de unele impozite. In Moldova, sub Grigore III Ghica, marii boieri si negustorii snt obligati s asigure subsidiile necesare ntretinerii Academiei. Cunoscnd tot felul de peripetii si de avataruri, Academiile vor functiona pn la sfrsitul epocii fanariote. La 10 decembrie 1817, Cara-gea aprob un regulament avea s fie ultimul , ntocmit de o comisie de opt boieri mari si doi episcopi, prezidat de mitropolit: ne surprinde prin modernitatea lui n privinta regulilor de recrutare a profesorilor si a supraveghetorilor, privind disciplina elevilor si a auditorilor, organizarea examenelor. Scoala ncepea la vrsta de sapte ani si cuprindea cinci cicluri de cte trei ani, acoperind asadar studiile pe care astzi le numim primare, secundare si universitare, n primul ciclu, se nvtau gramatica greceasc si elemente de latin; n al doilea, era aprofundat studiul celor dou limbi si se ncepea comentariul autorilor clasici; n al treilea, se studiau Retorica, Poetica si Etica lui Aristotel si se ncepea studierea limbilor francez si italian; al patrulea era consacrat 213 aritmeticii, geometriei, istoriei si geografiei: n sfrsit, al cincilea, astronomiei si filozofiei (aceasta avnd uneori ca tem comentarea unor filozofi moderni; de pild, manualul de logic folosit n cele dou Academii era Logica" lui Eugen Voulgaris, publicat n greceste, la Leipzig, n 1766, care-i cita pe Leibniz, Newton si Chris-tian Wolff; acelasi Voulgaris l tradusese pe Locke n greceste, n sfrsit, n ultimul ciclu, au fost, ntmpltor, cursuri de chimie si chiar de medicin, n 1816, Caragea nfiinteaz o catedr de Drept, ncredintat unui romn, Nestor, dar elevii n-au artat interes pentru ea; va fi desfiintat, iar dreptul va fi din nou laolalt cu latina. Departe, dup cum vedem, de a practica un nvtmnt sclerozat si retrograd, asa cum, cam pripit, s-a crezut mult vreme, Academiile se mentin la un nivel universitar mai mult dect onorabil. Toate manualele dup care snt predate stiintele snt traduse dup lucrri occidentale renumite: matematicile se nvat dup lucrrile germanului Wolff sau ale francezului Bezout, este tradus manualul de planimetrie al inginerului regal" britanic George Ogray, aprut n 1798. Profesorii snt adesea ei nsisi mari nvtati, ca Lambro Fotiadi, si, cu totii, au studiat n Apus, ca Dumitru Darvari, la Viena, sau cretanul Constantin Vardalah, doctor n stiinte fizico-matematice si n medicin din universitti italiene. Un alt matematician, fizician si astronom, Veniamin din Lesbos, si petrece zece ani, din 1790 pn n 1800, n Italia, Franta si Anglia. Chiar si n afara corpului profesoral, unii oameni cultivati snt nruriti de ideile filozofilor" francezi si stiu ncotro se ndreapt pedagogia: un raport despre nvtmnt, ntocmit ntre 1792 si 1795 de ctre mitropolitul Moldovei mpreun cu trei boieri, pomeneste de tezele lui Jean-Jacques Rousseau si Pestalozzi si l citeaz pe Montesquieu. De unde atunci lipsa de interes, de entuziasm a romnilor fat de nvtmntul din epoca fanariot?

Motivul nu trebuie cutat n materiile predate, ci, de bun seam, n faptul c era perceput ca un nvtmnt strin, sau, n termeni hegelieni, ca un instrument de alienare". Lipsea, asadar, tragerea de inim, ndat ce nvtmntul grecesc va fi fost nlocuit cu o scoal romneasc, sau chiar cu o scoal francez, amndou slujind emanciparea national si marile idei de libertate si de egalitate, lumea s-a trezit dintr-o dat, s-a luminat. Vedem, asadar, c ceea ce numim cultur" nu este doar o acumulare rece, neutr a unor cunostinte, ci si o dorint, o sete de 214 nvttur, entuziasmul fat de un ideal socotit, deodat, ca un element esential al propriei personalitti. Iat de ce, n 1818, cnd, la struintele boierilor, Caragea se n-voieste s deschid la Bucuresti o scoal romneasc, la cursurile tnrului profesor transilvnean Gheorghe Lazr lumea se mbulzeste s-1 asculte. Elevii prsesc scoala greceasc sau urmeaz ambele scoli. Cu Gheorghe Lazr, scoala romneasc avusese, ce-i drept, noroc, deoarece profesorul este plin de flacr si nutreste o dragoste aproape mistic pentru limba si istoria neamului, iar entuziasmul su este comunicativ84. Apostolatul lui va fi de scurt durat, ns nvtmntul introdus de el va fi reluat de fosti elevi ai Academiilor domnesti, impresionati de credinta acestui naintas: smnta aruncat, ntocmai ca n parabola din Evanghelie, avea s rodeasc nsutit. La Iasi, nvtmntul superior n limba romn ncepuse cu ctiva ani mai devreme dect la Bucuresti, dar era vorba de un nvtmnt specializat: moldoveanul Gheorghe Asachi, spirit enciclopedic, care petrecuse mult vreme n Italia, deschisese la Iasi, n 1814, o scoal de ingineri topografi85. Academiile domnesti snt nchise dup evenimentele legate de Eterie, ntruct Poarta socoteste c scolile acestea snt focare de nationalism" grecesc. n momentul cnd Gheorghe Lazr era mputernicit s nceap nvtmntul n limba romn, s-a adunat un mare sfat, n frunte cu nsusi domnitorul Ion Gheorghe Caragea, cu directorul Academiei, cu profesorii si boierii din comisia pentru nvtmnt. Tema de dezbatere: poate fi predat filozofia n romneste? La toate argumentele aduse cu disperare de Lazr, opozantul lui grec, zmbind dispretuitor, rspundea netulburat: Cu neputint... Cu neputint... Caragea i-a dat dreptate: nu era cu putint ca filozofia s fie predat n romneste. CAPITOLUL AL SASELEA Tranii Felurite preri despre starea jalnic a tranilor. Cei de la cmpie si cei din tinuturile de sus: mosneni" si rzesi". Transhumanta; pdurea: codru-i frate cu romnul. Satul si familia: habitatul, portul, hrana; datini si obiceiuri. Tranca: tnra gazd a lui d'Hauterive. Riturile de cstorie. Preri despre caracterul tranului. Regimul funciar: tranii proprietari de pmnt si tranii dijmasi, la fel de asupriti de fisc; cnd se sprgea" satul. Rezistenta mai mult sau mai putin pasiv; moartea unui ciocoi. La nceputul veacului al XlX-lea, cltorul ce ajungea n cmpia romneasc avea n fata lui un fel de

pustiu, ntinderi nesfirsite de ses de-ai fi zis c snt nelocuite: nici o clopotnit, nici un sat pe multe leghe mprejur. Unde s-or fi ascuns oamenii de cumva vor fi existnd se ntreba el. Existau, dar am mai spus-o se ascundeau, se fereau de drumul mare si, acolo unde se adunau, triau, cel mai adesea, n bordeie ngropate pe trei sferturi n pmnt. Satele de cmpie scrie consulul Raicevich snt locuite de oameni srmani; le ntelegi srcia si te cuprinde jalea. Casele, mai curnd niste vizuine, snt spate n pmht si se numesc bordeie. De departe, nu se zreste dect fumul ce iese din hornuri, iar, de aproape, se vede acoperisul, ca un dmb mic pe pmnt; este fcut din prjini de lemn acoperite cu pmnt, nct, pe deasupra, creste iarb; locuitorii ocolesc drumul mare si caut s umble prin santuri sau prin locurile mai joase, ca s nu fie zriti de cltori, ferindu-se astfel de jafuri si de alte necazuri; iat n ce hal ajung oamenii sub asuprire si tiranie!"... La 4 august 1817, consulul Frantei, Formond, i scrie ducelui de Ri-chelieu: Nu s-a vzut ceva mai trist dect viata acestui popor valah, prad tuturor umilintelor sclaviei, ajuns s fie bucuros cnd nu mai are nimic de dat, asteptndu-si mntuirea doar de la nemsurata lui srcie." Peste vreo douzeci de ani, acelasi spectacol jalnic i se nftiseaz lui Saint-Marc Girardin (el strbate Brganul Brilei", o step imens, care, pn n 1829, alctuise teritoriul, aproape pustiu, al raialei" turcesti Brila)... Cnd spun cmpii, s nu v nchipuiti cm-pii de opt sau zece leghe; v rog s v nchipuiti niste cmpii de optzeci de leghe, fr urm de munte, de deal sau de copac; nimic nu se ridic deasupra pmntului, neted ca marea, cu orizonturi joase 219 si monotone ca ale ei. [...] Mcar de-ai ntlni vreun sat care s mai nveseleasc si s mai dea putin viat cmpiilor acestea ntinse! De la Galati la Bucuresti, pe un drum de saptezeci sau optzeci de leghe, am vzut cinci sate si trei pomi, mi aduc bine aminte. M aflam, ce-i drept, pe drumul cel mare, iar aici lucrurile se petrec pe dos de-ct n alte tri. Prin alte prti, o dat cu drumurile, apar si satele; aici, satele dispar de pe drumuri: deoarece, pe drumurile cele mari, turcii jefuiau si fceau cele mai multe frdelegi. De aceea, satele se ascund nuntrul acestor cmpii, departe de drumuri. Spunnd sat, aici, trebuie s te gndesti la niste gropi spate n pmnt; o leas prpdit lipit cu chirpici de paie si de lut drept pereti, si, pe deasupra, un acoperis de strujeni de porumb: aceasta-i casa." Descrierea lui Wilkinson este doar ceva mai putin sinistr, n msura n care satele ntlnite de el au case ce ies totusi din pmnt. Satele snt alctuite din niste colibe, toate de o mrime. Snt toate construite n acelasi fel: zidurile snt din lut, acoperisurile din stuf, dar nici zidurile, nici acoperisurile nu-i apr pe oameni de ploi si de zpezi. Att ct le ngduie vremea frumoas, locuiesc n cas [...] ns, cnd vine iarna, pe frigul cel mare, se retrag n niste gropi spate sub fiecare colib, unde se nclzesc mai usor, cu un mic foc de gunoi si de vreascuri, la care, pe deasupra, si fierb si hrana, at-ta ct e. Brbatii, femeile si copiii din fiecare familie, orict ar fi de multi, se culc claie peste grmad ntr-una din aceste locuinte subterane; patul fiecrui ins este o bucat de postav gros, care slujeste si de saltea, si de plapum." Langeron nu pomeneste nimic despre o locuint sub pmnt. Poate fiindc ne aflm n Moldova, mai departe de cmpia Dunrii. Satele nu snt dect niste ctune izolate, alctuite din case nsirate de-a lungul unui drum lung. Aceste case, nconjurate de grdini, snt toate la fel; au sase sau sapte picioare lungime si tot attea ltime si nltime. Snt construite dintr-o paiant cenusie (un pic de pmnt subtiat cu ap amestecat cu chirpici), apoi spoit cu var. Acoperisul de paie are stresini late, sprijinite pe stlpi de lemn. El face, n jurul casei, o prisp acoperit, unde se pune o lavit. Casele nu au dect o fereastr mic, si lumina, ca s ptrund n odaie, trebuie s treac prin niste bsici groase de bou, care tin loc de geamuri, nuntru, soba foarte nalt, asezat pe dou cuptoare mici, este ct jumtate din ncpere. Dup soba aceasta, deasupra si chiar n ea, cnd nu este foc, tranul moldovean si valah, cu ntreaga familie, orict ar fi de

220 mare, se culc, fr pat, chiar si fr rogojin, dup munca de peste zi si o mas nendestultoare, alctuit din lapte si mmlig coapt sau ars. Descrierea acestor case se potriveste si celor din Ungaria, Banat si dintr-o mare parte a Poloniei si a Ucrainei." Iat, n sfrsit, descrierea fcut de marele boier Dinicu Golescu. Dup ce a amintit de caznele la care snt supusi uneori nefericitii datornici ca s dea tot ce au, scrie: Aceste nedrepte urmri, si nepomenite peste tot pmntul, i-au adus pe ticlosii lcuitori ntru asa stare, nct, intrnd cineva ntr-acele locuri unde s numesc sate, nu va vedea nici biseric, nici cas, nici gard mprejurul casii, nici car, nici bou, nici vac, nici oaie, nici pasre, nici patul cu smnrurile omului, pentru hrana familiei lui, si, n scurt, nimica; ci numai niste odi n pmnt, ce le zic bordeie, unde intrnd cinevas nu are a vedea alt, dect o gaur numai n pmnt, nct poate ncpea cu nevasta si cu copiii mprejurul vetrii, si un cos de nuiele scos afar din fata pmntului si lipit cu balig. Si dup sob, nc o alt gaur, prin care trebuie el s scape fugind, cnd va simti c a venit cinevas la us-i; cci stie c nu poate fi alt, dect un trimis spre mplinire de bani. Si el neavnd s de, ori o s-1 bat, ori o s-1 lege si o s-1 duc s-1 vnz, pentru un an, doi, si mai multi, sau la un boiernas, sau la un arendas, sau la oricine s va gsi, ca el s-i slujeasc acei ani, si banii ce s dau pentru slujba acelor ani, s ia parte pentru birul lui." Golescu nu scorneste nimic: o scrisoare a domnitorului Constantin Ipsilanti ctre marele vistier, cu data de 13 aprilie 1804, porunceste s se fac cercetri, ntruct aflase cu mare nemultumire c mai multi locuitori din judetul Vlcea fuseser vnduti de creditori unor boiernasi sau unor negustori, si cere s le faci dumneata cercetri n ce chip si cum s-au cutezat la o fapt ca aceasta, ce este mpotriv de legi si omenirii a supune om slobod la robie..."86 Golescu scrie mai departe: Si apoi intrnd cinevas ntru acele bordeie ale lor, peste putint era de a gsi pe trupurile lor si n cas lucru de zece lei; cci si cldarea cu care o s-si fac mmlig nu o are fiescine, ci snt 5, 6 tovarsi pe una. Si cnd acestia din nenorocire prindea de veste cnd vinea n satul lor zapciu, polcovnic, cpitan, mumbasir isprvnicesc, mumbasir domnesc, fugea att ei, ct si muierile lor, si copiii care .221 putea fugi, prin pduri si pe munti, ntocmai ca dobitoacele cele slbatice, cnd le gonesc vntorii cu cinii"... Ce-i prea mult nu-i bun, spune o vorb din popor. Viziunea aceasta de groaz, tabloul acesta n culori ntunecate, nu cumva este fcut cu vreun scop anume? Golescu, patriot generos si sincer, se ntorcea din Apus, dintr-o cltorie lung prin trile care, pe vremea aceea, erau din cele mai bogate, din cele mai prospere din Europa: Austria, Elvetia, sudul Germaniei, nordul Italiei. Spectacolul dureros ce i se nftisa privirii n tara sa i umplea inima de amrciune si revolt. Insistnd dramatic, n ale sale note de cltorie, asupra unor cazuri-li-mit, poate a vrut s scuture inertia, nepsarea, chiar inconstienta celor multi din semenii si, boierii. Credem ca tabloul cumplit zugrvit de Dinicu Golescu nu trebuie generalizat, nici n timp, nici n spatiu. Peste vreo zece ani, Thouvenel, care strbate Muntenia dinspre apus spre rsrit, gseste o prima explicatie a acestei stri de lucruri: De pe malurile Oltului pn n Bucuresti, tinutul este gol: o cm-pie de treizeci de leghe, pustiit de rzboi si care, din vremea aceea, a fost lsat nearat, nesemnat, de parc, n mintea valahilor, ea ar trebui s slujeasc din nou de cmp de btlie; pdurile au fost tiate si arse, n-au mai rmas dect lstari plpnzi, dar nici un sat, nici un ogor: natura slbatic a pus din nou stpnire pe toate; doar din loc n loc, la mare deprtare unele de altele, dou-trei colibe de-abia si ridic de la pmnt acoperisurile

de paie. n bordeiele acestea subterane zac niste fiinte att de roase de mizerie, nct nici nu mai aduc a oameni. Din fericire, ndobitocirea de care vorbim rareori se vede; locuitorii din cmpie au fost mpinsi ctre munti, si, n vile Carpatilor, lumea trieste n ndestulare, mai ales nspre Trgoviste"... Dar chiar si n cmpia Munteniei, n mprejurimile Bucurestilor, satele nu au nftisarea degradant zugrvit de Dinicu Golescu. Elvetianul Recordon contemporanul lui ne d, despre aceleasi sate din Muntenia, o cu totul alt imagine: Ce tablou mai fermector ne-am putea oare nchipui dect, de pild, cel de la mnstirea Mrcuta, cu lacul ei micut, dealul si pdu222 ricea ce tin de ea. Este unul din acele locuri unde omul ce simte si viseaz si poate petrece toat viata fericit: niciodat nu va fi singur n acest lcas de tihn; o ciobnit ce-si duce turma pe costisa dealului, pescarii de pe malul lacului, un tran de isprav mnn-du-si caii si cruta n ctunul vecin, sau n sfrsit ctiva locuitori ai mnstirii vor fi singurele fpturi omenesti pe care le va ntlni; v-znd numai fiinte simple si fericite, el nsusi se va bucura de o multumire pe care zadarnic o cutm n lumea cea nvolburat. Mns-tirea Cotroceni, tot n apropiere de Bucuresti, ns de partea cealalt, este si ea un loc de ncntare"... Trebuie, desigur, s tinem seama de romantismul tnrului compatriot al lui Jean-Jacques Rousseau, dar, dac nu ar fi vzut dect niste vizuini spate n pmnt si oameni n zdrente, se poate bnui c lirismul lui, orict de naiv, ar fi gsit mai putine subiecte de inspiratie. Iat, de altfel, cum descrie el casele tranilor: ...Desi snt foarte curate, nu prea arat bunstare, cci snt foarte mici si adesea spate n pmnt, mai ales n sudul tinutului, unde lemnul este destul de rar; n regiunile de munte, snt construite din ramuri subtiri mpletite n asa fel nct, nainte de a fi isprvite, casele seamn cu niste custi mari; ns valahii [...] lipesc peretii pe dinuntru si pe din afar cu lut, ca s ntreasc aceste colibe, pe care, de obicei, le acoper cu paie sau cu stuf. Cel mai mare neajuns al acestor locuinte este c snt prea joase si c au niste ferestre mici de tot, astupate cu petice de bsic de bou, si pe care nici mcar nu le poti deschide. Grajdurile snt construite cu si mai putin grij, si snt att de strimte, c vitele de-abia au loc." Pe de alt parte, comparnd povestirea cltorilor din prima treime a secolului al XlX-lea cu cea a cltorilor de la sfrsitul secolului al XVIII-lea, avem impresia c ntre cltoria abatelui Boskovic si a contelui d'Hauterive, de pild, si cea a lui Thouvenel sau a lui Saint-Marc Girardin, situatia se degradase simtitor, ntre timp, avusese loc rzboiul austro-ruso-turc din 1788-1792, incursiunile lui Pasvan-toglu ntre 1796 si 1806, rzboiul ruso-turc din 1806-1812 si hotia generalizat care a decurs de aici, Eteria din 1821 si rscoala lui Tudor Vladimirescu, urmate de o ocupatie turceasc n 1821-1822, cnd au avut loc jafuri nspimnttoare. Rzboiul avea s izbuc223 neasc din nou, n 1828, ntre Turcia si Rusia, dup care avea s vin o lung ocupatie a Principatelor de ctre aceasta din urm. Ce tar ar fi putut supravietui unui asemenea sir de nenorociri? Ceea ce vzuse d'Hauterive n 1785 era totusi mai putin jalnic. Povestind cum strbtuse Muntenia, spune c, ajungnd n cel dinti sat, a vzut niste csute, destul de asemntoare cu stupii de albine; satele preau s fie aproape la fel de srccioase precum cele din tinuturile noastre Beauce sau Sologne"... Si, mai departe, c srcia nu este dect pe pereti", cci vzuse pretutindeni gini, gste, ctiva cai si boi, oi si capre"... Interiorul casei este descris astfel: Hornurile valahe snt n interiorul casei. Trunchiurile de copaci, ct snt de lungi, snt puse n sob, cu un capt care iese deasupra acoperisului si cu cellalt n vatr, unde arde un foc ndrcit, n josul vetrei, se afl un soi de cuptor n

care este aruncat jarul pe msur ce se face, iar acest cuptor este dus ntr-o odaie destul de curat unde, cu un burlan gros pe deasupra, se alctuieste un fel de sob care nclzeste casa ca un adevrat cuptor; acolo, n acea odaie, se gsesc rogojini, velinte, saltele"... Acelasi cltor, mai departe, mrturiseste aproape surprinztor: n tara aceasta, dup ct se pare att de nefericit, chiar si cei mai sraci dau fetelor lor o zestre: o vac sau dou, o rochie de ln groas s-o poarte n fiecare zi, o hain de srbtoare, lucrat cu un pic de mtase, patru cmsi, o lad de cincisprezece parale ca s pstreze comorile acestea, si o oglind. Lsnd oglinda la o parte, pe care patriarhii nu stiau s-o fac, Rebecca, Lia si Ra-sela erau la fel de bogate ca fetele de patriarhi din Valahia si Moldova. Brbatul adaug o batist si o pereche de pantofi; socrul d cai, un plug, un butoi. Rudele, n dou zile si dou nopti, cldesc casa proaspetilor cstoriti, iar legile trii le las dou treimi din tinut s le munceasc, dac doresc s-o fac." n alt parte, vorbind despre mosiile boierilor moldoveni, pomeneste de satele ngrijite si de ogoarele bine lucrate. La urma urmei, mizeria s-a ntlnit, din cnd n cnd, la sate n toat Europa. Iat de pild ce vede Thouvenel n Ungaria, mergnd cu vaporul pe Dunre, dup ce a trecut de Bratislava (Pozsony, pe ungureste) n inima imperiului austriac, n inima Europei: Pe mal, satele snt rare. Ici-colo, ntlnesti niste colibe nghesuite una lng alta, mici, joase, cu usi proaste, cu acoperisuri si mai proaste, din stuf pe jumtate putred, avnd toate o nftisare att de 224 jalnic, nct, dac n-ar fi fost nsemnele religiei crestine, ale crei mngieri snt oricnd gata s aline suferinta, ne-am putea ntreba dac vizuinele acestea snt locuite de oameni." Exist, de bun seam, deosebiri n timp, dar ele exist, cu sigurant, si n spatiu. De fapt, n provinciile romnesti, si mai ales n Muntenia, erau dou tinuturi: pe de o parte, cel de ses, imensa cmpie care prelungeste ctre sud-vest stepa ucrainean, trecnd prin sudul Basarabiei si prin tot sud-estul Munteniei; este drumul tuturor nvlirilor, cmpul de lupt al tuturor rzboaielor austro-rusoturce, dar si zona latifundiilor; este tinutul pe care-1 strbat si descriu cei mai multi din cltorii care se duc la Bucuresti sau la Iasi; apoi, n contrast absolut cu aceast mohort cmpie", exist, pe msur ce urci ctre arcul Carpatilor, tinutul de deal si de munte, cu podgoriile, psunile, pdurile, vile lui, n care se cuibresc sate frumoase, case cu lemnrie cioplit cu grij, cu flori n jurul caselor. Un alt peisaj, o alt lume aproape un alt popor. Jos, ctre valea Dunrii, veacuri de robie, de necazuri si de jaf au corcit trupurile si au ticlosit sufletele. Sus, nspre munte, tranul, aprndu-se pas cu pas, si-a putut pstra peticul de pmnt, libertatea si demnitatea. Dac strinul se ncumet s se abat de la drumul mare ca s ptrund n regiunea prealpin", nu se va ci. Raicevich, dup descrierea satelor de la cmpie pe care am citat-o la nceputul acestui capitol, nota contrastul: Satele de la munte snt mai frumoase; casele, nalte si destul de bune, au grajduri si hambare pentru pstrat provizii." Am vzut si ce gndea Thouvenel despre mprejurimile Tr-govistei. Iat gndurile reverendului Walsh (din care am citat cteva impresii despre Bucuresti) cnd, prin Pitesti, intr n vile ce aveau s-1 duc n Transilvania: Orasul Pitesti este alctuit din vreo mie de case, dintre care, unele, proprietti ale boierilor, se ridic n mijlocul unor curti mprejmuite cu garduri, si par elegante si mari. Pitesti se afl la intrarea ntr-un tinut a crui nftisare se schimb din-tr-o dat. Ajunseserm la poalele muntilor Carpati. Cmpiile pustii se schimbaser n dealuri ce se nltau pretutindeni si care erau mpdurite pn pe culmi; ici-colo, se vedeau castele cu foisoarele lor, mnstiri si biserici cu clopotnite si turle. Tranii artau si ei altfel, aveau alt nftisare si alt port, semnau cu europenii care triesc bine si care nu snt la mna nimnui." 225 >l

Wilkinson este si el mirat de contrastul dintre cmpia Munteniei si regiunea Carpatilor: ntinderea nesfrsit de pmnt lsat n telin si obiceiul ntlnit pretutindeni de a nu lucra pmntul din apropierea drumurilor celor mari dau trii, n multe locuri, o nftisare trist, ce-1 poate nsela pe cltor: judecind dup ce vede, este gata s se cread ntr-un pustiu; ntlneste putine case n dramul su: n afar de popasul postei, cu greu mai zreste vreo alt urm de locuitori. Din toate senzatiile plcute produse de frumusetile naturii, nici una n-o ntrece pe cea trezit de nftisarea locurilor dinuntrul trii. Dealuri si vlcele romantice, priase, ape repezi, cmpii mpodobite cu verdeat si flori ofer privirilor, n anotimpul cald, tot felul de frumuseti, mai ales la douzecitreizeci de mile n apropiere de muntii Carpati, ntre Prut si Dunre, pn ia Orsova, n munti, un spectacol din cele mai minunate, iar de pe piscuri, pn departe, privelistile cele mai mrete. Cei ce au vzut prtile romantice ale Alpilor nu se pot mpiedica s nu si le aminteasc aici, n clipele acelea; impresiile lor snt att de puternice, nct le este cu neputint s spun care snt mai presus de care..." n Carpatii moldovenesti, care, prin nftisarea lor, 1-au fermecat ca si pe Wilkinson, de Giers, n timpul unei excursii pe mosiile Cantacuzinilor, va vedea zeci de trani care vin s vneze mpreun cu ei, clare si narmati; snt semeti si bine mbrcati. S vedem acum descrierea satului natal fcut de un fiu de tran, Ion Creang, minunatul nostru povestitor. S-a nscut n 1837 la numai zece ani dup ce Dinicu Golescu si scrisese nsemnrile de cltorie" si, chiar dac socotim c adultul nfrumuseteaz, transfigureaz, mbogteste" amintirile din copilrie, cum s nu recunoastem, la Creang, sinceritatea n nduiostoarea evocare a satului copilriei sale? Stau cteodat si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau n prtile noastre, pe cnd ncepusem si eu, dr-glit-Doamne, a m ridica bietas la casa printilor mei, satul Hu-mulesti, din trg drept peste apa Neamtului; sat mare si vesel, mprtit n trei prti, care se tin tot de una: Vatra Satului, Delenii si Bejenii. S-apoi Humulestii si pe vremea aceea nu erau numai asa un sat de oameni fr cpti, ci sat vechi rzsesc, ntemeiat n toat puterea cuvntului: cu gospodari tot unul si unul, cu flci voinici si fete mndre, care stiau a nvrti si hora, dar si suveica de vuia satul de vtale n toate prtile; cu biserica frumoas si niste preoti si ; dascli si poporani ca aceia, de fceau mare cinste satului lor"... ; 226 Nu poate fi vorba, desigur, de un sat srac. Si dac ne gndim la satele de bordeie din lunca Dunrii, aici ne aflm n alt tar. Creang pomeneste de rzesi fr pmnt". Pesemne c tranii acestia liberi din Humulesti nu erau cu totul lipsiti de pmnt", dar se poate ca pmnful lor, mosiile lor, s fi fost cu timpul cioprtite sau mpinse ctre munte, si relativa bunstare descris de Creang s fi fost asigurat, dup aceea, n primul rnd de activittile mestesugarilor si ale negustorilor, pornind de la cresterea animalelor mici n cazul de fat, dup ct se pare, mai ales de producerea postavului gros din ln de oaie. Chiar n primele documente din Evul Mediu, locuitorii satelor din trile romne apar mprtiti n trei mari categorii: nobilimea sau boierii; tranii liberi, proprietari de pmnt, care aveau n fruntea comunittilor lor un jude sau cneaz acesti trani liberi poart numele generic de mosneni n Muntenia (de la mos, strbun, cuvnt din fondul strvechi care a dat si cuvntul mosie, pmnt ereditar) sau de rzesi n Moldova (cuvnt a crui etimologie este deocamdat controversat, dar care ar putea apartine tot fondului autohton)87; n sfirsit, serbii, numiti, n Moldova, vecini (din lat. vicinus, care n-a mai pstrat de-ct sensul modern de vecin"), iar n Tara Romneasc, rumni. Ultimul termen a strnit, asa cum se poate bnui, discutii aprige printre istorici si filologi. Dup descoperirea mai multor documente (chiar din veacurile al XV-lea si al XVI-lea, n care rumn, n sensul de serb legat de glie, este nlocuit cu vlah, adic valah, nu ne mai este ngduit s ne ndoim: avem de a face cu o reminiscent din Evul Mediu, cnd bstinasul (romnul sau valahul) ajunsese serb

la un st-pn strin, slav sau cuman. Termenul rumn si derivatul lui rumnie snt folositi pn la mijlocul secolului al XVIII-lea, cnd serbia este desfiintat prin reformele lui Constantin Mavrocordat, si, n limbajul familiar, chiar pn n secolul al XlX-lea, cu sensul de tran. n mprejurrile istorice pe care le-am evocat mai sus serbia se extinde ncepnd cu secolul al XVIlea, marea proprietate mus-cnd" nencetat din propriettile trnesti, nct un numr tot mai mare de mosneni si de rzesi ajung n situatia de trani clcasi. Cnd vedem n documente, mai ales n cele din secolul al XVH-lea, sirul nesfirsit de cedri de pmnt, de ctre trani ctre boieri, deducem 227 c tranii liberi reprezentau, n vremuri ndeprtate, marea majoritate a trnimii. La nceputul secolului al XlX-lea, situatia s-a inversat, satele de mosneni si de rzesi fiind n mod vdit minoritare. Dac, n judetele din nordul Olteniei, peste 60% din sate snt nc sate de mosneni (exist chiar plase, cum ar fi plasa Closani care va fi administrat de Tudor Vladimirescu, n care nu se afl nici o mosie boiereasc), n schimb, n cele cinci judete din estul si sud-estul Munteniei, proportia nu depseste 10%. In ceea ce priveste ntinderea mosiilor proprietti ale boierilor si ale Bisericii, pe de o parte, proprietti ale tranilor, pe de alta , proportia acestora din urm a sczut la 25,2% din total, pentru toat Tara Romneasc (1830), si la 23,2% pentru Moldova (1840), unde aceast proportie mai era nc de 32% la sfrsitul secolului al XVIII-lea. Lsnd pentru ceva mai ncolo cele cteva cuvinte pe care vrem s le spunem despre reformele lui Constantin Mavrocordat si urmrile lor asupra situatiei fostilor serbi, liberi acum, dar siliti mai departe la clci, s ne oprim o clip n satele acelea de mosneni unde formele de viat ancestral a trnimii romnesti s-au pstrat mai bine. n timp ce noile sate de la cmpie, mai ales pe mosiile boieresti, si cu deosebire n regiunile de pe malurile Dunrii, recolonizate dup retragerea turcilor n 1829, se ntind n general de-a lungul unui drum, parcelele individuale dnd, toate, ctre drumul mare, casele fiind ctre drum cu o latur, nu cu fatada, n zonele deluroase terenul impune satelor asezri mult mai variate. Pe costise, casele snt dispuse neregulat si, uneori, destul de izolat unele de altele. Pe scurt, la romnii din aria geografic nord-danubian, se ntl-nesc trei tipuri de sate88: 1 satul de cmpie de-a lungul unui drum sau al unei vi largi, unde agricultura predomin, dar unde, accesoriu, este practicat si cresterea animalelor; 2 satul pe jumtate adunat, pe jumtate risipit, situat ntre 200 si 600 m altitudine, alctuit dintr-un centru grupat si din case sau colibe mprstiate pe dealuri; activittile lui snt pe jumtate agricole, pe jumtate pastorale; 3 satul de deal si de munte, ntre 400 si l 300 m altitudine, situat n depresiunile formate de muntii nalti si regiunea de dealuri; casele snt risipite si lumea se ocup numai cu cresterea animalelor. Pornind de la aceste sate de nltime, mai ntlnim dou tipuri de 228 asezri, dincolo de linia unde pdurile se sfrsesc: colibe izolate si, sus de tot, la poalele muntelui stncos, stnele propriu-zise, unde ciobanii, putini la numr, triesc singuri timp de cteva luni pe an. De fapt, nu snt singuri: turme ntregi sosesc din Transilvania vecin. Generalul de Bawr semnala acest lucru: Psunile din Valahia snt att de bune si att de vestite, nct chiar si vecinii trec pe acolo, n fiecare an, cteva mii de cai si de turme mari de boi si de oi care se ngras n locurile acestea." Era mica transhumant; ea era dublat de alta, cu mult mai ampl: n fiecare an, mii de ciobani, cu sute

de mii de oi, coboar din arcul Carpatilor si din Transilvania nspre valea Dunrii, si, mai departe, ctre mlastinile srate de la malul Mrii Negre. Aceast transhumant mare este unul din fenomenele cele mai caracteristice ale vietii economice a poporului romn nc din Evul Mediu timpuriu. Ciobanii transhumanti petreceau lunile de var n stne la mare nltime. De cele mai multe ori, aveau o familie ntr-un sat din vale. Dup Snt Mria, porneau la drum, pe jos, cu turmele, pn la douzeci de turme adunate laolalt, din care unele veneau din Transilvania, cteodat din zone foarte ndeprtate. Un document din 1767 ne spune c au trecut, din Transilvania n Muntenia, ntr-un singur an, 255 247 de oi, 5 636 de cai si 3 477 de bovine. Dac tinem seama de fraude (cifrele acestea provin din declaratiile ciobanilor, iar unele turme, lund-o pe niste poteci mai greu de strbtut, nu mai ajungeau s fie nregistrate), trebuie probabil s dublm cifrele, n orice caz, n 1900, geograful francez Emmanuel de Martonne evalua transhumanta din Transilvania n Muntenia la peste un milion de capete de animal pe an. n general, erau cinci ciobani la o mie de oi. Plecau fr neveste, si nu luau cu ei dect cte ceva pentru drum, de o extrem frugalitate: un singur vesmnt, cel de pe ei, iar pe mgar, o desag, sacul cu mlai, plosca cu ap, burduful cu brnz, cteva bucti de slnin. Mergeau de-a lungul vilor, ns pe coast. Drumurile erau multe; cele mai btute erau cele de pe valea Oltului, de pe cea a Argesului, a Prahovei, a Buzului, care coboar dinspre nord spre sud, sau dinspre nord-vest spre sud-est. Pe drum, turmele erau lsate s pasc pe miriste, n schimbul unei mici sume de bani dat proprietarului. Ins documentele nregistreaz uneori ciocniri violente cu tranii, asa cum se ntmpl ntotdeauna cnd, pe acelasi teritoriu, se produce o interferent ntre pstori si agricultorii sedentari. 229 Tir Ca s ajung la Dunre, era nevoie de trei sptmni; apoi o apucau de-a lungul Dunrii, nspre rsrit, pn la mlastinile cele mari, de o parte si de alta a fluviului, pe portiunea unde acesta curge de la sud ctre nord, desprtind Muntenia de Dobrogea. Unele turme treceau fluviul, pe plute, fie spre est, ctre Marea Neagr si mlastinile ei srate, fie, spre sud, n Bulgaria (oamenii spuneau c se duc n tara turceasc"). Cu totul, erau vreo sase sptmni de mers pn ce ddeau de psuni ca s poat ierna, pltind proprietarilor o sfntuic de fiecare oaie, adic o jumtate de zwanziger austriac, sau zece critari (kreuzer). Dac iarna era prea aspr, trebuiau cumprate paie la fata locului, sau, dac nu se gseau, erau desfrunziti copacii de pe malul fluviului (un pstor btrn, n timpul unei anchete sociologice fcute n 1900, foloseste ciudata expresie: drmam salcie, n care a drima si-a pstrat sensul primitiv din latin, de-ramare, a tia ramuri). Pe la Sfintii Constantin si Elena, porneau napoi, drumul fiind nc si mai greu dect la venire, nu numai din pricina oboselii, dar si din pricina riscurilor mari de a se ncaier cu stenii, deoarece, prin unele locuri, tarina era nsmntat cu gnu. S ne ntoarcem ns la sat. Cnd se vorbeste de un sat de mosneni, cuvntul sat desemneaz locul lui geografic, vatra satului, si, totodat, populatia, propriettile lui colective, mosia lui89. Pmntul acesta, mosia satului, avea, de cele mai multe ori, n partea arabil, o form geometric ce ngduia o mprtire n fsii paralele, de cteva sute de metri uneori chiar kilometri n lungime, si doar ctiva metri n ltime. Cnd terenul, vlurit fiind, nu putea fi mprtit astfel, puteau fi n-tlnite forme aproape circulare: atunci se vorbea de mosie rotund. Pe lng terenurile cultivate, mai erau, negresit, pdurea si izlazul comunal, uneori chiar si poieni, un elesteu, o moar, podgorii, mai rar grdini de zarzavat deoarece, lucru ciudat, tranul romn, n general, nu se ndeletnicea cu grdinritul, cel putin cel pe scar mare,

lsndu-1 pe seama imigrantilor srbi sau bulgari, care-1 fceau la marginea oraselor. Pdurea a fost un element esential n viata poporului romn. Pentru a o desemna, existau dou cuvinte: primul, codru, de origine probabil autohton (exist si n albanez si nseamn munte, iar n dialect aromn, munte mpdurit), desemna, la nceput, pdurea cea mare de la poalele muntilor, dar cu vremea a desemnat si o pdure 230 adnc si deas n regiunea de cmpie; al doilea, pdure (lat. palu-derri), desemna orice fel de pdure, inclusiv o pdurice oarecare la marginea unui sat. La nceputul secolului al XIX-lea90, pduri mari de stejar si fag mai acopereau nc suprafete ntinse din cmpia Munteniei si a Moldovei, ns strinii nu le prea vedeau, deoarece, ori de cte ori era cu putint, drumurile le ocoleau, din pricina haiducilor sau a hotilor care bntuiau tinutul. Totusi, multe sate se asezaser n apropiere de acesti codri, tocmai fiindc ei puteau oferi un adpost, fie si provizoriu, att pentru individ, ct si pentru sat n ntregimea lui, n caz de primejdie. Istoria poporului romn este strns legat de pdure, iar vechea zical Codru-i frate cu romnul nu este o simpl figur retoric, n fata oricrei primejdii, dac veneau turcii sau ttarii, n caz de rzboi, sau doar pentru a scpa de rechizitii si de drile abuzive, romnul caut adpost n codrul des, unde stie s supravietuiasc, sau chiar s triasc: ambasadorul Porter si abatele Boskovic, cu toti cei care-i nsoteau, descoper cu uimire, undeva n Moldova, un sat ntreg n inima unui codru des. Oamenii au la ndemn lemnul de constructie si lemnul de foc, taie copacii cu securea ca s fac luminisuri, fac defrisri pe petice mici de pmnt ca s cultive ceva grne, culeg fructe slbatice (fragi, zmeur, mere, pere), cresc, n pdure, gste si porci, care, cteodat, snt corciti cu mistreti. Izbutesc, desi lupii snt o primejdie, s creasc chiar si cai si bovine. La cel mai mic semn, tot satul dispare n pdure, n regiunile de munte, se n-tmpl ca tranii s caute adpost de partea cealalt a granitei, sau s poposeasc, zile si sptmni de-a rndul, pe poteci de munte, pzite de oameni ce stau si pndesc. n regiunile acestea, crutele au dou oisti, una n fat, cealalt n spate: ndat ce primejdia a trecut, cnd tranii se hotrsc s vin acas, cruta nu mai trebuie ntoars pe poteca aceea ngust de munte: snt adusi doar boii, sau caii, la oistea din spate. Vacile, n satele de cmpie, erau, dup anotimpuri, fie tinute n grajd sau n curte, fie ncredintate, peste zi, vcarului, care le ducea s pasc pe izlazul comunal, sau, toamna, pe miriste. Oile, asa cum am vzut, erau ncredintate, din primvar pn toamna, unui cioban care le ducea departe h munte si nu le aducea acas dect cnd se apropia iama. 231 rai Septelul era destul de mare pentru o tar relativ putin populat si pustiit periodic de rzboaie. O statistic din 1831 (sntern imediat dup rzboiul ruso-turc din 1828-1829, cnd se rechizitionaser si pieriser o multime de animale) d, numai pentru Muntenia, peste 200 000 de cai, aproape 650 000 de bovine, un milion si jumtate de ovine si 345 000 de porci. Dup sapte ani de pace, statistica din 1838 semnaleaz o crestere ce merge pn la 33% la porci si 50% la bovine91. Agricultura propriu-zis rmsese primitiv. Aratul se fcea cu boi nhmati la jug, iar plugurile erau deseori din lemn (chiar si dup 1850, statisticile arat c peste un sfert din plugurile tranilor erau de lemn). Cnd se fceau defrisri, tranii se asociau ca s poat pune la jug doua sau mai multe perechi de boi. Nu se foloseau ngrsminte: bligarul era folosit cel mult pentru grdina de lng cas, pentru lipitul caselor, iar iarna, uscat, drept combustibil suplimentar. Drept care, lsatul n telina era practicat curent, pentru ca, n al treilea an, pmntul s se odihneasc. Abia pe la mijlocul secolului trecut, cnd

populatia rural va fi sporit simtitor, se va generaliza sistemul de asolament (alternanta gru-porumb). Culturile cele mai rspndite erau cele de gru si de porumb, acestea din urm avnd de departe prioritate, de cnd fina de porumb, mlaiul, nlocuise, treptat, n secolul al XVIII-lea, n hrana tranului, fina de mei (numit tot mlai). O statistic din 1838 ne d, pentru ntinderea culturilor n Muntenia, proportiile urmtoare: porumb 59,8%, gru 24,6%, orz 9,4%, mei 4,8%, ovz 1,4% (ntract totalul face 100%, este de presupus c celelalte culturi, minore, cum ar fi secara, rpit, trifoiul, leguminoasele etc., nu au fost puse la socoteal). De altfel, proportia gru-porumb varia foarte mult de la o regiune la alta, griul fiind cultivat, mai ales pentru export, n regiunile de cmpie, unde domina marea proprietate, n vreme ce n regiunea de deal, unde mica proprietate trneasc se mentinuse, porumbul acoperea uneori peste 75% din ntinderile cultivate. Dovada c toate activittile agricole si pstoresti tin de o practic foarte veche o gsim n faptul c terminologia de baz este, n mod predominant, latin, rareori slav sau autohton": 232 Principalele plante cultivate: gru, orz, secar, mei, linte, lptuc, trifoi etc.; uneltele si munca cmpului: furc, sap, secure, secer, a ara, a semna, a culege, a macin; animalele domestice: cal, bou, vac, porc, capr, iar pentru ovine, oaie, berbec, miel (lat. agnellum, rom. medieval niel), gin, dine etc. snt toate de origine latin. Organizarea intern a acestor sate de mosneni sau rzesi si regimul lor de proprietate colectiv asupra pmntului par s fi rmas neschimbate de-a lungul veacurilor si se deosebesc foarte mult de sistemul zadruga, rspndit n trile slave din jur. Zadruga srbeasc, de exemplu, este o unitate mult mai mic, format dintr-o singur familie mare, ce numr cam doisprezece membri, rareori mergnd pn la treizeci, suprapusi n dou, trei sau patru generatii, ns viata comunitar este total, ntruct ea cuprinde nu numai proprietatea indiviz, ci si coabitarea cu printii si cu fratii; fat de aceasta, comunitatea satului de mosneni sau de rzesi este mult mai larg, legturile fiind, totodat, mai putin strnse, de vreme ce vom vedea regula este ca n momentul cstoriei copiii s plece din casa printeasc. ntregul sat se socotea urmas al unui strmos comun (un mos) si, uneori, era pstrat n scris filiatia diferitelor familii ceea ce i-a inspirat lui lorga expresia sate genealogice", pentru a desemna aceste comunitti. Ca s fii primit ntr-un astfel de sat (altfel dect prin cstorie) trebuia s dovedesti c faci parte din acel neam. De altminteri, satul purta, cel mai adesea, numele acestui strbun eponim, de unde multimea de localitti al cror nume se termin n -esti, sufix plural ce nseamn urmasii lui", cei ai lui". Satul se putea ntinde sau mri, ns tot pe baz de legtur familial. Se putea, de asemenea, iesi din comunitate, ns evaluarea cotei-prti cuvenite celui ce pleca punea o problem delicat: nu exista o mprtire a propriettii pe capete, nici mcar pe capi de familie; deoarece, asa cum spune un document din Tara Romneasc, n 1793, fiecare mosnean pstreaz pentru sine si numai pentru sine tot pmntul pe care-1 poate lucra si desteleni; un mosnean desteleneste si lucreaz mai mult pmnt, un altul mai putin; astfel nct nu exist proprietti egale, attea prjini unul, tot attea cellalt"92. Autorizatia de a defrisa, precum si mprtirea pmntului pe familii erau totusi de resortul sfatului satului, care avea puteri destul de ntinse, att n materie administrativ, ct si n materie fiscal, de vreme ce satul rspundea solidar pentru drile la care era pus. 233 Gruparea cea mai nsemnat de astfel de colectivitti trnesti, care practicau un fel de democratie primar, era, la epoca de care ne ocupm, regiunea muntoas Vrancea. Acolo se afla un grup de 14 sate de rzesi, ce formau un fel de mic republic trneasc, si care trata n calitate de colectivitate cu

autorittile centrale, prin mijlocirea unui trimis al ei. Tot ea desemna un delegat unic pentru negot, negustorul Vrancei", iar salinele nu erau monopol de stat. Organizarea intern cuprindea trei niveluri de adunri: o adunare pe sat (obstea de sat), o obste pe fiecare vale (obstea de vale) si o adunare pentru toat Vrancea (Vrancea toata). Aceast republic" a fost singura de felul ei care a rezistat pn n secolul al XlX-lea, ns, un secol mai devreme, Cantemir mai cita nc dou: n judetul Cmpulung (n viitoarea Bucovin), mult mai ntins, deoarece cuprindea 50 de sate, si, n sud-estul trii, la Tigheci, la granita cu Bugeacul, un fel de marc" mpotriva ttarilor nogai, care ocupau sudul Basarabiei. Este asadar foarte probabil ca republica" din Vrancea s fi reprezentat ultimul vestigiu dintr-un model odinioar mai rspndit. Sistemul de mprtire a pmntului arabil putea comporta variante. Cnd exista o oarecare suprapopulatie, iar mprejurimile nu ngduiau extinderea pmntului arabil prin defrisri, se putea ajunge la mprtirea unui lot mare n parcele individuale, distribuirea fcndu-se prin tragere la sorti; buctile de pmnt se numeau soarte si deveneau ereditare n cadrul familiei dar, chiar si atunci, parcelele redeve-neau comunitare, dup recolt, pentru psune. Tot ereditare erau, pretutindeni, casa individual si terenul din jur, mpreun cu ograda de psri si cu livada. Copiii prseau casa printeasc pe msur ce se cstoreau; fetele intrau n familia sotului, iar bietii si fceau cas n alt loc, uneori chiar foarte departe, atunci cnd satul, saturat, trebuia s se extind. Pn la o epoc foarte recent, n satul romnesc era de nenchipuit ca un biat s se nsoare nainte de a avea casa lui cu exceptia ultimului nscut. El era dator s rmn n casa printilor care mbtrneau; el si nevasta lui preluau gospodria btrnilor", i tineau pe acestia pe lng ei, pn la moarte, si se ngrijeau s fac cele cuvenite pentru nmor-mntare, precum si toate pomenirile care, la crestinii ortodocsi, au att de mare nsemntate. Dac ntr-o familie nu erau bieti fapt socotit ca o pedeaps dumnezeiasc , sau dac muriser cu totii nainte s fi putut creste mostenitori brbati, una din fete avea dato234 ria s se instaleze la btrnii si printi, mpreun cu brbatul ei, care, de altfel, intra n familia sotiei si si lua, cel mai adesea, numele patronimic al socrului, dac avea socru, sau preciza, dup propriul su nume, c este din satul socrului; n felul acesta, brbatul si schimba nu numai locuinta, dar si neamul din care se trgea. Cnd nici fat nu era, se nfia un copil, de preferint dintre rudele cele mai apropiate. Iar printre acestea, trebuie s socotim si finii, deoarece nsia crea o adevrat rudenie ntre nas si fin; interdictiile de cstorie ntre ei, si chiar si ntre urmasii lor, erau la fel de severe ca si ntre rudele de snge. Practica nsiei capt o mare nsemntate n societatea trneasc: nasii de la botez, dar si nasii de la cstorie adesea erau aceiasi, nasii de la cstoria printilor devenind apoi nasi ai copiilor celor cununati, dar putea exista si reciprocitate, nct se ajungea la un fel de nsie reciproc, ntre familii, nu doar ntre indivizi. Totusi, n general, asa cum scrie d'Hauterive, fetele prseau casa printeasc doar cu lada de zestre", haine, licere, velinte, stergare si alte obiecte necesare la ntemeierea unei gospodrii. Se spunea: fetele si iau zestrea cu carul". S amintim c acest obicei ancestral nu se pstrase n clasa boiereasc, unde evolutia se fcuse, dimpotriv, n sensul unei nzestrri a fetelor, din ce n ce mai ostentativ, n detrimentul mostenitorilor brbati. Familia trneasc romneasc se frmiteaz, asadar, la fiecare generatie, n cele mai mici unitti ale sale spre deosebire de ceea ce se vede n trile slave vecine. Cuvntul cas desemneaz att locuinta care adposteste o unitate, ct si grupul social ca atare, cel alctuit din cuplu si copiii ce triesc sub

acelasi acoperis, n jurul aceleiasi vetre si al aceluiasi ceaun, si lucreaz pmntul mpreun; ns, n acest al doilea sens, termenul are un sinonim de origine slav, gospodrie. Construirea casei noului cuplu este o oper colectiv. Tnrul logodnic o ridic mpreun cu neamurile lui, cu fratii si surorile, uneori cu vecinii, mai rar cu ajutorul unui dulgher din sat. Cci fiecare brbat are datoria s se priceap ct de ct la dulgherie. Si cum con235 stractia este foarte simpl sarpant de lemn, ziduri de vltuci fcuti din lut frmntat cu balig de vac, tencuial spoit cu var, acoperis de stuf sau de strujeni de porumb , ct ai bate din palme casa este gata. Constructia cea mai simpl putea s nu aib dect o ncpere. De obicei, avea mcar dou, chiar dac, iarna, toat familia se ngrmdea ntr-o singur odaie, n jurul sobei. A doua ncpere, tinda, este de fapt un loc de trecere si un soi de magazie, dar dac exist si o a treia ncpere, aceasta este cmara, locul unde se pstreaz hrana. In sfirsit, cu timpul, va aprea o a patra ncpere, unde snt adunate lucrurile cele mai frumoase: saltele, perne, covoare de perete, velinte si stergare cu custuri, icoane este odaia de oaspeti, care nu se deschide dect pentru strinul n trecere, si unde este pus la vedere zestrea fetelor. In odaia comun, mobilierul de lemn nu nseamn dect un pat adesea o simpl lavit ct tine peretele , o mas scund, rotund, cu trei sau patru picioare, n jurul creia familia mnnc stnd pe scunele; niste bnci de-a lungul peretilor, un cufr, uneori cteva polite sau vreun coltar; sau o culme, adic o prjin orizontal fixat de grinzi, folosit pentru a agta de ea tot felul de obiecte, scule, cosuri si chiar provizii (fructe uscate, funii de usturoi sau de ceap), cnd casa nu are pod unde aceste provizii s fie atrnate, mpreun cu slnina, sunca afumat si brnza uscat. Paturi cu saltele nu se vd dect la tranii nstriti, si nici mcar la ei ntotdeauna: snt pstrate pentru odaia de oaspeti. Treptat, se rspndeste obiceiul de a construi, n fata odilor, o prisp ngust, sub streasin lat a acoperisului Langeron ne semnaleaz acest lucru n Moldova. In regiunile de munte, ct tine arcul carpatic, dar mai ales n Oltenia, predomin un alt tip de habitat: casa cu etaj; n partea de sus, construit din lemn, se afl ncperile de locuit, cu un foisor n fat; n partea de jos, construit din crmid sau din piatr, este cmara. Acoperisul, nalt si povrnit deoarece prin prtile acelea ninge mult, este nvelit n general cu sindril. Modelul acesta aminteste, la proportii reduse, cula boiereasc, inclusiv caracterul ei de cas fortificat: ziduri de piatr, locuri de tras cu pusca. La origine, este un vechi model balcano-bizantin. Lemnria foisorului este, cel mai adesea, frumos lucrat, 236 cum este si poarta cea mare de la intrarea n curte: n sculpturi se recunosc, stilizate ct se poate de mult, motive de magie strveche (pentru a feri casa de diavol)93. Animalele nu snt niciodat tinute sub acelasi acoperis cu oamenii, asa cum se face n Bulgaria vecin, sau n unele regiuni din Franta, fie sub cas, fie alturi de aceasta, n acelasi corp de cldire. Staulul este n fata casei sau n unghi drept cu aceasta, ns totdeauna separat, desi tranii s-ar fi putut nclzi la cldura animalelor si n-ar mai fi iesit din cas n timpul iernilor geroase. Se ntmpl chiar ca un gard de mrcini sau o mprejmuire de lemn s despart casa de ograda cu psri si de tarcul animalelor. Exist, desigur, trani sraci care nu au putut s-si construiasc un hambar si un grajd, n cazul acesta, se ridic un soi de mprejmuire aplecat, din lemn, crengi, stuf sau strujeni de porumb, care s apere ct de ct animalele de vnt si de viscol. n privinta hranei, tranul se multumea cu foarte putin. La oras, n toate mediile, se impusese buctria turco-bizantin, binenteles cu variante care deveniser adevrate bucate nationale", sarmalele, de

pild. La tar ns, lucrurile se opriser ...la antichitatea greco-roman: Herodot spunea despre geti c erau galactofagi. Baza alimentatiei tranului romn era, ntr-adevr, mmliga, nsotit de produse lactate, lapte, lapte btut, lapte prins, brnz. nainte de a fi fost introdus porumbul (sfirsitul secolului al XVII-lea, sub Serban Cantacuzino), mmliga se fcea din fin de mei, mlai, nume ce va fi dat, mai trziu, finii de porumb. Fiertura de cereale sau de fin, sau plcintele necoapte la cuptor fuseser alimente foarte rspndite n lumea antic asa cum este si astzi nc n regiuni ntinse din Asia si din Africa nainte de a se fi impus obiceiul pinii coapte (noi nsine am vzut un text din perioada imperial trzie, unde era evocat fiertura de mei a legionarului roman). Lsnd la o parte preferintele alimentare ce tin de obiceiuri strvechi, alegerea meiului ca cereal alimentar de baz ni se pare a fi avut la romni o explicatie istoric foarte precis insuficient subliniat : dintre toate cerealele, meiul este cel care se maturizeaz cel mai repede. Este semnat n urma tuturor celorlalte, pe la l mai, si se coace naintea lor, pe la 15 iunie, ntr-o tar n care 237 nvlirile strine reprezentau o primejdie permanent si o obsesie milenara, asigurarea doar n sase sptmni a pinii pe tot anul era un aspect ce nu putea fi nesocotit; dup recoltare, oricnd, dac era cazul, sacii erau ncrcati n crut si tranul fugea n munti sau se nfunda n adncul codrilor cu proviziile pe un an ntreg. Totusi, cnd, n vremuri ceva mai linistite, oamenii au cunoscut porumbul, treptat, avantajele acestuia s-au impus. Randamentul la hectar era superior, gruntele mcinate aveau un gust foarte apropiat de cel al finii de mei, dar mai plcut, si, mai ales, porumbul era n msur s satisfac aproape toate nevoile casei, oameni si animale, si, pe deasupra, strujenii, chiar si uscati, constituiau o hran bun pentru vite. In sfrsit, cocenii serveau la aprins focul. Dup prerea noastr, Raicevich greseste cnd spune c lenea l face pe romn s prefere mmliga urmare a unei mpilri de veacuri: mprejurrile i-au fcut lenesi, iar aceast nepsare se vede pn si n modul n care triesc. Prefer fina de porumb, deoarece se ostenesc mult mai putin pregtind din ea, n fiecare zi, un terci gros, care foloseste si ca pine, si ca sup pentru toat familia, dect dac ar frmnta si ar coace n cuptor pinea de gru"... n realitate, pregtirea mmligii zilnice era, pentru femeie, o munc grea si ndelungat de unde si expresia popular: a pus-o de mmlig, pentru a spune despre cineva c mai are mult pn s-si isprveasc treaba. Brutari nu se vedeau dect prin trguri si orase si, fapt semnificativ, numele lor deriv de la cuvntul german Brot (poate printr-un intermediar slav), desi pine este latinesc. Pentru cei mai sraci, mmliga putea fi,'ntr-o mare parte a anului, singurul fel de mncare, mbunttit doar cu o ceap sau cu un pic de brnz. Dac, printre porumb, a putut semna fasole, tranul poate conta pe o provizie de fasole uscat, care, cu o buctic de slnin si cu boia de ardei, este felul de mncare ntlnit cel mai des pe masa sracului. Carne? Rar de tot; mcelarul, care si-a pstrat numele latinesc, nu este ntlnit dect n orase si trguri. La tar, cele cteva psri din ograda tranului snt tiate de srbtori sau cu prilejul ceremoniilor de familie: cstorie, botez; dar si mmormntri, cnd se pregteste si mncarea mortului, coliva, reminiscent a riturilor funerare antice, care este mprtit rudelor si prietenilor, dar si oamenilor sraci, ca s fie de sufletul mortului. * 238 Cnd tranul era silit s taie o vac sau un bou, n urma vreunui accident sau a mbolnvirii animalului, pielea si coarnele erau vn-dute; din ce rmnea, se lua seul pentru spun; carnea, se spunea, nu era bun de mncat. Din cnd n cnd, la tranii cu oarecare dare de mn, se gsea carne afumat si srat, pastrama, dar carnea aceasta era, ndeobste, pregtit la oras. Negustorii ambulanti strbteau tara aducnd peste srat de la Dunre, care se conserva bine si care, dup cum se spune, a fost destul de mult

