Definitie si enumerare incercare de ,,periodizare Definitie. Cand apar civilizatiile? Caracteristici. Diferite faze. ‘ncercare de enumerare. Comparatie sumara; caz-tip gi variante (p. 21). incercare de periodizare a fiecAreia dintre civilizatiile pe care le-am izolat: civilizatia egipteand (p. 48); civilizatia Orien- tului Mijlociu sau eivilizayia babiloniana (p. 54); civilizatia cre- tana (p. 74); civilizatia elenica sau greco-romani (p. 79); civilizatia bizantin& (p. 90); civilizatia occidentala (p. 125); civilizatia araba sau islamica (p. 190); civilizatia indiand (p. 219); civilizatia chi- nezi sau extrem-orientald (p, 242); civitizatiile precolumbiene (p. 263). Desi nici unul dintre autorii pe care i-am citat mai sus n-a dat vilizatiei o definitie pe deplin satisfacdtoare gi cu toate c& se pot releva multe obscuritati si contradictii in sistemele lor, acestea ex- + prima o evident care se impune din ce in ce mai mult istorici- tor: in imensitatea stufoasd, multicolora si migcdtoare a trecutului, se disting ici i colo, din zorii Istoriei, mari ansambluri de socie- tHti a cdror viziune asupra lumii, ale cdror tehnici, arte gi institu- i tii confera popoarelor care le impartasesc o coloratura, un stil f aparte si a caror dezvoltare in timp urmeaza o curbi care, de la = un caz la altul, prezinta uimitoare similitudini. Aceste ansambluri, pe care am convenit si le numim civili- zatii, nu acopera intregul cmp al Istoriei, dar totul se petrece ca si cdnd civilizatiile, uneori paralele, alteori succesive, ar forma marile ramificafii pe care le-a urmat viaja in avantul ei spre uma- nitatea superioara, Nenumarate forme de cultura, pline de interes prin ele insele, s-au ivit pana azi pretutindeni unde s-au constituit societdti umane, dar numai aceste mari unitati pe care le numim2 CIVILIZATULE civilizatiisi care, din zorii Istoriei, nu par sa fi fost mai mult de vreo douiisprezece, apar ca locurile privilegiate unde, de cateva milenii, se manifesta in modul cel mai dinamic evolutia spetei umane. Sa convenim, asadar, sd pastram termenul ,,civilizatie” pen- tru a desemna culturile care: 1. au acoperit o arie geograficd relativ intinsd pentru epoca in care au aparut, imbrajisiind mai multe etii sau mai multe state organizate; 2. au realizat 0 anumitd unitate in moravuri, tehnici, arte, cre- dinge si care, 3. dezvoltindu-se in general pe o duratd de peste doud mii de ani, au trecut prin fazele aceleiasi scheme de evolutie po- liticd. Aceste trei constatari tin respectiv de stiin{a istorica, de etno- grafie si de morfologia culturilor, Se poate spune despre civilizatii, la o scar’ mai mare, ceea ce Teilhard de Chardin spune despre speciile (sau phyla) evolutiei: Cea ce [...] claseaz phylum-ul fara ambiguitate in categoria unitatilor naturale ale lumii este «fora lui gi legea lui de dezvol- tare naturala», Fara s recurgem la metafore, se comport’, in fe- lul lui, ca un lucru viu: creste gi infloreste."! Vazute din aceasta perspectiva, civilizatiile sunt un episod al cautirii de catre viata a unor forme noi. Nu trebuie sa cutam nici mai multa, dar nici mai pufina ,xealitate in aceste ansambluri uma- ne, civilizatii, culturi, natiuni, etnii, decat in clasele, familiile, genu- tile gi speciile pe care le distinge sistematizarea in stiintele naturale. Aceste ansambluri, aceste unitati existé. Daca autorii nu sunt inca de acord asupra numarului lor, a delimitarilor si caracteris- ticilor lor, aceasta e din cauza faptului c& stiinta noastra se afl inca in faza tatonarilor asemenea stiin{elor naturale de dinainte de clasificarile lui Linné. in pofida imenselor progrese pe care metoda istorica le-a facut in ultimele dou secole, istoria armas la procedee descriptive. Toati problema consti in a descoperi, a distinge sia izola caracterele esentiale, lasdnd deoparte caracterele secundare. Adversarii teoriei civilizafiilor, relevand tot ceea ce le dis- tinge unele de altele, constata ca se pot disceme intre civilizatii cel putin tot atatea diferente cate analogii. Comparand intre ele, de DEFINITIE $1 ENUMERARE 23 exemplu, statele care in diverse civilizafii au realizat unitatea lu- mii lor, de pild Egiptul de Sus, cu Persia Ahemenizilor, Imperiul tui Yin, republica romana sau, pentru epoca contemporana, cu aceea aa puterii ce pare a fi cel mai bine plasatd pentru a impune unita- tea lumii occidentale, adic& Statele Unite, ne aflam in conditii favo- mabile pentru a sublinia cea ce le separa si pentru a minimaliza cea ce le apropie. Or, caracteristica unei stiinte este de a izola trsaturile considerate de ea ca fundamentale de acelea considera- te ca superficiale. Cei mai multi vor vedea o mai mare asemanare intre balen’ si rechin decat intre balena si soarece. Dar naturalis- tul, inlaturdnd aparenta pentru a nu retine decat esentialul, va cla- sifica balena impreuna cu soarecele in categoria mamiferelor, gi rechinul in aceea a pestilor — deoarece diviziunea dintre ovipare si vivipare este mai util scopului lui decat dimensiunile sau for- mele exterioare ale animatului sau mediul fizic in care se misca. La fel, in curentul continu al istoriei, stiinta, pentru a-si usu- ra infelegerea, trebuie s& poata izola elementele, formele si ritmu- rile care, de la 0 epoca la alta, de la 0 grupare umana la alta, prezint& asemanari fundamentale. Cand apar in evolutia umana aceste mari unitai pe care le nu- mim civilizatii? Nu putem fixa cu precizie momentul aparitiei lor: ca toate mu- tafiile, trecerea de la clanuri la imperii s-a facut imperceptibil. La cumpiina decisiva dintre mileniile al IV-lea gi al IlI-lea i, Hr, is- toria si arheologia scot la lumina in Valea Nilului si in Mesopo- tamia de Jos unititi politico-economice deja solid structurate, Vom vedea mai departe ca acest stadiu de evolutie, mai ales in privin- {a Egiptului deja unificat sub un singur sceptru, presupune 0 evo- Iufie interioari cu o durata de aproximativ un mileniu, ceea ce muti formarea primelor unitati ,civilizate" din aria considerata la sfargitul mileniului al V-lea sau la inceputul celui de-al [V-lea. Mai tarziu, alte doud centre de civilizatie apar in Valea Flu- viului Galben gi in Valea Indusului. Dupa secole de evolutie, cen- trul se deplaseaza, aria se mareste. Mai multe constatiri se impun imediat: —primele civilizatii s-au nascut in vaile fluviale, care au fost primele zone de economie agricola sedentara (vom vedea24 CIVILIZATILE mai departe ci civilizatiile precolumbiene par s& facd ex- ceptie); — toate presupun existenta unei vieti urbane; — ele progreseazi conform unui proces similar de organizare a statului; — grupul unificator este constituit de o minoritate, originara cel mai adesea din vecinatatea ariei ,civilizate; — in sffigit, cu fiecare generatie de civilizatii, aceste arii se {ntind mai mult, ajungand s4 acopere astizi cvasitotalitatea pamanturilor locuite. Sedentarizarea unor grupuri etnice in regiunile care se pretea- z& la cultura sezonierd a cerealelor, permitand asigurarea cu un minim de hazard a subzistentei permanente a colectivitatii, pare a fi conditia primordiala a civilizatiei. Ea antreneazd putin céte putin o anumita diviziune a muncif, facdnd disponibila o parte din populatie pentru alte sarcini decat productia alimentard: adminis- trarea si apdrarea grupului, producerea uneltelor si a armelor, or- ganizarea schimburilor comerciale. ‘Tocmai in principalele centre ale acestor schimburi se nase pri- mele aglomerari urbane pentru a-i adaposti pe neproducaitori*: pie- te de cereale si de animale, raspantii de drumuri pentru caravane, puncte de