Scrie un eseu de 2 3 pagini, despre ideologia promovat de Dacia literar, aa cum se reflect aceasta ntr-o oper literar studiat.

. n elaborarea eseului, vei avea n vedere: - descrierea contextului istoric n care a aprut revista Dacia literar; - prezentarea a patru trsturi ale ideologiei literare promovate n studiul Introducie; - stabilirea unei relaii ntre ideile identificate n programul revistei i o oper literar studiat ( text narativ sau text poetic ); - exprimarea unei opinii argumentate despre importana ideologiei promovate de revista Dacia literar pentru literatura romn a secolului al XIX-lea. Secolul al XIX-lea se definete n Europa ca Secol al naiunilor, datorit procesului de formare a statelor naionale. Naiunile moderne sunt o construcie ideologic i cultural care implic diferite componente materiale i simbolice: o limb acceptat, cunoscut i vorbit de toi, o istorie legitimat de continuitatea cu naintaii, eroi exemplari pentru calitile unei naiuni, folclor intrat din circulaia oral n cea scris, peisaje definitorii pentru natura inuturilor, elemente pitoreti etc. Paoptismul romnesc, avnd ca nucleu revoluia de la 1848, implic o perioad mai ndelungat de pregtiri i una de consecine, delimitat ntre 1830 i 1860. Ca micare politic i cultural, paoptismul are un rol decisiv n procesul de modernizare a societii romne. Paoptitii din rile romne aveau origini sociale, formare i studii diferite, ns i unea contiina misiunii lor istorice. Prima generaie are meritul de a crea climatul cultural, publicnd primele ziare n limba romn, cu suplimente culturale. Primele publicaii n limba romn Curierul romnesci ( condus de Ion Heliade Rdulescu ), Albina romneasc ( editat de Gheorghe Asachi ), Gazeta de Transilvania ( editat de George Bariiu ) au o dubl funcie: educativ, prin completarea instruciei oferite de un nvmnt n faza nceputurilor; cultural, prin promovarea literaturii, fie traduceri, fie creaii originale. Miza pe termen lung este formarea unei literaturi i a unei limbi comune pentru toi romnii. A doua generaie se compune din personaliti provenite din familii boiereti sau burgheze, cu studii n Frana, unde dobndesc idei noi, progresiste, pe care le aplic n diverse domenii, dup ntoarcerea n ar. Paoptismul nu a fost un curent literar n sens strict estetic, ci unul cultural-literar, exprimnd o aspiraie colectiv spre creaie i cultur, grefat pe un program ce urmrea dezvoltarea naional. Paoptismul literar coincide cu nceputul romantismului romnesc. Programul paoptismului este cuprins n articolul Introducie, aprut n revista Dacia literar, condus de Mihail Koglniceanu, n 1840, la Iai. Programul nu a funcionat ca instrument al unei anumite autoriti, ci ca un mod de a gndi al tuturor paoptitilor care credeau n aceleai idei: realizarea unei literaturi originale, pentru c traduciile nu fac o literatur i sunt o manie ucigtoare a gustului original, nsuirea cea mai preioas a unei literaturi i pentru c dorul imitaiei s-a fcut la noi o manie primejdioas care omoar n noi duhul naional; pentru mplinirea acestui deziderat, Mihail Koglniceanu recomand scriitorilor s se inspire din realitile naionale: Istoria noastr are destule fapte eroice, frumoasele noastre ri sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreti pentru ca s putem gsi i la noi sujeturi de scris, fr s avem pentru aceasta trebuin s ne mprumutm de la alte naii ( altfel spus, temele de inspiraie recomandate sunt istoria, folclorul i frumuseile patriei ); critica va fi obiectiv, nu prtinitoare: Vom critica cartea, iar nu persoana; elul suprem proclamat este acela c toi romnii trebuie s aib o limb i o literatur comun pentru toi. Literatura romantic paoptist va avea trsturi specifice, care, particulariznd-o n Europa, i vor asigura originalitatea. Acestea vor fi exemplificate prin operele scriitorilor acestei perioade. Interesul pentru istorie este deosebit n epoc, trecutul fascinndu-i pe scriitori; n acest sens, pot fi amintii Dimitrie Bolintineanu, cu Legendele istorice, Grigore Alexandrescu ( Anul 1840, Mormintele. La Drgani ), Vasile Alecsandri ( Dumbrava Roie, Dan, cpitan de plai ). Istoria este vzut n legtur cu motivul ruinelor, al mormintelor, al nopii, integrate n specificul romnesc. Costache Negruzzi public nuvela Alexandru Lpuneanul n 1840, n primul numr al revistei Dacia literar, inaugurnd seria operelor de inspiraie istoric n literatura romn. Sub influena programului romantismului romnesc, sintetizat n articolul Introducie, al lui Mihail Koglniceanu, C. Negruzzi valorific informaiile cuprinse n cronicile moldovene ntr-o creaie clasic prin sobrietatea construciei, pregnana caracterelor i vigoarea conflictelor. Autorul a indicat ca surs a scrierii sale cronica lui Miron Costin. n realitate, Grigore Ureche a consemnat, n Letopiseul rii Moldovei, fapte din cele dou domnii ale lui Alexandru Lpuneanu (1552-1561, 1564-1568). De la Grigore Ureche sunt preluate informaiile despre a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanu : intrarea domnitorului n ar, cu ajutor turcesc; respingerea lui de ctre solia marilor boieri; politica extern i intern (distrugerea cetilor cerut de turci, nelegerea cu craiul polonez, fuga boierilor n Polonia); moartea