consumat la sate, ncepnd din Evul Mediu. ns evenimentul cel mai mare din tot anul este, n apropierea srbtorilor de Crciun, tiatul porcului si pregtirea lui. Aproape fiecare familie trebuie s aib un porc. Am vzut, n statisticile din 1830, c septelul porcin este destul de mare. n medie, revine mai mult de un porc de familie, cci rareori se vd turme mari de porci pe mosiile boieresti; este un animal pe care fiecare familie l creste pe lng cas. Orice gospodin trebuie s se priceap ct de ct la pregtirea crnatilor si a afumturilor. Nimic nu se pierde. Oamenii si ngduie oarecare risip de nasterea Domnului si ca s uite o clip gerul nprasnic al iernii, apoi tot restul este fiert, afumat, pregtit s tin toat iarna si, uneori, chiar mai mult. Astfel, este pstrat osnza, care serveste la gtit, asa cum serveste si untul topit si mai rar uleiul (de nuc, de seminte de dovleac, de cnep), folosit si pentru candel. Cnd vine vara, natura este att de darnic, nct poti gsi, din belsug, mai peste tot, miere si fructe slbatice sau altoite , din care o parte se usuc si se pstreaz pentru iarn; pe malul nurilor si uneori n jurul fnrnilor, se cultiv mari cantitti de pepeni galbeni si verzi, care, pe cldurile cele mari, le fac att de bine secerto-rilor. Merii cresc cam pretutindeni, dar exist un soi cu niste mere ce, prin mrimea si gustul lor, trezesc admiratia strinilor: li se spune mere domnesti. Un neamt, Hacquet (probabil de origine francez), care cltoreste n Principate la sfrsitul anilor 1780, afirm c a vzut mere domnesti mari ct un cap de copil". Generalul de Bawr scrie la rndul lui: ntlnesti adesea adevrate pduri de pomi fructiferi, peri, meri, ciresi si o multime de podgorii. Cea mai mare parte a muntilor seamn, datorit acestor pduri, cu niste grdini cum nu se poate mai frumoase; praiele care coboar iute, cu susurul lor 239 dulce, aduc n cmpie o ap limpede si bun, udnd, n trecere, vl-celele cele mai minunate: ai zice c anume au fost fcute ca s nftiseze ochilor cea mai frumoas priveliste ce se poate nchipui, n zadar se strduie arta s se apropie de natur, chiar si cele mai frumoase grdini fcute de noi snt cu mult mai prejos de frumusetea acestor locuri slbatice unde triesc oamenii din muntii Valahiei. [...] Judecind dup blndetea climei si buntatea pmntului, ne dm lesne seama c pe aici nu se duce lips de fructe. Pepenii galbeni, dar mai ales cei verzi, snt de o mrime si au un gust mai ceva dect cele ale tuturor pepenilor vzuti de mine prin alte tri"... Tot el crede c tranul nu stie s se bucure att ct ar trebui de podgoriile ce acoper mari ntinderi n regiunea de deal: Vinul, nu numai c este bun, dar este si din belsug. Unele soiuri snt mai presus de vinul din Ungaria; iar dac, din aceste soiuri, se face vin putin, vinovati snt numai tranii, cci nu stiu nici s-1 fac, nici s-1 pstreze. Nu cunosc plcere mai mare dect aceea de a umbla, toamna, prin aceste podgorii, nconjurate de livezi mari si frumoase." Vita de vie se gseste si la cmpie, n jurul caselor, dar vinul este prost. De altfel, tranul nu are obiceiul s bea vin la mas. Vinul se bea duminica si la srbtori, pe la unul sau pe Ia altul, dar mai ales la circium, crsm, n Moldova cuvnt slav. Femeile nu trebuie sa bea la circium, dar acas pot s bea, iar Cantemir, n Descriptia Moldaviae, scrie c unele chiar beau mult, dar c, n lume, nu le vezi niciodat bete. Se poate totusi crede c remarca lui Cantemir nu avea n vedere dect regiunile cu podgorii; n-am mai gsit-o n nici un alt document. Pe de alt parte, ntinderea podgoriilor (nc un cuvnt slav, care desemneaz viile de pe dealuri), n regiunile destinate acestei culturi, pare s fi sczut n secolul al XlX-lea, din pricina bolilor vitei de vie. Podgoriile snt nlocuite partial cu livezi de pruni, din care se face tuica, n crciumi, tuica tinde s tin loc att de vin, ct si de rachiul de cereale, mai tare. Peste sptmn, rareori oamenii se duc la crciumar, care, totodat, este si bcan, vnznd condimentele cele mai curente; ns duminica si la srbtori, multi se mbat, mai ales n satele de trani clcasi, cnd

crciumarul, arendas al boierului sau al mnstirii, le d de but pe datorie iar tranul are att de multe motive s se duc s-si uite necazul si srcia. Hanuri, unde s poti dormi si mnca", erau doar ici-colo cte unul, si numai pe drumurile mari. Se vedeau 240 de departe, datorit unei prjini lungi nfipte n pmnt, n vrful creia spnzura un mnunchi de fn si o sticl cu ap vopsit cu rosu. Ung crciumi, duminica si srbtorile, se tine hora, unde fete si bieti, n frumoasele lor costume, joac dup muzica unui taraf 'de tjgani de obicei, trei: lutarul, la vioar, cobzarul, la cobz, instrument care tine hangul, si fluierasul. n ochii strinului, finetea si frumusetea costumului trnesc mai ales cel al femeilor contrasteaz n mod ciudat cu srcia locuintei. Iat cum descrie elvetianul Recordon tranca romnc: mbrcmintea trncilor valahe const, n primul rnd, dintr-o cmas care, n partea de sus si pe mneci, este bogat cusut cu arnici albastru sau rosu; peste aceast cmas, nu poart nici rochie, nici fust, ci dou sorturi dintr-o stofa destul de groas, cu vrste albastre, rosii si albe, sau galbene, pe care si le leag unul n fat, cellalt n spate, n asa fel nct cmasa cea frumoas, de care trncile snt destul de fudule, s se poat vedea; n sfrsit, se poate spune c femeile valahe de la tar nu snt lipsite de o oarecare elegant n gtelile lor, mai ales cnd se leag la cap cu o bsmlut, care d la iveal si mai bine drglsenia trsturilor, desi, uneori, snt cam arse de soare. [...] De altfel, nu podoabele sau gtelile fac frumusetea acestor femei, ci, mai curnd, dragostea pe care o poart brbatilor lor, duiosia artat copiilor, hrnicia si priceperea cu caresi tin gospodria: tot timpul le vezi cu fusul sau cu suveica n mn, deoarece din testurile fcute de ele se cos hainele ntregii familii. Aceste bune gospodine i tin pe toti ai casei att de curat, nct ai crede c mai tot timpul snt mbrcati de srbtoare." Strinii descriu mai rar portul brbtesc, mai putin artos. Observ ns c unele piese de mbrcminte snt aceleasi la brbati si la femei: n picioare, opinci; n opinci, n loc de ciorapi, o simpl bucat de pnz, obiala, nfsurat pe picior si legat cu nojitele opincilor (cei trei termeni snt slavi). Femeia poart si ea bru, n general mai ngust dect cel al brbatilor, dar brodat. Peste cmas, cojocul, brodat si el, uneori scurt pn n talie si fr mneci (scurteica, la femei), alteori, iarna, cu mneci si lung pn-n pmnt. Acest cojoc mare putea fi cu blana nuntru sau n afar, dup cum era timpul (cnd ploua, blana era pe dinafar, apa se prelingea pe lna nedegresat fr s ptrund n piele, iar broderiile nu-si pierdeau frumusetea). Pe cap, femeile si puneau o basma mare de pnz vopsit, ndoit n triunghi, legat, la cele mai n vrst, sub brbie, la cele mai tinere, 241 la spate, sub coc iar fetele se duceau la hor, n zilele de srbtoare, cu capul gol. Brbatii purtau, aproape tot timpul, cciula un cu-vnt probabil de origine autohton de vreme ce exist si n albanez. Cltorii strini au semnalat adesea asemnarea dintre costumul tranului romn si costumul rzboinicilor daci asa cum este el nftisat pe basoreliefurile de pe columna lui Traian. n orice caz, nu se poate pune la ndoial faptul c ceea ce este esential n costumul tranului romn, ca si cea mai mare parte din motivele ornamentale, care amintesc motivele ceramicii strvechi, si au originea n Antichitatea timpurie, si c, probabil, acest model a servit drept fond comun costumelor traditionale ale celorlalte popoare, stabilite, mai trziu, n centrul si sud-estul Europei, n unele amnunte de pe coloana lui Traian sau de pe trofeul de la Adamclisi, putem, recunoaste pn si croiala cmsii femeiesti. Costumul romnesc este caracterizat, n primul rnd, de broderia de pe cmsi, mai bogat n costumul femeiesc dect n cel brbtesc, ns, n ambele cazuri, de o mare delicatete si de o desv'sit sobrietate; nu vezi niciodat mase compacte si multicolore, ci, dimpotriv, multe prti albe (pnza, din orice ar fi ea, cnep, in, bumbac sau mtase, este ntotdeauna alb), ntretiate pe piept, pe mneci si la

mansete, de dungi fine de broderie, de obicei n una sau dou culori (rosu si negru, mai totdeauna). Strinii snt, de asemenea, surprinsi, asa cum am vzut la Recordon, de curtenia tranilor. Sraci, dar curati", spune, n dou rnduri, abatele Boskovic. Karacsay afirm c rareori vezi o cmas murdar, chiar si la tranca cea mai srac, si c pn si cersetorii poart cmsi brodate! Una din marile lui calitti scrie, la rndul su, consulul Prusiei, Neigebaur, vorbind despre tran este curtenia pe care o ntlnesti chiar si n coliba cea mai srac." S-1 citm nc o dat pe d'Hauterive, fie si numai pentru farmecul scriiturii, cnd ne-o zugrveste pe tnra lui gazd din trgul Vaslui: Dac aici toate femeile seamn cu aceast ncnttoare copil, Vasluiul este un sat binecuvntat! Are optsprezece ani; statura, ochii, forma fetei si tinuta snt aidoma cu cele ale Genovevei lui Baleschow, nam mai vzut asemnare mai mare dect aceasta! Nu toarce, dar tot timpul are pe genunchi un gherghef: ducesele noastre nu bro242 deaz cu o mn mai fin, cu un brat mai frumos si cu o mai nobil iscusint. Casa este, de data aceasta, vrednic si de ea, si de noi, de cumva este ngduit s punem mofturile noastre alturi de drepturile frumusetii. Simpl si curat, cum este si costumul gazdei mele, coliba aceasta are peretii albi, tavanul rosu deschis, pardoseala mturat des, o sob, si chiar si o mas; poti s te asezi, s te culci, s ninnci. Ar mai fi ele si alte dorinte, dar la vrsta aceasta, sub acoperisul de paie, cu atta neprihnire, virtutea are puterea de a se face respectat mcar o zi: iar noi plecm mine [...]. Rmas bun, fermectoare custoreas; moldoveanul pe care-1 vei face fericit, cu adevrat fericit va fi, de te va gsi la fel de frumoas cum te gsesc eu... La plecare, i dau un ban; l ia, pleac ochii, mi srut mna; eu, ca s dovedesc cumintenia, att a mea ct si a ei, ce pot spune mai mult dect c m uit la ea ca la o madon de Correggio." Frumusetea trncilor romnce a fost mult admirat, ns strinii nu le admir doar frumusetea, ei le laud mai ales calittile de bune gospodine, supunerea fat de brbat, hrnicia. De fapt, n afar de anumite munci rezervate brbatilor, cum ar fi transportul pe distante mari si tiatul copacilor din pdure, femeile fac, n general, aceleasi munci ca si brbatii, att la cmp, ct si acas, dar mai snt si alte treburi, o sumedenie, pe care numai eie Ie fac: gtitul, splatul rufelor, ngrijitul copiilor; si tot ele torc, tes, cos, vopsesc pnza. n unele regiuni, fata de mritat trebuie s fie n stare s fac, ntr-o singur noapte, tot ce este nevoie pentru o cmas brbteasc, de la firul de cnep, pn la cusutul mnecilor, trecnd deci prin operatiunile de tors, tesut, croit. Cmasa ginerelui... Are ns dreptul s-si ia ajutoare! Cmsile femeiesti snt brodate cu multe grij; pentru zilele de lucru, snt fcute din cnep, iar pentru cele de srbtoare, din in (mai trziu, in si bumbac); aceeasi grij pentru rufaria menit ngrijirii corpului, ndeosebi pentru stergarele acelea nguste si lungi, brodate la capete, care folosesc att ca podoabe n cas, ct si pentru Stersul minilor; pe alocuri, ele capt o valoare simbolic: arat ct de bogat este zestrea, iar nasii si cavalerii de onoare, n ziua nuntii, le poart pe umeri sau la bru. Pe cmp, femeia lucreaz cot la cot cu brbatul. Cteodat, n serile de var, cnd, dup o zi de trud, se ntorc n sat, cu cruta n243 carcat cu paie sau cu fn, brbatul st cocotat sau culcat n vrful crutei, n timp ce femeia merge, pe jos, pe lng boi. Ea nu se odihneste niciodat. I se ntmpl s nasc pe cmp, neajutat de nimeni, si s se ntoarc n sat cu pruncul n brate.

D'Hauterive enumera cteva munci rezervate brbatilor: Brbatii fac postavul, pnza, mobila, zdrobesc grul ntre dou pietre mici de moar, cea de sus nvrtindu-se deasupra celeilalte cu ajutorul unui bt care, trecnd prin mijlocul pietrei superioare, este nfipt n podea; femeile fac restul si, dac n-ar fi noroaiele acelea vesnice, ca s fie nevoie de ghete si de ciubotari, cred c, n toat Moldova, nu ar fi nevoie nici mcar de un singur mestesugar." Pietrele acestea mici de moar se vor folosi din ce n ce mai putin, mai ales n regiunile cu mari mosii boieresti sau mnstiresti, unde proprietarul are interes s instaleze mori de pe urma crora s aib cstiguri mari. Cea mai rspndit este moara cu ap, cu palete sau cu elice orizontal, care misc un ax vertical. Femeile vin aici, ca si brbatii, cu sacii n crut. Plata se face mai curnd n natur (uium) dect cu bani: attea msuri de fiecare sac. Btutul griului sau al celorlalte cereale se fcea, n general, pe o arie comun, n sat, cu ajutorul cailor care trgeau o piatra lung cilindric n jurul unui stlp nalt. Putea fi fcut si individual, n curtea tranului, pe bttura din fata casei. n povestirea lui Creang, am vzut c sate ntregi se puteau specializa ntr-o mic industrie cea textil, n cazul satului Humulesti. n satele de munte, ntlnim, destul de des, familii specializate ntr-o anumit ramur mestesugreasc: cojocari, lemnari, olari. Arta olarilor are un interes deosebit pentru istoric, deoarece descoperirile arheologice au dovedit o surprinztoare continuitate n acest spatiu geografic, nu numai n tehnici si n forme, ci si n motivele decorative, din epoca dacic (necropola de la Pocnesti, Moldova, secolul al IV-lea nainte de Cristos, de pild, pentru ceramica neagr, a crei culoare se obtine ntr-un cuptor cu ardere nbusit) si chiar din neolitic (ceramica de Cucuteni, mileniul al III-lea nainte de Cristos). La sfrsitul verii sau toamna, cnd muncile cmpului se isprvesc, brbatii devin negustori ambulanti, coboar nspre cmpie cu cruta 244 lor cu coviltir din rogojini, ca s vnd sau s schimbe pe grunte ori alte produse de aici propria lor marfa: piei, butoaie, donite, strchini, linguri, oale de lut. Tot la munte, se gsesc sate specializate n cruci de mormnt, cruci votive, icoane. Mesterii iconari coboar si ei la cmpie, la oras, ca s-si vnd marfa". Icoana va sta mai n-ti ntr-o biseric, pentru a fi sfintit. n mai mare msur dect la oras, viata la tar tine seama de srbtorile din calendar, care rnduiesc toate muncile tranului, att cele agricole, ct si cele familiale; plecarea si ntoarcerea turmelor, aratul, semnatul, seceratul, strnsul finului, culesul viilor se fac dup ce a trecut cutare sau cutare srbtoare religioas. Cstoriile snt interzise n anumite perioade ale anului, recomandate n altele. Marele eveniment din viata tranului era cstoria, care cuprindea, pe lng ceremoniile religioase, un ntreg ritual strvechi, pstrat asa cum am vzut chiar si n clasele superioare, ncepea cu cererea n cstorie, fcut printilor fetei de ctre prietenii pretendentului, petitorii. Apoi venea logodna, care, n unele regiuni, se numea si tocmeal, adic trguiaia sau ntelegerea94. n timpul urmtoarelor patru-cinci sptmni, se fceau pregtirile, n primul rnd alegerea nasilor si a flcilor si fetelor. Alegerea nasilor, ndeosebi, capt o mare nsemntate, avnd n vedere c n-situl ddea nastere unor legturi de rudenie ntre cele dou familii. Strigrile se fceau n trei duminici la rnd la biseric, sau la cele dou biserici, dac fata nu tinea de aceeasi parohie, n unele locuri, era obiceiul ca familiile s-si fac daruri, inclusiv familia nasilor, n ajunul cstoriei, printii logodnicei artau zestrea fetei, la ei acas, n sfirsit, n duminica nuntii, toat lumea venea gtit de srbtoare, iar petrecerile de dup ceremonia religioas erau nsotite de datini, variabile de la o regiune la alta, ns toate legate de riturile arhaice ale fertilittii, ca de pild ruperea unui cozonac sau a unui colac deasupra

capului mirilor si semnarea lor cu boabe de gru. Apoi, dac familia avea o oarecare stare, petrecerea si jocul, nsufletite de lutarii tigani, puteau tine cteva zile-n sir. Ceremoniile de nmormntare lsnd la o parte slujba pentru morti urmau si ele un ritual magic de origine vdit pgn. Mortul era expus trei zile ntr-un sicriu deschis, plns de cei apropiati si de bocitoare de meserie, ndeobste trei btrne, care puteau lua pe lng ele o femeie mai tnr, ca s nvete meseria", n timp ce rudele si prietenii improvizeaz, bocitoarele recitau niste bocete cu caracter 245 incantatoriu, menite s nlesneasc trecerea sufletului pe cellalt mal". Noaptea era organizat o veghe, sau priveghi, si, dac era vorba de o moarte normal", adic de un btrn, veghea putea fi prilej de ospete si de chefuri, nsotite de glume mai mult sau mai putin macabre; n unele sate din Bucovina, de pild, doi tineri se deghizeaz, unul ca Moarte, cellalt ca Diavol, iar acesta din urm i arat Mortii, printre cei de fat, urmtoarele ei victime95. Unele bocete snt deosebit de interesante prin faptul c ele evoc o ntreag mitologie precrestin, ba chiar preistoric: aparitia, n pdurea ntunecat pe care trebuie s-o strbat mortul, a trei animale psihopompe, lupul, vulpea si vidra, puse s-1 cluzeasc pn la rpa mortii", unde un brad urias, la rugmintea acestor animale, si va pleca ramurile ca s ajute sufletul mortului s treac pe cellalt mal. (Teme asemntoare se gsesc n toat aria influentat de samanism si pn si la unele triburi indiene din America de Nord, n timp ce bradul se regseste, n alte ipostaze, dar tot cu valoare magic, n foarte multe manifestri din folclorul romnesc.) Pe lng obiceiurile legate de marile momente ale vietii: nastere, cstorie, moarte, mai snt si toate celelalte legate de calendarul crestin si care, si ele, n pofida celor cteva elemente aduse de religie, cum ar fi, n ajunul Crciunului, scenetele cu Irozii, sau Steaua (ciobanilor si a Regilor Magi) cu care merg copiii, si au rdcinile n Antichitatea precrestin. Principalele dou grupe snt cel al solstitiului de var si cel al solstitiului de iarn. Vara, srbtoarea Drgaicii coincide cu cea a Sfintului Ion si ar fi mai potrivit s spunem c Sfntul Ion coincide cu srbtorile primitive ale solstitiului de var! Prima atestare documentar a acestor datini o avem n Descriptia Moldaviae a lui Cantemir, iar descrierea ce ni se d arat clar reminiscente dintr-un antic cult cerealier. nc si mai bogat era folclorul de iarn, ale crui manifestri se desfsoar din ajunul Crciunului pn la Boboteaz. Cele mai caracteristice erau colindele (lat. calendae, si. kolende) cntece rimate, cu semnificatie magic, n general urme ale unui cult animalier de vntoare. Una din aceste teme se recunostea si n riturile de cstorie. Iat ce scrie acelasi Dimitrie Cantemir cnd red discursul pe care cpetenia petitorilor l tine printilor fetei pe care au venit s-o cear 246 n cstorie pentru un prieten: ...Preamritul stpn cutare, umblnd dup vnat pe cmpii, n pduri si-n munti, a dat peste o ciut sau cprioar, care, sfioas si cuminte, nu i-a ngduit nici mcar s-o priveasc, ci a luat-o la fug si s-a ascuns n culcusul ei. Noi, tinn-du-ne pe urmele ei si dusi de ele, am ajuns la aceast cas; de aceea, trebuie fie s ne predati vnatul pe care cu ostenelile si sudorile noastre 1-am gsit prin pustietti, fie s ne artati pe unde a luat-o.[...] La acestea, vorbitorul adaug de la sine orice alte alegorii si metafore nscoceste mintea lui. La nceput, printii le spun c un astfel de vnat n-a intrat n casa lor, c i-or fi rtcit urmele, c poate cprioara o fi ascuns prin vecini. Petitorilor, struind s ii se arate nu-maidect vnatul, li se aduce o slujnic btrn, urt, mbrcat n zdrente, si snt ntrebati dac aceasta este cprioara pe care o urmresc. Petitorii zic c nu este, nici vorb nu este, c vnatul lor avea prul ca aurul, ochii ca de soim, dintii asezati ca niste mrgele, buzele mai rosii dect

ciresele, mijlocul de leoaic, pieptul de gsc, gtul de lebd, degetele mai fine dect ceara, iar fata mai strlucitoare ca soarele si luna. Fiindc printii spun din nou c un astfel de vnat nu s-a vzut vreodat pe ta ei, petitorii rspund c ei au cini foarte buni, care niciodat nu i-au nselat si c le-au dat cele mai sigure semne c ciuta urmrit se ascunde aici. In sfrsit, petitorii amenintnd cu forta si cu armele, printii scot fata, mpodobit pe ct le ngduie puterile, si la vederea ei petitorii spun pe dat c aceasta este ciuta cutat" (Descriptia Moldaviae, cap. XVIII). O tem nvecinat a dat Moldovei mitul ei fondator: legenda lui Dragos, care, urmrind, din Carpati pn n cmpiile Moldovei, un zimbru sau bour, se hotrste s se stabileasc acolo unde animalul fusese ncoltit si unde se necase cteaua Molda96. Ins cea mai mare parte a comorilor folclorice ale neamului nostru, cel putin n ceea ce priveste poezia: doinele, baladele sau cntecele btrnesti, au drept cadru viata pastoral; aceasta ntreste prerea filologilor si a etnologilor care consider c elementul pastoral, prin vechimea si prin ntinderea ariei sale de expansiune, este nsusi nucleul culturii poporului romn si izvorul adnc al viziunii lui despre lume. O ntreag scoal de gndire, al crei cel mai nseninat reprezentant a fost poetul si filozoful Lucian Blaga, s-a constituit n jurul ideii c universul mental al romnului, conceptia lui despre lume, erau 247 cele al unui om de la munte, chiar si n regiunile de cmpie. Pornind de la primele dou versuri ale baladei pastorale Miorita, n versiunea lui Alecsandri, care, cu o formul lapidar, situeaz cadrul dramei ce avea s se desfsoare. Pe-un picior de plai Pe-o gur de rai, Blaga a creat expresia care a avut att de mare succes: spatiul mioritic"97. n 1 850, Vasile Alecsandri publica pentru prima oar, ntr-o culegere de poezii populare, o versiune a acestei balade, culeas de el si de Alecu Russo, ntre 1842 si 1849, de la ciobanii din munti, n diferite puncte ale Carpatilor moldovenesti. Alecsandri i-a dat numele Miorita. Usor retusat, de bun seam, de ctre Alecsandri, si poate c si ndulcit un pic, balada a cunoscut numaidect un imens succes. Tradus n francez de nsusi Alecsandri, a fost cunoscut de Michelet, care o comenteaz n ale sale Legendes democratiques du nord. Alecsandri si contemporanii si n-au vzut n aceast balad dect frumusetea plastic, mreata alegorie cosmic, n sfrsit senintatea n fata mortii. Aceast trstur l impresiona cel mai mult pe Michelet care socotea c poemul este ceva sfnt si att de nduiostor, c-ti rupe inima", si deplngea usurinta cu care oamenii se resemnau". Din pcate adaug el , aceasta este trstura national. Omul nu se ceart cu moartea; nu se uit urt la ea: o ntmpin, se nsoar cu regina aceasta, logodnica lumii, si consum cstoria fr s crcneasc. Abia iesit din natur, se pare c-i place c se rentoarce att de repede n snul ei." Unii etnologi contemporani socotesc c interpretarea aceasta se bizuie pe o desvrsit nentelegere. Ei arat, n primul rnd, c tema mortii-cstorie" vine din preistorie si c se ntlneste si n alte arii de civilizatie; poemul transpune asadar rituri funerare antice care, initial, aveau un dublu scop: unul, caritabil, s nlesneasc trecerea sufletului pe cellalt mal", al doilea scop fiind, dimpotriv, un reflex de aprare al celor vii fat de o posibil ntoarcere, malefic, a defunctului. Este teza sustinut, ntre altii, de marele muzicolog Constantin Briloiu, care spune c locutiunile poetice din Miorita alctuiau, fr ndoial, cndva, elementul verbal dintr-un descntec. Ele nu exprim scrie el nici voluptatea renuntrii, nici betia neantului, nici 248 adoratia mortii, ci exact contrariul lor, de vreme ce aici se perpetueaz amintirea gesturilor originare de

ocrotire a vietii"98. Aceast interpretare stiintific, n pofida adevrului pe care l comport, este, poate, prea lipsit de poezie, iar pn pe piscurile mioritice" este loc pentru interpretri mai nuantate. Trebuie s se stie, mai nti, c, de la descoperirea" lui Alecsandri, peste 950 de variante ale aceleiasi balade au fost culese n aria locuit de romni si c au fost chiar si unele ptrunderi Ia popoarele vecine, nssi aceast extindere este un fenomen ce merit atentia filologului si a istoricului. Apoi, studierea unor versiuni dovedeste c resemnarea ciobanului n fata sortii nu este elementul esential al temei, cci, cteodat, el lipseste; n unele variante, dup destinuirile fcute de mioara fermecat, ciobanul amenintat de complot se pregteste de lupt. Alte detalii ale povestirii dau la iveal indicii ale unei epoci ndeprtate de rudenie matriliniar: ntr-o versiune, ciobanii snt nou veri, fii a trei surori, n alta, snt evidente asemnrile cu miturile altor popoare indo-europene, de pild mitul de origine al scitilor redat de Herodot sau legenda iranian a celor trei fii ai regelui Feri-dun, reminiscente, toate, antice, transpuse ntr-o societate cu dominant pastoral. A trecut un secol de cnd un tnr arheolog a atras atentia c exist dovezi arheologice despre o practic a cultului ca-birilor n Dacia, cult probabil traco-frigian, n care are loc sacrificarea unui tnr de ctre cei doi frati ai lui, dup un ritual ale crui elemente ie regsim n scenariul" Mioritei". Exist, n sfrsit, incontestabila dimensiune poetic a operei, n-tr-un mare numr de variante. Putem crede, asemenea lui Mircea Eliade (care a creat expresia crestinism cosmic" pentru a califica viziunea religioas a tranului romn), c s-a petrecut transfigurarea unui rit funerar arhaic ntr-o oper poetic, ncrcat cu multe alte semnificatii: n primul rnd, pentru istoric, geneza poemului si exegeza lui nu epuizeaz subiectul; la urma urmei, ele au mai putin important dect sensul pe care opera 1-a putut cpta cu timpul, pe plan afectiv, la un ntreg popor, chiar dac lucrul acesta se datoreaz unei nentelegeri. Blndetea moravurilor, n trile romne, este semnalat, ntr-ade-vr, de toti observatorii. Laurenson afirm c valahii snt n general un popor blnd si prea putin aplecat spre ru". Cred scrie la rndul su Recordon c un fizionomist ar recunoaste si semnele unei nri lenese, deoarece este pcatul de care pot fi nvinuiti cel mai mult; 249 dar li se iart lesne vznd adunate n ei o multime de calitti rar n-tlnite la celelalte popoare, cum ar fi buna-credint, cinstea, legtura fat de religie si de ndatoririle impuse de ea, precum si supunerea si respectul pe care-1 au fat de stpni, desi, adesea, snt foarte hrtuiti, n numele acestora, de zapcii de tot felul, trimisi la sate ca s adune drepturile boierilor, si care, lundu-le tot ce au, i mping pe bietii trani la dezndejde." Refuzul instinctiv al violentei este o trstur de caracter a acestui neam; rareori si pierde cumptul, cnd nu mai poate ndura nedreptatea, dar atunci poate fi necruttor. D'Hauterive ntelesese foarte bine aceast politete fireasc atunci cnd scria: Nu se afl nici un popor mai primitor. Romnii snt ndatoritori si este interesant s-i vezi cum, ntre ei, respect o politete legat de formele limbii, si care, prin urmare, va dinui pururi. Nu folosesc nici illustrissime, ca n Italia, nici formulele umflate n-tlnite n limbile din sud, dar este destul s fii om ca s ti se dea titlul de Domnia ta. Si nici mcar nu au cum le spune altcumva tovarsilor si stpnilor lor; dar nici acestia nu pot sta de vorb cu ei fr s le dea acest titlu" (dumneata, dumnealui). La ei, Suveranul este numit Mria ta [...]: doar lui i se spune astfel, nu cum fac nemtii, care numesc Mria ta pe toat lumea." Influenta francez avea s introduc termenul maiestate. Linistea n fata mortii nu era doar o simpl imagine poetic, ea era chiar n firea tranului; si cum ar fv putut s nu fie ntr-o societate unde, chiar fr s socotim calamittile accidentale dar, din pcate, endemice , mortalitatea era att de mare la orice vrst? La apropierea mortii, omul se resemna: Asa i-a fost scris"; iar despre o fiint drag, moart prea devreme, se spunea: N-a avut zile, zilele date de

soart se isprviser. O pagin din amintirile unui medic german, J.-H. Zucker, care petrecuse multi ani n Basarabia, la nceputul secolului trecut, red pe scurt aceast atitudine: Odat intrai n odaia unei neveste tinere n clipa cnd si simtea ceasul mortii. Ca si cnd s-ar fi gndit s se nftiseze cuviincios naintea lui Dumnezeu, ea se uit la minile ei si ceru s i se taie unghiile, apoi mai ceru s i se dea un tulpan nou. O btrn, dintre rude, care tinea la dnsa si-i avea grija, spuse: Acum nu, maic, nti o s mori; pe urm te-om spla si ti-om pune pe cap si tulpanul cel frumos. Bolnava ascult linistit si rspunse: Nu, mai bine acuma. Dup 250 teva clipe, ea dori s srute minile celor de fat, le ceru iertare si zjse- Eu m duc de-acuma. ndat dup aceasta muri"100. Strinii snt mirati de curajul fizic al tranilor din aceast tar unde, de generatii ba chiar de secole , ei nu mai snt soldati. Laearde observ: Ne dm lesne seama c neamul valahilor este rzboinic si c-i place instructia militar; ce pcat c un popor curajos, ncovoiat sub jugul ce-I apas, nici mcar nu se gndeste s sfarme cndva aceste lanturi." Von Struve, un german n slujba Rusiei, afirm c dac ar sta cu piciorul n scara seii unui cal bun, moldoveanul ar fi n stare s se rzboiasc pn si cu cel mai cumplit mprat din lume"; iar compatriotul su, si el lefegiu" al Rusiei, generalul de Bawr, scrie: Valahii snt rzboinici buni si ndrzneti, mai tuturor le place vntoarea, mai ales celor de la munte, care snt niste ochitori fr pereche; iar ocupatia aceasta i pregteste cum nu se poate mai bine pentru rzboi." Consulul Austriei, Raicevich, face, n ale sale Osservazzioni..., cteva constatri interesante: neamul, dup prerea lui, ar fi vlguit, iar, la sate, longevitatea este redus din pricina srciei, a caselor nesntoase, a bolilor venerice: Vdit lucru scrie el c, hrnindu-se cum se hrneste si umblnd cu femeile, fr nici o cumptare, chiar din copilrie, tranul si sleieste puterile, si trupul se moleseste." Dar, numaidect, adaug: La munte, se vd brbati chipesi, cu pielea frumoas, mai ales printre boierii de tar, care, pesemne, se trag din slavi (Raicevich era de origine dal-mat!) si care nu snt lipsiti nici de curaj, nici de puterea trupului. Le place vntoarea, se pricep s atace ursii cei mai slbatici din muntii Carpati si, n general, triesc mult." Vntoarea de ursi cu arm alb este povestit de multi alti strini, ca Salaberry, de pild: Valahilor le place vntoarea si se pricep s atace ursii cei mai slbatici din muntii Carpati"; sau de Giers, care se exprim aproape n aceiasi termeni. Isprvile de felul acestora erau svrsite ns nu numai de dragul vntorii, ci, pentru pstorii de la munte, din nevoia de a-si apra turmele mpotriva lupilor si a ursilor care atacau tot timpul. Laurencon deplnge faptul c virtutile acestea nu pot sluji la aprarea trii: Fiind obisnuiti cu oboseala, cldura si frigul, s-ar putea scoate din ei niste soldati foarte buni; dovad snt cele sase regimente de infanterie, alctuite din brbati din natia aceasta, pe care le are Austria, si care, cu sigurant, nu snt mai prejos dect altele 251 n privinta vitejiei si a disciplinei." Si din nou Raicevich: Locuitorilor din banatul Craiovei li s-a dus vestea de viteji ce snt; n toate rzboaiele dintre turci, rusi si austrieci, s-au distins ca voluntari valahi." Aici era drama: virtutile rzboinice nu mai puteau fi dovedite dect prin faptele svrsite de o mn de disperati, care se duceau s lupte sub steagul suveranilor strini. Fuseser foarte multi valahi" n armatele lui Carol XII; snt citati n regimentele strine ale maresalului de Saxa; au fost mii de voluntari, ndeosebi n armatele rusesti (cel putin n primele rzboaie ruso-turce, deoarece, mai trziu, se vor fi schimbat lucrurile). Spiritul de mpotrivire se manifest si prin revolta individual: oamenii se ascundeau n pdure, ca sa ngroase rndurile haiducilor ce bntuiau codrii Munteniei si ai Moldovei. Cu toate acestea, poporul poart adnc n suflet sentimentul c dreptatea, n cele din urm, trebuie s

biruie. Vedem familii sau comunitti de trani care, ca s-si apere drepturile, se judec ani de zile, chiar generatii ntregi! Dac au credinta c snt victime ale unei judecti nedrepte sau c judecata nu s-a fcut, o vor lua de la capt, neobositi. Este citat un proces ntre rzesii din Vsiesti si familia GhicaComnesti din Moldova, pentru stpnirea unei suprafete de pmnt de 32 000 de flci (cam 45 000 de ha), care a durat trei generatii, aproape o sut de ani! Se ntmpl totusi, cteodat, s cstige tranii, mai ales (fireste!) cnd se judec cu mnstirile. Tranul romn nu este pornit sistematic mpotriva puterii sau mpotriva boierilor. Zucker observ: Fiind obisnuit s fie nselat de cei mai multi dintre cei aflati deasupra lui, se arat nencreztor fat de tot ce vine de la ei si fat de tot ce el nu poate pricepe pe loc [...]. ns am vzut cu ochii mei c este de ajuns ca stpnul s se poarte cu dreptate si s-1 apere de hrtuielile din afar, ca tranul s capete ncredere si chiar s se bucure, cum spune el, c are un boier; arunci, va urma sfaturile si se va supune poruncilor mai ceva dect nsusi tranul german." Despre felul cum tranul stie s se apere n fata judectii, acelasi Zucker scrie: Cei mai multi vorbesc rspicat si cu hotrre, ceea ce nu se prea ntlneste la tranul german, n timp 252 judectorul german, dup ce pune mpricinatilor o sumedenie de ntrebri, abia de si poate face o vag idee despre cauza judecat, cu tranul moldovean trebuie, adesea, s bagi bine de seam ca nu cumva s te lasi prins n capcan de o prezentare limpede, dar pe ocolite, a lucrurilor, n asa fel nct legea s fie de partea lui. Expunerea este bine legat, uneori chiar convingtoare si cu att mai plcut la auz cu ct aici tranul nu vorbeste o limb a lui, ci o limb la fel de curat cu cea a boierului. Cnd este vorba de treburile ntregii obsti, tranii se nteleg ntre ei asupra a ceea ce trebuie spus si l aleg, ca s vorbeasc n numele lor, pe cel de care se stie c o poate face mai bine ca oricare altul." Chiar nainte de Zucker, d'Hauterive fusese surprins de aceast trstur de caracter: Nu se plng c dau o parte din munca lor si din roadele ei asa cum cere legea; ns, la orice cerere neasteptat, se rzvrtesc. Snt oricnd gata s se plng de mosier n fata ispravnicului si de ispravnic n fata domnitorului. Nu se dau ndrt s bat drumul toat tara ca s vin la Curte si s-si spun singuri, cu mult cutezant, care le este psul. Snt cu att mai convingtori cu ct vorba lor are o simplitate fireasc, desi arta nu-i este nici ea strin. Nu se poate vedea o purtare mai modest dect a lor. Asteapt, cu ochii nfipti n pmnt, s li se porunceasc, de cteva ori, s vorbeasc, de-ai crede c nici nu stiu cum s spun, nici nu se ncumet s spun ce gndesc; ns stnjeneala aceasta prefcut este numai-dect urmat de un suvoi de vorbe, rostite, uneori, cu o repeziciune uluitoare, alteori sustinute cu nsufletire si, ntotdeauna, nsotite de un gest care spune multe, n timp ce pe chip li se citeste hotrrea. Mrturisesc c traditia aceasta de veche libertate roman este lucrul la care m asteptam cel mai putin si c mi-a fcut tare bine s-o n-tlnesc aici, Ia patru sute de leghe deprtare de Roma si optsprezece veacuri dup Cicero." D'Hauterive scrie mai departe, despre altceva, ntlnindu-se n prerile lui cu multi observatori strini: Tranii moldoveni snt nvinuiti c snt lenesi si necinstiti. Nu voi lua niciodat n seam spusele celor ce vorbesc mpotriva unui neam obidit. Dintre toate clasele societtii, poporul este clasa n care, ca n nici o alta, oamenii si nesocotesc interesele proprii, punnd mai presus de orice interesele clasei, o clas care, la urma urmei, are dreptul, mai mult ca orice alt clas, la iertarea pcatelor, cci nevoia l mpinge pe tran s le 253 svrseasc. n Elvetia, poporul nu este necinstit, cci acolo nici un nobil nu se ncumet s se slujeasc de rangul lui ca s hrtuiasc sau mcar s dispretuiasc poporul. Nu este delstor, fiindc, acolo, tot rodul muncii sale este numai al lui, fr s aib a-1 mprti cu cineva. Dar cnd un popor munceste un

pmnt care nu este al su si cnd, cu ct munceste mai mult, i se cere mai mult, este mare minune c nu munceste dect att ct i trebuie ca s triasc! n Polonia, unii se plng c poporul este lenes. Pmntul, roadele lui, munca tranului, fiinta acestuia snt proprietatea nobililor. Drept care, trebuie s stea clii la spatele lor ca s-i sileasc s lucreze. Iar cnd stpnul vede c ogoarele lui nu snt prea bine lucrate, n timp ce palma de pmnt pe care o d cu mprumut serbilor ca s nu-i hrneasc d roade ce las s se nteleag c este mai bine ngrijit, tip c tranii snt niste ticlosi care nu muncesc dect dac stai cu bta lng ei. Tranul romn are mare noroc de srcia lui. Dac ar uda pmn-tul cu sudoarea sa, ar fi mai nstrit; ns starea aceasta i-ar linisti pe stpnii si; n loc de asta, tranul si pune n gnd, si trece si la fapt, s plece ct mai iute n alt parte, iar mosierul, care prin emigrri pierde mai mult dect cstig prin mpilri, vede c are interesul s fie mai curnd drept dect lacom." Argumentul acesta se ntlneste si la alti contemporani, la Parrant, la Wilkinson; sau la Langeron, de exemplu: Tranul valah [...] este istet din fire si ar fi si muncitor dac nu s-ar teme c aceasta 1-ar duce la o bunstare ce i-ar fi numaidect luat de stpn." Avem de a face aici cu o chestiune complex, mult timp controversat: care era de fapt regimul funciar n Principate, dup desfiintarea serbiei sub domnia lui Constantin Mavrocordat? Care erau relatiile dintre stpnii pmntului si cei ce-1 munceau? Acestia din urm aveau totusi niste drepturi asupra pmntului si asupra psunilor, pdurilor, elesteelor, rurilor ce tineau de pmmtul pe care-1 munceau? Vom vedea c statutul tranilor care munceau pmntul a variat, de-a lungul timpului, dup regiuni si dup calitatea proprietarului: statul, Biserica, boierii, si chiar si dup calitatea celui ce lua pmntul s-1 munceasc: urmas al unor serbi, urmas al unor trani liberi sau urmas al unor fugari veniti de peste munti. nainte de abolirea serbiei, decretat de Mavrocordat (n ntelegere cu boierii si dup consultarea strilor"), la 5 august 1746 n 254 Tara Romneasc si la 6 august 1749 n Moldova, cei ce munceau nmntul puteau fi mprtiti, grosso modo, n trei categorii: tranii liberi, stpni pe un lot individual sau pe o proprietate mare indiviz, adunati n sate de mosneni sau de rzesi; tranii liberi, dar care nu erau proprietari, care lucrau n dijm o bucat de pmnt din mosia marelui proprietar, dnd n schimb o parte din recolt si facnd c-teva zile de clac pe an (erau, adesea, fosti rzesi, siliti s-si vnd pmntul); n sfrsit, serbii legati de glie (rumni sau vecini), trani clcasi. Soarta acestora se nruttise n cursul secolului al XVIII-lea, nct documentele oficiale citeaz cazuri cnd proprietarul vnduse sau schimbase un serb, desprinzndu-1 de pmntul de care era legat si, uneori, chiar si de familie! Dezndjduiti, tranii se plng domnitorului c nu mai snt serbi, ci sclavi. Multi fug de pe o mosie pe alta, destul de departe ca s li se piard urma; si, cum noul stpn are nevoie de brate de munc, nchide ochii asupra provenientei ilegale" a nouvenitului. Boierii protesteaz din cnd n cnd mpotriva acestei concurente neloiale", ns nici o msur legal n-o poate curma. Imediat dup rzboiul austro-ruso-turc din 1736-1739, situatia general s-a degradat att de tare, nct sate ntregi se golesc, regiuni ntregi se depopuleaz (cnd se golea un sat ntreg si tranii si duceau n alt parte putinul pe care-I aveau, se spunea c se sparge satul, expresie ce se aude si astzi, n care verbul a sparge pstra nc sensul primitiv, a mprstia", a rzleti"). Oamenii se afund n adncul pdurii, n munti, cteodat trec dincolo de acestia, n Transilvania, ns acolo situatia este adesea si mai rea: pmntul este mai putin roditor, clcile si mai multe. La rndul lor, proprietarii al cror pmnt rmne nelucrat snt gata s ngduie orice: unii boieri, mai liberali sau, pur si simplu, mai inteligenti, si slobozesc serbii, n schimbul unei rscumprri, destul de mici, si i tin pe mosie ca dijmasi; sau se trimite vorb pretutindeni c fugarii care se ntorc vor primi

atta pmnt ct pot ei munci si nu vor fi siliti, prin contract, dect la un mic numr de zile de clac pe an, asemenea ungurenilor (adic imigrantii din Transilvania). Se ajunge, astfel, la situatia paradoxal a unor fugari, altdat serbi, ce se afl, o dat ntorsi n tar ca imigranti, sub un regim mai bun dect acela al tranilor liberi din partea locului. Vznd aceast mare miscare de rezistent, Constantin Mavro-cordat a luat hotrrea de a desfiinta serbia, uniformiznd, ntr-o 255 oarecare msur, starea tuturor tranilor n raporturile lor cu stpnii pmntului si favoriznd, totodat, strngerea normal a drilor, ns oricare vor fi fost, n hotrrea de reform din 1746, socotelile domnitorului, ale mitropolitului Neofit al Munteniei si ale boierilor, fapt este c, n timp ce serbia se consolida n cele mai multe din trile vecine, Tara Romneasc a fost primul stat din estul si sud-estul Europei unde serbia a fost desfiintat. Si, n ciuda unei ncercri nereusite a boierilor de a se ntoarce la vechea stare de lucruri, cu prilejul rzboiului ruso-turc din 1768-1774, cteva decrete domnesti precizeaz, n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea, regimul relatiilor dintre stpnii pmntului si cei ce-1 muncesc. S vedem, pe scurt, care era acest regim la nceputul secolului al XlX-lea. Proprietarul trebuia s-i dea tranului atta pmnt ct putea el s munceasc, mpreun cu familia, pn la dou treimi din mosie -de unde, fr ndoial, expresia lui d'Hauterive c legile trii le las dou treimi din provincie ca s le cultive"... Tot el precizeaz, n alt parte: Orice bucat de pmnt nedestelenit apartine primului venit; nu c nu ar avea proprietari, ns, dac nu este lucrat si nu este mprejmuit, cel dintii care vrea s sape, s planteze sau s zideasc ceva pune mna pe el, plteste dijm dac nu cldeste nimic, si ceva pe deasupra, dac zideste, n ultimul caz, pmntul este al lui; chiar si un prpdit de gard de mrcini este semnul propriettii inviolabile; vinde, d si transmite copiilor si acest bun att de lesne dobndit, fr mcar s-1 ntrebe pe primul proprietar, care, pe lng el, este mai putin dect un stpn." Podgoriile plantate pe pmntul altcuiva erau garantate n mod special, prin cutum, mpotriva unor eventuale deposedri a pod-goreanulur. proprietarul pmntului (boier, mnstire, episcopie) TIU putea da o vie altcuiva dect dac cel ce o plantase nu o lucrase trei ani la rnd; si, chiar si asa, era nevoie de o hrtie de la ispravnic si de o hotrre a domnitorului. Dup care, mai era si dreptul rudelor, apoi al vecinilor, de a cere via cu pricina naintea altora. Aceast stare de lucruri l fcea pe tran s considere c are un adevrat drept de proprietate asupra acestui pmnt, pe care-1 poate lsa mostenire sau vinde si de unde stpnul nu are dreptul s-1 alunge. Iar specialistii actuali n istoria dreptului nu snt departe de a mprtsi aceast opinie, socotind c, dac ne gndim bine, dreptul de proprietate n Principate, pe vremea aceea, era mult mai putin abso256 l t dect cel din dreptul roman sau din codul Napoleon; ca, practic, era mprtit n drepturile si obligatiile proprietarului nominal si drepturile si obligatiile tranului care munceste pmntul; fr a mai pune la socoteal dreptul, mai presus de oricare altul, al domnitorului de a confisca, n orice moment, pmntul unui proprietar, pentru trdare { hainie"), n vreme ce, dup ct se pare, nu avea dreptul s-1 alunge pe tran si, de altminteri, nici nu avea interes s-o fac. Sistemul din Principate n ciuda vesnicei nesigurante era de natur s atrag tranii din Transilvania, mai asupriti acas la ei Am vzut, n mai multe rnduri, si mai ales cnd a fost vorba de transhumant, ct de permeabil era imensa frontier tot lantul Carpatilor! Chiar dac tranii din zonele de granit din Muntenia si Moldova cutau adesea adpost peste munti, alungati de rzboi sau de cei pusi pe urmele lor, sau care, pur si simplu, fugeau cnd nu mai puteau ndura asuprirea fiscal, se pare c rareori s-au stabilit acolo. Pmntul arabil era mai putin si mai srac, iar regimul serbiei si mai

aspru dect n Principate. n schimb, exist o multime de dovezi despre o emigratie necontenit a ungurenilor, adic a transilvnenilor, nspre Muntenia si Moldova, unde erau atrasi de conditiile privilegiate create anume pentru ei, si fiindc scpau de iobgie, nc existent n imperiul austriac. Nu trebuie s uitm marea rscoal a romnilor din Transilvania, din toamna lui 1784, nfrnt si necat n snge (a avut, la vremea ei, un rsunet european si i-a inspirat lui Brissot, viitorul membru al Conventiei, o scrisoare deschis ctre mprat, aprut la Dublin n 1785, sub titlul: A doua scrisoare a unui aprtor al poporului ctre mpratul losif II, n care este vorba de regulamentul privitor la emigrare si mai ales la rscoala valahilor...") Internuntiul Herbert-Rathkeal scrie, de la Constantinopol, ministrului su la Viena, la 26 februarie 1796 (n francez): L'emigration considerable des Transylvains en Valachie ayant reveille l'attention du gouvernement, la Chambre Aulique de Transylvanie vient de s'occu-per des moyens d'y remedier pour l'avenir..."101 Consulul britanic Wilkinson confirm faptul, peste vreo douzeci de ani: Desi situatia acestui popor (din Valahia) este nenorocit si nu prea are de ce s fie rvnit de vecini, foametea care, cteodat, se abate asupra Transilvaniei pricinuieste, din cnd n cnd, mari emigratii din aceast ntins provincie ctre Valahia si Moldova. Pmntul cel mai bun se 257 l afl n minile ungurilor102, ale secuilor si ale sasilor, ceilalti, care alctuiesc masa populatiei, nu pot avea dect terenuri rpoase si prea putin roditoare, din care, dintotdeauna, au dus-o de azi pe mine; de ctiva ani ncoace, srcia crescnd a fcut ca peste douzeci de mii de trani, supusi ai mpratului, s treac pe mosiile stpnite de boieri (n Muntenia si n Moldova n. .), unde diferenta mare dintre numrul de brate pentru agricultur si ntinderea terenurilor arabile face ca aceste emigratii s fie deosebit de folositoare." Termenul ungureni desemna asadar, prin traditie, pe toti cei care veneau din vechiul regat al Ungariei; se stie ns c rareori desemna numai imigrantii de ras maghiar, numiti mai curnd unguri. Cel mai adesea, erau romni din Transilvania. Mai erau si secuii, adic locuitorii de origine maghiar din regiunea estic si sud-estic a Transilvaniei, pusi acolo de ctre regii Ungariei ca s tin piept nvlitorilor din rsrit. Pe tot tivul de rsrit al Carpatilor, n Moldova si n Muntenia, pot fi numrate cu zecile satele numite Ungureni sau Secuieni; acestea din urm erau att de multe n nord-estul Munteniei, nct un ntreg judet a cptat numele de Secuieni (a fost desfiintat n secolul trecut, teritoriul lui fiind mprtit ntre dou judete vecine). n schimbul nlesnirilor ce i se fceau, tranul romn i datora proprietarului dijma pentru toate produsele si un numr oarecare de zile de clac. Dijma era a 10-a parte din recolt la cereale, fn, pescuit, lemn (altul dect cel de foc, care putea fi adunat fr nici o opreliste), a 20-a parte la vin (n Muntenia, dar a 10-a, n Moldova) si un stup de albine din 50. Partea de fn, deosebit de cutat de tran, de vreme ce el avea animalele de tractiune si de munc, era adesea rscumprat, cu bani, de la proprietar. Suprafetele cu fn erau lsate tranilor dup numrul de animale pe care-1 aveau, ceea ce ducea deseori la nemultumiri. Un hrisov din 1805, dat de Alexandru Moruzi n Moldova reglementeaz ntinderea acelor suprafete pe care proprietarii snt obligati s le dea tranilor. Aici gsim, pentru prima dat, mprtirea tranilor n trei categorii, dup numrul de boi pe care-i au: fruntasii, mijlocasii si codasii; primii au dreptul la cinci flci (cam 7 hectare), urmtorii la 3, ultimii la 2 flci. De notat, de asemenea, c o comunitate steasc, sau doar un grup de trm fruntasi, putea 258

l uneori arenda mosia unui mare proprietar sau a unei mnstiri, si c n acest scop, comunitatea se bucura, pn n 1815, cnd dreptul acesta a fost suprimat, chiar si de un drept de prioritate. n ce priveste claca numit, n alte regiuni sau n alte epoci ori dup genul de prestatie, boieresc , reformele din 1746-1749 o fixaser la 24 de zile pe an n Moldova si la doar 12 zile n Muntenia, deoarece aici rumnii se rscumpraser pltind treptat, n timp ce n Moldova, vecinii fuseser eliberati fr s dea nimic n schimb. Trebuie stiut ns c, nainte de reforme, tranii liberi din Muntenia nu datorau proprietarului dect trei zile pe an (la strnsul finului, la seceris si la arat), iar cei din Moldova sase zile n afar de tranii care lucrau pe mosiile mnstiresti si care datorau 12 zile. Asadar, dac noul regim reprezenta pentru fostul serb clcas o mbunttire simtitoare a situatiei, mai nti prin limitarea clcii, apoi prin libertatea total pe care o avea de acum nainte s se mute unde-i place, el dubla, n schimb, numrul zilelor de clac al fostilor trani liberi. De aceea, msura a trezit mari nemultumiri la aceast categoria social, de fapt destul de numeroas. Rezistenta a fost att de puternic si att de generalizat, nct domnitorii au fost siliti s limiteze treptat claca, fixnd-o, peste tot, la 12 zile pe an (doar sase n satele de granit) si tranul putea scpa de toat claca pltind unul sau doi lei pe an, dup regiuni, ceea ce nsemna salariul lunar al unui muncitor agricol (cci exista si asa ceva, mai ales n viticultur si apicultur)103. Dac am compara obligatiile tranilor romni cu cele ale tranilor din trile vecine, am constata c, la aceeasi epoc, claca era, n Boemia, de 756 de zile pe an, n Transilvania de 2, 3 sau chiar 4 zile pe sptmn; n sfrsit, n Rusia, era de cel putin trei zile pe spt-mn, tot anul, si putea ajunge, n lunile de var, pn la sase zile pe sptmn, tranului nermnndu-i dect duminica! ntelegem atunci mirarea cltorului ungur Vincentiu Batthyny cnd constat, n 1805, c tranul moldovean este nzestrat de st-pnul su cu mari ntinderi de pmnt, iar el d n schimb doar a zecea parte din recolt si 12 zile de clac"104. Cltorii apuseni nu snt nici ei mai putin mirati vznd att de mult pmnt si libertatea de miscare a tranului. De aceea, unii dintre 259 ei au despre viata tranului romn o viziune mai putin sumbr dect cea a cltorilor impresionati doar de locuinta lui subred si srac. Am vzut reactia lui d'Hauterive. lat-o pe aceea a unui tnr englez, Wyburn, care viziteaz Muntenia n 1812: Dup ce d o multime de exemple despre nemaipomenita rodnicie a pmntului si despre pretul de nimic cu care poti cumpra orice de vreme ce exportul, cu exceptia celui ctre Constantinopol, este interzis Wyburn scrie mai departe: Belsugul acesta are urmri nefericite asupra caracterului oamenilor din clasele inferioare: lcomie, betie, delsare si pofte trupesti nestpnite. ns tot el le d sntate, putere, curaj, minte ascutit si (n vremurile cnd nu au de a face cu zapciii) mndrie, si-i face deosebit de ndatoritori. Un tran valah (chiar si cel mai srac) m-nnc de patru ori pe zi si nu se afl vreun print n lumea crestin care s-o duc mai bine ca el. Poate socoti c toat tara este a lui: seamn si coseste finul oriunde are chef s-o fac, lsnd doar o zecime din recolt proprietarului, oricare ar fi el, amnunt de care nu-si d ntotdeauna osteneala s se sinchiseasc. Nevasta i face mbrcmintea, si el nu are alt grij (prin urmare, nici alt ndemn de a munci) dect cererile necontenite ale zapciilor (cel ce strnge drile, slujbasul unui ispravnic sau guvernator de provincie). Acest agent este ntotdeauna nsotit de albanezi narmati cu pistoale, pusti, sbii, pumnale si mai ales cu niste bice nfricostoare. Adevratul valah nu plteste aproape niciodat nici o para mai nainte de a fi fost btut att ct i duce spinarea. Cnd este vorba s plteasc impozitele, l cuprinde o ur la fel de mare ca si cea care-i cuprinde pe englezi,

scotieni sau irlandezi, dar, ntruct nu se poate aduna mpreun cu semenii si, nu are cui se plnge si nici nu se poate rscula, s-ar prea c a ascultat si urmat sfatul dat de Dl Benjamin Constant francezilor, doctrina rezistentei pasive, ns, negresit, asa cum trebuie s-o fi fcut si francezii, pn la urm plteste nu numai ceea ce i s-a cerut mai nti, dar si simbria albanezilor care 1-au btut, si pe cea a zapciilor care au grij ca pedeapsa s fie bine aplicat!"105. Wyburn nu spune ns, dar poate nu stie, c se ntmpl ca tranul s nu aib ntr-adevr cu ce plti... Atunci, trebuie s te adresezi unui cmtar, adesea un zaraf turc, tagm ce se nmultise ntr-atta, nct zarafi se gseau chiar si la tar; de obicei, ddeau bani cu mprumut cernd o dobnd de 10% pe lun, iar mprumutul era garantat cu re260 colta viitoare; dac recolta era proast, plata datoriei era amnat cellalt an. n cele din urm, fapt des ntlnit (cum reiese dintr-un document citat mai sus), ca s-si plteasc datoria, omului nu-i mai rmneau dect bratele si ajungea cu adevrat sclav la cmtar. Se vede deci foarte limpede, din toate aceste exemple, c nenorocirea tranului romn nu se trage numai de la un regim funciar nedrept __dimpotriv, acest regim era, de foarte departe, cel mai liberal din toat Europa central si de rsrit , ci de la cererile nesbuite ale fiscului, de la rechizitionrile necontenite si arbitrare ale puterii si de la metodele inumane de strngere a drilor, toate aceste rele fiind urmarea direct a stpnirii otomane si a sistemului de guvernmnt impus de ea n aceste provincii, teoretic vasale, dar, n realitate, cu totul aservite. S spunem totusi un cuvnt, ca s fim drepti, si despre un al treilea aspect al relatiilor dintre stpni si arendasi: monopolurile feudale", cci aici se afla o surs de abuzuri si deci o cauz permanent de nentelegeri. Veniturile de pe urma dijmei fiind relativ mici, mai ales dac tinem seama si de pretul sczut al cerealelor (ntruct exportarea lor era interzis), proprietarii erau mpinsi binenteles s exploateze ct mai mult sursele anexe de cstig, de pild taxele pe morrit sau pe buturi. Mosierii obtinuser, treptat, n secolul al XVIII-lea, monopolul crciumilor de la sate (cu exceptia satelor de mosneni sau rzesi) si chiar si interdictia, pentru trani, de a-si vinde propria productie de vin sau de rachiu. Rezistenta fusese puternic, ns, n general, prea putin eficace. Tot astfel, o dat cu modernizarea morilor si extinderea nencetat a marii proprietti, mosierii si asiguraser un semimonopol pe marile mori de ap, important surs de venituri. In privinta pdurilor, din timpuri imemoriale, tierea copacilor pentru folosirea lor n gospodrie (lemn de foc si lemn de constructie) era liber; oricum, eventualul proprietar nu putea cstiga cine stie ce de pe urma ei, de vreme ce exportarea lemnului era monopolul exclusiv al puterii suzerane. Cnd ns monopolul acesta avea s nceteze, dup rzboaiele ruso-turce, mosierii vor obtine dreptul exclusiv de proprietate si, corolarul su, dijma n natur. Iat deci c mbunttirea situatiei politice si economice a Principatelor, dup victoriile Austriei si; apoi, ale Rusiei asupra Turciei, aveau drept urmare paradoxal atitarea poftei de cstig la mosieri si agravarea, din multe puncte de vedere, a tensiunilor dintre ei si tranii care le munceau pmntul. 261 Atunci au loc nenumrate procese ntre trani si proprietari, ndeosebi nentelegerile dintre mnstiri si tranii dijmasi snt foarte frecvente, cu att mai mult cu ct, printre trani, se face simtit o miscare de revendicare a pmntului pe care strbunii lor fuseser siliti s-1 vnd boierilor si pe care acestia, mai trziu, l lsaser mnsti-rilor. Cnd procesul era pierdut, se recurgea la rezistenta pasiv, la refuzul ndrjit de a ndeplini cele cerute de lege. Dac, n cele din urm, nu mai aveau ncotro, tranii munceau fr nici o tragere de inim, o munc de mntuial; de unde si expresia rmas n limb: lucru de clac,