confluent a raurilor, mici porturi maritime, depozite de sare sau de metale. Aceste aglomerari se diferentiazi putin cate putin de aglomerarile din zona rurala invecinata, Habitatul se ame- lioreaza, arhitectura inceteaza sa fie exclusiv utilitara, un anume urbanism apare ici gi colo. Curdnd, pentru a se apara mai bine impotriva raidurilor facute de nomazi, aceste centre mai populate si mai bogate se imprejmuiesc de ziduri. in acelagi timp, {ira- nului razboinic ii succeda soldatul de meserie. Razboinicul nu este singurul care se specializeaz. Olarii, fierarii, dulgherii, zidarii, scribii si preotii inceteaza sé fie niste izolati in satul lor, obligati de cele mai multe ori si participe la activititile agricole ale co- munititii, Ei se unese pentru a-si apara corporatiile. Se formeazi grupuri de interese, are loc o delimitare care da nastere claselor, subintelegand o clasa de inactivi sau semiactivi care considera c& puterea le apartine de drept. Din ciocnirea acestor interese se nasc DEFINITIE $I ENUMERARE 25 tensiuni, bogate in virtualitati spirituale, Condiiile sunt reunite pentru inflorirea unei civilizatii. Cuvantul cultura aminteste mun- ca pamantului. in civilizatie exist cetatea. Totusi— si vom regasi aceasta remarca mai departe —, aces- te comunitati, care vor da nastere primelor civilizatii cunoscute, nu sunt in mod necesar mai avansate decat comunitatile inveci- nate. Popoarele care creeaza prima agricultur sedentara in Me- sopotamia de Jos (,,Tara de la Mare“) par din punct de vedere tehnic in intarziere (habitat, artizanat, arte) fata de populatiile din Elam sau din viitoarea Assyrie. $i vom vedea repetindu-se acest fenomen la inceputul fiecdrui nou ,,val" de civilizatie. jn aceeagi ordine de idei, se dovedeste ca primii unificatori ai acestor regiuni privilegiate nu apartin in general primelor grupuri sedentarizate pe aceste meleaguri. Dac& nu stim aproape nimic despre originea egiptenilor, in afara de datele lingvistice, pare dim- potriva stabilit c& sumerienii nu sunt primii ocupanti sedentari din Mesopotamia de Jos. Sosirea arienilor in India este databila is- toric. Civilizatia chineza propriu-zis istorica, dupa era ,regatelor combatante“, este unificata de catre cel mai excentric dintre aces- te regate, acela al lui Qin. Ahemenizii care unesc sub un singur sceptru intregul Orient Apropiat apartin unei etnii venite mai tar- ziu in circuitul lumii Orientului Apropiat. La fel, romanii in inte- riorul lumii elenice. Daca, prin urmare, elementul urban este indispensabil infloririi unei civilizatii, minoritatea care impune uni- tatea pare si provind de la periferia acestei civilizatii. Totusi, stilul unei civilizatii se cristalizeaza in orase. La limi- 14, aceasta iradiaza dintr-o singura cetate. De pilda, Bizanful, Dac arta bizantina infloreste aproape simultan in Alexandria, Antio- chia si Bizant si se extinde ulterior in Italia, in Sicilia, in Africa de Nord, in Balcani si pana in Rusia, esenfialul civilizatiei bizan- tine se va concentra, din ce in ce mai mult, la Constantinopol. ,,Bi- zanful dupa Bizant" se va indrepta lent spre scleroza. Dar nu din Constantinopol se ivesc dinastiile puternice. Toate aceste societiti se dezvoltd conform aceluiasi proces de organizare de stat, Mi se pare c& nu s-a subliniat suficient faptul c& pretutindeni organizarea grupurilor umane superioare a imbracat for- me politice asemanatoare limitate numeric. Organizarea cetatilor,26 CIVILIZATHLE a regatelor si imperiilor; sistemu! municipal, sistemul feudal, sis- temul monarhic: in toate societatile pe cale de a se civiliza rega- sim forme analoage, fara sa fie posibil, de cele mai multe ori, sa dovedim existena unor influente sau filiatii. E vorba oare de un fenomen de structura? Sunt putine sansele si rezolvam aceasta pro- blemé, tot asa cum nu sunt prea multe sd raspundem la intrebarea daca exista sau nu o origine unica a speciei umane. Sa fim gi aici in prezenfo unor aparitii spontane, a unei ,,mutafii* simultane in mai multe puncte ale globului? Avem aici un intreg domeniu de cercetiri antropologice care depaseste cadrul acestei lucrari Dac in Egipt, in Orientul Mijlociu, in China, in Japonia, in India, in Grecia gi in Europa Occidentala regimul feudal sau re- gimul monathic se nasc spontan gi se dezvolta independent con- form acelorasi modele, acelorasi tipare (patterns), acest lucru pledeaza in favoarea existenfei unui mecanism-tip al dezvoltirii societatilor. Din secolul al VIlI-lea pana in al XIII-lea, Japonia, intr-un uimitor paralelism cu Europa Occidental, evolueaza spre regimu! feudal, in timp ce singurul model pe care il are sub ochi si incearea sa- copieze fidel este monarhia chinezii centralizati ‘Tang si Song. (Ce extraordinara similaritate intre istoria fratilor dusmani Yoritomo si Yoshitsune si aceea a contemporanilor oc- cidentali Ioan fara de Tara si Richard Inima de Leu — fratii Mi- namoto avind in plus geniu!) E si mai greu sa infelegem cum rituri atat de speciale, ca ace- Ja al sacrificiului sau al flagelarii simbolice a regelui sau a repre- zentantului unui zeu, au putut s se nasca simultan in societati atit de indepartate unele de altele cum sunt cele din Mexic, din vechiul Babilon sau din Africa sud-erythreean’.+ La fel pentru personificarile mitice ale puterilor fertilitatii in legaturd cu care regasim nu numai rituri foarte aseminitoare la po- poate foarte indepartate, dar chiar si o identitate de terminologie: Mama graului“ sau ,Mama spicului* la popoarele germanice, Mama recoltei* la arabi, ,, Mama porumbului la peruvieni, Mama orezului“ la minangkabauerii din Sumatra etc.’ Simbolismul agrar al acestor rituri gi miturile de care ele se leaga (de pilda, mitul zeitei Istar sau al zeului Tammuz) limitea- 2 in timp gi spafiu nasterea unor legende asemniitoare, deoare- DEFINITIE $1 ENUMERARE 27 ce astizi pare stabilit cA produsele fundamentale ale agriculturii se aflau in stare sAlbatica intr-o arie bine delimitata a Orientului Mijlociu, Ar fi deci legitim s4 deducem ca miturile suscitate de economia agrar’ nu au putut aparea decat in acest mediu. Para- lel, existenja motivelor decorative identice, de exemplu in Chi- na si in America precolumbiana, si a stilurilor comparabile in desenele rupestre din Africa si din sud-vestul european pare greu de explicat daca inlaturam ipoteza transmisiei. $i totusi, civiliza- {ile americane precolumbiene au evoluat foarte probabil in afa- ra oricarei influenje a lumii vechi, avand in vedere c4 totul pare si dovedeascd existenfa unei migrafii datand din epoca paleoli- tica, cu mult inainte de inflorirea primelor civilizatii agricole din Asia. Or, regasim nu numai metode agricole foarte asemanitoare, dar i mituri si practici religioase a ciror analogie cu acelea din Asia este izbitoare. Trebuie si deducem de aici cd anumite rituri legate de fecundarea piméntului sunt anterioare agriculturii pro- priu-zise gi ci ele dateaza din epoca in care oamenii inca erau cu- legitori? Sau trebuie mai degraba s4 vedem in aceasta ubicuitate un fenomen de structura? Oricum ar fi, cele doua ipoteze (fenomen de structuri, feno- ‘men de transmisie) nu se exclud in mod necesar. Putem foarte bine admite ca un anumit mit, un anumit rit sau un anumit motiv ar- tistic se vor fi ivit dintr-o sursa unica si vor fi fost transmise prin filiagie sau contact (Lévi-Strauss a remarcat c& mitul este mani- festarea culturala cea mai transmisibila), in vreme ce formele so- cio-politice si ciclurile culturale ale comunitatilor organizate vor fi fost fenomene structurale. ‘Am putea aplica