Juglans regia L.

Fam. Juglandaceae
1.Importanta culturii

Nucul este una dintre cele mai importante plante de cultura, avand intrebuintari
alimentare, in industria lemnului si mobilei, industria farmaceutica si nu in ultimul rand ca planta
decorativa. Miezul de nuca contine: substante grase 52-77%, substante proteice 12-25%, hidrati
de carbon 5-24%, substante minerale 1,3-2,5%, vitaminele A, B, C, P etc. Valoarea energetica a
unui kilogram de nuci echivaleaza cu urmatoarele alimente: 1 kg paine + 0,5 kg carne + 0,5 kg
cartofi + 0,5 kg peste + 0,5 kg prune + 1 kg de pere (Cociu V. si colab., 1983). Nucile sunt cele
mai bogate dintre fructe in Cu si Zn si contin cantitati mari si de alte elemente: K, Mg, P, S, Fe,
Ca etc. Miezul de nuca este cautat in patiserie si cofetarie, in industria dulciurilor etc. Din miez se
poate extrage un ulei foarte fin mult cautat in industria alimentara, in pictura, industria usoara etc.
Valoarea alimentara ridicata nu se datoreaza numai aportului energetic ci si diversitatii si calitatii
substantelor componente, cu functii importante in metabolismul organismului uman. Astfel,
substantele grase sunt alcatuite in principal din acizi grasi nesaturati, usor asimilabili, iar
proteinele contin numerosi aminoacizi esentiali.
Din fructele verzi se prepara dulceata si lichior de calitate foarte buna, mezocarpul,
frunzele si scoarta se folosesc pentru extragerea taninului, endocarpul se foloseste pentru
obtinerea carbunelui activ etc.
Ca planta medicinala, nucul a fost folosit din cele mai vechi timpuri in medicina
traditionala. In prezent, din fructele verzi si din frunze se extrag o serie de substante pe baza de
iod folosite pentru vindecarea dispepsiilor, avitaminozelor, a dereglarilor intestinale, a
rahitismului etc.
Ca planta tehnica, nucul asigura materia prima pentru numeroase ramuri ale industriei.
Cea mai valoroasa materie prima este lemnul, care datorita insusirilor sale fizico-mecanice si
decorative este foarte solicitat pentru fabricarea mobilelor de calitate, in sculptura etc.
Nucul este mult folosit ca planta decorativa, prin dimensiunile si forma coroanei, prin
frunzisul bogat care emana un miros specific. De asemenea umbra nucului este mult mai
odihnitoare decat a altor specii datorita ionilor negativi pe care ii emana nucul, fiind o specie mult
folosita in statiunile balneare.

Desi a avut o mare extindere in teritoriu, mai ales ca pom izolat sau de aliniament, odata
cu colectivizarea, majoritatea nucilor izolati au fost taiati. In prezent este din nou in atentia
pomicultorilor si silvicultorilor pentru a-l extinde in toate zonele favorabile atat pentru fructe cat
si pentru lemn.
2.Originea si aria de raspandire
Se pare ca nucul este una dintre speciile cu cea mai mare vechime pe Pamant, forme
similare speciei Juglans regia fiind descoperite in straturile de sol guaternal, perioada in care a
aparut si omul. Scrieri despre nuc apar din vremea lui Ovidiu. Ca zona de origine, nucul provine
dintr-un areal vast ce cuprinde: Iranul, Irakul, India si sudul Rusiei, unde se pare ca a rezistat
ultimei glaciatiuni (Cociu V., 1958). Pe masura incalzirii climei, nucul s-a extins din aceste zone,
ocupand in prezent numai o mica parte din zona initiala. Nucul a fost luat in cultura cu mult
inainte de Cristos, la inceput in India, China si Japonia si mai tarziu in Europa.
In prezent nucul se cultiva in toate zonele cu climat temperat, intre paralelele de 10 si
50 (Bergougnoux si Grospiere, 1975). Este mult cultivat in California, Turcia, Franta, Italia,
Grecia, Bulgaria, India, China, unde poate ajunge pana la altitudinea de 800-1000 m. Cele mai
mari tari producatoare de nuci sunt: SUA, Franta, Italia, Turcia (tabelul 27).
Tabelul 27
Tarile mari producatoare de nuci la nivel mondial (t)
(Buletin FAO, 1999)
Tara
Total d.c.
China
SUA
Iran
Turcia
Romania
Franta

1997
1100101
249834
244000
124870
115000
32880
23461

1998
1122802
265121
205900
145820
120000
32493
24682

1999
1184549
275000
254000
145820
120000
32493
23000

In majoritatea tarilor de pe glob, nucul are un caracter extensiv, cu multi pomi izolati, fara
lucrari de intretinere specifice si de aceea productiile sunt mici si variabile.