domnitorului, suspectat ca ucidere prin neltorie. Fidelitatea fa de cronic n ceea ce privete evenimentele majore este necesar pentru obinerea veridicitii atmosferei. n privina celorlalte personaje, C. Negruzzi a ignorat consemnrile cronicii. Astfel, n realitate, domnitorul Toma fuge n Polonia, la Liov, nsoit de Mooc vornicul, Veveri postelnicul i Spancioc sptarul. Aici sunt decapitai, din ordinul craiului leilor, n urma interveniei lui Lpuneanu prin intermediul turcilor. Sfritul atribuit n nuvel lui Mooc este, de fapt, acela al boierului moldovean Batite Veveli, ucis de o mulime de rani, din cauza laitii domnitorului Alexandru Ilia, care l ndeprteaz de lng el (evenimentul este descris n cronica lui Miron Costin). Modificrile aduse modelului cronicresc sunt explicabile prin finalitatea urmrit: cronicarii urmresc consemnarea faptelor i evenimentelor istorice ct mai fidel; C. Negruzzi este creator de literatur, iar aceasta presupune metamorfozarea personalitilor reale, atestate de cronic, n personaje literare , n conformitate cu obiectivele programului Daciei literare ( creare unei literaturi originale ). n nuvel, exist scene i episoade care aparin n totalitate ficiunii ( uciderea lui Lpuneanu prin intervenia Ruxandei, a lui Spancioc i Stroici, invitaia la osp printr-o denat cuvntare, ameninarea cu moartea adresat tuturor celor prezeni n scena clugririi, decapitarea boierilor ucii i aezarea capetelor ntr-o piramid, n conformitate cu rangul deinut etc.). Ca structur compoziional, nuvela este alctuit din patru pri, fiecare precedat de cte un moto semnificativ. Fiecare parte este structurat printr-o nlnuire de episoade, care urmresc un conflict concentrat n jurul personajului principal. Toate evenimentele care alctuiesc subiectul operei urmresc crearea unei atmosfere de epoc. Expoziiunea prezint rentoarcerea lui Lpuneanu n Moldova, cu ajutor strin. ntors n Moldova cu ajutor strin, Alexandru Lpuneanu este ntmpinat la hotar de patru boieri Spancioc, Stroici, Veveri i Mooc - , care l informeaz c norodul nu l vrea i i cer s se ntoarc de unde a venit. Afirmndu-i hotrrea de a-i recpta tronul, Lpuneanu d dovad de fermitate i de trie de caracter. Un fragment al acestei replici devine motoul primei pri a nuvelei: Dac voi nu m vrei, eu v vreu. Personajele sunt particularizate prin atitudini, gesturi, limbaj. Dac n cronic relatarea i prezentarea sunt fcute n stil indirect, n nuvel stilul direct contribuie decisiv la fixarea caracterelor. Chiar dac naratorul obiectiv i omniscient prezint scena dintr-o perspectiv supraordonat, interveniile directe ale personajelor sunt cele care contribuie la fixarea scenei n memoria cititorului. ntlnirea lui Lpuneanu cu boierii constituie, de fapt, intriga nuvelei. ntors la domnie, Lpuneanu ia msuri energice mpotriva boierilor care l-au trdat: pune s fie arse cetile, ca s elimine posibilitatea de a complota, taie capete, pe care le atrn n faa palatului ca exemplu , confisc averile. Setea de rzbunare l domin, iar vrsarea de snge i mngie orgoliul rnit. Una dintre jupnesele boierilor ucii o ateapt pe doamna Ruxanda n faa palatului i o roag s intervin pe lng domnitor pentru a nceta cu omorurile, ameninnd-o c va fi responsabil n faa lui Dumnezeu pentru crimele soului ei :Ai s dai sama, doamn! Intervenia domniei, personaj prezentat n antitez cu domnitorul, procedeul romantic avnd rolul de a sublinia caracterul tiranic al lui Lpuneanu, este timid i determin o reacie violent a soului. Domnitorul i promite un leac de fric. Srbtoarea Sf. Ioan este prilejul folosit de voievod pentru a-i invita pe boierii adunai la biseric la un osp de reconciliere. mbrcat n inut de gal, voievodul ine o cuvntare impresionant, dar cu totul nesincer. La palat, cei 47 de boieri sunt masacrai de slujitorii pregtii pentru acest eveniment. Mooc asist, obligat de domnitor, la scena masacrului, fr a ti care i este soarta. Civa fugari dau de tire n afara zidurilor palatului despre mcel, ceea ce contribuie la adunarea unei mulimi dezlnuite n faa porilor ferecate. Naraiunea atinge punctul culminant n acest moment, strigtul mulimii devenind motoul prii a treia a nuvelei. Mooc este sacrificat, domnitorul ndeplinindu-i promisiunea iniial. Bun cunosctor al reaciilor umane, Lpunenu l sacrific pe Mooc pentru a potoli furia norodului adunat n faa palatului. Leacul de fric i este administrat doamnei Ruxanda fr menajamente: Lpuneanu nsui construiete piramida celor 47 de capete. Masacrul boierilor este urmat de alte pedepse, dar promisiunea fcut doamnei Ruxanda este respectat: celor rmai n via nu li se mai taie capetele. Lpuneanu se retrage n cetatea Hotin, pentru a fi mai aproape de hotare, nelinitit de fuga lui Spancioc i Stroici, care au reuit s scape de urmrirea oamenilor domniei. mbolnvindu-se de friguri, el cere s fie clugrit, dar, cnd i revine din lein, i amenin cu moartea pe toi cei prezeni, printre care se afl chiar fiul su. Spancioc i Stroici se ntorc n Moldova, i i propun doamnei Ruxanda s-l otrveasc pe domnitor pentru a-i salva viaa. Doamna ezit i cere sfatul mitropolitului Teofan. Intervenia acestui personaj episodic este hotrtoare pentru fixarea destinului domnitorului. Ipocrit i disimulat, mitropolitul o sftuiete indirect pe doamna Ruxanda s-i ucid soul, lsndu-i impresia c a absolvit-o de vin.

