Ion Neculce

1672 S-a nascut la Prigorenii Mici (actualmente Ion Neculce).

Tatal sau este vistiernicul Enache Neculce, originar din Moldova, ruda cu Vasile Lupu. Era om intreprinzator, bogat, cu
faima in epoca, invatat.

Mama sa Catrina, era fiica vistiernicului Iordache frate cu stolnicul Constantin Cantacuzino si cu Serban Cantacuzino
voievodul.
16771678 Tatal cronicarului este ucis la Targu Ocna de niste bande poloneze.
Mama sa se marita cu Enache Gramaticul.
Nu se intelege cu noul tata si este luat in grija de bunica Alexandra. Probabil de la ea a auzit cea mai insemnata parte a
celor istorisite in O sama de cuvinte. Tot de la ea ar fi aflat si istorisirile referitoare la viata lui Stefan cel Mare si a lui
Petru Rares. Dupa cum considera unii, darul de povestitor, ca si cel al scrisului, i-a fost inspirat cumva tot de catre ea.
1686 Polonezii dau foc conacului familiei cronicarului din Prigoreni. Enache Gramaticul este omorat. Bunica si mama
sa, impreuna cu copiii (doua fete), se refugiaza in Tara Romaneasca, la stolnicul Constantin Cantacuzino.
Aici vor sta patru ani. Aici viitorul cronicar a invatat carte. O influenta importanta o are formatia umanista a unchiului
sau, Constantin Cantacuzino.
1691 Revine in Moldova. Cu sprijinul unchiului sau Iordache Cantacuzino capata slujba de postelnic.
1693 Asista la nunta lui Constantin Duca, casatorit cu Maria Brancoveanu.
Este staroste de Cernauti.
1700 Insoteste, in calitate de vataf de aprozi, pe Antioh Cantemir la Camenita, in Polonia.
Imparte averea mostenita de la parinti cu surorile sale.
Se casatoreste cu Maria, fiica Bivhatmanului Lupu Bogdan si nepoata de sora a lui Dimitrie Cantemir, cu care se
inrudeste.
1705 Se afla o vreme la Constantinopol. Aici este de fata cand o seama de boieri il parau pe Mihai Racovita,
domnitorul mazilit, otomanilor, fapt care ii va aduce neplaceri cand acesta va veni a doua oara la domnie.
1707 Devenit ruda cu Antioh Cantemir prin casatorie, se bucura de increderea acestuia si este caimacamul
domnitorului la Iasi.
Antioh Cantemir este mazilit si cronicarul fuge in Polonia, pentru a scapa de groaza lui Mihai Racovita.
Patru luni peregrineaza in Tara Leseasca, apoi se impaca totusi cu noul domnitor.
1711 In timpul domniei lui Dimitrie Cantemir ajunge mare spatar si apoi hatman.
Asista la sosirea lui Petru cel Mare la Iasi, il insoteste pe tar in plimbarile lui prin oras.
Comanda ostile moldovenesti in timpul razboiului ruso-turc, iar dupa confruntarile de la Stanilesti si de la Prut, impreuna
cu 23 de boieri, se refugiaza in Rusia.
1713 Dupa doi ani de chinuri, de pribegie, primeste invoirea domnitorului sa se intoarca acasa. Neculce, sfatuit spre a
nu fi ucis de turci, trece in Polonia, unde asteapta 7 ani de zile.
Dupa repetate tatonari si interventii la Poarta, de lupte cu vornicul Lupu din tara, care-i luase averea, Neculce reintra in
cele din urma in Moldova.
1716 Obtine un firman de iertare. Insa vornicul Lupului face ca firmanul sa se rataceasca, iar cronicarul sa mai astepte
inca trei ani de zile pentru a i se da alt firman.
1719 Dupa 9 ani de strainatate, 2 ani la Moscu, 7 in Tara Leseasca, revine in Tara in timpul domniei lui Mihai
Racovita.
1720 In urma unui proces cu vaduva vornicului Lupu si cu fiul sau Iordache, isi redobandeste toata averea pierduta.
1731 I se incredinteaza functia de vornic al Tarii de Sus de catre Grigore al II-lea Ghica.
1733 Este cel mai probabil, anul cand cronicarul a inceput a scrie "Letopisetul Tarii Moldovei".
1735 Constantin Mavrocordat il numeste staroste de Putna.
In acelasi an revine la vornicie.