Pe teritoriul tarii noastre nucul are o vechime foarte mare. Exista o serie de localitati
care au numele care se trage de la aceasta specie: Nucet (din jud. Sibiu si Dambovita), Nucsoara
(langa Hateg si Curtea de Arges) Valea Nucarilor (jud. Tulcea) etc. Desi inainte de primul razboi
mondial nucul detinea in Romania locul trei ca numar de pomi si productie dupa prun si cires, in
prezent suprafata si productia s-a redus considerabil. La nivelul anului 1998, productia totala de
nuci a fost de 32,8 tone, din care 99% a fost obtinuta in sectorul particular. Cele mai mari
productii se obtin in judetele: Vrancea, Valcea, Bacau, Neamt, Hunedoara etc. (tabelul 28).
In prezent exista interes pentru relansarea culturii nucului, atat la nivel zonal cat si
national. Au fost puse la punct o serie de proiecte in domeniul pomiculturii si silviculturii pentru a
valorifica o serie de suprafete prin cultura nucului pentru fructe sau pentru fructe si lemn.
Tabelul 28
Productia de nuci in Romania - 1998 (tone)
(Anuarul statistic al Romaniei, 1998)
Judetul

Total d.c.

Total d.c.
Vrancea
Valcea
Bacau
Bihor
Arad
Hunedoara
Neamt
Gorj

tone
32880
3311
1789
2161
1795
1266
1414
1383
1305

%
100
10,0
5,4
6,5
5,4
3,8
4,3
4,2
3,9

Sectorul privat
tone
%
32538
100
3295
10,1
1789
5,5
2160
6,6
1785
5,5
1262
3,8
1408
4,3
1361
4,1
1280
3,9

3.Particularitati biologice
3.1.Particularitati de crestere.
Cresterea sistemului radicular este in functie de tipul de sol si varsta pomilor. Pe
majoritatea tipurilor de sol, radacinile sunt situate intre 20 si 60-70 cm, iar adancimea maxima
ajunge la 80 cm pe podzol, 140 cm pe nisipuri si 110 cm pe celelalte tipuri de sol. Nucul nu
formeaza pivot puternic, dupa o adancime de 60-100 cm, radacina ramifica mult, iar directia de
crestere devine aproape orizontala. In conditiile in care apa freatica este la suprafata, radacinile
nu patrund mai mult de 30-35 cm in profunzime. Extinderea in plan orizontal a radacinilor