aici distinctia facut de sociologii germani (dupa Max Scheler) intre factorii reali si factorit ideali ai unei civilizatii. Primul grup — domeniul politicului, al socialului si al economicu- lui — ar fi structural, recurent, in numir limitat; al doilea — do- meniul cultural propriu-zis, credinfele, riturile, artele — ar da forme nenumirate, originale si indefinit evolutive. (Ar trebui to- tusi s4 avem rezerve fat de aceasté distinctie, deoarece, in do- meniul sacrului, ca si in domeniul lingvisticii generale, anumite functii si anumite concepte pe care le regasim aproape pretutin- deni ar putea si fie structurale, tipologice.)28 CIVILIZATILE Am spus despre factorii reali c& sunt recurenti, fiindca forme- le pe care poate si le imbrace organizarea politica si sociala a ci- vilizafiilor sunt nu numai putin variabile in ciuda imenselor transformari suportate de societatile umane de céteva milenii, dar au si tendinfa s se succeada intr-o ordine gi intr-un ritm care sunt oarecum constante. Aristotel observase deja acest lucru in cadrul cetatii antice. Aristocratie, Democratie, Tiranie se zimislesc una pe alta gi se succeda in ordine.* Cred ca se pot distinge urmatoarele faze in evolutia fiecdrei civilizatii: — prima faz sau faza larvard: o energie latent impinge tri- burile, neamurile si se uneasca, sa se miste, Ele intra in con- tact, cel mai adesea violent, cu alte grupuri, cu alte culturi pe care le coplegesc (aproape intotdeauna licomia fi atra- ge spre culturile superioare). Noua civilizatie este inca in- forma. La drept vorbind, ea nu existd ined si nu se stie dact va exista vreodat’. Apar numai un elan si o solidaritate; —adoua faz sau faza de formare: intr-un anmit spatiu, se de- gajé un stil comun gi, in ciuda luptelor intestine, ansamblul este animat de o mare forti de expansiune; (aceste doui faze reprezinta varsta eroica a civilizatici pe cale de a se naste); a treia faza sau faza de inflorire: stilul se precizeazA in cen~ trele urbane si se contureaza o organizare politic’ mai mult sau mai putin uniform’; ansamblul este inc divizat din punct de vedere politic, dar expansionismul este la culme; —a patra faza sau faza luptei pentru hegemonie: pentru a re- lua o expresie consacrati a istoriei Chinei, este vorba de era ,regatelor combatante" (in engleza: the Contending Sta- es); principalele unitati culturale, principalele state igi dis puta imperiul, suprematia asupra lumii lor, —a cincea fazi sau faza imperiald: unul dintre combatanti iese invingator din competitie; pacea este pentru un timp asigu- rati; avem de-a face cu 0 era de stabilitate, de prosperitate, de uniformizare a artei gi gandirii. Urmeaza apoi scleroza.’ St adaugim ci fieciirei faze a ciclului politic fi corespund for- me particulare ale creafiei artistice gi intelectuale, creativitatea atin- DEFINITIE $I ENUMERARE 29 gand punctul culminant la sfarsitul fazei de inflorire si inceputul luptei pentru hegemonie. ‘Vom vedea ulterior mai amanuntit corectivele pe care trebuie si le aducem fn fiecare caz acestei scheme generale, precum si durata medie pe care o putem atribui fiecdreia dintre aceste var- ste, Sa aratam deocamdaté, cu titlu indicativ, cd schema aplicata civilizatiei occidentale ar da urmatoarea impartire: — De la invazia barbarilor (sau migratia popoarelor, Vélker- wanderung) pana in epoca carolingian’, aproximativ din secolul al IV-lea pana in secolul al [X-lea, avem faza lar- vara. Inceputul ei se amesteca cu ultima faza a civilizatiei greco-romane careia ii sueceda. Civilizatia nu si-a gasit inca stilul. Noii st4pani se instaleaza in institutiile vechiului im- periu, deformate, aproape de nerecunoscut. — Din secolul al IX-lea pana in secolul al XIll-lea, faza de formare. Structurile politice mostenite de la Roma impe- riala au fost putin céte putin golite de orice continut. An- samblul geografic s-a firdmitat conform vechilor diviziuni netnice la care se adaugi acelea ale barbarilor nou-veniti, Totusi, noul contur geografic se deseneaza deja (el coinci- de practic cu granitele catolicismului roman)*; se naste un stil uniform in gandire, arte, moravuri, imbracdminte. Dupa asimilarea ultimului val barbar (,,normanzii“ la vest, state- le scandinave la nord, ungurii si slavii occidentali la est), vine expansiunea cuceritoare a ,,francilor*: cucerirea An- gliei si a Siciliei de catre normanzi, Reconquista spaniola, cruciadele, avantul teutonic spre est. — Virstelor eroice le succeda faza de inflorire care s-ar in- tinde din secolul al XIll-lea pana la inceputul secolului al XVII-lea; seniorii independente apar in Italia, iar in Anglia, Franta, Spania, monarhii centralizate. Gandirea gi artele in- cep sa infloreasca: filozofia devine sistematica (Albert cel Mare, Sfantul Toma d’ Aquino); capodoperele poetice tra- duc viziunea epocii asupra lumii (Weltanschawung) (Dante). Dar odati cu inceputurile Renasterii se cristalizeaza forme noi — mai intdi in vechea Lotharingie (din Tarile de Jos30 CIVILIZATIILE pana in Italia, tari de intalnire intre aceasta lume ,,romana* si lumea germanic&). O extraordinara efervescenta anima din aproape in aproape ansamblul lumii occidentale: Renas- terea in arte, inventarea tiparului, marile descoperiri geogra fice, Reforma, ,,revolutia copernicana. — Odati cu duelul dintre Carol V si Francise I se distinge deja era ,regatelor combatante", lupta pentru hegemonie prinzénd contur cu incercarea de hegemonie francez de la Ludovic XIV la Napoleon. Aceasti era nu s-a incheiat inca, dar totul pare s& indice ca ¢ pe sfarsite. * Paar Pentru a stabili in ce masura aceasta schema generala peta de la o civilizatie la alta, s& cutiim acum sa izolém unit le comparabile, adica civilizatiile noastre, cu ajutorul criteriilor pe care le-am distins in definitia de mai sus. Am spus c& pentru a izola o civilizatie in continuumul isto- ric, trebuie ca unitatea astfel decupata s& prezinte urmatoarele ca Tacteristici: — si fie plurinationala gi sa acopere o arie geografica relativ important pentru varsta istorica la care ea apare (pentru ageneratia* ei); — sf se poata distinge 0 anumit continuitate a stituluis — sii se desfiisoare pe o lunga durata si sa realizeze un anumit ciclu de evolutie politica. Doua dintre aceste criterii ne par eseniale, determinante: tre- cerea prin toate — sau aproape toate — fazele ciclului politic si existenta unei viziuni particulare asupra lumii, a unei Weltanschau- ung, generatoare a unui stil. $i tocmai acesta este motivul pen- tru care observarea realizarilor artistice ale unei civilizatii ne ofera criteriul cel mai sigur pentru identificarea acelei societiti, O anu- mit& conceptie asupra spatiului si formelor se impune unei colecti- vitati si se transmite, devenind stil. in civilizatiile cele mai bogate {n potentialitati (in general, in acelea unde intélnim cea mai mare varietate etnica, odinioara in Orientul Mijlociu gi astazi in Occident), DEFINITIE $1 ENUMERARE. 