NEUROPLASTICITATEA

NEUROPLASTICITATEA:
• Capacitatea SNC de a se adapta si reorganiza permanent sub efectul stimulilor unui mediu.
• Capacitatea de a-si modifica permanent circuitele neuronale, structura, functiile si arhitectura.
• Formarea sau stergerea unor conexiuni intre celulele nervoase in cadrul unor experiente, sau in
cadrul unor stimuli.
• Modelarea creierului - mecanisme:
• 1. Formarea de noi terminatii dendritice
• 2. Formarea de conexiuni
• 3. Stergerea conexiunilor vechi.
• La nastere fiecare neuron are aproximativ 2500 sinapse
• La varsta de 3 ani – numaru sinapselor creste la 15.000
• Un adult are in medie 8000 de sinapse per neuron
• In procesul imbatranirii conexiunile vechi sunt sterse
• Experienta si factorii de mediu decid care conexiuni vor fi sterse si care vor fi pastrate.
• Remodelarea neuronala permite regenerarea tesutului nervos lezat.
Neuroplasticitatea poate fi observata
1. La nivel microscopic – modificarile neuronilor
2. Macroscopic – reorganizarea hartii ariilor cerebrale ca raspuns in cadrul unor leziuni.
Teoria Hebbiana (Donald Hebb) : Daca celula A este destul de aproape pentru a excita celula B in
mod repetat, celula B dezvolta sinapse prin care se conecteaza cu celula A si preia comenzile
acesteia.
• HOMUNCULUS MOTOR • HOMUNCULUS SENSITIV
• Reorganizarea hartii corticale a fost studiata pentru I data in anii 1970-1980 ( Michael Merzenich,
Jon Kaas si Doug Dasmusson) :
Cand cortexul este privat de un anumit stimul, aceasta este activat mai tarziu de alti stimuli, de obicei
adiacenti.
• “Merzenich 1984”: cortexul motor inainte si dupa amputarea degetului III la maimute.
Inainte de amputare erau proiectate cinci zone distincte, corespunzatoare fiecărui deget. 62 zile după
amputarea d. III, aria corticala corespunzatoare acestui deget a fost invadată de ariile
corespunzatoare d. II si d. IV. Ariile d. I si d. V au rămas neschimbate după amputare.
• “Imperial College London 2013”: 29 balerine si 20 sportive au fost solicitate sa se invarta intr-o
camera in intuneric. Balerinele – mult mai rezistente la senzatia de ameteala. La sportive reflexele
oculare si senzatia de ameteala corelau, iar la balerine acestea erau decuplate. O zona a cerebelului
implicata in receptionarea semnalelor de la urechea interna era mai putin dezvoltata la balerine.
 MEMBRUL FANTOMA
O persoana continua sa simta durere sau senzatia unui membru dupa amputarea acestuia. 80% din persoanele
cu membre amputate.
Explicatia : proiectiile functiilor senzitive ale membrelor sunt situate in zone alaturate in girusul postcentral,
astfel activitatea din zonele alaturate se proiecteaza in zona membrului amputat, si este interpretata gresit.
1990 V.S. Ramachandran : membrul fantoma – rezultatul reorganizarii corticale.
1995 Herta Flor &co: reorganizarea corticala - doar la pacientii cu dureri fantoma – plasticitate
maladaptativa.
In 2009 Lorimer Moseley and Peter Brugger: 7 personae cu un m.s. amputat.
Prin proiectare vizuala pacientii trebuiau sa-si pozitioneze membrele intr-o pozitie
anumita. 4 din 7 au reusit.
Concluzie: acesti pacienti si-au modificat reprezentarea neurala a membrului
fantoma si au generat comenzi motrii pentru a executa miscari imposibile in absenta
feedback-ului de la membrul absent.
 Plasticitatea creierului
Arie de cercetare intensa - concepte reinnoite continuu
Stabilizarea conexiunilor existente Formarea unor noi conexiuni
Dezvoltarea sinapselor (min-h)
Stabilizarea sinapselor (h-zile)
Efectivitatea sinapsei:
Stimulare:
1. De la secunde la minute: memorie de scurta durata
2. De la ore la zile: memorie intermediara
3. De la luni la ani: memorie de lunga durata
Aceste schimbari au loc la nivelul urmatoarelor coponente celulare:
1. Butonii terminali
2. Membrana postsinaptica
3. Nucleu
 Formarea de conexiuni noi in procesul regenerativ
Demascarea unor cai preexistente (silentioase)
Regenerarea unei cai
Regenerarea are loc ca raspuns unei leziuni nervoase = cresterea unor noi axoni din celulele
neuronale, si formarea unor noi cai de excitatie.