depaseste cu mult proiectia coroanei ajungand la valori de 4-7 ori mai mari decat raza coroanei,
dar cu un maxim al radacinilor active la 3-4 m de trunchi. Radacinile pomilor vecini se
intrepatrund, nu se evita. Radacinile active nu au perisori absorbanti, locul lor fiind luat de
micorize. Cresterea lor are loc la temperaturi de peste 5C si este aproape continua, dar cu
intensitati diferite.
Partea aeriana creste foarte incet dupa plantare. Nucul este sensibil la transplantare, se
prefera de multe ori plantarea portaltoiului in livada si altoirea la locul definitiv al soiurilor dorite.
Dupa 2-3 ani cu crestere mica, intensitatea cresterii se amplifica, astfel ca in final, nucul
depaseste cu mult, ca vigoare, celelalte specii pomicole. Dimensiunile coroanelor pomilor maturi
pot ajunge la 20 m inaltime, 15-20 m diametru si o grosime a trunchiului de cel putin 60-70 cm.
In livada, nucul altoit ramane de dimensiuni mai mici, iar la folosirea nucului negru ca portaltoi,
vigoarea se reduce considerabil.
Nucul are o mare capacitate de regenerare, prin emiterea unui mare numar de lastari din
zona de proiectare a coroanei. Pornirea in vegetatie a nucului se realizeaza numai dupa atingerea
unor temperaturi medii de 9C, existand biotipuri locale, care pornesc in vegetatie numai in a
doua parte a lunii mai.
3.2. Particularitati de fructificare
Fiind o specie unisexuat monoica, pe ramuri, are muguri vegetativi, micsti si de amenti,
dispusi solitari sau serial cate doi. Mugurii vegetativi se afla pe toata lungimea la ramurile anuale
ale pomilor tineri. La pomii pe rod mugurii sunt dispusi grupat serial, in cadrul grupului existand
2 muguri, care pot fi: mixt si florifer mascul, mixt si vegetativ sau florifer mascul si vegetativ.
Din mugurii micsti se formeaza lastari purtatori de inflorescente. La soiurile existente in
sortimentul national, numai din mugurii terminali se formeaza lastari cu inflorescente. De data
recenta exista cateva selectii la care si o parte din mugurii laterali de pe ramurile anuale formeaza
lastari cu inflorescente. Pe plan mondial exista soiuri cu fructificare laterala, acest obiectiv fiind
prioritar in lucrarile de ameliorare a soiurilor.
Diferentierea amentilor are loc inaintea florilor femele. La 2-3 saptamani de la formarea
mugurilor, viitorii muguri amenti se deosebesc de ceilalti prin forma lor conica si aspectul solzos.
La intrarea in repaus, lungimea mugurilor amenti estre de 1-2 cm, iar grosimea de 4-8 mm.

Maturarea gametilor in cele doua tipuri de flori se poate realiza simultan (soiuri
homogame: Sibisel 44, Productiv de Geoagiu), mai intai cele mascule (soiuri protandre: Sibisel
precoce) sau mai intai cele femele (soiuri protogine: Germisara, Orastie, Novaci). Florile
femeiesti apar solitare sau in grupuri de 2-4, mai rar mai multe, terminal in varful lastarilor in
crestere. Dupa aparitia florilor, in scurt timp se formeaza stigmatul, dublu, cu aspect pufos,
asemanatoare antenelor unui fluture. La aparitie, cei doi lobi ai stigmatului sunt paraleli, dupa
care ei se curbeaza usor catre exterior, pana devin opusi. Perioada de receptivitate pentru polen se
suprapune peste perioada de curbare a lobilor stigmatului.
Inflorirea amentilor se face dupa ce in prealabil s-au alungit si au atins 6-10 cm, faza in
care se observa bine florile prinse de rahis. Un pom matur elibereaza 5-20 miliarde de graunciori
de polen, astfel ca la inflorirea maxima, la fiecare mm 2 de livada cad in 24 de ore 1-8 graunciori
de polen.
Polenizarea se face aproape exclusiv prin vant, iar distanta maxima dintre doua soiuri
care se polenizeaza incrucisat este de 100 m. Durata infloririi este de circa 2-3 saptamani pentru
florile femeiesti si de 4-6 zile pentru amenti, la o temperatura de 12-15C.
Intrarea pe rod este diferita in functie de tipul pomului, altoit sau nu, si de portaltoi.
Pomii nealtoiti intra pe rod dupa 8-10 ani, cei altoiti pe nucul comun dupa 5-8 ani, iar pe nucul
negru american dupa 5-6 ani. De la formarea primelor fructe pana la productii economice mai trec
5-6 ani. Perioada de fructificare este mare, in jur de 80-100 de ani la pomii nealtoiti si se reduce
la 30-60 de ani la cei altoiti, avand cea mai mare longevitate dintre speciile de cultura de la noi
din tara.
Potentialul de productie a nucului in plina productie este de 3-4 t/ha. Pe pomi izolati, de
dimensiuni mari, se pot obtine 100-500 kg fructe.
3.3.Specii, soiuri si portaltoi
Din cele peste 40 de specii ale genului Juglans, in tara noastra prezinta interes numai
doua-trei:
Juglans regia - nucul comun, care a contribuit la formarea soiurilor si a unor portaltoi,
creste aproape in toate tarile cu climat temperat, unde temperatura medie este cuprinsa intre 7 si
10C. Se adapteaza la o gama destul de larga de soluri, dar nu suporta solurile grele si umede.

