Grigore Ureche (1590 - 1647)

Grigore Ureche, cronicar al Moldovei

Unul dintre cei mai mari crturari romni din prima jumtate a secolului
XVII este cronicarul Grigore Ureche. Istoricul i scriitorul Grigore Ureche
ne-a lsat motenire cronica original n limba romn "Letopiseul rii
Moldovei". Aceast cronic se deosebete n mai multe privine de cele
scrise n secolele XV-XVI. n primul rnd "Letopiseul rii Moldovei" este
scris nu n limba slavon, ci n limba romn, pentru prima dat n istoria
cronografiei rii. n al doilea rnd, spre deosebire de letopiseele slavomoldoveneti din secolele XV-XVI, cronica lui Grigore Ureche nu a fost
scris la comand, ci din proprie iniiativ. n al treilea rnd, "Letopiseul
rii Moldovei" nu mai era scris de un prelat bisericesc, cum se fcuse de
attea ori pn atunci, ci de o persoan laic, reprezentant a marii boierimi,
cu nalt funcie n aparatul de stat al Moldovei.
Grigore Ureche se trgea dintr-o veche familie boiereasc. Nu ntmpltor
unii istorici ncearc, nu fr temeiuri documentare, s-i urmreac arborele
genealogic pn la un "Ureache" contemporan cu tefan cel Mare i Sfnt.
Tatl crturarului, Nestor Ureche, era un mare boier moldovean, care pe
parcursul vieii sale a ocupat n repetate rnduri nalte dregtorii n sfatul
domnesc al rii Moldovei, acumulnd de-a lungul anilor moii ntinse. La
nceputul anilor 90 ai secolului XVI, n anumite mprejurri politice
nefavorabile, Nestor Ureche, mpreun cu familia sa a fost nevoit s se
refugieze n ara Leeasc, cum era numit pe atunci Polonia, unde s-a aflat
cu treruperi mai mult vreme. n aceast ar cu bogate tradiii culturale i

crturreti i-a fcut studiile la coala Friei ortodoxe din Lvov, al crei
membru devenise ceva mai trziu (1612) tatl su, iar dup ali cercettori,
poate chiar la unul din colegiile iezuite din Polonia, cum a procedat mai
trziu Miron Costin, urmaul su direct n ale scrierii istoriei naionale.
Ajuns la maturitate, Grigore Ureche a devenit o personalitate cu o rar
cultur umanitar, cu un vast orizont crturresc pentru timpul su,
cunoscnd n afar de limba matern, limbile latin, polonez, slav veche.
Dup mai muli ani de studii i edere n Polonia, tnrul Grigore Ureche se
ntoarce n patrie ctre 1617, unde se afl mai muli ani n umbr. Abia n
1627 Grigore Ureche devine al treilea logoft, pomenindu-se astfel n
anturajul apropiat al domnilor Moldovei. Ajunge apoi n cele mai nalte
dregtorii de stat, ntre care i n cea de mare vornic al rii de Jos pe timpul
domniei lui Vasile Lupu (cu ncepere din 1643), funcie pe care o deine pn
la sfritul vieii.
Grigore Ureche a lsat posteritii o singur dar deosebit de valoroas oper
istoriografic: "Letopiseul rii Moldovei, ce cnd s-au desclicat ara i
cursul anilor i de viaa domnilor care scrie de la Drago vod pn la Aron
vod ", numit mai frecvent "Letopiseul rii Moldovei". Cronica cuprinde
perioade de la ntemeierea Statului Moldovenesc n 1359 pn la domnia lui
Aron vod (1594), cnd se ntrerupe brusc, probabil din cauza morii
crturarului, dei acesta avea intenia de a ajunge cu descrierea
evenimentelor pn n timpul domniei contemporanului su Vasile Lupu. Din
nefericire, letopiseul lui Grigore Ureche nu s-a pstrat n original, ajungnd
pn la noi prin cteva copii mai trzii, care au fost destul de mult refcute
prin diferite adaosuri, numite interpolaii ale copitilor de mai trziu - Simion
Dasclul, Misail Clugrul i Axinte Uricarul. Se mai cere artat totui c
unii cercettori l exclud pe Misail Clugrul din numrul interpolatorilor.
Pierderea manuscrisului autograf al autorului a fcut ca "Letopiseul rii
Moldovei " s devin cunoscut posteritii datorit mai ales unei copiiredacii a cronicii efectuate prin anii 60 ai secolului XVII de ctre Simion
Dasclul. Aceast mprejurare a fcut ca problema paternitii scrierii n
cauz s fie pus sub semnul ntrebrii n litereatura de specialitate. Astfel
diveri cercettori l-au considerat drept autor al acestui letopise pe Grigore
Ureche, Nestor Ureche, tatl cronicarului, Simion Dasclul n aceeai
msur drept coautori pe Grigore Ureche i Simion Dasclul. Discuia
tiinific n privina paternitii acestei opere nu a ncetat pn n prezent.
Dintre istoricii care au venit cu interesante investigaii n aceast
controversat problem fac parte P.P. Panaitescu, E. Russev, D. Velciu, M.