Ultima ameninare a domnitorului De m voi scula pre muli am s popesc i eu rmne fr finalizare, ilustrnd furia neputincioas a unui personaj care a dominat totul. Deznodmntul aciunii nu coincide cu finalul operei. Acesta concentreaz artificial ntregul i i aparine naratorului omniscient, care face legtura dintre timpul cronicii i timpul cititorului (timpul diegezei i timpul relatrii ): Acest fel fu sfritul lui Alexandru Lpuneanul, care ls o pat de snge n istoria Moldovei. La mnstirea Slatina, zidit de el, unde e ngropat, se vede i astzi portretul lui i al familiei sale. Perspectiva asupra evenimentelor relatate este aceea a naratorului obiectiv i omniscient. Culoarea de epoc se obine prin reconstituirea fidel a obiceiurilor, a vestimentaiei i a relaiilor dintre personaje. Verosimilitatea relatrii este susinut de mbinarea dintre elementul real, preluat din cronic i elementul fictiv, rod al imaginaiei scriitorului care nu este cronicar, ci creator de literatur. Cronologia este liniar, succesiunea faptelor este previzibil, ntruct ntre evenimente se stabilesc relaii de cauzalitate i consecutivitate. Toate firele narative sunt susinute de evoluia personajului principal, al crui caracter se construiete pe parcursul aciunii. Limbajul, atitudinile care i sunt atribuite l particularizeaz ca personaj literar, realiznd trecerea de la cronic la literatur, prin ficiune. Nuvela lui Costache Negruzzi ilustreaz ideile despre literatur promovate de Mihail Koglniceanu i include elemente specifice romantismului, recrend, din perspectiv literar, imaginea unei epoci istorice, pentru a demonstra c istoria noastr poate furniza sujeturi de scris. Se poate afirma, aadar, c romantismul patruzecioptist este punctul de plecare al literaturii romne moderne; nuvela lui Costache Negruzzi este un prim pas fcut n aceast direcie.

ntr-o perioada n care putinele publicatii existente prezentau preponderent fapte politice, aceasta revista face nota discordanta si este prima care se angajeaza sa publice doar lucrari literare. Att titlul, semnificativ pentru idealul Unirii, ct si dorinta de a lupta pentru ca "romnii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti", anticipau rolul pe care aceasta revista urma sa-l aiba n epoca. "Dacia literara" i-a grupat pe cei mai importanti scriitori ai epocii, si anume pe M. Kogalniceanu, C. Negruzzi, V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, Al. Donici.n primul numar al revistei, Kogalniceanu publica articolul intitulat "Introductie". Acesta va deveni programul romantismului romnesc, venind ca un raspuns la ntrebarea lansata de Gh. Baritiu, doi ani mai devreme: "Dar voi, genii romnilor, unde durmitati?" ngrijorat de saracia literaturii romne, Ion Heliade Radulescu lansase un apel catre tinerii scriitori: "Scrieti, baieti, orice, numai scrieti!". Interpretnd ndemnul din punct de vedere cantitativ, multe publicatii ale epocii au ncurajat o literatura mediocra, adesea imitata dupa scrieri siropoase occidentale. Mihail Kogalniceanu avertizeaza nsa pericolul unei astfel de literaturi, care elimina criteriul estetic. n prima parte a articolului, autorul mentioneaza, n termeni laudativi, cele mai bune reviste ale momentului, nsa, datorita nuantei locale si politice a materialelor publicate pna n momentul respectiv, Kogalniceanu argumenteaza necesitatea unei reviste care "s-ar ndeletnici cu publicatiile romnesti, fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune". Aceasta revista va fi "Dacia literara". Ironiznd imitarea modelelor straine (care "omoara n noi duhul national"), autorul sintetizeaza nu doar programul revistei, ci si cteva idei care vor directiona ntreaga literatura romna. Lund o tinuta morala si obiectiva, autorul pune problema unei interpretari directe a scriiturii ("vom critica cartea, iar nu persoana"), si a unei critici facute fara ura si partinire. De asemenea, n aceasta lucrare, traducerile sunt admise doar daca sunt corect realizate, desi Kogalniceanu mai subliniaza ca "Traductiile nu fac nsa o literatura". n scopul realizarii unei literaturi de specific national, n loc sa imite scriitorii straini, romnii ar putea realiza o literatura autohtona, inspirata din istoria nationala, natura si folclor. Aceasta recomandare, care se ncadreaza n ideile de circulatie romantica, se va regasi n operele pasoptistilo

Scrie un eseu,de 2-3 pagini,despre ideologia promovata de revista Dacia literara,asa cum se reflecta aceasta intr-o opera literara studiata.In elaborarea eseului ,vei avea in vedere urmatoarele repere: -descrierea contextului istoric in care a aparut revista Dacia literara; -prezentarea a patru studiul Introductiei; trasaturi ale ideologiei literare promovate in