Imprima vigoare mare si intrare tarzie pe rod, iar puietii sunt destul de neuniformi. Recent a fost
obtinuta o selectie de nuc numita Tg. Jiu 1, care este toleranta la bacterioza si antracnoza si are un
bun procent de rasarire (64,5%).
Juglans nigra - nucul negru american, este mai rezistent la ger decat nucul comun,
prefera soluri profunde, drenate, este sensibil la seceta, la excesul de apa si cloroza ferica.
Imprima soiurilor o vigoare mai redusa, grabeste intrarea pe rod si reduce usor longevitatea
pomilor in livada.
Juglans cinerea, imprima vigoare foarte mare, este rezistent la temperaturi scazute, are
afinitate buna la altoire, este sensibil la asfixierea radiculara si cloroza ferica. Are clone cu
inmultire prin marcotaj.
Principalele soiuri din sortiment
Soiurile acceptate la inmultire, trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte dintre care: sa
aiba endocarpul cat mai neted si subtire, cele doua valve sa fie bine sudate, miezul sa umple bine
interiorul fructului, sa se scoata usor intreg sau in sferturi, sa reprezinte cel putin 40% din
greutatea fructului, sa aiba calitate buna etc. Soiurile recomandate la inmultire sunt:
Sibisel precoce - are vigoare mijlocie si inflorire tarzie, este protandru, are fructe mari,
ovoidale, cu endocarpul cafeniu-deschis, subtire, miezul reprezinta 50% din greutate, are calitate
buna. Se matureaza in prima jumatate a lunii septembrie.
Jupanesti - are vigoare mijlocie, este protogin, foarte productiv, are fructe mijlocii,
oval-alungite, cu endocarpul cafeniu-galbui, miezul reprezinta 52% din greutate. Se matureaza in
prima jumatate a lunii septembrie.
Bratia - soi viguros, protogin, cu fructe mari, ovoide, endocarpul cafeniu-deschis si
49% miez. Se matureaza in decada doua a lunii septembrie.
Geoagiu 65 - are vigoare mijlocie, este protandru, productiv, are fructe mari,
elipsoidale, endocarpul cafeniu-deschis si 50% miez. Se matureaza in decada a doua a lunii
septembrie.

Orastie - are vigoare mijlocie, este protogin, are fructe mari, elipsoidale, cu endocarpul
de culoare galben-pai si 53% miez. Se matureaza in decada a doua a lunii septembrie.
Mihaela - soi de vigoare mijlocie, protogin, cu fructe mijlocii, ovoidal-alungite si 49%
miez. Se matureaza in a doua jumatate a lunii septembrie.
Novaci - soi de vigoare mijlocie, protogin, foarte productiv, cu fructe mijlocii, sferice,
endocarpul cenusiu-galbui si 44% miez. Se matureaza in ultima decada a lunii septembrie.
Pestisani - soi de vigoare mare, homogam, autofertil, rezistent la ger si inghetul de
revenire. Fructele sunt mari, ovoide, cu endocarpul subtire, de culoare cenusiu-galbuie si 46,4%
miez ce contine 73% lipide si 20,4% proteine. Se matureaza in prima decada a lunii octombrie.
Victoria - are vigoare mijlocie, este homogam si autofertil. fructele sunt mijlocii,
ovoide, cu endocarpul potrivit de gros, cenusiu-galbui si 50,6% miez de calitate foarte buna, ce
contine 69,4% lipide si 21,6% proteine. Se matureaza in prima decada a lunii octombrie.
Mihaela - are vigoare mijlocie, este protogin sau partial homogam. Fructul este
mijlociu, oval-alungit, cu endocarpul potrivit de gros, miezul reprezinta 49,5% din greutatea
fructului, are 63,3% lipide si 19,5% proteine. Se matureaza in a doua jumatate a lunii septembrie.
Roxana - are vigoare mijlocie, este protogin are rezistenta buna la antracnoza si
bacterioza. Fructul este de marime mijlocie, cu endocarpul aproape neted, mijlociu de gros,
miezul reprezinta 52,4% din greutatea fructului, are 63,5% lipide si 19,4% proteine. Se matureaza
in a doua jumatate a lunii septembrie.
Germisara - are vigoare redusa, este protogin si autosteril. Fructele sunt mari, ovoidale,
cu baza rotunjita, au tegumentul potrivit de gros, 53% miez de calitate, ce contine 69% grasimi si
17,5% proteine. Se matureaza in a doua jumatate a lunii septembrie.
Portaltoii nucului. Ca portaltoi la nuc se folosesc speciile J. regia si J. nigra si pe scara
mult mai redusa se folosesc speciile J. mandshurica Maxim, J. rupestris Engelm, J. hindsii Jeps si
unii hibrizi interspecifici obtinuti recent.
3.4.Cerintele nucului fata de factorii de mediu