lucru dat peste cap. Numrul mare de ordine fi de ordonante date de domnitor care ne-au fost pstrate si care se refer la aceste probleme arat refuzul tranilor, tot mai frecvent, de a face claca sau chiar de a plti dijma. Vtafii si arendasii nu mai stiu ce s fac. Refuzul de a munci se generalizeaz. n 1821, va izbucni rscoala lui Tudor Vladimirescu si a pandurilor lui. Va urma apoi ocupatia turceasc a celor dou tri (1821-1822), si, dup numai sase ani de pace, un nou rzboi ruso-turc (1828-1829) si o lung ocupatie ruseasc de cinci ani n timpul creia structurile politice ale Principatelor vor suferi o transformare profund. Vom vedea, ntr-adevr, c Regulamentul Organic, constitutie de tip aristocratic, adoptat sub egida Rusiei, avea s nrutteasc si mai mult situatia tranilor. Atunci, ncet-ncet, de la rezistenta pasiv, tranii vor trece la sabotaj, vor da foc sirelor de paie sau pdurilor si, cnd vor ajunge la captul rbdrii, vor recurge pur si simplu la violent. Am putut reconstitui unul din aceste fapte diverse". Grigore IV Ghica106 avea micile lui slbiciuni: printre altele, i plceau vocile frumoase, i plcea, de pild, vocea grav de cntret de stran a unuia Nicolae Alexandrescu, pe care nu se mai stura ascultndu-1; acesta i cnta btrnele noastre doine sau vreo romant la mod; vod l lua adesea n caleasca sa, seara, cnd iesea s se plimbe; si, ca s-1 aib mereu n preajm, la Curte, i dduse, n cele din urm, rangul de cafegi-basa, boierul acela mrunt care se ngrijeste ca domnitorul s aib, tot timpul, la cel mai mic semn, ceasca cu cafea turceasc, adus pe o tav de argint de cel de-al doilea cafegiu... 262 Numai c proasptul nostru cafegi-basa nu s-a multumit s intre usa din dos n rvnita cast a boierilor, ci, profitnd de trecerea pe care o avea la domnitor, a adunat, n ctiva ani, o avere frumusic. Mosii peste mosii mult timp dup moartea lui Grigore Ghica, el tot mai aduna mosii. Cnd a ajuns om n toat firea, fostul cafegi-basa se afla n fruntea uneia din marile averi mosieresti din Muntenia, si, ntruct se nscuse printre cei ce munceau pmnrul, se pricepea s ia pielea de pe tran, n drosca lui usuric, nsotit de un strjer si cu biciul n mn, strbtea tot timpul mosiile si vai de tranii care nu se aflau pe cmp n ziua si la ora la care fuseser chemati de vtafi. ntr-o zi de var, pe vremea secerisului, tranii n-au rspuns la chemare; pe unii i gseste prsind porumbul pe propriul lor petic de pmnt, n loc s fie la claca stpnului; se apuc s-1 loveasc cu slbticie pe primul care se ncumet s rspund c, dup prerea lui, trebuie s lucreze, mai nti, pentru el, pentru nevasta si pentru copiii lui... ns, n ziua aceea, paharul se umpluse peste msur. Un alt tran alearg de grab si l roag, n felul lui potolit: Nu mai da, boierule, e pcat!... Este btut si el. Atunci, tranul ridic sapa si loveste, o dat, de dou ori. Vin altii care, si ei, l lovesc pn ce-1 omoar. Ucigasii sau oamenii drepttii si-au sfrsit, de bun seam zilele n ocnele de sare, n pntecul muntilor. Hrtile de stat-major semnaleaz, ntre Bucuresti si Trgoviste, la marginea drumului, un loc numit Crucea Cafegiului. Astzi, nimeni nu mai stie cine era acest cafegiu: cafegi-basa al lui Grigore Ghica, nemilosul ciocoi ucis, ntr-o zi de var, de tranii cuprinsi de mnie. CAPITOLUL AL SAPTELEA Tiganii Robi dintotdeauna. Sedentari si nomazi; tigani domnesti si tigani mnstiresti

sau boieresti; netotii. Alte fapte diverse: tigncusa din iatac si rzbunarea rndasului Grigore; buctarul francez" al Doamnei Profira Cantacuzino si emanciparea celor din urm robi din Moldova. Nu exist vreun cltor strin care s nu fie ngrozit la vederea tiganilor din Principate. Cine erau asadar acesti nefericiti care str-neau cnd mila, cnd scrba? Primul document care-i mentioneaz pe atigani107 n Tara Romneasc dateaz din 1385. Este probabil ca acest trib nomad, plecat din India cu cinci sau sase secole mai nainte, n mprejurri care nu au fost nc Imurite,_s fi fost mpins ntruna ctre apus de apropierea turcilor otomani, n secolul al XlV-lea, tiganii ncepuser s treac Dunrea, n grupuri mici; pe msur ce soseau, erau redusi la robie de ctre domnitorii si marii proprietari din Tara Romneasc. La epoca la care i studiem noi, s-au scurs deci aproape cinci veacuri de cnd snt robi. Apartin domniei (tigani domnesti), dar acestia nu snt multi, sau mnstirilor (tigani mnstirestt) si persoanelor particulare (tigani boieresti), n fiecare din cele trei categorii, exist vtrasii (sedentarii) si liesii (din pol. si ucr. loja, care nseamn hait" de cini), cei din satrele nomade. Vtrasii boieresti erau folositi la tot felul de treburi din cas si de pe lng cas, la buctrie, la spltorie, n ograda cu psri; la grajduri, ca rndasi sau vizitii; erau porcari, vcari si, acolo unde mna de lucru nu ajungea, erau pusi si la unele munci ale cmpului, de care se fereau ct puteau, ca toate popoarele nomade sau precum cele care au rmas la stadiul culesului si al vntorii (de exemplu, odinioar, caraibii, astzi tuaregii), n aceast ordine de idei, Doamna Rein-nard povesteste (n 1806) c un Sturdza ncercase s-i pun pe tigani s lucreze ntr-o manufactur: i pltea, i mbrca, i hrnea mai bine dect acas la ei. Dup cteva luni, a trebuit s renunte: nenorocitii Piereau sub ochii lui. 267 l Cnd stpnul tria pe picior mare, tinea o multime de tigani ca mestesugari la curte": croitori, ciubotari, fierari, potcovari, zidari, crmidari, tmplari, zugravi si, n sfrsit, lutari. Dac nu aveau prea mult de lucru la curte, stpnul i lsa uneori s-si fac meseria si n afar, ca s mai scoat si ei un ban. Era ndeosebi cazul lutarilor, care, n general, aveau voie s-si arate talentele la crciumi sau la serbrile stesti, pentru o sum pltit anual. Dintre femei, stpna casei si alegea cameristele, spltoresele, croitoresele si custoresele toat aceast mic lume robotind sub supravegherea vreunui vtaf, brbat sau femeie, ales adesea dintre ei. Roboteau? De bun seam. Dar, cu ct n cas se tria pe picior mai mare, cu att numrul de servitori crestea si el. Toti strinii snt de prere c nu aveau cine stie ce de lucru. Liesii erau nomazi. Rtceau pe drumuri, ngrmditi n niste crute mici cu coviltir; si puneau cortul la marginea satului ca s-si exercite mestesugurile: fierari, cldrari, lingurari (fceau linguri de lemn), ursari (jucau ursul). Triau si din furtisaguri, iar tranii se temeau cnd i vedeau c vin. Srcia si murdria crutelor si a propriei lor persoane erau de nedescris. Copiii umblau aproape despuiati, vara si iarna. Erau cei mai sraci, dar si cei mai putin nefericiti: erau liberi. Aveau totusi un stpn: o dat pe an, de obicei de Sfmtul Dumitru, trebuiau s se prezinte cu totii mpreun la curtea" boierului, unde aveau de fcut cteva zile de clac, pentru plata drilor anuale (Wilkinson vorbeste de 40 de piastri de fiecare persoan trecut de vrsta de 15 ani; Emerit, dup cum scrie Koglniceanu, d cifra de 30 de piastri de persoan pe an), si, mai ales, ca s fie nregistrati, att ei, ct si copiii lor. Cci frica cea mare a stpnilor era ca

nu cumva tiganii s-si vn-d ei nsisi copiii altor stpni. Tot atunci, de vreme ce erau adunate la un loc attea familii, se fceau cele cuvenite pentru cununia perechilor tinere. Dac tiganul se nsura cu o fat care apartinea altui stpn, stpnul fetei, de regul, o ddea stpnului biatului n schimbul unei fete; si dac asa ceva nu era cu putint, noul stpn i fgduia celui vechi s-i dea un fiu al perechii de tigani, cnd acel fiu va avea vrsta potrivit108. Cu prilejul adunrii anuale, se proceda si la alegerea sefilor, bulibasii (din cuvntul turcesc bulukbasa, cpitan de companie"), iar 268 , g satra era prea mare, se alegea si un sef suprem, basbullbasa. Aceast mare adunare, acest trist iarmaroc, putea degenera uneori n - cierri. Radu Rosetti povesteste, n Amintirile sale (bizuindu-se 1 e, cele povestite de unul din unchii si), c, ntr-o zi, pe o mosie a bunicului su, hatmanul Rducanu Rosetti, tiganii liesi, nemultu-iti de alegerea noului basbulibasa, se rzvrtiser si mpresuraser conacul. Cei dinuntru trseser zvoarele, puseser pe ziduri oameni narmati cu pusti si trimiseser, pe ascuns, pe cineva dup hatman, care era dus de acas. Se dduse de veste si n satele dimprejur nct tranii veniser si ncercuiser satra de tigani. A doua zi, la sosirea boierului, s-a fcut ce se fcea de obicei, cei care au at-tat la rzmerit au primit o sut de lovituri la tlpi, falanga", si lucrurile au reintrat n matca lor... Robii domnesti erau aproape toti liesi, adic nomazi, si orice tigan fr stpn sau care era venit din strintate devenea din oficiu tigan domnesc; totusi, dintre ei se recruta aristocratia" tiganilor: aurarii, culegtorii de aur. Numai ei aveau dreptul s adune firele de aur din nisipul nurilor din Carpati, n schimbul unei dri anuale care mergea n vistieria Doamnei. La cellalt capt al scrii sociale a tiganilor, se aflau sracii sracilor grupuri mici de nesupusi, ascunsi n adncul pdurilor. Unii dintre ei coborau poate din micile grupuri care izbutiser, nc din Evul Mediu, s nu cad n robie. Este greu de spus. Se ntorseser cu adevrat la starea slbatic, ferindu-se de orice ntlnire cu alte fpturi omenesti, trind din vntoare, din culesul fructelor de pdure si, din cnd n cnd, din hotii, nftisarea lor era, pentru ceilalti oameni, att de ciudat, cnd, din ntmplare, i zreau, nct li se spunea netoti, cu mintea ne-toat. Dup 1830, aveau s fie cutati sistematic pentru a-i sili s devin tigani domnesti". Evaluarea numrului tiganilor variaz dup autori. Wilkinson, n anii 1810, d, pentru ambele principate, cifra global de 150 000 de suflete. Tot atunci, Fotino i evalueaz la 23 300 de familii, doar pentru Muntenia, adic aproape 120 000 de suflete. In sfirsit, n 1839, Koglniceanu d urmtoarele cifre: tigani boie-reSti si mnstiresti, n ambele Principate: 35 000 de familii, cam '65 000 de suflete; tigani domnesti, 3 000 n Moldova, 33 000 n Muntenia ceea ce face un total de ceva mai mult de 200 000 e 'livizi. Avnd n vedere c, ntre primele dou evaluri si cea 269 de-a treia, a trecut un sfert de veac, cifrele snt aceleasi: 150 000 pn la 200 000, adic aproape o zecime din populatie. Numai c acestei zecimi din populatie legea nu-i ddea aproape nici un drept. Tiganii erau ceva ce apartinea stpnilor, care-i puteau folosi si rsfolosi tar fric. Erau vnduti, schimbati, puteau fi pe. depsiti cu btaia, practic, fr msur. Cu ei, nu se face un negot dup toate regulile afirm Wilkinson ; nu exist obiceiul s fie pusi la vnzare. Snt vnduti si cumprati pe ascuns, pretul obisnuit al unui rob, de orice sex, fiind de cinci sau sase sute de piastri." S precizm c acesta era pretul unui rob vtras, servitor la conac; nomazii, liesii, erau cu jumtate mai ieftini, ntr-un document

din 1832, ntlnim un schimb neobisnuit: n foaia de zestre, Anica Mnu, fiica marelui vornic Mihai Mnu si a Smarandei Vcrescu, care se mrit cu printul Teodor Grigorievici Kociubei, colonel n armata rus, primeste o caleasca nou de la Viena", n valoare de 160 de ducati de aur, dnd n schimb treizeci de tigani liesi, care i-au fost lsati mostenire, la 9 decembrie 1824, de rposatul vornic Dimitrie Bi-bescu"109. O trsur pentru 30 de tigani! Tiganii figureaz, de asemenea, n toate testamentele boierilor: snt lsate mostenire, pe lng mosii, (attea) suflete de tigani, (attia) brbati, (attea) femei". O slug, dintre cele mai vrednice, poate fi slobozit prin testament. Datoriile pot fi si ele pltite cu tigani. La 10 ianuarie 1799, marele vornic Emanoil Grdisteanu plteste onorariile doctorului Constantin Darvari, dndu-i doi tigani tineri. Sau alt caz: la 10 iulie 1799, fostul mare logoft Matei Flcoianu i las mostenire, dup moartea sa si a sotiei sale, aceluiasi doctor Darvari, un tigan, Nicolae, fiul lui Neacsu brutarul, care trieste cu o tiganc tnr, tot a lui, Anastasia, fata lui Dumitru", si fiindc n-au gsit cum s-o schimbe pe Anastasia cu alt tiganc tnr, cad la nvoial ca Matei Flcoianu s-si pstreze tiganul, pe Nicolae, si totodat si pe Anastasia doctorului Darvari, precum si copiii acestei perechi, de se va ntmpla s-i aib, ns toat familia tigneasc avea s fie a doctorului Darvari dup moartea sotilor Flcoianu!110 Ca stpn pe mii de tigani, Biserica particip din plin la aceste tranzactii, dup cte s-ar prea fr s se ciasc. S nu uitm s spunem c Biserica putea s intervin n favoarea tiganilor si pentru respectarea legilor. Iat-1, de pild, pe mitropolitul Dosoftei trimitnd o jalb domnitorului, la 3 iunie 1803, ca s-i 270 r s porunceasc oamenilor armasului s n-o mai hrtuiasc pe oarecare Dobrita, spunnd c este tiganc domneasc", cci, de fant ea este slobod, fiind fata unei tignci slobozite, si c, pe deasu-ra 'el nsusi o cununase, n timpul domniei lui Alexandru Moruzi, *u un lutar romn pe care, n treact fie spus, mitropolitul a trebuit s-1 sileasc un pic s-o ia, cci, dup ce-i fcuse fetei un copil, lutarul voia s scape de ea, numai fiindc era tiganc111. Legturile mixte erau rare. Am vzut cum tranii moldoveni l ajut pe hatmanul Rosetti s-i potoleasc pe tiganii rsculati. Tranul avea o nencredere fireasc fat de acesti nomazi, despre care se spunea c snt hoti si ale cror obiceiuri se deosebeau att de mult de ale sale; s-ar putea vorbi chiar de o anumit rezerv astzi, am spune rasist" fat de acesti alogeni cu pielea armie, ns, fiindc asa este firea omului, se fceau totusi cstorii ntre trani sj tigani. Regula era ca femeia slobod care se mrita cu un rob s devin si ea roab, mpreun cu toti urmasii si. Iat actul pe care l semneaz o pereche de imigranti unguri la 7 februarie 1798 ca s-i dea voie fiicei lor s se mrite cu un tigan: Adec eu Odor Frentu, ungur, si mpreun cu femeia me Calar, adeverim cu acestu zapis al nostru ntru cinstit mana dumneaei cu-conii Anici Roset Bnesi, precum s s stii c, avnd noi o fat, anume Catrina, si ia avnd mare dorire ca s s botez (adic s se converteasc la ortodoxie, fiind poate catolic, sau, si mai probabil, calvin din secuime n.n.) si s marg dup un Ion Bogos, robu a dumneii cuconii Anici [...] si-au cerut voi de la noi ca dup botez si dup mritis iai s nu aib o vrea suprare de la noi, si au cerut acest zapis. Pe carele eu dau acestu zapis ca s fii drept roab cu-conei Anici, att cat si cti copii va faci fata me cu Ion Bogos si copiii lor de copii iar tot robi ai dumnei s fii, si i tot neamul dumnealor..."112. Te cutremuri! Curnd ns, cstoriile mixte snt pur si simplu interzise, cel putin n Muntenia. Astfel, ntr-o hotrre a lui Constantin Ipsilanti, din 16 iulie 1804, vedem c un tigan este silit s-si prseasc nevasta Si copm, ntruct femeia nu era nici tiganc, nici roab, si ni se citeaz litera legii: Orice tigan va ndrzni de acum nainte s se cunune cu muiere slobod, adic nu tiganc, s se despart negresit si s se pedepseasc foarte greu, si copiii ce se vor face cu dnsa s fie slo-021 Si de se va dovedi c stpnul

tiganului a dat voie s se cunune, 271 stiind-o c nu este tiganc, s-si piard tiganul spre a sa pedeaps care tigan s se fac domnesc, cum si preotul ce-1 va cununa s se pedepseasc foarte greu de ctre biseric"113. Ne dm seama la ce drame omenesti puteau s duc asemenea legj Vizitatorii apuseni erau cel mai mult scandalizati si pe bung dreptate de tratamentul degradant la care erau supusi tiganii v-trasi: triau prost, erau dispretuiti, nu aveau nici o tragere de inim pentru munc, nct erau cu adevrat minati de la spate de ctre sta-pn sau vtaf. La cea mai mic greseal, erau plmuiti sau snopiti n btaie. Erau sortiti unei njosiri permanente. Toat lumea era n, credintat c, de la tigani, nu poti scoate nimic dect cu biciul. Radu Rosetti povesteste c, n 1821, cnd multi boieri moldoveni au fugit la Cernuti, autorittile austriece ale orasului, revoltate de obiceiul acestor boieri de a-si bate tiganii de fat cu toat lumea, chiar si n strad (se spunea: la scar"), au interzis cu desvrsire asemenea purtri. Boierii nostri snt indignati! S li se interzic lor s-si bat tiganii? Asta nsemna anarhie, sfirsitul oricrei discipline! O delegatie s-a dus pe la cele mai nalte autoritti ca s protesteze energic mpotriva acestei nclcri a dreptului de proprietate; si, de bun seam, acesti plenipotentiari au stiut s fie destul de convingtori de vreme ce au obtinut o mare derogare de la regulament: btaia este ngduit, dar nu de fat cu lumea, ci n spatele casei! Strasnic compromis diplomatico-administrativ. btaia rmne interzis ctre strad", dar devine legal n grdina din dosul casei". ns unul din aspectele cele mai dureroase, iar pentru noi cele mai surprinztoare, ale acestei robii era dreptul pe care si-1 luau stpnii de a abuza de tinerele roabe. Era o practic obisnuit, mai ales pentru fiii stpnului, care, n felul acesta, si fceau ucenicia". Se spunea c tigncile snt pline de foc, si unele dintre ele cnd erau tinere de tot erau foarte frumoase. S nu uitm c astfel de moravuri duseser la crearea unei rase amestecate, asa c deseori se ntlnea cte o tigncus cu ochi albastri, cu prul blond, care doat prin pielea ei ceva mai nchis la culoare amintea c se trage din poporul nomad. Dar cte drame n spatele acestei triste banalitti! n 1836, fostul mare vornic Sandu Hortopan, boierul din Horto-peni, n Moldova, trecuse de saizeci de ani, dar, trind la tar, frin" un vntor ptimas, era nc tare ca o stnc si foarte chipes. Rm^s 272 vduv de vreo douzeci de ani, se da n vnt dup fetele frumoase. Avnd unsprezece mosii si sute de familii de tigani, avea de unde alege, ntr-o sear de toamn, ntorcndu-se de la vntoare la conacul su din Hortopeni, a ncremenit vznd, lng grajd, o tigncus a crei frumusete, cu toate zdrentele ei, 1-a uluit: fata alb, prul castaniu, trsturi de o finete neobisnuit. A oprit-o si i-a pus cteva ntrebri; se numea Anica, avea 15 ani, era fata Dochitei, spltoreas. . Dup ce a intrat n cas, boierul a chemat-o pe btrna Anastasia, tot o tiganc, mai mare peste toate slugile din cas. Cine era copila? Ce era tat-su? Dochita, a rspuns Anastasia, spune c ar fi avut-o cu boierul Alecu Crivea, prietenul boierului, care venea des s vneze la Hortopeni... Stpnul porunceste: Anastasia o va lua pe slbticiunea aceea mic pe lng ea, o va nvta s se spele, o va mbrca, o va nvta s slujeasc n cas ntr-un cuvnt, o va face numai bun pentru iatacul lui atunci cnd se va ntoarce el de la Iasi, la primvar. Vestea 1-a mpins la disperare pe Grigore, tnrul vizitiu tigan, care dorea cu nflcrare s-o ia pe Anica de nevast. Dar cine ar fi cutezat s nesocoteasc poruncile stpnului? Iar Anastasia veghea. De altminteri, Anica nici nu se uita la el. Grigore s-a apucat de butur. Omul vrea, dar alta-i voia Domnului. Ajungnd la Iasi, boierul nostru este lovit de o boal ciudat; nici

doctorii din Iasi, nici cei de la Viena, nici apele de la Karlsbad nu-1 putuser lecui. A murit, dup o suferint de peste un an de zile, lsndu-si toat averea nepotului su Vasilic Hortopan. Satul era nelinistit; doar Grigore se bucura: Anica va fi a lui. Tnrul Vasilic, student la Paris de vreo ctiva ani, aflnd vestea c mostenise o avere att de mare, se grbise s se ntoarc n tar si s pun mna pe Hortopeni. Btrna Anastasia avusese grij, chiar din prima zi, s-o scoat pe Anica n fat. Un an de ngrijire, de viat mai usoar, de hran bun: fata era strlucitoare. Dragoste la prima vedere si dintr-o parte si de cealalt. Vasilic a rmas la Hortopeni. Anica era tot timpul cu el. Avea odaia ei n iatacul stpnilor, o slujnic tiganc numai pentru ea. Stpnul chemase chiar si o croitoreas de la Iasi ca s-o mbrace europeneste. Iar el i povestea tot felul de minuni despre Paris, despre lumea ntreag! Au fost cteva luni de dragoste nebun. Grigore, vizitiul, s-a luat din nou de but. Se pricepea la ngriji-tul animalelor, stia cum s ia snge de la boi si de la cai; cstiga bani 273 n sat si, sear de sear, se ntorcea beat si nu-si fcea cum trebuie treaba de la grajd. Vtaful, desi noul lui stpn i interzisese cu strsnicie acest lucru, l btea, dar ce folos? Toamna, tnrul stpn a plecat s petreac iarna la Iasi. Cum nu mai putea tri fr Anica, peste cteva zile, a adus-o si pe ea. ns la oras nu era ca la tar. Vasilic lipsea mult timp de acas si se ntorcea seara tot mai trziu. Anica l simtea c se ndeprteaz. Cu putin nainte de Pasti, Vasilic a trimis-o napoi la conac, spunndu-i c avea s vin si el numaidect. Ea s-a dus la tar, cu durerea n suflet. Grigore ncepuse iar s trag ndejde. Apoi, vestea s-a rspndit printre slugi: Domnul s-a logodit! Domnul soseste mine cu viitoarea noastr stpn! Vznd-o pe Anica, la rnd cu celelalte slugi, srutnd mna logodnicei sale, vzndu-i chipul palid, privirea, Vasilic a nteles si el ct de netrmurit-i era suferinta. Cum s se rscumpere? ntorcn-du-se la Iasi, a semnat o scrisoare de slobozire si a ncredintat-o vtafului ca s i-o dea Anici arunci cnd se vor duce cu totii la Hor-topeni, dup nunt. Cnd trsura cu tinerii cstoriti, tras de opt cai, se apropie de Hortopeni, se nnoptase de-a binelea; tot satul si toti tiganii se afl la poarta cea mare, cu fclii n mn. Slugile asteapt, la rnd, lng treptele conacului. Vtaful a trimis-o pe Anica s aprind luminrile n cas. Ea a intrat si n iatacul mirilor, a aruncat o ultim privire asupra locului iubirii ei pierdute. Ce de lumnri, ce de flori... Apoi, dintr-o dat, adun flori de prin glastre, face la iuteal dou buchete, pune un buchet de trandafiri albi pe o pern, un buchet de trandafiri rosii pe cealalt. Se aude ns zgomotul copitelor, scrtitul rotilor. Hoo!... Au sosit stpnii. Anica sare pe fereastr, fuge n parc, la vale, ctre ru. A doua zi, trupul i-a fost gsit, n josul apei, n scocul morii. Grigore s-a apucat iar de but, cu furie. Iar a fost btut mr, de fat cu toti tiganii de la curte", iar a fgduit s se ndrepte. De opt zile n-a mai but. Vtaful l alege pe el s mne trsura tinerilor stpni, care se vor duce ia niste vecini, ntr-un sat pe cellalt mal al Siretului, ns, acolo, lumea stie ce poate Grigore; tranii i aduc vitele s le ia snge, pltindu-1 bine; iar el le-a dat de but, si a but si el, vrtos. Cnd tinerii stpni cer s li se aduc trsura, se nsera. De cum au iesit din sat, Grigore d bice cailor. Trsura, usoar, cnd caii o pornesc la galop, ai zice c zboar. Hortopan se sperie, i porunceste 274

Iui Grigore s mearg mai domol, se ridic, l zgltie, strig, se agat de el. Degeaba, omul, ca scos din minti, d mai departe bice cailor. Pe cellalt mal, oamenii ce trgeau la podul plutitor au vzut, ngroziti, pe nserate, cum caii aceia bezmetici coboar povrnisul si se arunc n valuri, acolo unde Siretul este mai adnc, unde apele lui snt mai nvolburate. Cnd, vslind din rsputeri, au ajuns acolo, nu se mai vedea nimic, nici trsur, nici cai, nici stpn, nici vizitiu. Asa a rzbunat Grigore, vizitiul tigan din Hortopeni, moartea Ani-ci, marea lui dragoste114. Drame ca aceasta, pe de o parte, si, pe de alta, ntoarcerea din Apus a multor studenti cuceriti de idealurile democratice, progresul general al ideilor liberale au provocat un puternic curent de opinie n favoarea emanciprii tiganilor. Cu toate acestea, Regulamentul Organic din 1831, adoptat sub ocupatia ruseasc de ctre un grup de boieri conservatori, proprietari ai unui mare numr de tigani, consacra principiul robiei, reglementnd, totodat, conditiile ei. ns miscarea ndreptat mpotriva robiei lua amploare: boieri liberali, ca Ion Cmpineanu si fratii Golescu, n Muntenia, si slobo-zeau toti tiganii, n 1836, Alexandru Ghica, n Muntenia, elibereaz 4 000 de familii de tigani domnesti si-i mparte unor mosieri, ca muncitori eu contract, n alt parte, statul cumpr tigani de la particulari ca s-i slobozeasc. n februarie 844, n Moldova, la ndemnul mitropolitului, Biserica si domnitorul Mihai Sturdza slobozesc, n acelasi timp, toti tiganii pe care-i aveau, n 1847, vine rndul, n Muntenia, tiganilor mnstiresti si al celor din asezmintele publice. Mai rmseser cteva mii de robi boieresti, n fiecare din cele dou Principate: cam 5 000, n Moldova, n Muntenia, revolutia de la 1848 proclam solemn desfiintarea robiei. Regulamentul Organic este ars n piata public. Din nenorocire, peste cteva sptmni, rusii, mpreun cu turcii, vor ocupa Principatele. Regulamentul Organic este restabilit. Poate c tiganii nici n-au apucat s afle c snt liberi!... Grigore V Ghica, urcat pe tronul Moldovei n 1849, era om de treab, avea cele mai bune gnduri, dar nu avea energia necesar pentru a zdrobi o dat pentru totdeauna rezistenta unui mic grup de bo-len conservatori. Si tot un fapt divers" avea s provoace emanciparea tiganilor robi de pe mosii115. 275 La nceputul anilor 1830, fostul mare logoft al Moldovei Dimi-trie Cantacuzino-Pascanu tria la una din mosiile lui, mpreun cu sotia sa, Profira, mai n vrst dect el, de la care nu avusese copii. Cucoana Profira116 era o gospodin desvrsit, care tinea la rn-duiala si la curtenia casei; o fost doic a brbatului ei, baba Anghe-lina, conducea cu o min de fier grupul de tigncuse care se nvrteau prin cas. Stpna, o estet n felul ei, dorea s fie tot timpul nconjurat de subrete, alese dintre cele mai frumoase tigncuse de la mosie. Cel mai mult o pretuia pe Mria, o tnr care se pricepea ca nimeni alta s-o pieptene, s-o mbrace si, mai ales, s-o frece pe picioare nainte de a se culca. Att o ludase pentru aceasta, nct brbatul ei s-a artat dornic s se bucure si el de darurile fetei. Curnd ns, dup cum se poate bnui, darurile nu s-au artat numai la frecatul pe picioare. Si, de acum ncolo, n fiecare sear, cnd coana Profira adormea, dup ce-i frecase picioarele, Mria se ducea la boier, n iatacul acestuia. Peste cteva luni, la Iasi, doamna Profira s-a mirat vznd c Mriei i se ngroas mijlocul, ba chiar c se ngrsase putin. A chemat-o pe Anghelina: ce nsemna asta? Cu cine se ntlnea fata? De ce nu bgase de seam? Anghelina s-a jurat pe toti sfintii c fata nu se ntlnea cu nimeni, c se culca n odaie cu ea... Atunci cine s fie? Sfntul Duh?... Dup ce s-a codit mult, cutnd s vorbeasc pe ocolite, Anghelina a mrturisit. Mria nu se vedea dect cu un brbat: cu conasu. Coana Profira era femeie desteapt si, pe deasupra, hotrt. Fr a da ceva de nteles, peste cteva zile,

spunnd c are treab la tar si c trebuie musai s fie acolo, le-a urcat n crut pe btrn si pe fat, mpreun cu ea, brbatul rmnnd la Iasi cu treburile Divanului. La tar, cu ajutorul vtafului, a gsit, printre tigani, un vizitiu, Mihai, trecut de 60 de ani, rmas vduv n dou rnduri; a trimis vorb preotului din sat c, duminica viitoare, avea s fac o slujb de cununie pentru niste tigani; Mria, cobont n rndul spltoreselor, a plecat plngnd de la conac n coliba brbatului ei. Mos Mihai a avut buntatea s se duc s doarm, pe viitor, n grajd, pe paie iar, anul urmtor, nc si mai marea buntate de a-si da, degrab, sufletul. Dup nasterea pruncului Constantin, mngiat cu numele de Dinc, situatia Mriei s-a mbunttit. Stpna a chemat-o din nou la conac, i-a dat n grij testoarele si custoresele si, pn la urm, a fcuto prima ei camerist; pe de alt parte, vzndu-1 zi de zi pe micutul Dinc, 1-a ndrgit, 1-a rsftat, i-a cerut popii s-1 nvete s citeasc l 276 l ' s scrie si, la doisprezece ani, 1-a luat pe lng ea s-o slujeasc. T a saisprezece ani, era un tnr frumos, cu purtri alese, mndru n IVreaua lui cum snt cele frantuzesti. Tocmai atunci, logoftul CancUZino-Pascanu moare subit, ns, mai nainte, i dduse Mriei scrisoarea de slobozire. Dup moartea brbatului, Profira Cantacuzino, lsnd mosiile n grija vtafilor, s-a hotrt s plece la Paris. L-a luat si pe tnrul Din-c' acesta a nvtat repede frantuzeste si, fiindc se dovedea a fi nzestrat pentru pregtirea bucatelor, a fost dat pe mna unui vestit maestru narizian ca s fac din el un mare buctar. Printesa Cantacuzino", instalat ntr-un mic palat din cartierul Saint-Germain, ddea petreceri strlucitoare si si fcuse legturi n societatea sus-pus, mprietenin-du-se ndeosebi cu o anumit contes de Montijo, care avea s fie soacra lui Napoleon III. Numai c, pentru o viat ca aceasta, veniturile de pe mosiile din Moldova, curnd, n-au mai fost de ajuns. Cnd datoriile si ipotecile au crescut ngrijitor de mult, omul ei de ncredere de la Iasi a rugat-o s vin acas. Ceea ce, nteleapt, a si fcut, desi cu prere de ru. l aducea si pe Dinc, precum si pe Clementine, o tnr camerist frantuzoaic, foarte ndrgostit de biat. Cnd caleasca cea mare s-a oprit n curtea palatului Cantacuzino din Iasi, iar cei dinuntru s-au dat jos din ea, o tiganc btrn, descult, s-a aruncat de gtul lui Dinc, srutndu-1 cu drag. Cine este femeia aceasta? a ntrebat-o Clementine pe stpna ei. Mama lui, fosta noastr roab tiganc! Aflnd c logodnicul ei se nscuse rob, Clementine a lesinat. Dus n odaia pregtit pentru ea, s-a ncuiat nuntru si a plns cu sughituri zile si nopti n sir. Toate visele i se spulberaser; aveau de gnd s se cstoreasc, s deschid un restaurant frantuzesc la Iasi... De ce oare Dinc i ascunsese acest lucru ngrozitor? S nu-1 mai vad n ochi; voia s fug, s se ntoarc nentrziat la Paris. Dinc era dezndjduit. Toate rugmintile lui de a fi slobozit au fost zadarnice. Cuta peste tot pe cineva care s-1 poat ajuta, punnd o vorb la cei de sus. Asa a ajuns s-si spun psul tnrului boier liberal Gheorghe Sion, la care intrase mama lui ca slujnic dup ce fusese slobozit. Sion s-a gndit s-i vorbeasc nsusi domnitorului,

'jngore Ghica, prin mijlocirea prietenei si sftuitoarea acestuia, pe care o cunostea bine. Zis si fcut. Doamna era bolnav si se afla n Pat- Nici n-a isprvit Sion de povestit ntmplarea, c s-a si anuntat enirea domnitorului, care voia s stie cum se mai simte prietena L J>u>n a fost poftit s nftiseze lucrurile direct lui vod. Acesta 277 a fgduit s se ocupe de caz, socotind c totul va fi lesne, ntruct Profira Cantacuzino i era rud apropiat. Chiar n aceeasi sear, fr s trimit vorb mai nainte, trsura domnitorului intra n curtea palatului Cantacuzino, n momentul cnd cei ce jucaser crti se pregteau s treac din salon n sufragerie. Stpna casei, mgulit de vizita aceasta neasteptat, a poruncit s se mai pun un tacm la mas, n fata ei, si s-a bucurat c are prilejul s-i arate ilustrului su nepot talentele culinare ale buctarului ei parizian". Dup mas, domnitorul i-a cerut mtusii s-1 asculte numai ntre patru ochi; avea s-i cear ceva. Btrna doamn s-a grbit s rspund c dorintele Mriei sale, pentru ea, erau ordine, ns cnd a aflat ce-i cere, deodat s-a ntunecat la fat. Orice s i se cear, orice, numai asta nu. Si i-a spus domnitorului adevrul adevrat: biatul era fiul rposatului ei brbat; cu ct crestea, cu att nftisarea lui o amintea pe cea a omului pe care-1 iubise. Biatul crescuse lng ea de cnd era mic, niciodat nu se desprtiser. Dac i 1-ar lua, ea ar muri. Domnitorul a plecat foarte nemultumit de ndrtnicia btrnei doamne, hotrt s-si foloseasc autoritatea, n josul scrilor, tnrul buctar l pndea cu privirea nelinistit. Domnitorul i-a adresat cteva vorbe, mrturisindu-i c nu o putuse convinge pe stpn, rugndu-1 totodat s mai astepte putin: avea el s gseasc ceva. Grigore Ghica avea ciudatul obicei de a-si aduna ministrii dup masa de sear. Chiar n seara cu pricina, acestia se adunau la Palat. Dup ce s-au apucat s lucreze si s-a hotrt despre ce se va discuta, aghiotantul domnitorului intr n sala sfatului si-i spune la ureche c aga (prefectul politiei) doreste s fie primit nentrziat. Introdus n sal, aga povesteste o nenorocire ce se ntmplase chiar atunci n oras; buctarul tigan al doamnei Cantacuzino-Pascanu o ucisese cu un foc de pistol pe camerista frantuzoaic, apoi se omorse si el. Grigore Ghica, alb ca varul, a iesit din sala sfatului, poruncind ministrilor s nu plece de acolo pn ce nu vor fi ntocmit proiectul de lege pentru emanciparea tiganilor. Peste cteva zile, la 22 decembrie 1855, legea era adoptat de Divan n unanimitate, iar a doua zi era promulgat de Domnitor.117 Asa au fost sloboziti ultimii cinci mii de robi tigani din Moldova, cu sapte ani mai nainte de emanciparea celor patru milioane de sclavi negri din Statele Unite. Peste sase sptmni, boierii din sfatul Munteniei, cam rusinati ca moldovenii le-o luaser nainte, aveau s adopte o lege asemntoare 278 CAPITOLUL AL OPTULEA Pe vremea lui Pasvantoglu: rzboi, prpd si jale Calamittile naturale si cele mai putin naturale; jafurile cetelor lui Pasvantoglu. Gloata cersetorilor domneste o zi la Bucuresti. Al cincilea rzboi ruso-turc pe teritoriul Principatelor, 1806-1812.

Minunata primire pregtit de arnuti la Bucuresti generalului Miloradovici. Boierii mari, pe ascuns, rstoarn aliantele. Tratative de pace la hanul lui Manuc; dac trimisul lui Napoleon la Poart ar fi fost mai putin flusturatic, astzi n-ar fi existat o problem a Basarabiei. Volintiri", panduri si haiduci; cum 1-a pedepsit Bujor, haiducul, pe un boier sperjur. Lucrurile se petrec la fel si la vrful scrii sociale: Lagarde-Chambonas este martor la capcana ntins marelui amiral Rahmiz-pasa, cruia, de fat cu vod Caragea si cu toat curtea lui, un capugiu mprtesc i taie capul. Ciuma lui Caragea. Vlvtaia din 1821: Eteria si Tudor Vladimirescu. Turcii ocup cele dou Principate: represiunea. Se non e vero... ce a fcut Marieta Ghica pentru a-1 scpa de securea gdelui pe necredinciosul ei iubit. l S ne ntoarcem ns putin n urm, deoarece, la nceputul secolului al XlX-lea, un sir nemaipomenit de nenorociri sporise necazurile acestui popor, si-asa destul de ncercat. Cutremure de pmnt. La 14 octombrie 1802, chiar n ziua cnd Constantin Ipsilanti, noul domn numit de Poart, trebuia s-si fac intrarea n Bucuresti, pe la unu si jumtate dup-mas, dintr-o dat, toti cocosii s-au apucat s cnte, cinii s urle, caii s dea semne de mare neastmpr, apoi pmntul a nceput s se scuture, cu un zgomot asurzitor, si a tinut-o asa, dup unii martori, timp de zece minute. O mare parte din monumentele din oras s-au prbusit, palate, biserici, mnstiri, precum si partea de sus a Turnului Coltei, fala orasului, cu clopotnita si ceasul lui cel mare. Seismul fusese simtit si fcuse pagube n mai multe regiuni ale trii. Apruser, ici-colo, n pmnt, crpturi adnci de puteau nghiti spune un contemporan un clret cu cal cu tot; din pmnt, tsnisera ap si titei. Un alt cutremur de pmnt, nu att de puternic, avusese loc, la 9 septembrie 1804, la numai zece zile dup cel mai mare incendiu care mistuise Bucurestii vreodat. La 28 august, cu putin nainte de apusul soarelui, luase foc o farmacie din central orasului. Vntul puternic ntinsese focul, nspimnttor de repede, n tot cartierul comercial. A ars dousprezece ore, fcnd scrum cteva hanuri mari, nenumrate prvlii, dou poduri peste Dmbovita si tot ce mai rmsese din Curtea Veche". Pagubele fuseser evaluate la peste 30 000 de pungi de aur. Fuseser si numeroase victime omenesti. ^ Un nou cutremur de pmnt, n aprilie 1812, si, ncepnd de atunci, smt nregistrate seisme aproape n fiecare an. Cel mai mare a fost cel din 11 ianuarie 1838, cnd avea s fie drmat una din cele mai 281 frumoase biserici din Bucuresti, Sfntul Gheorghe Nou, mpreun cu hanul cel mare ce tinea de ea. Calamittile acestea naturale erau interpretate de popor ca semne ale Cerului, prevestind nenorociri si mai mari. Lumea s-a nspi-mntat nespus si cnd a aprut cometa din 1811.

Din nefericire, rutatea oamenilor punea tara la ncercri si mai grele dect aceste calamitti naturale. Am fcut cunostint, n primele pagini ale acestei crti, cu aventurierul bosniac Pasvan-Oglu sau Pasvantoglu, care, la cumpna dintre cele dou veacuri, reusise s-si croiasc, la granita dintre tara srbeasc si cea bulgreasc, un fel de principat autonom. Poarta nu fusese n stare s-1 linisteasc. Aceasta a fost marea nfrngere a lui Cpitan-pasa, cel care, indirect, provocase uciderea domnitorului Constantin Hangerli, n 1799. ntruct nu-1 putuse astmpra cu forta, guvernul otoman a crezut c, dac l va numi pas de Vidin, Pasvantoglu se va domoli, ns, acum, si mai sigur c nu va fi pedepsit, el si trimitea cetele de cr-jalii, care jefuiau si mai abitir trile vecine, mai ales Muntenia. Urmasul lui Hangerli, Alexandru Moruzi, care domnea pentru a doua oar n Muntenia, neavnd cum pune capt acestor jafuri, roag Poarta s fac ceva mpotriva acestui rzvrtit. Guvernul de la Constan-tinopol porunceste, n cele din urm, comandantului de la Rusciuc s mpresoare Vidinul. nstiintat de oamenii si, Pasvantoglu o ia mai nainte, trimite un detasament mare de clreti, care jefuieste toat Oltenia, ocup capitala Craiova, lipsit de aprare, si d foc orasului, fcndu-1 scrum. Adnc descurajat, dup doar doi ani si jumtate de domnie, se pare c Moruzi a dat cteva pungi cu aur la Constantinopol, numai s fie nlocuit. Era prima oar cnd un domnitor fanariot pltea ca s fie dat jos de pe tron! Urmasul su, btrnul Mihail Sutu, n-a fost nici el mai norocos. La 31 ianuarie 1802, la Bucuresti, se rspndeste vestea c oamenii lui Pasvantoglu, Pasvangiii", cum li se spunea, au trecut din nou Dunrea, ndreptndu-se de data aceasta spre Bucuresti. Orasul este cuprins de panic, nsusi domnitorul, asediat n palatul su de lefegii" care-i cer simbria, ncredinteaz aprarea orasului fostului comandant al arnutilor, Bimbasa Sava, si fuge cu familia ctre Transilvania. Boierii, negustorii, toti cei care au cu ce, ngrmdesc n trsuri, crute mici, crute mari, ceea ce au ei mai de pret si, 282 noaptea, n miezul iernii, ntr-o nvlmseal de nedescris, fug ctre munti. A doua zi, Bimbasa Sava, negsind suma fgduit ca sold, asa cum fusese ntelegerea, la o anumit mnstire, si vznd c domnitorul l trsese pe sfoar, prseste si el capitala, mpreun cu o companie de arnuti, si porneste n goana mare pe urmele domnitorului fugar, nainte de a ajunge la granit, prinde captul din urm al coloanei, cu cele dou fete ale lui Vod. Le ia cutia cu giuvaieruri si le d drumul. ntre timp, capitala rmsese fr stpn. Bietii oameni care nu plecaser se zvoresc n case, n vreme ce, de pretutindeni, ca niste sobolani pe o corabie n deriv, toat drojdia orasului, toate haimanalele, craii de la Curtea Veche", mpnzesc strzile, alctuiesc cete, jefuiesc, distrug, sparg butoaiele n pivnite si n hanuri, ncep dezmtul calicilor. O ceat din acestea, vznd palatul fr straj, intr nuntru, d peste nsemnele puterii: stindardele, buzduganul, cuca domneasc, tulurile sau cozile de cal alb, nsemnele domnitorilor... si, curnd, se vede, strbtnd strzile orasului, alaiul cel mai uluitor: n frunte, clare pe un mgar, un nebun, cu cuca pe cap, nvelit n-tr-un caftan scump, cu buzduganul n mn, si, legate de coada mgarului, tuiurile ce se trau prin noroi, n urm, o gloat care urla si se schimonosea dnd din mini... n ziua aceea bezmetic, gloata ticlosilor", a calicilor si arta, n parada ei groteasc, n acel carnaval al derderii, adevratele simtminte fat de puterea stabilit. Aflnd de batjocura aceasta, un besli-aga, ce se afla cu spahiii si n apropierea unei mnstiri de la portile orasului, si-a fcut a doua zi intrarea n Bucuresti, a pus mna pe ctiva calici, prea beti ca s mai poat fugi, si a poruncit s fie spnzurati la cele patru colturi ale orasului, domnitorul" de o zi avnd dreptul la o spnzurtoare mai nalt, n fata portii celei mari a Palatului. Umilitoarea neputint a stpmirii n fata nencetatelor jafuri ale cetelor lui Pasvantoglu a umplut de rusine si amrciune inima patriotilor.

Dup toate aceste ntmplri, Sutu este destituit. Urmasul su, Constantin Ipsilanti, se dovedeste mai energic. El nfiinteaz o militie de orseni si un corp de panduri'18 si, pentru prima oar de aproape un veac, ncearc s reconstituie o mic armat regulat, echipat europeneste, pe care o pune sub comanda unui grec, Nicolae Pangal, maior n armata rus. Ipsilanti este ns mai ambitios: trecnd, pe ascuns, de partea Ru-S1ei, viseaz s domneasc, ajutat de rusi, asupra celor dou tri, ba chiar s ajung regele Daciei". 283 n cele din urm, la Constantinopol, se afl de simtmintele lui filoruse. Noul ambasador al lui Napoleon, clocotitorul general Se-bastiani, izbuteste s conving Poarta s-1 destituie la 12 august 1806 pe Alexandru Moruzi din Moldova si, totodat, pe Constantin Ipsi-lanti din Muntenia, nclcind astfel angajamentele fat de Petersburg, luate prin hatiseriful din 1802119. La 16 august dimineata, nstiintat, n secret, printr-un mesaj al ambasadorului rus la Constantinopol, Ipsilanti cheam boierii la Palat, le ncredinteaz treburile trii spu-nnd c el trebuie s plece o vreme din Bucuresti, si urc toat familia n calestile domnesti si fuge, n goana cailor, spre nord-est, nsotit de 700 de arnuti cu sbiile scoase din teac. Ca s invadeze din nou Principatele, Rusia a folosit drept pretext nesocotirea acordului din 1802, si, desi Turcia anulase hotrrea din 12 august 1806, ea se va instala n aceste tinuturi, mpingndu-i pe turci s nceap rzboiul. Acesta, cu izbnzi cnd de o parte, cnd de alta, avea s dureze sase ani, ntrerupt din timp n timp de o pace vremelnic, de tratative, de rupturi ca un contrapunct la campaniile lui Napoleon si la vicisitudinile relatiilor lui cu tarul Alexandru . Sase ani n care pmntul Principatelor avea s slujeasc din nou de cmp de btaie. Si dac, n saloanele din Bucuresti si din Iasi, doamnele vor nvta valsul, iar brbatii vistul si faraonul, la tar mizeria, jaful si hotiile vor atinge un nivel nemaicunoscut pn arunci. Vznd c rusii nu au de gnd s plece din Moldova, sultanul se hotrste s porunceasc pasei din Rusciuc, Mustafa Bairactar viitor mare vizir s treac Dunrea si s ocupe Bucurestii, n timp ce 300 de arnuti (sau croati?) din fosta gard a lui Ipsilanti s-au nchis n Mnstirea Radu-Vod, garnizoana turceasc se pregtea s dea foc orasului de cumva rusii aveau s atace, iar populatia fugea sau se ascundea, un detasament rusesc, sub comanda generalului Miloradovici, se apropie de capital, n mars fortat. Locuitorii unei mahalale zresc, n deprtare, primele grupuri de cazaci. Vestea se rspndeste cu iuteala fulgerului, toate clopotele din oras snt trase anuntnd primejdia. Turcii, speriati, fug care ncotro. Alungati de populatie si de arnutii care iesiser din mnstire, putini au scpat nemcelriti. Cnd, la patru ceasuri dup-mas, Miloradovici intr n oras, n fruntea husarilor, n-a mai rmas nici un turc viu n Bucuresti. S-1 lsm ns pe generalul Langeron s ne povesteasc: Sea284 roatii i-au fcut o mic plcere, din cele de-ale lor... De cum ra> flat c generalul rus avea s fie gzduit n conacul printului GriaU a Ghica, au adunat toate capetele de turci pe care le tiaser si gr<u P"8 Pe ^ou rncluri deasupra portii, pe scar si n pridvor. le" fata fiecrui cap, au pus cte o luminare. Miloradovici, care, "na atunci, se ngrijise de gzduirea trupelor si de cele ce avea de r ut n oras, ntorcndu-se acas foarte trziu, a fost nsotit n triumf 3 oati. Zrind de departe luminile, a fost ncntat. Dar cnd a intrat

" curte si a vzut acel spectacol ngrozitor, era ct pe-aci s lesine. Kf.a vrut s doarm n palatul acela mnjit cu snge si n-a venit s tea acolo dect peste cteva zile, cnd totul a fost splat si curtat." Poporul de rnd a luat parte, din toat inima, la eliberarea orasului Saloanele boierilor s-au deschis larg n fata nvingtorilor, ns, acum, asistm la o subtil si surprinztoare schimbare; ca s spunem lucrurilor pe nume, la o adevrat rsturnare a aliantelor. n timpul rzboiului din 1768-1774, boierii moldoveni, n marea lor majoritate, mbrtisaser cu nflcrare cauza Sfintei Rusii, care, punndu-se n fruntea unei noi cruciade mpotriva necredinciosilor, avea s scape popoarele crestine de sclavia n care erau tinute de secole. O multime de clugri rusi, sositi n Principate, n Transilvania si n toat peninsula balcanic, pregtiser de mult terenul, dovedindu-se propagandistii cei mai eficace ai acestor miscri populare si de simpatie fat de Rusia pravoslavnic". Mii de volintiri din Moldova si Muntenia se angajaser n armata ras: la sfrsitul rzboiului, erau 12 000. Cei mai multi proveneau dintre trani, ns erau din toate straturile sociale, inclusiv din marea boierime, ca de pild fratii Mihail si Prvu Cantacuzino (acesta din urm, mare ban al Craiovei pe vremea aceea, va cdea n lupt). Totusi, pe msur ce adevratele planuri ale tarilor se ddeau pe fat, marii boieri, cei care alctuiau ceea ce n jargon modern minuni clasa politic", ncepuser s intre la bnuial. Pe de alt parte, comportamentul trupelor rusesti de ocupatie n timpul rzboiului din 1787-1791 ntunecase mult imaginea Rusiei n ochii poporului120. De aceea, dac snt nc multi voluntari din rndul micii boierimi sau din clasele populare, n timpul rzboiului din 1806-1812 (cazul lui 'udor Vladimirescu este cel mai vestit) si chiar n timpul rzboiului ln 1828-1829, boierii divaniti" formeaz partide care sprijin fie ustria, fie Franta am vzut mai nainte nstrusnicele ncercri e contelui" Dudescu la Paris, n 1800; a mai fost o misiune a unui 285 boier moldovean, Gheorghe (lordache) Catargi, n 1810, din catt, Catargi, la ntoarcere, s-a ales cu arestarea de ctre autorittile ry sesti. Pn la urm, boierii ajung chiar s cread c un imperiu otQ mn slbit, dar aliat cu Franta sau cu Anglia este un dusman nw putin primejdios pentru existenta natiunii dect mprtia tarilor. nc-de pe vremea rzboiului din 1787-1791, printul de Ligne arta, ntr-.0 scrisoarea trimis contelui de Segur. Nu s-a mai pomenit o situat; precum cea a oamenilor acestia, bnuiti de rusi c i-ar prefera pe aus. trieci, n timp ce acestia i cred mai legati de turci; de fapt, ei doresc plecarea celor dinti la fel de mult cum se tem de ntoarcerea celor din urm"... Langeron a nteles foarte bine lucrurile, iar aceasta e*. plic, n parte, pica ce o poart boierilor moldovalahi. Despre logo. farul Dudescu, de care stim ct era de patriot si de generos, spune, de pild, c este cel mai ticlos dintre valahi"... Iar n alt parte; Am mai artat c partidul rus era cel mai slab, sau, mai bine zis, ca si inexistent: era alctuit din boierii cel mai putin lacomi sj cel mai putin stricati [...]. Am vzut c n fruntea acestui partid se afla Varlam, care slujise n trupele rusesti, n timpul rzboiului din 1769121; era credincios rusilor. De altminteri, avea interes s fie astfel, cci, avnd n vedere c se bucurase de ncrederea domnitorului Ipsilanti, c pregtise, pe ascuns si n ciuda tuturor primejdiilor la care se expunea, provizii pentru rusi, chiar si atunci cnd turcii erau la Bucuresti, c stia bine tainele planurilor noastre, nu se putea astepta la nici un fel de mil din partea turcilor [...]. Cele mai vestite familii din Muntenia, Ghiculestii, Grdistenii, Brncovenii, si boierul Nenciulescu erau legati de Varlam prin aceleasi interese si aceleasi idealuri, ns tot partidul la un loc nu aduna mai mult de 1D sau 12 persoane din cea mai nalt societate boiereasc; toti ceilalti, greci sau valahi, erau devotati sau vnduti turcilor sau boierului Filipescu, principalul lor om de ncredere. Vom vedea c acest Constantin Filipescu, care se trgea dintr-una din cele mai vechi familii dit tar, brbat la 50 de ani, destept, iute, viclean, pe care eu 1-am zugrvit ca pe cel mai nerusinat ticlos din toat Muntenia, era ntr-a<fc vr

vrednic de tot ce am spus despre el"... Furia lui Langeron este de nteles. Filipescu izbutise s ntoatt1 toat situatia n favoarea sa, s pun mna pe guvernul trii si * plin rzboi, s pun piedici, pretutindeni, actiunii Rusiei. Langef1 286 vesteste, n alt parte, pe ce cai ocolite ajunsese Filipescu s-si Pdng scopurile: IVliloradovici a gsit c fiica unuia dintre cei mai mari boieri din i'hia, Filipescu pe nume, ar fi foarte potrivit pentru el [...]; i s-au riiis deci clciele, fr s se sinchiseasc dac este sau nu de-a astr. Curnd, tatl fetei si oamenii lui au pus mna pe toat admi-"'stratia. Constantin Filipescu, cel mai nversunat dusman al rusilor, uj de ncredere al domnitorului Alexandru Sutu, seful factiunii franceze de la Constantinopol, Filipescu, cel mai perfid, cel mai ftarnic dintre toti valahii, profit de slbiciunea de neiertat a lui Milo-Ldovici, l las s se ncurce cu fiic-sa, i capt ncrederea si, cu ajutorul lui, si pe aceea a lui Michelson (cpetenia armatelor rusesti), izbuteste s arunce dubiul asupra lui Ipsilanti, ca, n cele din urm, s-l ndeprteze, l ncaier cu Michelson si-1 nltur pe Varlam mpreun cu toti partizanii rusilor"... (ntr-o not n josul paginii, Lan-eeron ncearc s micsoreze rspunderea fetei: Aceast tnr, cu drglsenia ei, nu merita s plteasc pentru socotelile mrsave fcute de tat-su; fiind ns tnr si nepriceput, s-a ncrezut prea usor n fgduielile lui Miloradovici c o va lua de nevast, fgduieli pe care el le-a uitat de cum a prsit Bucurestii".) Acest mare complot avea s fie ncununat, n primvara lui 1809, cu sabotarea atacului pregtit, pe ascuns, de rusi, ca s pun mna pe Giurgiu, ultima fortreat turceasc la nordul Dunrii. Comandantul locului, fostul om de ncredere al marelui vizir Mustafa Bai-ractar, mcelrit la Constantinopol de ienicerii rsculati, temndu-se pentru propria sa viat, intrase n tratative cu comandantul rus prin mijlocirea vestitului negustor armean Manuc-bei (a crui viat aventuroas am schitat-o mai sus): se angajase s evacueze artileria si cea mai mare parte a garnizoanei, lsnd doar 400 de oameni, si, la semnalul convenit, s prseasc si el locul, cu restul garnizoanei, n fata atacului rusesc, ns Miloradovici, care locuia chiar n casa lui Filipescu, avea prostul obicei de a-si lsa toate hrtiile pe masa de lucru sau n iatacul amantei sale. Filipescu afl de plan si, prin oamenii sai l comunic turcilor, care-1 schimb pe comandantul fortului de a ^"urgiu si ntresc garnizoana cu oameni si cu tunuri. Rusii, care s^ asteptau s ia fortul fr lupt, se trezesc n fata strasnicei ap-^n: snt ucisi 800 de oameni, dintre care 27 de ofiteri. Un dezastru. Uni' 'ntre timp, fuseser interceptate niste mesaje suspecte trimise 287 de Filipescu, acesta este, n sfrsit, descoperit, naltul comandant n, l trimite pe Miloradovici pe un alt front, n timp ce un ucaz al ^ rului porunceste deportarea lui Filipescu n Rusia. Langeron este jn dignat de grija ce i se arat n continuare boierului: n exil, sj toat familia, n mai multe trsuri, dup care veneau patruzeci de cs rute ncrcate cu bunurile lui mobile... Trebuie s recunoastem c de atunci, lectia a fost nvtat si c urmasii tarilor, n zilele noastre nu s-au mai purtat cu noi cu mnusi. Progresul nu poate fi stviliti Greuttile si dedesubturile negocierilor ce aveau s duc, n 1812, la pacea de la Bucuresti nu snt nici ele mai putin neobij. nuite. n 1811, Kutuzov luase comanda suprem a fortelor rusesti fo Principate, l cunoscuse odinioar pe marele vizir Ahmet-pasa, care comanda acum, el n persoan, armatele de pe frontul de la Dunre stia ct de mult l urste pe Napoleon. Kutuzov i ncredinteaz lui Langeron o misiune secret pe lng marele vizir. Rezultatul uluitoi al primului contact, consemnat de Langeron n raportul su, a fost comunicat tarului printr-un curier special al lui Kutuzov122. Efectul nu a fost imediat, deoarece, pesemne, Curtea de la Petersburg trgea nc ndejde s anexeze ambele tri romne. Dar, cnd amenintarea napoleonian se va preciza, rusii si vor aminti de bunvointa marelui

vizir, iar negocierile de la Bucuresti, care se mpotmoleau, vor fi grbite, ca s se ncheie pacea multumindu-se cu mai putin, asa cum constat Langeron cu prere de ru atunci cnd recunoaste c mprejurrile n care s-a aflat Rusia n 1812 ne-au silit snii cerem dect Prutul, si nc am fost foarte multumiti c am cptai aceast frontier". Rusia anexa Basarabia si, acum, si putea retragi armatele din provinciile romnesti pentru a-si ntri aprarea mpo triva unui eventual atac din partea francezilor. Era 28 mai 1812, doai cu trei sptmni nainte ca armatele napoleoniene s ptrund i Rusia. Rmnem nc perplecsi, chiar si astzi, n fata enormittii fapt lui. nsusi Langeron recunoaste c nu se astepta la asa ceva: N-ai> nteles niciodat ce-i mpinsese pe turci s ncheie pacea, pentru n01 indispensabil. Snt ncredintat c nici unul dintre reprezentantii tutfl n-a fost cumprat si nici cstigat cu fgduieli. Galib (Reis Efefl* sau ministrul afacerilor externe), cel mai de seam dintre ei, era sar* si srac a rmas. Dimitrie Moruzi nu avea nevoie de ocrotirea noas 288 ca s ajung domnitor, si nici n-a ajuns. Amnnd pacea cu sase l ni chiar si omul cel mai putin priceput la stiintele militare si diploati'ce putea s vad limpede c am fi fost siliti s ne retragem sinuri la Nistru." Si ncheie dup ce a evocat nc o explicatie posi-h'l a atitudinii Turciei: teama sultanului de necontenita nemultumire ienicerilor: n sfrsit, trebuie s credem n Dumnezeul rusilor (rus/di a0g), cci, nu mai ncape nici o ndoial, n rzboi si n diplomatie, ei dobndesc tot ce vor"... Cnd, peste cteva sptmmi, sultanul avea s nteleag enormitatea greselii, l va destitui si exila pe marele vizir, iar pe marele dragoman Moruzi l va decapita, o dat cu fratele sau Panait. Dar nu era destul ca s ne lum noi ndrt Basarabia123. n vreme ce uneltirile acestea, cu urmri incalculabile, se fceau si se desfceau ntre cei mari, cnd sngele continua s curg pe cmpul de lupt, iar tranii din Muntenia munceau mai departe si pentru stpni, si pentru ocupant, intendenta ruseasc venea s arate c, n materie de oprimare fiscal, nu avea ce nvta de la administratia tur-co-fanariot. Langeron ne povesteste, de pild, cum generalul Zass, nsrcinat la Craiova cu supravegherea comertului ntre Vidin si Ardeal, dublnd taxa pe fiecare balot de marf, a izbutit s-si nsuseasc sume fabuloase si a fost gsit, la ntoarcere, la carantina de la Nicolaiev, cu 60 000 de ducati de aur, ascunsi n dou butoaie... La Bucuresti, generalii Engelhart si Isaiev vindeau autorizatiile de tranzit ale mrfurilor, iar cazacii si colonelul Melentiev luau bacsisuri pentru trecerea mrfurilor n contraband. Avnd n vedere coruptia generalizat, att la ocupanti, ct si la ocupati", necinstea slujbasilor la toate nivelurile, surprizele rzboiului, greutatea de a lua hotrri politice pentru cei care simteau c au datoria s-o fac, nesiguranta tuturor n legtur cu viitorul trii cum s te mai miri c hotia atinge, n acesti ani de rzboi si de ocu-Patie, proportii nemaipomenite? Se pare c nu se mai stie nici mcar ce e bine si ce e ru. Se mai putea oare face deosebirea ntre haiduc, hotul respec-ail", revoltatul mpotriva acestei societti nedrepte si absurde, si 289 tlharul de drumul mare? Poate c istoria si legenda aveau s lmureasc aceste lucruri n imaginea pe care aveau s-o lase si despre unii, si despre ceilalti. n 1810, toamna, la Iasi, lumea ncremenise aflnd cine erau dou din cele mai temute cpetenii de hoti: un Cantacuzino si un Catargi Aveau s fie decapitati, desi Divanul nu voia s verse snge de boier.