1741 Cu un salariu de 50 lei pe luna, este numit in functia de judecator de divan la Iasi.
1743 Este ultimul an ale carui evenimente sunt consemnate in cronica lui Ion Neculce.
1745 Cronicarul semneaza, la 25 februarie, un izvod.
Se stinge din viata in cursul acestui an, probabil la Prigorenii Mici, langa Targu Frumos.










Grigore Ureche

Grigore Ureche a fost primul cronicar moldovean de seam a crui oper s-a pstrat.
Nscut pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deinnd funcii politice
importante la sfritul veacului al XVI-lea, n repetate rnduri purttor de solii la Poarta Otoman, mare vornic
al rii de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movil.
Cronicarul de mai trziu a nvat carte la Lemberg, la coala Friei Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia,
limbile clasice latina i greaca, retorica i poetica. Rentors n ar, a participat la viaa politic mai nti ca
logoft, apoi sptar.
n vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiai ai acestuia, mare sptar, iar din anul
1642, urmnd calea printelui su, a ajuns mare vornic al aceleiai ri de Jos.
A murit n anul 1647 n satul Goeti din inutul Crligturii i a fost nmormntat ntr-o cript de la mnstirea
Bistria din Moldova.
Opera
Letopiseul rii Moldovei de cnd s-au desclecat ara i de cursul anilor i de viaa domnilor care scrie de la
Drago pn la Aron-vod a fost scris spre sfritul vieii, (se crede c ar fi muncit la el ntre anii 1642-1647).
Baza informativ a cronicii au constituit-o manualele slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski i
o cosmografie latin. Valoarea ei const n integrarea faptelor istorice ntr-un sistem de gndire politic.
Cronicarul motiveaz scrierea acestui letopise din simplul pretext ca s nu se nece ... anii cei trecui i s
lase urmailor amnunte despre cele ce au fost s se petreac n anii de demult, dar i din grija ca acetia s nu
rmn asemenea fiarelor i dobitoacelor celor mute i fr minte. E de accentuat importana pe care o
acord cronicarul istoriei n trezirea i creterea contiinei naionale a poporului, Letopiseul rii Moldovei
constituind nceputul istoriografiei n limba romn.
Versiunea original a circulat ntr-un mediu foarte restrns i s-a pierdut foarte de timpuriu, la baza tuturor
copiilor ulterioare din a doua jumtate a sec. al XVII-lea i pn astzi stnd versiunile interpolate ale lui
Simion Dasclul. Ali copiti, ca Misail Clugrul i Axinte Uricariul au adugat la rndul lor unele pasaje.
Majoritatea interpolrilor au fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astzi se pstreaz 22 de copii
manuscrise, coninnd integral sau parial cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a fcut n 1852, de
ctre Mihail Koglniceanu.
Letopiseul prezint istoria Moldovei de la al doilea desclecat (1359) pn la doua domnie lui Aron-vod.
Grigore Ureche a consemnat n mod obiectiv evenimentele i ntmplrile cele mai importante, innd foarte
mult s fie nu un scriitoriu de cuvinte dearte ce de dereptate. Adversar al unei puteri domneti fr controlul
boierimii, Ureche a scris cronica de pe poziia marii boierimi. A glorificat eroica lupt antiotoman a
moldovenilor pentru neatrnarea rii i n special epoca lui tefan cel Mare. n politica extern, Grigore Ureche
a promovat cu perseveren ideea polonofil izbvirea Moldovei de turci numai n alian cu Polonia.
ntr-un capitol intitulat Pentru limba noastr moldoveneasc, remarc influena altor limbi (aijderea i limba
noastr din multe limbi este adunat i ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur), afirm
descendena roman (de la Rm ne tragem) i face unele apropieri etimologice ntre cuvintele romneti i
cele latineti (de la rmleni, ce le zicem latini: pne, ei zic panis; carne, ei zic caro; gina, ei zic galina;
muiarea, mulier; fmeia, femina; printe, pater; al nostru, noster i alte multe din limba ltineasc, c de ne-am
socoti pre amnuntu, toate cuvintele le-m nlege. Ureche greete originea doar a dou cuvinte: femeie
familia, printe parentem). Cronicarul afirm i originea comun a moldovenilor, muntenilor i ardelenilor.