-stabilirea unei relatii intre ideile identificate in programul revistei si o opera literara studiata (text narativ sau text poetic); -exprimarea unei opinii argumentate despre importanta ideologiei promovate de revista Dacia literara,pentru literatura romana a secolului al XIX-lea. Perioada pasoptista este scena unor evenimente decisive pentru soarta natiunii, aparand relativ tarziu, fiind o perioada literara situata aproximativ intre 1830 si 1860, incepand odata cu nasterea literaturii moderne, modernizarea rapida si masiva a vietii sociale in principatele romane datorita influentelor apusene, avandu-i ca reprezentanti pe V. Carlova, Grigore Alexandrescu, I.H. 212e48c Radulescu si C. Negruzzi. In aceasta perioada literatura se apropie de marile surse ale lirismului romantic avand ca teme principale istoria, natura, si experienta interioara, incheindu-se in perioada in care societatea ieseana ,,Junimea" favorizeaza aparitia marilor creatori. In aceasta epoca de la 1848 desemnata de curentul literar numit Pasoptism, apar primele scoli care se vor imparti in scoli primare, de fete, normale si conservatoare, primele teatrea, cel mai reprezentativ fiind ,,Teatrul National" din Iasi aflat sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri si Costache Negruzzi, tot acum dezvoltandu-se si stiintele, reprezentanti in acest domeniu fiind Ion Ionescu de la Brad, Eufrosiu Poteca, Eftimie Murgu si Ion Zalomid. Tot in aceasta epoca apar si primele ziare : in Muntenia, I.H.Radulescu va infiinta,,Curentul romanesc" din 1828 la Bucuresti, in Moldova, Gheorghe Asachi infiinteaza ,,Albina romaneasca" la Iasi 1829, iar in Transilvania, Gheorghe Baritiu scoate ,,Gazeta Transilvaniei" la 1828. Editarea celor trei ziare va culmina cu aparitia la 30 ianuarie 1840 a programului ,,Dacialiterara", program ce va fi embrionul miscarii culturale pasoptiste. In ciuda unei existente meteorice - vor aparea doar trei numere - aceasta revista a imprimat niste directii clare pentru fondarea unei literaturi autentice. Rolul de indrumator cultural si-l va asuma Mihail Kogalniceanu. In primul numar al revistei, in programul ,,Introductie" se precizau o serie de deziderate care urmareau dezvoltarea literaturii romane. Articolul debuteaza cu un omagiu adus initatorilor presei romanesti si continua cu exprimarea intentiei de a le duce mai departe opera, intregindu-le preocuparile dar evitandu-le erorile. Unul din telurile ,,Daciei literare" este combaterea imitatiei si traducerilor mediocre, afirmand ca originalitatea este ,,insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi" , punctul de vedere a lui M.Kogalniceanu fiind ferm : ,,Traductiile nu fac literatura". Se dorea realizarea unei litaraturi cu specific national si a unei limbi unitare si de asemenea rezolvarea scrierii in limba romana prin

inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, insa proiectul incercat de Iacob Negruzzi va esua. Printre dezideratele ,,Introductiei" se mai aflau inlaturarea provincialismului in limba romana prin unirea in paginile revistei a tuturor scriitorilor indiferent de zona, precum si alcatuirea unei antologii de poezie romaneasca. Direct legat de dezvoltarea romantismului romanesc este apelul adresat scriitorilor de a se inspira din realitatea autohtona, indicandu-le sursele principale : istoria: ,,Alexandru Lapusneanul" C.Negruzzi, natura: ,,O primblare prin munti" - V. Alecsandri sau folclorul romanesc: ,,Muma lui Stefan cel Mare" - D. Bolintineanu. Unul din rolurile literaturii vremii trebuia sa fie o anumita indreptare a modului in care gandea si era organizata societatea de atunci, insistandu-se asupra instituirii unei atitudini critice obiective si constructive. Ultimul deziderat, insa nu cel mai putin important, este sprijinirea de catre scriitori a idealului de eliberare si unitate nationala, lucru dorit din ce in ce mai insistent de romani si care se va infaptui in 1859. Pentru a sustine toate dezideratele mentionate, revista avea patru sectiuni: prima gazduia compunerile originale ale redactorilor, a doua reproducea articole semnificative din presa romaneasca, a treia se ocupa de critica noutatilor editoriale, iar a patra publica note informative cu caracter literar si stiintific. Majoritatea scriitorilor pasoptisti au scris opere cu un pregnant continut patriotic si militant, preamarind idealurile luptei pentru emancipare sociala si unitate nationala. Istoria, ca demers al actului narativ si sursa de inspiratie pentru creatorii lirici si dramatici, va fi astfel redescoperita in cultura romana in perioada pasoptista, perioada de nastere a romantismului romanesc, un model al celui francez anuntat de catre Victor Hugo in prefata la drama "Hernani" in care acesta pleda pentru necesitatea "liberalismului in literatura". Sub imperiul acestor imbolduri de realizare a unei literaturi nationale vor