Scarlat, I.D. Ludat, L. Onu etc. care l consider drept unic autor pe Grigore
Ureche, precum i C. Giurescu, C.C. Giurescu, N.A. Ursu, care l consider
autor al aceleeai cronici pe Simion Dasclul sau n aceeai msur pe
Grigore Ureche i Simion Dasclul.
Pentru a scrie letopiseul su, Grigore Ureche a folosit pe larg nu numai
izvoare interne moldoveneti, ci i strine, n special cele ale istoricilor
polonezi i transilvneni. Dintre izvoarele interne, cel mai important dup
cum reiese din cronic este "Letopiseul Moldovenesc", o surs narativ
complex. Dintre autorii polonezi au fost n mod critic folosite mai ales
operele istoricilor M. Bielski i ale fiului su I. Bielski, ale lui M. Kromer i
M. Miehovski, diverse lucrri cu caracter informativ i enciclopedic, care
aveau circulaie pe acele timpuri n aria de cultur polonez, n care
ptrunser masiv i cartea vest-european. De rnd cu izvoarele scrise,
Grigore Ureche a folosit pe larg i tradiia popular oral, amintirile tatlui
su, ale boierilor btrni din anturajul familiei sale. Autorul a utilizat toate
aceste informaii n mod critic, cerndu-le i trecndu-le prin raiunea i
inima sa. Crturarul a tiut s aleag cu grij adevrul istoric i s-l atearn
pe hrtie ntr-o limb frumoas i neleas.
n Letopiseul rii Moldovei sunt descrise evenimentele mai principale din
istoria Moldovei, pe parcursul a circa dou secole i jumtate. Autorul i
ncepe cronica cu o "Predislovie...", n care arat importana cunotinelor
despre trecut, a istoriei ca domeniu de cunoatere (tiin), despre originea
romanic (latin) a poporului romn i a limbii sale, despre unitatea i
rdcinile comune ale tuturor romnilor.
Referitor la perioada de nceput a istoriei rii Moldovei i la evenimentele
de la mijlocul i a doua jumtate a secolului XIV, autorul cronicii nu dispune
dect de date cu totul i cu totul sumare, cunoscnd destul de aproximativ
chiar i numele primilor voievozi moldoveni n ordinea care au urcat la tron.
Doar cu ncepere din timpul domniei lui Alexandru cel Bun tirile incluse n
Letopise devin mai ample.
Locul central n cronic l ocup vr dubii epoca glorioas a lui tefan cel
Mare, lupta eroic a poporului mpotriva cotropitorilor strini i mai ales
mpotriva celor otomani. Un numr destul de mare de compartimente ale
cronicii sunt dedicate perioadelor de domnie a voievozilor care au urmat
dup tefan cel Mare. Pagini interesante i pline de nvminte sunt
dedicate fiilor lui tefan cel Mare - Bogdan III-lea cel Grozav i Orbu