(Dup cte stiu, au disprut, de rusine, si din arborii genealogici ai celor dou familii!) Radu Rosetti povesteste un alt caz, cnd, pe lng hotie, mai este vorba si de clcarea jurmntului124. Un boier de origine greceasc, de neam nu chiar att de mare precum cei doi de mai sus, Gheorghe Caravia, se nhitase cu niste tlhari, iar conacul lui de la Srbii, n judetul Neamt, servea de gazd de hoti si, uneori, de ascunztoare. Astfel, n iarna 1808-1809, l adpostise pe un haiduc vestit, Stefan Bujor, de felul lui din Transilvania, precum si pe un alt transilvnean, Gheorghe Ardeleanu. Acestia erau prieteni ba chiar mai mult: deveniser frati de cruce. Cei doi brbati se desprtiser dup aceea; hotrser s se n-tlneasc mai trziu, n acelasi sat, Srbii. ns Ardeleanu fusese silit de mprejurri s se ntoarc mult mai repede; Caravia a trebuit s-1 gzduiasc n odile slugilor. Adusese cu el o tnr tranc din Vran-cea, Ecaterina, de o mare frumusete, pe care Caravia a pus numai-dect ochii. Desi Ardeleanu nu se ncredea n nimeni, ntr-o zi, Caravia a izbutit s-1 mbete si s-1 omoare miseleste, ajutat de trei tigani. Apoi a ascuns trupul n mormntul unui mosneag ngropat cu putin timp n urm. Dup care, Caravia, cu ajutorul tigncilor din cas, a siluit-o pe tnr tranc. Ecaterina si-a pierdut mintile. Nelegiuirea aceasta cumplit nu avea s rmn nepedepsit. Peste cteva zile, tranii au vzut niste cini care dezgropaser si mn-cau un hoit, ngropat de curnd, sub un strat subtire de pmnt, deasupra unui cosciug, n cimitirul din sat. Cu toat frica lor de Caravia, oamenii ncepuser s vorbeasc si, tocmai atunci, Bujor se ntoarce la Srbii, cu sase oameni, ca s-si ntlneasc fratele de cruce". Caravia nu era acas, iar de Ardeleanu nici urm. Atunci Bujor a fcut ceva ce merit s fie povestit: ajungndu-i la urechi macabra descoperire din cimitir, i-a luat, ajutat de oamenii si narmati, Pe toti tiganii de la conac si i-a adunat, ca si pe tranii din sat, la han, 290 fl(je a zvorit toate usile. Dup o zi ntreag de ntrebri si dup ce trei tigaru> ^a care Bujor gsise lucruri de-ale fratelui" su, au mnat o btaie sor cu moartea unul a murit de-a binelea n timp era btut , limbile s-au dezlegat. Bujor a scris toate mrturiile, -a Pus sa iscleasc pe cei ce stiau s scrie si a trimis documentul, ci sigure, la vornicie la Iasi, adic la comandamentul suprem al nolitiei; Caravia a fost arestat, judecat, osndit la moarte, la 11 decembrie 1809, si decapitat la Iasi, la 28 iunie 1810. Timp de nc un an, Bujor a scpat de cercetri. S-a dus s-si vad neamurile n Transilvania, s-a ntlmt cu mica lui ceat n Muntenia, a strbtut din nou cu ea Moldova n lung si-n lat, jefuindu-i pe negustorii cei bogati, pe boieri, atacndu-i chiar si pe ofiterii rusi si dnd btlii n toat regula mpotriva unittilor politiei moldovenesti si mpotriva dragonilor" armatei de ocupatie. Avea s fie prins la 14 septembrie 1810, vndut fiind de cineva, osndit la moarte si executat la 20 ianuarie 1811. si iubea ptimas nevasta, care tria la Iasi. Se spune c, arunci cnd aceasta a fost lsat s se duc s-1 vad la temnit, dup trei ani de desprtire, au lesinat amndoi de emotie. Desi osnda spunea c trupul celui spnzurat trebuie s rmn cteva zile pe loc drept pild pentru altii , nevasta lui Bujor a cptat dreptul s dea corpul jos din streang, chiar n aceeasi zi, ca s-1 ngroape crestineste". Imaginea lui Bujor a rmas nestears n amintirea poporului; el este haiducul ce lupt mpotriva nedrepttii, lund de la bogati, cru-tnd sau ajutndu-i pe cei srmani, viteazul vitejilor. Este slvit n multe cntece populare. Unul din ele a fost cules de Vasile Alecsandri (apoi tradus si publicat de el n limba francez): Foaie verde de ci-coar / A prut Bujor n tar... Dup ce-i cnt isprvile, se sfr-seste cu o not de tnguire cnd eroul urc scrile spnzurtorii: Foaie verde de cicoar / Bujor urc pe scar...

Snt multi haiduci al cror nume a fost imortalizat de memoria poporului, ca acel Gherghelas, pe care iubita l urmase n munti, unde fusese ucis; n locul unde a czut, ciobanii ngrijesc cu sfintenie crucea fetei". Dintre toti haiducii, unul singur poate sta alturi de Bujor, lancu Jianu, fiul unui boier din Oltenia; tot timpul domniei lui Caragea, s-a vorbit despre el, a scpat de toate poterile, s-a alturat pandurilor lu' Tudor Vladimirescu n 1821, si n-a fost prins dect n 1823. 291 1! i Dup retragerea trupelor rusesti, n 1812, si nscunarea altor doi domnitori numiti de ctre Poart la Bucuresti, Ion Gheorghe Ca-ragea, la Iasi, Scarlat Callimachi (care nu mai domnea dect pe jumtate din tar) situatia nu este mai bun. Un raport al ministrului Saxoniei la Constantinopol, cu data de 10 septembrie 1812, red opinia curent a strii Principatelor: Domnitorii acestia, care vor cr-mui cele dou Provincii de dincolo de Dunre, se vor putea mbogti numai dac vor rmne mult vreme n scaun: toti cltorii care sosesc din tinuturile acelea spun c Principatele snt cu totul pustiite de armatele care le ocup de sase ani si c va fi nevoie de mult munc si de mult grij ca s arate iar asa cum au fost mai nainte"125. Domnia lui Caragea ncepuse prost: i arsese palatul incendiu pe care ni-1 povesteste contele de Lagarde ca ntr-un reportaj". Tot acesta povesteste, ntr-o alt scrisoare, un fapt pe care 1-a vzut cu ochii lui. Rahmiz-pasa, fost mare amiral al flotei (cpitan-pasa), fugise n Rusia, dup o nentelegere cu fostul mare vizir. Sultanul Mah-mud l pofteste s vin napoi la Constantinopol, fgduindu-i viziratul. Rahmiz strbate Principatele cu tot alaiul su. Este primit cu mare pomp la Iasi. Aceeasi primire solemn i se pregteste la Bucuresti; garda albanez este trimis s-1 ntmpine la doua leghe nainte de intrarea n Bucuresti. La portile orasului, nsusi domnitorul se afl acolo ca s-1 primeasc, mpreun cu toti boierii din Divan, clare pe cai cu valtrapuri scumpe. Consulii snt si ei de fat, cum este si Lagarde, invitat de onoare. Cnd soseste alaiul lui Rahmiz-pasa, dintr-o dat... Dar s-1 lsm pe Lagarde s ne povesteasc: Dintre noi, tsneste un capugiu-basi, cu pistolul n mn, si se npusteste asupra lui cpitan-pasa, l tinteste n piept, dar nu-1 nimereste. Amiralul, nepotii lui si ofiterii care-1 nsoteau caut s se apere de ceausii comandati de capugiu-basi: se ncinge lupta; saisprezece trupuri zceau la pmnt, cnd, cu o singur lovitur de sabie, mai marele clilor zvrle ct colo capul amiralului si, desfcnd pe loc un firman de la nltimea sa, a spus c, ntruct trdase, Rahmiz-pasa si luase pedeapsa pentru frdelegea sa. nfsurnd capul plin de snge n salul turbanului victimei, se ntoarce n goan la Bucuresti, n mn cu dovada supunerii sale fat de hotrrile stpnului. Iat, drag prietene, cum a luat sfrsit, sub ochii mei, taina nedezlegat a vietii marelui amiral". 292 Asa si duceau existenta oamenii din care ntmplarea fcuse su-ousi ai nltimii sale sultanul turcilor otomani. ns domnia lui Caragea avea s fie nsemnat ndeosebi de cea mai ucigtoare molim de cium din toate cele nscrise n analele trii' Unii sustin c boala fusese adus chiar de cei din jurul lui Caragea, n decembrie 1812. Faptul nu este dovedit. Sigur este ns c ciuma bntuia la Constantinopol. Chiar din ianuarie 1813, Caragea pune s se nfiinteze lazarete n dou orase de pe Dunre, pe unde ajungeau

cltorii din Turcia. La 11 iunie, primii morti snt semnalati la Vcresti, la intrarea n Bucuresti. Snt luate urgent msuri severe: interdictia de a iesi din oras; intrarea n oras nu era autorizat dect prin sase bariere, pzite de armat. Populatia flotant este scoas din oras. Cersetorii snt nregistrati si 80 dintre ei snt trimisi pe la mnstiri. Toti banii ce vin din judetele de la Dunre unde au fost semnalate cazuri de cium trebuie splati cu otet nainte de a fi atinsi cu mna... Adunrile de orice fel snt interzise, precum si butul la crciumi: oamenii nu au voie dect s ntind urciorul pe fereastr ca s fie umplut cu vin sau cu tuic. Iarmaroacele snt nchise, negustorilor ambulanti nu li se mai ngduie s umble cu marfa. Cum se face aprovizionarea? Oamenii fug din oras, desi nu au voie. n august, populatia este n sfirsit lsat s prseasc orasul, cu conditia s poposeasc departe, pe cmp, ca s nu molipseasc satele. Msur imposibil de aplicat: molima se ntinde n toat tara. Un regulament n zece puncte este lipit n cele patru colturi ale orasului: ...oamenii, cnd se ntl-nesc, trebuie s stea la trei pasi unul de altul; cine cumpr ceva nu trebuie s apuce lucrul acela cu mna, ci cu ceva de lemn, sau cu un cleste, sau s-1 ia n ceva, dup caz" iar dac se dau bani, s fie pusi ntr-o strachin cu otet... Cu toate aceste precautii, epidemia se raspndeste pretutindeni. Toti locuitorii snt cuprinsi de panic. Consulii prsesc orasul. Domnitorul se retrage si el la mnstirea Cotroceni. Boierii cei care n-au fugit zvorsc portile cele mari ale caselor, pzite, din foi-Sor, de arnuti narmati, n octombrie, epidemia atinge paroxismul. Orasul ofer o viziune de cosmar. Ion Sn Dobre, trcovnic la biserica Batiste, noteaz n caietele lui: ...Iar cnd fu la octombrie, sa ntri o groaznic moarte care nici s-au pomenit s fie vreodat. Si se sparse orasul si se duser care ncotro le-au vzut ochii si rmase trgul pustiu. Si ce era s vezi, ncotro ascultai, aceasta se auzea: 293 Pziti, la o parte, c vin cioclii cu mortii, cte opt, cte zece, unu] peste altul, morti si cei smreduiti... Si-i cra de prin toate mahalalele pn cnd n-avea ce le mai face si sta pre ulite morti pn cnd venia cioclii cu car de-i ridica. Si cti erau vii, ne socoteam morti si umblam ametiti. Apoi ncepur a se ngropa unul cte unul prjn grdini pn se umplur... S pustiir mahalalele si tinu tot moarte groaznic de la august pn la ghenarie... Se spunea c pn la ghe-narie numai rportuiti n catastihe morti mai mult de 20 000, afar din cei din grdini, care se ngropau noaptea, ct si cei de prin sate... ns la spital fcea grmezi de cte o sut de trupuri goale, flci, fete mari, copii, btrni, sraci, bogati... apoi fceau santuri si-i aruncau acolo, unul peste altul, tigani, boieri, ovrei, armeni, nu se cuta la rnd si se prpdir dou prti din lume si mai mult. Astfel de npraznic moarte s-au fcut n acest leat"126. n atmosfera aceasta de groaz, apruse un alt subiect de neliniste: frica de tlhari. Fosti ciumati, mai mult sau mai putin imunizati la boal, se adunaser n cete: intrau n case spunnd c snt ciocli, furau si ucideau fr s fie prinsi. La 18 octombrie 1813, domnitorul porunceste s fie cutat si arestat unul din calicii orasului, fost ciumat, polcovnic chipurile peste ciocli.:-, care-i fur si-i jefuieste, n fel si chip, pe locuitorii orasului"... Se poate bnui c rv-na politailor, n cazurile acestea, nu era cine stie ce mare. Pentru a-i deosebi de tlhari, autorittile hotrser ca adevratii slujbasi ai pompelor funebre s poarte la gt, ca semn de recunoastere, o bucat de pnz rosie. Ion Ghica povesteste, n legtur cu aceasta, cele auzite de el n copilrie: Toti betivii, toti destrmatii si atrnau un servet rosu de gt, se urcau ntr-un car cu boi si porneau pe hotie din cas n cas, din curte n curte. Ei se introduceau ziua si noaptea prin locuintele oamenilor si puneau mna pe ce gseau, luau bani, argintrii, ceasornice, scule, saluri etc., fr ca nimeni s ndrzneasc a li se mpotrivi. Fugea lumea de dnsii ca de moarte, cci ei luau pe bolnavi sau pe morti n spinare, i trnteau n car, claie peste grmad, si porneau cu carul plin spre Dudesti sau spre Cioplea, unde erau ordiile ciumatilor. Se ncretea carnea pe trup, auzindu-se grozviile si cruzimile fcute de acesti tlhari asupra bietilor crestini czuti n ghearele lor. Rareori bolnavul ajungea cu viat la cmpul ciumatilor. De multe ori, o mciuc peste cap fcea ntr-o

clip ceea ce era s fac boala n 294 ,oll-trei zile!... Si poate c acei ucisi astfel erau mai putin de plns, -ci mai mult erau de jale acei aruncati vii n cmp, fr asternut si Tr acopermnt, pe pmnt ud si nghetat. Cale de jumtate de ceas auzeau tipetele si vaietele nenorocitilor din cmpul Dudestilor!... n urma mai multor scene oribile, neomenoase si bestiale, petre-ute la ordie, unde unul din acesti mizerabili fusese rupt cu dintii de tnr care apra cinstea sotiei sale lovit de cium chiar n ziua nuntii, si n urma revoltei ciumatilor, cari au srit cu parul si au omo-rt zece ciocli, autoritatea n sfrsit a luat msur de a organiza un fel de serviciu sanitar. Ea nfiintase ctiva vtsei nsrcinati de a ntovrsi pe ciocli din cas n cas, si acestia strigau de la poart: Sntosi copii! Unul din ei, ntr-un raport ctre seful su, /icea: Azi am adunat 15 morti, dar n-am putut ngropa dect 14, fiindc unul a fugit si nu 1-am putut prinde. Deasupra orasului se ridica un fum galben si acru, fumul bli-garului care ardea n curtile boieresti, si orasul rsuna de urletul jalnic al cinilor rmasi fr stpn." Detinem dou estimri medicale din acea vreme: cea dinti d, numai pentru Bucuresti, 25 000 de morti cea de-a doua, 40 000; deci, ntre un sfert si 40% din populatie. La mijlocul iernii 1813-1814, cumplita epidemie ncetase, ncet-ncet, oamenii s-au ntors la casele lor. Au fost numrati supravietuitorii, s-au fcut cteva slujbe pentru morti. Iar la Curte si pe la casele boieresti se ddeau din nou baluri. Ralu Caragea, fata cea drag a domnitorului, va pune s i se construiasc un mic teatru si va prezenta, mpreun cu prietenii si, pentru prima oar la Bucuresti, o pies frantuzeasc de teatru, tradus n greceste: Brutus de Voltaire. Am ajuns ns n 1818: n acest an, la 29 septembrie, vom vedea repetndu-se scena din 1806. Aflnd c a czut n dizgratie si nevoind s aib soarta lui Constantin Hangerli, Caragea se face c se duce s se plimbe la tar, cu toat familia, si fuge spre Brasov nsotit de 300 de arnuti. si va sfrsi zilele, tihnit, n Italia, la adpost de orice griji. Indignat de aceast nou trdare, sultanul l numeste, n locul lui Caragea, pe btrnul Alexandru Sutu si decreteaz, n ianuarie 1819, c cei mai nalti patru dregtori crestini din imperiu, adic domnitorii Munteniei si ai Moldovei si marii dragomani ai Portii si ami295 ralittii, pe viitor, nu vor mai fi alesi dect din patru familii: Calli-machi, Moruzi si dou ramuri ale familiei Sutu. Cartelul celor patru familii, rezultat al unui veac de rivalitti, de uneltiri si de supralicitri, avea s tin exact doi ani. n primvara lui 1821, izbucnea revolutia n Grecia si n Muntenia. La 31 ianuarie, Alexandru Sutu moare, la Bucuresti, otrvit, se va spune, de medicul su, un grec, deoarece nu se nvoise s treac de partea Eteriei. La nceput, fuseser mai multe Eterii, asociatii cu caracter filantropic sau literar, n realitate, societti politice secrete, cea dinti fiind nfiintat, n 1795, de poetul revolutionar Constantin Rigas, autorul Marsiliezei grecilor"127. Asemenea asociatii existaser n diaspora, n Rusia si n Principate, dar si n

Grecia si la Constantinopol. Cea care avea s le adune pe toate laolalt si s porneasc miscarea insurectional este Eteria din Odessa, care-si luase drept cpetenie, n 1820, pe fiul fostului domnitor al Munteniei Constantin Ipsilanti; Alexandru Ipsilanti era general n armata rus si aghiotant al tarului. Aceast calitate a sefului suprem al Eteriei avea s creeze un echivoc voit, de bun seam , ale crui urmri vor fi dezastruoase pentru miscare. Propaganda eteristilor fusese foarte puternic n toate coloniile grecesti din Europa si mai ales n trile romne, unde prezenta administratiei fanariote nlesnea implantarea lor. Aveau multi partizani printre negustorii de origine balcanic, boierii fanarioti erau aproape toti de partea lor, si chiar si ctiva nalti slujbasi din Muntenia si Moldova. Domnitorul Moldovei, Mihai Sutu, fusese si el cstigat. La 22 februarie 1821, stil vechi, Alexandru Ipsilanti, mpreun cu printul Gheorghe Cantacuzino, colonel n armata rus, si cu vreo douzeci de nsotitori, trecea Prutul si, chiar n aceeasi sear, se ntlnea cu Mihai Sutu la Iasi. A doua zi, lansa o proclamatie ctre toti supusii crestini ai imperiului otoman, chemndu-i la revolt si lsnd s se nteleag c, dac turcii se vor misca, o putere nemaipomenit" se va ridica mpotriva lor. Nici c se putea un moment mai nepotrivit. Chiar dac tarul Alexandru ncurajase miscarea n secret, cu ndejdea de a provoca rzmerit n imperiul otoman si de a-i face chiar pe turci, sau, n orice caz, pe fratii" din Sfnta Aliant, s-i cear Iui s restabileasc ordi296 nu putea n nici un caz s sustin n mod deschis miscarea in-11 rectional a grecilor n acelasi moment n care suveranii din Sfinta Aliant, adunati la Laibach (Ljubljana), i cereau mpratului Austriei s-i potoleasc pe revolutionarii din Italia. Gheorghe Cantacu-ino, trimis degrab la Laibach, nici mcar nu va fi primit de tar, ar o dezmintire sfichiuitoare a declaratiilor lui Ipsilanti i va face ne eteristi s nu mai priceap nimic. Chemarea lui Ipsilanti nu avusese, de altminteri, nici un rsunet n rndul poporului din Moldova, ura fat de greci fiind prea mare ca s se poat astepta Ia vreo manifestare de solidaritate. Eteristii nu au adunat, n Moldova, dect vreo cteva mii de aventurieri, greci sau strini, cete nedisciplinate, care, dup ce au mcelrit cteva sute de turci, luati prin surprindere la Iasi si la Galati, s-au apucat de jafuri n toat tara. Cei mai mari boieri moldoveni, nrevznd dezastrul, au fugit n strintate, chiar de cum a nceput aventura, lundu-i cu ei pe toti ai casei128. n Muntenia, era alt situatie. Numaidect dup moartea lui Alexandru Sutu, cei trei mari boieri care asigurau cimcnia, Grigore Ghica, Grigore Brncoveanu si Barbu Vcrescu, toti trei afiliati la Eterie, ncheiaser o ntelegere tacit cu slugerul Tudor Vladimi-rescu, fost comandant de panduri si vtaf de plai (subprefect al unui judet de munte); era, de asemenea, locotenent al armatei ruse si dup istoricii greci si el afiliat la Eterie, ca s ridice poporul si s alctuiasc o armat. Chiar de cum a sosit n Oltenia, Tudor lanseaz o proclamatie cuprinznd revendicri cu caracter att social, ct si national. La nceputul lui martie, pornea n mars spre Bucuresti, n fruntea a 8 000 de panduri. Divanul din Bucuresti s-a speriat si 1-a trimis naintea lui pe boierul Nicolae Vcrescu, care, ca s-1 opreasc din drum, a fcut apel la patriotismul" lui. Mnia lui Tudor a izbucnit n rspunsul pe care i 1-a dat: ...ci pre semne Dumneata pre norodu, cu al cruia snge s-a hrnit si s-a poleit tot neamul boieresc, l socotesti de nimic; si numai pre jefuitori i numesti patria; mcar c eu nici asupra acestei tagme nu snt voitor de ru, ci nc mai vrtos le voiesc ntregimea si ntrirea privilegiilor [...]. Dar cum nu socotiti Dumneavoastr c patria se chiam norodul, iar nu Tagma jefuitorilor? si cer ca s-mi arti Dumneata ce mprotivire art eu mprotiva norodului? C eu alta nu snt dect numai un om, luat de ctre tot norodul al trei, cel arnrt si dosdit din pricina jefuitorilor, ca s le fiu chivernisitor n

297 treaba cererii drepttilor; iar tagma jefuitorilor, cci nu le place una ca aceasta, a ridicat arme de moarte asupra patriei si a ticlosului norod"129. La 21 martie 1821, si fcea intrarea n Bucuresti, de unde cei mai multi boieri fugiser. Armata lui Ipsilanti a venit si ea s poposeasc la portile Bucurestilor. Cele dou tabere se observau, fr s se contopeasc; nentelegerea fundamental a aliantei era tot mai vdita: Ipsilanti l considera pe Tudor eterist, credea c pentru Eteric adunase toat armata aceea pe care, fr nici o conditie, o va pune sub ordinele sale; Vla-dimirescu socotea c este cpetenia aleas de popor, ca s lupte alturi de celelalte popoare crestine din Balcani, ns numai n interesul neamului su. Urmrise cu atentie lupta srbilor, avusese legturi cu Karageorge; exemplul srbesc era, dup ct se pare, mai aproape de conceptiile sale dect scopurile cetoase ale fanariotului, pe care nu avea de ce s-1 aib la inim. Cei doi brbati s-au ntlnit la 6 aprilie 1821, amndoi fiind nsotiti de oameni narmati; ntre ei, domnea nencrederea. La ntrebarea cea mai important: rusii vor interveni? Ipsilanti rspunde n doi peri. Pn una alta, se iau cteva msuri, ns doar n linii mari: si mpart administratia trii, la Ipsilanti cad judetele din nordul Munteniei, la Tudor, sudul Munteniei si toat Oltenia; pe deasupra, acesta tine, la Bucuresti, ostatici mai curnd dect colaboratori, pe cei ctiva boieri din Divan care nu fugiser. Cnd se afl vestea c tarul se dezice de miscare si c suveranii crestini au dat Portii dezlegarea de a nbusi revolutia, ambele tabere ncremenesc, n fata amenintrii turcesti, cele dou armate se misc, paralel, nspre nord-vest, ctre munti si ctre mnstirile ntrite din Oltenia. Constient c fusese nselat si trgnd ndejdea s mpiedice interventia turcilor n Muntenia, Tudor trimite soli la pasii de pe Dunre, spunndu-le c poporul din Muntenia nu cere dect restabilirea vechilor libertti si dreptul de a-si alege singur dregtorii. Turcii rspund c, mai nti, trebuie sa depun armele, ncurcat treab! Demersurile lui, cunoscute de Ipsilanti, sporesc nencrederea de ambele prti, n timp ce locotenentii lui Tudor snt cuprinsi de neliniste. Pe lng toate acestea, nenduplecat cnd era vorba de disciplin, n tot timpul marsului, Tudor fusese de o asprime vecin cu 298 niziniea. ntr-o sear, patru din cpitanii si nu au rspuns la che-C area lui; a doua zi, unul dintre ei, Urdreanu, unul din putinii fii , k0{er din armata sa, un tnr frumos ca un arhanghel si foarte ndrgit de panduri, este executat fr judecat. A doua zi, cnd sosesc rincipalii locotenenti n delegatie cu trimisii lui Ipsilanti la conacul rolestilor, unde se afla tabra lui Vladimirescu, trupul tnrului c-, oitan spnzur de creanga unei slcii. Oamenii lui Ipsilanti l vor putea aresta pe Tudor fr ca cineva din tabra lui s miste un deget. La cartierul general al lui Ipsilanti, avea s fie dat pe mna a doi ofiteri greci, care, dup ce 1-au schingiuit, 1-au cioprtit cu sabia si i-au aruncat cadavrul ntr-un put, lng mnstirea Trgoviste. Acesta a fost jalnicul sfrsit al cpeteniei revolutionare a celor din Muntenia. Ar fi putut, ca un Karagheorghe sau ca un Obrenovic, s-si elibereze neamul si s creeze o dinastie. A avut soarta lui Masaniello. Tip aspru de mosnean din muntii Olteniei, a urcat primele trepte ale ierarhiei boieresti si a asigurat, ani de-a rndul, administratia unei plsi; a comandat pandurii sub ordinele naltului comandament rusesc, dovedind un simt ascutit de organizare si disciplin. Era nvtat si, cu sigurant, avea darul scrisului: proclamatiile, ca si scrisorile sale, au o fort de expresie, o violent stpnit si nlttoare, care, chiar si astzi, mai pstreaz parfumul locului si mirosul de praf de pusc. Curajul lui era legendar, Ion Ghica

povesteste, ntr-una din scrisorile ctre Alecsandri, spusele btrnului/w/covwj'c lonit Cegan, care slujise sub ordinele lui Vladimirescu n timpul rzboiului din 1806-1812: Stii dumneata, domnule, ce om era cpitanul nostru Tudor? El, care nu rdea niciodat, cnd auzea c vin turcii asupra noastr, c se npustea pgnii ca vijelia, cnd cu gndul nu gndeai, el de bucurie ncepea s cnte si s joace ca un copil. Intra n foc, domnule, parc-ar fi mers la nunt." De ce oare n-a izbutit? Poate c, de la nceput, unele lucruri n-au fost prea limpezi. Lupta lui era o lupt national si totodat social. Pe plan national, ar fi vrut s scape tara att de greci, ct si de turci, oizuindu-se pe sprijinul rusilor, dar, n mprejurrile date, lipsit de sprijinul rusilor, s-a trezit c toti i snt dusmani, si a pierdut. Pe plan social, dorinta lui de reforme era vdit, iar ura de ciocoi si de bo-!eri izbucnea la fiece vorb. 299 Si totusi, s-a nvoit s intre n joc: a cutat s se mbogteasc din negot si, ntructva, a reusit; si-a construit o cul ca ale boierilor, iar n biserica pe care a ridicat-o n sat a pus s fie zugrvit pe fresc asemenea tuturor ctitorilor, mbrcat n haine boieresti, n cele ctev luni de revolutie biruitoare, cnd detine puterea la Bucuresti, nbus cu asprime orice ncercare de rscoal trneasc, de jaf sau de rzbunare mpotriva boierilor; mai mult dect att, negociaz cu boierii din Divan si cad la nvoial, ntruct socotea c nu se va putea lipsi de ei la crmuirea trii. Astzi, pare lucru sigur c se gndea s pstreze puterea si, cum singura form de putere suprem, pe atunci, era cea a domnitorului, a tras fr ndoial ndejde s fie el nsusi ales domnitor. Doar poart pe cap islicul alb, culoarea domnitorilor! Sii las pe cei din jur s-i zic Domnul Tudor"! Mai este ceva care ni se pare c trdeaz ambitiile sociale ale Vladimirescului: n vreme ce toat lumea i d prenumele popular Tudor, el semneaz ntotdeauna Teodor, form pretioas, bisericeasc sau strin. Aceste contradictii 1-au dus pe Tudor Vladimirescu la pieire. Poate c nu sosise nc timpul pentru ceea ce voia el s fac. A dat nastere unei mari sperante, ns, n afar de ctev mii de panduri, nu a reusit s ridice masa tranilor de la sate, la care mesajul lui nu a ajuns att ct trebuie. Alt semn de slbiciune: snt prea multi strini n armata lui; aproape toate corpurile de cavalerie snt alctuite din arnuti si din srbi. In afar de ctiva cpitani de panduri, principalii si locotenenti care fac legtura cu Eteria si cu boierii snt strini: fratii Macedonschi si Hagi Prodan snt srbi, Farmachi, lordache Olimpiotul si Diamandi Giuvara snt aromni. Iar cnd avea s fie silit s aleag, ei nu vor fi alturi de el. Clasa pe care s-ar fi putut sprijini dar creia nu-i apartinea , cea a negustorilor si mestesugarilor, burghezia care abia se nstea, n momentul acela nu era ndeajuns de structurat ca s reprezinte o fort politic. Situatia va fi cu totul alta peste un sfert de veac, atunci cnd capii revolutiei de la 1848 de altminteri, toti fii de boieri sau intelectuali se vor bizui, la orase, pe o mas de manevr alctuit din ntreaga burghezie, mic sau mare, iar, la sate, pe o trnime trezit Ia noile idei si care stie care-i snt drepturile. Poate c aici se va simti adevratul rol al lui Tudor Vladimirescu: n legenda care s-a creat, legend ce va creste pn la dimensiunile unui mit, n imaginatia popular si n literatur, si din care se vor nutri furitorii Romniei moderne. 300 Dup disparitia lui, pandurii vor fi foarte descumpniti. Unii dinei se vor altura trupelor lui Ipsilanti, un alt grup, condus de fra-ie lui Tudor, va fi nimicit de turci n muntii Olteniei; cei mai multi 'veau s apuce care ncotro... Ct despre armata lui Ipsilanti, ea va f zdrobit de turci, la 19 iunie 1821, n lupta de la Drgsani, cnd Mavroforii" din batalionul sfnt" se vor lsa ucisi pn la unul. Iar "eful lor se va retrage, lipsit de glorie, n Transilvania, unde va fi nchis de austrieci.

Lupta va continua, cu ceva mai mult noroc, chiar n Grecia, fiind tot mai sustinut de curentul liberal din Europa apusean, pn ce interventia Frantei, a Angliei si a Rusiei, care s-au unit n acest scop, impune Turciei crearea primului embrion al unui regat grec independent. n Principate, turcii aveau s nceap o represiune din cele mai sngeroase mpotriva tuturor celor bnuiti de a fi participat, direct sau indirect, la revolt. Un trdtor al Eterici, fostul comandant-sef al ar-nutilor din Muntenia, Bimbasa Sava, l va sprijini pe Kara Ahmed Efendi, chehaia-bey al pasei din Silistra, ca s pun mna, prin trdare, pe fostii si tovarsi, si, astfel, s lichideze ultimele cuiburi de rezistent. La mnstirea Cozia, unde s-a nchis cu 70 de arnuti, serdarul Diamandi Giuvara se las ademenit de fgduielile lui Bimbasa Sava si se pred mpreun cu oamenii si. Snt capturati si trimisi n lanturi la Constantinopol, unde snt decapitati, la 14 august 1821. n Moldova, lordache Olimpiotul si Farmachi s-au retras cu 500 de oameni la mnstirea Secu. Rezist 13 zile, pn ce toat cldirea este cuprins de flcri. lordache este aruncat n aer cu un butoi de pulbere, Farmachi este prins si va fi decapitat la Constantinopol. ns Bimbasa Sava avea s-si primeasc pedeapsa cea dreapt pentru trdare. Chemat la Bucuresti, la 6 august, ca s fie rspltit, de ctre chehaia-bey, n casele marelui logoft Stefan Bellu (care nu snt altele dect fosta resedint a lui lenchit Vcrescu, descris de episcopul de Arges), este nchis acolo si mcelrit mpreun cu toti nsotitorii lui. Dup care, n oras, se porneste o adevrat vntoare de oameni: beiul a fgduit oamenilor si cte o mahmudea de fiecare cap de arnut. O piramid de capete se adun n curtea logoftului Bellu. Si cine ar fi putut spune c erau numai capete de arnut! Mcelul nu va nceta dect n urma demersurilor repetate, pe lng V' fcute de consulul Austriei, care amenint c va cere interventia 301 armatei austriece, deoarece, printre victime, fuseser si supusi austrieci... Peste tot pe unde trecuser trupele de ocupatie, nu se vzuser dect jafuri, omoruri, violuri, incendii. Boierii, mari si mici, toti cej care putuser fugi, se refugiaser n strintate: cei din Bucuresti, ^ Transilvania, cei din Iasi, n Bucovina. Boierii care fuseser surprinsi n casele lor de la mosie nu se puteau bucura de oarecare siguranta dect gzduind (si pltind) un soldat turc ce le slujea de chezas. Ocupatia avea s dureze un an ntreg. Si iat c, n mijlocul acestor drame, al acestei terori mocnite putea s apar si o ntmplare neobisnuit; printre mrcini, o floare mititic. Este cazul nemaipomenitei ntmplri scrise de Radu Rosetti, n ale sale Povesti moldovenesti, dup o scrisoare gsit, n mod neasteptat, ntr-un teanc de hrtoage vechi cumprate de la un anticar din Iasi... Sntem n 1820. Frumoasa Mrioara A. autorul, care fcuse legmnt s nu-i spun numele, voia poate s sugereze c fata se trgea din vechea familie Arbore, stins ntre timp fusese mritat, mpotriva vointei sale, cu un grec mult mai n vrst dect ea. Divortase cu primul prilej si, de atunci, schimba tot timpul ibovnicii. Unul dintre ei a prins-o ns n mreje: era un grec tnr, sosit de curnd de la Constantinopol, o dat cu suita domnitorului Mihai Sutu, Ni-colae Nerulos. Se spunea c snt gata logoditi cnd, lovitur de teatru, lumea bun din Iasi afl c Nerulos este logodit cu o foarte tnr grecoaic, Zoe, fiica unui bancher bogat, Anton Soter Drcos. Mrioara, desi ndurerat iubea pentru prima oar , se retrage cu demnitate. n primvara anului 1821, nainte s se fac nunta, izbucneste revolutia greceasc. Nicolae este un eterist nflcrat, ba chiar, uneori, slujeste de curier ntre domnitorul Mihai Sutu, legat, pe ascuns, de Eterie, si beizadeaua Alexandru Ipsilanti, aflat de partea cealalt a Prutului, n Basarabia, n timpul unei astfel de cltorii, trsura lui Nerulos se izbeste, n goana cailor, de cea a unui besliaga turc si i sfrm

o roat. Accident de circulatie", chiar de pe vremea aceea! Se iau la ceart si btrnul besliaga, mnios nevoie mare, ia biciul din mna surugiului su si-1 plesneste peste fat pe tnrul grec. Acestuia i se urc sngele la cap: scoate pumnalul de la bru si-1 nfige n trupul turcului, care cade mort. Pentru o raia a mprtiei uciderea unui musulman, care, pe deasupra, este un nalt slujbas, nsenina 302 gn la moarte. Dar ce ne mai pas, revolutia se apropie, grecii VOT fi liberi! Nicolae Nerulos sare n trsur si porunceste surugiilor s dea bice cailor. i c Istoria avea s hotrasc altfel. Stim care a fost jalnicul sfrsit al aventurii lui Ipsilanti n Principate, pe care acum turcii le ocup n mare grab. Tnrul aga Ibrahim l caut cu nfrigurare pe un anumit Nicolae Nerulos, ucigasul tatlui su. A aflat c, n ultima vreme fusese prefect de Neamt nu putea lupta, deoarece se lovise cznd de pe cal. Turcii pun ieniceri si beslii n toate satele; la conacul din Drmnesti, ai crui stpni, prieteni de-ai lui Nerulos, au fugit n Transilvania, snt cinci. Nicolae Nerulos, logodnica Iui, printii acesteia si doi servitori tigani triesc, ca si ziditi, ntr-un apartament mic de tot, nestiut de nimeni, ntre zidul exterior al casei si un perete fals: n aceast parte a casei, comunic trei caturi, pe scri si prin chepenguri, de la primul cat pn n pivnit, de unde vtaful aduce, n fiecare noapte, ap si hran celor ziditi acolo. La parter, ascunztoarea este n dreptul sobei din buctrie. Aici, vom asista la o dram: toamn trzie, frigul a venit prea devreme; strjerii turci umplu vatra cu trunchiuri de copaci si aprind focul. Dup cteva ceasuri, se aud niste bti nfundate, repetate, n perete. Merg de jur mprejurul conacului nici urm de om sau de animal. Loviturile se nmultesc. Deodat, turcii pricep ce se ntmpl; cu securea si cu trncopul dau jos peretele. Cei sase snt acolo, mai mult morti dect vii. Printr-o nefericit ntmplare, greu de nchipuit, cele dou chepenguri, cel de sus si cel de jos, se ntepeniser, nct nenorocitii fuseser nghesuiti n locul acela strimt, de la nivelul parterului, n spatele sobei. Fuseser ct pe-aci s moar nbusiti, doamna cea btrn lesinase, cnd unul din tigani ncepuse s strige si s bat cu pumnii n peretele interior. . . Chemat n grab din oras, Ibrahim-aga 1-a recunoscut numaidect pe ucigasul tatlui su, care nu a tgduit nimic. Verdictul a fost dat pe loc: Nerulos si socrii lui aveau s fie executati a doua zi, iar tiganii btuti crunt cu biciul; Zoe, grecoaica cea mic, cu ochi negri, ya mtra n haremul lui Ibrahim. In cruta care-1 ducea, legat n lanturi, la Piatra Neamt, Nerulos se chinuia s gseasc ceva ca s apere cinstea logodnicei sale: alt gwd n-avea. Dar ce s fac? Ajuns n curtea nchisorii, la Piatra, a avut o licrire de sperant: printre cei din gard, recunoscuse un ''iar turc cruia i salvase viata cu cteva luni mai nainte, cnd vo303 luntarii lui Ipsilanti voiser s-1 ucid. Dar si mai aducea oare amin, te de el? Si-a adus. Putin dup aceea, tnrul se va strecura n temnit si i se va arunca la picioare: ce putea face ca s-i arate recunos. tinta ce-i purta? Nerulos i-a cerut s-i aduc o pan si hrtie si S duc o scrisoare n oras; avea s-i scrie Mrioarei A., stiind c se refugiase n orasul acela de provincie, unde fratele ei fusese numit ispravnic. A scris scrisoarea, punnd tot sufletul: o ruga pe Mrioara s-1 ierte pentru purtarea lui josnic si s fac tot ce-i va sta n py. tint ca s salveze, nu viata lui, ci onoarea logodnicei. Trebuia s fac ceva ct mai repede, n cteva ceasuri. (Descoperind, din ntrn-plare, scrisoarea, n 1887, Rosetti a putut reconstitui aceast nemaiauzit poveste.) Mrioara n-a stat la gnduri. S-a sftuit cu fratele ei; si-au dat seama c singura cale posibil era s ncerce s rscumpere fata. Mrioara avea la ea 3 000 de piastri, fratele i-a mai dat nc 2 000. La nevoie, se vor ndatora, de cumva pretentiile turcului vor fi mai mari. Trebuia s caute s-1 vad nentrziat, ceea ce a si fcut, dup ce s-a gtit cum a putut mai frumos. Era, s nu uitm s-o spunem, o femeie de o frumusete strlucitoare, cu pielea alb-trandafirie, ochii albastri, prul lung, blai. Mrioara

a nteles numaidect c turcul, vznd-o, n-a rmas nesimtitor. Si-a folosit toti nurii ca s-1 nduplece; apoi i-a spus c Zoe este verisoara si foarte draga ei prieten; c este gata s fac orice ca s-o rscumpere. I-a oferit turcului 3 000 de piastri. Acesta a rmas neclintit. 4 000... 5 000 de piastri... Mrioara ncepuse s se ndoiasc de izbnda ncercrii sale. Arunci, ct? Nu avea nevoie de aurul ei. Pe ea o voia: o noapte n patul lui si-i va da fata. Se ncheie trgul, turcul si tine fgduiala. Iar a doua zi, tnrul aga era att de ndrgostit, nct Mrioara, pentru nc o noapte, a scpat si viata fostului ei iubit. Ct de greu i venea lui Ibrahim, unui Credincios ca el, s ncalce legile cele sfinte care cer rzbunarea cu vrsarea sngelui pentru moartea unui printe! Noptile ce au urmat, Mrioara a cptat viata si libertatea si pentru ceilalti prinsi. Gurile rele spuneau, mai trziu, c, dup retragerea trupelor turcesti din Principate, tnra doamn s-ar fi dus la Constantinopol si c unora li se pruse a zri, privind din palatele Fanarului, silueta ei, seara, pe caicul lui Ibrahim-pasa, alunecnd lenes pe apele linistite ale Cornului de Aur130. 304 CAPITOLUL AL NOULEA Renastere sub domnii pmnteni La orase, se trieste ca la Paris; bonjuristi" si farmazoni". Revolutie n arte si n literatur: influent german, influent francez. Alfabetul de tranzitie". Noua ocupatie rus si Regulamentul Organic, 1828-1834. Soarta tranilor sub noul regim. 1848: poeti si revolutionari; zorile vremurilor noi. Revolutia greceasc, pe de o parte, caracterul antigrecesc al miscrii lui Vladimirescu, pe de alta, au avut un prim rezultat pozitiv: sfirsitul regimului fanariot n trile romne. O not comun a puterilor europene, din 14 martie 1822, punea turcilor n vedere s evacueze cele dou provincii; totodat, delegatii ale marilor boieri din Moldova si Muntenia prezentau Portii revendicrile lor privitoare la vechile libertti ale trii. Cel putin una din ele a fost satisfcut: repunerea pe tron a domnitorilor pmnteni. La 13 iulie 1822, Poarta i numea, simultan, pe Grigore Dimitrie Ghica n Muntenia si pe Ion Sandu Sturdza n Moldova. Aveau s domneasc mai putin de sase ani, pn la izbucnirea noului rzboi rusoturc. Amndoi fceau parte din grupul de mari boieri crora li se poate spune nationalisti". Grigore Ghica era fiul marelui ban Dimitrie Ghica, seful partidei nationale" din Muntenia la sfirsitul secolului al XVIII-lea, si al unei Vcresti. Ion Sturdza, a crui alegere fusese oarecum neasteptat, era un boier btrn cu idei surprinztor de avansate" pentru vremea sa. Lui i va fi mai greu dect celuilalt s se impun clanului marilor boieri, multi dintre acestia refuznd chiar s se ntoarc din exilul lor bucovinean atta timp ct va fi el pe tron. Sturdza va crmui cu ajutorul unor boieri de a doua si a treia clas, cu exceptia lui lordache Catargi, cel care avusese o misiune secret la Paris, n 1810, si fusese arestat de rusi la ntoarcere (ntruct s-ar fi gsit la el dovezi cum c ar fi fost afiliat la francmasonerie). De aceea, se spune despre Sturdza c este nconjurat de crvunari (carbonari). Caracteristica principal a domniei primilor domnitori pmnteni va fi accelerarea procesului de occidentalizare. Un numr tot mai mare de tineri, boieri sau burghezi, vor studia n strintate, n Italia, Germania si, mai cu seam, n Franta. Influenta francez, nu numai 307

asupra ideilor politice, asupra dreptului, asupra literaturii si chiar si asupra limbii, este preponderent de fapt, cvasiexclusiv. Francezul de astzi nu mai are dect o idee foarte vag despre ceea ce a reprezentat influenta francez n Europa n secolul al XVIII-lea si n prima jumtate a secolului al XlXlea. De la Lisabona la Petersburg, de la Stockholm la Atena, moravurile, institutiile, gndirea, limba au suferit, pretutindeni, mari transformri provocate de ptrunderea modelului francez, ns nicieri n Europa influenta francez nu va fi fost mai adnc si mai durabil dect n trile romne. Se poate spune fr exagerare c, vreme de peste un veac, de la nceputul secolului al XlX-lea si pn dup primul rzboi mondial, romnii au fost literalmente colonizati" de francezi fr prezenta colonizatorului. Avem probabil de a face cu cea mai frumoas reusit a influentei prin cultur nregistrat de istoria modern. Admiratia romnilor pentru Franta, n secolul al XlX-lea, nu se poate compara dect cu aceea a romanilor pentru Grecia n primele secole ale imperiului, sau cu aceea a japonezilor din secolele al Vlllea-al VUI-lea pentru China. Asa cum scria Elena Vcrescu, n Memorial sur le mode mineur, legtura romnilor cu Franta a fost un caz pasional". Aidoma omului care-i gata s se nbuse ntr-o ncpere fr aer, romnul, dup veacuri de izolare, era ca nucit, ca ametit de aerul proaspt, cnd ferestrele s-au deschis pentru el ctre Occident. Deosebirea esential dintre aculturatia" romnilor si cea a rusilor, cu un secol mai devreme, sub Petru cel Mare, const n aceea c romnii au fcut-o spontan si aproape cu pasiune, pe cnd n Rusia ea se fcuse din porunc de sus si sub amenintarea cnutului. Si cum rusii, ca toti ceilalti europeni, adoptaser franceza ca limb de comunicare international, si chiar ca limb de salon n lumea aristocrat, s-a produs un fenomen paradoxal: chiar n momentul n care Rusia devenise principalul obstacol n fata preponderentei franceze n Europa, tot Rusia, n perioadele cnd a ocupat Principatele, era unul din catalizatorii" culturii franceze n trile romne. Cu toate c, n Germania, se afla un mare numr de studenti romni, faptul acesta n-a frnat n nici un fel si nici mcar nu a concurat ptrunderea francezei ca limb de salon", nici influenta Frantei n domeniul ideilor politice, al structurilor administrative si al dreptului, n schimb, literatura si gndirea german au avut o influent foarte profund asupra poetilor si a filozofilor. 308 Urmrile acestea se fac ns simtite mai trziu, adic atunci cnd ocesul de integrare n cultura apusean avea s fie mai naintat. De f nt formarea dup modele germane putuse fi vzut la intelectualii mni de peste Carpati, n Transilvania aflat sub stpnire habsbur-ic Acolo, scoala austriac contribuise la mplinirea celor dinti vo-atii dg istorici si de gramatici moderni" (asa cum se ntmplase si cu croatii, slovenii si srbii din Voivodina), precednd cu o jumtate de veac aparitia studiilor de nivel asemntor n Muntenia si n Moldova. Mai trziu, n a doua jumtate a secolului al XlX-lea, ntr-un moment de mare efervescent, aproape de maturitate a inteligentei" romnesti moderne, putem spune fr s exagerm c influenta scolilor de gndire din Germania romantic a fost preponderent n tot tinutul romnesc (nu s-a ntmplat oare acelasi lucru n ntreaga Europ?). Va fi destul s constatm c cei trei brbati care domin literatura romn de la sfrsitul secolului al XlX-lea: Eminescu, Ca-ragiale si Maiorescu au toti trei o formatie fundamental german. Studentii primii snt semnalati la Paris n jurul anului 1800, si numrul lor va spori ntruna, mai ales dup 1830 nu snt singurii care aduc lumina si moda din Apus. Gazetele snt cutate cu nfrigurare, cu precdere cele frantuzesti jurnalele de mod ne-fiind nici ele uitate! Se constituie adevrate retele de cititori, deoarece abonamentul este scump. Abonamentele se fac la Viena, chiar si pentru jurnalele frantuzesti, cci posta austriac aplic tariful ntreg periodicelor care nu snt cumprate n Austria. Asa

se face c un abonament la Journal des Debats sau la Le Constitutionnel sau la La Presse cost, la Iasi, 120 de franci pe an, dac abonamentul este fcut la Viena, fat de 180 de franci, dac este fcut direct la Paris. Se deschid cabinete de lectur, la Iasi si la Bucuresti, si, cu-rnd, ncepnd cu 1829, va exista o pres national: Curierul Romanesc (1829), Albina romneasc (1829), Gazeta Teatrului National (1835) etc. Toate acestea snt redactate n romn si n francez Si, ncepnd cu 1849, la Bucuresti vom avea o gazet scris numai n frantuzeste: Le Journal de Bucarest. Dup jurnale, vine rndul literaturii. Asistm, mai nti, binenteles, la o adevrat frenezie a traducerilor fr ca alegerea s fie totdeauna bine fcut. Unele din traducerile acestea circulau n manuscris, si aproape toate erau fcute de boierii cultivati. Cel mai harnic dintre ei se pare c a fost marele vornic din Moldova Alexandru Beldiman (autorul Jalnicei Tragodii, oper mediocr, scris n 309 romneste, despre evenimentele din 1821); tradusese, ntre altele Oreste de Voltaire, o Istorie a lui Numa Pompilie, dup Florian, sj chiar si Istoria Cavaleriului de Grie si a iubitei sale Manon Lesco (unde numele proprii transcrise fonetic n romneste fac astzi yn efect destul de caraghios e vorba binenteles de celebrul roman al abatelui Prevost, Manon Lescauf). Cnd se poate, lumea citeste, de asemenea, direct n frantuzeste-unii ncep s-si alctuiasc biblioteci, cea mai vestit fiind cea a Iul Nicolae Rosetti-Rosnovanu, de la Stnca, n care se gsesc operele tuturor filozofilor" din Secolul Luminilor": Voltaire, Rousseau Helvetius, Fontenelle, Montesquieu, Diderot, d'Alembert, Condillac', Mably, Puffendorf etc. Snt nfiintate biblioteci publice, cel mai adesea la librarii care nv prumut crtile acas, n anii 1830, din cele patru librrii din Iasi, trei nu vnd dect crti frantuzesti. S citm nc un autor din secolul al XVIII-lea astzi, cu totul uitat de istoriile literare contele de Oxenstiern: Pensees, refle-xions et maximes morales a fost o carte de cpti pentru boierii moldovalahi131. Timpul trece, gusturile se schimb, snt preferati romanticii. La Bucuresti, n catalogul librriei lui Frederic Walbaum, n 1838, apoi n librria deschis n 1846 (ce scandal!) de fiul boierului Constantin Rosetti, se gsesc romane de Paul de Kock, Eugene Sue, Doamna Cottin, Doamna Ancelot, Frederic Soulie, Roger de Beauvoir; dar si de Alexandre Dumas, George Sand, Chateaubriand, Lamartine, Victor Hugo, Vigny, Musset, Balzac. Se mai gsesc si colectii de piese de teatru si repertorii pe genuri de piese: vodeviluri, comedii, drame si tragedii, melodrame, opere si chiar si Le thetre franqais au Moyen ge de Monmerque si Michel! , nct cele mai multe piese jucate la teatru se aflau, foarte curnd, la ndemna cititorilor... Adevrul este c, att la Iasi, ct si la Bucuresti, teatrul francez cunostea un succes neobisnuit si putem considera c el a avut o mare nrurire asupra ideilor si moravurilor societtii moldovalahe. Se ncepuse, modest, cu trupe de amatori. Am vzut c domnita Ralu Caragea si crease un mic teatru la Bucuresti, n 1818, dar piesele nc mai erau jucate n greceste, n schimb, la Iasi, elevii Academiei Domnesti dduser de cteva ori, n 1814, n greceste si 310 frantuzeste, spectacole cu Moartea lui Cezar de Voltaire. Pilda lor a fost urmat de elevii scolii particulare a francezului Lincourt. n 1816, "n palatul hatmanului Constantin Ghica, se d, n francez, Alzira de Voltaire, si, n acelasi an, o mic pies, n romneste, de Gheorghe A sachi, Mirtil ti Hloe, adaptat dup o pastoral de Gessner si Florian; iar faptul c trei tineri boieri (doi Ghiculesti si un Srurdza) jucau ntr-o pies n romneste trebuie s fi prut att de nemaipomenit, ;nct mitropolitul Veniamin Costache a tinut s fie si el de fat.

Vom vedea, dup aceea, trupe strine de teatru perindndu-se n cele dou capitale. Nu toate snt frantuzesti. Snt si italienesti, nemtesti si chiar si poloneze... ns marele eveniment avea s fie nfiintarea la Iasi, de ctre fratii Baptiste si Joseph Foureaux, a unui teatru frantuzesc permanent, ntr-o fost cas boiereasc. Este mare ct Teatrul de Varietti din Paris, al crui nume l si poart: parter, benoar, trei rinduri de loji si o galerie. Consulul Frantei, Duclos, scrie c asa ceva n-ar strica n orasele noastre de provincie", iar Raoul Perrin: Moldovenii au un teatru francez unde snt prezentate cele mai bune vodeviluri de la noi. Teatrul acesta este permanent si foarte cutat. Actorii snt destul de buni si multe din orasele noastre de provincie nu au asa ceva." S mai spunem si c reprezentatiile nu erau doar vodeviluri, n repertoriul teatrului de la Iasi, gsim melodrame ca Treizeci de ani din viata unui juctor de crti de Ducange si Dinaux, opere comice cum ar fi Cabana de la munte de Scribe si Melesville, pe muzic de Adolphe Adam, Fra Diavolo de Scribe si Auber, Doamna n alb de Scribe si Boi'eldieu, Domnisoara de Belle-Isle de Alexandre Dumas si, de acelasi autor, Tereza, n vreme ce, tot atunci, la Bucuresti, se d Angelo, tiranul Padovei, dram n trei zile" de Victor Hugo; mai fuseser vzute, ns traduse n romneste, Avarul lui Moliere si Britannicus al lui Racine. S-ar putea s par surprinztor c Iasii, mult mai mic si mai putin populat dect Bucurestii, au putut tine atta vreme vreo douzeci de ani un teatru francez permanent, n timp ce capitala Munteniei nu avea asa ceva. Faptul trebuie pus, probabil, pe seama sprijinului sustinut dat de Mihai Sturdza prin subventiile lui, precum si a abonamentelor, foarte scumpe, pe care nu soviau s le plteasc membrii 311 naltei societti moldovenesti, mult mai frantuzit dect cea de la Bucuresti observatie fcut de multi cltori francezi. Saint-Marc Girardin, de pild, gsea n Moldova mai mult aristocratie" dect n Muntenia, iar Iasii treceau naintea Bucurestilor prin purtrile alese si distinctia persoanelor din saloanele sale. Orice va fi fost, n cele dou capitale, prin saloane si la Curte, curnd, nu se mai vorbeste dect frantuzeste. La Iasi, ca si la Bucuresti scrie Raoul Perrin , se vorbeste frantuzeste n toate familiile ct de ct alese. Moldovalahii au chiar o oarecare pretentie n aceast privint, iar domnitorii vor ca la curtea lor s fie folosita n primul rnd limba francez." Iar Thouvenel, ctiva ani mai trziu, scrie: La Bucuresti, un francez este srbtorit ca un prieten, ca un compatriot, si, adesea, ntr-un salon unde lumea st de vorb n limba noastr, unde se vorbeste despre noi, despre literatura noastr, despre Paris, acest mare focar de lumin ce se rspndeste n Europa, te ntrebi dac Valahia este ntr-adevr desprtit de el de attea tri v| unde obiceiurile si ideile franceze au mai putin nrurire." Billecocq, consulul Frantei, descriind un bal la domnitorul Alexandru Ghica, este ncntat de chipurile cu trsturi frumoase, de eleganta si farmecul purtrilor, de strlucirea spuselor acelor doamne valahe, ntr-o limb curat si subtil! Snt vorbite toate limbile din Europa, produse din toat lumea contribuie la bogtia podoabelor lor, fr a le uita pe cele de la Paris, dintre care, cele mai noi, cele mai frumoase, cele mai proaspete, se gsesc tot timpul n prvliile frantuzesti din Bucuresti; nicieri n Europa nu se vede un spectacol att de mret ca la curtea domnitorilor valahi si moldoveni, ntr-o zi de srbtoare. Toti strinii mi s-au prut la fel de mirati si de ncn-tati ca si mine." Din fericire, imitarea Frantei nu se oprea la acest aspect superficial si frivol dar care avea rolul lui n avntul influentei franceze. Studentii, mai ales cei ce se ntorceau din Franta, aproape toti, oricare le-ar fi fost obrsia, erau cuceriti de ideile democratice. Am vzut, apoi, c multi tineri din familii mai srace s-au putut bucura de generozitatea vreunui protector ca s fac studii la fel ca si cele fcute de copiii de familie" si, adesea, erau mult mai silitori dect acestia.