A ntmpinat greuti de exprimare pentru c nu a avut un model de cronic n limba romn, de aceea frazele
sunt mai greoaie, amestecnd sintaxa slav cu cea oral romneasc.
N. Manolescu, n Istoria critic a literaturii romne desprinde urmtoarele trsturi ale operei:
a) atitudinea critic fa de izvoare: nu folosete tirile care nu se tocmesc;
b) el patriotic i educativ precis: demonstreaz latinitatea limbii cu exemple i vede necesitatea ca romnii s
aib i o istorie a lor, cum au alte popoare;
c) folosirea metaforei: cronicarii trebuie s fie fierbini pentru trecut. ntr-o lupt, moldovenii au pierit ct au
nlbit poiana;
d) arta portretului: omul este privit sub o calitate sau un viciu esenial, care-i subordoneaz faptele. Ilia-vod,
fiul turcit al lui Petru Rare, pe dinafar s vedea pom nflorit, iar dinuntru lac mpuit. tefan cel Mare este
impulsiv, dar viteaz.
Lui tefan i sunt dedicate cele mai multe pagini din letopise, ntr-un joc de lumini i umbre, cci cronicarul nu
se sfiete s-l judece uneori (de exemplu l consider mai curnd un rzboinic de dragul rzboiului dect un
patriot). Celebru este finalul portretului, n care moartea voievodului este prezentat secvenial:
a) mprejurrile morii lui tefan (anul, luna, ziua);
b) portretul fizic, realizat printr-un eufemism (om nu mare de stat) i cel moral, alctuit dintr-o enumerare de
nsuiri: impulsiv (mnios i degrab a vrsa snge nevinovat), uneori nedrept cu boierii (deseori la ospee
omoria fr giude), dar bun gospodar (i lucrul su l tia a-l acoperi), nentrecut strateg (la lucruri de
rzboaie meter), tiind s-i transforme chiar nfrngerea n victorie (c tiindu-se czut gios se rdica
deasupra nvingtorilor);
c) sentimentele poporului la moartea lui tefan (jalea, intrarea n legend domnitorului);
d) participarea naturii la durerea general;
e) o scurt i precis informare istoriografic.
Cronica lui Ureche este prima scriere din literatura romn care se deprteaz de stilul bisericesc. rta scriitorului
se valorific ndeosebi n capacitatea de a creiona portrete.





Miron Costin
1633 Se naste in Moldova Miron Costin.
Tatal este hatmanul Ion (Iancu) Costin ce se presupune ca a venit din Muntenia.
Mama este Safta Scoartes, nepoata a domnitorului Barnovschi si ruda cu vechile familii boieresti Balica si
Movila.
Poarta numele domnitorului Miron Barnovschi-Movila, omorat de turci la Constantinopol.
1634 Este luat in Podolia, unde pribegeste tatal sau, care il insotea pe Moise Movila, domnul mazilit de turci.
Tatal sau era si nobil polon si detinea mosii in Polonia, aproape de Bar.
1638 Iancu Costin si trei fii ai sai, printre ei si Miron, primesc cetatenia polona.
1647-1652 Costin isi face studiile la colegiul iezuit de la Bar, apoi pentru un timp (1648-1650) la Camenita.
Dobandeste o cultura intinsa si sistematica, de profil umanistic si clasicist, cuprinzand bogate cunostinte din
literatura si istoria antica, din cea polona, de geografie, logica, teologie si limbi straine: latina, polona, rusa, la
care se vor adauga mai tarziu limba turca si maghiara.
1650 Moare Iancu Costin.
1651 Ia parte, ca nobil polon, la lupta de la Beresteczko, unde oastea polona a regelui Cazimir al V-lea ii
infrange pe cazacii lui Bogdan Hmelnitki, rasculati contra polonilor si pe aliatii tatari ai acestora.
Costin va cauta de-a lungul vietii sa stabileasca in mod constant numeroase relatii, politice si culturale, cu
mediul polon, preocupare intretinuta mai ales de ideea unei aliante politice intre Moldova si Polonia impotriva
turcilor.