31 stilul poate evolua, suportand chiar transformari profunde; ins me- reu ramane un fir conducator. Nu trebuie sa fie nici 0 ,,solutie de continuitate“, De pilda, nu-I putem urma pe Toynbee cénd acesta scindea- 24 in doua istoria Chinei, distingdnd o prima civilizatie chinezi (the Sinic Society) si 0 a doua civilizatie, extrem-orientala (the Far Eastern Society), separate prin introducerea budismului in Chi- nna, dup’ cum nu putem fi de acord cu el nici cand scindeaza in doua istoria Indiei (the Indic Society si the Hindu Society), pen- tru cA atat intr-un caz, cat gi in celalalt a doua unitate pe care el crede c& 0 poate izola: 1. ocupa aproape aceeasi arie geografica ca prima; 2. prezinti o mare inrudire de stil cu aceasta (absolut comparabila cu unitatea stilului egiptean de-a lungul a trei mile- nii); 3. nu mai trece prin fazele ciclului politic pe care le-am de- scris, ci, in cazul Chinei, reincepe de mai multe ori ultima faza a aceluiagi ciclu, pentru a sfarsi intr-o lunga agonie. Nurl putem urma pe Toynbee nici cand decupeaza o civiliza- fie hittita distinct& de civilizatia babiloniand, pentru ca regatul hit- tit: 1. nu este plurinational; 2. nu creeaza un , stil suficient de independent de stilul babilonian din care se inspira; 3, nu durea- 74 decat opt sau noua secole in cursul c&rora evolutia lui nu ur- ‘meazi principalele faze ale ciclului politic-tip. Nu consider acceptabila de asemenea includerea civilizatiei bizantine in civilizatia araba, cum ar vrea Spengler si Bagby, pen- tru ca lumea bizantina si lumea islamica, pe Kanga unitatile lor politice distincte si puternic diferentiate, au urmat foarte curind - ci prea divergente in domeniul religiei si in cel al artei pentru a ne permite sa le confundam sub pretextul unei oarecare inrudiri in moravuri. Avand in vedere toate acestea, iat civilizatiile pe care cred cd le putem distinge: — Civilizatia egipteand, practic limitata la valea inferioara si mijlocie a Nilului, N-a avut decat putind influenta in afar, in pofida relatiilor cu porturile de pe coasta asiatica a Me- diteranei, ca Byblos, si a unei dominatii politice tarzi si efe- mere asupra Palestinei gi Syriei meridionale. A avut totusiCIVILIZATIILE influent certé asupra culturii popoarelor din zona Nilului superior, a nubienilor si a etiopienilor, precum gi asupra ci- vilizatiei cretane gi deci asupra civilizatiei elenice. La inceputul mileniului al IIl-lea i. Hr., gasim Egiptul deja unificat sub sceptrul regilor din sud. Ceea ce stim de- spre epoca imediat precedent ne permite s4 intrevedem o lupta pentru hegemonie intre dinastiile din Egiptul de Sus, regii cu coroana alba, si dinastiile din Egiptul de Jos, regii cu coroand rosie. Prin urmare, spre sfarsitul mileniului al IVelea i. Hr., se desfajoara ultimul episod al erei ,.regate- lor combatante“. Nu € deloc nesocotit sa deducem ca faza larvara a civilizatiei se insialeaza cel mai tarziu la incepu- tul mileniului al IV-lea. Cum, pe de alta parte, in ciuda vi- cisitudinilor politice, Egiptul prezinta 0 extraordinara continuitate cultural (artistica, religioasi, lingvistica) pand la inceputul erei crestine, se poate afirma ca civiliza- tia lui are cea mai lung’ durata dintre acelea care ne sunt cunoscute. Mai departe vom vedea mai amanuntit fazele pe care le putem distinge aici. — Civilizatia babiloniand sau a Orientului Mijlociu (unii o numesc de asemenea mesopotamiana) ia nastere in Meso- potamia de Jos si acopera, in momentul celei mai mari in- tinderi aei, sub Ahemenizi, ansamblul Orientului Mijlociu, din Asia Mica pana la Indus gi din stepele Asiei Occiden- tale pana in desertul Arabiei. Gasim cetatile sumeriene deja constituite in mici state rivale in primul sfert al mileniului al Ill-lea, Putem deci si-i situam inceputurile intre 3400 gi 3300 i. Hr, data probabil a instalarii sumerienilor in ,,Ti- nutul de la Mare, Ea se incheie brutal odata cu cucerirea Imperiului persan de catre Alexandru Macedon in 330 i. Hr. $i intrucat, in ciuda unei longevitati exceptionale de aproximativ trei mii de ani, ea s-a prabusit politic, din cauza presiunilor unei civilizatii rivale gi nu s-a stins de moarte len- t& precum civilizatia egipteand, vom vedea ci faptul acesta ‘va avea consecinfe importante asupra dezvoltarii civilizatiei invingatoare, civilizatia elenicd. O voi numi civilizatia Orien- DEFINITIE $I ENUMERARE 33 tului Mijlociu sau civilizatia babiloniana. Prima expresie, pur geografica, are avantajul de a pune pe picior de egalitate toa- te grupurile etnice, toate neamurile sau toate statele care, in interiorul acestei ari, au participat la aceeasi civilizatie (su- merieni, akkadieni, elamiti, htt, mitannieni, arameeni, fe- nicieni, evrei, persani etc.). Ea poate da insi prilej de confuzie datorita faptului ci anumiti autori desemneaza sub numele de ,,Orient Apropiat“ o civilizatie a generatiei urmatoare, pe care noi o vom desemna sub numele de araba sau islamica. Pe de alta parte, epitetul ,,babiloniana este, pe buna drep- tate sau nu, consacrat de istorici gi se justifica partial prin rolul determinant pe care I-a jucat regatul vechiului Babilon in cristalizarea culturii Orientului Apropiat, intre secolul al X1Xlea gi secolul al XVUI-lea i, Hr. fn realitate, Babilonul, chiar decazut din puterea sa vremelnica, va ramane, mai mult de un mileniu, un fel de oras sfant, centrul intelectual gi re- ligios al lumii Orientului Apropiat. — Civilizafia cretand sau minoiand iradiaza din Creta, in arhi- pelagurile Marii Egee, pana in Cipru. Ea se va prelungi trun soi de ev mediu in Pelopones, mai ales in Argolida, de unde, incepnd din secolul al XV-lea i. Hr., ea ,,va civi za‘ noul val indo-european care a coborat probabil prin Mace- donia si Epir. Arheologii dateaza in jurul anului 3000 i. Hr. inceputurile vechiului Minos, in timp ce ruina definitiva a regatului din Cnossos, in a doua jumatate a secolului al XVelea, coincide cu apogeul Mycenei. Saracia relativa a vestigiilor cretane si faptul c scri le minoiene nu au fost inca descifrate fac hazardata orice concluzie referitoare la evolutia acestei civilizatii. Cei mai multi autori refuz s& faci din ea o unitate aparte. Practic, asemenea celor doua civilizatii precolumbiene si din ace- leasi motive, ea ne va fi de putin ajutor in incercarea de stu- diu comparat al civilizatilor. — Civilizafia indiand se nagte in nordul subcontinentului in- dian, in marele arc indo-gangetic. Mai mult decat proba bil, ea succeda unei civilizafii din generatia anterioara —34 CIVILIZATIILE contemporana cu cea egipteana, cea mesopotamiana, cea cretana — i pe care am putea-o numi civilizatia indusia~ nd. Din nefericire, in afara ruinelor celor doua aglomera- tii urbane din Valea Indusului, Harappa si Mohenjo Dato, ale cdror inscriptii nu sunt ined descifrate, n-avem elemen- te care si ne permit un studiu diacronic. Civilizatia india- nd ar fi deci, in acea arie, o civilizatie din a doua generatie, care se naste din simbioza nivalitorilor indo-europeni (arieni) cu vechiul stat local, dupa un ,,sablon" similar cu acel al valului indo-european din Elada. Se dateaz’ in general in- ceputul invaziei ariene spre anul 1600 i. Hr. Un milenit mai tarziu, in momentul propovaduirilor lui Djind gi ale lui Bud- dha, ea a realizat deja sinteza dintre aporturile ariene gi ve- chiul fond preindo-european. Politic, ea s-a unificat prima ara, sub socul greco-macedonenilor, in Imperiul Maurya, apoi, mai durabil, desi pe o intindere mai mica, intre ince- putul secolului al IV-lea si mijlocul secolului al VIl-lea era noastra. Va urma firdmitarea si lentul regres in fafa puterii musulmane in pofida, inca, a unor frumoase perioade de in- florire culturalé; in sfargit, de-a lungul ultimelor doua se~ cole, reunificarea sub dominatia britanicd. Statele din Deceamul meridional nu vor face niciodata parte din ansam- blul politic indian, si totusi o incontestabila inrudire spiri- tuala uneste intregul subcontinent. Mother India mi e vorba-n vant. Astizi, in ciuda eforturilor de occidentalizare, civiliza- tia indiana este inca vie. Adaug c& ea s-a raspandit, cel mai adesea in mod pasnic, in tot sud-estul asiatic si c&, prin in- termedivl budismului, a influentat puternic civilizatia