Mai exista si o alt cale de nsusire a culturii occidentale, aparent cu totul independent de influenta francez, dar care tintea ctre acelasi scop: este vorba de scoala latinist din Transilvania. Am pomenit ceva, n treact, despre unirea unei prti a bisericii ortodoxe din Transilvania cu biserica de la Roma, n 1700. Motiva312 tiile fuseser, evident, pur politice de ambele prti: Habsburgii, care, nu demult, prin tratatul de la Karlowitz, anexaser Transilvania, se aflau n prezenta unui mare numr de protestanti printre sasi, unguri si secui. Credeau c vor putea restabili un oarecare echilibru, cu sprijinul puternic al papalittii, legndu-i de Roma pe romnii ortodocsi, care alctuiau masa populatiei; la rndul lui, clerul romn spera s obtin aceleasi drepturi ca si clerul catolic, iar, pentru credinciosi, sfrsitul strii de asuprire n care erau mentinuti de veacuri de celelalte trei natiuni". Nu este locul aici s reamintim vicisitudinile, uneori dramatice, ale acestei Uniri. Episodul cel mai important a fost exilarea la Roma, la care fusese constrns n 1744, unul din episcopii uniati, Inochentie Micu-Klein, vinovat de a fi aprat cu prea mult nversunare si statornicie dreptul poporului su la egalitate cu natiunile minoritare din Transilvania. S amintim aici doar urmarea pozitiv, cea mai imediat a Unirii: contactul, ncepnd cu mijlocul secolului al XVIII-lea, al ctorva tineri seminaristi si, mai trziu, al altor studenti, cu Roma si cu Occidentul. Tinnd seama de situatia de inferioritate n care era tinut elementul romnesc din Transilvania, reafirmarea originii latine a limbii si a neamului a fost fermentul unei adevrate renasteri nationale si al unei treziri rapide la cultura apusean. Cercetrile lingvistice, gramaticile, primele culegeri de documente istorice, ncercrile de sintez vin unele dup altele cu o repeziciune si cu un entuziasm extraordinare. De aceea, scoala deschis la Blaj, cu autorizatia guvernului de la Viena, de ctre urmasul lui Inochentie Micu, episcopul Petru Aron, va fi nu numai un mare colegiu religios, dar si o adevrat pepinier de latinisti si de patrioti nflcrati132. Sub aceast influent, si ca o emulatie, jumtate din biserica transilvnean, ntoars la ortodoxism, va contribui, la rndul ei, la miscarea general (ntruct, mai presus de rivalitatea dintre cele dou biserici, fusese ntotdeauna spiritul de solidaritate national). Un brbat ca Gheorghe Lazr, pe care 1-am vzut, n Muntenia, ca apostol al nvtmntului romnesc, se trgea din clerul ortodox. Mai mult dect att, pilda este urmat n Principate: mitropolitii din Moldova si Muntenia, Veniamin Costache si Dosoftei Filitti, Wmit bursieri la Viena, si chiar si la Roma, pe urmele studentilor transilvneni, n sfrsit, noile scoli secundare nfiintate mai pretutindeni n Principate dup epoca fanariot fac aproape toate apel la profesori transilvneni, care transmit moldovenilor si muntenilor entu313 ziasmul lor tineresc si credinta nflcrat n destinele neamului mprtit si totusi att de adnc unit. Efervescenta intelectual a romnilor din Transilvania, care precedase deci cu mai bine de jumtate de veac desteptarea unei culturi nationale moderne n Principate, a cunoscut punctul culminant . punctul ei slab, totodat n ceea ce s-a numit scoala latinist". Obsedati de grija de a dovedi ungurilor si nemtilor originea latina a limbii romne, intelectualii transilvneni nu numai c adoptaser o ortografie etimologic (ca n limba francez), care slutea si desfigura cuvintele, dar introduseser si o multime de neologisme, prost adaptate, care fceau ca limba lor s devin de nenteles. Poetul moldovean Alecu Russo, care particip ca spectator la marea adunare de revendicri din mai 1848, de pe cmpia de la Blaj, unde veniser peste 40 000 de romni din Transilvania, constat cu mhnire c, n acea zi nlttoare, un singur lucru lipsea de la Blaj: graiul! Limba schimonosit si mbcsit de latinisme a reprezentantilor Inteligentei trecea pe deasupra capului srmanilor trani care de-acolo asteptau mntuirea..."

Din fericire, excesele scolii latiniste n-au avut urmri n Principate (cu exceptia, poate, unei scurte perioade din cariera literara a lui Eliade-Rdulescu, influentat de Italia). Literatura romn modern nu a cunoscut niciodat zbaterea dramatic si uneori paralizant pe care a cunoscut-o literatura greac modern, sfisiat ntre adeptii limbii populare si cei ai unei limbi literare savante, arhaizante, ancorat ntr-un trecut idealizat. Condus de un instinct sigur, ea a absorbit, treptat, un mare numr de neologisme, cu att mai usor de adaptat la caracterul limbii cu ct ele veneau, aproape ntotdeauna, din dou alte limbi neolatine, franceza si italiana. Paralel, pe msur ce ne ndeprtm de epoca fanariot, pe msur ce sistemul administrativ se occidentalizeaz, iar moravurile se schimb, limba scap, n mod firesc, ca de o zgur nefolositoare, de aproape toti termenii de origine turco-fanariot, de care fusese ntesat vreme de peste un veac, si nu mai pstreaz dect foarte putini, care, fapt semnificativ pentru un anumit subconstient colectiv, au alunecat, cu totii, ctre un sens peiorativ sau ironic. Chiar si astzi este destul s-i lipesti unei persoane (sau unui lucru) un epitet scos din vocabularul epocii fanariote ca s stmesti rsul, sau si mai ru zm-betul133. 314 De aceea, vedem dezvoltndu-se, chiar din anii 1820, o literatur modern, la nceput cu oarecare nendemnare, cazul unor poeti cum erau Costache Conachi, lancu Vcrescu (nepotul de fiu al lui lenchit) si rnai ales Eliade-Rdulescu, socotit, curnd, ca un scriitor aproape clasic, mpreun cu Grigore Alexandrescu si Vasile Alecsan-fai. Proza se rezum, mai nti, la scrieri istorice si politice, ns, n anii 1840, genul d, chiar de pe atunci, modele remarcabile pentru limba literar clasic" de la sfrsitul secolului al XlX-lea, datorit unui Koglniceanu sau unui Blcescu, apoi cu nuvela istoric a lui Costantin Negruzzi Alexandru Lpusneanu, prima capodoper pro-priu-zis literar n proz. Natura nonfacit saltus, fr ndoial, ns ea face, cteodat, pasi de urias, ntre romneasca lui Dionisie Eclesiarhul, care scrie pe la 1815, si cea a lui Negruzzi, care scrie pe la 1840, este o deosebire la fel de mare ca aceea dintre franceza lui Commynes si cea a lui Merimee. Limba se modernizeaz, se transform, putem spune c se transfigureaz si c absoarbe cu o nemaipomenit repeziciune mii de neologisme mprumutate de la Occident mai ales de la cel latin, nrudirea cu acesta cerndu-se afirmat, cci, dintr-o dat, faptul devenise important; n acelasi timp, n cercurile progresiste", se pune tot mai struitor chestiunea de a prsi alfabetul chirilic, folosit n trile romne nc din Evul Mediu, sub influenta bisericii bulgare. Lucrul acesta nu se va face de la o zi la alta. n ciuda entuziasmului celor mai tineri pentru latinitate", rezistenta celor mai vrstnici va fi destul de puternic pentru a mpiedica orice msur radical vreme de vreo douzeci de ani. De altfel, era firesc s fie asa: cititorul n vrst, care nu cunostea dect scrierea chirilic, strmba din nas la gndul de a nvta un alt alfabet, care, de altminteri zicea el -, nu se potrivea cu sunetele limbii noastre... Dac o gazet se hotrste, n anii 1840, s anunte c va fi tiprit cu litere latine, strneste atta nemultumire printre abonatii btrni, nct va fi nevoit s dea napoi. Atunci, n mod ciudat, noul alfabet se strecoar pe furis n acte, chiar si n cele oficiale, unde caracterele latine, uneori rnduri ntregi, snt amestecate cu cele chirilice ca de exemplu numele domnitorului n diplomele date de Gheorghe Bibescu. Prin urmare, abia mult mai trziu, pe la nceputul anilor 60, alfabetul latin va fi adoptat definitiv; pn atunci, va exista un soi de alfabet hibrid, un alfabet de tranzitie134. 315 O schimbare att de mare n institutii, mentalitti si obiceiuri sj ptrunderea brusc n limb a unui numr nemaipomenit de mare de neologisme nu se puteau face n mod perfect. Semidoctii, pedantii, o mare parte din mahalagii, o categorie ntreag din marginea burgheziei si din populatia de rnd a oraselor aveau s creeze, fr voia lor, cuvinte stlcite, termeni aproximativi, expresii gresite, un limbaj caraghios care, nc de pe la mijlocul secolului, va fi persiflat de un Alecsandri, iar, la sfrsit, va oferi vervei ucigtoare a lui Caragiale psreasca personajelor de comedie, devenite, ntre timp, legendare.

Un alt domeniu n care asistm la o mutatie brusc: artele plastice. Pictura de sevalet lipseste, practic, n trile noastre, pn n secolul al XlX-lea, ca de altfel n toate trile din sud-estul european de traditie bizantin. La sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul celui de al XlX-lea, sub influenta unui realism de origine occidental, portretele ctitorilor de pe frescele bisericilor pierd din rigiditatea lor traditional. Se va face un nou pas ar trebui s spunem un salt atunci cnd boierii se hotrsc s-si mobileze dup moda occidental noile lor mici palate: portretele de familie nu pot lipsi. Drept care, n timp ce se aduce de la Viena, cu mare cheltuial, mobila Biedermeier, la Bucuresti sau la Iasi snt invitati pictori din Austria, Germania, Polonia, Rusia si chiar din Italia. Unii nu vor fi de-ct n trecere, ca Popp de Szathmry (romn din Transilvania, a crui familie fusese nnobilat sub Habsburgi), altii se vor stabili pentru mai mult vreme, ca de pild Karl Wallenstein sau Anton Chladek. Cazul cel mai emotionant va fi, fr ndoial, Constantin-Daniel Ro-senthal, cel care, n 1848, a pictat alegoria Romnia rupnd lanturile pe Cmpia Liberttii", si care, mbrtisnd cauza revolutionarilor din Muntenia, si va da viata pentru ea135. Primii autohtoni care studiaz pictura n strintate nu apar dect la nceputul anilor 1840, ca Ion Negulici sau Barbu Iscovescu (evreu sefard din Craiova). La nceput, pictorii se duc mai degrab la Mun-chen dect la Paris. Marea vog a picturii franceze nu vine dect dup mijlocul secolului, cu un Theodor Aman, un Tattarescu si, nc si mai trziu, Grigorescu136. Influenta Occidentului nu s-a vzut doar n limb, n arte, n exprimarea gndirii: ea s-a simtit, mai nti si ndeosebi, n evolutia ideilor politice. Literatura politic din Veacul Luminilor ajunsese pn la unii domnitori fanarioti, Constantin Mavrocordat, de pild, si la 316 Y va boieri mai progresisti. Dar a mai fost nc o cale pe care au Cl-'truns ideile democratice, mai greu de recunoscut si de urmrit, dat T'n secretul de care era nconjurat: calea masonic. Nu se stie, deocamdat, cu precizie care au fost primii francmani romni farmazonii", n limbajul stlcit al epocii, nici care S fost initiatorii lor. S-a spus c Jean-Louis Carra ar fi fost francason. Este foarte posibil, dar pare ndoielnic ca, n timpul scurtei ale sederi n Moldova si tinnd seama de legturile prea putin prietenesti cu cei din jur, s fi putut face adepti si nc si mai ndoielnic este s fi putut fonda o loj. n schimb, unele surse (majoritatea strine) pomenesc de existenta unei loji la Iasi, chiar din 1740, si snt indicii c, n 1778, conjuratia boiereasc n urma creia Constantin Vod Moruzi i condamn la moarte pe boierii Manolache Bogdan si lonit Cuza ar fi fost de inspiratie masonic. O propagand masonic mai intens apare, n orice caz, n ultimii ani ai secolului al XVIII-lea, o dat cu valurile succesive de imigranti francezi, cu preceptorii francezi sau germani, si mai ales cu refugiatii polonezi, foarte numerosi si foarte activi dup a doua si a treia mprtire a Poloniei (1793-1795). Polonezii erau n contact cu ctiva iacobini francezi din Bucuresti sau din Iasi, negustorii Hortolan si Pellet, de pild, care jucau rolul de adevrati agenti diplomatici ai ambasadorului Re-, publicii la Constantinopol, sub Directorat, nainte de instalarea consulilor francezi n Principate. Oricum, este probabil asa cum am vzut ca boierul moldovean lordache Catargi s fi fost francmason. Societatea Filarmonic" pe care Dinicu Golescu si ctiva boieri din Muntenia o creeaz mai nti, n exilul lor la Brasov n anii 1820 pare s fi fost de inspiratie masonic, desi nu avem nici o dovad c Golescu si prietenii lui ar fi fost ei nsisi initiati. Certitudinea ncepe cu studentii romni de la Paris, mai ales dup 1830. Multi se afl n loja L'Athenee des Etrangers". Astzi, se poate afirma c aproape toti cei care aveau s nfptuiasc revolutia de la 1848 Si

s pun temeliile statului romn modern au fost afiliati la masonerie: Ion Cmpineanu, EliadeRdulescu, fratii Golescu (fiii lui Dinicu), Ion Ghica, Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Nicolae Blcescu, Costache Negri, Christian Teii, generalul Magheru, Constantin Rosetti, fratii Brtianu ca s nu-i citm dect pe cei mai cunoscuti. Unii autori moderni au afirmat c alegerea surprinztoare a lui Alexandru loan Cuza, boier de clasa a doua, la tronul Moldovei, apoi al Munteniei s-ar fi datorat faptului c ar fi fost Marele Maestru 317 al recent createi loji masonice de la Galati. Cercettorii care n uiti, mii ani au putut consulta arhivele, acum deschise, ale Marelui Orient (Mihail D. Sturdza, Dan Berindei, Mihai Sorin Rdulescu) mi-ail declarat c nu au gsit urme ale unei apartenente a lui Cuza la lojiie cunoscute. Dac totusi a fost mason, va trebui cercetat la loji fran. ceze mai putin cunoscute, unde ar fi putut fi initiat n anii de studentie la Paris. Istoriografia romneasc cea prezent, ca si cea din trecut trece prea usor peste aceste fapte. Reiese ns limpede din simpla enumerare a numelor citate mai nainte, c francmasoneria a jucat, n nasterea statului romn modern, un rol cel putin egal cu cel pe care l jucase n Franta, n faza de dinaintea Revolutiei din 1789. La nceputul secolului, farmazonul", cnd era bnuit de afiliere la masonerie, era privit ca un animal ciudat; iar tinerilor descreierati care se adunau ca s cnte La Carmagnole... Vive le son, vive le son du canon...", din care nu erau retinute dect primele silabe: fifle-son, fifleson", poporul le-a dat numele de filfizoni, cuvnt intrat si rmas n limb, pentru a-i desemna, cum se stie, pe tinerii de o elegant prea cutat si cu purtri cam trsnite... Orice va fi fost, farmazonii" si filfizonii", precum si cititorii lui Voltaire si ai lui Montesquieu, sau, pur si simplu, ai gazetelor liberale din Apus, introduseser, n cercuri din ce n ce mai largi, idei de-a dreptul revolutionare pentru epoca si locul unde acestea se manifestau. Curnd, se vor vedea aprnd nu doar pamflete si scrieri politice mai mult sau mai putin clandestine, ci adevrate proiecte de reform sau de constitutie, scrisori colective adresate domnitorilor si memorii ctre puterile strine, ncep s se schiteze doctrinele politice, axate, binenteles, mai curnd pe aspectul national al problemelor ce se puneau n fata trii (independent sau autonomie, unirea tuturor romnilor etc.), dect pe aspectul social, n 1822, sub Ion Sandu Sturdza, un grup de boieri mici si mijlocii dintre aceia ce erau calificati drept crvunari" prezentase un proiect de constitutie foarte amnuntit, ntocmit probabil de Ion Turu, descendentul unei vechi si vestite familii, deczut n rndul boierilor mrunti: erau proclamate principii moderne, de pild libertatea individual (habetf corpus), respectarea propriettii (exproprierea nefiind ngduit deci' pentru caz de utilitate public), libertatea comertului si a industria egalitatea n fata legii etc. Acest proiect apra totusi, chiar mai apflS 318 , tt 0 fceau unele proiecte ale boierilor cei mari, privilegiile boieniii. Dar, ntruct scopul lui era s nlocuiasc o crmuire aproape Iclusiv alctuit din boierii cei mari cu cea a boierilor de rangul i doilea si al treilea, proiectul a fost viu combtut de boierii cei mari, mai ales de tnrul si energicul Mihalache Sturdza, viitorul domn, are desi fusese crescut ca n Apus, trecuse n fruntea a ceea ce, chiar He pe atunci, se putea numi partidul conservator (se pare, de altfel, c el a fost cel care a folosit pentru prima oar termenul n limba romn). Guvernul de la Petersburg s-a nelinistit, asa c veleittile lui Ion Sandu Sturdza au fost stvilite de interventia hotrt a consulului Rusiei, care preciza c orice propunere de nnoire sau de schimbare n vechile institutii ale trii a fost ntotdeauna dezaprobat de mprat, si c actele guvernului moldovenesc se mpotrivesc tratatelor existente"137. Proiectul a fost ngropat.

Cu toate acestea, chiar de la sfirsitul secolului al XVIII-lea, se vzuser documente scrise de marii bani Mihai Cantacuzino si lenchit Vcrescu, ceva mai liberale, si, la nceputul veacului al XlX-lea, un Plan sau o form de oblduire republiceasc aristo-democrati-ceasc, elaborat de sptarul muntean loan Cantacuzino n 1786, dar cunoscut abia n 1816, ntr-o copie datorat moldoveanului Dimitrie Sturdza (care a trecut drept autorul proiectului pn de curnd). Planul... prevedea trei divanuri": cel mare, alctuit din boierii veliti", al doilea cu boieri fr specificare de rang, si cel de jos" cu 48 de membri alesi de toti gospodarii" trii, dar fr atributii legislative, ci numai de control. Un alt boier, Vasile Mlinescu, ntr-o scrisoare trimis mitropolitului Veniamin Costache, lansase ideea nstrusnic, dar care avea s ptrund, de a-1 face pe tran proprietarul buctii de pmnt pe care o lua de la boier ca s-o munceasc. Comentnd toat aceast miscare de idei, un istoric actual socoteste c diferitele memorii adresate, rnd pe rnd, marilor puteri de ctre boieri au avut o influent real asupra politicii acestor tri si c este fapt sigur c cele mai multe clauze, favorabile romnilor, din tratatele semnate cu Poarta sau din hatiserifurile sultanului au fost rezultatul petitiilor si al propunerilor pornite din Principate. Acelasi istoric constat c cele mai multe scrieri politice din Principate snt opera parilor boieri, n timp ce reprezentantii boierimii mici si mijlocii, 'ndeobste calificat drept liberal Tutu, de pild , au avut idei 319 mult mai putin ndrznete, au influentat ntr-o msur incomparabil mai redus procesul de formare a constiintei nationale, lupta pentru unitate si independent a tuturor romnilor. Ct priveste pe repre, zentantii burgheziei sau a ceea ce am numit, din neputinta delimitrii precise a categoriei sociale, masele populare, rolul lor n definirea unei conceptii romnesti asupra politicii externe este practic nul"'3s La 7 octombrie 1826, Turcia, dornic s menajeze Rusia si sg evite interventia acesteia n rzboiul dus de turci mpotriva grecilor semna cu ea Conventia de la Akkerman (Cetatea Alb), prin care erau recunoscute ca ndrepttite cteva revendicri moldovalahe, n, deosebi alegerea pe sapte ani, de ctre Divanurile celor dou Principate, a unor domnitori pmnteni cu dubla nvoire a sultanului si a tarului , precum si libertatea comertului, cu conditia ca Turcia s fie aprovizionat cu gru. Concesiile acestea nu vor mpiedica totusi izbucnirea rzboiului. La 26 aprilie 1828, Rusia declar rzboi Turciei si, n cinci zile, armatele generalului Wittgenstein ajungeau la Dunre, n vreme ce mica garnizoan turceasc de la Bucuresti se retrgea n grab, potrivit ordinelor primite, ctre fortul Giurgiu, n oras, s-a vzut din nou nebunia, mbulzeala boierilor si a negustorilor de a cuta s se adposteasc peste munti. Ion Ghica, n vrst de 12 ani la acea vreme, a evocat, mai trziu, n scrisorile ctre Alecsandri, cu darul lui nentrecut de povestitor, fuga familiei sale ctre Transilvania. Era aceeasi scen, care se repeta la fiecare generatie sau poate chiar mai des. De data aceasta, soarta armatelor rusesti fusese mai norocoas, nc de la nceputul rzboiului, n primele zile ale lui iunie, czuse Brila, urmat de alte fortrete de pe Dunre, si armatele rusesti ptrunseser n Bulgaria. Le-a trebuit ns nc un an nainte de a cuceri Adrianopolul, n Balcani, si Erzerumul, n Caucaz, iar Turcia s cear pacea, care a fost semnat la 2 septembrie 1829, la Adrianopol. Rusia obtinea teritorii foarte ntinse n Asia, dar, de teama unei interventii a Austriei si a puterilor apusene, n revendicrile ei n Europa, se arat moderat. Turcia ceda Rusiei gurile Dunrii si restituia Munteniei cele trei raiale", Turnu, Giurgiu si Brila, enclavele sale de la nordul fluviului. Principatele si vedeau confirmat dreptul de a-si alege domnitorii pe viat, interventia puterii suzerane" avnd s fie, de acum ncolo, limitat la perceperea unui tribut n bani si la un oarecare drept de supraveghere, n ntelegere cu Rusia.

320 uterea protectoare". Aceasta si mentinea totusi trupele de ocupa-F;e pn la achitarea integral a despgubirilor de rzboi, fixate la l 500000 de ducati. Aveau ntr-adevr s rmn nc cinci ani. Si, o dat cu rzboiul sj ocupatia, au venit si rechizitionrile, jafurile si umilintele. potrivit spuselor consulului Angliei, chiar din momentul intrrii trupelor rusesti, tezaurul Munteniei fusese nevoit s contracteze un mprumut de zece milioane de piastri, sum foarte mare pentru vremea aceea, ca s fac fat cheltuielilor de ntretinere a armatelor rusesti. Saint-Marc Girardin raporteaz si el (dar nu mai este o mrturie de prim mn): Las anume de o parte suferintei. Munteniei si ale Moldovei n timpul rzboiului din 1828 si 1829. Aceste suferinte nu pot fi descrise. Nu s-a pomenit niciodat o nimicire mai nspimnttoare a unor fpturi nsufletite; niciodat dezordinea si nepsarea nu au adus at-tea nenorociri; dar, de fapt, n toate aceste rele, trebuie s vedem mai curnd urmrile rzboiului dect vointa guvernului rus. La nceput, acesta chiar fcuse torul ca s crute Principatele; pusese guvernator acolo pe contele Pahlen, om cinstit si drept; numai c, putin dup aceea, vrtejul rzboiului, vechea brutalitate moscovit, care dispare n saloane, dar reapare n tabra militar, au trecut mai presus de vointa binefctoare a mpratului. Era nevoie ca armata rus de dincolo de Dunre s poat tri, iar lucrul acesta a fost singura sarcin a guvernatorilor ce 1-au nlocuit pe contele Pahlen. Si-au ndeplinit-o cu asprime, folosind si constrngerea, si batjocura. Cnd li s-a spus generalilor rusi c boierii nu mai au boi ca s fac transporturile, ei au rspuns: Si ce dac? S fie nhmati boierii! Nu stiu dac, n locul boilor, au fost nhmati boierii, dar tranii au fost nhmati, ceea ce tot batjocorirea fiintei omenesti se cheam. Lipsa boilor arat pn unde ajunseser lucrurile ntr-o tar vestit pentru numrul ei mare de vite si care avea cu ce hrni armate de zece ori mai mari dect armata ruseasc, ns haosul consum mai mult dect douzeci de armate. Turme imense, adunate prin jaf, istovite de oboseal si lipsite de nutret, cdeau moarte pe drumurile pe care nu se mai putea umbla din pricina hoiturilor si a duhorii ce iesea din ele. Cti boi mai aveti din cei 36 000 pe care i-ati luat de curnd din Principate? l ntreba, pe la mijlocului rzboiului, marele duce Mihail pe generalul care avea conducerea acestui serviciu. Nici mcar de 0 friptur pentru nltimea Voastr, rspunde generalul. Furniturile 321 au fost rennoite n ntregime si risipite cu aceeasi nepsare. As pu tea cita nu stiu cte fapte ca aceasta..." Dup ncheierea pcii, armatele au adus, dintr-o dat, o alt nenorocire: holera, care, n tinuturile acestea, aprea pentru prima oar n cteva sptmni avea s fac ravagii nfricostoare. Epidemia a fost att de brusc si de ucigtoare, nct a lsat urrne si n poezia popular. Alecu Russo a cules un cntec de jale de o zgu. duitoare frumusete: Sus, pe malul Oltului, La casele Vlcului, Vlcu bea si veseleste, La holer nici gndeste... Dar iat holera c soseste, ca o bab cloant, zgribulit si n zdrente... Am venit s-ti iau copilele... Omul plnge, intr la tocmeal cu baba hrc. si d viata pentru viata fetelor.

Las copilele C mi-s dragi ca soarele, Si-mi ie zilele Holera nu se ndur de lacrimile romnului, Vlcu trece la o trgu-ial obisnuit... i d carul... boii... oile... totul, numai s-i lase copilele. Dar holera-i nenduplecat; la un semn, copilele blaie alearg dup dnsa... Sus, pe malul Oltului, Pustie au rmas Casele Attea nenorociri adunate, din vina, direct sau indirect, a ocupantului, aveau s exacerbeze n tar sentimentul antirusesc si, fapt nou, de acum nainte, avea s fie un sentiment aproape generalizat n toate pturile populatiei, cu exceptia ctorva personaje sus-puse sau ctorva tineri ofiteri orbiti de luxul si de strlucirea ofiterilor tarului (memoriile publicate abia n 1935 ale colonelului Lcusteanu, tnr cadet n noua armat, n 1830, snt revelatoare n aceast privinta). Cum ocupatia nu se mai sfrsea, toat lumea se temea ca, n pofida celor scrise n tratate, s nu cumva s devin definitiv. Vorbind 322 jespre Rusia si despre simtmintele romnilor fat de ea, Saint-Marc fiirardin povestea, n 1836, urmtoarea anecdot n legtur cu ple-area rusilor, n care tranii nu credeau nicidecum: Conasule, i rs-minde un tran moldovean boierului su, i vd ducndu-se, venind "napoi si ntorcndu-si spatele unii altora, ca la joc. Ca s plece, ar trebui s se ntoarne cu spatele ctre noi, toti, deodat!" Ar fi totusi nedrept s nu spunem nimic despre aspectele pozitive ale tratatului de la Adrianopol si ale ocupatiei rusesti din 1828-1834: tratatul punea capt sistemului de rechizitii practicat de crmuirea otoman, Principatele nemaifiind obligate dect la un tribut n bani; comertul devenea liber pe Dunre si pe Marea Neagr si, mai ales, Muntenia si lua napoi cele trei enclave, Turnu, Giurgiu si Brila, unde, foarte curnd, aveau s se construiasc porturi fluviale prospere. Domnii celor dou tri urmau s fie numiti pe viat. Pe de alt parte, sub egida Rusiei, Principatele aveau, pentru prima oar, o constitutie modern: Regulamentul Organic. Redactarea unor astfel de Regulamente n Principate fusese prevzut n Conventia de la Akkerman, si domnitorii Ion Sandu Sturdza si Grigore Ghica i numiser, fiecare, pe membrii comisiilor nsrcinate cu aceasta; n momentul interventiei rusesti din 1828, aceste comisii se aflau n functiune, ns comandamentul rusesc i schimb pe membrii comisiilor cu oameni devotati lui. Cele dou comisii au lucrat, paralel, la Bucuresti, sub conducerea consulului general al Rusiei. Proiectele au fost, dup aceea, supuse Consiliului tarului la Petersburg, nainte de a fi prezentate celor dou Obstesti Adunri (muntenii, moldovenii si rusii s-au pus de acord pe o versiune francez, textul fiind tradus apoi n romneste). lancu Vcrescu, poetul, care se mpotrivise faptului ca un rus s prezideze discutarea proiectului n fata Obstestii Adunri, fusese arestat pe loc si exilat. Textele adoptate de Obsteasca Adunare a Trii Romnesti n mai 1831 si de Obsteasca Adunare a Moldovei n luna octombrie a aceluiasi an, fiind aproape identice, se poate vorbi despre Regulamentul J

Organic la singular. Prevedea separarea puterilor: executivul apartinea domnitorului, ales pe viat de ctre un colegiu n snul cruia boierii cei mari aveau Majoritatea; legislativul comporta o Adunare unic 42 de membri n Muntenia, 35 n Moldova , unde boierii cei mari aveau de 323 asemenea majoritatea absolut; n sfrsit, exista o putere juridic in, dependent. Finantele erau reformate prin suprimarea unei ntregi serii de im, pozite directe sau indirecte si prin introducerea unui sistem fiscal mo-dern, ns, totodat, reforma hotra scutirea de impozite a tuturor boierilor si a ntregului cler, sporind n aceeasi msur povara ce apsa asupra celor lipsiti de privilegii, n sfrsit, Regulamentul Organic in, traducea n regimul funciar anumite modificri cu grave urmri pen tru trnime. n ansamblu totusi, nu se poate tgdui c adoptarea Regulamentului Organic reprezenta un pas nainte n modernizarea trii. Pre-sedintele plenipotentiar" rus, Pavel Kiseleff care, n anii 1850, va fi ambasadorul Rusiei la Paris , era un administrator integru, capabil si energic. Rolul lui personal n introducerea noilor structuri a fost hotrtor. Romnii nu snt nerecunosctori: de peste un veac, si sub toate regimurile, principala iesire din Bucuresti, nspre Nord, prin pdurea Bneasa, se numeste Soseaua Kiseleff. Kiseleff era totusi un credincios slujitor al tarului si un conservator; mult vremea dup plecarea din Bucuresti, n corespondenta cu domnitorul Gheorghe Bibescu publicat de fiul acestuia, n Regne de Bibesco, Paris, 1898 , avea s-i cear cu struint domnitorului s fie hotrt mpotriva elementelor democrate, sftuindu-1 s foloseasc armata, unde multe cadre superioare mai erau nc tot consilierii tehnici" rusi, si, la nevoie, s fac apel la interventia tarului; Bibescu spre cinstea lui nu va da ascultare acestor sfaturi, preferind s abdice. Mai trebuie subliniat si alt rezultat al tratatului de la Adrianopol, care a avut consecinte interne de-a dreptul incalculabile: libertatea comertului pe Dunre si pe Marea Neagr, avantajos cu precdere pentru comertul britanic cu grne, dar care, pe plan intern, a nsemnat adevratul nceput al unei noi burghezii de tip capitalist, ridicat din rndurile micii boierimi, ale tagmei arendasilor, ale negustorilor, bstinasi si strini, si care va da, mai trziu, masa de manevr" a partidului liberali40. Pentru contemporani, oricum, efectele pozitive ale noii constitutii nu erau perceptibile imediat. Ei vedeau, mai nainte de toate, un protectorat rus transformat ntr-o tutel ciclitoare si permanent. Se mai temeau si de altceva: pur si simplu de o anexare. Chiar nainte de 324 interventia armatei, n 1828, amestecul constant al consulilor rusi n afacerile interne ale Principatelor stnjenea mult actiunea domnitorului si-i exaspera pe boieri, n 1827, consulului Prusiei, Kreuchely, care credea c-1 mguleste spunndu-i c, pesemne, el avea s fie viitorul domnitor ales al Munteniei, marele ban Blceanu i rspunde c va avea grij s nu se ntmple asa ceva, cci ce cinste este s fii domnitor cnd un simplu consul te poate dojeni si ti poate da porunci. Situatia va fi si mai rea dup adoptarea Regulamentului Organic, n perioada numit epoca regulamentar". Domnitorii nu mai ndrznesc s-si aleag colaboratorii n afara cercului de personalitti pe placul consulatului Rusiei. n contradictie cu cele scrise n tratatul de la Adrianopol, n 1834, primii doi domnitori regulamentari" nu fuseser alesi, ci numiti, de comun acord, de ctre curtea suzeran" (Turcia) si curtea protectoare" (Rusia): n Muntenia, Alexandru Ghica, fratele vitreg, mai tnr, al predecesorului su, iar n Moldova,

Mihai Srurdza, vr de departe al predecesorului su. Amndoi au avut domnii grele, hrtuiti ntre pretentiile tot mai tiranice ale Rusiei si o opozitie intern multiform si tot mai cuteztoare; opozitiei traditionale a unei factiuni boieresti oarecare i se aduga acum un adevrat front democratic, unde exista o considerabil baz burghez" si chiar popular ns condus, si ea, de cele mai multe ori, de tineri boieri cuceriti de idealurile democratice. Mihai Sturdza, mai bine pregtit pentru domnie, si, totodat, mai abil si mai energic, dar, fr ndoial, si mai inteligent, a reusit s se mentin pe tron timp de 15 ani, pn dup miscrile revolutionare din 1848, dejucnd, rnd pe rnd, toate comploturile si toate intrigile urzite mpotriva sa. Alexandru Ghica ns avea s fie destituit n 1842, prin acordul celor dou Curti, cea protectoare" si cea suzeran". Va fi nlocuit cu Gheorghe Bibescu, ales, pentru prima oar, de ctre colegiul electoral prevzut de Regulamentul Organic, care asigura dominatia infimei minoritti a marilor boieri n Muntenia, 30 de familii, numrnd 70 de insi! Aici, se cade s deschidem o mic parantez: este interesant de notat c istoricii actuali, chiar si n Romnia, folosesc, fr nici un fel de ironie, argumentul principal folosit de marea boierime ca s justifice nversunarea cu care si-a aprat privilegiile la redactarea Regulamentului Organic (nct nsusi Kiseleff fusese nevoit s inter325 vin uneori ntr-un sens mai liberal): trebuia evitat, cu orice pret, distrugerea bazei economice a boierilor, ntruct ei erau cluzele firesti ale neamului si singura lui aprare mpotriva nclcrilor strine si a ncercrilor de anexare sau de nstrinare. Familiile ce fceau parte din micul nucleu care monopoliza puterea de dou sau trei sute de ani pstraser, din epopeea fulgurant a lui Mihai Viteazul si a voinicilor lui, orgolioasa credint c numai ei stiu ce este bine pentru patrie. Astzi, nu mai este att de important de stabilit partea de ipocrizie din aceast pretentie; important este s ne ntrebm dac nu cumva ea continea totusi un smbure de adevr. Clasei boierilor i se pot pune n crc toate pcatele acestei lumi. Ca orice aristocratie, ea a fost lacom, egoist si, adesea, usuratic, ns dou constatri se impun n mod obiectiv: mai nti c, dintr-o minoritate activ", iesit din snul boierimii, s-au ivit toti doctrinarii renasterii nationale, mai toti fruntasii revolutiei de la 1848 si reformatorii de dup Unire; apoi, c inteligentei politice si struitoarei activitti diplomatice a unui mnunchi de mari boieri si datoreaz probabil trile romne norocul, la mijlocul veacului trecut, de a nu fi fost prefcute n simple gubernii ale mprtiei tarilor. n timpul acesta, sub noul sistem agrar instaurat de Regulamentul Organic, conditia tranului se nruttise. Teoretic, nu s-a dorit altceva dect unificarea si codificarea practicii existente, n realitate, unele stipulri introduceau anumite modificri, toate defavorabile tranilor. Dreptul exclusiv al proprietarului asupra unei treimi din pmntul lui, destinat pe viitor aproape n ntregime culturii griului pentru export, era consacrat legal, precum si monopolurile feudale", cum ar fi cel asupra vnzrii vinului; pe de alt parte, fixarea numrului de 12 zile de clac pe an era nsotit de norme zilnice minime att de ridicate, nct, practic, numrul de zile se dubla; apoi, ntinderea psunilor pe care proprietarul trebuia s le dea tranilor pentru vitele lor era mai mic dect n vechile cutume si tinea seama de categoria n care era pus tranul: fruntas, mijlocas, codas. Fruntasii (care aveau patru animale de munc si una sau mai multe vaci) primeau cam 4 ha si jumtate, mijlocasii (dou animale de munc si o vac), jumtate din suprafata dat fruntasilor, codasii, care nu aveau dect 326 bratele lor, nu primeau nimic. Si cum aceste psuni nu erau, n general, de ajuns, mai ales dac tranul avea mai multe animale dect acel minim prevzut n Regulament, eventualul supliment i era dat contra unui anumit numr de zile de clac de hectar nct, pe aceast cale ocolit, proprietarul ajungea s scoat de la tran ndoit, ntreit si chiar mptrit numrul de zile de clac prevzut de lege. Se ajungea, astfel, la situatia din trile vecine, Rusia, Polonia, Austria.

n sfrsit, dijma nu mai era fixat de lege, ci varia dup cum erau contractele, asa-zis libere, ncheiate ntre proprietari si trani; si, n-truct populatia trneasc sporise n acelasi timp cu sporirea pretentiilor proprietarilor, care deveniser mari proprietari exportatori de cereale si de vite, raportul de forte era, pe viitor, n mod vdit defavorabil tranului. Rezultatul economic al noului regim agrar si al cresterii preturilor agricole, ca urmare a comertului liber, a fost o sporire puternic a productiei cerealiere, mai ales a celei de gru pentru export, nct, la mijlocul secolului, provinciile dunrene deveniser, cu un limbaj consacrat, unul din grnarele Europei". Exemplul urmtor, pe care ni-1 d Radu Rosetti n amintirile sale, ne ajut s ne facem o idee despre dimensiunile schimbrii: pe mosia de la Bohotin, la nceputul secolului, bunicul su si fcea o sfint datorie din a nsmnta 100 de flci (cam 150 ha) cu gru; un veac mai trziu, pe aceeasi mosie, erau nsmntate, n fiecare an, 2 000 de ha cu gru. Asistm astfel, dup 1830, pentru marii proprietari, la o enorm crestere a veniturilor (din care o parte pleac, fr ndoial, n strintate, dar care, oricum, ncurajeaz dezvoltarea capitalismului, comertul local si constructia urban), n timp ce veniturile tranilor rmn pe loc, iar prestatiile ce li se cer cresc ntruna141. Trebuie totusi s recunoastem c sporirea productiei si a exporturilor, ntr-o lung perioad de pace (1829-1854), va fi determinat prosperitatea general, care se face simtit si asupra lumii satelor, ntruct aceasta recolta totusi o parte din cerealele exportate, produse, n general, prin darea pmntului n arend. Exist unele semne exterioare de oarecare bunstare: populatia creste repede; satele ies (literalmente) din pmnt si multi cltori semnaleaz sate noi, ce se ntind, cu micile lor csute albe, de ambele prti ale unui drum 327 principal; surplusul populatiei din regiunile de munte coboar sau coboar din nou la cmpie, mai ales ctre vechile enclave turcesti de la nordul Dunrii, practic pustii. Aceast imigratie intern va continua tot secolul al XlX-lea. n sfrsit, unele lucrri recente142 aduc dovezi c, ntre 1830 si 1848, numrul de blciuri si de trguri, n Muntenia, a crescut, prob c schimburile comerciale au crescut si ele; la sfirsitul perioadei de care ne ocupm, exist, numai n Muntenia, 663 de locuri pentru blciuri (fr a mai socoti trgurile sptm-nale), unde se tin l 450 de blciuri pe an este drept c ceva mai mult de jumtate din locurile acestea apartin boierilor. Grosul negotului rmn vnzarea si cumprarea de vite, ns comertul cu produse mestesugresti, cu postav, cu unelte de tot felul se dezvolt treptat si el. Cci trebuie s spunem c marile lucrri ncepute sub cele trei domnii din epoca regulamentar", construirea de drumuri si poduri, lucrrile edilitare, amenajarea porturilor etc., foloseau ntregii populatii, chiar si atunci cnd rechizitiile si clcile provocau cresterea nemultumirilor. O surs contemporan ne spune, de pild, c, sub Mihai Sturdza, n zece ani, guvernul din Moldova construise aproape 200 000 de stnjeni de drumuri si reparase de trei ori mai multe. Cu toate acestea, noua ordine, impus de o mic minoritate conservatoare, sub o autoritate strin, si care i reducea n aproape toate domeniile libertatea de miscare si avantajele dobndite, a fost primit de trnime nu numai cu nencredere, ci adesea cu o vdit ostilitate. Se simtea nselat, frustrat, n primvara lui 1831, n Moldova, nemultumirea luase proportiile unei adevrate rzmerite. Raporturile consulare vorbesc de 60 000 de trani rsculati, n judetul Roman, Kiseleff trimisese trupe mpotriva unei adunri de cteva mii de trani. Au fost 300 de morti. Pretextul rzmeritei fusese modul de a stabili recrutarea, ns existau cauze mai generale si mai profunde. S adugm, de asemenea, c noua constitutie, oricum defavorabil tranilor n litera ei, deschidea calea abuzurilor de tot felul. Exploatarea nemsurat a tranilor de ctre proprietari, crora nimeni nu le

cerea socoteala cel mai adesea, era vorba de arendasi, ns, uneori, o fceau si proprietarii (printre cei ce s-au distins n aceast trist practic, este semnalat si numele nepotilor marsiliezului JeanBaptiste de Linche sau Linchou) , a creat, cu timpul, o situatie exploziv. Trebuie s amintim meritul lui Alexandru Ghica de a fi 328 ncercat, n mai multe rnduri, s pun capt abuzurilor prin msuri legislative; au dat aproape toate gres, fie din pricina opozitiei tacite a proprietarilor, fie chiar prin interventia direct a puterii suzerane la cererea puterii protectoare. Nemultumirea se va manifesta tot mai mult prin actiuni de sabotaj, de pild, incendierea sirelor de paie sau a hambarelor, dar, mai ales, printr-o deteriorare a ceea ce astzi numim climatul social". Toti intelectualii din noua generatie, oricare le-ar fi fost obrsia, snt impresionati de nruttirea situatiei tranilor. De acum nainte, lupta pentru independent national si lupta pentru o societate mai democratic vor merge mn n mn. n Muntenia, n snul Adunrii, se formeaz un grup nationalist care va da mare btaie de cap lui Alexandru Ghica, mai ales n privinta legturilor cu Rusia, n frunte se afl Ion Cmpineanu, reprezentantul uneia din cele mai de seam familii ale trii, cobortor, pe linie feminin, din Cantemiresti si Cantacuzini. Cnd, cu prilejul formalittilor de aprobare a Regulamentul Organic de ctre Turcia, Rusia pretinde s introduc, n aceast lege fundamental, un nou articol, potrivit cruia o schimbare ulterioar nu se va putea face fr ncuviintarea puterilor suzerane si protectoare, Obsteasca Adunare din Bucuresti, ndemnat de Cmpineanu, se mpotriveste cu ndr-jire, din 1834 pn n 1838. Deputatii nu se vor pleca dect atunci cnd Ghica va primi un ordin expres de la sultan; ns membrii grupului protestatar, majoritar n Adunare, vor spune n scris c n-au acceptat noua clauz dect fiindc fuseser siliti. Cmpineanu, care, mpreun cu un mic grup de deputati si cu sprijinul lui Felix Colson, fostul secretar al consulatului Frantei, ntocmise un manifest n vederea unei noi Constitutii (care prevedea, n primul rnd, sfrsitul protectoratului, unirea Principatelor, desfiintarea clcii si a robiei etc.), este nevoit s se refugieze la Constantino-pol. De acolo, porneste ntr-un mare turneu prin Europa occidental. Datorit, n parte, prieteniei cu printul Adam Czartoryski, stabileste legturi cu personalitti liberale, ca GarnierPages, Cormenin, Du-Pont de l'Eure, Berryer, lordul Dudley Stuart. Este primit de Thiers Si de Palmerston. Metternich, n schimb, refuz s-1 primeasc, pune s fie arestat si-1 extrdeaz n Muntenia, unde avea s fie nchis, 'ntr-o mnstire, pn n 1841. Va fi gnditorul ce-i va influenta pe 329 tinerii revolutionari care, acum cu sutele, desfsoar la Paris si n alte capitale, cu ajutorul ctorva minti luminate, ca Edgar Quinet Michelet, Lamartine, o activitate a crei intensitate si eficacitate ne impresioneaz si astzi, dac ne gndim c cercurile politice si intelectuale din Occident nu stiau mai nimic despre starea de lucruri din trile romne. Printre acesti tineri patrioti, se regsesc toti pionierii literaturii romne moderne. Unii dintre ei mergeau mult mai departe dect Cmpineanu cu planurile lor de reforme democratice. Sau vzut chiar si fourieristj mptimiti. Figura cea mai impresionant este cea a lui Teodor Dia-mandi, zis Teodor Diamant, inginer topograf, pe care Ion Ghica l cunoscuse n copilrie, n timpul refugiului din 1828, si pe care ca tnr student la Paris l rentlnise ntr-o zi, pe strad, n mijlocul unui grup de muncitori crora le explica binefacerile sistemului falansterian. Fusese discipolul lui Saint-Simon, apoi al lui Fourier si Victor Considerant. ntors n tar, avea s-1 conving pe un tnr boier, Emanoil Blceanu, s fac, pe proprietatea acestuia, la Sc-ieni, n 1835, un prim falanster. Nu avea s dureze dect dou veri, interzis fiind de crmuire, nelinistit de experienta aceasta comunist" n Tara

Romneasc. n 1840, politia descoper o adevrat conjuratie cu scopuri revolutionare, att pe plan social (abolirea tuturor privilegiilor, mprtirea pmnturilor), ct si pe plan politic (independent, unirea Principatelor, regim parlamentar). Printre conjurati, erau multi tineri burghezi, ns, n frunte, se afla tot un reprezentant al marilor boieri, Mitic Filipescu, tnr doctor n drept, ntors de curnd de la Paris. Alturi de el, cndva unul din cei mai apropiati colaboratori ai lui Tudor Vladimirescu, Macedonski, si un tnr cadet n armat, care avea s joace un rol de prim-plan n 1848, Nicolae Blcescu. Conjuratii sperau ntr-un nou conflict european care prea gata s izbucneasc n legtur cu cele ce se petreceau n Egipt ca s declanseze o insurectie armat. Denuntati n octombrie 1840, aveau s fie judecati si osnditi la pedepse grele. Filipescu va muri n temnit, Blcescu va petrece acolo aproape trei ani, n conditii foarte grele, care-i vor macin sntatea, si asa destul de subred. n 1843, abia iesit din nchisoare, Blcescu ntemeiaz, mpreun cu Ion Ghica si Christian Teii, asociatia secret Frtia, cu caracter vdit masonic si care avea s fie nucleul miscrii revolutionare de la 1848. Revolutia va izbucni dintr-o dat, n iunie 1848, n urma 330 miscrilor revolutionare din Apus. Unii din fostii studenti din Franta, ca fratii Dimitrie si Ion Brtianu, de pild, care, la Paris, n zilele revolutionare din februarie 1848, se pare c participaser activ, aveau s dovedeasc, la Bucuresti, o mare miestrie n conducerea multimilor143. De aceast dat, strada" se misca n spatele unor cpetenii cu program bine definit; satele se miscau si ele, cci Eliade-Rdulescu, n fruntea unui embrion de guvern revolutionar, lansa, la 21 iunie 1848, Proclamatia de la Izlaz, care le arta tranilor scopurile revolutiei. La Bucuresti, sub presiunea strzii si a unei fractiuni a armatei, Bibescu semna, peste dou zile, noua constitutie apoi va abdica si se va retrage n strintate. Timp de trei luni, guvernul revolutionar se va strdui s aplice un program de reforme. Printre altele, comitete mixte, alctuite din proprietari si din trani, aveau s pun la punct modalittile de mprtire a pmntului. La una din sedinte, s-a asistat la o scen extraordinar. Iat cum o povesteste Alexandru Xenopol... n sedinta a 4-a, unul din deputatii proprietarilor, Ceausescu, mprtsitor al ideilor liberale [...], se scoal deodat si spune: Si eu v-am robit, fratilor, v-am btut, v-am dezbrcat; de 36 de ani de cnd m blestemati. Iertati-m, m rog, fratilor steni, luati-v napoi ceea ce v-am rpit! lat-m, v dau prticica de pmnt. Numerosul public ce umpluse sala, nct acum nu mai ncpea, izbucni ntr-o detuntur de aplauze, de strigri de ura! iar deputatii steni n exaltatia lor, care de care striga: Dumnezeu s te ierte, frate, s fim frati, s trim n pace! Ura! Vivat, s triasc Constitutia!"144 Rusia ns veghea. Asa cum avea s dea ajutor armat Austriei ca s zdrobeasc revolutia ungar, ea oblig Turcia s nfrng revolutia din Muntenia. La 25 septembrie 1848, armata turceasc trece Dunrea; chiar din luna iulie, rusii intraser n Moldova (unde Mihai Sturdza nbusise n fas orice nzuint de rzvrtire, arestndu-i la timp pe toti cei ce attau la revolutie). Rusii si turcii si mprteau de data aceasta, n bun ntelegere ocuparea trii. Bucurestii erau tiati n dou; n zona turceasc, nu au fost msuri de reprimare, n zona ruseasc ns, cpeteniile care nu fugiser au fost ridicate si deportate n Rusia. La sfaturile struitoare ale consulului Angliei, Colquhoun, generalul Magheru, cu inima strns, si-a mprstiat mica lui armat de voluntari, prins ntre dou focuri. 331 Cei mai multi dintre capii revolutiei erau acum n exil: fratii Go-lescu, mpreun cu altii, se aflau sub supraveghere n Turcia, la Brusa145; Ion Ghica, la Constantinopol; fratii Brtianu, Rosetti si cei mai multi altii, la Paris. Ca n toate emigratiile, discordia ptrunsese printre ei. Se constituiser grupuri

antagoniste bazate, uneori pe dusmnii trainice. n mijlocul acestui dezastru, Nicolae Blcescu care, la nceput, ncercase zadarnic s-i mpace, n Transilvania, pe unguri si pe romni, n lupta comun mpotriva Rusiei, dar nu va izbuti s-1 conving pe Kossuth s acorde romnilor egalitatea n drepturi dect cnd va fi prea trziu si cnd armata ungar va fi nimicit de trupele generalului Paskievich Nicolae Blcescu, bolnav, descurajat, se retrgea n Franta, ca s-si isprveasc opera lui cea mai de seam, Istoria romnilor supt Mihai Vod Viteazul, care va fi nu numai un monument de istoriografie, ci si o capodoper a prozei romnesti din secolul al XlX-lea. n octombrie 1852, se mbarc pentru Constantinopol pentru a-1 ntlni acolo pe prietenul su Ion Ghica si, poate, a obtine autorizatia de a se ntoarce n tar. La Palermo, starea lui este att de grav, nct trebuie s se opreasc din drum. ntr-o camer de hotel, astepta o scrisoare de schimb de la Constantinopol. La 29 noiembrie 1852, hotelierul cheam un preot grec la cptiul muribundului, ca s-i fac maslul; n testamentul, pe care atunci l dicteaz, Blcescu i las lui Ion Ghica tot avutul su: un cufr cu haine, un cufr cu crti si manuscrise, un ceas de aur si cincizeci de franci. Mrturiseste c nu a pltit nici hotelul, nici masa pe o lun, si nici onorariile medicului, n aceeasi sear, doifacchini, martori de meserie", declar moartea la primrie, fr s semneze, cci nu stiu carte. A doua zi dimineat, este nmormntat n groapa comun din cimitirul capucinilor. Avea 33 de ani. Nicolae Blcescu a murit singur, n tar strin, necunoscut sau uitat, lsndu-si opera neterminat; trupul i-a fost aruncat n groapa comun, ns putini vizionari din istoria lumii vor fi avut norocul lui postum, ntr-o singur generatie, toate visurile lui cele mai scumpe, cele mai nebunesti, se vor realiza: 1859, la doar sase ani de la moartea sa, Unirea Principatelor; n anii 1860, sub Alexandru Cuza, abolirea privilegiilor si a titlurilor boieresti, secularizarea averilor m-nstiresti, desfiintarea clcii, mprtirea a peste 2 000 000 de hectare la aproape 500 000 de familii de trani; 1866, o dinastie strin pe 332 tron; 1877, independenta; 1881, regatul; 1918, unirea tuturor provinciilor romnesti n Romnia Mare; 1919-1920, marea expropriere a mosiilor si sufragiul universal... n istorie, nu exist miracole, ci, din cnd n cnd, ntmplri minunate; exist, cteodat, n viata popoarelor clipe privilegiate cnd, n-tr-o singur generatie, destinul adun mai multe schimbri dect n cteva veacuri de toropeal. Asa s-a ntmplat, la noi, cu brbatii nscuti, s spunem, ntre 1800 si 1830, si pe care-i putem numi generatia de la 1848". Erau doar o mn de oameni, ns luptau ca minati de o credint netrmurit n destinele trii lor. Au zvrlit, ca pe niste vechituri, obiceiurile, institutiile, pn si vocabularul, impuse de o putere strin. Au sorbit cu nesat din izvoarele culturii apusene; au adoptat institutii noi, au nnoit limba, au creat pe de-a-ntregul o literatur de valoare universal, au nceput, n liniste, un proces democratic, ntr-un ritm nemaicunoscut de vreo alt tar din Europa; au fixat, pentru generatii, cu ndrzneal si realism, marile obiective politice ale neamului si au determinat Europa s tin seam de ele. Ei au fcut toate acestea. Au fcut chiar mai mult: au furit Romnia. Note 1 Dionisie Eclesiarhul, Chronograf, apud VI. DICULESCU, Viata cotidian a Trii Romnesti... (v. Bibliografie). 2 Ibid., pp. 13-16. 3 Se pare c adevrata pricin a cderii lui Hangerli a fost urmtoarea: ocrotitorul su, Capudan-pasa, dup ncercarea neizbutit de a-1 prinde pe rzvrtitul Pasvantoglu la Vidin, avea de gnd, ca s-si scape capul, s arunce rspunderea asupra lui Hangerli, care, chipurile, n-ar fi trimis la timp provizii

armatei turcesti. Hangerli, aflnd toate acestea de la iscoadele lui, ncercase s i-o ia nainte, trimitnd marelui vizir un raport n care se dezvinovtea pe sine si, implicit, arunca totul asupra lui Capudanpasa. n toate aceste intrigi, cel ce a izbndit a fost Capudan-pasa ajutat, dup cum spun unii, de fanariotii care rvneau locul lui Hangerli , iar capul ce a czut a fost al acestuia din urm. Episodul osptului dat n cinstea lui Capudan-pasa, n 1798, nu este, poate, dect o scorneal, ns ea spune foarte multe n legtur cu prerea oamenilor de rind despre boieri. 4 Louis Alexandre Andrault, conte de Langeron, nscut la Paris n 1763, particip la expeditia din America, n 1782. n 1788, ajunge colonel, n 1790, emigrat n timpul Revolutiei franceze, se angajeaz n armata rus. A participat la toate rzboaiele duse de Rusia mpotriva Turciei n provinciile romnesti, din 1790 pn n 1828 (n cele din urm, ca sef de armat), dar si la rzboaiele mpotriva Frantei (17931794 si 1812-1814). A refuzat s reintre n armata francez, n timpul Restauratiei, deoarece francezii nu au acceptat s-i pstreze gradul pe care-1 avea n armata rus. n 1815, va fi guvernator al Crimeii, dup ducele de Richelieu. Va muri de holer, n 1831. A lsat un voluminos Jurnal al tuturor luptelor la care a luat parte; n Franta, nu au aprut dect prtile referitoare la campaniile mpotriva Frantei, dintre 1812 si 1814, sub titlul: Memoires de Langeron, general d'infanterie dans V armie russe, campagnes de 1812, 1813, 1814, Paris, 1902. Prtile referitoare la Principate au fost ns publicate, la Bucuresti, n 1887, n importanta colectie a Academiei Romne (Documente pentru a servi la istoria romnilor), asanumita colectie Hurmuzaki, dup numele celui ce a initiat-o, baronul Eudoxiu de 335 Hurmuzaki, supl. l, voi. III (peste 300 de pagini in folio). Langeron, om integru si militar cinstit, va descrie n mod critic societatea din Principate, ntru-ct, n slujba Rusiei, ajunsese mai rus dect rusii, va pune n spinarea boierilor romni toate pcatele iadului, cci, dup prerea lui, acestia se fcuser vinovati de a fi pus tot timpul bete n roate Sfintei Rusii. Poate c nu se nsela ntru totul, cel putin n aceast ultim privint. 5 Iat lista domnitorilor Munteniei si ai Moldovei, precum si cea a naltilor dregtori din Principate sau Fanar, executati din porunca Portii n epoca fanariot (mai precis, ntre 1714 si 1812): 1714 Constantin Brncoveanu, domn al Munteniei, decapitat la Constantino-pol mpreun cu cei patru fii ai si si cu sfetnicul lanache Vcrescu. 1716 Stefan Cantacuzino, domn al Munteniei, decapitat la Constantinopol, o dat cu tatl su. marele stolnic Constantin Cntai,-iino, si cu unchiul su, marele sptar Mihai Cantacuzino. S amintim, n legtur cu acestia di urm, c fratele lor, Serban Cantacuzino (domn al Munteniei din 1678 pn n 1688), murise ntr-un fel cam suspect, poate otrvit; c tatl lor, marele postelnic Constantin, fusese executat la porunca lui Grigore I Ghica, n 1663, bunicul lor, Andronic, decapitat de ctre turci n 1660, iar strbunicul lor, Mihail Cantacuzino, poreclit Seitanoglu, fusese spnzurat n 1578. 1716 Mitropolitul Munteniei, Antim, necat. 1737 Ion Ipsilanti, negustor bogat din Constantinopol, strmos al domnitorilor Ipsilanti, spnzurat. 1741 Alexandru Ghica, mare dragoman la Poart, decapitat la Constantinopol. 1759 Alexandru Sutu, fratele domnitorului Mihai Sutu, decapitat la Constantinopol. 1765 lordache Stavrache, capuchehaia domnitorului Munteniei la Poart, spnzurat la Constantinopol. 1769 Grigore Callimachi, domnitor al Moldovei, si Nicolae Sutu, mare dragoman, decapitati la Constantinopol. 1777 Grigore III Ghica, domn al Moldovei, sugrumat la Iasi. 1790 Nicolae Mavrogheni, domn al Munteniei, decapitat. 1799 Constantin Hangerli, domn al Munteniei, sugrumat la Bucuresti. 1807 Alexandru Ipsilanti, fost domnitor al Munteniei, schingiuit si executat la Constantinopol. 1807 Alexandru Sutu, mare dragoman, decapitat la Constantinopol. 1812 Dimitrie Moruzi, mare