Caldura. Nucul este o specie iubitoare de caldura, suporta greu temperaturile scazute
din timpul iernii si gerul de revenire din primavara. Da rezultate bune in zonele cu temperatura
medie anuala de 9-10,5C, iar in luna august temperatura medie de peste 20C. Pragul biologic
este in jur de 10C, temperatura la care mugurii incep hidratarea. Temperatura optima pentru
inflorire si fecundare este de 15-20C. Pomii tineri si cei in declin sunt mai sensibili la
temperaturi scazute decat pomii maturi. Temperatura minima la care poate rezista nucul este de
-20-25C, in functie de zona de cultura, de soi si de caracteristicile iernii. Scaderea brusca a
temperaturii la inceputul iernii, poate afecta nucul chiar la -15C. In timpul infloritului
temperatura de -2C determina inghetarea florilor si a lastarilor. Nici temperatura prea ridicata din
timpul verii nu este bine suportata. Pentru a evita arsita din timpul verii, nucul se poate planta pe
expozitii nordice in zona de silvostepa. Pentru a evita eventualele efecte ale inghetului de
revenire, se studiaza o serie de elite cu inflorire tarzie, care pot fi cultivate in zonele de risc pentru
actualele soiuri.
Apa. Pretentiile fata de apa sunt destul de mari, reusind bine in zonele cu 600-700 mm
precipitatii anual. Nevoile maxime de apa sunt in faza de crestere intensa a lastarilor si la intarirea
endocarpului. In zonele in care, in lunile mai si iunie cad cate 100 mm precipitatii, se asigura cele
mai bune conditii pentru cultura nucului. In conditii de stres hidric, pomii au cresteri mici,
formeaza un numar mic de muguri micsti, productie mica si de calitate mai slaba. Umiditatea
atmosferica ridicata favorizeaza atacul bacteriozei, iar stagnarea apei in sol produce asfixierea
radacinilor. Perioada cea mai critica pentru apa este la 5-6 saptamani de la inflorit, deoarece este
perioada de crestere intensa a fructelor, cand acestea ajung la dimensiunea specifica soiului.
Lumina. Nucul este o specie pretentioasa la lumina, se comporta foarte bine ca pom
solitar si ceva mai dificil la plantatiile in masiv. Fiind o specie de talie mare, are nevoie de
distante mari de plantare. Pretentiile fata de lumina reies si din comportamentul la distante mici.
Spre deosebire de alte specii, nucul nu isi intersecteaza coroana la pomii vecini, ramurile se
orienteaza pe verticala catre lumina. In lipsa luminii coroana se degarniseste mult, zona de
fructificare se muta la periferie. Pentru a asigura o buna iluminare, nucul se planteaza pe versantii
bine expusi, cu expozitie sudica si numai in zona joasa de cultura merge si pe expozitiile nordvestice si nord-estice.
Solul. Prefera solurile moderat fertile, permeabile si profunde, slab acide sau neutre si
cu textura usoara. Valorifica totusi si solurile mai sarace, subtiri sau slab erodate, insa productia
este mai mica. Se poate cultiva si pe nisipuri in conditii de irigare. Prefera o reactie aproape de