(1504-1517), Petru Rare (1527-1538; 1541-1547), precum i altor domni

cum ar fi Alexandru Lpuneanul (1522-1561; 1564-1568), Ioan Vod cel
Viteaz (Cumplit) (1572-1574), Petru chiopul (1574-1577; 1578-1579;
1582-1591) etc.
Ca reprezentant al marii boierimi moldovene, Grigore Ureche descrie
evenimentele, faptele i aciunile diferitelor personaliti din istoria rii sale
prin prisma reprezentrilor sale, a clasei sociale din care fcea parte, aa
nct uneori ntlnim aprecieri de-a dreptul tendenioase. n acelai timp,
trebuie de menionat faptul c acelai cronicar tinde s-i scrie opera de pe
poziii obiective, ale intereselor patriei, ale luptei mpotriva cotropitorilor
stini i ale luptei de eliberare naional - scop nobil, care se impune cu
deosebit acuitate n timpul vieii celebrului cronicar. Letopiseul rii
Moldovei este scris ntr-un limbaj fluent, deosebit de plastic i neles, fiind
un apreciat monument de limb i literatur medieval romneasc. n
epocile urmtoare (a doua jumtate a secolului XVII - nceputul secolului
XIX) cronica lui Grigore Ureche a avut o rspndire destul de mare n
manuscris, contribuind la formarea multor generaii de crturari i de
lupttori pentru neatrnarea patriei.
Paralel cu asemenea importante aspecte cum sunt glorificarea trecutului
rii Moldovei, lupta contra invadatorilor strini, perioada de domnie a lui
tefan cel Mare, etc., n cronica sa Grigore Ureche acord atenie i unui
subiect cum ar fi obria poporului romn i a limbii sale. Datorit studiilor
fcute, mai cu seam n mediul cultural polonez, cronicarul moldovean a
cunoscut n de aproape cultura umanist european a epocii, iar cunoaterea
limbii i a culturii latine l-a ajutat, dup cum observ P.P. Panaitescu,
neobositul cercettor al operei lui Grigore Ureche, pe celebrul nostru
crturar -i dea seama de apropierea dintre limba latin i limba romn,
ceea ce l-a condus la nelegerea unitii de origine i de limb a poporului
romn. Aceasta l-a i fcut s afirme n capitolul despre limba
moldoveneasc cu deplin convingere, c "de la Rm ne tragem", aducnd
drept exemplu cuvintele: carne, gin, muiare, printe, al nostru; cu
echivalentul lor latin, "... i altile multe din limba latin, c de ne-am socoti
pre amnuntu, toate cuvintele le-am nelege". Ideea este continuat n
capitolul "Pentru ara Ungureasc de Jos i Ardealul de Sus", n care se
constat c n Transilvania locuiesc "i romni peste tot locul, de mai multu-i
ara lait de romni de ctu de unguri". Iar ca un fel de concluzie la cele
artate mai sus, Grigore Ureche conchide c "rumnii, ci se afl
lcuitori la ata Ungureasc i la Ardeal i la Maramureu, de la un loc

sntu cu moldovenii i toi de la Rm se trag". Analznd aceste extrem de

importante pasaje din cronic pentru viziunea cronicarului nostru,
acelai P.P. Panaitescu arat c aceast din urm tez este cea mai
important n concepia lui Grigore Ureche despre originea romnilor,
i c avem n faa noastr cea mai veche afirmaie din Moldova despre
unitatea neamului i n acelai timp despre originea sa comun,
reprezentnd o idee de mare valoare nu numai pentru epoca n care a
trit i a activat crturarul.
Din anul 1845, cnd Mihail Koglniceanu editeaz pentru prima dat opera
cronicreasc a lui Grigore Ureche i pn n prezent, au aprut zeci de ediii,
inclusiv la Chiinu, ale acestei monumentale lucrri. Pe aceast cale
"Letopiseul rii Moldovei" a cptat o larg rspndire, intrnd masiv i
pentru totdeauna n patrimoniul de valori culturale ale poporului romn.

Miron Costin (1633 - 1691)

Miron Costin, cronicar al Moldovei

Mare reprezentant al culturii romneti din secolul XVII. Miron Costin a
fost fiul hatmanului Iancu Costin i al Saftei din cunoscuta familie de boieri
a Moviletilor din Moldova, s-a nscut n 1633. Deja n 1634 Iancu Costin
cu ntreaga sa familie a fost nevoit s se refugieze n Polonia, salvndu-i
viaa de mnia turcilor. Aici ei au obinut cetenia (indigenatul) polonez i