dragoman, si fratele su Panait, decapitati la Constantinopol. Oprim aici aceast enumerare macabr, fr a mai mentiona victimele mcelurilor ce au avut loc la Constantinopol si n ntregul imperiu, n 1821, ca represalii mpotriva rscoalei Eterici. Nu i-am mentionat nici pe boierii romni, de altfel nu prea multi, executati n aceeasi perioad din porunca domnitorilor Moldovei sau ai Munteniei. 336 6 Cf. Nicoar BELDICEANU, Le monde ottoman des Balkans (1402-1566). Va-rjorum reprints, Londra, 1976, n special cap. IX, pp. 70 la 86: La crise mone-taire ottomane et son influence sur Ies principautes roumaines." 7 Filiatia lui Mihai Cantacuzino nu a fost nc stabilit cu certitudine ceea ce nu este nicidecum de mirare dac ne gndim la proportiile dezastrului din Bizant, n 1453. Curnd dup catastrof, apar ctiva Cantacuzino, n Mo-reea, n insule, n Creta, iar contemporanii nu au pus niciodat la ndoial apartenenta lui Seitanoglu" la familia mpratului loan VI Cantacuzino. Ulterior, unii istorici au emis dubii, din pricina incertitudinii privitoare la verigile care lipsesc" si a faptului, atestat, c, sub ultimii Paleologi, numele Cantacuzino ar fi fost uneori acordat ca un titlu ctorva nobili strini; ultima monografie a Cantacuzinilor din Bizant, datorat profesorului Donald Nicol, The Byzantine Family ofKantakousenos, Dumbarton Oaks, 1968, se ncheie cu un aviz negativ n ceea ce priveste legitimitatea Cantacuzinilor din secolul al XVI-lea, iar studiul acesta pare s-1 fi influentat si pe M. D. Sturdza, care, n Dic-tionnaire historique et genealogique... (v. Bibliografie), nu se pronunt, ntre timp totusi, prof. Peter Schreiner, n Byzantinische Kleinchroniken, Viena, I, 1975, si II, 1977, si P.-S. Nsturel, ntr-o comunicare fcut la Casa Romneasc, Paris, la 7 mai 1988 (nepublicat nc, dar completat si modificat ntr-o comunicare fcut Ia 26 iunie 1992 la Institutul A. D. Xenopol" din lasi, si care va fi publicat n Analele Institutului) au adus n favoarea continuittii elemente noi, un mnunchi de prezumtii care, dup prerea noastr, echivaleaz cu o cvasicertitudine: astfel, spre deosebire de ceea ce afirm Nicol, un Mihai Cantacuzino este atestat la Constantinopol, unde moare de cium, n 1522; este fiul marelui slujitor" Andronic, mort la cderea Con-stantinopolului, n 1453. Surprinde repetarea prenumelor n aceast familie, nainte si dup Seitanoglu: Dimitrie, Andronic, Mihai..., Mihai C., cel din 1522, este calificat de ctre surs drept fala grecilor prin harul vorbirii si prin faptele lui", ca, peste dou generatii, Mihail Seitanoglu s fie calificat de ctre cltorul german Crusius drept princeps al grecilor de astzi". Crusius, bun cunosctor al situatiei de la Constantinopol, nu se va fi fcut oare ecoul unor contestri contemporane? Vom aduga un argument care este ceea ce este si nimic mai mult , si anume: ar fi ndrznit Mihail Seitanoglu n capitala sultanilor otomani s se fleasc, fr temei, cu un strbun ilustru ca mpratul loan VI Cantacuzino, n timp ce o fiic a acestuia, Teodora, fusese (spre scandalizarea contemporanilor) sotia lui Orkhan, strmos al nsusi sultanului? Oricum, n ambitiile lor politice, Cantacuzinii din trile romnesti au fcut ntotdeauna mare caz de ascendenta lor imperial. De fapt, aceasta ne intereseaz. 8 Lucrri recente ntresc opinia c mama lui Mihai Viteazul ar fi fost o Cantacuzin. 337 9 Pneumaticum instrumentum circulandi sanguinis, sive motu el usu pulmo-num dissertatio philosophico-medica, authore Alexandro Mavrocordato Con-stantinopolitano, Bologna, 1664. (Si astzi mai poate fi vzut micul amfiteatru de anatomie al Universittii din Padova, datnd din secolul al XVlIlea, unde probabil Harvey si-a fcut descoperirea si unde a nvtat Mavrocordat.) 10 Dimitrie Cantemir (1673-1723), fiul domnului Moldovei Constantin Cantemir (1685-1693) si-a petrecut toat tineretea ca ostatic la Constantino-pol, n timpul domniilor tatlui si a fratelui su mai mare, Antioh. Cunosctor al culturii turco-arabe (era autorul unui tratat despre muzica turceasc si al

unui nou sistem de notare a muzicii orientale), bun cunosctor al literaturii clasice greac si latin, precum si al culturii occidentale, la care ajunge datorit contactelor cu cercurile diplomatice de la Constantinopol, se poate spune despre el c este cel dintii oriental care a sorbit din izvorul a patru civilizatii; cea bizantin, creia i apartinea, antic, islamic si occidental (a se vedea, n aceast privint, articolul nostru Demetrius Cantemir, philosophe de l'his-toire", in Revue des etudes roumaines, XIIl-XW, pp. 65-90, Paris, 1974). Vorbea zece limbi... romna, slava veche, greaca modern, greaca veche, latina, italiana, turca, araba si persana mai trziu, rusa. Se spune c avea si notiuni de francez. Opera sa (scris n mare parte dup 1711, n tir.ipul exilului n Rusia, n romneste, greceste, turceste, latineste si ruseste) este foarte bogat, ns doar dou opere 1-au fcut celebru: Descriptia Moldaviae, scris n latin, la ndemnul Academiei din Berlin, unde fusese ales, si istoria imperiului otoman, scris n latin si intitulat Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae, publicat mai nti la Londra, n traducere englez, n 17341735, apoi la Paris, n traducere francez, Histoire de l'empire othoman ou se voyent Ies causes de son agrandissement et de sa decadence (1743). Aceast istorie a imperiului otoman, bazat, fr o critic suficient, pe cronici turcesti de valoare foarte inegal, a fost viu criticat nc de la nceputul secolului al XlX-lea (mai ales de ctre Hammer), ns ea este totusi pretioas datorit numeroaselor adnotri contemporane pe care le cuprinde; ea i-a asigurat lui Cantemir o celebritate real, vreme de un secol (numele lui figureaz pe friza Bibliotecii Sainte-Genevieve din Paris, din piata Pantheonului, alturi de numele celor mai mari eruditi ai istoriei universale). Unul dintre fiii lui Dimitrie, Antioh Cantemir, a fost ambasadorul Rusiei la Londra si la Paris si este considerat cel dintii dintre poetii rusi" moderni (cf. Marcelle EHRHARD, Le prince Cantemir Paris, 1738-1744. Un ambassadeur de Russie la cour de Louis XV, Lyon, 1938. 11 Alexandre-Maurice Blanc de La Nautte, conte d'Hauterive (1754-1830), se trgea dintr-o veche familie din Dauphine. Fiind srac, si ncepe cariera ca profesor la oratorieni. Dus la Constantinopol, n 1784, de contele Choiseul-Goufier, ambasadorul Frantei (n acelasi timp cu arheologul Lechevalier si 338 cu poetul Delille), este propus ca secretar francez al lui Alexandru Mavrocordat, care fusese numit de curnd domn al Moldovei si care va fugi, anul urmtor, n Rusia, de unde porecla Firaris", n greceste: frigrui, care i-a rmas; va fi ultimul domnitor din familia Mavrocordat. D'Hauterive va face mai trziu o strlucit carier diplomatic sub Imperiu si Restauratie, ca specialist n problemele Orientului. Va ajunge chiar si membru al Academiei. Notele sale despre Moldova nu au fost publicate dect foarte trziu, prin grija floromnului A. Ubicini, sub titlul: Journal inedit d'un voyage de Constanti-nople Jassi, capitale de la Moldovie, dans l'hiver Ar- 1785", de contele d'Hau-terive, Revue de Geographie, 1877, t. II, pp. 120-131, 274-287, si La Moldavie en 1785, continund Jurnalul de cltorie de la Constantinopol la Iasi", de contele d'Hauterive, Revue de Geographie, 1879, t. II, pp. 366-376; 1880, t. I, pp. 45-58. n sfirsit, o a treia lucrare, tot inedit (manuscris dat regelui Carol I al Romniei de ctre un descendent al contelui) va aprea la Bucuresti, n 1902, sub titlul: Memoire sur l'etat actuel et ancien de la Moldavie, prezentat A.S.S. printul Ipsilanti, domnitorul trii, n 1787, de ctre contele d'Hauterive, membru al Academiei Inscriptiilor si Literelor, Secretar al domnului Moldovei Alexandru Mavrocordat (Firaris). D'Hauterive, desi n-a stat dect scurt timp n Moldova, va fi unul din observatorii strini cei mai lucizi si mai obiectivi din vremea aceea. 12 Ruggiero Giuseppe Boskovic, iezuit dalmat (Ragusa 1711 Milano 1787), matematician-fizician si astronom din scoala lui Newton; a lsat, pe lng mai multe lucrri de fizic (este inventatorul diasporametrului si, o vreme, a fost directorul Opticii Marinei, la Paris), o povestire foarte interesant a unei cltorii de la Constantinopol n Polonia, publicat la Lausanne n 1772 (v. Bibliografie). 13 I. Raicevich (slav italienizat, ca si abatele Boskovic,), care a fost primul consul al Austriei n

Principate, a lsat Memorii foarte pretioase, intitulate Osservazzioni storiche, naturali epolitiche intorno la Valachia e Moldavia, Neapole, 1788, traduse n francez, n 1822, de J.-M. Lejeune, care, niruct el nsusi a trit n Principate, ca preceptor, vreo douzeci de ani mai trziu, a adugat note interesante, subliniind schimbrile intervenite ntre timp (v. Bibliografie). 14 Supravietuirea perenittii" bizantine n trile romnesti, dup cderea Constantinopolului, mergea mult mai departe dect aceast reminiscent a ritualului imperial al ncoronrii. Nicolae lorga, n acest domeniu ca n attea altele, a deschis calea unor noi cercetri si unor noi idei n lucrarea sa cu titlu provocator: Byzance apres Byzance (v. Bibliografie). S citm printre lucrrile recente, din aceast perspectiv, D. NSTASE, L'idee imperiale dans Ies Pays roumains..." (v. Bibliografie). 339 15 Lady Elisabeth Craven, fata contelui de Berkeley, divortat de contele W. Craven. n 1791, se va cstori cu margravul de Anspach-Bayreuth. n 1786, a fcut o cltorie lung, a crui pitoreasc relatare a fcut-o n 68 de scrisori adunate sub titlul Cltorie n Crimeea si la Constantinopol n 17g Dou traduceri franceze au aprut, n 1789, la Londra si la Paris. 16 Titlul de internuntiu, rezervat astzi unui agent diplomatic al Simtului Scaun, de a doua clas, a fost dat, din secolul al XVlI-lea pn n secolul al XlX-lea (dup Rzboiul Crimeii), trimisului austriac pe lng Poart, mpratul cuta s evite astfel nemu^umiriL legate de dreptul Je ntl-tate ce ar fi putut s apar cu ambasadorul Frantei, cruia Soliman Magnificul, prin-tr-un acord cu Francisc I, i conferise, pentru totdeauna, ntietatea asupra tuturor trimisilor acreditati pe lng Poart. 17 A fost drmat, dup cum se stie, n anii 1980, fr s fi existat mcar pretextul unor mari lucrri de urbanism, precum cele din centrul orasului, ca s se dea ct de ct o justificare acestui act de vandalism oficial. 18 Termenul ceaus (cuvnt turcesc) desemna orice fel de usieri, portari sau curieri, n 1788, Raicevich povesteste: Exist obiceiul de a avea la curte ceausi turci, un soi de portari, care merg naintea domnitorului tinnd n mn un baston cu clopotei. Cel mai adesea, slujba aceasta o fac armenii, servind totodat si de mscrici, ca s-1 nveseleasc pe nltimea sa cnd st la mas; joac si teatru, n turceste, ceva necuviincios si ca actiune, si ca vorbe"... 19 Cuvntul crai, cu sensul de rege, este nvechit si a fost nlocuit, n limbajul curent, de rege; nu mai este folosit dect n legende, basme...si n limbajul ghicitoarelor n crti, sau, cu ntelesul peiorativ consfintit de romanul lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-veche. S amintim, n treact, etimologia lui: este cuvntul slav krali, deformatie a cuvntului german Karl (Carol cel Mare) (cf. evolutia paralel Caesar -> Kaiser). Ungurii 1-au adoptat si ei, sub forma kirly. 20 Cariera lui Charles Reinhard este destul de tipic pentru rsturnrile pe care le cunoaste Europa n timpul Revolutiei si al Imperiului. Nscut n Wurttemberg, n 1761, vine n Franta n 1787, se nflcreaz pentru Revolutie si cere naturalizarea. Legat de grupul girondinilor, i este prezentat lui Talleyrand, care l ia pe lng el si-1 va ajuta n ascensiunea social. Ministru al Frantei la Hamburg, apoi n Toscana n timpul Directoratului, va fi chiar si ministru de externe cteva luni, nainte de 18 Brumar. Este din nou ministru plenipotentiar n Elvetia, apoi n Saxonia Inferioar, nainte de a fi numit consul general n Moldova n primvara lui 1806. Aceast neasteptat numire se explic fr ndoial prin importanta pe care o capt dintr-o dat Principatele dunrene n marea nfruntare dintre Napoleon si Alexandru I. Numai c Reinhard a strmbat din nas: consul ntr-o provincie a imperiului otoman dup ce ai fost ministru de externe! Este consolat dndu-i-se titlul de rezident ceea ce complic lucrurile pentru Poart, preocupat s evite tot ce 340

ar putea da Principatelor chiar si numai o aparent de autonomie... Reinhard nu va rmne dect cteva luni la Iasi, deoarece, fr s prind el de veste, ambasadorul Sebastiani, din ordinul lui Napoleon, a uneltit pe lng Poart ca s-i detroneze pe domnii Munteniei si Moldovei, Alexandru Moruzi si Constantin Ipsilanti, fapt ce-i va da Rusiei pretextul de a interveni din nou n Principate: avea s fie cel de al cincilea rzboi ruso-turc, care nu va dura mai putin de sase ani si se va sfrsi, n ajunul intrrii lui Napoleon n Rusia, cu pacea de la Bucuresti, prin care Rusia dobndeste jumtatea de rsrit a jvtoidovei, botezat Basarabia. Reinhard, arestat claar n ziua intrrii .asilor n Iasi, este luat prizonier mpreun cu familia sa, n pofida dreptului natiunilor, si petrece o iarn cumplit rtcind prin sudul Rusiei... nainte de a i se da drumul cu scuze, si va continua cariera diplomatic, va sluji patru regimuri, va fi fcut baron n timpul Imperiului, conte sub Restauratie si pair al Frantei sub Ludovic Filip. Sotia sa, fiica unui burghez bogat din Ham-burg, a lsat o serie de scrisori adresate mamei sale vreme de vreo cincisprezece ani, care au fost traduse n francez prin grija nepoatei sale si publicate la Paris n 1900 (v. Bibliografie). 21 Ducea de la palatul domnesc pn la resedinta de la tar, pe care Constantin Brncoveanu o construise pentru fiul lui mai mare, la Mogosoaia (cea pe care printesa Bibescu a restaurat-o admirabil ntre cele dou rzboaie mondiale). Din acest motiv, i se spunea Podul Mogosoaiei". Avea s fie reboteaz Calea Victoriei" dup Rzboiul de independent din 1877 si, cel putin pn la sfirsitul celui de al doilea rzboi mondial, va fi artera cea mai animat din Bucuresti, n ultimul rzboi, un diplomat din vechea scoal a publicat o carte despre aceast cale", de fapt o povestire plin de farmec, scris cu mult talent, despre trecutul ntregului oras... Gheorghe CRUTZESCU, Podul Mogosoaiei (v. Bibliografie). 22 Termenul arnut" este o deformatie prin rotacism, prin intermediul limbilor greac si turc, a cuvntului care-i desemna pe albanezi. Mult vreme, acestia au dat cel mai mare numr de mercenari att la Constantinopol ct si n Principate, nct, n cele din urm, s-au numit arnuti toti cei din garda clare, chiar cnd proveneau din alte neamuri balcanice, cum ar fi srbii si croatii; occidentalii i numesc uneori Croates, Cravates sau Cravats (de unde vine si substantivul cravat). 23 Friedrich Wilhelm von Bawr (se ntlneste si grafia Bauer), general german care a servit n armata Ecaterinei II n timpul rzboiului ruso-turc din 1768-1774; a lsat foarte interesante Memoires historiques et geographiques sur la Valachie, aprute la Frankfurt si Leipzig n 1778 (v. Bibliografie). 24 Dionisie Fotino, grec ce 1-a slujit mult vreme, cu credint si cu cinste, pe marele boier Dinu Filipescu; n 1818, a scris, n greceste, o lucrare voluminoas, ntesat de date si statistici, si care n-a fost tradus n romneste dect n 1859, sub titlul Istoria general a Daciei... (v. Bibliografie). 341 25 Mai ales pn la lucrrile lui Gheorghe Brtianu despre Adunrile Strilor (v. Bibliografie). 26 Dup Felix Colson (v. Bibliografie), care fusese secretarul Consulatului Frantei si pare s fi avut acces la statisticile oficiale. Se cuvine ns s semnalm c o lucrare recent, de I. Donat si G. Retegan, folosind o surs inedit (v. Bibliografie), d o cifr cu mult inferioar. 27 Despre erodarea piastrului turcesc, iat o nou mrturie, cea a lui Le-jeune, traductorul lui Raicevich, ntr-o not ne aflm n 1822, pe cnd Osservazzioni dateaz din 1788: De pild, ducatul olandez, care, n aceste Principate, serveste ca baz pentru toate operatiunile financiare, fcea, n 1783, patru piastri si 1/2; 19 ani mai trziu, adic n 1802, fcea 7 piastri si 1/4; n sfirsit, n ultima vreme, a crescut att de mult nct, la nceputul lui 1821, fcea 15 piastri si 1/2 sau 3/4" (nota l, p. 111). 28 Constantin (Dinicu) Golescu, nsemnare a cltoriei mele, n anii 1824, 1825, 1826. Publicat de Petre V. Hanes, Bucuresti, Ed. Minerva, 1915 (originalul fusese scris n greceste).

29 Toate trei documentele apud VI. DICULESCU, Viata cotidian a Trii Romnesti..., o culegere de cteva sute de texte semnificative pentru diferite aspecte ale vietii din acea epoc, mai ales la oras (v. Bibliografie). 30 Cel putin aceasta este prerea lui Nicoar Beldiceanu, specialist n chestiunile economice ale imperiului otoman. 31 CONSTANTIN CARAGEA BANUL, Efemeride... (v. Bibliografie). 32 Histoire de la Moldavie et de la Valachie, Iasi, 1777 (v. Bibliografie). 33 Despre decapitarea lui Francois-Thomas Linchou, avem numeroase rapoarte; unul din cele mai originale este fr ndoial ciorna unei scrisori a ministrului Saxoniei la Constantinopol, Briihl, care scria, la 7 febpjarie 1760 (n francez): Disgratia nefericitului Linciow (sic) a fost parc anume pus la cale. Poarta ar fi putut musamaliza totul sau 1-ar fi putut preda ambasadorului, de vreme ce acesta cutase s se amestece; dar fiindc alianta dintre Austria, Rusia si Franta n-a fost deloc pe placul Portii, acum vrea, pe orice cale, s-o loveasc, n mprejurrile date, singurul leac este musamalizarea" (apud IORGA, Documente... Callimachi, op. cit., II, p. 248). 34 Citat de A. XENOPOL, Istoria partidelor politice n Romnia..., p. 35 (v. Bibliografie). 35 Vor exista totusi si fanarioti ntrziati", ca acel Alexandru Callimachi, fiu, nepot si strnepot de domnitori fanarioti (de altfel, de origine romn) care, desi tatl lui fugise la Viena n timpul revolutiei grecesti, iar unchiul su, marele dragoman al Portii, fusese executat la Constantinopol n cursul acelorasi evenimente, avea s fac o carier strlucit n serviciul Turciei: va fi ambasador la Londra n 1848, apoi la Paris n 1849, bey de Samos n 1853, ambasador la Viena n 1855. si va sfirsi zilele n Franta, ca proprietar al unui castel la Mennecy si al unui splendid palat la Paris, n piata Concorde, colt cu strada Boissy d'Anglas (actuala ambasad a Statelor Unite?). Vor fi S1 342 cei din familia Vogoridi, bulgari grecizati, care, asa cum se ntmpl adesea cu neofitii, n cel de-al 25lea ceas, vor fi cei mai fanarioti dintre fanarioti... Stefanachi-bey va fi caimacam (locotenent domnesc) n ambele Principate, n 1821, dar nu va izbuti s capete tronul nici uneia. Fiul su Nicolae, caimacam n Moldova dup Rzboiul Crimeii si Congresul de la Paris, se va sili la rndul su s capete tronul Moldovei, manipulnd alegerile din 19 iulie 1857, ca s aduc n Divanul de la Iasi o majoritate potrivnic unirii cu Muntenia. Va fi nevoie de perseverenta lui Napoleon III ca s-o conving pe regina Victoria, la ntrevederea de la Osborne (2-7 august 1857), pentru a determina Poarta s anuleze alegerile trucate. Ca urmare a acestui fapt, majorittile unioniste din cele dou adunri, din Moldova si din Muntenia, vor alege, n ianuarie 1859, un singur domnitor, n persoana lui Alexandru loan Cuza, punnd astfel bazele Romniei moderne. O sor a lui Nicolae Vogoridi, Ana, s-a mritat cu cretanul Musurus-pasa, si el slujitor credincios al Portii, care avea s fie ambasadorul Turciei la Londra si chiar mare vizir. Fiica lor, Ralu, cstorit cu fiul mai mare al domnitorului Gheorghe Bibescu, adoptat Brncoveanu, va fi mama poetei Ana Basarab-Brncoveanu, contes de Noailles. 36 Printul de Ligne (Charles-Joseph) nscut la Bruxelles n 1735, intrase de tnr n armata austriac, asemeni tatlui si bunicul su, si se distinsese n cursul ultimelor btlii din timpul Rzboiului de Sapte Ani. Pe ct de bun soldat, pe tot att de fermector curtean, va fi trimis de losif II pe lng armatele lui Potemkin la asediul de la Ociakov. Mai trziu, se va insinua c s-ar fi bucurat, ca si altii, de favorurile Ecaterinei II. 37 Radu Rosetti, descendentul unei familii din cele mai bogate si mai puternice ale aristocratiei moldovenesti, nepot, prin mama sa, al ultimului domnitor al Moldovei, Grigore V Ghica, el nsusi membru de seam al partidului conservator, a fost, la nceputul secolului nostru, unul dintre cei mai

nflcrati aprtori ai dreptului tranilor de a stpni pmnrul pe care-1 muncesc, drept pe care a ncercat s-1 statorniceasc nu numai pe considerente umanitare, sociale sau economice, ci si pe argumente juridice si istorice care au suscitat vii discutii. A lsat Amintiri, a cror prim parte (Ce am aflat eu de la altii") este o adevrat min de informatii asupra vietii boierilor din Moldova pe vremea bunicului su, hatmanul, apoi marele logoft Radu (R-ducanu) Rosetti (1762-1838) (v. Bibliografie). 38 Ion Ghica (18161897) fcea parte din ramura munteneasc a familiei Ghica. Strbunicul su, marele ban Dimitrie Ghica, fusese, la sfrsitul veacului al XVIII-lea, cpetenia boierilor din partida national", si doi din unchii si mari, Grigore si Alexandru Ghica, fuseser, unul dup altul, primii domnitori pmnteni", dup era fanariot. Dup mam, se nrudea cu cteva mari familii de boieri patrioti, Cmpinenii, Cantemirestii, Dudestii, Vcrestii, Grdistenii. Fost student al Scolii de Mine din Paris, Ion Ghica avea s fie el nsusi unul din capii revolutiei din Muntenia de la 1848. Delegat la Constan343 tinopol de ctre miscarea revolutionar, va rmne acolo dup esecul acesteia Bucurndu-se de ncrederea guvernului turc, avea s fie n timpul Rzboiului Crimeii bey de Samos, cu titlul de print, adugind astfel cea de-a unsprezecea coronit pe arborele genealogic al familiei Ghica, de vreme ce nu putuse urca pe tronul Principatelor Unite, ambitie de care 1-au bnuit detractorii si. Dup Unirea din 1859, va fi n mai multe rnduri prim-ministru de fiecare dat pentru scurt timp. Nefiind n stare s se supun unui partid, si va sfrsi cariera politic la Londra, din 1881 pn n 1891. De acolo, la btrnete, ntr-o serie de scrisori ctre prietenul su Vasile Alecsandri (publicate treptat n revista Societtii literare Junimea"), va arta c este un prozator plin de verv si de talent, lsndu-ne, despre epoca de tranzitie pe care a trit-o n tinerete, memorii care snt o surs de informatii foarte pretioase si de anecdote mai mult sau mai putin autentice, ns ntotdeauna semnificative. Opera lui complet a fost reeditat nu prea demult; ea cuprinde, n afar de amintirile din copilrie si de amintirile despre revolutia de la 1848 si cele din exilul su, numeroase articole de economie politic, ce contin date statistice de un real interes (v. Bibliografie). 39 Misiunea Dudescului la Paris, probabil din cauza caracterului ei secret, n-a lsat, se pare, nici o urm n arhivele franceze. Realitatea ei nu poate fi ns tgduit. Ea este ntrit nu numai de povestirea nepotului su Ion Ghica si de o ntreag legend care a circulat n tar, dar si de povestirea lui Lagarde, pe care o citm n alt parte, precum si de un raport, fcut mai trziu de baronul Rreuchely, consulul Prusiei la Bucuresti, ctre ministrul su Miltitz, datnd din 6 ianuarie 1822: O singur cltorie la Paris, pe vremea cnd Bonaparte se afla nc acolo, 1-a costat pe logoftul Dudescu suma de 75 000 de ducati, asa cum el nsusi mi-a spus" (Documentele Hurmuzaki, X, p. 132). Singura ndoial care struie este n privinta datei la care ar fi avut loc aceast cltorie. Ghica o situeaz n 1800; Xenopol (Istoriapartidelor... op. cit) n 1803, fr s explice de ce; Radu Rosetti, n Amintiri, scrie c a fost o dat cu cea a boierului moldovean Gheorghe (lordache) Catargi, n 1808 dar se nsal, ntruct misiunea lui Catargi a avut loc n 1810-1811. Ultimul biograf al Dudescului, Al. Alexianu (Un bucurestean de altdat..., v. Bibliografie), nclin pentru data propus de Ghica: vara lui 1800. Ion Ghica a revenit asupra acestui episod ntr-un articol aprut n 1896, n Annales de l'Ecole Libre des Sciences Politiques (v. Bibliografie), unde povesteste cteva din excentricittile prin care Dudescu si nchipuise c avea s poat atrage atentia celor din preajma lui Bonaparte; de pild, pentru o petrecere dat ntr-o sear n palatul su de pe lng Champs-Elysees, se pare c ar fi cumprat enorme cantitti de zahr de la cofetarii din Paris, ca s-1 mprstie pe o alee ce ducea la resedinta lui si s le arate musafirilor n miezul verii sanie tras de cai, asa cum era tras iama la Bucuresti... Un alt exemplu de extravagant ne este dat de Lagarde, care l nsoteste n cltorie n 1813: la 344

n dineu dat n cinstea lui de printul Kohry, guvernatorul Pestei, Dudescu druieste celor dou vecine ale sale dou saluri indiene, pe care doamnele le admiraser la el si care, dup prerea lui Lagarde, fceau 500 de ludovici de aur (suma pare de-a dreptul fantastic si ar reprezenta astzi peste 50 de jiiilioane de lei!) Ultimele rmsite din imensa avere a Dudescului vor fi scoase la mezat, n 1814. Va muri pe la 1830, srac lipit pmntului, probabil la o mnstire, ctitorie a familiei sale. 40 Citat de E.D. Tappe n Some New English Travellers..." (v. Bibliografie). 41 In Alexandru ODOBESCU, Scrieri alese, ed. comentat de N. Mihiescu, Ed. Universul, Bucuresti, 1943; capit. Poetii Vcresti", p. 218, nota 1. len-chit Vcrescu (1740-1799) este, incontestabil, figura cea mai emotionant dintre boierii romni din acea epoc. Nepot al celuilalt lanache Vcrescu, cel care fusese decapitat mpreun cu Brncoveanu n 1714, este, ca si Dimi-trie Cantemir, un erudit si un poliglot: nvtase slava veche, greaca veche si modern, turca, araba, persana, franceza, germana si italiana. Dintre limbile occidentale, pe aceasta din urm o mnuieste cel mai bine. n aceast limb st de vorb, n mai multe rnduri, cu losif II, n timpul unei misiuni ncredintate de Alexandru Ipsilanti, n 1782, ca s ncerce s-i aduc napoi fiii care fugiser la Viena Viena, unde Vcrescu uluieste Curtea prin fastul si eruditia sa si unde se mprieteneste cu baronul de Breteuil, ambasadorul lui Ludovic XVI. lenchit Vcrescu, autor de versuri si al unei prime gramatici romnesti, este socotit ca marele precursor al renasterii romnesti din secolul al XlX-lea. 42 Ne putem ntreba dac acest precedent nu a inspirat cumva generatiei urmtoare protagonistii unui alt divort, care a dat nastere, n anii 1870, unei cauze celebre", bine cunoscut specialistilor n drept international privat: printesa de Bauffremont, nscut Valentine de Caraman-Chimay, dorind s divorteze ca s se poat mrita cu Gheorghe Bibescu, fiul fostului domnitor al Munteniei, s-a dus s se naturalizeze n ducatul de Saxa-Altenburg, unde divortul era admis, pe ct vreme n Franta era interzis; a obtinut divortul si s-a cstorit cu Bibescu. Curtea de Casatie francez printr-o hotrre din 1878, care a devenit jurisprudent, a socotit c divortul si recstorirea nu erau valabile n Franta, ntruct naturalizarea fusese fcut cu intentii frauduloase, numai cu scopul de a ocoli legea francez. 43 Ne-am ocupat pe ndelete de chestiunea originii institutiei nobiliare si a rolului marilor boieri" n articolul Les grands boars..." aprut ri voi. XLVI al Siidost-Forschungen, 1987 (v. Bibliografie). 44 Nu acesta e desigur cazul lui Mihai Viteazul, iesit totusi din rndurile marii boierimi, grupat n jurul fratilor Buzescu, mndri cavaleri de tip medieri, cu toate calittile si pcatele lor. S-o ascultm pe Sima, vduva lui Stroe Buzescu, rmas n amintirea poporului ca un erou de legend pentru faptele sale mrete mpotriva ttarilor; povestind intrarea lui Mihai Viteazul ntr-un 345 oras, Sima scrie: Veni Vod cu Buzestii si boierii...", ca si cum fratii Bu-zescu ar fi alctuit o categorie special ntre boieri si domnitor. Ne duce cu gndul la trufasa deviz a familiei de Rohan: Roy ne puis, prince ne daigne (Nu pot fi rege, iar print nu voi s fiu.) n 1595, boierii trimisi de Mihai Viteazul ca s negocieze un tratat de aliant cu principele Transilvaniei, Sigis-mund Bthory, si-au nselat stpnul semnnd cu transilvneanul un adevrat pact de vasalitate potrivit cruia n Tara Romneasc puterea revenea n realitate unui sfat de doisprezece boieri. Dac, datorit autorittii lui Mihai Viteazul, clauza aceasta rmsese liter moart, dup disparitia lui aceast atotputernicie a oligarhiei, fr a avea nevoie de o consfintire scris, este un fapt mplinit, n 1631, profitnd de o puternic miscare popular de nemultumire, boierii i-au smuls domnitorului Leon Tomsa, n timpul unei Adunri a Strilor, o adevrat cart a liberttilor", prin care obtineau privilegii importante: de pild, scutirea de unele impozite si de anumite responsabilitti fiscale, precum si renuntarea la dreptul pe care l avea domnitorul s osndeasc un boier la pedeapsa capital, fr judecata Sfatului Boierilor. Din acel moment, domnitorii nu vor mai fi dect reprezentantii sau instrumentele unui partid al marilor boieri (n Tara Romneasc, cel al Cantacuzinilor, al Blenilor sau al Golestilor, iar n Moldova, cel al

Sturdzestilor, al Costinestilor sau al Ro-settestilor). Pn ntr-att nct, n 1672, un Ilie Sturdza va refuza tronul Moldovei pe care i-1 ofereau boierii: se simtea mai puternic n boieria" lui dect pe tronul trii. 45 A se vedea ndeosebi N. STOICESCU, Dictionar al marilor dregtori... (v. Bibliografie), Introducere: Prima dintre (concluzii) este aceea c marea majoritate a dregtorilor (circa 90 %) au fcut parte din familii boieresti cunoscute, datele din lucrare confirmnd nvttura" lsat de Neagoe Basarab fiului su, Teodosie, c dac cei de neam mare" si rudele domnesti erau destoinici pentru dregtorie este bine s fie aceia n dregtorii... pentru c se cuvine s fie si a fost si mai nainte". 46 Ion IONASCU L'influence des Grecs des Principautes..." (v. Bibliografie), pp. 217 sqq. Ancheta a fost fcut pe vreo 750 de documente. 47 n timpul ultimei jumtti de secol a epocii fanariote, ntre 1771 si 1821, am gsit 21 de familii de boieri mari pmnteni, care apar de 198 de ori la un total de 286 de nume, adic o proportie de 69,23 %. Familiile fanariote, sau grecesti n general, snt n numr de 19, apar de 63 de ori, adic 22 %. Boierii autohtoni de a doua clas, sau homines nov/, nu snt dect 12 familii, care apar de 15 ori; n sfrsit, familiile de alt origine, sau a cror origine nu am putut-o stabili, snt n numr de 7 si apar de 10 ori. Dup 1821, membrii marilor familii autohtone dau aproape acelasi procentaj, 69 %, iar familiile de origine greceasc, numai 9 % diferenta fiind reprezentat de o crestere a celorlalte dou categorii. Si la cele 21 de familii din prima clas, concentratia este vrednic de luat n seam: ntre 1771 si 1848, zece familii apar de 228 de ori n documentele noastre, dintr-un total de 267 de nume pe 346 w care noi le-am pus n clasa marilor boieri: astfel, 7 Filipesti apar de 38 de ori, 9 Vcresti de 33 de ori, 7 Ghiculesti de 30 de ori, 3 Racovitesti de 26 <je ori, 5 Stirbei de 23 de ori, 6 Kretzulesti de 20 de ori, 3 Brncoveni de 17 ori, 4 Golesti de 15 ori, 4 Grdisteni de 15 ori, 4 Blceni de 11 ori... Cteva mari nume snt lips la apel, din pricina unei eclipse de moment, aveau ns s reapar, de pild, Cantacuzinii, Cmpinenii, Blenii, Florestii, Gre-cenii, Nsturel-Herestii. Mai snt si ctiva boieri din Oltenia, ca Glogovenii, Bengestii, Argetoienii, Otetelisenii, care nu catadicsesc s vin la divanul domnesc, preferind s fie n frunte la Craiova dect, probabil, pe planul al doilea la Bucuresti, ns, iu ansamblu, se poate considera c, n Muntenia, nucleul dur" este format din douzeci pn la treizeci de familii care se mentin la putere, fr ntrerupere, de la nceputul secolului al XVII-lea pn la mijlocul secolului al XlX-lea. Sondajele fcute n documentele divanului moldovenesc, la aceeasi epoc, neau artat rezultate asemntoare pentru o mn de familii, printre care Sturzestii, Rosettestii, Balsii, Cantacuzinii, Ghiculestii, Catargiii, familiile Pallady, Bogdan. 48 Descendenta lui Constantin Brncoveanu nu s-a stins n 1714, cnd domnitorul a fost decapitat mpreun cu cei patru fii ai lui: un nepot al domnitorului, copil nc, fusese salvat de la mcel datorit devotamentului unei doici. Rentorcndu-se mai trziu n Tara Romneasc, acest nepot a recptat o mare parte din imensa avere a familiei... Nepotul su, Grigore, marele ban al Craiovei, mort n 1833 fr mostenitori, a adoptat n 1820 o nepoat a sotiei sale, nscut Bals, Zoe Mavrocordat, cu obligatia pentru aceasta s transmit numele de Brncoveanu primului ei nscut. Fata se va cstori cu Gheorghe Bibescu, viitorul domnitor al Munteniei din 1842 pn n 1848; si astfel, Grigore, fiul mai mare al lui Gheorghe Bibescu si Zoe Mavrocordat, a reluat prin adoptiune numele si titlurile familiei BasarabBrincoveanu. Va fi tatl Anei de Noailles. 49 Cf. loan C. FILITTI, Catagrafie oficial... (v. Bibliografie). Analiza recensmntului boierilor si fiilor de boieri, ordonat n septembrie 1829 de comandamentul rusesc, n scopul de a stabili pe viitor o distinctie ntre nobilimea ereditar si nobilimea personal (legat de functie). Titlurile si privilegiile au

fost definitiv desfiintate n 1858. Recensmntul din 1829, completat n 1831 si 1832, chiar dac rmne incomplet din pricina unor posibile erori si omisiuni, ne d totusi o ordine de mrime. 50 Cf. loan C. FILITTI, Arhiva G. Gr. Cantacuzino, p. 266 de acelasi autor: Originea romneasc a ambasadorului francez Maurice Paleologue", n Adevrul din 29 septembrie 1935; de asemenea, Constantin GANE, n revista Libertatea din 5 februarie 1935. Scriitorul Alexandru Paleologu apartine altei familii, originar, n secolul al XVIII-lea, din Mitilena. S adugm c fiul popii Dumitru, frumosul Alexandru, numit pe viitor Dumitrescu, apoi Demetrescu, avea s fie mai trziu nnobilat; va ajunge secretar al guvernului 347 n 1856, si din el avea s se trag, n urma unei cstorii legitime, o distins familie ce va da trii consilieri la Curte si pe diplomatul Camil Demetrescu nobil figur a rezistentei romne n fata sovietizrii trii, care va plti c^ 16 ani de nchisoare atitudinea lui drz la procesele politice din toamna luj 1947. 51 O crticic fermectoare, care evoc, cu umor si nostalgie, lenta agonie, n secolul trecut, a micilor boieri din valea Motrului, valea cea mai dinspre apus a Carpatilor oltenesti, a aprut la Bucuresti imediat dup al doilea rzboi mondial: Miza CRETZIANU, De pe valea Motrului ^1946). 52 Constantin C. GIURESCU, Contributiuni... (v. Bibliografie). 53 O lucrare recent face bilantul legturilor seculare, foarte strnse, care au existat ntre Principatele romne si Muntele Athos, subliniind faptul c dac sprijinul material al domnitorilor si boierilor din Muntenia si Moldova a fost vital pentru comunittile monastice de la Athos, mai ales nainte de interventia tarilor de la Moscova, beneficiile pe plan spiritual si artistic au fost reciproce: P.S. NSTUREL, Le Mont Athos... (v. Bibliografie). 54 Dup documentele Mitropoliei din Bucuresti (astzi Patriarhie) citate ntr-o lucrare cu difuzare restrns: Nobiliarul familiei Grdisteanu, alctuit de Grigore C. Grdisteanu n 1883. 55 OBEDENARE (Doctorul M. G. Obedenaru, fost profesor la Facultatea de Medicin din Bucuresti), La religiosite des Roumains..." (v. Bibliografie). 56 Cstoriile ruso-romne au fost foarte numeroase n prima jumtate a secolului al XlX-lea; ca s nu lum dect familiile princiare ruse, ai cror membri s-au cstorit n aristocratia moldovalah, putem cita familiile Bagration, Gagarin, Galitin, Gorciakov, Kociubei, Massalski, Obolenski, Trubetkoi etc. 57 Dup Radu ROSETTI, Lepdarea de lege", in Povesti moldovenesti... (v. Bibliografie), pp. 141172. 58 Executarea lui Brncoveanu a avut ecou si n scrierile occidentale ale vremii; indirect, a introdus moda" Principatelor moldovalahe n domeniul romanesc (v. D.C. AMZR, Der walachische Fremdenroman Johann Friedrich Mayers). 59 Tradus de Steinkiihler n La Roumanie vue par Ies voyageurs d'outre-Rhin ( v. Bibliografie). 60 Acest Manuc a fost un personaj mai putin obisnuit. Fiul unui armean din Turcia, Martyros Mrzaian, care fcuse avere n portul dunrean Rusciuc (astzi Ruse, n Bulgaria), fusese trimis de tatl su la Iasi ca s nvete, pe lng limbile strine, limba si obiceiurile trilor romne unde te puteai mbogti att de repede... dac nu erai de prin prtile acelea. Mostenitor al unei mari averi, Manuc se apuc s fac negot pe scar mare, nvrteste afaceri n toat Europa, din Turcia pn n Franta. Si fiindc demonul politici1 l stpneste cum l stpneste si cel al afacerilor, ajunge curnd trezorierul 348

si sfetnicul apropiat al marelui vizir Mustafa Bairactar, care merge pn acolo nct i ofer Principatul Moldovei! Nu va avea timp s intre n posesia lui, deoarece Mustafa Bairactar, care avea de gnd s pun capt puterii anarhice a ienicerilor, a fost asasinat de acestia; ns domnitorul de o zi avea s pstreze toat viata numele de Manuc-bey. Manuc a reusit s scape de la Con-stantinopol trind niste aventuri vrednice de pana lui Alexandre Dumas, trece Qunrea pe la Rusciuc si se refugiaz la Bucuresti, ocupat n acel moment de rusi, pe care-i slujise n tain. Sntem n 1808. Atunci si construieste celebrul sau han, cel mai frumos si mai mare din Bucuresti, ns Manuc, nainte de ntoarcerea turcilor, fuge n Transilvania, unde, ctva timp, i se pierde urma. Anul urmtor, marele logoft Dudescu, spre mirarea sa, l ntlneste la Sibiu. Lucrul acesta ni-1 spune Lagarde: Contele Dudescu a primit vizita lui Manuc-bey, pe care a avut surpriza si bucuria s-1 regseasc n viat" si Lagarde preia un zvon care se rspndise n vremea aceea, povestit si de alte surse, si anume c, n timp ce Mustafa Bairactar era prins si ucis de ieniceri, Manuc-bey ar fi fugit, deghizat fiind, lund totodat, ntr-o crut, nu numai banii si, ci si tezaurul marelui vizir... Pe vremea cnd imperiul lui Napoleon se prbusea, urma lui Manuc este semnalat la Paris, ntr-un palat" de pe strada Vemeuil, tot ca agent secret al rusilor. Avea s moar n Basarabia, n 1817, cznd de pe cal. 61 Este un strmos, dup tat, al printesei Bibescu, romanciera. 62 Cifre culese de Marcel EMERIT, op. cit. 63 Despre problema originii evreiesti a bunicului dup tat a lui Vasile Alecsandri s-a scris mult; pcat c, pn si n zilele noastre, consideratii care nu au nimic de a face cu obiectivitatea istoric i mpiedic pe istorici s decid. Pentru noi, lucrurile snt limpezi: exist, mai nti, mrturia paharnicului Constantin Sion, care afirm, n a sa Arhondologie a Moldovei, c bunicul poetului era evreu convertit si c luase numele sotiei sale, care apartinea unei familii boieresti de origine greceasc ndeprtat (figureaz n boierimea moldoveneasc nc din secolul al XVII-lea). Este drept c Arhondologia lui Sion, scris n anii 1850, este mai mult un pamflet dect un dictionar al boierimii si c este plin de greseli si de afirmatii rutcioase, greu de controlat. Dar, n cazul prezent, informatiile snt precise, fiindc Sion era cuscrul lui Vasile Mihai Alecsandri, tatl poetului. Iat ce scrie: Au fost un Mihalachi Bote-zatu, jidov din trgul boilor din lasi, frate cu Cerbu Ochincariu, care a trit pan pe vremea domniei lui loan vod Sturdza; acel Mihalachi Botezatu au fost stolnic la Sf. Spiridon, s-au nsurat si-au luat o sor a strarului Alexandri, Si au fcut mai multe fete si un fecior, pe Vasile Mihail, care au fost slug n cas la logoftul lorgu Ghica; n urm, cnd Ghica au fost ispravnic la Bacu, Pe la 814 1-au fcut logoft, si atunce s-au nsurat cu Elenca, fata pitarului Dumitrache Cozoni de la Ocn, si si-au luat porecla de m-sa. [...] La 821, 349 n vremea enicerilor fiind lips de scriitori de vistierie, si eu fiind cu el cuscru 1-am chemat la Iasi, au intrat n vistierie. Atunce dup mprteasca poronc lundu-se mosiile mnstirilor grecesti si ale tuturor grecilor n socoteala vistieriei, pe Vasile Alecsandri 1-au rnduit sames veniturilor acelora, si au tinut smesia pan la 827, cnd s-au dat mosiile iars napoi grecilor. Din smesiea aceea, si din tovrsiile ce avea cu cei mai multi posesori, au fcut mare stare si-au cumprat mosiea Mircestii de la postelnicul Andrei Milu [Milo]... etc." Mai trziu, va ajunge si mare vornic. O alt mrturie, recent: Emanoil R. Bogdan, distins genealogist, mort de curnd la Paris, ne-a declarat c a vzut cu ochii lui, la Arhivele Statului de la Iasi, n 1940 sau 1941, un document din anii 1820, echivalent cu un extras de nastere, din anii 1790, al pruncului Vasile, fiul lui Mihalache Botezatu, evreu botezat, slujbas la Mitropolia din Iasi, si al Mriei Alecsandri...". Este extrasul de nastere al tatlui poetului. Ne putem evident ntreba de ce Vasile Alecsandri, nobil figur a renasterii nationale a romnilor n secolul al XlX-lea, n-a vrut niciodat s recunoasc obrsia evreiasc a familiei lui dup tat. S ne amintim ns c momentul cnd el atinge celebritatea national este acela al imigratiei masive a evreilor galitieni, fat de care nici mcar vechii evrei din Principate nu se simteau prea legati, iar imigratia a produs o reactie

puternic n toat tara. ntr-un asemenea context, pentru un membru de seam al aristocratiei, uns, pe deasupra, poet national, recunoasterea originii evreiesti ar fi nsemnat o adevrat sinucidere national si politic. S ne amintim de pild c Alecsandri, mpins de unii prieteni, a figurat printre candidatii la tronul Moldovei n 1859. Cazul lui Alecsandri nu este ns un caz izolat. Pot fi citate si altele. Noi nsine am descoperit un caz interesant n Memoriile deocamdat inedite ale lui loan B-lceanu, diplomat din secolul trecut. Cnd este trimis, n 1848, de guvernul revolutionar de la Bucuresti, ca prefect la Cmpulung (avea douzeci de ani!), este ajutat s lupte mpotriva reactionarilor" de ctre comisarul principal al politiei locale, un evreu convertit, Solomonescu (cf. articolul nostru Les souvenirs politiques et diplomatiques de Jean Blceanu. Une autre version de la decouverte de la candidature Hohenzollern au trone de Roumanie en 1866", in Buletinul Bibliotecii Romne, voi. XIV [XVIII], Freiburg-im-Breisgau, 1987/1988, pp. 171-199). 64 Problema romanittii sud-dunrene a suscitat o abundent literatur. Semnalm aici doar o scurt lucrare de sintez istorico-sociologic, aprut recent la Paris, care, pe lng avantajul de a fi scris ntro limb de circulatie international, prezint si interesul de a fi nsotit de o cuprinztoare bibliografie: Les Aroumains (lucrare colectiv): Cicerone POGHIRC, Romanisation culturelle et linguistique dans Ies Balkans. Survivances et evolution"; P- NSTUREL, Les Valaques de l'espace byzantin et bulgare jusqu' la conquete ottomane"; Matei CAZACU, Les Valaques dans Ies Balkans occidentaux (Serbie, Croatie, Albanie, etc.). La pax ottomanica (XVC-XVIP siecles)"; Neagu 350 njuvARA, La diaspora aroumaine aux XVIIF et XIXe siecles"; Max-Demeter pgYFUSS, Les Aroumains l'ere des nationalismes balkaniques"; Micaela BACOU, Entre acculturation et assimilation: Ies Aroumains au XXe siecle", publications Langues'O, INALCO, Paris (2, rue de Lille, 7e), 1990, 189 p. Adugm c, dup aparitia acestei lucrri, am luat pozitie n chestiunea originii aromnilor ntr-un sens diferit de cea a majorittii istoricilor romni, n articolul Sur un passage controverse de Kekaumenos", in Revue Roumaine d'Histoire, voi. XXX, ianuarie-iunie 1991, pp. 2366. 65 C. C. GIURESCU, Contribufiuni..., op. cit. (v. Bibliografie). 66 Reluat de Al. PREDESCU n Dmbovita..., op. cit. (v. Bibliografie). 67 Apud Pompiliu ELIADE, De l'influence frngaise sur l"espritpublic... (v. Bibliografie). 68 Textul noului statut dat manufacturii de ctre domnitorul Alexandru Moruzi la 18 aprilie 1794, precum si cel al raportului boierilor din 17 septembrie 1799 si al hotrrii domnitorului din 27 septembrie 1799 snt publicate in extenso n G. POTRA, Documente privitoare la istoria orasului Bucuresti, voi. I (v. Bibliografie). 69 Redat de Al. PREDESCU, op. cit., p. 102. 70 Cele mai multe din citatele redate n acest paragraf snt luate din VI. DICULESCU, op. cit. 71 Constantin Harmenopoulos, jurist bizantin din secolul al XlV-lea, este autorul unui voluminos tratat cunoscut sub numele de Hexabiblos (cele sase crti) sau Manual de legi, n care rezum vestitul Codex de legi realizat n secolele al IX-lea si al X-lea de Vasile I Macedoneanul si Leon VI cel ntelept. Manualul acesta pstrase o reputatie att de bun n trile de traditie bizantin, nct Alexandru Moruzi pusese s fie tradus n romneste. Cu toate c acel Codex la care se referea el nu a cptat putere de lege n Muntenia, manualul lui Harmenopoulos servea n mod curent ca o carte de referint pentru judectorii din Divan, ca o culegere de jurisprudent. 72 Apud PREDESCU, op. cit., dup G. I. IONNESCU-GION, care, n Istoria Bucurestilor (1899) si n alte cteva lucrri, a adunat un numr considerabil de documente si a consemnat o multime de anecdote

despre vechii Bucuresti. 73 Informatiile privitoare la organizarea sanitar, atunci cnd nu snt luate din documentele de epoc sau din povestirile cltorilor strini, au fost luate, n cea mai mare parte, din dou mici lucrri foarte valoroase: G. BARBU, Arta vindecrii... (v. Bibliografie) si n mai mic msur Dr. N. VATAMANU, Originile medicii... (v. Bibliografie). 74 Apud DICULESCU, op. cit. 15 Apud POTRA op. cit., I, p. 704. 76 Toate trei documentele apud DICULESCU, op. cit., pp. 230 sq. 77 Metod de nvtmnt primar promovat de educatorul englez Joseph Lancaster (1778-1838), inspirat de o experient fcut n India de Andrew 351 Bell: din lips de nvttori, se folosesc scolarii mai avansati pentru a-i alfa, betiza" pe cei mai mici. Dezamgit n propria lui tar (a fost si nchis pentru faliment), Lancaster a avut mai mult succes n Statele Unite unde a emj, grat n 1818 , precum si n Canada si n America de Sud. 78 Apud XENOPOL, Istoria partidelor..., op. cit., p. 205. 79 Histoire de Marseille, publicat sub dir. lui Edouard Baratier, Privat Paris, 1979. A se vedea si nota 28. Totusi, potrivit altor genealogisti, M D' Sturdza, n al su Dictionnaire genealogique... (v. Bibliografie), nu crede ii aceast descendent. 80 Pentru mai multe amnunte asupra cazului Fleury, a se vedea Potrtpiliu ELIADE, op. cit. 81 Apud VI. GEORGESCU, Preoccupations intellectuelles chez Nicolas Rosetti-Rosnovanu" ( v. Bibliografie). 82 Ion GHICA, Opere, I, 259. 83 Cf. Ariadna CAMARIANO-CIORAN, Academiile domnesti... (v. Bibliografie). 84 Gheorghe Lazr se nscuse n 1779, la Avrig, pe valea superioar a Oltului, dintr-o familie de trani. Remarcat din ntmplare de ctre baronul Brukenthal, guvernatorul austriac al Transilvaniei, a fost trimis la Viena, unde a studiat stiintele fizico-matematice si teologia, ntors n tar, este profesor la seminarul ortodox din Sibiu. Punndu-si candidatura pentru un episcopat, este nlturat de mitropolitul de la Carlowitz (de care tineau atunci ortodocsii din Transilvania) pentru c ar fi avut idei prea avansate". Dezamgit, emigreaz, n 1816, n Muntenia. Aici, atrage atentia ctorva boieri luminati, care obtin pentru el, n 1818, nfiintarea unei clase de romn la colegiul Sfintul Sava. Va preda de toate: gramatic romneasc, poetic, istorie, geografie, aritmetic, geometrie, algebr, geodezie etc., traducnd el nsusi manuale strine sau improviznd cu o neobosit nflcrare; totul ntr-o frumoas dezordine scuzat de patima care-1 mistuia, de parc ar fi simtit c misiunea lui nu avea s dureze. Descurajat de anarhia de dup evenimentele din 1821-1822 si grav bolnav, s-a ntors n satul natal, unde avea s moar peste cteva luni. Mult dup moartea sa, unul din fostii lui elevi, Scarlat Rosetti, a pus s se graveze pe mormntul dasclului aceste dou versuri, emotionante prin naivitatea lor: Asa precum Hristos pe Lazr din morti a nviat / Asa tu Romnia din somn ai desteptat. 85 Tatl lui Gheorghe Asachi ar fi fost, si el, de origine transilvnean. Gheorghe Asachi va juca un rol de prim-plan n organizarea nvtmntuiui superior din Moldova si nasterea literaturii romne moderne. Avea s fie nnobilat si va ocupa nalte slujbe oficiale. Fiica sa, Hermiona, va fi a doua sotie a lui Edgar Quinet. 86 Apud DICULESCU, op. cit., p. 27.

87 Am pomenit ceva despre aceast chestiune n articolul nostru LeS grands boiards..." in SudostForschungen, voi. XLVI, ndeosebi p. 6, nota 10 (v. Bibliografie). 352 r ale fra

88 Este clasificarea propus de marele etnolog romn Romulus Vuia, mai ales n Lucrrile Institutului de Geografie, 1921-1922. A se vedea n francez lucrrile lui Emmanuel de Martonne, ale crui observatii despre viata pastoral si transhumanta n Muntenia, de-a lungul mai multor ani, n-cepnd cu 1898, pot fi fr risc extrapolate asupra jumttii de veac de mai nainte, cu att mai mult c snt coroborate cu texte vechi, n tot cazul, cu texte de ia mijlocul secolului al XVH-lea (v. Bibliografie). 89 Exist despre toate aceste chestiuni o expunere succint, dar excelent, n Henri H. STAHL si Paul H. STAHL, Civilizatia vechilor sate romnesti, Bucuresti, 1968. Tot de Paul Henri STAHL (n francez, dar despre un aspect particular), La maisnie (gospodria) du paysan roumain", in Buletinul Bibliotecii Romne, Freiburg-im-Breisgau (v. Bibliografie). 90 Faptul este confirmat de harta foarte amnuntit publicat de rusi n 1835 (a se vedea comentariul n C. C. GIURESCU, Principatele Romne... (v. Bibliografie). Este interesant de notat c, dintre cei opt ofiteri rusi, autori ai hrtii, sase au nume germane. 91 Cf. DONAT si RETEGAN, La Valachie en 1838 (v. Bibliografie). 92 Apud H. si P. STAHL, op. cit., p. 27. 93 Despre arhitectura caselor trnesti din zona de munte, a se vedea ndeosebi Paul H. STAHL, Locuintele trnesti..." (v. Bibliografie). 94 S-a scris mult despre folclorul romnesc, de mai bine de un secol ncoace, ncepnd cu lucrrile lui B. P. Hasdeu, acest precursor genial; nu poate fi vorba s abordm aici un subiect att de vast si att de special, nici mcar s propunem o bibliografie, fie ea foarte scurt. Printre lucrrile romnesti cu autoritate astzi, s le citm totusi pe cele ale prof. Mihai POP (v. Bibliografie). S adugm, n sfirsit, c Mircea Eliade a atins adesea n lucrrile lui temele principale ale folclorului romnesc n legturile lor cu miturile si cu sacrul; a se vedea n special De la Zalmoxis la Genghis Han, Bucuresti, Ed. Stiintific si Enciclopedic, 1980. 95 Cf. Mria CIOAR, Zona etnografic Rduti, Bucuresti, 1979, p. 128. 96 Despre legenda lui Dragos, ntemeietorul Moldovei, a se vedea, ntre altele, dou articole n francez n Revue des Etudes Roumaines, XI-XII, 1969; sub aspect mitologic, Mircea ELIADE, Dragos et la chasse rituelle", pp. 31-59; sub aspect filologic si istoric, E. LOZOVAN, Rurik et Dragos", pp. 61-80. S adugm c astzi exist controverse n ceea ce priveste felul animalului vnat de Dragos: se pare c bourul (bubalus? bos urus?), din primele povestiri si de pe pecetile Moldovei medievale, nu este zimbrul, a crui imagine n-ar fi fost introdus dect n secolul al XlX-lea (cf. Dan CERNOVO-DEANU, Stiinta ti arta heraldic n Romnia, Bucuresti, 1977), ci, potrivit descrierii lui Cantemir, un animal cu craniul mai alungit, cu coarne nalte si cu picioarele fine. 97 Spatiul mioritic este chiar titlul eseului n care Blaga a expus aceast teorie (al doilea volum din vasta trilogie intitulat Trilogia culturii (v. Bibliografie). 353 98 Constantin BRILOIU, Sur une ballade roumaine (La Mioritzd) (v. Bibliografie).