neutra, pH-ul de 6-7,5, solul bogat in calciu si panza de apa freatica la 3-3,5 m. Pe solurile mai
acide, sudura valvelor nucilor este slaba, iar pe solurile alcaline este supus clorozei. Suporta mai
greu solurile puternic erodate, reci, umede si bogate in schelet (gresii, marne etc.).
4.Particularitati tehnologice
4.1.Producerea materialului saditor.
Se planteaza atat nuc din samanta cat si altoit. Desi cel altoit este mai uniform, mai
productiv si precoce, cantitatea care se produce anual este mult sub cererea de pe piata si atunci se
apeleaza la pomi nealtoiti, mai ales pentru mica livada de langa casa, unde se planteaza 2-3 pomi.
Altoirea nucului la noi in tara este inca dificila si procentele de prindere sunt nesatisfacatoare.
Slaba prindere a nucului, se datoreaza necorelarii perfecte a metodei si momentului de altoire cu
conditiile climatice din fiecare zona, in special cu caldura. Pentru a avea rezultate bune la altoirea
in camp, temperatura medie pe perioada mai-septembrie trebuie sa fie de peste 18,5C. Se
practica altoirea in camp, primavara-tarziu sau vara si altoirea la masa cu fortarea materialului
altoit in camere incalzite sau cu instalatii de incalzire a punctului de altoire. Ca portaltoi, se
folosesc puieti de nuc comun sau nuc negru american cu varsta de 1-2 ani, care au in punctul de
altoire grosimea de 1-2 cm. Ramurile altoi se recolteaza din plantatii speciale, unde prin taieri
adecvate se asigura cresteri anuale de 50-100 cm, cu diametrul de 1-2 cm, rotunde in sectiune, cu
maduva putina si muguri bine dezvoltati. Atat puietii cat si ramurile altoi trebuie sa fie libere de
boli si daunatori, iar in momentul altoirii sa aiba o stare normala de hidratare.
Pentru altoirea la masa urmata de fortare, in camere speciale sau prin incalzirea
punctului de altoire, puietii se scot toamna si se stratifica in nisip pana in momentul altoirii. In
ziua sau preziua altoirii, se scot de la stratificare, se fasoneaza sistemul radicular si se preforteaza
cateva zile. Altoirea se executa mecanic sau manual in copulatie perfectionata. Se recomanda o
prefortare de 2-4 zile si a ramurilor altoi. Fortarea in camere se face similar vitelor altoite, la
temperatura de 27-28C si umiditate de 80-90%. Pentru evitarea deshidratarii, punctul de altoire
si altoiul se parafineaza, prin cufundare timp de cateva secunde intr-un amestec de ceara si
colofoniu, la temperatura de 45-50C. Fortarea prin incalzirea punctului de altoire consta in
asezarea puietilor altoiti cu punctul de altoire pe o instalatie, prin care se recircula apa calda la 2729C. Pentru o uniformizare mai buna a caldurii, punctul de altoire se protejeaza cu o folie de
aluminiu cu latimea de maxim 10 cm. Perioada de fortare dureaza de obicei 2 saptamani, este
precedata de o perioada de prefortare in care temperatura creste uniform la 27-28C si o perioada

de calire dupa fortare cand temperatura si umiditatea relativa se scad progresiv. Trecerea
materialului altoit in camp este dependenta de conditiile climatice din fiecare zona in parte.
4.2. Specificul infiintarii plantatiilor de nuc
Plantarea nucului in gospodarie se poate face in aproape toate zonele din tara, dar
plantatii in masiv se vor infiinta cu precadere in zona dealurilor, unde se cultiva vita de vie, unde
temperatura medie anuala este de 9-11C, fara geruri mari si cu precipitatii suficiente in lunile
mai-iunie.
Distantele de plantare sunt mult mai mari decat la alte specii, ajungand la 10-12 m intre
randuri si 8-10 m intre plante pe rand la pomii altoiti pe nucul comun si 8-10 m intre randuri si 68 m pe rand, la pomii altoiti pe nucul negru american. Pentru plantare se folosesc pomi altoiti de
2-3 ani, care se scot din pepiniera in momentul plantarii cu cat mai multe radacini. Nucul este
destul de pretentios la transplantare, caldura, vantul sau temperaturile scazute pot afecta mult
prinderea pomilor. Se asociaza in parcele pomi protandri cu protogini, pentru a se putea poleniza
reciproc.
4.3. Specificul intretinerii plantatiilor de nuc
Taierea nucului este simpla, consta in scurtarea vergilor la plantare pentru proiectarea
coroanei, scurtarea elementelor de schelet pentru stimularea garnisirii lor si eventual suprimarea
ramurilor lacome, concurente sau incrucisate la pomii in plina crestere. Taierea nu se face la inel
ca la celelalte specii, se lasa cepi mici care se usca si cad natural din punctul de ramificare. Avand
maduva groasa, taierea la inel creeaza porti de intrare a agentilor patogeni. Se preteaza a fi condus
in forme de vas si piramida neetajata. Nucul fiind pretentios la lumina, formeaza coroane rare,
care nu se intersecteaza la pomii vecini. Daca pomii sunt prea desi, ramurile cresc pe verticala
spre lumina, fara a se intrepatrunde. Pe perioada fructificarii, se poate interveni periodic pentru
intinerirea semischeletului, prin taieri de reductie, limitarea extinderii coroanei, iar in a doua parte
de viata a pomilor, se pot face cu succes taieri de regenerare.
Intretinerea solului. In livezile tinere, pentru valorificarea spatiului mare care ramane
intre pomi, se pot planta specii pomicole precoce si cu longevitate mica: piersic, alun, capsun,
arbusti, sau se cultiva cu plante legumicole. Trebuie acordata atentie mare adancimii de lucru a
solului, deoarece radacinile sunt destul de superficiale. Aratura nu se face mai adanc de 15-16 cm,
iar lucrarile din perioada de vegetatie nu vor depasi 10-12 cm. La pomii tineri, trebuie mentinuta