A avut legaturi apropiate cu Ian Gninski, palatinul de Kulm, cu Marcu Matczynski, comisul Coroanei, caruia ii
va dedica Cronica polona, cu hatmanul Stanislaw Jablonowski, Nicolae Praznowski, mare prelat si cancelar, si
cu regele Ian Sobieski, caruia ii va inchina Poema polona.
1652-1653 Revenit in Moldova, cu invoirea lui Vasile Lupu, isi incepe ucenicia de viitor demnitar pe langa
vistiernicul Iordache Cantacuzino.
Costin se va afla curand de partea logofatului Gheorghe Stefan in lupta acestuia pentru domnie.
Adeziunea lui in actiunea lui Gheorghe Stefan, dupa ce pretendentul primeste ajutorul trupelor polone, este
primul act de manifestare publica a tendintelor sale filopolone si a dorintei de a scoate Moldova de sub
suzeranitatea turceasca.
1655 Ia parte in Tara Romaneasca la lupta impotriva seimenilor rasculati.
1657 In timpul domniei lui Gheorghe Stefan, Costin indeplineste prima misiune din bogata sa cariera
diplomatica, la curtea munteana a lui Constantin Serban.
Se casatoreste cu Ileana Movila, nepoata a domnitorului Simion Movila, ruda a mitropolitului Petru Movila,
care avea de asemenea relatii puternice cu Polonia.
Averea si cultura ii asigura lui Costin un loc de frunte printre marii boieri, el detinand functii de prim rang si
cunoscand o pozitie sociala de relativa stabilitate intr-o perioada de dese fluctuatii la tron. In cei 38 de ani
petrecuti in Moldova cronicarul a fost martor la succedarea a 12 domnitori, pe care a incercat, pe rand, sa-i
converteasca pentru o alianta cu Polonia.
Ca demnitar, el trece prin dregatoria de sulger in 1657, paharnic la 1659.
1659-1660 Ca ostean, ia parte la diferite expeditii militare: la luptele contingentelor moldovenesti din oastea
turceasca impotriva lui Gheorghe Rakoczi II.
1660 Se naste Nicolae Costin (1660-1712), al doilea dintre fiii lui Miron Costin. De asemenea cronicar.
Opera lui este alcatuita din Letopisetul Tarii Moldovei de la zidirea lumii pana la 1601, Letopisetul Tarii
Moldovei. 1709-1711, precum si din Ceasornicul domnilor, traducere si prelucrare dupa opera lui Antonio de
Guevara, Libro aureo del gran emperador Marco Aurelio con el Relox de principes (1529).
1660-1664 Este parcalab de Hotin.
1661 Domnitorul Eustratie Dabija il trimite in solie la regele polon Ioan Cazimir.
1663 In razboiul turco-austriac participa la lupta de la Neuhausel, cand, trecand cu oastea lui Eustratie
Dabija prin Tara Romaneasca, vede la Turnu Severin ruinele podului lui Traian.
In Moldova ia parte la razboaiele civile impotriva pretendentului Constantin Serban, care ocupa in doua randuri
tronul Moldovei (1659-1661). Experienta militara castigata in aceste expeditii isi va pune amprenta si pe
continutul cronicii sale. Costin a fost mai cu seama un bun diplomat.
1664 Primeste titlul de mare comis.
1667 Ilias Alexandru voda ii da titlul de Mare vornic de Tara de Sus.
1669 Gheorghe Duca voda il numeste Mare vornic de Tara de Jos.
1671 Este trimis de domnul Stefan Petriceicu in solie la hatmanul Ioan Sobieski (viitorul rege al Poloniei),
cu care Costin avea stranse relatii.
1671-1673 Scrie poemul Viata lumii, primul de acest gen in literatura romana, in versuri de 13-14 silabe.
Traduce un fragment din Quintus Curtius, intitulat Graiul solului tataresc catra Alexandru Machidon, dupa ce
au sosit de la Bahtri la apa Donului, mergand cu oaste asupra tatarilor.
Are loc intalnirea cu marele vizir Ahmed Kprli pe care il convinge sa renunte la intentia de a ierna oastea
otomana in Moldova.