99 Teohari ANTONESCU, Cultul Cabirilor n Dacia. Studiu arheologic si metodologic asupra unor monumente antice (tez de doctorat), Bucuresti, 1889 Acest studiu, uitat, a fost recent actualizat si completat, n lumina lucrrilor de istorie comparat a religiilor, de Ion Ilie BRIE, ntr-o comunicare la Centre Interuniversitaire de Recherches et d'Etudes Roumaines, Sorbonne Nouvelle Paris III. Este citat si Jean AMSLER, L'me messagere" (v. Bibliografie). 100 Apud IORGA, Istoria romnilor prin cltori ( v. Bibliografie). 101 Apud IORGA, Documente Callimachi, op. cit., II, p. 517. 102 E vorba de nobili, cci si printre unguri se gseau iobagi. 103 Pentru Moldova, documentul cel mai complet si cel mai limpede ni se pare a fi hrisovul lui Grigore Callimachi, din 28 mai 1767 (publicat in extenso n IORGA, Documente..., op. cit., I, pp. 580 sq.). Enumera, n 16 puncte, obligatiile celor dou prti: distribuirea celor 12 zile (n regiunile de frontier, numai 6) de-a lungul anului; durata zilei de lucru; care din membrii familiei trnesti erau obligati la clac; exceptiile; plata n bani generalizat pentru tranii fr pmnt, care lucreaz n satele de rzesi", contributia aceasta fiind mprtit atunci ntre ei proportional cu partea lor n comunitate; limitarea distantei la care tranul putea fi chemat; normele zilnice la arat; mrimea dijmei; scutirea de dijm pentru grdina de zarzavat de lng cas etc. 104 Vincenz BATHIANY, Reise durch einen Theil Ungarns, Siebenburgens, der Moldau und Bukowna im Jahre 1805, Pesta, 1811, apud A. XENOPOL, Istoria partidelor..., op. cit., voi. I. 105 Apud E. D. TAPPE, Rumania", in Contrasts in Emerging Societies (v. Bibliografie), care l citeaz pe WYBURN, Memoir and Consideration on the Principalities ofWallachia and Moldavia, f.d. (probabil 1820), publicat mai nti de lorga la Academia Romn, Memoriile Sectiei Istorice, seria III, tomul XIV. 106 Grigore Dimitrie Ghica, domn al Munteniei din 1822 pn n 1828, primul domnitor pmntean dup epoca fanariot. Pentru a deosebi omonimele, n trile romne s-a luat obiceiul, att pentru domnitori, ct si pentru boieri, ca, dup prenumele persoanei, s se pun prenumele tatlui (practic ce se va rspndi mai trziu si n rndurile burgheziei, prenumele tatlui fiind desemnat cel mai adesea doar de initial, ca acel middle name la anglo-saxoni). Pentru domnitori, istoriografia modern prefer, pentru a distinge omonimele, dubla numerotare, a prenumelui si a numelui de familie: Grigore Dimitrie Ghica al Munteniei va fi Grigore IV Ghica VIII, pe cnd Grigore Alexandru Ghica, domnitorul Moldovei din 1849 pn n 1856, va fi Grigore V Ghica X deoarece, ntre timp, fusese un Alexandru II Ghica IX, domnitor al Munteniei din 1834 pn n 1842. 354 107 Termenul tigan este derivat dintr-un termen grec bizantin, atsingani, care nseamn de neatins" (de la verbul athigganein, a nu atinge). Termenul fusese aplicat n secolele al VUI-lea-al IX-lea unei secte crestine rspn-dite n Frigia, ai crei adepti socoteau ca o ntinare contactul cu anumite obiecte sau chiar numai vederea lor; prin urmare, termenul avea s fie aplicat, peste cteva secole, tiganilor printr-o adevrat rsturnare de sens. 108 Acest lucru reiese dintr-un document dat de Grigore Callimachi, n septembrie 1759 (in IOROA, Documente..., op. cit., p. 185). 109 Apud DICULESCU, op. cit., p. 185. 110 Ambele documente, n POTRA, op. cit., pp. 620 si 623. 111 Apud DICULESCU, op. cit., p. 49. 112 Apud IORGA, Documente..., op. cit., I, p. 483.

113 Apud DICULESCU, op. cit., p. 50. 114 Dup Radu ROSETTI, Tigncusa de la ietac", in Alte povesti moldovenesti, 1921, reluat n R. ROSETTI, Scrieri, Bucuresti, 1980, pp. 309 la 334. 115 Povestea care urmeaz este luat din George SION, Emanciparea tiganilor", in Suvenire contemporane, Bucuresti, 1915, reeditat n 1973, Bucuresti, 2 voi. (povestirea se afl la nceputul celui de al doilea volum, pn la p. 53). Autorul, Gheorghe Sion, jucase un rol direct n drama pe care o vom citi: o luase slujnic, dup ce fusese slobozit de Cantacuzino-Pascanu, pe mama tnrului erou al povestirii, si el va fi cel ce va expune cazul domnitorului Grigore Ghica. 116 Profira Cantacuzino-Pascanu era fiica marelui vornic Alexandru Bel-diman, autorul Jalnicei Tragodii si al multor traduceri din limba francez. 117 Grigore V Ghica, ntr-un moment de depresiune, avea si el s se sinucid, cu un foc de revolver, 18 luni mai trziu, la proprietatea sa de la Le Mee, lng Melun (la vreo 30 km est de Paris), unde se retrsese n 1856. De o mare sensibilitate, fusese tulburat si ndurerat de campania de calomnii lansat la Iasi mpotriva lui de ctre adversarii Unirii Principatelor, adunati n jurul caimacamului Nicolae Vogoridi. Partizan convins si dezinteresat al Unirii, Grigore Ghica fusese afectat si de refuzul lui Napoleon III de a-i acorda audienta pe care i-o ceruse ca s pledeze n fata lui cauza Unirii si necesitatea de a se pune capt alegerilor msluite din Moldova, alegeri care aduseser n Adunarea de la Iasi o majoritate antiunionist. El nu stia ns c mpratul, la ntlnirea de la Osborn, de la 9 august 1857, obtinuse de la regina Victoria acordul ca Anglia s se alture Frantei pentru a cere Turciei anularea alegerilor din Moldova. La 24 august 1857, seara, s-a sinucis, dup ce si-a fcut testamentul, care ncepea cu aceste cuvinte: Castelul Le Mee, 24 august snt victima unei mrsvii si nu mai pot tri, desi m stiu cu totul nevinovat. Va veni ziua cnd adevrul va fi dat la iveal, i astept pe dusmanii mei n fata tribunalului lui Dumnezeu...". Peste dou zile, jurnalele pariziene publicau 355 vestea anulrii alegerilor din Moldova de ctre guvernul otoman. Noile alegeri aveau s aduc o puternic majoritate unionist, deschiznd astfel calea Unirii Principatelor, care va fi realizat de fado, la 24 ianuarie 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru loan Cuza pe tronul Moldovei si pe cel al Munteniei (Grigore Ghica este bunicul monseniorului Vladimir Ghica, episcop \n partibus si protonotar apostolic, mort n nchisoare, n Romnia, n perioada stalinist, si al crui proces de beatificare a fost introdus la Curia de la Roma) 118 n Muntenia, pandurii au fost mai nti militieni recrutati dintre tranii liberi mai ales n regiunile muntoase din Oltenia, pentru mentinerea ordinii n judete. Alctuind mici unitti de voluntari n armata rus, se vor acoperi de glorie n timpul rzboiului din 1806-1812, datorit unor cpetenii ca Tudor Vladimirescu; cu ei va ridica acesta steagul revoltei n 1821. Laurencon, n 1822, i caracteriza astfel: n cele cinci judete ale Olteniei, erau cinci pn la sase mii de panduri, un soi de soldati zdrentrosi, a cror singur arm este o flint, pe care, de altfel, o mnuiesc foarte bine, cci nvat s trag nc de copii. Turcii se tem de ei." n limba romn, termenul a avut ntotdeauna un sens nobil. 119 Edict care specific privilegiile acordate celor dou Principate si care, pe lng recunoasterea vechilor drepturi ale acestor tri vasale, introducea, ca noutate, septenatul pentru domnitori, atunci cnd nu exista un acord prealabil al celor dou Curti, cea de la Constantinopol si cea de la Petersburg. Inclus ntr-un acord bilateral ruso-turc, hatiseriful din 1802 lua astfel caracterul unui angajament international. Acesta era acordul pe care Turcia l viola destitu-indu-i, nainte de termen, pe cei doi domnitori, fr consultarea prealabil a Rusiei. 120 Langeron, care numai de sentimente antirusesti nu poate fi bnuit, citeaz n Memoriile sale cazuri de-a dreptul cutremurtoare, ntr-o not, de la pagina 81, sub titlul: Iat un exemplu, dintr-o mie, de ce

era n stare cruzimea rusilor", povesteste crimele de care se fcuse vinovat generalul Kamenski n timpul campaniei din iarna 1788, din Moldova: furios c o neasteptat vijelie i distrusese un sfert din efective, pusese s fie decapitati prizonierii ttari care nu au stiut sau nu au vrut s rspund la interogatoriul lui, poruncise s fie legat, despuiat, de un stlp un evreu care i se pruse suspect si ceruse s fie stropit cu ap, pe un frig de minus zece grade, ca s moar nghetat; dduse foc unui sat ntreg, alungndu-i pe locuitori, pe ger si pe zpad, lsndu-i s moar de frig si de foame. Ca s pun vrf, adun toate animalele care nu pieriser n vijelie sau n incendiu si le trimite n Rusia, la mosiile sale. Vrnd parc s mai atenueze impresia pe care o vor face cele scrise de el, Langeron si ncheie nota cu aceast observatie: Trebuie s adaug c, n timpul rzboiului din 1806, soldatii rusi s-au artat mult mai disciplinati si ofiterii mult mai putin cruzi", dar se contrazice pe aceeasi pagin cnd scrie: Arn putut 356 judeca grozviile la care ofiterii nostri se dedau prea adesea n Moldova, si, chiar dac n-as fi fost martor, as fi putut judeca si dup teama cumplit de care este cuprins, dintr-o dat, un tran moldovean cnd vede c-i intr n cas o uniform ruseasc. Rmne mpietrit, si nu mai este n stare nici s zic, nici s fac ceva. Degeaba i ceri, l rogi, i dai bani ca s-ti fac vreun serviciu oarecare, moldoveanul nu mai e bun de nimic si rmne ca o stan de piatr. Nu mai este nimic altceva de fcut dect s-ti iei singur cele ce-ti trebuie ceea ce se si face de obicei, si s lasi banii acolo ceea ce nu se face ntotdeauna." 121 Aici, Langeron se nsal probabil: este vorba de tatl lui Constantin Varlam, postelnicul Dimitrie Varlam, grec sau macedoromn originar din Corfu; el slujise sub rusi si se refugiase n Rusia dup plecarea trupelor rusesti din Moldova, lundu-si si familia. Crescut n Rusia, Constantin Varlam avea s fie principalul sfetnic al lui Constantin Ipsilanti si cpetenia partidului rusofil din Muntenia. Cstorit cu o sor a viitorilor domnitori Grigore si Alexandru Ghica, va fi mare ban, n 1812. 122 Pasajul din Memoriile lui Langeron care relateaz cele dou ntlniri ale lui cu Ahmet-pasa la Rusciuc (figureaz n culegerea de documente HUR-MUZAKI, III, l, pp. 365-370) este de un interes pasionant, nu numai datorit pitorescului descrierilor, ci, chiar mai mult, prin continutul discutiilor. Marele vizir i mrturisea lui Langeron simpatia lui pentru rusi, convingerea c marele dusman al Europei era Napoleon si c toate marile puteri aveau datoria s se uneasc mpotriva lui. Langeron comenteaz: mi ziceam n sinea mea: bunul-simt al acestui tlhar, pe legea mea, m nspimnt. Generalul Essen, Pisani (tlmaciul) si cu mine nu ne mai reveneam vznd cum un fost marinar, un pirat fr nvttur, care nu stia nici s scrie, nici s citeasc, vorbea despre cele mai mari chestiuni ale politicii europene cu atta discernmnt si logic [...]. Spusele acestui vizir ar fi fcut cinste celor mai de seam diplomati din Europa." 123 S-a vorbit mult despre posibila trdare" a lui Moruzi. ntr-un prim moment, asa cum am vzut, Langeron nu o credea nicidecum probabil: ce interes putea avea un candidat la tronurile Principatelor s vad cum unul din ele este njumttit? Peste cincisprezece ani, n 1827, pe temeiul unor destinuiri fcute de niste fanarioti refugiati la Odessa, avea s expun teza potrivit creia pacea de la Bucuresti ar fi fost rezultatul unui adevrat complot al fanariotilor: se temeau ca nu cumva, dup ce va fi nfrnt Rusia, Napoleon s nu se ntoarc mpotriva Turciei; n acest caz, Principatele ar fi fost pierdute pentru totdeauna. Se non e vero... Ceea ce pare, n schimb, nendoielnic este rspunderea Parisului pentru acest dezastru diplomatic: n timp ce mentinerea acestui front de rzboi, pe flancul stng al imensei frontiere pe care Rusia trebuia eventual s-o apere, ar fi trebuit s constituie un obiectiv major al diplomatiei napoleoniene, postul de ambasador al Frantei la Constantinopol era, n acel 357 moment, vacant, iar ambasadorului desemnat, Andreossy, i-au trebuit cteva sptmni pn s ajung la

post, iar, cnd a ajuns, afacerea era ncheiat. Lan-geron remarc, pe bun dreptate, ntr-o not (exprimndu-se ca un vrednic supus al tarului): Rusia i este ndatorat pe vecie domnului Andreossy. Nu ncape nici o ndoial c, dac ar fi sosit la timp si o putea face lesne , ar fi mpiedicat ncheierea pcii, ceea ce ar fi fost foarte ru pentru noi. Andreossy a cltorit ca un ambasador, cnd ar fi trebuit s cltoreasc cu iuteala unui curier. S-a oprit, a petrecut peste tot pe unde s-a oprit si a gsit pacea gata fcut." Alte surse insinueaz c, la Viena, ar fi avut o iubit care 1-ar fi oprit lng ea mai mult dect se cuvenea. Iat cum a aprat chestiunea Basarabiei". De fapt, astzi, trebuie s corectm afirmatiile lui Langeron. Publicarea recent a unor documente din arhiva otoman a scos la lumin faptul c, cu cteva zile nainte de ncheierea pcii de la Bucuresti, nsrcinatul cu afaceri al Frantei la Constantinopol, Latour-Maubourg (un nepot al vestitului general), a dezvluit guvernului otoman intentia lui Napoleon de a ataca Rusia n viitorul imediat, insistnd pe lng sultan s nu ncheie nc pacea. Vestea, discutat n Divan, nu i-a convins pe turci c o eventual izbnd a ambitiilor lui Napoleon n Rusia ar fi fost n favoarea intereselor otomane. S nu uitm, de asemenea, eforturile fcute, de mult vreme, de englezi pentru a-i convinge pe turci c Napoleon, atotputernic n Europa, reprezenta pentru ei o primejdie si mai mare dect Rusia (Cf. Chantal LEMERCIER-QUELQUEJAY, La Russie, La France et la Turquie la veille de la campagne de Russie, in Cahiers du Monde russe et sovietique, nr. VI, 2, anul 1965.) Nu este totusi mai putin adevrat c prezenta la Constantinopol a unui ambasador influent si activ, cum fusese generalul Sebastiani n 1806, i-ar fi putut eventual convinge pe marele vizir sau pe nsusi sultanul s nu ncheie pacea n acel moment. 124 Haiduc si tlhar", in Povesti moldovenesti, op. cit., pp. 103-122. 125 Apud IORGA, Documente Callimachi, op. cit., I, cap. l, p. 7. 126 Apud Stefan IONESCU, Bucurestii n vremea... (v. Bibliografie). 127 Constantin Rhigas sau Rigas, zis si Velestinlis, deoarece era din Ve-lestin, sat din nordul Greciei populat cu aromni. Familia sa (cf. Xenopol, Partidele politice..., op. cit., care l citeaz pe I. Caragiani, Studii istorice asupra romnilor din Peninsula Balcanic) era originar dintr-un sat vecin, Biasa, populat tot cu aromni, si avea porecla Trusin, care, n dialect macedoromn, nseamn funie de pr de capr"; Constantin avea un frate care se numea Ibu Riga Trusin. Rhigas a fost totusi un mare apostol al renasterii grecesti. mbibat de ideile Revolutiei franceze, visa la o confederatie, condus de greci, a tuturor popoarelor din sud-estul european, legate prin apartenenta lor la ortodoxism, n 1797, a redactat, la Viena, o proclamatie revolutionar pe care a tiprit-o la cei doi frati tipografi Markides Puliu, din Viena, tot macedoromni. Trdati de un lucrtor de la tipografie, un vienez, au fost arestati de autorittile austriece; n timp ce fratii Puliu, cetteni austrieci, erau deportati n Silezia, 358 Rhigas era predat turcilor, care 1-au ucis, la Belgrad, n aprilie 1798, mpreun cu opt dintre tovarsii si. 128 Iat lista personalului" pe care bunicul memorialistului Radu Ro-setti, hatmanul Rducanu Rosetti, l luase cu familia sa n exilul de la Cernuti: un preceptor francez, dl Remond; un preceptor german, pastor protestant din Brasov; un profesor de muzic; iar ca servitori, pe lng tigani: un majordom, un valet, un brbier, doi vizitii, o doic, o bon pentru copii, o jupneas, o camerist si trei slujnice pentru sotia lui. 129 Apud C.D. ARICESCU, Acte justificative la Istoria Revolufiunii Romne de la 1821, Craiova, 1874. 130 Sntem n msur astzi, pe baza unor surse foarte bune, s dm n vileag adevrata identitate a acestei tinere femei cu inim mare: ar fi vorba de Mria Ghica, fiica unui Dimitrie Ghica, zis Kefal (din ramura moldoveneasc a Ghiculestilor), si a Ecaterinei Cantacuzino.

131 Pensees de M. le comte d'Oxenstirn sur divers sujets, avec Ies refle-xions morales du meme auteur, editie nou, Haga, 1742, 2 voi. in-8 (scris n francez de contele Gabriel Thureson Oxenstjerna, strnepot al cancelarului lui Gustav Adolf. Lucrarea a cunoscut 12 editii n secolul al XVIII-lea si nc una n 1825). 132 Biserica Unit din Romnia a fost pur si simplu desfiintat printr-un decret al regimului comunist, la l decembrie 1948, si a trecut, practic, n clandestinitate. Timp de peste patruzeci de ani, a fost o biseric a tcerii", o biseric a catacombelor, n Europa secolului al XX-lea. Abrogarea decretului din l decembrie 1948 a fost una din primele msuri luate de regimul de dup evenimentele din decembrie 1989, ns Biserica Unit din Romnia n-a intrat nc n toate drepturile ei anterioare. 133 Elementul slav din limb, att acela datorat slavonei bisericesti, ct si acela asimilat n Evul Mediu timpuriu, nu a suferit aceast evolutie depreciativ, desi frecventa lui n limbajul curent a sczut simtitor, ntre timp, el a dobndit un parfum poetic apreciat de scriitorii pretiosi sau arhaizanti, n mod curios, influenta francez asupra limbii romne nu a slbit, n ciuda circumstantelor politice din ultima jumtate de secol; ea continu, cu urmri duntoare, nu numai asupra vocabularului, dar si asupra ntorsturilor de fraz si asupra sintaxei. Ne aflm n fata unui fenomen foarte asemntor cu influenta latinei asupra limbii franceze la sfrsitul Renasterii, ns, n Franta, enfin Malherbe vint..." n Romnia, Malherbe n-a sosit nc. 134 Este titlul unei crtulii recente, care, pornind de la acest cuvnt mai degrab hazliu, abordeaz, cu inteligent si umor, toate celelalte aspecte de profund transformare pe care le-a trit atunci societatea romneasc: Stefan CAZIMIR, Alfabetul de tranzitie (v. Bibliografie). 135 Evreu din Pesta, Rosenthal studiase pictura la Viena, si, n 1842, n vrst de numai 22 de ani, s-a dus la Bucuresti, invitat ca portretist". A pictat 359 acolo nu mai putin de 40 de portrete n doi ani, apoi a plecat la Paris ca s-si continue studiile de pictur. Acolo s-a ntlnit din nou cu grupul de studenti moldovalahi" liberali, si, mbrtisndu-le cauza, i-a nsotit la Bucuresti n timpul revolutiei din iunie 1848; va fi naturalizat romn sub scurta guvernare revolutionar". Refugiat la Paris dup esecul revolutiei, n 1850 va accepta o misiune de propagand a revolutionarilor ctre Transilvania. Arestat pe drum de ctre politia austriac si ntemnitat, va muri n urma torturilor suferite. 136 Despre lupta dintre influenta german si influenta francez n arta romneasc, prof. Ionel JIANU a fcut o comunicare la primul congres al Institut fur Rumnienforschung", Miinchen, 6-7 iunie 1988, care urma s apar n Caietul nr.l al Institutului: Der deutsche und der franzosische Einfluss im Wettstreit um die Vorherrschaft in den rumnischen Kunst". 137 Apud XENOPOL, Istoria partidelor..., op. cit. 138 Vlad GEORGESCU, Ideile politice si iluminismul... pp. 178 (v. Bibliografie). 139 Dup Alecu Russo, Scrieri, ed. Petre V. Hanes, 1908, pp. 24 sqq., Holera". 140 Cf. n special Stefan ZELETIN, Burghezia romn... (v. Bibliografie); ncercare de interpretare sociologic lucrare capital, dar prea dogmatic. O privire de istoric la C. C. GIURESCU, Contributiuni la studiul originilor... (v. Bibliografie). 141 Avem de a face cu un fenomen foarte general n faza de tranzitie de la o societate patriarhal la o societate capitalist, caracterizat astfel de economistul Celso Furtado: ...cresterea productivittii n societtile periferice nu se traducea prin cresterea salariilor, ci provoca o crestere a cheltuielilor de consum ale minorittii de proprietari si ale grupurilor profesionale si birocratice urbane, n felul acesta,

dezvoltarea a ajuns s se confunde cu asimilarea la modele culturale importate sau cu modernizarea stilului de viat al unei minoritti privilegiate" (Theorie du developpement economique, tradus din portughez, editia a doua, PUF, Paris, 1976, p. 203). 142 Cf. n special Georgeta PENELEA, Lesfoires de la Valachie... (v. Bibliografie). 143 Cu Dimitrie si Ion Brtianu ncepe cariera unei familii care a dat, probabil, cea mai strlucit dinastie politic din Europa contemporan, ntr-un secol, din 1848 pn n 1948, ea a dat Romniei, fr s-i mai socotim pe membrii corpurilor legiuitoare, sase ministri, dintre care patru prim-ministri. Fratii Dimitrie si Ion au jucat un rol de prim-plan n 1848 ca sefi, alturi de Constantin Rosetti, ai fractiunii celei mai radicale a miscrii revolutionare. Au participat la actul Unirii Principatelor n 1859, si actiunea lui Ion Brtianu a fost fr ndoial hotrtoare n venirea lui Carol de Hohenzollern pe tronul Romniei... Ion Brtianu a fost apoi seful guvernului n timpul Rzboiului de independent din 1877 si n timpul dificilelor negocieri de la Berlin din 1878. 360 La fel de strlucit ca si el, fiul lui, Ion (Ionel), care-i va urma n fruntea partidului liberal, va cluzi destinele trii n timpul primului rzboi mondial, care avea s duc la formarea Romniei Mari, si va realiza cele dou reforme fundamentale nscrise de mult vreme n programul partidului liberal: mprtirea pmntului la trani si votul universal. Bucurndu-se de deplina ncredere a regelui Ferdinand, s-a putut spune despre el c, vreme de peste douzeci de ani, a fost regele nencoronat al Romniei. Contele de Saint-Aulaire, ministrul Frantei la Bucuresti n timpul rzboiului, a scris despre el, n ale sale Con-fessions d 'un vieux diplomate, c era mai mare dect Lloyd George, mai mare dect Clemenceau"... Ca s ncununeze acest palmares, n epoca stalinist, trei membri ai familiei Brtianu au murit n nchisoare sau de pe urma ntemnitrii. 144 Apud XENOPOL, Istoria partidelor..., op. cit., p. 292. 145 Cei trei frati Golescu, fiii lui Dinicu, asemenea celor trei muschetari, erau n realitate patru cu vrul lor primar, care, ca s complice si mai mult lucrurile, se numea Alexandru, ca unul din cei trei frati; snt deosebiti spunn-du-li-se Alexandru-Albu si Alexandru-Negru dar, dac Negru este o porecl din pricina fetei negricioase a purttorului numelui, Albu era un al doilea prenume. Corespondenta (cel mai adesea n francez) ntre cei trei frati si mama lor, Zinca Golescu, o adevrat mam a Gratiilor", patrioat la fel de nflcrat ca si fiii ei, este foarte instructiv si emotionant; a fost publicat la Bucuresti, n 1939, de Gheorghe FOTINO (Din vremea Renasterii nationale: boierii Golesti). Glosar* ag: ofiter comandant din armata otoman; n Tara Romneasc n secolul al XVII-lea, marele ag era, dup sptar, al doilea comandant al ostirii; la nceputul secolului al XlX-lea, este seful politiei capitalei. armat: nalt dregtor care la origine rspundea de artilerie (pusei") si de puscrii"; cu vremea, principala lui atributie devine politieneasc: aplicarea caznelor" si aducerea la ndeplinire a pedepsei capitale. ban: nalt dregtor; n Muntenia de la sfrsitul secolului al XV-lea, marele ban al Craiovei guverneaz Oltenia si este, n sfatul domnesc, boierul cu cel mai nalt rang; n epoca ce ne intereseaz, nu mai st la Craiova, unde-i tine locul un caimacam, dar este n fruntea divanului n lipsa domnului; n Moldova, banul este un boier de rang mai mic. beglerbei (sau beilerbei): guvernatorul general al unei mari provincii din imperiul otoman (cuprinznd mai multe tinuturi).

besli-aga (besleag): cpitan de beslii (corp de cavalerie usoar), nsrcinat cu ocrotirea cltorilor musulmani. bei (sau bey): guvernator al unei provincii (mai rar, al unui mare oras) n imperiul otoman; pentru turci, domnii trilor romne erau bei. beilic (sau beylic): han rezervat oaspetilor de seam turci la Bucuresti sau la popasurile de Ia Constantinopol spre trile romne. beizadea: fiu de domn. binis: hain larg de postav, tivit cu samur. cafegi-basa: boier de rang inferior, nsrcinat s vegheze la servirea cafelei domnitorului. caftan: hain de onoare pe care sultanul o oferea domnilor Munteniei si Moldovei ca semn distinctiv al rangului lor; la rndul lor, domnii i cftneau" pe boierii din divan. * Glosarul acesta e necesar si cititorului romn, ntruct cei mai multi dintre termenii pe care-i contine au iesit din uz. 363 caimacam: locotenent domnesc atunci cnd domnitorul lipsea sau tronul nu era ocupat; n Oltenia, spre sfirsitul secolului al XVIII-lea, nlocuitorul permanent la Craiova al marelui ban, care, de atunci, st la Bucuresti. calpac: cciul mare sferic de fetru sau de blan, purtat de boieri. cmras: boier care avea grija camerei lui vod, sambelan. capudan-pasa: mare amiral al flotei otomane. capugiu: strjer la serai; trimis cu o misiune special de ctre sultan. capuchehaie: agent diplomatic al domnilor romni pe lng Poart. ceacsiri: pantaloni turcesti bufanti. ceaus: curier al Portii; la noi, grad militar inferior, cpetenie de aprozi. cheltuia: intendent al unui pas sau vizir. ciohodar: servitor la naltii demnitari turci; camerier al domnilor. clucer: boier nsrcinat cu aprovizionarea Curtii; n secolul al XlX-lea, marele clucer este boier de rangul II, ns cu participare la divan. comis: boier din divan; la origine, mai mare peste grajdurile domnesti. cuc: casc de ienicer acoperit cu catifea si mpodobit cu pene de strut; ca si tuiurile si steagul, era un simbol al puterii, fiind druit de sultan domnilor Munteniei si Moldovei. divan: (ncepnd din secolul al XVII-lea) sfatul domnesc adunat pentru a mprti dreptatea; ansamblul boierilor din sfatul trii. divan-efendi: secretar turc care-1 nsotea pe domnitor n tar. dragoman: interpret, tlmaci oficial, marele dragoman (sau drogman) al Portii era cel mai nalt demnitar crestin n imperiul otoman, un fel de secretar de stat la afacerile externe. epistat: intendent; conductor al unui serviciu public.

epitrop: curator, administrator al bunurilor bisericesti. falang: bar de lemn orizontal de care se legau picioarele celor condamnati s fie btuti la tlpi cu o vn de bou; supliciul ca atare. falce: unitate de msur pentru suprafete, folosit n Moldova, care avea aproape un hectar si jumtate (14 323 m.p.). feregea: hain lung din stof fin sau catifea brodat, deschis n fat, purtat de boieri sau boieroaice peste mbrcmintea obisnuit. fermene: un fel de ilic cu mneci lungi, din catifea brodat, purtat peste anteriu. firman: ordin scris dat de sultan, destinat provinciilor (isclit de marele vizir si purtnd pecetea sultanului). fumrii: dare pe case, identificate prin hornuri (fumuri). giube: hain larg de postav, lung pn la glezne, adesea cptusit cu blan. grammaticos: scrib sau secretar grec. hanger: pumnal curbat pe care turcii l purtau la bru; cnd hangerul apartinea unor personaje de seam, minerul era ncrustat cu nestemate. hatiserif: porunc dat de nsusi sultanul (firmanul purta atunci, alturi de pecetea sultanului, si apostila lui). 364 hatntan: comandantul ostirii n Moldova. ttospodar: titlu dat de rusi domnilor Moldovei si Munteniei, si care uneori a fost adoptat si de cancelariile occidentale. islic: cciul de blan scump, de form aproape cilindric (ca o toc), purtat de domnitori si boieri. ispravnic: dup reformele lui Constantin Mavrocordat, administratorul unui judet (prefect). jitnicer: dregtor de rangul al doilea, pe vremuri nsrcinat cu strngerea si pstrarea cerealelor n hambarul domnesc (jitnit). jude: n Evul Mediu, cpetenia unei comunitti de trani liberi (uneori, dublet slav: cneaz). judet: mprtire teritorial-administrativ pstrat din Evul Mediu pn n epoca contemporan; la origine, putea avea si ntelesul de primar ales n orase. liesi (tigani): tigani dintr-o ceat nomad, care apartineau ns unui proprietar. lipscani: mari negustori care, o dat sau de dou ori pe an, se duceau la marele trg de la Leipzig (Lipsea). logoft: la Bizant, marele logoft (logothetis) devenise, din secolul al XlII-lea, un fel de controlor general al administratiei; n Tara Romneasc si n Moldova, marele logoft apare de la nceput ca sef al cancelariei domnesti (n documentele latinesti, i se spune cancellarius); n Moldova, marele logoft e dregtorul cu cel mai mare rang, n Muntenia trece dup marele ban si marele vornic; banalizat n secolul al XlX-lea, termenul va desemna la oras un secretar, la tar un intendent de mosie. mahmudea: moned turceasc de aur a crei valoare a variat; n epoca de care ne ocupm, valoreaz aproximativ 25 de lei. mazil: (de la un adjectiv turcesc nsemnnd destituit") 1. calificativ pentru un domnitor dup

destituirea lui de ctre Poart; 2. urmas al unor fosti dregtori, dar care el nsusi nu mai are nici o dregtorie. La nceputul veacului al XlX-lea, mazilii alctuiau o categorie social intermediar ntre boieri si mosneni sau rzesi. menzilhane: serviciul postei la turci si n trile romne n epoca fanariot. mesi: ncltminte de piele foarte fin, purtat peste ciorapi, dar cu papuci sau cizme. meterhane: ansamblu de muzic militar turceasc. mucarer: sum pltit Portii de domnitori ca s obtin confirmarea sau rennoirea domniei. oca: msur de greutate (1,271 pn la 1,291 kg) sau de capacitate (1,288 sau 1,520 1). paharnic: mare dregtor care avea grija buturii la Curte si care avea datoria de a gusta n prealabil butura domnului. par: moned divizionar a piastrului si a leului (l leu = 40 de parale). pasalc: provincie a imperiului otoman guvernat de un pas. peschergiu: copil de cas care-i ducea domnului servetul de sters pe mini. 365 pesches: dar fcut naltilor demnitari otomani. prclab: guvernatorul unei cetti n Evul Mediu; mai trziu, si al unui trg. prgar: membru n sfatul administrativ al unui oras sau trg. polcovnic: colonel din armata ruseasc; termen folosit si la romni n prima jumtate a secolul al XDClea. postelnic: boier din sfatul domnesc avnd grija camerei domnitorului; n epoca fanariot, el este nsrcinat cu relatiile externe si protocolul. protosinghel: grad monahal, ndat dup arhimandrit. raia: 1. supus crestin al sultanului; 2. provincie a imperiului otoman populat cu crestini (n tinuturile romnesti, desemna enclavele turcesti de la nordul Dunrii). scutelnici: trani sau slujbasi mrunti care, n schimbul anumitor munci n folosul domniei sau al vreunui demnitar, erau scutiti de dri. serdar: n Moldova, comandant de oaste; n Muntenia, marele serdar comand o unitate de cavalerie cu atributii de jandarmerie; de la sfirsitul epocii fanariote, boier de rang mijlociu. sptar: la origine, mare dregtor care purta spada domnului la ceremonii; mai trziu, n Muntenia marele sptar are comanda ntregii ostiri, iar, la sfirsitul epocii fanariote, mai mult atributii de mentinere a ordinii. staroste: cpetenia unei bresle de negustori sau de meseriasi. stolnic: boier care purta grija mesei domnitorului; la sfirsitul epocii fanariote, pe lng marele stolnic, snt si stolnici printre boierii fr atributii. sudit: locuitor din trile romne care se bucura de protectia unei puteri strine. serbegi-basa: boier mrunt, nsrcinat, pe lng domnitor, s se ngrijeasc de dulceturi. tui (tuiuri): semn distinctiv al unor nalti demnitari otomani, format din cozi albe de cal mpletite, legate la captul unei lnci rosii; numrul cozilor varia dup rangul personajului: domnii romni aveau dreptul

la dou cozi, marele vizir si unii beglerbei aveau trei. vtaf: n epoca ce ne intereseaz, sens general de intendent; vtaf de plai: sef al pliesilor unei regiuni de munte. vitrati: tigani robi care locuiau la casele stpnului. vecin: tran serb, n Moldova (n Muntenia, i se zicea rumn). vistier sau vistiernic: trezorier; marele vistier era, n ambele tri, dregtorul care avea sarcina administratiei financiare. vornic: mare dregtor nsrcinat cu conducerea treburilor interne si care avea ntinse atributii judectoresti; n Muntenia, avea rang ndat dup marele ban; n Moldova, venea dup marele logoft. zapcii: crmuitori ai unor plsi; agenti nsrcinati cu strngerea drilor. 366 Repere cronologice (1800-1848) Externe Octombrie 1799 Bonaparte prseste Egiptul Interne Ultimele domnii fanariote 1799-1801 Alexandru Moruzi n Muntenia 1799-1801 Constantin Ipsilanti n Moldova 1801-1802 Mihai Sutu n Muntenia 1801-1802 Alexandru Sutu n Moldova septembrie 1802 Hatiserifurile sultanului inserate ntr-un acord bilateral cu Rusia, care asigur domnitorilor Moldovei si Munteniei domnii cu o durat de sapte ani. Orice schimbare nainte de termen trebuia ncuviintat de Petersburg. 1802-1806 Constantin Ipsilanti n Muntenia Moldova celor trei mprati") august 1806 La instigatia generalului Sebastiani, ambasadorul Frantei, sultanul i revoca unilateral pe cei doi domnitori, dnd astfel un pretext tarului s intervin n Principate. decembrie 1806 - mai 1812 Al cincilea rzboi ruso-turc si ocupatia ruseasc a celor dou principate, ntreruperi intermitente 7-9 iulie 1807 Tratatul de la Tilsitt ntre Napoleon si Alexandru I 28 mai 1812 Pacea de la Bucuresti. Rusia anexeaz Moldova dintre Nistru si Prut. iunie 1.812 Marea Armat" a lui Napoleon intr n Rusia 1812-1818 Ion Gheorghe Caragea n Septembrie 1814 - iunie 1815 ConMuntenia gresul de la Viena 1802-1806 Alexandru Moruzi n 18 mai 1804 Proclamarea lui 2 decembrie 1804, ncoronarea Napoleon ca mprat al francezilor 2 decembrie 1805 Austerlitz (btlia

367 1812-1819 Scarlat Callimachi n Moldova 1818-1821 Alexandru Sutu n Muntenia 1819-1821 Mihai Sutu n Moldova 1821 martie-aprilie Revolta grecilor din Principate si Peloponez: Eteria". Alexandru Ipsilanti vine din Rusia n Moldova apoi n Muntenia 23 ianuarie 1821 Proclamatia lui Tudor Vladimirescu n Muntenia 27 mai 1821 Executarea lui Tudor de oamenii lui Ipsilanti mai 1821 - iunie 1822 Ocupatia turceasc n Principate 1822 Restabilirea domniilor pmntene n cele dou Principate 1822-1828 Grigore IV Ghica n Muntenia 1822-1828 Ion Sandu Sturdza n Moldova 25 septembrie 1826 Conventia de la Akkerman (Cetatea Alb) dintre Rusia si Turcia: Divanurile celor dou Principate au dreptul s-si aleag domnitorii pentru o durat de sapte ani. 26 aprilie 1828 Rusia declar rzboi Turciei. Armata lui Wittgenstein ajunge la Dunre n cinci zile. Al saselea rzboi ruso-turc (1828-29) 2/14 septembrie 1829 Tratatul de pace de la Adrianopol: otomanii prsesc cele trei raiale" de la nordul Dunrii, Turnu, Giurgiu si Brila; libertatea de navigatie pe Dunre. Principatele au dreptul s-si aleag domnitorii pe viat. 1829-1834 Administratie ruseasc n Principate. Proconsulatul" generalului contele Pavel Kiseleff 1831 Adoptarea Regulamentului Organic" de ctre Obsteasca Adunare extraordinar: Muntenia (mai 1831), Moldova (octombrie 1831) 1834-1842 Alexandru Ghica n Muntenia 1834-1849 Mihai Sturdza n Moldova 1842-1848 Gheorghe Bibescu n Muntenia iunie-septembrie 1848 Guvern revolutionar provizoriu n Muntenia iulie 1848 Rusii ocup Moldova 25-27 septembrie 1848 Turcii si rusii se nteleg s intre n Bucuresti 4 iulie 1830 Luarea Algerului de ctre francezi 27-28-29 iulie 1830 Revolutia la Paris (cele trei zile glorioase") 13 iulie 1841 Conventia de la Londra ntre cele cinci mari puteri privind Strmtorile (Bosfor si Dardanele) Insurectia continu n Grecia

ianuarie 1848 Agitatie revolutionar n Italia 22- 24 februarie 1848 Revolutia la Paris 368 Bibliografie (Bibliografia unui asemenea subiect nu poate, binenteles, s fie exhaustiv. M-am limitat la lucrrile efectiv consultate si, ntruct cartea a fost conceput si scris integral n strintate, o mai mare important au luat-o, aproape pe nevrute, mrturiile strine despre tara noastr afltoare prin marile biblioteci din Apus bunoar din Paris, Miinchen, Freiburg-im-Breisgau, Londra, Washington. De altfel, cum era firesc, bibliografia din versiunea original (francez) nu cuprinde dect lucrri n limbi de circulatie international, referintele la crti sau izvoare romnesti aprnd doar ocazional, n note sau chiar n text; de asemeni, primul paragraf, Lucrri cu caracter general", a fost re-, dus la un strict minimum.) I. LUCRRI CU CARACTER GENERAL BENGESCO (Georges). Bibliographie francoroumaine du XIXe siecle, Bruxelles, 1895, 192 p. BRTIANU (Gheorghe I.). Originile si formarea unittii romnesti, Bucuresti, 1942, trad. francez: Bratiano (Georges L). Origines etformation de l'unite roumaine, Bucuresti, 1943. DENSUSIANU (Ovide). Histoire de la Roumanie, Paris, 1929. GIURESCU (Constantin C.). Istoria Romnilor, 3 voi, Bucuresti, 1935-1946. GIURESCU (Constantin C.). Formation du peuple roumain et de sa langue (traducere din romneste), Bucuresti, 1972. GIURESCU (C. C.). Laformation de l 'Etat national unitaire roumain, Bucuresti, 1975. GIURESCU (C. C.) et alii Chronological History of Roumania, Bucuresti, 1974. GIURESCU (C. C.) et alii, Histoire chronologique de la Roumanie, Bucuresti, 1976. 369 HOLBAN (Mria) si CERNOVODEANU (Paul) (lucrare colectiv coordonat de).__ Cltori strini despre trile romane (din care apruser primele opt volume cnd s-a isprvit aceast carte). Bucuresti, primul volum, 1968. lORGA (Nicolae). Istoria romnilor prin cltori, 4 voi., 1928-1929; reeditat ntr-un volum, Bucuresti, 1981. IORGA (Nicolae). Histoire des Roumains et de la romnite orientale, lOvol, Bucuresti, 1937-1945. LZRESCU (Dan A.) Imaginea Romniei prin cltori, Bucuresti, 1985, 2 voi. MUNTEANO (B.). Panorama de la litterature roumaine contemporane, Paris, 1938, 332 p. RISTELHUEBER (Rene). Histoire des peuples balkaniques, Paris, 1950. SETON-WATSON (R.-W.). A History ofthe Rumanians, from Roman Times to the Completion ofthe Unity, Cambridge, 1934. SETON-WATSON (R.-W.). Histoire des Roumains, de l'epoque romaine l'achevement de l'unite (traducere din englezeste), Paris, 1937. XENOPOL (Alexandru, D.). Istoria Romnilor din Dacia Traian, 10 voi., Iasi, 1888-1910.

XENOPOL (Alexandre D.). Histoire des Roumains de la Dacie Trajane, depuis Ies origines jusqu' 1859, Paris, 1896. II. MRTURII DE EPOC a) Culegeri de documente HURMUZAK.I (Eudoxiu de). Documente privitoare la istoria romnilor (primul volum, aprut n 1887). IORGA (Nicolae). Documente privitoare la familia Callimachi, Bucuresti, 1903, 2 voi. DICULESCU (VI.). Viata cotidian a Trii Romnesti n documente, 1800-1848, Cluj, 1970. POTRA (Gheorghe). Documente privitoare la istoria orasului Bucuresti, 1961. b) Autori ALECSANDRI (Vasile). Ballades et chants populaires de la Roumanie (Prin-cipautes Danubiennes), recueillis et traduits par V. Alexandri, avec une introduction par M.-A. Ubicini, Paris, 1855. BACHEVILLE (Barthelemy). Voyages des freres Bacheville, Paris, 1822. BLCESCU (Nicolas). Question economique des Principautes Danubiennes, Paris, 1850 (publicat fr numele autorului). 370 BATHIANY (recte Batthyny, Vincenz), Reise durch einen Theil Ungarns, Siebenburgens, der Moldau und Bukowina im Jahre 1805, Pesta, 1811. BAWR (General Friedrich Wilhelm von). Memoires historiques et geo-graphiques sur la Valachie, avec un Prospectus d'un Atlas geographique et militaire de la derniere guerre entre la Russie et la Porte Ottomane, 1774, Frankfurt si Leipzig, 1778. BELLANGER (Stanislas). Le keroutza, voyage en Moldo-Valachie, 2 voi., Paris, 1846. BIBESCO (Georges). Roumanie; voi. I: D'Andrinople Balta-Liman (1829-1849), Paris, 1893; voi. II: Regne de Bibesco. Lois et decrets 1843-1848. Insurrection de 1848, histoire et legende, Paris, 1894. BILECOCQ. Album Moldo-valaque (numr din L 'Illustration nesemnat), 1848. BOLLIAC (Cesar). Memoires pour servir l 'histoire de la Roumanie (Pro-vinces Danubiennes), Premier Memoire, Paris, 1856. BOSCOWITCH (R.P. Joseph). Journal d'un voyage de Constantinople en Pologne,fait la suite de Son Exc. Mr. J. Porter, Ambassadeur d'Angle-terre, en 1762, par le R.P. Joseph B., de la Compagnie de Jesus, Lausanne, 1772 (originalul italian a aprut la Bassano, 1784). CARRA (Jean-Louis). Histoire de la Moldavie et de la Valachie, avec une dissertation sur l 'etat actuel de ces deux Provinces, Iasi, 1777, aux de-pens de la Societe typographique des Deux-Ponts"; reeditat la Lausanne, 1781; contine o anex care constituie singurul interes al crtii unde se afl aproape toat lucrarea generalului de Bawr. (J. -L. Carra, fostul secretar francez al lui Grigore III Ghica, este totodat autorul unei plachete, scris n acelasi an 1777 si intitulat Essai particulier de politique dans lequel on propose un partage de la Turquie europeenne, cf. T.-G. Djuvara, Cent projets de partage de la Turquie, Paris, 1914, pp. 315-317. COLSON (Felix). De l'etat present et de l'avenir des principautes de la Moldavie et de la Valachie, Paris, 1839. CONSTANTIN CARAGEA BANUL, n P. P. Panaitescu, Un manuscript al Efemeridelor lui

Constantin Caragea Banul", Extras din Buletinul Comisiei Istorice a Romniei, voi. III, 1924, pp. 115120. CRAVEN (Elisabeth Berkeley, Lady). Voyage en Crimee et Constantinople en 1786 (dou traduceri franceze n 1789, la Londra si la Paris). DEPREZ (Hippolyte). La revolution dans l'Europe orientale" (La Revue des deux mondes), Paris, 1848. DESFEUILLES (Paul) et LASSAIGNE (Jacques). Les Francais et la Roumanie. Texte alese, 1937. DIONISIE ECLESIARHUL Chronografulu Tierei-Rumnesci de la 1764 pn la 1815, in A. PapiuIlarianu, Tesauru de Monumente Istorice, t. II, pp. 159-236. 371 FOTINO (Dionisiu). Istoria general a Daciei, sau a Transilvaniei, Terei Muntenesti si a Moldovei. Traducere de George Sion, 3 voi., 1859 (editia greceasc a aprut la Viena, 1818-1819). GAUDIN (Emile). Du soulevement des nations chretiennes de la Turquie d'Europe, Paris, 1822. GIERS (Nicolas de, sau GIRS; Nikola Karlovich). The Education of a Russian Stateman. The Memoirs of Nikolas Karlovich Giers. Edited by Charles & Barbara Jelavich. University of California Press, Berkeley, Los Angeles, 1962. GHICA (Ion). Opere, 3 voi. (reeditare). Bucuresti, 1967-1973. GHIKA (Jean) sub pseudonimul G. Chainoi (anagrama lui Ion Ghica). Der-niere occupation des principautes danubiennes par la Russie, Paris, 1853. GHIKA (Jean D.). La France et Ies principautes danubiennes de 1789 1815", in Annales de l 'Ecole Libre des Sciences Politiques, 1896, 2 articole. GOLESCO (A.G.). De l'abolition du servage dans Ies principautes danubiennes, Paris, 1856. GRADISTEANO (Gregoire). Memoire relatif la solution de la question moldo-valaque dans l'interet de l'equilibre europeen, Paris, 1855. HACQUET (Balthasar). Hacquet's neuestephysikalisch-politische Reisen in den Jahren 1788 und 1789 durch die dacischen tind sarmatischen Kar-paten, Nurnberg, 1790-1791, 2 voi. HAUTERIVE (Alexandre-Maurice Blanc de La Nautte, comte d'). Memoire sur l'etat ancien et actuel de la Moldavie (en 1787), Bucuresti, 1902 (pentru celelalte dou povestiri aprute n Revue de Geographie n 1877 si 1879, a se vedea nota 10). HELIADE-RADULESCU (I.). Memoires sur l 'histoire de la regeneration rou-maine ou sur Ies evenements de 1848 accomplis en Valachie, Paris, 1851. KARACSAY (Fedor de). Beytrge zur europischen Lnderkunde, Die Mol-dait, Wallachey, Bessarabien und Bukowina, Viena, f.d. (putin dup 1812). KOGLNICEANU (M.). Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Vala-ques transdanubiens, Berlin, 1837. KOGALNITCHAN (Michel de) (Koglniceanu). Esquisse sur l'histoire, Ies moeurs et la langue des Cigains (tigani), Berlin, 1837. LAGARDE-CHAMBONAS (Auguste-Louis-Charles de Messence, comte de). Voyage de Moscou Viennepar Kiow, Odessa, Constantinople, Bucharest et Hermannstadt, ou lettres adressees Jules Griffith, Paris, 1824.

LANGERON (Memoires du general comte de Langeron), aprute n Documente privitoare la Istoria romnilor (Colectia Hurmuzaki), supliment I, voi. 111, Bucuresti, 1887. LAURENCON (F.G.). Nouvelles obsenations sur la Valachie [...], suivi d'un precis d'histoire des evenements qui se sont passes dans cette provincc en 1821, loi.i de la revolte de Theodore et de l'invasion du prince Ypsilanti, Paris, 1822. 372 MARCELLUS (vicomte de). Souvenirs d'Orient, Paris, 1839, 2 voi. MORIOLLES (comte de). Voyage en Moldavie du comte de Moriolles, publicat de Nerva Hodos, Bucuresti, 1903. MOLTKE (Graf Helmuth von). Briefe uber Zustnde und Begehenheiten in der Turkei aus den Jahren 1835 bis 1839", Gesammelte Schriften und Denkwiirdigkeiten, voi. 8, LXXVII-VI, Berlin, 1893. NEALE (Adam). Travels through some Parts ofGermany, Poland, Moldavia and Turkey, Londra, 1818, 2 voi. NEIGEBAUR (Dr. Johann-Ferdinand). Beschreibung der Moldau und Walachei, Leipzig, 1848. PERRIN (Raoul). Coup d'oeil sur la Valachie et la Moldavie, Paris, 1839. PERTUSIER (Charles). La Valachie, la Moldavie et l 'influence politique des Grecs du Fanai, Paris, 1822. PEYSONNEL (Charles de). Trite sur le commerce de la Mer Noire, Paris, 1787, 2 voi. POUJADE (Eugene). Chretiens et Turcs, scenes et souvenirs de la vie politique, militaire et religieuse en Orient, Paris, 1859. RAICEVICH (J.). Osservazzioni storiche, naturali e politicile intorno la Valachia e la Moldavia, Neapole, 1788 (fr numele autorului). Trad. francez: Voyage en Valachie et en Moldavie, avec des observations sur l'histoire, la physique et la politique, augmente de notes et additions... traduit de l'italien par M. J.-M. Lejeune, Paris, 1822. RECORDON (Francois). Lettres sur la Valachie, ou observations sur ces provinces, ecrites de 1815 1821, avec la relation des derniers evenements qui y ont eu lieu par F... R..., Paris, 1821. REGLEMENT ORGANIQUE DE LA PRINCIPAUTE DE MOLDAVIE, New York, f. d. (a fost publicat, n realitate, de Gheorghe Asachi, la Bruxelles). REGNAUD (Elias). Histoire politique et sociale des principautes danubiennes, Paris, 1855. REINHARD (Mme). Unefemme de diplomate. Lettres de Madame Reinhard sa mere, 1798-1815, traduites de I'allemand par la baronne de Wimpffen, nee Reinhard, sa petite-fille, et publiees par la Societe d'histoire contemporaine, Paris, 1900. ROCHECHOUART (general comte Louis-Victor-Leon de). Souvenirs sur la Revolution, l'Empire et la Restauration. Memoires inedits publies par son

fils, Paris, 1889. ROSETTI (Radu). Amintiri, voi. I (Ce am aflat de la altii), lasi, f.d.; reeditat (incomplet) in Radu Rosetti, Scrieri, Ed. Minerva, Bucuresti, 1980. SAINT-MARC IRARDIN. Souvenirs de voyages et d'etudes, Paris, 1852. SALABERRY (comte de). Essais sur la Valachie et la Moldavie, thetre de la l'insurrection dite Ypsilanti, Paris, 1821. 373 SESTlNI (Domenico). Viaggio in Valachia e Moldavia con osservazzioni storiche, naturali e politiche; Milano 1853 [sederea n tar dateaz din 1779]. SION (Paharnicul Constantin). Arhondologia Moldovei. Amintiri si note contimporane. Cu o prefat analitic de Gh. Ghibnescu, lasi, 1892; reeditat Ed. Minerva, 1973, cu note de Stefan Gorovei. SOUTZO (prince Nicolas). Memoires, partea nti, 1798-1854, Viena, 1899. STEINK.OHLER La Roumanie vue par Ies voyageurs d'outre-Rhin, Paris, 1961 (roneotip). STRUVE (Joseph-Christian von). Voyage en Krimee, suivi de la relation de l 'Ambassade envoyee de Petersbourg Constantinople en 1793; Paris, 1802 (trad. din german). STURMER (Ludwig von). (o descriere a Munteniei din 1816, in) Taschen-bibliothek der wichtigsten Reisen, Hggb. von J. Jck, fasc. LXXII, Graz, 1830. Trad. francez n lorga, Scenes et histoires dupasse roumain, Bucuresti, 1902. SULTZER (Johann-Georg). Geschichte des transalpinischen Daziens, Viena, 1781, 3 voi. TAPPE (E.-D.). Rumania", in Contrasts in Emerging Societies, Readings in the Social and Economic History of South-Eastem Europe in the Nine-teenth Century [...] edited by Doreen Wardiner, University of London, The Atthlone Press, 1965 (pentru textul lui WYBURN a se vedea si nota 100). THORNTON (Thomas). The Present State ofTurkey, London, 1809, 2 voi. Trad. francez: Etat actuel de la Turquie ou Description de la constitution politique, civile et religieuse de l'empire ottoman... Auquel on a ajoute l 'etat geographique, civil et politique des principautes de la Moldavie et de la Valachie, traduit par M. de S... (Sance), Paris, 1812. THOUVENEL (Edouard). La Hongrie et la Valachie (Souvenirs de voyage et notes historiques), Paris, 1840. TOTT (Baron de). Memoires du baron de Tott sur Ies Turcs et Ies Tartares, Amsterdam, 1785, 2 voi. UBICINI (A.) si CHOPIN. Provinces danubiennes et roumaines, Paris, 1856. UBicrNi (A.). La question des Principautes devant l'Europe, editia a doua, Paris, 1858. VAILLANT (Jean-Alexandre). La Romnie, ou histoire, langue, litterature, orographie, statistiques des Peuples d'or, Ardialiens, Valaques et Moldaves, resumes sous le nom de Romans, Paris, 1844, 3 voi. VAILLANT (Jean-Alexandre). Les Romes. Histoire vraie des vrais Bohe-miens, Paris, 1857. WALSH (R.P. Robert). Narration of a Journey from Constantinople to England (1821-1825)", traducere francez cu titlul: Voyage de Constantinople en Angleterre, par Ies Balkans, le Danube, la Hongrie et T Allemagne 374 . (1821-1825)", aprut n Voyages en Europe, revus et traduits par M. Albert-

Montemont, Paris, 1855. WILKINSON (William). An Account ofthe Principalities of Wallachia and Moldavia, including Various Politica! Observations, Londra, 1820, XI, 294 p. WILKINSON (W.). Tableau historique, geographique et politique de la Moldavie et de la Valachie, par. W.-W., etc., traduit de l'anglais par M... (J.-B.-M.-A. Dezos de la Roquette), Paris, 1821. WOLF (Andreas) Beitrge zu einer statistichhistorischen Beschreibung des Fiirstenthums Moldau,'\, Sibiu, 1805. WYBURN. Memoir and Considerations on the Principalities of Wallachia and Moldavia (a se vedea mai sus TAPPE, E.-D.). ZALLONY (Marc-Philippe). Essai sur Ies Fanariotes, Marseille, 1824. ZUCKER (J.-H.). Bessarabien. Bemerkungen und Gedanken bei Gelegenheit eines mehrjrigen Aufenthaltes im diesem Lande. Frankfurt a. Main, 1834. III. LUCRRI SI ARTICOLE DE SPECIALITATE ALEXIANU (AL). Un bitcurestean de altdat: risipitorul logoft Dudescu, Ed. Ndrag, Roma, f. d. AMSLER (Jean). L'me messagere" (despre Miorita) in La Revue de la France ancienne, 1973. AMZR (D.C.). Der walachische Fremdenroman Johann Friedrich Mayers, Wiesbaden, 1961. ANTONESCU (Theohari). Cultul Cabirilor n Dacia, Bucuresti, 1889. ARICESCU (Constantin D.). Istoria revolutiunii romne de la 1821,1 voi., Craiova, 1874. BARBU (G.). Arta vindecrii n Bucurestii de odinioar, Bucuresti, 1967. BERINDEI (Dan). L 'annee revolutionnaire 1821 dans Ies pays roumains, Bucuresti, 1973. BLAGA (Lucian). Trilogia culturii, II: Spatiul mioritic, Bucuresti, 1936. BRILOIU (Constantin). Sur une ballade roumaine (La Mioritza), Kundig, Geneva, 1946. BRATIANO (Georges L). Les Assemblees d'etats dans Ies Principautes roumaines, Louvain, 1952 (extras). BRIE (Ilie Ion). Le culte des Cabires et la ballade roumaine Mioritza", in Cahiers d'Etudes Roumaines, nr. 4, 1986 (Sorbonne Nouvelle, Paris III). BOUHOCIU (Octavian). Folclorul de iarn, ziorile si poezia pstoreasc, Bucuresti, 1979. CAMARIANO-CIORAN (Ariadna). Academiile domnesti din Bucuresti si Iasi, Bucuresti, 1971. 375 CAMARIANO-CIORAN (Ariadna). Les Academies princieres de Bucarest et de lassy, Institute for Balkan Studies, Salonic, 1974. CAMPBELL (John). French Influence and the Rise of Roumanian Nationalism, New York, 1971 (lucrare valoroas pentru statisticile privitoare la

studentii romni din Franta n anii 1830-1840). CAZIMIR (Stefan). Alfabetul de tranzitie, Bucuresti, 1986. CERNOVODEANU (Dan). Stiinta ti arta heraldic n Romnia, Bucuresti, 1977. CIORNESCU (Georges et ali). Aspects des relations russo-roumaines, Minard, Paris, 1967. COLESCU (L.). Geschichte des rumnischen Steuerwesens in der Epoche der Fanarioten, 1711-1821, Munchen, 1897. CONSTANTINIU (Florin). Constantin Mavrocordato et Fabolition du servage en Valachie et en Moldavie", in SYMPOSIUM: L 'epoque phanariote, Institute for Balkan Studies, Salonic, 1974. CORPUS (Ilie). nsemnri de demult, Bucuresti, 1975. CRATIUNESCO. Lepeuple roumain d'apres ses chants nationaux, Paris, 1874. CRETZIANU (Miza). De pe valea Motrului, Bucuresti, 1946. CRUTZESCU (Gheorghe). Podul Mogosoaiei, Bucuresti, 1943; reeditat 1986. DJUVARA (Neagu). Les Grands Boars ont-ils constitue dans Ies principautes roumaines une veritable oligarchie institutionnelle et hereditaire?", in SMost-Forschungen, XLVI, Munchen, 1987, pp. 1-56. DJUVARA (T.-G.). Cent projets de partage de la Turquie, Paris, 1914. DONAT (I.) si RETEGAN (G.). La Valachie en 1838 (d'apres une source statistique inedite)", in Revue Roumaine d'Histoire, IV, 1965, nr. 5. DURANDIN (Catherine). Revolution la fransaise ou la russe, P.U.F., Paris, 1989 (n special, pp. 89-152: Le bon disciple roumain: illusions et desillusions"). ELIADE (Mircea). Dragos et la chasse rituelle", in Revue des Etudes Roumaines, XI-XII, 1969. ELIADE (Mircea). De Zalmoxis Gengis Khan, Paris, 1970. ELIADE (Pompiliu). De l'injluence franc,aise sur l'esprit public en Roumanie, Paris, 1898. ELIADE (Pompiliu). Histoire de l 'esprit public en Roumanie au XIX" siecle, Paris, 1905. EMERIT (Marcel). Les paysans roumains depuis le trite d'Andrinople jusqu' la liberation des terres (1829-1864), Paris, 1937. FILITTI (Jean C.). Les principautes roumaines sous l'occupation russe (1828-1834). Le Reglement Organique, Paris, 1904. FILITTI (loan C.). Catagrafia oficial de toti boierii Trii Romnesti n 1829, Bucuresti, 1929. 376 pLORESCU (Radu R.). The Striiggle against Russia in the Rumanian Princi-palities: A Problem in Anglo-Turkish Diplomacy (1821-1854), Miin-chen-Roma, Societas Academia Dacoromna", 1962. FOTINO (George). Din vremea Renasterii nationale: boierii Golesti, Bucuresti, 1939. GANE (Constantin). Trecute vieti de Doamne si Domnite, ed. a 5-a, Bucuresti, 1943; reeditat voi. I, Junimea, Iasi, 1971. GANE (Constantin). (despre originea romn a ambasadorului francez Maurice Paleologue) n Libertatea din 5 februarie 1935. GEORGESCU (Vlad). Ideile politice si iluminismul n Principatele romne, 1750-1831, Bucuresti, *

1972. GEORGESCU (Vlad). Preoccupations intellectuelles chez Nicolas Rosetti-Rosnovanu (18181821)" in Revue des Etudes Sud-Est Europeennes, voi. VIII, 1970, nr. 1. GEORGESCU (Vlad). Idees sociales et politiques dans la litterature histo-rique des Principautes Roumaines pendant Ia seconde moitie du XVIIP siecle et au debut du XIXC siecle", in Revue des Etudes Sud-Est Europeennes, 1967, V, 1-2. GEORGESCU (Vlad). Memoires et projets de reforme dans Ies Principautes Roumaines, 17691830, Bucuresti, 1970. GlURESCU (Constantin C.). Istoria Bucurestilor din cele mai vechi timpuri pn n zilele noastre, Bucuresti, 1966. GlURESCU (Constantin C.). Principatele romne la nceputul secolului al XlX-lea, Bucuresti, 1957 (pe temeiul hrtii ruse din 1835). GlURESCU (Constantin C.). Contributiuni la studiul originilor si dezvoltrii burgheziei romane pn la 1848, Bucuresti, 1972. IONASCU (Ion). L'influence des Grecs des Principautes roumaines", in SYMPOSIUM: L 'epoque phanariote, Institute for Balkan Studies, Salonic, 1974. IONESCU (Stefan). Bucurestii n vremea Fanariotilor, Cluj, 1974. lONNESCU-GiON (G. L). Istoria Bucurescilor, Bucuresti, 1899. IORGA (Nicolas). Byzance apres Byzance, Bucuresti, 1935. IORGA (Nicolas). Histoire des relations entre la France et Ies Roumains, Paris, 1918. JELAVICH (Barbara). Russia and the Formation of the Romanian National State, 1821-1878, Cambridge University Press, 1984. LEBEL (Germaine). La France et Ies Principautes danubiennes (du XVF siecle la chute de Napoleon ffr), PUF, Paris, 1955. LOZOVAN (Eugen). Rurik et Dragos", in Revue des Etudes Roumaines, XI-XII, 1969. MARINESCU (Florin). Etude genealogique sur la familie Mourouzi, Centre de Recherches Neohelleniques, Atena, 1987. MARTONNE (Emmanuel de). La Valachie, Paris, 1902. 377 MARTONNE (Emmanuel de). La vie pastorale et la transhumance dans Ies Carpathes meridionales", in Zu Friedrich Ratzel Gedchtnis, Leipzig, 1904. MIHORDEA (V.). Matres du sol et paysans dans Ies principautes rou-maines au XVIII" siecle (tradus din romn), Bucuresti, 1971. MITRANY (David). The Land and the Peasant in Rumania. The War and Agrarian Reform (19171921), Londra, 1930, XXXIV + 672 p. NSTASE (D.). L'idee imperiale dans Ies pays roumains et le cryptoempire chretien sous la domination ottomane", in Centre de Recherches Byzan-tines, SUMMEIKTA, voi. IV, Atena, 1981. NSTUREL (Petre S.). Le Mont Athos et Ies Roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du XIV siecle 1654, Orientalia Christiana Analecta, Roma, 227, 1986, 275 p.