o banda in lungul randului lucrata pentru a evita concurarea pomilor de catre cultura intercalata,
stiind ca, nucul creste destul de greu in primii ani de livada. Se poate practica cu succes mulcirea
pomilor, mulciul conservand bine apa la nivelul sistemului radicular. In livezile pe rod, datorita
umbrei dese, nu se poate cultiva intervalul dintre pomi, se mentine ca ogor lucrat sau inierbarea
intervalului, cu lucrarea unei benzi in lungul randului de pomi.
Fertilizarea se aplica in primii ani de livada, pentru stimularea cresterii slabe, cu
ingrasaminte pe baza de azot, aplicate localizat sub coroana, cate 200-500 g/pom in functie de
vigoare. Dupa intrarea pe rod sunt necesare circa 100-120 kg/ha azot, aplicat fractionat inaintea
pornirii in vegetatie si dupa legarea fructelor, 60-80 kg/ha fosfor si 80 kg/ha potasiu aplicate
toamna odata cu aratura.
Irigarea este indispensabila acolo unde nu sunt 100 mm precipitatii in luna mai. La
pomii tineri se aplica 2-3 udari cu 300-400 m 3/ha, iar la pomii maturi cantitatea de apa se
dubleaza. Irigarea se poate face prin brazde sau localizat pentru a proteja frunzele sensibile la
bacterioza.
Combaterea bolilor si daunatorilor. Cele mai pagubitoare boli sunt: bacterioza si
antracnoza, care ataca lastarii, frunzele, florile si fructele, putand compromite recolta. Dintre
daunatori, mai importanti sunt viermele nucilor si paduchii testosi. Se fac tratamente cu produse
specifice, atat in repaus cat si in perioada de vegetatie. Prin 6-7 tratamente se poate asigura o
protectie corespunzatoare plantatiilor de nuc.
Maturarea si recoltarea fructelor
Recoltarea nucilor se face diferit in functie de modul de valorificare. Pentru dulceata de
nuci verzi, ele se recolteaza cand au diametrul de 1,5-2 cm. Pentru lichior, se recolteaza inainte de
intarirea endocarpului, iar pentru miez se recolteaza la maturitatea deplina.
Nucile se matureaza esalonat, iar recoltarea se face pe masura ce cad din pom, la 2-3
treceri, prin adunare de pe sol. Se poate practica si recoltarea mecanizata prin scuturare pe prelate
a nucilor cu mezocarp, depozitarea acestora in straturi de 50-60 cm pentru macerare si curatarea
ulterioara a mezocarpului. Nu se recomanda 'baterea nucilor' inaintea craparii mezocarpului,
deoarece prinderea lor de ramura este foarte buna, iar prin batere cu prajina, se rupe o mare parte
a ramurilor de rod. Scuturarea in 2-3 reprize la interval de 4-6 zile, asigura o recoltare aproape
totala a fructelor cu pastrarea integritatii coroanei.