scrie Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Alecu Russo, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac, Ion Heliade Radulescu, o pozitie privilegiata avand-o Costache Negruzzi . Sub semnul acestor directii, aceasta etapa va fi o perioada de inflorire in special a genului epic si mai ales a nuvelei romanesti.Unul dintre scriitorii romani care au cultivat aceasta specie literara este si Costache Negruzzi, apreciat de Al. Piru drept ,,un clasic al romantismului", fiind totodata primul scriitor care valorifica intr-o creatie literara cronicile moldovenesti. Astfel, primul numar al revistei ,,Dacia Literara" aparut in 1840, face cunoscuta nuvela istorica ,,Alexandru Lapusneanul" ce va fi inclusa in volumul ,,Fragmente istorice" si avea sa fie opera fundamentala pentru literatura romana, aceasta abordand un subiect inspirat din istoria nationala. Fiind o specie literara a genului epic in proza cu un fir narativ central si cu o constructie epica riguroasa, cu un conflict concentrat implicand un numar redus de personaje, avand dimensiunile intre schita si roman cu intamplari relatate alert si obiectiv - interventiile naratorului fiind minime - atentia orientandu-se, mai ales, asupra caracterizarii complexe a personajului, ,,Alexandru Lapusneanul" este considerata nuvela .Faptul ca aceasta reactualizeaza o pagina din istoria Moldovei si respira influente romantice ce imbina elemente clasice intr-o viziune realista face ca nuvela sa aiba un caracter proteic. Nuvela este clasica prin simetrie, incipitul si finalul fiind axate pe moartea unui domnitor, echilibrul tablourilor- acestea fiind in numar de patru, prin valoare - fiind singura nuvela istorica, neegalata nici pana azi, << care ar fi putut sta alaturi de ,,Hamlet" daca ar fi avut prestigiul unei limbi

internationale>>- G. Calinescu, prin ,,elementele de paratextualitate"- G. Genette, prin limbajul elevat, prin mesajul educativ al operei, sobrietatea auctoriala, atitudinea detasata a naratorului, prin concizie, prin personajele care apartin de regula aristocratiei, valorile morale, limbajul elevat si prin economia de mijloace artistice. Discursul narativ are o constructie riguroasa, nuvela fiind dispusa in patru capitole, fiecare insotit de un motto semnificativ ,, Daca voi nu ma vreti, eu va vreu", ,,Ai sa dai sama, Doamna! ", ,, Capul lui Motoc vrem! ". ,,De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu! "care concentreaza conflictul dominant avand valoare de element anticipativ, dar si moment al subiectului, conform tehnicii ,,mise en abime". O prima particularitate ce coroboreaza ideologia promovata de revista ,,Dacia literara" este inspiratia din cronicile Moldovei, hipotextul acesteia fiind ,,Letopisetul Tarii Moldovei" de Grigore Ureche - paginile afectate domniei lui Alexandru Lapusneanu si ,,Letopisetul Tarii Moldovei" de Miron Costin - secventa linsarii lui Batiste Veveli folosita de Negruzzi pentru scena linsarii lui Motoc, din paginile cronicarului preluand si elemente care tin de psihologia gloatei si personajul colectiv. Nuvela se distanteaza insa de realitate prin apelul la fictiune, totul fiind transfigurat artistic. Astfel, naratorul va comite in mod voluntar unele inadvertente printre care: Motoc murise decapitat imediat ce s-a inscaunat Alexandru Lapusneanu. Naratorul ii confera o resurectie fizica, pentru a-l ucide moral dar si fizic, pentru a-i atribui un exitus pe masura lipsei lui de caracter, iar Stroici si Spancioc sunt si ei adusi in diegeza pentru realizarea antitezelor specificeromantismului : intre patriotismul acestora si interesele meschine in raport cu momentul ale lui Motoc, intre consecventa acestora si labilitatea aceluiasi boier, intre personalitatea accentuata a lui Lapusneanul si lipsa de caracter a lui Motoc. O a doua particularitate ce coroboreaza ideologia promovata de revista ,,Dacia literara o reprezinta tema care vizeaza evocarea unei perioade din istoria reala: ultimii cinci ani de domnie a lui Alexandru Lapusneanu - 1564 - 1569. si faptul ca spatiul si timpul alese sunt reale din punct de vedere istoric : Moldova secolului al XVIlea. O alta trasatura ce coroboreaza ideologia promovata de revista ,,Dacia literara o reprezinta subiectul care inglobeaza intamplari care au ca punct de plecare evenimente istorice. Astfel, primul capitol avand motto-ul "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu" reprezinta expozitiunea. Alexandru Lapusneanul revine in Moldova cu intariri turcesti ,, intovarasit de sapte mii spahii si de vreo trei mii oaste stransura", dorind sa-si reia scaunul domnesc, nereusind altfel sa-l alunge pe Stefan Tomsa, care-i urmase la domnie. Lapusneanul fusese inlaturat de pe tron de boierii care acum il intampina la granita, in dumbrava din Tecuci : vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici. Acestia il avertizeaza ca poporul nu-l doreste ,,tara nici te vrea nici te iubeste" si ca mai oportuna ar fi renuntarea la tron. In ciuda avertismentelor boierilor, Lapusneanul, dand dovada de o vointa inflexibila - reprezentata prin celebra replica integrata mottoului - ajunge la putere si, in scopul limitarii puterii boierilor ii ucide cu sau fara motiv,,la cea mai mica greseala dregatoreasca", astfel incat in fiecare zi, capul unui boier ucis era tintuit in poarta cetatii. Porunceste apoi sa fie arse toate cetatile Moldovei in afara de Hotin ,,ca sa sece influenta boierilor si sa starpeasca cuiburile