NESTORESCU-BLCESTI (Horia). Ordinul masonic romn, Bucuresti, 1993. NETTA (Gheron). Die Handelsbeziehungen zwischen Leipzig und Ost-und Sudosteuropa bis zum Verfall der Warenmessen, Ziirich, 1920. OBEDENARE (Dr. Mihail Georgiade Obedenaru). La religion chez Ies peuples latins. La religiosite des Roumains", Montpellier, 1878, extras din L'Alliance Latine, sept. 1878. PENELEA (Georgeta). Les foires de la Valachie pendant la periode 1774-1848, Bucuresti, 1973. POGHIRC (Cicerone et alif). Les Aroumains, in Centre d'etudes des civilisa-tions de l'Europe Centrale et du Sud-Est, Cahier no. 8, Paris, Publications Langues'O, 1990. POP (Mihai). La struttura della ballata romena Miorita, Palermo, 1970; id. Folclor literar romn, Bucuresti, 1976; id. Obiceiuri traditionale romnesti, Bucuresti, 1976. Pop-CMPEANU (Denise). L'unite dans Ies costumes traditionnels roumains", in Buletinul Bibliotecii Romne, VI (X), Freiburg-im-Breisgau, 1977-1978. PREDESCU (Alexandru). Dmbovita ap dulce..., Bucuresti, 1970. RACOWITZA (Princesse Helene de). Princesse et comedienne, souvenirs de m vie, Paris, 1910 (trad. din german). RDULESCU (Ion Horia). Le thetre frantais dans Ies pays roumains (1826-1852), Ed. Minard, Paris, 1965. ROMAN (Viorel). Rumnien im Spannungsfeld der Grossmchte, 17741878, Bremen, 1987 (Principatele dunrene ca obiect de rivalitate economic a marilor puteri, ntr-o optic marxist; bibliografie foarte bogat, care trebuie folosit totusi cu precautii, deoarece este plin de greseli de tipar). ROSETTI (Radu). Povesti moldovenesti, Iasi, 1920; id. Alte povesti moldovenesti, 1921; reluate n R. Rosetti, Scrieri, Bucuresti, 1980. STAHL (Henri-H.) si STAHL (Paul-H.). Civilizatia vechilor sate romnesti, Bucuresti, 1968. 378 STAHL (H.-H.). Les anciennes communautes villageoises roumaines. Asser-vissement et penetration capitaliste, Academie de la R.S.R., Bucuresti, si C.N.R.S., Paris, 1969, 254 p. STAHL (Paul -H.). Locuintele trnesti cu dou caturi la romni", in Studii si cercetri de istoria artei, anul IV, 34, Bucuresti, 1957. STAHL (Paul-H.). La maisnie (gospodria) du paysan roumain", in Buletinul Bibliotecii Romne, VI (X), Freiburg-im-Breisgau, 1977-1978. STAN (Apostol). Le probleme agraire pendant la revolution de 1848 en Valachie, Bucuresti, 1971. STOICESCU (Nicolae). Dictionar al marilor dregtori din Tara Romneasc si din Moldova, sec. XIV-XVH, Bucuresti, 1971. STOURDZA (Alexandre A. C.). L 'Europe orientale et le role historique des Mavrocordato (16601830), Pion, Paris, 1913. STURDZA (Mihail-Dimitri). Dictionnaire historique et genealogique des grandes familles de Grece, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983, 657 p. (lucrare de referint pentru istoria familiilor fanariote care au jucat un rol n Principate). TAPPE (E.-D.). Some New English Travellers in the Rumanian Princi-palities", in Revue des

Etudes Roumaines, VI-VII, 1960. VATAMANU (Dr. N.). Originile medicinei romnesti, Bucuresti, 1979. VATAMANU (Dr. N.). Catastih de bucurestean, Bucuresti, 1980. VUIA (Romulus). Lucrrile Institutului de Geografie, Cluj, 1921-1922. XENOPOL (A. D.). Istoria partidelor politice n Romnia. De la origini pn la 1866, voi. I, Bucuresti, 1910. ZNE (G.). Le mouvement revolutionnaire de 1840, prelude de la Revolution Roumaine de 1848, Bucuresti, 1964. ZELETIN (Stefan). Burghezia romn. Originea si rolul ei istoric, Bucuresti, 1925; reeditat Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991. Indice Abbas-sah: 178 Adam, Adolphe: 311 Agarici (familie de rzesi, deveniti boieri): 135-136 Ahmed-pasa: 288, 357 Alecsandri (Alexandri), Mria: 350 Alecsandri, Vasile (1818 sau 1821-1890, poet si om politic ): 88, 100, 173, 182, 248, 249, 291, 299, 315, 316, 317, 320, 344, 349, 350 Alecsandri (strarul): 349 Alecsandri, Vasile Mihai (Mihalache, Mihalachi): 349, 350 Alembert, Jean le Rond, D' (matematician si filozof francez 1717-1783): 206 Alexander, L. Ed: 206 Alexandrescu, Grigore (1810-1885, poet): 315, 317 Alexandrescu, Nicolae (cafegi-basa): 262-263 Alexandru Coconul (domn al Trii Romnesti, 1623-1627; domn al Moldovei, 1629-1630): 29 Alexandru l (tar, 1801-1825): 284, 296, 340 Alexianu (familie de boieri din Tara Romneasc): 130 Alexianu, Alexandru: 344 Aman, Theodor (1831-1891, pictor): 316 Amsler, Jean: 354 Amzr, D. C.: 348 Ancelot, Doamna: 310 Andrei (chirurg la Craiova): 198 Andreossy (conte, ambasador francez la Constantinopol): 358 Andronici (mprati bizantini): 131

Angheli (mprati bizantini): 130 Anspach-Bayreuth (margrav de): 340 Antim Ivireanul (c. 1660-1716, mitropolit al Ungrovlahiei, 1707-1716): 335 Antonescu, Teohari (profesor, arheolog, 1867-1910): 354 Antoniu (Marcus Antonius, nscut nainte de 86 a. Chr., mort dup 30 a. Chr.): 108 Arbore (familie de boieri din Moldova): 128, 302 Ardeleanu, Gheorghe (haiduc): 290 Argetoianu (familie de boieri din Oltenia): 347 Aricescu, Constantin D. (1823-1886, scriitor, istoric): 359 Aristofan (c. 445-c. 386 a. Chr., poet): 158 Aristotel (384-322 a. Chr., filozof): 213 Armenopoulos sau Harmenopoulos, Constantin (secolul al XlV-lea, jurist bizantin): 196, 351 Aron, Petru Pavel (episcop uniat, f 1764): 313 381 Asachi, Gheorghe (1788-1869, scriitor): 215, 311, 352 Asachi, Hermiona (sotia lui Edgar Quinet): 352 Auber, Daniel-Francois-Esprit (1782-1871, compozitor francez): 311 Bacheville, Barthelemy: 99 Bacou, Micaela: 351 Bagration (familie de printi rusi de origine armean): 348 Baiazid I Ildrm (sultan, 1380-1402): 156 Bairactar, Mustafa-pasa: 129, 284, 287, 349 Balauri (polcovnic): 73 Bals (familie de boieri din Moldova): 123, 124, 347 Bals, Constantin: 137 Bals, Teodor: 137 Balzac, Honore de (1799-1850, scriitor francez): 310 Baratier, Edouard: 352 Barbu, G.: 351 Basarab (ntemeitorul", nume extins mai trziu ca nume dinastic): 28, 54, 59, 157 Basarab, Matei (domn al Trii Romnesti, 1632-1654): 26, 128, 211 Basarab, Neagoe (domn al Trii Romnesti, 1512-1521): 346 Basarab-Brncoveanu (familie): 347 Basarab-Brncoveanu, Ana (contes de Noailles): 343, 347

Bthory, Sigismund (principe al Transilvaniei, 1581-1597,1598-1599, 1601, 1601-1602): 346 Batthyny sau Bathiany, Vincenz: 259, 354 Bauffremont, printes de, nscut Valentine de Caraman-Chimay: 345 Bawr sau Bauer, Friedrich Wilhelm von (general): 57, 67, 68, 193, 229, 239, 251, 341 Bbeanu (familie de boieri din Tara Romneasc): 136, 347 Blceanu (familie de boieri din Tara Romneasc): 128, 211, 347 Blceanu, Emanoil: 330 Blceanu, loan (diplomat): 350 Blceanu (marele ban): 325 Blcescu, Nicolae (1819-1852, istoric si om politic): 136, 315, 317, 330, 332 Bltretu (negustor si samsar): 109, 110 Brbtescu, Mihai (paharnic): 189 Beaumont, Gustave de: 193 Beauvoir, Roger de: 310 Bechamp, Pierre: 204 Bela IV (rege al Ungariei, 1235-1270): 121 Beldiceanu, Nicoar: 337, 342 Beldiman, Alexandru (1760-1826, vornic): 88, 309, 355 Bell, Andrew (1753-1832, fondator al nvtmntului mutual): 352 Bellanger, Stanislas: 165, 207 Bellu sau Bellio (baroni): 135 Bellu, Stefan (mare logoft, apoi mare vornic): 183, 301 Benga, Stanciu: 128 Bengescu (familie de boieri din Tara Romneasc): 128, 347 Bentham, Jeremy (1748-1832, jurisconsult si filozof englez): 188 Berindei, Dan: 318 Berkeley (conte): 340 Berryer, Antoine-Pierre (1790-1869, avocat si orator politic): 329 Bezout, Etienne (1730-1783, matematician francez): 214 Bibescu (familie de boieri din Tara Romneasc): 132 Bibescu, Dimitrie (vornic): 270 Bibescu, Gheorghe (beizadea): 345 382 Bibescu, Gheorghe (domn al Trii Romnesti, 1842-1848): 78, 131, 132, 207, 315, 324, 326, 331, 343,

347 Bibescu, Martha (printes): 341, 349 Billecocq, Adolphe (consul al Frantei la Bucuresti): 85, 86, 312 Blaga, Lucian (1895-1961, poet, dramaturg, filozof): 248, 353 Blanqui, Adolphe Jerome: 188 Bogdan (familie de boieri din Moldova): 347 Bogdan III cel Orb (domn al Moldovei, 1504-1517): 43 Bogdan, Emanoil R.: 350 Bogdan, Manolache (boier): 317 Boieldieu, Frantois -Adrien (1775-1834, compozitor francez): 311 Bois-Crecy (vicontes de): 154, 155 Boskovic sau Boscovich, Ruggiero Giuseppe:32, 33,45, 46, 51, 71, 77, 81, 169, 174, 175, 223, 231, 242, 339 Botezatu, Mihalachi, zis Alexandri: 349, 350 Botezatu, Vasile: 350 Bourbon (dinastie): 210 Brancovici (Brankovic, despoti ai Serbiei, ramur a neamului Ne-manja): 130 Brescu (familie de boieri din Moldova): 127 Briloiu, Constantin (1893-1958, folclorist, compozitor, muzicolog): 248, 354 Brtsanu (familie de boieri din Tara Romneasc): 130 Brtianu (familie): 317, 332, 361 Brtianu (fratii): 332 Brtianu, Dimitrie: 209, 331, 360 Brtianu, Dinc (stolnicul): 209 Brtianu, Gheorghe: 341 Brtianu, Ion C.: 209, 331, 360 Brtianu, Ion I. C., zis Ionel: 361 Breteuil, Louis-Auguste Le Tonne-lier, baron de (1733-1807): 345 Brie, Ion Ilie: 354 Brissot, Jacques-Pierre (1754-1793, membru al Conventiei): 257 Brncoveanu (familie de boieri munteni care a dat Trii Romnesti doi domni: Matei Basarab si Constantin Brncoveanu): 17, 60, 113, 124, 132, 199, 202, 286, 347 Brncoveanu Preda (mare sptar): 78 Brncoveanu, Basarab: 126 Brncoveanu, Constantin (domn al Trii Romnesti, 1688-1714): 26, 31, 48, 55, 76, 78, 89, 90, 144, 157, 158, 169, 201, 203, 211, 213, 336, 341, 345, 347, 348 Brncoveanu, Grigore (mare ban): 113, 126, 297, 347 Brncoveanu, Matei (fiu al lui Constantin Brncoveanu, decapitat de turci o dat cu tatl su): 128, 157 Briihl, Heinrich von (1700-1763, ministrul Saxoniei): 342 Brukenthal, Samuel (baron, guvernator al Transilvaniei, 1777-1787): 352 Budisteanu (familie de boieri din Tara Romneasc): 211 Bujor, Stefan (haiduc): 290, 291 Bujoreanu (familie): 136 Buzescu (familie de boieri din Tara Romneasc): 124, 128, 345, 346 Buzescu, Sima (stolniceasa): 345, 346 Buzescu, Stroe (stolnicul): 345 Byron, George Gordon, Lord (1788-1824, poet englez): 93

Calliarchi, Anton (mare ban): 201 Callimachi sau Callimaki (familie de rzesi din Moldova fanariotizati", care a dat Moldovei patru domnitori ntre 1758 si 1819): 91, 147, 296, 342, 358 Callimachi, Alexandru (ambasador al Turciei la Londra, Paris si Vie-na): 342 383 Callimachi, Alexandru (cumnat al clugrului loanichie, fiu al marelui vornic Gavril Conachi): 146 Callimachi, Alexandru (domn al Moldovei, 1795-1799): 148 Callimachi, Grigore (domn al Moldovei, 1761-1764 si 1767-1769): 46, 91, 336, 354, 355 Callimachi, Scarlat (domn al Moldovei, 1812-1819): 146, 148, 211, 292, 293 Calms (familie): 91,128 Camariano Cioran, Ariadna: 352 Candrea, I. -Aurel (Hecht) (1872-1950, lingvist si filolog romn): 205 Cantacuzino (familie de origine bizantin care a dat trilor romne trei domnitori): 28, 91, 113, 130, 131, 132, 189, 198, 290, 329, 337, 338, 346, 347 Cantacuzino, Andronic: 28, 336, 337 Cantacuzino, Constantin (7-1663, mare postelnic): 28, 336 Cantacuzino, Constantin (c.1650-1716, mare stolnic): 31, 336 Cantacuzino, Dimitrie: 337 Cantacuzino, Ecaterina: 359 Cantacuzino, Gheorghe (print): 296, 297 Cantacuzino, loan (sptar): 319 Cantacuzino, loan VI (mprat al Bizantului, 1341-1355): 27, 202, 337 Cantacuzino, Mihai (mare ban): 319 Cantacuzino, Mihai (mare sptar, 11716): 31, 55, 198, 336 Cantacuzino, Mihai (voluntar n armata rus): 285 Cantacuzino, Mihail, zis Seitanoglu (t 1578, strmosul Cantacuzinilor din Romnia si Rusia): 28, 336, 337 Cantacuzino, Prvu (mare ban, voluntar n armata rus): 285 Cantacuzino, Serban (domn al Trii Romnesti, 1678-1688): 26, 169, 211, 212, 237, 336 Cantacuzino, Stefan (domn al Trii Romnesti, 1714-1716): 31/336 Cantacuzino, Teodora: 337 Cantacuzino-Pascanu, Dimitrie: 276, 277, 355 Cantacuzino-Pascanu, Profira: 276, 277, 278, 355 Cantemir (familie de rzesi moldoveni care a dat Moldovei trei domni ntre 1685 si 1711): 329, 343 Cantemir, Antioh (domn al Moldovei, 1695-1700 si 1705-1707): 212, 338 Cantemir, Constantin (domn al Moldovei, 1685-1693): 338 Cantemir, Dimitrie (1673-1723, domn al Moldovei, martie-aprilie 1693, 1710-1711): 11, 28, 31, 32, 41, 42,90, 136,212,234,240,246, 338, 345, 353 Capodistria, Ion (1776-1831, conte): 209 Caracas, Constantin (1773-1828, doctor): 198, 201 Caragea (familie fanariot care a dat Trii Romnesti doi domni): 27

Caragea, Constantin (ban): 81, 195, 196, 342 Caragea, Constantin (beizadea): 187 Caragea, Ion Gheorghe (domn al Trii Romnesti, 1812-1818): 45, 49, 50, 52, 70, 80, 100, 110, 206, 208, 213, 214, 215, 291, 292, 293, 295 Caragea, Ralu: 295, 310 Caragiale, Ion Luca (1852-1912, scriitor): 309, 316 Caragiale, Mateiu (1885-1936, scriitor): 340 Caragiani, Ion: 358 Caramanli, Lucsandra: 195 384 Caramanli, Rducanu (fratele Lucsan-drei Caramanli): 195 Caravia, Gheorghe (boier): 290, 291 Carol I (de Hohenzollern-Sigmarin-gen, domnitor [1866-1881] si rege al Romniei [1881-1914]): 113, 339, 360 Carol II (de Hozenzollern-Sigmarin-gen, rege al Romniei, 1930-1940): 113 Carol XII (rege al Suediei, 1697-1718): 26, 31, 55, 198, 252 Carra Saint-Cyr (general): 185 Carra, Jean-Louis (secretar al lui Gri-gore III Ghica; membru al Conventiei si regicid): 81, 210, 317 Casandra a Moldovei: 32 Cassini, Jean-Dominique (1625-1712, celebru astronom): 212 Catargi (familie de boieri moldoveni de origine greceasc): 130, 290, 347 Catargi, Gheorghe sau lordache: 286, 307, 317, 344 Cazacu, Matei: 350 Cazimir, Stefan: 359 Ceausescu (deputat liberal la 1848): 331 Cegan, lonit (polcovnic): 299 Cerchez (familie): 128 Cernovodeanu, Dan: 353 Chateaubriand, Francois-Rene, vi-conte de (1768-1848, scriitor francez): 310 Chladek, Anton (1794-1882, pictor): 316 Choiseul-Gouffier, Marie-Gabriel, Auguste, Laurent (1752-1817, ambasador ai Frantei la Constantinopol): 32, 44, 338 Cicero, Marcus Tullius (106-43 a.Chr., orator, prozator latin): 158, 253 Cioar, Mria: 353 Ciurea, Teodor (paharnic): 137 :

Cmpineanu (familie de boieri din Tara Romneasc): 128, 343, 347 Cmpineanu, Costache: 152 Cmpineanu, Ion: 275, 317, 329, 330 Clausewitz, Karl von (1780-1831, general): 179 Clemenceau, Georges (1841-1929, om politic francez): 361 Colquhoun, Robert Gilmour (consul al Angliei la Bucuresti): 331 Colson, Felix: 211, 329, 342 Commynes sau Commines sau Co-mines, Philippe de (1445-1509, cronicar francez): 315 Comneni (mprati ai Bizantului, apoi ai Trebizondei): 27, 130 Conachi, Costache (1778-1849, mare logoft, poet): 119, 315 Conachi. Gavril (mare vornic): 146 Condillac, Etienne Bonnot de (1714-1780, filozof francez): 310 Considerent, Prosper-Victor (1808-1893, om politic si socialist francez): 330 Constant de Rebecque, Henri-Benja-min (1767-1830, scriitor si om politic francez): 260 Cormenin, Louis-Marie de Lahaye, viconte de (1788-1868, om politic, publicist francez): 329 Cornescu (familie de boieri din Tara Romneasc): 17 Correggio, Antonio Allegri (c. 1489-1534, pictor): 243 Corvin, Matei (rege al Ungariei, 1458-1490): 153 Costache sau Costaki, Veniamin (mitropolit al Moldovei): 144, 192,311, 313, 319 Costescu, Pan (mare logoft): 152 Costin (familie de boieri din Moldova, care a dat doi cronicari n veacurile al XVII-lea si al XVIII-lea): 127, 346 Cottin, Doamna, nscut Sophie Ris-taud (1773-1807): 310 385 Craven, Elisabeth, Lady: 44, 83, 84, 207, 340 Craven, W. (conte): 340 Creang, Ion (1837 sau 1839-1889): 226, 227, 244 Cretzianu, Miza: 348 Cretianu, Ion (paharnic): 195 Crivea, Alecu (boier): 273 Crivea, Ptrascu: 154, 155 Crusius (secolul al XVI-lea, cronicar german): 337 Crutzescu, Gheorghe: 341 Cruveilhier, Jean (1791-1874, anatomist francez): 202

Cuenim: 211 Cuza, Alexandru loan (domn al Principatelor Unite ale Moldovei si Trii Romnesti, 1859-1866): 128,147,317,318,332,343,355 Cuza, lonit (boier): 317 Czartoryski, Adam Jerzy (1770-1861, om politic polon): 329 Daniel (clugr grec): 146 Daniel, Mihai (bancher din Iasi): 182 Daniel, Israel (fiul lui Mihai Daniel): 182 Darvari, Constantin (doctor): 198,201, 202, 203, 270 Darvari, Dumitru: 214 Del Chiaro, Antonio Mria (din 1709, secretar italian al lui Constantin Brncoveanu): 55, 76, 90, 169 Delille, Jacques (1738-1813, poet francez): 339 Demetrescu, Alexandru: 347 Demetrescu, Camil (diplomat): 348 Demidov (print): 206 Demostene (384-322 a.Chr., orator si om politic atenian): 158 Diamandi, Teodor, zis Teodor Diamant (1810-1841, socialist utopist): 330 Di Scarlatti (familie de mari negustori de la Constantinopol): 28 Di Scarlatti, Roxana: 29 Diculescu, VI.: 335, 342, 351, 352, 355 Diderot, Denis (1713-1784, filozof si scriitor francez): 310 Dinaux = pseudonim colectiv al autorilor Jacques-Felix Beudin (1796-1880, literator si om politic francez) si Prosper-Parfait Goubaux (1795-1859, literator francez): 311 Dionisie Eclesiarhul (1759-C.1820, cronicar muntean): 19, 72, 88, 315, 335 Djuvara, Neagu: 350 Djuvara, Rzvan: 13 Donat, L: 342, 353 Dopagne: 211 Dosoftei (mitropolit): 270 Drcos, Anton Soter: 302 Drcos, Zoe: 302, 303, 304 Drgfi (familie de conti unguri, de origine romn): 153 Dragos (ntemeietor al voievodatului Moldovei, mijlocul veacului al XlV-lea): 245, 353 Ducange, Victor-Henri-Joseph Bra-hain- (1783-1833, romancier si autor dramatic francez): 311 Duca, Gheorghe (domn al Moldovei, 1665-1666,1668-1672,1678-1683; domn al Trii Romnesti,

1673-1678): 32 Duclos (consul al Frantei): 180, 311 Dudescu (familie de boieri din Tara Romneasc, conti ai Simtului Imperiu): 128, 133, 202, 343 Dudescu, Constantin (mare logoft): 107, 108, 286, 344, 345, 349 Dudescu, Niculae: 108 386 Dumas, Alexandre, zis Dumas-tatl (1802-1870, dramaturg si romancier francez): 310 Dupont de l'Eure, Jacques-Charles (1767-1855, om politic francez): 329 Dupront, Alphonse: 7, 8 Dutu, Alexandru: 7 Ecaterina II cea Mare (mprteas a Rusiei, 1762-1796): 158, 341, 343 Ehrhard, Marcelle: 338 Eliade, Mircea (1907-1986, filozof, scriitor): 249, 353 Eliade, Pompiliu: 7, 8, 351, 352 Eliade-Rdulescu, Ion (1802-1872, scriitor romn): 183,314,315,317,331 Emerit, Marcel: 119,268,349 Eminescu, Mihai (1850-1889): 309 Engelhart (general-maior rus): 187,289 Episcopescu, Stefan Manega, zis (doctor): 201 Eschil (c. 525-456 a.Chr., poet tragic): 158 Essen, Hans Henrik (1755-1824, ofiter si om de stat): 357 Eugeniu de Savoia (Francois-Eugene de Savoie-Carignan) (1663-1736, feldmaresal austriac): 30 Euripide (c.480-406 a.Chr., poet tragic): 158 Farmachi (eterist, tovars al lui Vladimirescu): 300, 301 Flcoianu, Matei (mare logoft): 270 Ferdinand I (de Hohenzollern-Sigmaringen, rege al Romniei, 1914-1927): 361 Feridun (rege legendar al Persiei): 249 Filimon, Nicolae (1819-1865, scriitor): 138 Filipescu (familie de boieri din Tara Romneasc): 17, 60, 113, 123, 211, 347 Filipescu, Alexandru: 131 Filipescu, Catinca: 128 Filipescu, Constantin (mare ban): 287, 288, 341 Filipescu, Dumitru 330 Filitti, Dosoftei (mitropolit al Trii Romnesti): 158, 270, 313 Filitti, loan C. (1879-1945, istoric si jurist romn): 347 u

Filitti, Silvestru (doctor): 198, 202 Flaubert, Gustave (1821-1880, prozator francez): 202 Fleury, Honore: 210, 352 Florescu (familie de boieri din Tara Romneasc): 124, 128, 202, 347 Florian, Jean-Pierre Claris de (1755-1794, autor francez): 310, 311 Flury, Charles (primul consul al Frantei la Bucuresti): 185, 186 Fontenelle, Bernard le Bovier de (1657-1757, filozof rationalist si scriitor): 310 Formond (consul al Frantei): 219 Fotiadi, Lambro: 214 Fotino, Dionisie: 64, 68, 142, 176, 341 Fotino, Gheorghe: 361 Foureaux, Baptiste fi Joseph (frati): 311 Fourier, Charles (1772-1837, socialist utopist francez): 330 Francisc I (rege al Frantei, 1515-1547): 340 Freyre, Gilberto: 119 Freysteg, Karl (baron de): 154, 155 Furtado, Celso: 360 Gagarin (printi): 99, 348 Galib, Reis Effendi: 289 Galitn (printi): 348 387 Gane, Constantin: 347 Garnier-Pages, Etienne-Joseph-Louis (om politic francez, 1801-1841): 329 Gaspari-Luce, asa-zis conte de Bel-leval: 210 Gaudin, Emile (membru al Tribunalului): 193 Genghis-han (1162-1127, conductor mongol): 82 Georgescu, VI.: 352, 360 Gessner, Salomon (1730-1788, poet, pictor si gravor elvetian): 311 Gherghelas (haiduc): 291 Ghica sau Ghika sau Ghyka (familie de origine albanez, care a dat Moldovei si Trii Romnesti zece domni ntre 1658 si 1856): 60, 91, 123, 132, 198,211,286,347 Ghica, Alexandru (mare dragoman al Portii): 336 Ghica, Alexandru II (domn al Trii Romnesti, 1834-1842): 113, 131, 182, 275, 312, 325, 328, 329, 343, 354, 357 Ghica, Constantin (hatman): 311 Ghica, Costache: 108 Ghica, Dimitrie, zis Dumitrache Banul Btrnul (mare ban): 108, 109, 123, 307, 343

Ghica, Gheorghe (domn al Moldovei, 1658-1659; domn al Trii Romnesti, 1659-1660): 32, 36 Ghica, Grigore (vornic): 180 Ghica, Grigore I (domn al Trii Romnesti, 1660-1664 si 1672-1673): 55, 336 Ghica, Grigore II (domn al Moldovei, 1726-1733, 1735-1739, 1739-1741, 1747-1748; domn al Trii Romnesti, 1733-1735, 1748-1752): 51, 91, 198 Ghica, Grigore III (domn al Moldovei, 1764-1767,1774-1777; domn al Trii Romnesti, 1768-1769, sugrumat din porunca sultanului n 1777, n urma cedrii Bucovinei): 81, 108, 189, 210, 213, 336 Ghica, Grigore IV (domn al Trii Romnesti, 1822-1828): 101, 131, 147, 151, 152, 204, 262, 307, 343, 354, 357 Ghica, Grigore V (domn al Moldovei, 1849-1856): 275, 277, 278, 343, 354, 355 Ghica, Ion (1816-1897, scriitor si om politic romn): 106, 107, 108, 113, 118, 124, 151, 152, 167, 173, 211, 294, 299, 317, 320, 330, 332, 343, 344, 352 Ghica, lorgu (logoft)-. 349 Ghica, Mria: 359 Ghica, Matei (nepot al domnilor Grigore IV si Alexandru II): 131 Ghica, Scarlat Dimitrie (mare ban): 108 Ghica, Vladimir (monseniorul): 356 Ghica-Comnesti (familie): 252 Ghika, Alexandru P.: 13 Giers, Nicolas de: 115, 116, 143, 144, 158, 165, 174, 175, 179, 180, 226, 251 Giorgio (spiter): 204 Giurescu, Constantin C.: 136, 348, 351, 353, 360 Giuvara, Diamandi: 300, 301 Glogoveanu (familie de boieri din Oltenia): 347 Golescu (familie de boieri din Tara Romneasc): 17, 113, 124, 128, 132, 145,211,275,317,332,347,361 Golescu, Alexandru Albu: 361 Golescu, Alexandru-Negru: 361 Golescu, Constantin sau Dinicu (mare logoft din Tara Romneasc): 73, 113, 137,209,221,222,226, 317, 342, 361 Golescu, Zinca: 361 388 Gorciakov (printi): 348 Grdisteanu (familie de boieri din Tara Romneasc): 136, 147, 169, 202, 211, 286,343, 347,348 Grdisteanu, Bunea (mare vistiernic din secolul al XVII-lea): 129

Grdisteanu, Emanoil (mare vornic): 270 Grdisteanu, Grigore C.: 348 Grdisteanu, Serban: 147 Greceanu (familie de boieri din Tara Romneasc): 128, 347 Greceanu, Scarlat (mare logoft): 189 Griffith: 50, 107, 164 Grigore (arhimandrit, apoi episcop de Arges): 112 Grigorescu, Nicolae (1838-1907, pictor): 316 Guliano, Constantin: 131 Guliano, Paleolog: 131 Gustav Adolf sau Gustav II supranumit cel Mare (rege al Suediei, 1611-1632): 359 Hacquet: 239 Hagi Prodan, Ivan (cldrar): 300 Hagi-Moscu, Ion (bancher si mare vistiernic): 135, 183 Halfon, Solomon: 182 Hammer, J. de: 338 Hanes, Petre V.: 342, 360 Hangerli, Constantin (domn al Trii Romnesti, 1797-1799, sugrumat la Bucuresti din porunca sultanului): 20, 44, 45, 49, 72, 73, 148, 282, 295, 335, 336 Hangerli (doamna): 19 Harvey, William (medic si fiziolog englez, 1578-1657): 29, 338 Hasdeu sau Hjdeu, Bogdan Petricei-cu (1838-1907, istoric, filolog, poet si prozator): 353 Hauterive, Alexandre Maurice Blanc de la Naufte, conte d' (1754-1830, diplomat francez): 10, 32, 33, 46, 56,57,58,71,77,78,79,81,93, 114, 143, 146, 223, 224, 235, 242, 244, 250, 253, 256, 260, 338, 339 Helvetius, Claude-Adrien (1715-1771, filozof francez): 310 Henric V (rege al Angliei, 1413-1422): 178 Herbert-Rathkeal, baron de (internun-tiu la Constantinopol): 44, 57, 257 Herescu, Dosoftei (episcop de Rduti): 155 Herodot (c.490-c.420 a.Chr., istoriograf): 237, 249 Hillel, Manoah: 182 Hohenzollern: 350 Homer (secolul al VIH-lea a. Chr.?, poet epic): 152, 158 Hortolan: 317 Hortopan, Sandu sau Alexandru (mare vornic): 272 Hortopan, Vasile sau Vasilic: 273

Hrisoscoleu sau Chrisoscoleos (familie fanariot nrudit cu Musa-tinii si cu Mavrocordatii): 27, 130, 202 Hrisoscoleu, Sultana: 32 Hugo, Victor-Marie (1802-1885, scriitor francez): 310, 311 Hurmuzachi sau Hurmuzaki (familie de boieri din Moldova): 128, 344 Hurmuzaki, Eudoxiu, baron de (1812-1874, istoric si om politic): 129, 335, 336, 344, 357 lancu de Hunedoara (voievod al Transilvaniei ntre 1441-1446, mpreun cu Nicolae de Ujla; guvernator al Ungariei, 1446-1453): 153 Ibrahim-aga (mare vizir): 157, 303 389 Ibrahim-pasa: 304 Ilarion (episcop de Arges): 158 lonascu, Ion: 346 lonescu, Stefan: 358 lonnescu-Gion, Gheorghe (1857-1904, profesor de istorie): 351 lordache Constantinopolitanul (polcovnic): 195 lorga, Nicolae (1871-1940, istoric si om politic): 90, 135, 147, 233, 339, 342, 355, 358 losif (episcop de Arges): 158 losif II (mprat al Sfmtului Imperiu, 1765-1790; rege al Ungariei, 1780-1790): 97, 257, 343, 345 Ipsilanti (familie fanariot care a dat Trii Romnesti si Moldovei doi domni si un conductor al insurectiei grecesti din 1821): 91, 297, 298, 301, 302, 303, 304, 336 Ipsilanti, Alexandru (domn al Trii Romnesti, 1774-1782 si 1796-1797; domn al Moldovei, 17861788): 34, 44, 49, 52, 60, 64, 65, 71, 83, 90, 91, 93, 197, 208, 209, 212, 213, 296, 301, 302, 303, 304, 336, 339, 345 Ipsilanti, Alexandru (fiul domnitorului Constantin, general rus, conductorul insurectiei grecesti din Principate): 93, 296, 297, 298 Ipsilanti, Constantin (domn al Moldovei, 1799-1801; domn al Trii Romnesti, 1802-1806): 49,' 52, 73, 76, 93, 195, 208, 210, 221, 271, 281, 283, 284, 286, 287, 296, 341, 357 Ipsilanti, Ion (mare negustor din Con-stantinopol, spnzuratn 1737): 336 Isaiev (general): 289 Iscovescu, Barbu (1816-1854, pictor): 316 Isus Cristos: 56, 152, 155, 200 lustinian l (mprat bizantin, 527-565): 158 Jenner, Edward (1749-1823, medic englez): 203 Jianu lancu (haiduc): 291, 360 Jianu, Ionel (profesor): 360 Jullien, Marc-Antoine, zis Jullien de

Paris (1775-1848, om politic si publicist francez): 209 Kamenski (general): 356 Kara Ahmed Effendi: 301 Karacsay, Fedor de: 68, 77, 115, 242 Karagheorghe, Gheorghi Petrovic (1768-1817, conductorul rscoalei srbesti din 1804-1813): 299 Karaian (spiter): 204 Karajan, Herbert von (1908-1989, dirijor austriac): 204 Kaunitz, Wenzel Anton (conte, apoi print de K.-Rietberg, 1711-1794, cancelar austriac): 44 Kekaumenos (secolul al Xl-lea, scriitor bizantin): 351 Kiseleff, Pavel Dimitrievici, conte (1788-1872, general si diplomat): 183, 324, 325, 328 Kociubei (familie): 348 Kociubei, Feodor Grigorievici: 270 Kock, Paul de (1793-1871, literat francez): 310 Koglniceanu (familie de boieri din Moldova): 127 Koglniceanu, Mihail (1817-1891, om politic, scriitor): 128,268,269,315 Kohry (print): 345 Koprulu, Ahmed (mare vizir): 30, 32 Kopriilu, Mehmed-pasa: 131 Kossuth, Lajos (1802-1894, om politic, conductor al revolutiei maghiare din 1848): 332 Kotzebue (consul al Rusiei): 158 390 Kretzulescu sau Cretulescu (familie de boieri din Tara Romneasc): 60, 113, 347 Kretzulescu sau Cretulescu, Radu (sau Radu din Cretulesti): 130 Kretzulescu, Ion (ag): 195 Kretzulescu, Nicolae, doctor: 202 Kreuchely-Schwertberg, baron (consul al Prusiei): 187, 211, 325, 344 Kutuzov, Mihail (1745-1813, feld-maresal, comandant al armatei rusesti): 288 La Roche (secretar francez al domnului Moldovei): 82, 328 Lagarde-Chambonas, Auguste Louis Charles de Messence, conte de: 49, 50, 84, 99, 102, 110, 120, 126, 128, 142, 164, 173, 185, 251, 292, 344, 345 Lahovari, Emanoil: 176 Lamartine, Alphonse de (1790-1869, poet francez): 310, 330 Lancaster, Joseph: 351, 352 Langeron, Louis Alexandre Andrault, conte de (emigrat francez, general n armata rus): 23, 45, 62, 67, 68, 69, 72, 90, 99, 100, 102, 116, 130, 207, 220, 236, 254, 285, 286, 287, 288, 289, 335, 336, 356, 357, 358

Lannoy, Guillebert de: 178 Laskarov, Serghei Lazarovici: 184 Latour-Maubourg: 358 Laurencon, F. G.: 103,110, 111, 115, 143, 193, 249, 251, 356 Lazr, Gheorghe (1779-1823, scriitor): 215, 313, 352 Lcusteanu (colonel): 323 Lechevalier (arheolog): 338 Ledoulx (consul al Frantei): 50 Leibniz, Gottfiied Wilhelm (1646-1716, filozof german): 214 Lejeune, J. M. (secretar francez al lui Alexandru Sutu, traductor al lui Raicevich): 42, 43, 52, 209, 211, 339, 342 Lemercier-Quelquejay, Chantal: 358 Leon VI cel ntelept (mprat bizantin, 886-912): 351 Lhommee (abate): 211 Ligne, Charles Joseph, print de: 97, 98, 99, 104, 106, 110, 115, 120, 296, 343 Linche sau Linchou sau de Linche (familie din Marsilia, strmos al unei familii de boieri din Tara Romneasc): 82, 135, 210 Linchou sau Linche, Frantois-Thomas: 210, 342 Linchou sau Linche, Jean-Baptiste: 210 Linchou sau Linche, Philippe: 210 Lincourt: 311 Liotard, Jean-Etienne (1702-1789, pictor elvetian): 55 Lloyd George, David (1863-1945, om politic britanic): 361 Locke, John (1632-1704, filozof englez): 214 Locusteanu, Matei (sluger): 208 Lozovan, Eugen: 13, 353 Luca, Dumitru Nicolae, poreclit Caracas (tatl medicului Constantin Caracas): 201 Ludovic Filip I (rege al Frantei, 1830-1848): 341 Ludovic XV (rege al Frantei, 1715-1774): 92 Ludovic XVI (rege al Frantei, 1774-1792): 345 Lupascu (familie de boieri din Moldova): 128 Mably, Gabriel Bonnot de (1709-1785, publicist francez): 310 391 Macedonski (locotenent al lui Tudor Vladimirescu): 300, 330 MacMichael, William: 105

Magheru, Gheorghe (1802-1880, general): 136, 317, 331 Mahomed H sau Mehmed H (1451-1481, sultan otoman): 26 Maiorescu, Titu (1840-1917, om politic si critic): 309 Malherbe, Francois de (1555-1628, poet si critic literar francez): 359 Mnu (familie de boieri din Tara Romneasc de origine fanariot): 27 Mnu, Anica: 270 Mnu, Mihai (mare vornic): 270 Manuc sau Manuc Mrzaian, zis Ma-nuc-bey: 169, 170, 287, 348 Marcellus, conte de: 85 Maria-Antoaneta (1755-1793, sotia lui Ludovic XVI): 210 Marsilie, Constant Alphonse (chirurg): 203 Marsillon, J.-B. (inginer): 207 Martonne, Emmanuel de: 229, 353 Martynn: 165 Masaniello, Tommaso Anieflo (1620-1647, insurgent italian): 299 Massalski (printi): 345 Muszel (farmacist): 204 Mavrocordat (prima n timp dintre familiile fanariote, care a dat, n veacul al XVIII-lea, Moldovei si Trii Romnesti sase domni): 32, 90, 131, 202, 339 Mavrocordat, Alexandru, zis Exapo-ritul (1641-1709, mare dragoman al Portii): 28, 29, 30, 31, 32, 47, 81, 200, 338, 339 Mavrocordat, Alexandru (eroul de la Missolonghi): 93 Mavrocordat, Alexandru, supranumit Firaris (domn al Moldovei, 1785-1786): 32, 93, 204, 213 Mavrocordat, Constantin (domn al Trii Romnesti de sase ori: 1730; 1731-1733; 1735-1741; 17441748; 1756-1758; 1761-1763; domn al Moldovei de patru ori: 1733-1735; 1741-1743; 1748-1749; 1769): 48, 59, 64, 66, 68, 69, 71, 90, 91, 92, 93, 125, 227, 228, 254, 255, 256, 316 Mavrocordat, loan (domn al Trii Romnesti, 1716-1719): 81 Mavrocordat, Nicolae (domn al Moldovei, 1709-1710,1711-1715; domn al Trii Romnesti, 17151716, 1719-1740): 31, 47, 48, 69, 92, 147, 201 Mavrocordat, Nicolae (tatl lui Alexandru Exaporitul): 29 Mavrocordat, Zoe: 347 Mavrogheni, Nicolae (domn al Trii Romnesti, 1786-1790): 44, 207, 336 Mciuc (bas-ciohodar): 152 Mlinescu, Vasile (boier): 319 Meitani, Stefan (baron): 113, 135, 137, 183 Melentiev (colonel): 289

Melesville: 311 Merimee, Prosper (1803-1870, scriitor francez): 315 Metternich, Klemens Wenzel Nepo-muk Lothar von (1773-1859, om politic si diplomat austriac): 329 Michel, Francisque-Xavier (1809-1887, erudit francez): 310 Michelet, Jules (1798-1874, istoric): 249, 330 Michelson (general): 287 Miclescu (familie de boieri din Moldova): 127 Miclescu, Calinic (mitropolit al Moldovei): 144 Micu-Klein, Inochentie (episcop uniat al Transilvaniei): 313 392 Mihai Viteazul (domn al Trii Romnesti, 1593-1601): 11,25,28,49, 326, 338, 345, 346 Mihail (mare duce): 321 Mihiescu, N.: 345 Mihilescu, Virgil: 14 Miile, de: 82 Miloradovici (general): 284, 285, 287, 288 Miltitz (ministru prusian): 344 Milu sau Milo, Andrei (postelnic): 350 Mrzaian, Martyros: 348 Moliere, Jean-Baptiste Poquelin, zis (1622-1673, dramaturg francez): 311 Monmerque, Louis-Jean-Nicolas (1780-1860, literator francez): 310 Montesquieu, Charles-Louis de Secondat, baron de La Brede et de (1689-1755, literat si filozof francez): 12, 214, 310, 318 Montijo (contes de): 277 Moore (colonel, atasat al ambasadei Angliei): 76 Moriolles, conte de: 52 Morton (doctor): 203 Moruzi (familie fanariot, care a dat Moldovei si Trii Romnesti doi domnitori): 91, 296 Moruzi, Alexandru (domn al Trii Romnesti, 1793-1796, 1799-1801; domn al Moldovei 1792,18011806): 52, 53, 190, 195, 199, 208, 258, 271, 282, 284, 289, 341, 351 Moruzi, Constantin (domn al Moldovei, 1777-1782): 81, 317 Moruzi, Dimitrie (mare dragoman): 288, 336, 357 Moruzi, Nicolae: 85 Moruzi, Panait: 289, 336, 357 Movil sau Moghil (familie de boieri din Moldova care a dat Moldovei si Trii Romnesti n secolele

al XVI-lea si al XVII-lea sase domnitori, iar Kievului un mitropolit): 128 Musset, Alfred de (1810-1857, poet francez): 310 Musurus-pasa: 343 Napoleon I Bonaparte (mprat al Frantei, 1804-1814; 1815): 78, 80, 99, 108, 120, 257, 284, 288, 340, 341, 344, 349, 357, 358 Napoleon III (Ludovic Napoleon) (mprat al Frantei, 1852-1870): 176, 277, 343 355 Narskin: 102 Nstase, Dumitru: 339 Nsturel, Petre S.: 9, 337, 348, 350 Nsturel-Herescu (familie de boieri din Tara Romneasc): 347 Negri, Costache (1812-1876, om politic si scriitor): 317 Negruzzi, Constantin (1808-1868, scriitor): 315 Negulici, Ion (1812-1851, pictor): 316 Neigebaur (consul al Prusiei): 165,242 Nenciulescu (boier): 286 Neofit (mitropolitul Trii Romnesti): 256 Nerulos, Nicolae: 302, 303, 304 Newton, Isaac (1642-1727, fizician si matematician englez): 214, 339 Nicol, Donald: 337 Nicolaide, Panait (doctor): 205 Nikoussios, Panaiotakis (primul n timp dintre marii dragomani ai Portii): 30 Notar (familie aristocratic bizantin): 91 Notar, Chrisante (patriarh al Ierusalimului): 212 Notar, Dumitru (doctor): 202 Obedenare sau Obedenaru, M. G. (doctor): 348 393 Obolenski (familie princiar): 348 Obrenovic Milos (cneaz al Serbiei, 1815-1839 si 1858-1860): 183,299 Ochincariu, Cerbu: 349 Odobescu, Alexandru (1834-1895, scriitor): 345 Ogray, George (inginer): 214 Olnescu, Pan: 152 Olimpiotul, lordache: 300, 301 Orhan sau Orkhan (sultan otoman, 1326-1359): 27, 337 Orleans, Gaston, duce de (1608-1660): 131 Otetelisanu (familie de boieri din Oltenia): 347 Ovidiu (Publius Ovidius Naso), (43 a.Chr. -17 p.Chr., poet latin): 158 Oxenstiern, Gabriel Thureson Oxen-

stjema (conte de): 310, 359 Pahlen (conte): 321 Paleologi (mprati ai Bizantului): 337 Paleologu, Alexandru: 131, 132, 347 Paleologu, Radu: 131 Paleologu, Zoe: 131 Paleologue, Maurice (ambasador al Frantei): 132, 347 Pallady (familie de boieri de origine greceasc, din Moldova): 130, 347 Palmerston, Henry John Temple (1784-1865, om politic britanic): 329 Pamberi sau Pamperi (doctorul Dumitru Procopie): 201 Pandrea, Andrei: 13 Pangal, Nicolae (maior n armata rus): 283 Panzino, Lionardo (abate): 34 Paris, M. (preceptor francez): 211 Parrant sau Parant (viceconsul al Frantei): 34, 78, 79, 80, 114, 181, 186, 254 Paskievich (general): 332 Pasvantoglu sau Pasvanoglu (rsculat bosniac, pasa de Vidin): 72, 223, 282, 283, 335 Paul din Alep: 78 Pellet (negustor francez): 317 Penelea, Georgeta: 360 Perrin, Raoul: 56, 86, 115, 166, 168, 311, 312 Pertusier, Charles: 71 Pestalozzi, Johann Heinrich (1746-1827, educator elvetian): 214 Petru I cel Mare (tar si din 1721 mprat al Rusiei, 1682-1725): 11, 31, 102, 198, 308 Peyfuss, Max Demeter: 351 Peyssonnel, Charles de: 77, 164 Pisani (tlmaci): 357 Prscoveanu (familie de boieri din Tara Romneasc): 130 Poghirc, Cicerone: 350 Polaryno, lacob (doctor): 203 Pop, Constantin Hagi: 184 Pop, Mihai: 353 Popovici, Alexandru (inginer): 207 Popp de Szathmry, Carol (1812-1888, pictor): 316

Poroineanu: 136 Porter, James (ambasador al Angliei la Poart): 32, 46, 77, 81, 231 Porter, Robert Ker: 111 Potemkin, Grigori Aleksandrovici (1739-1791, cneaz): 52, 97, 99, 343 Potra, Gheorghe: 351, 355 Predescu, Alexandru: 351 Prevost d'Exiles, Antoine Francois (abatele) (1697-1763, scriitor francez): 310 Prozorowski (print): 102 Puffendorf, Samuel, baron de (1632-1694, publicist si istoric): 310 Puliu, Markides (tipograf): 358 394 Purice (familie de boieri din Moldova, strmosi probabili ai Movilesti-lor): 128 Quinet, Edgar (1803-1875, istoric, scriitor si filozof francez): 330 Racine, Jean (1639-1699, dramaturg): 311 Racovit (familie de boieri din Moldova, care a dat Moldovei si Trii Romnesti trei domni, ntre 1703 si 1765): 91, 347 Racovit, Alexandru: 194 Racovit, Constantin (domn al Moldovei, 1749-1753; domn al Trii Romnesti, 1753-1756 si 17631764): 72, 82, 91, 148 Racovit, Dumitru: 189 Racovit, Mihai (domn al Moldovei, 1703-1705, 1707-1709 si 1715-1726): 180 Radu Serban Basarab (domn al Trii Romnesti: 1602-1611): 28 Raffet, Denis - Auguste - Mrie (1804-1860, pictor si desenator francez): 206 Rahmiz-pasa: 292 Raicevich, Ignatiu (abate, nscut la Ragusa/Dubrovnik, preceptor al fiilor lui Alexandru Ipsilanti, apoi, n 1782, primul dintre consulii Austriei n Principate): 36, 42, 45, 50, 52,57,65,75,77,79,82,98,110, 133,142,144,178,209,211,219, 225, 238, 252, 339, 340, 342 Ralli (familie aristocratic bizantin): 91 Rmi (Mahomed)-pasa, Reis Effendi (1699): 30 Ranke, Leopold von: 12 Rdulescu, Mihai Sorin: 318 Recordon, Francois: 100, 101, 106, 110,113,143, 164,171, 172,173, 179, 206, 208, 222, 241, 242, 249 Reinhard (doamna): 49, 53, 83, 84, 106, 267 Reinhard, Charles, conte: 186,340, 341 Remond (preceptor francez): 359

Retegan, G.: 342, 353 Rhigas sau Rigas, Constantin, zis Ve-lestinlis (poet): 231, 358, 359 Richelieu, duce de (emigrat francez, guvernator al Crimeii, ulterior prim-ministru al Frantei sub Ludovic XVIII): 102, 219, 335 Rmniceanu, Naum: 88 Rochechouart, conte de (general): 103, 115, 116, 128 Rohan, de (ilustr familie francez): 346 Romanetti sau Romnit (familia): 113 Rosenthal, Constantin Daniel (1820-1851, pictor): 316, 359 Roset (Rosetti) Bneasa, Anica: 271 Rosetti (familie de boieri de origine greceasc; n veacurile al XVII-lea si al XVIII-lea a dat Moldovei doi domnitori): 27, 115,123,130,211, 332, 346, 347 Rosetti sau Ruset, Antonie (domn al Moldovei, 1675-1678): 32 Rosetti, Constantin: 310, 317, 360 Rosetti, Gheorghe/Iordache (mare vistiernic): 126 Rosetti, Radu (memorialistul): 104, 120, 154, 269, 272, 290, 302, 304, 327, 343, 344, 348, 355, 359 Rosetti, Rducanu (mare hatman): 126, 269, 343, 359 Rosetti, Scarlat: 352 Rosetti-Rosnovanu, Nicolae: 116, 208, 210, 310, 352 Rousseau, Jean-Jacques (1712-1778, scriitor francez): 214, 223, 310 395 Rurik (cpetenie a varegilor, considerat fondator al primului stat rus, 1879): 353 Russo, Alecu (1819-1859, scriitor): 182, 248, 314, 322, 360 Sachelarie, Cristea (baron): 183 Saint-Aulaire, conte de (ambasador al Frantei): 361 Sainte-Aulaire, marchiz de Beaupoil de: 210 Saint-Luce, de (agent al consulatului Frantei): 53 Saint-Marc Girardin, Marc Girardin, zis (1801-1873, literator si om politic francez): 86, 105, 116, 166, 176, 181, 219, 223, 312, 320, 323 Saint-Simon, Claude-Henri de Rou-vroy, conte de (1760-1825, economist, filozof): 330 Salaberry, conte de: 79, 251 Sand, George (1804-1876, romancier francez): 310 Schreiner, Peter: 337 Scribe, Eugene (1791-1861, dramaturg francez): 311 Sebastiani, Horace (general, trimis de Napoleon la Constantinopol): 186, 284, 341, 358

Segur, conte de (ministru al Frantei la Sankt-Petersburg): 97, 286 Seidlitz, von (maior prusac): 57 Serafim, loan (doctor): 201 Shelley, Percy Bysshe (1792-1822, poet englez): 93 Sion, Constantin (paharnic): 349 Sion, Gheorghe: 277, 355 Skina, Gheorghe (doctor): 198 Sltineanu, Catinca: 128 Sltineanu, Radu: 189 Soliman I Magnificul (sultan otoman, 1520-1566): 43, 71, 340 Solomonescu (comisar): 350 Soulie, Frederic: 310 Stahl, Henri: 353 Stahl, Paul: 353 Stamati, Constantin: 185 Stavrache, lordache: 336 Steinkuhler: 348 Stere, Constantin: 194 Strcea (familie de boieri din Moldova): 124, 128 Stoicescu, Nicolae: 346 Struve, Joseph Christian von: 51, 52, 175, 251 Stuart, sir Dudley: 329 Sturdza (familie de boieri din Moldova, care a dat Moldovei doi domnitori n veacul al XlX-lea): 123, 124, 128, 132, 144, 267, 311, 346, 347 Sturdza, Constantin: 116 Sturdza, Dimitrie: 319 Sturdza, Ilie: 346 Sturdza, Ion Sandu (domn al Moldovei, 1822-1828): 147, 154, 307, 318, 319, 323, 349 Sturdza, Mria: 116 Sturdza, Minai sau Mihalache (domn al Moldovei, 1834-1849): 70,116, 127,180,211,275,311,319,325, 328, 331 Sturdza, Mihail Dimitri: 13, 318, 337, 352 Sturdza, Scarlat (logoft): 211 Sue, Eugene Mrie Joseph (1804-1857, scriitor francez): 310 Stefan cel Mare (1457-1504): 32 Stirbei sau Stirbey (familie de boieri

din Tara Romneasc): 132, 347 Sutu (familie fanariot care a dat, ntre 1783 si 1821, Moldovei si Trii Romnesti trei domnitori): 296 Sutu, Alexandru (domn al Moldovei, 1801-1802; domn al Trii Ro396 mnesti, 1818-1821): 191, 287, 295, 296, 297 Sutu, Alexandru (mare dragoman, fratele domnitorului Mihai Sutu, decapitat n 1759 la Constanrinopol): 336 Sutu, Mihai I (domn a] Trii Romnesti: 1783-1786, 1791-1793 si 1801-1802): 194, 208, 282, 283 Sutu, Mihai II (domn al Moldovei, 1819-1821): 296, 302 Sutu, Nicolae (mare dragoman): 336 Sutu, Nicolae (ministrul de finante al lui Mihai Vod Sturdza): 70, 127, 176, 177, 180 Talleyrand-Perigord, Charles Maurice de (1754-1838, om politic francez): 35, 80, 114, 181, 340 Tappe, E. D.: 345, 354 Tattarescu, Gheorghe (1820-1894, pictor): 316 Tutu, Ion (boier moldovean): 137, 318, 319 Teii, Christian (1807-1884, general si om politic): 317, 330 Thiers, Marie-Joseph-Louis-Adolphe (1797-1877, om politic si istoric francez): 329 Thomton, Thomas: 56, 198 Thouvenel Edouard-Antoine (1818-1866, diplomat francez): 176, 193,222, 223, 224, 225, 313 Timur Lenk sau Tamerlan (13367-1405, conductor mongol): 156 Tocqueville, Charles-Alexis-Henri-Maurice Clerel de (1805-1859, istoric si om politic francez): 193 Tomsa, Leon (domn al Trii Romnesti, 1629-1632): 346 Tott, baron de (cltor francez de origine ungar): 77 Toynbee, Arnold Joseph (1889-1975, istoric britanic): Trubetkoi (printi): 348 Trusin, Ibu Riga: 358 Tudorache, Tudor, zis Hagi Tudorache (negustor): 184 Tullia (doctor): 204 Ubicini, A.: 339 Urdreanu: 299 Ureche (familia): 128 Ursachi, Gheorghe (mare vistiernic): 126 Vaillant, Jean: 211 Vardalah, Constantin: 214 Varlam (boier, seful partidului rus): 286, 287, 356 Varlam, Dimitrie (postelnic): 357 Vasile I Macedoneanul (mprat bizantin, 867-886): 351 Vasile Lupu (domn al Moldovei, 1634-1653; 1653): 26, 211 Vatamanu, N. (doctor): 351 Vcrescu (familie de boieri din Tara

Romneasc): 60, 123, 128, 72, 211, 343, 347 Vcrescu, lanache (mare clucer al Trii Romnesti): 31, 89, 157, 336, 345 Vcrescu, Smaranda: 270 Vcrescu, Barbu (mare ban): 131, 298 Vcrescu, Elena: 307 Vcrescu, Elisabeta: 131 Vcrescu, lancu: 315, 323 Vcrescu, lenchit (c. 1740-1797, poet): 89, 91, 112, 301, 345 Vcrescu, Nicolae: 297 Vcrescu, Teodor, zis Furtun: 151 Vcrescu, Venetiana: 208 Vcrescu, Zoe (nscut Paleologu): 131 Vegezzi Ruscala, G.: 126 397