In tarile mari producatoare de nuci, recoltarea se face mecanizat prin scuturarea

pomilor, adunarea fructelor in brazde pe interval si ridicarea din brazde cu masini speciale. Pe
scara destul de larga se practica si recoltarea semimecanizata, prin adunarea fructelor cazute pe
sol cu masini prevazute cu ventilatoare puternice ce aspira fructele si le aduna in containere.
La recoltarea mecanizata sau semimecanizata, este necesar ca in prealabil, terenul sa fie
cosit daca solul este inierbat sau tavalugit daca se mentine lucrat pentru a usura recoltarea.
Dupa curatarea de mezocarp, nucile se spala si se usuca, pana la reducerea umiditatii la
5-8%, pentru a se putea pastra bine pana la valorificare. Valorificarea nucilor se poate face in
coaja, ca miez proaspat sau miez uscat, in functie de traditie si cererea de pe piata.
Pentru valorificarea nucilor in coaja, acestea se supun unor procese de inalbire folosind
o solutie de hipoclorit de calciu (6%) si carbonat de sodiu (3,5%), la care se poate adauga 0,5 litri
otet pentru 20 l solutie, pentru o inalbire mai buna.
Nucile bine uscate, se pot pastra in locuri racoroase (<10C), aerisite si uscate timp de
1 an. Daca se extrage miezul, perioada de pastrare este scurta fara o ambalare sub vid, deoarece
grasimile de rancezesc si miezul nu mai poate fi valorificat.

Am mai spus pe forumul asta: nucul are nevoie de 100 de l/mp in mai, iunie, iulie, 80 de
litri in august, 60 de litri in septembrie si octombrie si restul lunilor in jur de 40 de l/mp.
Daca nu sunt repartizate precipitatiile astfel incat sa ai asigurat necesarul optim, atunci iti
faci sitemul de irigatii si iti iei o statie meteo ca sa vezi exact cat ploua. In functie de asta
faci irigatiile.

PROTE MAGNA - 300g impotriva rozatoarelor la

pomi
Price per Unit (piece): RON
11,30
PROTE MAGNA - preparat pentru protejarea puietilor
speciilor forestiere si pomilor de atacul rozatoarelo mari
(iepuri, caprioare...)
Descriere: In perioada sezonului rece, cand hrana este
putina, rozatoarele mari ataca pomii si puietii de pomi,
producand producand pagube importante. Preparatul
PROTE MAGNA rezista la intemperii, asigurand o protectie
de cca 3 - 4 luni. Produsul nu ridica nici un fel de probleme
pt sanatatea omului, animalelor si nu perturba in nici un fel
echilibrul ecologi.
Mod de utilizare: Intr-un vas se introduc 3 kg pudra si 3
litri de apa. Se amesteca pana se obtine o pasta de
consistenta potrivita. Pasta se aplica pe scoarta pomilor, de
la baza puietului spre varf. Aplicarea pastei se va face pe
vreme uscata, pentru o aderenta cat mai buna.
Cantitati rcomandate:
La puietul cu h=20-30cm, se utilizeaza 2-3 kg de preparat pt
1000 de puieti
La puietul cu h=40-50cm, se utilizeaza 4-5 kg de preparat pt
1000 de puieti
La puietul cu h=80-90cm, se utilizeaza 6-10 kg de preparat
pt 1000 de puieti
Msuri de igien i protecia muncii
A nu se folosi ca aliment sau furaj. A nu se lsa la ndemna
copiilor si btrnilor.
Se pstreaz in ambalajul original, bine inchis, la loc uscat

si rcoros, departe de alimente, buturi si furaje pt animale.

A se evita contactul cu pielea i cu ochii.
n caz cotrar, locul se spal foarte bine cu ap curat.
Dac s-a produs intoxicarea, anunai de urgen medicul i
urmai tratamentul prescris de medic.
Pentru daunele care apar din cauza folosirii si depozitarii
necorespunzatoare , producatorul nu isi asuma nici o
responsabilitate.
In conformitate cu legislatia EU:
- este interzisa aruncarea ambalajului gol in ape curgatoare
sau in orice surse de apa.
- este interzisa depozitarea sau utilizarea la o distanta mai
mica de 50 m de la malul apelor.
Valabilitate: vezi data de pe ambalaj.
Pre unitar
- Pentru livrri en-gros, solicitai list de preuri !
- Preurile NU conin TVA !
Arbosan rasina pt protectia plantelor