1673 Debuteaza cu versuri despre descalecatul intai al Moldovei, tiparite in Psaltirea in versuri a lui
Dosoftei (ed. 1673). Tot aici apare si Apostroful.
1672-1674 Traduce Origines et occasus Transsylvanorum (Lyon, 1667) a lui Laurentiu Toppeltin de Medias.
1674 Dumitrascu Cantacuzino, domnul Moldovei, il face mare logofat.
Acuma este trimis cu solie, de doua ori, la hatmanul Sobieski si apoi intr-o alta solie la Constantinopol.
In vremea domniei lui Antonie Ruset-voda, logofatul il intampina pe Ioan Gninski, marele sol polon care
indeplinise misiuni diplomatice in Franta, in Danemarca si in Rusia, aflat in drum spre Poarta, pentru ratificarea
pacii de la Zurawno. Cu acest prilej se pare ca i-a inmanat Cronica Tarilor Moldovei si Munteniei (Cronica
polona), dedicata prietenului sau Marcu Matezynski. Scrisa in polona sub forma de epistola, incearca
demonstrarea romanitatii poporului nostru si a latinitatii limbii, avand drept scop, nemarturisit direct, sa-i
determine pe polonezi sa ne ajute spre a ne elibera din jugul otoman. Ofera astfel crestinitatii, inaintea
Descrierii Moldovei a lui Cantemir, posibilitatea sa afle date despre istoria, geografia si organizarea politica a
romanilor.
1675 Termina vestita sa cronica Letopisetul Tarii Moldovei de la Aaron Voda incoace.
1680-1683 Antrenat in obligatiile pe care i le impuneau inaltele ranguri politice, el mentine si relatii
apropiate cu oamenii de cultura, ca mitropolitul Dosoftei, episcopul italian Vito Piluzio. La asediul Vienei
(1683) Costin se afla, cu oastea moldoveana, in tabara turcilor, alaturi de Gheorghe Duca, domnul Moldovei. La
intoarcere, Duca si Costin, impreuna cu alti boieri, sunt prinsi de polonezi la Domnesti, langa Oituz, si dusi in
Polonia. Lesii sunt ingaduitori cu cronicarul, caruia Sobieski ii ofera gazduire la Daszow. Ramane in Polonia.
1684 Redacteaza Istoria in versuri polone despre Moldova si Tara Romaneasca (Poema polona).
Boierii pribegiti in Polonia ii cer regelui Sobieski, printr-un memoriu redactat de diplomatul Costin, sa elibereze
Moldova de sub turci si sa le garanteze drepturi similare celor ale sleahticilor, limitand despotismul domnilor
moldavi.
1685 Fratele sau Velicico, revenit mai devreme in Moldova, ii transmite invitatia domnului Constantin
Cantemir de a se intoarce in tara.
Este numit staroste de Putna.
1686-1691 Scrie opera De neamul moldovenilor, lucrare neterminata, al carei original este pierdut.
1691 Superior prin cultura sa domnului ridicat din mijlocul razesilor, opus partidelor boieresti filoturcesti
care sprijineau domnia (familia Rusetestilor), adept al lui Sobieski, dusmanit de Cantemir, Costin devine un om
incomod in preajma domnitorului care incheiase un tratat secret de alianta cu Austria, intrand, astfel, in conflict
cu politica filo-polona a lui Miron Costin.
Un complot boieresc impotriva domnului, la care participa fratele lui Costin, Velicico, constituie momentul ce
declanseaza mania lui Cantemir impotriva Costinestilor, ucisi pe rand din porunca sa.
Miron Costin este ridicat din casa lui de la Barbosi. Tocmai ii murise sotia, dupa cum spune Neculce.
Este omorat in decembrie 1691, langa Roman.
Opera
Viaa Lumii -
este prima sa oper original, un poem filozofic pe tema fortuna labilis, scris cam n aceeai perioad cu psalmii
lui Dosoftei. n Predoslovia voroav la cititor prezint scopul lucrrii: de a arta n romnete ce este stihul.