feudalitatii". Intriga este reprezentata de capitolul al doilea, care sta sub motto-ul "Ai sa dai sama, Doamna!", acesta reprezentand replica unei jupanese cu cinci copii, vaduva unui boier ucis de Lapusneanul si care o ameninta pe sotia acestuia, doamna Ruxanda ca va da seama in fata lui Dumnezeu si a poporului, fiind considerata complice a crimelor comise de sotul ei. In sala tronului Doamna Ruxanda il roaga pe sotul ei sa puna capat varsarii de sange si durerilor nesfarsite la care ii condamna pe urmasii celor ucisi, relatandu-i intalnirea cu ,, o jupaneasa cu cinci copii" , al carei sot fusese ucis de acesta. Intrigat de atitudinea sotiei sale domnitorul riposteaza brutal, promitandu-i ulterior un ,,leac de frica". Astfel, episodul intrigii mareste incordarea dramatica din momentul culminant al operei. Desfasurarea actiunii se intinde pe prima parte a capitolului al treilea, ce are motto-ul "Capul lui Motoc vrem!". La Mitropolie, Lapusneanul participa la liturghie, incercand prin discursul tinut dupa slujba religioasa sa-i convinga pe boierii prezenti de sinceritatea intentiilor sale. In scopul castigarii increderii acestora, foloseste argumente hotaratoare: poarta hainele domnesti, se inchina cu evlavie la icoane sarutand moastele Sf.Ioan si citeaza din Biblie, invitandu-i pe boieri la curtea domneasca pentru un ospat de impacare. Punctul culminant, momentul de maxima tensiune a operei dezvaluie caracterul crud al domnitorului. La ospat. cand postelnicul Veverita doreste sa inchine in cinstea domnitorului, slujitorii aflati in spatele boierilor incep sa-i omoare pe meseni. Lupta este scurta dar inversunata, desfasurandu-se sub privirile lui Lapusneanul si ale lui Motoc. Dupa ce sunt ucisi pe cei patruzeci si sapte de boieri prezenti la ospat, Lapusneanul le asaza capetele intr-o piramida, o cheama pe doamna Ruxanda si ii arata "leacul de frica" promis. Zarva provocata de uciderea boierilor aduna multimea in curtea domneasca. In ciuda revendicarilor initiale pe care le au: "sa ne micsureze dajdiile!", este de ajuns ca unul sa strige numele lui Motoc, pentru ca acest cuvant sa fie ,,ca o schinteie electrica" deoarece ,,toate glasurile se facura un glas". Naratorul surprinde aici psihologia gloatei reusind sa construiasca magistral personajul colectiv, care afirma Calinescu "reactioneaza sinergic". Oamenii renunta astfel la revendicarile initiale care, indeplinite lear fi adus avantaje, in scopul satisfacerii setei de sange, ei ajungand sa ceara unanim pe Motoc, considerat unicul vinovat de toate relele din tara. Rugamintile vornicului nu il indupleca pe domnitor, acesta indeplinind dorinta poporului care, dupa linsarea lui Motoc se retrage ca si cum acesta ar fi fost scopul adunarii. In al patrulea capitol, avand ca motto "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!" se contureaza deznodamantul nuvelei. Dupa patru ani de la omorarea boierilor si a lui Motoc, Lapusneanul se imbolnaveste de tifos exantematic si se retrage in cetatea Hotinului. In cosmarurile generate de friguri are viziunea cumplita a victimelor sale si, cuprins de remuscari, cere mitropolitului Teofan sa-l calugareasca daca-l va vedea in agonie. Ajunge astfel sa fie calugarit dupa dorinta lui conform obiceiului pamantesc, pentru ca sufletul sau sa poate fi mantuit, punandu-i-se numele de Paisie. Trezindu-se din agonie, nu accepta faptul ca nu mai este domn, se revolta si ameninta cu uciderea pe toti cei pe care-i considera vinovati de calugarirea lui, inclusiv pe fiul sau, mostenitorul tronului. Sfatuita de boierii Stroici si Spancioc, care supravietuisera masacrului fugind din tara, si cu incuviintarea discreta a mitropolitului Teofan, doamna Ruxanda ii ofera sotului ei o cupa cu otrava. Scena uciderii domnitorului este cutremuratoare, naratorul descriind in detalii naturaliste modul prin care este realizat exitus-ul personajului. Acesta"se zvarcolea in spasmele agoniei; spume facea la gura, dintii ii scrasneau, si ochii sai insangerati se holbasera", pana cand in