ex- trem-orientala (Tibetul, Mongolia, China, Corea, Japonia, Indochina). — Civilizatia chinezd sau extrem-orientald acopeté, cum am spus, China gi vechii ei supusi, mongolii ¢i tibetanii, Co- rea, Japonia $i Peninsula Indochineza (unde ea se afla in competitie cu inftuenta indiana), Istoria Chinei apare din legenda in ultimul sfert al veacului al XI-lea i. Hr., odata cu DEFINITIE $1 ENUMERARE 35 ‘inceputurile dinastiei Zhou. in acest moment, ea prezinta deja toate caracteristicile unei societati medievale. In 221 i. Hr., sub Qin Shi Huangdi, ea realizeazi statul unitar, care isi atinge expansiunea maxima la inceputul secolului I i. Hr. Farémitarea imperiului dupa 220 e.n. nu inseamna sfarsi- tul unei civilizafii. Asemenea tegatului egiptean, Imperiul chinez va renaste de mai multe ori din propria cenusa i se va prelungi pana in zilele noastre, cand este pe cale dea se transforma radical dupa modelul occidental. Unii autori propun gruparea istoriei Coreii si a Japoniei ‘intr-o subdiviziune separata, tot aga cum ei separa istoria Rusiei de istoria a ceea ce Toynbee numea ,,corpul princi- pal“ al civilizatiei bizantine. ‘Vom vedea, in sfarsit, daca trebuie si presupunem o pri- ma civilizatie chineza anterioara ciclului care incepe la mij- locut mileniului al II-lea i. Hr. — Civilizatia elenica sau greco-romand infloreste in Grecia si in insulele Marii Egee pe ruinele civilizatiei cretane. Ea se va intinde la maximum sub Imperiul roman, ,,statul ei universal‘ acoperind intregul litoral al Mediteranei, pana {in Mesopotamia si in Arabia la est, pnd in Bretania gi Mau- titania la vest. Ea incepe cu infiltrarea aheana in Grecia la ‘inceputul mileniului al Il-lea i. Hr. si se incheie cu insta- larea definitiva a barbarilor germani in Europa Occidenta- 1a in secolele al IV-lea gi al V-lea era noastra, Pe ruinele ei se vor ridica trei noi civilizatii: cea bizantina in estul Eu- ropei gi in Asia Mica, cea araba in Orientul Apropiat si in Africa de Nord, cea occidentala in Europa de Vest. ‘Am numit cele trei civilizatii ale generatiei urmétoare: — Civilizatia bizantind sau crestin-ortodoxa aceasta prezinta anumite particularitai asupra cArora voi reveni mai indelung: ea nu se naste, precum civilizatia elenicd, cea araba si cea occidental, din contactul unor nou-veniti barbari cu o ve~ che civilizatie, ci din contactul a doui civilizatii: elenica gi babilonian’, De unde lipsa aparenta a , perioadei larvare".Lumea oriental, subjugat& politic peste jumatate de mile- niu de regatele elenistice mai intai, apoi de Imperiul roman, a minat spiritual lumea elenic’. Cand la Constantinopol se va instala un Imperiu roman de rasarit, el nu va mai fi ro- man decat cu numele, caci religia, arta si, curdnd, chiar in- stitutiile sale vor fi orientale. Aportul barbar, numeric important in crestinatatea ortodoxa (slavii de sud si de nord) va fi tardiv si nu va mai avea decat o influenté marginal’ asupra formelor unei civilizatii deja mature. Civilizatia cres- tin-ortodoxa mu va mai cunoaste nici ,statul universal", ,,cor- pul ei principal" sucombénd prematur in fata asalturilor unui imperiu strain, Imperiul otoman, realizatorul ,statului uni- versal" al civilizatiei arabe. La cumpana dintre secolele al XVII-lea gi al XVIII-lea ‘incepe procesul de occidentalizare a lumii ortodoxe, in mod autoritar in Rusia, in mod mai lent si mai spontan in inte- riorul Imperiului otoman, mai ales la greci si la romani. Pro- cesul s-a incheiat sub ochii nostri. tact permanent cu cele doua mart imperii din nord, cel part sicel roman, in vreme ce elemente ale acestor culturi strai- ne patrundeau pana in inima Arabiei prin intermediul ne- gustorilor. Aceasta lung perioada de contact coincide cu dominatia greco-romana asupra unei mari parti din aria ci- vilizatiei babiloniene. Dar aceasta din urma a conservat 0 uimitoare vitalitate atat in partea supusd elenismului, cét si in aceea unde Sasanizii sunt in fruntea renasterii persa- ne, ceea ce explica de ce perioada de inflorire a civilizatiei arabe urmeaza de aproape cucerirea Syriei si a Persiei. Ci- vilizatia arabd este esential persand, mai ales dupa trans- ferul Capitalei la Bagdad de catre Abbasizi. Dar unificarea aproape in intregime a lumii arabe nu va fi realizata decit de cei tarziu veniti, turcii otomani, in se- colul al XVI-lea, Acest ,,stat universal“, care ajunge la ex- pansiunea lui maxim& la mijlocul secolului al XVII-lea, intra atunci in decadenta. El a disparut imediat dupa primul raz- boi mondial. Astazi, civilizatia islamica nu si-a pastrat vi- talitatea decat in domeniul religios; extrem de faramitata, ea suporta de pretutindeni asaltul civilizatiei occidentale. — Civilizayia araba sau islamicd (vom intrebuinta de prefe- rin{d primul termen, islamul depasind in buna masura ca- drul civilizatiei arabe in Asia Centrala, in Indonezia, in Africa neagra) se naste din intalnirea nomazilor arabi cu civilizatia babiloniana. Acest contact e strvechi, daca este exact cd Arabia a fost leagdnul tuturor triburilor semite pe care le gasim din mileniul al IV-lea i. Hr. in Mesopotamia i in Syria. Nu e mai putin adevarat ca, atunci cénd arabii mag) in afara societatilor ,civilizate" ale Orientului Apro- piat vor intra in contact cu acestea, ei vor gisi aici, sub un justru striin, moravuri foarte asemindtoare cu ale lor gi idio- mur inrudite cu limba lor. De altfel, daca admitern ca prim simptom al aculturarii arabilor inscriptiile arameene din nor- dul Arabiei, care dateaz, dupa toate probabilititile, din se- colul al V-lea i, Hr., constatam c& peste un mileniu s-a scurs intre aceasta prima faz de aculturare si cucerirea araba din secotul al Vil-lea d. Hr,, mileniu in cursul céruia s-au con- stituit putin céte putin statele arabe periferice aflate in con- — Civilizatia occidentala se naste din contactul germanilor cu civilizatia greco-romana deja puternic colorata cu ele- mente orientale, Am vazut mai sus (v. pp. 29-30) diferitele faze pe care le putem distinge aici. Nascuté in Europa de vest, ea este pe cale dea se impune, cs rezultate variate, intregului glob. —Civilizajia mexicand s-a dezvoltat in jumtatea sudicd a Me- xicului gi intr-o parte din Guatemala gi Honduras. Ea apa- re in Golful Mexic, avand deja trasaturile unei culturi superioare, in primul secol i. Hr, in ceea ce s-a numit epoca olmeca. Ea infloreste patru sau cinci secole mai tarziu, in tara Maya, Statul ei unitar este realizat de azteci in ajunul cuceririi spaniole. — Civilizatia peruviand sau andeand este mai greu de de- imitat, din lips de documente. Ea acoper, cu oarecare38 CIVILIZATULE aproximafie, teritoriile actuale ale Boliviei, Perului si Ecua- dorului. Primele urme pat s& dateze de la mijlocul primului mileniu i. Hr. Ea a fost unificaté pentru prima oard de su- veranii incagi in cursul secolului al XV-lea. ‘Am enumerat astfel unsprezece civilizatii. Aceasta enumera- Te nu pretinde sa fie exhaustiva. Nu e deloc exclus ca noi desco- petiri arheologice s ne permit s8 coborim si mai mult in timp si sd identificdm o generatie de civilizatie si mai veche. Dar acest lucru nu ne-ar duce prea departe: intre inceputul societafilor agri- cole gi al aglomerarilor urbane gi inceputul civilizatiilor cunos- cute, intervalul de timp scurs este in general prea scurt pentru a fi permis desfasurarea unui ciclu de civilizatie.° Anumite cazuri sunt totusi tulburatoare: a existat o civilizatie a Elamului sau a Mesopotamiei de Sus inainte de sosirea sumerienilor in Mesopo- tamia de Jos? A existat o civilizatie palestiniand contemporand cu primele ziduri ale lerihonului, a caror data a fost stabilita prin metoda carbonului 14 in mileniul al VIlI-lea i, Hr.? Sau e vorba de un caz izolat, de un az monstruos de pubertate precoce cum Jar numi un medic?!