STUDIU DE CAZ- GRIGORE URECHE

Ciuleau urechile la ceea ce ,,zicea” prin scrierea sa, nimeni nu stia ce se

ascunde in spatele vietii poliice si aceleia de cronicar.
 1. ,,Taticul”
Un punct esential in parscursul social, scolar si cultural al
cronicarului Grigore Ureche, ca si in viata oricaruia
dintre noi, il reprezinta reperul genealogic.
Ureche se naste undeva intre 1590-1595 si este fiul
renumitului boier si om politic Nestor Ureche. Nestor
era un boier bine instruit, cu functii politice
remarcabile care reuseste sa castige influenta prin
prisma firii sale ,,hiclene si rapace”. Acesta strange o
avere impresionanta de-a lungul vietii sale, atingand
150.000 de hectare pamant, helesteuri si paduri in
proprietate.
Activitatea lui Nestor este atestata prin documente ale
vremii, redactate chiar de catre Ștefan Tomșa ,
voievod nou urcat pe tronul Moldovei la 1612, care
descrie actiunile boierului drept ticalosii si escrocherii
, in vederea luarii in proprietate a unei moșii din
ținutul Hârlău, luată prin “hiclenie” de Nestor
Ureche, din moșia mănăstirii Moldovița.
Nestor se bazeaza exclusiv pe sustinerea marii boierimi ,
drept urmare reuseste sa castige simpatia noului
domn de pe tronul Tării Românești, care va
recunoaste raporturile de prietenie ale celor doi, la 16
aprilie 1617 (7120) Radu Vodă Mihnea, întărește
marelui vornic Nestor Ureche, toate satele ce le
deținea în Moldova- 52 de sate întregi, 45 de părți din
sate, 17 mori, 6 heleșteie, 1 loc de fânaț, o prisacă cu
200 de stupi de albine, 45 de fălci cu vie. Moșii aflate
în 19 ținuturi ale Moldovei (din 22 existente la acea
dată).
 2.EDUCATIE
Grigore isi petrece prima parte a vietii in Polonia, datorita
vietii politice traite de tatal sau. Frecventeaza cursurile
Colegiului Iezuit in Lvov. Se va concentra asupra
studierii ,, artelor libere” (retorica, poetica, limbile
clasice, greaca, latina ).
Anul de inscriere la cursuri a acestuia se considera a fi 1611.
Intors in tara,castiga functia de logofat al III lea- functie
dobandita numai de oamenii ,, cu carte” , iar sub
Alexandru Ilias ajunge mare spatar,complotand cu boieri
precum Vasile Lupu pentru inlaturarea lui Ilias. Grigore
scapa de decapitare in 1631, o data cu disparitia de pe
tron a lui Alexandru.
Devine mare vornic al Tarii de Jos in timpul domniei lui Lupu
(in 1642), pe care il ajuta cu sfaturi referitoare la politica
externa.
Este important a se preciza faptul ca acesta mosteneste toata
averea tatalui sau, fapt ce il va pozitiona la un nivel
exclusiv in randul ierarhiei sociale, dat fiind faptul ca
Nestor reprezinta o imagine demna de respect, familia sa
aflandu-se in randul nobilimii inca de pe vremea domniei
lui Stefan cel Mare si el insusi detinand functii vitale in
raport cu Poarta. (Imp Otoman).
 3.Principiul lui Ureche
Anul 1642 este vazut ca fiind anul in care Grigore Ureche, nu
numai ca devine vornic al Tarii de Jos, dar isi incepe si
activitatea de cronicar.
Opera sa unica ,,Letopisetul Tarii Moldovei” , urmareste
principiul comun si fundamental de functionare a unei
societati- constiinta nationala. Importanta culturala si
literara a operei sale este caracterizata de motivul initial
pentru care cronicarul decide sa o scrie, acesta comparand
masele lipsite de simtul apararii nationale cu animale lipsite
de grai si de judecata.
Incepe a-si scrie opera drept un jurnal al pasilor pe care romanii
il urmeaza pentru obtinerea adevarului national absolut,
jurnal care ia rolul unui model pentru cei care se pierd sub
hegemonia Imperiului Otoman .
In ciuda copilariei petrecute in Polonia, intr-o cultura catolica, si
a faptului ca Grigore Ureche este cu mult peste nivelul
intelectual existent in societatea noastra de atunci, valorile
cronicaarului corespund principiilor ortodoxe , avand
nuante medievale.
Grigore ureche asambleaza succesiunea de fapte istorice intr-o
natura elocventa si le ofera un caracter moralizator,
portreitizand Romania sub chipul cel mai voluptos si pur al
ei.
 GRIGORE URECHE
Unul dintre cei mai mari cărturari români din prima jumătate a secolului XVII
este cronicarul Grigore Ureche (1590-1647). Istoricul şi scriitorul Grigore
Ureche ne-a lăsat moştenire cronica originală în limba română "Letopiseţul
Ţării Moldovei".
George Calinescu
„Adevăratul dar al lui Ureche este... portretul moral. Aici el creează,
sintetizează, fiindcă izvoadele nu-i dădeau nici un model. Omul
este privit sub o însușire capitală sau un vițiu sub care se așază
faptele lui memorabile, într-o cadență tipică [...]. Ureche n-a avut
răgaz decât să prefacă izvoadele. Dacă ar fi dus cronica până în
vremea lui Vasile Lupu, prin domniile Moghileștilor, a lui Graziani
și a celorlalți pe cari îi va descrie Miron Costin, cu toată experiența
vieții și cu acea vecinică scrutare morală, abia atunci cronica ar fi
fost extraordinară.” [...] În ultimă analiză, toată mierea cronicii lui
Ureche se reduce la cuvânt, la acel dar fonetic de a sugera faptele
prin foșnitura și aroma graiului. [...] Vorbirea cronicarului e dulce
și cruntă, cuminte și plină de ascunzișuri ironice...