sfarsit "isi dete duhul in mainile calailor sai". Concept binar, in doua trepte narative, finalul are accente cronicaresti: ,, Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria Moldovei", naratorul consemnand in aceeasi descendenta umanista ca a fost inmormantat la manastirea Slatina, unde "se vede si astazi portretul lui si a familiei sale". O alta particularitate care coroboreaza ideologia promovata de perioada pasoptista o constituie personajele care beneficiaza de echivalente istorice. Cel mai bine individualizat este personajul principal, Alexandru Lapusneanul, imaginea transfigurata artistic a domnitorului Alexandru Lapusneanu. Ca orice personaj literar, ,, fiinta de hartie"Roland Barthes, Alexandru Lapusneanul va fi individualizat pe baza a doi parametri. Astfel, ca instanta narativa, ,,personna" sau ,,masca" adica din punctul de vedere al incadrarii intr-un tipar, intr-o ideologie estetica este principal datorita ocurentei pe care o are pe parcursul discursului narativ, protagonist - deoarece el centreaza diegeza, central - datorita rolului important pe care il are in transmiterea mesajului operei, eponim deoarece se regaseste in titlul operei, naratorul a dorit si aici sa-si individualizeze personajul, el articuland substantivul propriu pentru a-l uniciza. Este personaj tridimensional - deoarece evolueaza pe parcursul acesteia si romantic - exceptional deoarece este situat in intamplari exceptionale beneficiind de un ,,destin de exceptie". Acesta se evidentiaza in mod clar pe parcursul diegezei desfasurate in cele patru capitole. Cel de-al doilea parametru pe care este construit acest personaj literar vizeaza calitatea sa de referent uman. Astfel, ca ,,persoana" - adica din punctul de vedere al fiintei pe care o imagineaza Alexandru Lapusneanul beneficiaza atat de un portret fizic, cat si de unul moral. Portretul fizic sau prosopografia este construita in mod clasic direct prin caracterizarea directa realizata in discursul narativ: ,,Purta coroana Palaeologilor, si peste dulama poloneza de catifea stacojie avea cabanita turceasca. Nici o arma nu avea decat un mic junghi cu plaselele de aur; iar printre bumbii dulamii se zarea o zea de sarma", ,,ochii lui .clipeau". Portretul moral sau ethopeea personajului este realizat initial prin caracterizare directa din asertiunile naratorului:"sangele intr-insul incepu a fierbe", cat si din discursul altor personaje : "Crud si cumplit este omul acesta"- mitropolitul Teofan, "Nu-mi voi spurca vitejescul junghi in sangele cel pangarit al unui tiran ca tine" Stroici, " Eu sunt Spancioc, a carui avere ai jafuit-o, lasandu-i femeia si copiii sa cerseasca pe la usile crestinilor" care il apreciaza astfel ca pe un om fara mila. Partea cea mai ampla a portretului moral se deduce insa prin caracterizare indirecta din faptele, vorbele si atitudinile personajului nemilos si rau:" Iesiti! Ca pre toti va omor! Si cauta o arma pe langa el, dar negasind decat potcapul, il azvarli cu manie in capul unui calugar", " Iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei.". Astfel, Alexandru Lapusneanul este tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa puternica, ambitie si fermitate in organizarea razbunarii impotriva boierilor care il tradasera in prima domnie, acesta fiind principalul motiv pentru care s-a urcat a doua oara pe tronul Moldovei. El detine arta disimilarii, scena din biserica fiind reprezentativa in acest sens, imbracat cu mare pompa domneasca participa la slujba, se inchina pe la icoane, saruta moastele sfantului, il ia martor pe Dumnezeu pentru cainta de a fi comis crime, in timp ce el pregateste cel mai sadic omor din toate cele comise. Se dovedeste a fi un bun cunoscator al psihologiei umane cand il cruta pe Motoc pentru a se folosi de perfidia lui in aplicarea planului de

razbunare si-i promite ca sabia lui "nu se va manji de sangele"lui. Se tine de cuvant, nu-l omoara pe boierul tradator, insa, inteligent, stie sa profite de multimea adunata la portile curtii domnesti, care cere capul lui Motoc, pentru a scapa de un boier tradator. Lapusneanul dovedeste o strategie de autoaparare, fiind in aceasta a doua domnie foarte vigilent cu boierii, in asa fel incat sa nu-l poata trada nimeni. Inteligent si perfid, Lapusneanul reuseste sa manipuleze poporul casatorindu-se cu doamna Ruxanda, fiica lui Petru Rares, domnitor de buna amintire pentru acesta, pe boieri, promitandu-le impacarea, dar ucigandu-i in masa, pe Ruxanda, pe Motoc. Expert in aceasta arta, el reuseste sa manevreze pe oricine si sa-si ascunda adevaratele planuri de razbunare, pe care le pune in aplicare cu meticulozitate si cu o satisfactie deosebita. Cruzimea este trasatura dominanta a personajului motivata de mai multe fapte cumplite :"leacul de frica "pe care i-l ofera doamnei Ruxanda, linsarea lui Motoc, schingiuirea si omorarea cu sange rece, ba chiar cu satisfactie