® Se pune atunci intrebarea: o astfel de cetate este ea imagina- bila fara existenfa, in zona ei de influent, a unei societati agri- cole sedentare? Or, cei mai multi specialisti in preistorie si protoistorie sunt de acord sa situeze in jurul amului 5000 aparitia primelor comunitati agricole si inceputul domesticirii animalelor. Trebuie s4 revizuim una sau alta dintre aceste date aparent con- tradictorii? De altfel, chiar daca admitem existenja wnor astfel de comuni- tati deja ,civilizate™ (acesta este de asemenea cazul unor comuni- ‘ati din Elam si din Valea Indusului), pute vorbi de civilizatie in sensul pe care I-am definit, adica de o societate care realizeaza un ciclu de evolutie mai mult sau mai putin complet? Din definitia noastr reiese c4 anumite conditii minime trebuie sa fie reunite pentru ca o societate umand, privita diacronic, si fie considera- 18 civilizatie; printre acestea, o intindere geografica anumita, care sa cuprinda grupuri culturale diferentiate de la origine, o anumi- 1a durata gi trecerea prin anumite stadii determinate. In acest sens, DEFINITIE $1 ENUMERARE 39 Mesopotamia de Jos, cu amestecul ei de rase, de altfel recent in- stalate, cu sosirea dominatorilor sumerieni, cu constituirea ceti- tilor-state si apoi stabilirea hegemoniilor succesive, pare si fie, pentru civilizatiile Orientulai Apropiat, cea mai mica unitate geo- grafica posibila. Culturile preariene din Valea Indusului, pe care ni fe-au scos la lumina sapaturile din Harappa si Mohenjo-Daro, sunt oare vestigiile unui ciclu de civilizatie anterior sosirii indo-eu- Topenilor? $i care a fost istoria Deccanului inaintea contactului cu noua civilizatie indian? Exista putine sanse si putem rspun- de vreodata la aceste intrebiiri, La fel, trebuie oare sé admitem o prima civilizatie chineza, anterioara aceleia pentru care Imperiul hanilor va fi statul unitar? Voi reveni asupra acestei chestiuni mai tarziu. in orice caz, iden- tificarea unititilor a cdror evolutie politic’ si cultural nu 0 pu- tem urmari nu prezinti decat un interes teoretic: in sffrsit, contrar parerii Iui Spengler", nu cred ca trebuie elimi- nate din Istorie popoarele care n-au participat la o mare civiliza- fie (Hochkultur), chiar daca e adevarat ca marile curente ale Istoriei tec pe ,calea regala'* a civilizatiilor. A spune cd ,,inainte, dupa ‘$4 in afara unei civilizatii nu exista istorie inseamna sa respingi ‘in mod arbitrar in afara Istoriei toate culturile considerate secun- _ @are, adica sa inlaturi din arborele vietii toate vldstarele care nu = vor fi devenit (inca) ramuri. Or, istoria se naste in primul rand din interogatia noastri, din curiozitatea noastra. Cu ce drept am ‘fadeparta din ea anumite aspecte? $i daci la rigoare ar fi admi- Sibil si excludem din curiozitatea noastra istoricd popoarele care ‘vor fi trait in afara civilizatiilor, cum si le excludem pe acelea fare au tit inainte? Cunoasterea viel i treeutuluiceltlor si ger- Tor cu ei nu este oare esentialé pentra infelegerea propriei civilizatii? Incercarea de a pitrunde in lumea stepelor, in 34 clanurilor turce sau mongole nu este un demers indispens istoricului marilor imperii asiatice, de la cel al lui Genghis-Han titori si nu fie susceptibili sd devind intr-o zi purtatorii de dra- ‘ai unei culturi majore, trezind astfel retrospectiv curiozitatea isto- i. Ne-am interesa atat de mult de protoistoria Japoniei daca40 CIVILIZATHLE, aceasta n-ar fi devenit o mare putere si n-ar fi intrat atat de ne- asteptat in competitia pentru hegemonia civilizatiei occidentale? Pentru popoare si oameni, prezentul este in egal masura crea- Sa incercdm sa vedem acum in ce masura unitatile pe care e-am izolat astfel au urmat o evolutie similara. De pe acum, aceasta scurti trecere in revista ne permite s& tra- gem céteva concluzii provizorii. Lasind pe moment deoparte civilizatia occidentala, singura din- tre cele unsprezece unitafi ale noastre care este inca in plina vigoa- re, doua dintre celelalte zece civilizatii identificate par s& prezinte un ciclu complet cu o durata medie de dowd milenii: aceea mi- noiand si aceea elenica. Civilizatia elenicd fiind in acelasi timp cea mai bine cunoscuta i aceea ale cArei faze se disting cel mai clar, nue de mirare ca a existat ispita pentru ,,comparatisti“ de a tua drept model. O consider de asemenea ca fiind cazul-tip, uni- tatea de masura,"? in jurul acestui trei variante: Egiptul, India si China ou un ciclu prelungit. Istoria Egiptului antic se intinde pe patru mii de ani, din prima jumatate a mile- niului al IV-lea i. Hr. (dac& admitem c& inceputul fazei sale lar- vare preceda cu aproximativ o mie de ani formarea regatului unit) pnd la prima jumatate a mileniului | era noastra (ultimele secole nefiind decat o lunga agonie sub dominatia succesiva a dou civi- lizatii rivale ale celei egiptene, cea babiloniana si cea elenica). Civilizatia indiana urmeaza o curba pe care as califica-o drept normal, de la mijlocvl secolului al XVI-lea i, Hr. — cobordrea indo-europenilor in India — pani la cdderea regatului lui Hara si intrarea arabilor in Sind, la rascrucea dintre secolele al VIl-lea sial Vill-lea, afard doar ca era ,regatelor combatante“ se prelun- geste cu dowd sau trei secole prin intruziunea succesiva a ,bar- barilor* din nord-vest (greci, sciti, parti etc.). Pe plan politic, ea se va féramita progresiv incepand din secolul al Vill-lea si va fi cu incetul ciuntita de cuceritorii musulmani (afgani, turci sau mon- goli) vreme de peste jumatate de mileniu, inainte de a fi din nou z-tip, celelalte unititi reprezinté dou sau DEFINITIE $I ENUMERARE 41 ‘mnificata sub stipani care au apartinut mai intai civilizatiei ara- be, apoi civilizatiei occidentale, Dar pe plan spiritual ea va opu- ne o rezisten{i indarjita si va da chiar, din secolul al IX-lea pana in secolul al Xll-lea, temarcabile creajii in arta i gandire. Ago- nia ei va fi fost Ia fel de lunga ca aceea a Egiptului dupa caderea egatului nou (inceputul secolului al XI-lea i. Hr.) Ciclul chinez dureaza trei mii cinci sute de ani, de la mijlo- cal mileniului al [l-lea i, Hr. pani la inceputul secolului al XX-lea. = fn China, ca in Egipt, primul stat unitar se prabuseste cand civi- fizatia a atins longevitatea medie a primelor faze, care tine, cum vom vedea, intre 0 mie cinci sute si dou mii de ani (inclusiv faza larvard), Dar el se reconstituie de mai multe ori, dupa ,perioade intermediare* sou medievale. Aceste renasteri se explica printr-o relativa izolare geografica. Egiptul n-a fost niciodata pandit de tun pericol major nici dinspre mare, nici dinspre desert (deoare- ce nu putem considera Imperiul kusit din secolele al VIlI-lea~al Vil-lea i. Hr. ca reprezentnd o invazie etiopiana a Egiptului — ‘ar fi mai degraba vorba de inceputul unei ultime renasteri sub im- pulsul unei dinastii periferice). Egiptul a fost intr-adevar vulne- rabil doar dinspre istmul Suez, ceea ce explic faptul ca, exceptind episodul hyksos, el a beneficiat de o relativa imunitate pana la cucerirea de catre regele pers Cambyse (in 525 i. Hr.) China era, aparent, mult mai deschisa la invazii. O privire asu- pra hirjii ne arata totusi c aceasta mas continentala nu era in- tr-adevar vulnerabila decat la frontiera ei nordic, acolo unde avea sa se ridice, in secolele al Ill-lea gi al Il-lea i. Hr., Marele Zid. La vest, ea era apirata de formidabila mas a Himalayei, la