Factori de crestere nervoasa

Reenervarea celulei de catre un stimul alternativ
• Reteaua de comunicare neuronala a creierului este capabila sa faca miliarde de cacule pe secunda.
• Aceasta este posibil cu ajutorul a 3 tipuri de structuri: neuroni, neurotransmitatori si receptori.
• Neurotransmitatori: dopamina, norepinefrina, serotonina, glutamatul, GABA, Ach.
Substante care modifica plasticitatea creierului:
Serotonina: creste numarul de sinapse si de conexiuni axonale
Glucocorticoizii: reduc numarul sinapselor si conexiunilor nervoase.
Stresul cronic poate reduce numarul dendritelor.
Crizele epileptic si AVC reduc numarul sinapselor, dar de asemenea stimuleaza regenerarea nervoasa.
Aplicatii si exemple
Tratamentul leziunilor SNC
Oftalmologie
Proteze auditive
Cresterea capacitatii cognitive
Durere cronica
Meditatie, fitness
 Oftalmologie
• Paul Bach-Y- Rita (1960) a inventat un scaun care permitea persoanelor oarbe sa vada.
Pacientii au fost plasati in spatele unei camere, iar imaginea a fost tradusa in semnale electrce
care au simulat 400 senzori tactili ce vibrau in spatele pacientilor. Vibratiile au permis
pacientilor sa detecteze fete, umbre si obiecte. S-a demonstrate ca semnalele erau transmise
cortexului vizual, ceea ce a demonstart capacitatea creierului de a se adapta unor noi stimuli
senzitivi.
• Teoria vederii binoculare : pacientii cu insuficienta convergenta isi pot recapata vederea la
maturitate.
Proteze auditive
Perioada de plasticitate limitata : primii 2-4 ani de viata
 Meditatie
• Richard J. Davidson (PMC 2010) “Buddha's brain: neuroplasticity and meditation”
Calugari budisti din Tibet: meditatia in decursul a mai multor ore un timp indelungat a avut ca rezultat
modificarea structurii si functiei creierului acestora.
Meditatia a fost asociata cu activarea a multiple regiuni din creier responsabile de monitorizare
(cortexul dorsolateral prefrontal), atentie ( cortexul vizual), orientarea atentiei ( sulcusul frontal
superior, sulcusul intraparietal si aria motorie suplementara).
Tratamentul leziunilor nervoase
Activitatea creierului asociata unei functii anumite poate fi transferata unei noi locatii.
Neuroplasticitatea implica faptul ca leziunile nervoase ischemice pot fi restabilite cu ajutorul terapiei de
reabilitare. Acestea au ca rezultat reorganizarea corticala, si includ: terapie mobilizatoare constant
indusa, stimulare electrica functionala, terapie bazata pe realitatea virtuala. Alta terapie nou
introdusa este terapia asistata robotic, care este inca in studiu.
• Reducerea fluxului sanguin la nivel nervos duce la deteriorarea rețelelor neuronale și
la tulburari sensitive, motorii si cognitive. Dovezile provenite de la modele animale
sugerează că cea mai mare recuperare are loc in perioada post AVC, atunci cand
neuroplasticitatea este la nivelul maxim.
• Chester H. Ho, Ronald J. Triolo “Functional electrical stimulation and spinal cord
injuries” (PMC2015)
Injuria acuta a neuronilor poate duce la pierderea conexiunilor dintre SNC si organele
periferice, in ciuda unor sinapse neuromusculare intacte. Astfel au fost dezvoltate
neuroproteze care restaureaza functiile anumitor parti ale corpului prin stimularea
electrica functionala a SNC si sistemului nervos periferic. Cele mai simple dispositive
includ plasarea unor electrozi la nivelul pielii. O metoda mai invaziva este implantarea
de electrozi la nivel muscular. Alte tipuri de electroni pot fi implantate in jurul
neuronilor.
• Rezultatele studiului:
• Trialul “Freehand” : 12 pacienti – implantare stimulatoare electrice IST-12. Pacientii au
reusit sa faca extensia antebratului, flexia si extensia mainii. Fiecare membru al studiului a
reusit sa faca cel putin 2 activitati din 11.
• Folosirea stimularii electrice ca metoda de reabilitare poate face activitatile de zi cu zi o
realitate pentru pacientii cu leziuni ale SNC. De asemenea permit restaurarea functiei
respiratorii si prevenirea escarelor .
CONCLUZII
Rolul neuroplasticitatii este recunoscut la ora actuala in dezvoltarea sanatoasa, invatare, memorie,
recuperarea dupa leziuni ale creierului si schimbarile produse prin psihoterapie. In cea mai mare
parte a secolului 20 oamenii de stiinta credeau ca structurile cerebrale raman neschimbate dupa
copilarie. Aceasta credinta a fost insa schimbata de cercetarile recente care au aratat ca
neuroplasticitatea se pastreaza in perioada de adult.