a boierilor. Stie sa foloseasca orice imprejurare in interesul sau. Lipsit de sentimente umane, ii considera pe toti cei din jurul sau potentiali dusmani si traieste cu obsesia tradarii celorlalti. Dorinta de putere duce la cruzimea exacerbata, ajungand pana la a vedea crima ca pe un "act gratuit"-Andre Gide. Ateismul il face sa se apropie de Dumnezeu doar in fata mortii, sperand in vindecarea lui. Lapusneanul da dovada de oarecare demnitate rugandu-I pe Stroici si Spancioc sa-l injunghie pentru a putea muri ca un domnitor, insa este otravit chiar de blanda lui sotie, o plata bine meritata pentru cruzimea lui. Placerea zicerilor memorabile - "Prosti dar multi ", "Voi mulgeti laptele tarii, dar a venit vremea sa va mulg eu pre voi", "Mai degraba isi va intoarce Dunarea cursul indarapt" - si predilectia pentru gestul teatral menit sa copleseasca - piramida de capete, linsarea lui Motoc - sunt alte caracteristici ale acestui personaj romantic. Doamna Ruxanda este un personaj secundar de tip romantic construit in antiteza cu Lapusneanul: angelic-demonic, blandete-cruzime, caracter slab-caracter tare. Boierul Motoc reprezinta tipul boierului tradator, viclean, las si intrigant. Nu urmareste decat propriile interese. Personajele episodice precum Spancioc si Stroici reprezinta boierimea tanara avand rol justitiar. In relatie cu personajul colectiv, multimea revoltata de targoveti, care cere un tap ispasitor pentru suferintele indurate, Lapusneanul dovedeste cunoasterea fortei gloatei: ,,Prosti, dar multi!" , dar si psihologia acesteia pe care o manipuleaza in sensul propriei razbunari. O alta particularitate ce coroboreaza ideologia promovata de revista ,,Dacia literara o constituie faptul ca reconstituirea epocii se face pe baza culorii locale, motivarea estetica a operei fiind sustinuta de arta naratiunii, a descrierii si dialogului. Culoarea locala se evidentiaza astfel pe baza arhaismelor fonetice ,, pre", ,,sama" , ,,scanteiara", ,,vreu."; arhaismelor lexicale ,,cabanita", ,,dulama", ,,zobon"; arhaismelor semantice ,,a popi" - cu sensul de a ucide, ,,prost" - cu sensul de om simplu, fara rang, abderit, arhaismele dominand in descrierile de interioare si ale vestimentatiei. Se evidentiaza in mod pregnant tehnica inlantuirii prin aditiune - sfarsitul unei secvente constituind inceputul alteia; tehnica basoreliefului - toate celelalte personaje gravitand in jurul personajului principal, atat prin fapte cat si prin replici reusind sa potenteze, sa proiecteze pe fundal personalitatea lui Lapusneanul ca tip al tiranului, al domnitorului feudal, dornic sa concentreze puterea in mainile sale. Pentru acest lucru scriitorul are mare grija in motivarea artistica a operei, constantele narative demonstrand acest lucru.

Astfel perspectiva narativa este heterodiegetica - prin nararea la persoana a treia, naratorul este omniscient, aflat cu totul in afara diegezei, pozitia lui fiind extradiegetica, el nefiind personaj. Realismul nuvelei este dat de verosimilitatea aspectelor prezentate, naratorul reactualizand o perioada din istoria Moldovei, de veridicitatea scenelor, de stilul sobru si impersonal - obiectivitatea fiind unul dintre imperativele enuntate de ,,Dacia Literara" in programul ,,Introductie". Viziunea este auctoriala, naratorul este detasat, nu se amesteca in enuntarea unor pareri personale in raport cu faptele prezentate, nu e personaj, e in afara diegezei, totusi exista unele abateri, unele imixtiuni ale vocii auctoriale, abateri de la obiectivitate prin anumite pareri subiective: "dupa aceasta desantata cuvantare", "Lapusneanul a carui ochi scanteira ca un fulger". Datorita faptului ca epoca sta la confluenta benefica a clasicismului, realismului siromantismului , aceasta nuvela va beneficia de un caracter proteic. Astfel , se regasesc in opera atat elemente clasice precum rema, realiste pentru ca este folosit un prezent obiectiv si este prezentata scena linsarii celor patruzeci si sapte de boieri, cat si romantice prin personajele romantice si datorita temei istorice. Astfel, prin izvorul de inspiratie istorica, prin concizie, tehnica detaliului, anticipari ale actiunii, prin motto-urile de la inceputul fiecarui capitol care valideaza tehnica ,,punerii in adancime"si hipotextul cronicaresc , prin faptul ca eroul sta sub semnul timpului, prin caracterul scenic dat de concizie, prin observatia psihologica si sociala, prin caracterul pictural al unor scene si surprinderea multimii revoltate se demonstreaza ideologia promovata de revista ,,_Dacia literara" in aceasta nuvela istorica. Prima nuvela istorica din literatura romana realizeaza magistral portretul tiranului, personajul romantic, alcatuit din contraste, exceptional prin cruzime si reconstituie culoarea de epoca in aspectul ei documentar.