est si sud de mare. in sfarsit, daca cele doua peninsule vecine, Co- reea si Indochina, si de asemenea Japonia ar fi prezentat vreodata un perivol militar, o eventual cucerire a Chinei de catre ele n-ar fi antrenat o mutafie cultural, deoarece popoarele lor adoptase- 74 civilizatia chineza chiar din momentul accesului lor la cultu- ra superioara, Cu totul alta a fost situatia lumii elenice. Imperiul roman e un imperiu maritim. Imaginea {aranului-legionar ne face prea ade sea SA uitim acest lucru: Imperiul roman la apogeu era ca o pan- glicd larga, o ghirlanda, o cunund in jurul Mediteranei. Stilizata,a CIVILIZATIILE aceasta cunund ar fi, daca mi se ingtiduie aceasté metafora geo- metricd, precum intervalul a doua elipse cu aceleasi focare, elip- sa centrald reprezentand Mediterana. De unde rezulta ca o presiune barbara (sau strain’) exercitata asupra imensei elipse exterioare este infinit mai greu de stapanit decat in cazul unui imperiu con- tinental, Din toate partile, o presiune mai puternica a barbarului il poate aduce pe acesta in inima imperiului, adica in marea cen- trala, in Mare Nostrum. E un caz unic in istoria civilizatiilor. Sa adugam ca Imperiul roman a fost hartuit dinspre aproa- pe toate frontietele sale, avand in acelasi timp de luptat impotri- va unui puternic imperiu rival, regatul part. China n-a avut la portile sale o civilizatie rivala agresiva; invaziile barbare au ve- nit exclusiv dinspre frontiera ei nordic. Mai mult, acesti inva- datori nu apartineau unor etnii atavic rezistente la mentalitatea gi la cultura chineza. Roma ar fi reusit poate s8-i asimileze pe ger- manici, veri indepartati care erau in starea de precultura, dar su- pusii ei berberi, egipteni, semiti si orientali in general au rimas majoritatea lor impermeabili la civilizatia elenicd. Aceasta cu atat mai mult cu ct la est, in Iran, persista, mai ales dupa revo- Jufia sasanida, un nucleu ireductibil al civilizatiei Orientului Apro- piat. in vremea invaziilor barbare, Imperiul hanilor era in intregime sinizat, insa jumatatea orientala a Imperiului roman n-a fost nici- odata pe deplin romanizata (nici elenizat4). De unde orientaliza- rea progresiva a imperiului chiar de la inceputul secolului al Ill-lea'*, intr-o epoca in care el era inca in plina vigoare si isi atin- sese maxima expansiune teritoriala. Aceasta orientalizare urma sé ne dea Bizantul, neocolind in intregime nici jumatatea vesti- c4 a imperiului. Imperiul roman sucomba deci din cauza conjugi- ri unei presiuni barbare cu presiunca unei alte civilizapi, cea dintai fiind in primul rand militara, iar a doua, o lenta actiune de sub- minare, Nimic de acest fel in cazul Chinei. Daca infiltrarea budismu- lui in China oferd un oarecare paralelism cu infiltrarea crestinis- mului in Imperiul roman, cele dowa fenomene prezinti de care le diferentiaza profund. In vreme ce crestinismul igi gsea de la inceput puncte de sprijin solide in co Ioniile orientale raspandite de jur-imprejurul Mediteranei i chiar DEFINITIE $I ENUMERARE 43 la Roma, budismul n-a inceput si patrunda in China decat dupa cinci secole de la moartea lui Buddha gi in mici etape de-a lun- gul drumului matisii in urma negustorilor gi a rarilor misionari, El n-a avut ,,a cincea coloana* in interiorul acestei citadele chi- neze la al cArei asalt a purces. De asemenea, succesul lui e lent i partial, si céind ajunge in sfargit s& se implanteze durabil, este profund transformat, sinizat. Desigur, crestinismul a suportat si el amprenta lumii elenice, mai intai in dogmele lui, tumnate in tipa- ral gandirii filozofice grecesti, apoi in organizarea lui, calchiat’ dup structura administrativa a Imperiului roman. Dar pe ansamblu, la sfirsitul acestui proces de compenetrare, lumea elenicd era mai pro- fund transformati de crestinism decat era transformat crestinismul. in sfarsit, cum vom vedea, budismul n-a stabilit niciodata un mo- nopol religios asupra lumii chineze, ci a ramas mereu o religie mi- noritara. Tat unele dintre ratiunile care explica de ce civilizatia chine- ZA, desi atinsi de senescentii ca si civilizatia elenica, contempora- na ei, la capatul unui ciclu comparabil sub toate aspectele, a reusit ‘s&-si supravietuiasca, absorbindu-si invadatorii barbari si asimiland religia superioara care-i venea de la civilizatia indiana vecina, Alaturi de aceste civilizatii cu ciclu prelungit, gasim civiliza- fii al cdror ciclu a fost intrerupt, fie pentru ca statul unitar a fost © prematur distrus de intruziunea unei civilizagii rivale mai puter- nice (faza finala scurtata), fie pentru ca fazele maturitatii, mai ales era ,regatelor combatante“, au fost anormal prelungite de valuri succesive de invazii barbare, de fiecare dati absorbite; ele nu erau suficient de devastatoare pentru a anihila civilizatia, dar erau des- f* tal de puternice pentru a le opri evolutia. Civilizatiile precolum- ‘biene intra in prima categorie, cea babiloniand in ambele, deoarece, P pe de o parte, intre unificarea provizorie sub primii Sargonizi si ‘tole de existenfa, sub loviturile greco-macedonenilor. © Avem in sfirsit o ultima variants, civilizatiile cu fazd inipiala ‘Seurtatd: cea bizantina si cea araba. Prima, pentru ca ea se naste in simplul contact prelungit intre doua civilizatii, elenica si ba- iloniand, far amestec barbar — caz aparent unic gi care ar putea44 CIVILIZATHLE, explica relativa ci sterilitate; a doua, pentru c& barbarii invadatori, arabii, dupa un lung contact periferic cu lumea babiloniana, aco- pera aproape exact aria acestei vechi civilizati stinse la suprafata, dar al carei foc mocneste sub cenusa. in realitate, daca, asa cum am presupus, cobordm aculturarea arabilor in secolul al V-lea 1. Hr, faza larvard a civilizatiei arabe are, intr-un sector periferic, © longevitate normala. Cele doua civilizatii igi au centrul de in- florire in teritorii cu veche civilizatie, relativ putin barbarizate: Grecia, Tracia, Asia Mica pentru prima; Persia, Mesopotamia, Sy- ria, Egiptul pentru a doua. Sa amintim, in sfargit, c& civilizatia indiana, ca si civilizatia ba- biloniana si din aceleasi motive, isi prelungeste perioada de ma- turitate dincolo de medie, Prezentind un caz intermediar intre cele doua extreme, romani si chineza, aceste doud civilizatii s-au aflat in acelasi timp deschise la invaziile popoarelor barbare, pe care de fiecare data au reusit si le asimileze (elamii, kassiti, hittiti, mi- tannieni, persi etc. pentru prima, sciti, parti, huni, tutci etc., pen- tru a doua) si supuse presiunii civilizatiilor rivale de care, in cele din urma, au fost dominate. Dar ¢ de remarcat ci, daca India si Babilonul reusesc, asemenea Egiptului si Chinei, sa-si absoarl barbarii, acestia patrund in ariile lor respective inainte de stabili- rea statului unitar al acestor civilizatii, si nu dupa, de unde dife- Tenta in ritmul de evolutie: nu asistim, ca in Egipt si in China, la resurgente ale imperiului dupa perioade intermediare', ci la 0 pre- lungire a fazei de formare sau a erei ,regatelor combatante“. Aceste scurte considerafii ne reveleazi complexitatea extre- maa problemei noastre, fara totusi si-i modifice fundamental d: tele, care ne permit sa intrevedem anumite regularitati (patternuri), Putem de asemenea sa facem distinctie intre civilizatiile cu mai multe focare si civilizatiile cu focar unic. Cazuri extreme din prima categorie: civilizatia occidentala gi, into mai micd masura, cea babiloniana. Cazur tipice din a doua: Creta, Bizantul, Egiptul, China. La mijlocul drumului, civilizatiile bipolare: indiana (arcul in- do-gangetic $i Deccanul), elenica (Grecia si Roma)'5 si arabia (Ira- nul si lumea araba). Pentru civilizatiile precolumbiene, e mai dificil si ne pronuntim: civilizatia mexicana pare sd fi avut trei focare (olmec, maya si toltec), cea peruviana, unul singur (chimu). DEFINITIE $1 ENUMERARE 45 Civilizatiile constituite prin amalgamare si alipire de unitati etnice sau culturale mai numeroase si mai variate ofera un evan- tai infinit mai bogat de creatii spirituale. in Extremal Orient, ca si la Bizant, nu atat lipsa de varietate a componentelor explicd relativa uniformitate a civilizatiei, cat sosirea tarzie a acestor componente intr-un amalgam care primi- se deja coloratura lui mai mult sau mai putin definitiva, in vreme ce in Occident, de exemplu, ansamblul componentelor se agluti- neaza inainte ca civilizatia sa fi luat forma, sa fi iesit din faza lar- vara (grosso modo intre secolele al IV-lea si al X-lea era noastra). $i in Europa, fiecare dintre principalele componente intra in sin- teza spirituala cu un aport particular si participa la competitia po- litied, centrul de gravitate deplaséndu-se in cursul secolelor (ca in cazul civilizatiei babiloniene). in Extremul Orient, in ciuda in- teresului pe care il prezinta, in sine, fiecare dintre unitajile peri- ferice (Coreea, Japonia, Tibetul, Vietnamul), influenta acestora asupra focarului central al civilizatiei este aproape nul. Nu exis- ti interactiune. Undele concentrice, dupa ce au atins alte tarmuri, nu revin la centru. Se poate observa cel mult o etalare progresi- via centrului de iradiere, mult timp invecinati cu valea mijlocie a fluviului Huanghe si care se va intinde spre nord-est (Beijing), cat si spre sud (valea inferioara a fluviului Yanzi Jiang si Huang-ho), creaind astfel centre secundare, sau succesive. Cu exceptia perioa- dei imperiului dinastiei Qin in sud si a Imperiului chinez timpu- riu, n-au existat totusi niciodata in interiorul civilizatiei chineze mai multe centre de iradiere, actiondnd unele asupra altora, cum a fost cazul in Orientul Mijlociu sau in Europa Occidentala. Sa reluam acum fiecare dintre unitatile noastre, incerednd sa le delimitam diferitele perioade comparabile. Note 1, P. Teilhard de Chardin, Le phénoméne humain, Ed, du Seuil, 1955, p. 123. : 2. Aceasta expresie poate prea improprie into epoc’ in care in unele {ari industrializate mai putin de 10% din populatie se dedica agriculturi.CIVILIZATULE ‘SA nu uitém cA nu demult, in secolul al XVIl-lea, spiritele cele mai dis- tinse continuau sé considere adevarat productive doar ,.munc ‘ului si pasunatul, artizanatul, comertul, banca, administratia fiind vizute ca activitati parazitare. 3. Titlul unei cari a lui N. torga. 4. Ase vedea in aceasta privinga, pentru Africa, Leo Frobenius, Schik- salskunde im Sinne des Kulturwerdens, trad. fr: Le destin des civilisa- tions, ed, a2-a, Gallimard, Paris, 1940, pp. 154 si urm.; pentru America, Paul Radin, Histoire de la civilisation indienne, trad. ft., Payot, Paris, 1953 (mai ales ceremoniile in onoarea zeului Tezcatlipoca, pp. 64 si urm.). 5. Cf. Mircea Eliade, Traité d'histoire des religions, Payot, Paris, 1959, cap. 1X: Agricultura gi cultele fertilitti 6. Mai exact, Aristotel claseaza formele de guvernare dupa dou’ cri- terii, in functie de numarul celor care detin puterea (guvernarea unuia singur, guvernarea mai multora, guvernarea tuturor) si in functie de un principiu moral (guvernantii exercita puterea in favoarea interesului ge- neral sau in interesul lor propriu). Combinarea acestor doua criterii ar da fie secventa Monarhie~Aristoctatie-Politeia, fie secventa Tiranie~Oli- gathie—Democratie 7. Nu pot avea pretentia de a data cu precizie cotiturile decisive, modi- rile care justifica aceasta diviziune. Perioadele se suprapun partial; precum in toate manifestarile vieti, transformarile se desfasoara de-a lungul generafiilor. Tranzifiile de-abia sunt perceptibile pentru observa tor. in culorile curcubeului ochiul parcurge intreaga gama a culorilor, de la rosu la violet, fara si poaté determina in ce loc precis rosul a de- venit portocaliu, portocaliul galben, galbenul verde si aga mai departe, De asemenea faza de inflorire, de pilda, va depasi era ,regatelor com- batante", care nu se va contura clar decat la capatul unui secol sav mai mult. Astfel, o putem data, in cazul civilizatiei elenice, fie de la forma- rea Confederatiei de la Delos" in cazul civilizatiei elenice (incepand din 478 i, Hr.), fie de la tentativa macedoneand de unificare (incepand din 350 i, Hr.); iar in cazul civilizatiei occidentale, fie de ta duetul Ca- rol Quintul-Francisc I (incepand din 1519), fie de la incercarea france- zA de hegemonie (incepand din 1667). 8, Nu e cazul sa incercdm aici — cel putin nu inci — sa stim daca civilizatia occidentala a acoperit aria geograficd a Bisericii catolice sau daca Biserica catolic& 2 luat forma lumii occidentale; altfel spus, dact lumea occidentala este un produs al Bisericii catotive sau daci Iucrurile stau invers, catolicismul fiind un produs al Occidentului. $8 ne limitim © prima lui lingua franca, in a DEFINITIE $1 ENUMERARE 47 e moment s constatim ca in faza de formare a civilizatiei occidentale cele dows arii geografice coincid. 9. Astfel am crezut cd trebuie si impingem prima faza a civilizatiei egiptene pana la inceputul mileniului al IV-lea i. Hr., urmele cele mai vechi de viata comunitara in regiunea Fayum nu sunt insa, conform da- tari prin metoda carbonului 14, decat de la mijlocul mileniului al V-lea, deci de-abia o jumatate de mileniu mai devreme. 10, Emmanuel Anati, Palestine before the Hebrews, Alfred A. Knopf, New York, 1963, p. 42. IL. Op. cit., Il, p. 51: ,,Omul istoric, in sensul in care inteleg eu acest ccuvant si in care a fost infeles de tofi mariiistorici, este omul unei cul- turi pe cale de a se realiza; inainte, dupa si in afara acestei culturi, nu exista istorie."* 12. Alfred de Vigny. 13. Pana in prezent, civilizatia occidentala a urmat o evolutie foar- te apropiat de aceea a modelului elenic. 14, Asupra acestui punct, a se vedea magistrala lucrare a lui Franz Altheim, Die Krise der Alten Welt, Berlin, 1943 (trad, fr: Le déclin du monde antique, Payot, Paris, 1953) 15, Degi e necesars o oarecare indulgenfa pentru a considera Roma rept un focar secundar al civilizatiei elenice. ,Pietatea filiala” a Occi entului fafi de Roma ne-a mascat prea multa vreme sdricia aportului ei. in afard de remarcabilul ei simf al organizirii si al dreptului, ea n-a dat nimic original Antichitafi clasice. Nu exista nici un singur dome- niu in gandire, in stiinfe, arte gi literatura unde creatiile ei si se fi do- vedit a fi ceva mai mult decdt un palid reflex al geniului grec. Italia ca focar al civilizatiei este Italia Evului Mediu tarziu si a Renasterii. Cu to- tul altul pare s fie, de exemplu, aportul Persiei la civilizatia Orientului Mijlociu. Dar daca au fost mai originali decat romanii in domeniul artei si mai ales in acela al gandiri religioase, persanii au fost administratori mai putin buni, in concluzie, daca recunoastem Romei dreptul de a fi- gura alaturi de Grecia ca focar de civilizatie, lucrul se datoreaz mai ales mari ei puteri de asimilare a unei parti din popoarele pe care le-a supu precum si faptului cd a furnizat Occidentului, prin intermediul Biserici vest sens, probabil ci dac& Imperiul incas sear fi fost prematur distrus de spanioli, ar fi trebuit si fie considerat ca reprezentind un al doilea focar al civilizatiei peruviene, deoarece posed earacteristicile care-I apropie in mod deosebit de Imperiul roman,