Opera pune n circulaie mai multe motive: timpul trector i ireversibil, viaa ca vis, amintirea, soarta
nedreapt. Unele versuri au avut un ecou considerabil n literatura noastr veche, fiind amintite n aproape toate
compunerile lirice ale vremii: A lumii cnt cu jale cumplit viaa/ Cu griji i primejdii cum este i aa/ Prea
subire i-n scurt vreme tritoare/ O lume viclean, o lume-neltoare.Finalul operei este moralizator: dac
viaa lumii este o iluzie, singura consolare a omului este credina n Dumnezeu.
Letopiseul rii Moldovei de la Aron vod ncoace, de unde este prsit de Ureche vornicul
- continu cronica lui Ureche din 1594 pn n 1661, anul morii lui tefni Lupu. Opera are n ultima parte un
caracter memorialistic. Tonul naraiunii este mai puin senin, pentru c triete vremuri grele. Letopiseul s-a
pstrat n 56 de copii manuscrise.
De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor
- lucrare neterminat, pstrat n 29 de copii manuscrise i publicat pentru prima dat de Mihail Koglniceanu
n 1852, are un caracter savant i o noblee a ideilor care o va face cartea de cpti a colii Ardelene.

Letopiseul rii Moldovei de la Aron vod ncoace, de unde este prsit de Ureche vornicul
- continu cronica lui Ureche din 1594 pn n 1661, anul morii lui tefni Lupu. Opera are n ultima parte un
caracter memorialistic. Tonul naraiunii este mai puin senin, pentru c triete vremuri grele. Letopiseul s-a
pstrat n 56 de copii manuscrise.
N. Manolescu, n Istoria critic literaturii romne desprinde urmtoarele trsturi ale operei:
a) caracter mai modern dect al cronicii lui Ureche: explic fenomenele istorice din punct de vedere economic,
politic i social;
b) folosirea frecvent a dialogului: opera e plin de conversaii fermectoare i de replici extraordinare. Vasile
Lupu, informat despre trdarea unui boier, exclam: n zadaru aceast slujb acum; s-mi hie spus acestea pn
era n Iai logoftul.
c) aplecarea spre culisele istoriei: comunic, atunci cnd tie, brfele i stratagemele diplomatice, anticipndu-l
pe Neculce prin portretele precise. tefan Toma al II-lea este un domnitor crud care ine pe lng el un clu
pierztor de oameni, credulitatea lui Vasile Lupu apare n antitez cu ipocrizia sfetnicului su Gheorghe
tefan etc;
d) stilistica frazei: fraza este lung i plin de cadene, cu verbul la sfrit, dup model latin.

De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor
- lucrare neterminat, pstrat n 29 de copii manuscrise i publicat pentru prima dat de Mihail Koglniceanu
n 1852, are un caracter savant i o noblee a ideilor care o va face cartea de cpti a colii Ardelene.
Predoslovia enumer scopurile lucrrii:
a) afirmarea etnogenezei pentru lcuitorii rii noastre, Moldovei i rii Munteneti i romnii din rile
ungureti, care toi un neam i odat desclecai sntu;
b) contientizarea valorii documentului scris, care rmne mrturie peste veacuri: Lsat-au puternicul
Dumnezeu iscusit oglind minii omeneti, scrisoarea. Romnii trebuie s-i cunoasc istoria, toate alte
ri tiindu nceputurile sale;
c) dezminirea ocrilor aduse de unii copiti ai cronicii lui Ureche, ca Simion Dasclul (om cu mult netiin
i minte puin) i Misail Clugrul, care afirmaser c moldovenii sunt urmaii tlharilor de la Roma exilai n
Dacia;
d) refacerea istoriei Moldovei de la primul desclecat, completnd astfel cronica lui Ureche;
e) elogiul scriiturii i al lecturii: cci nu este alta i mai frumoas i mai cu folos n toat viaa omului
zbav dect cetitul crilor.
Opera propriu-zis este alctuit din apte capitole:
I. Prezentarea geografic i etnografic a Italiei;
II. Formarea Imperiului Roman;
III. nfiarea Daciei;
IV. Cucerirea i colonizarea Daciei de ctre Traian;
V. Mrturii arheologice despre originea poporului romn;
VI. Mrturii filologice i etnografice;
VII. ncercarea de a completa rstimpul dintre colonizarea Daciei i ntemeierea Moldovei