includerea n leahta polonez. n timpul aflrii n Polonia, viitorul cronicar,

i face studiile la colegiul iezuit din oraul Bar. Ajuns la maturitate, Miron
Costin devine un om de o aleas cultur, un adevrat politolog, posednd n
aceeai msur limbile romn, polon, ucrainean, slav veche i latin. Se
ntoarce n patrie abia la nceputul anilor '50, unde n scurt vreme urc
virtiginos pe scara unor nalte dregtorii boiereti pn la cea de logoft, pe
care a ocupat-o din 1675 pn la sfritul anului 1683, cnd se retrage din
activitatea de stat.
ndeplinind multe funcii pe lng domnii moldoveni, M. Costin a fost
martor i n acelai timp participant la multe evenimente din istoria rii
Moldovei, pe care n mare parte le-a reflectat n cronica sa. n 1683, dup
nfrngerea oastei otomane, M. Costin, ca participant la asediul Vienei (n
tabra otoman) a fost fcut prizonier de ctre regele Poloniei Ian Sobieki,
care ns l-a miluit, punndu-i la dispoziie unul din castelele sale de lng
oraul Stryi, unde cronicarul a desfurat o activitate crturreasc timp de
aproape doi ani. Dup ce i s-a permis repatrierea, M. Costin nu a mai reuit
s capete ncrederea domnului Constantin Cantemir, tatl lui Dimitrie
Cantemir, care printr-o nvinuire nentemeiat l-a condamnat la moarte n
1691.
M. Costin a lsat posteritii o bogat motenire spiritual crturreasc.
Principala sa oper este "Letopiseul rii Moldovei de la Aron-Vod
ncoace de unde este prsit de Ureche , vornicul de ara de Jos, scos de
Miron Costin, vornicul de ara de Jos, n ora Ia, n anul de la zidirea lumii
7183, iar de la naterea mntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 mese
...dni". Letopiseul este mprit n 22 de capitole neintitulate, iar acestea n
paragrafe, numite "zaciale", i cuprinde o descriere desfurat a istoriei rii
ntre anii 1595-1661, ncheindu-se cu relatarea morii lui tefni vod
Lupu i nmormntarea sa. nzestrat cu o nalt miestrie de povestitor,
Miron Costin a rmas n primul rnd istoric, cutnd s-i ntemeieze opera
sa istoric pe o larg baz documentar. La elaborarea cronicii sale
crturarul a apelat pe larg la un ir de lucrri ale istoricilor transilvneni i
polonezi: L. Topeltin, "Despre originea i cderea transilvnenilor", P.
Piaseki "Cronica celor mai mai nsemnate evenimente din Europa (15681638)", A. Guagnini, "Descrierea Sarmaiei europene" etc. ncepnd cu
evenimentele din 1633, M. Costin apeleaz frecvent la amintirile i
impresiile proprii, letopiseul cptnd ntr-o msur oarecare un aspect de
memorii, mai cu seam cnd este vorba de domniile lui Vasile Lupu i
Gheorghe tefan.

O alt oper costinian este "Cronica Moldovei i a Munteniei", scris n

1677. n cteva mici capitole autorul descrie cuceririle romane n Dacia,
precum i un ir de vestigii ale culturii materiale ce atest dominaia roman
n Bazinul carpato-dunrean; prezint date convingtoare cu privire la
originea latino-romanic a limbii materne, se oprete succint la legenda
despre Drago, la credinele i superstiiile moldovenilor, niruie inuturile,
rurile i oraele rii Moldovei. n timpul prizonieratului n Polonia, M.
Costin scrie "Poiema polon" n versuri (limba polonez), n care proslvete
originea roman a poporului su, deplnge soarta grea a contemporanilor si
sub dominaie turcilor, exprimndu-i ncrederea c vor fi n stare s
izbndeasc n lupta pentru libertate cu ajutorul regelui polon.
n ultimii ani de via, Miron Costin a lucrat asupra unei alte opere de larg
rezonan i nalt inut tiinific, intitulat "De neamul moldovenilor, din
ce ar au ieit strmoii lor". Opera contst din 17 capitole, n care autorul
vorbete despre Imperiul Roman, despre Dacia i cucerirea acesteia de ctre
Traian, despre strmutarea populaiei romneti din Maramure n Moldova,
despre cetile moldovene, despre mbrcmintea, obiceiurile i datinile
moldovenilor etc. Scopul urmrit de autor const n a artta originea nobil
roman a poporului su, precum i originea comun latin a tuturor
romnilor, comunitatea limbii lor numit limba romn, care de asemenea
este de origine latin. Drept argumente, Miron Costin aduce nu numai
izvoare scrise, ci i mostre arheologice, epigrafice, numismatice i
etnografice.
Miron Costin a continuat cronologic nu numai letopiseul lui Grigore
Ureche, ci i unele dintre ideile de baz ale precursorului su. Dintre
acestea face parte i ideea originii romano-latine a comunitii i unitii
de neam a poporului su. Miron Costin a dezvoltat aceast concepie n
primul rnd n cunoscuta sa oper "De neamul moldovenilor, din ce ar
au ieit strmoii lor", scris prin anii 70-80 ai secolului XVII, precum
i dou lucrri mai mici de limb polonez: "Cronica rii Moldovei i
a Munteniei" i "Istoria n versuri polone despre Moldova i ara
Romneasc". Subiectul acestor din urm dou luri este acelai ca i n
lucrarea "De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor". Autorul
ncearc s-i edifice pe vecinii notri din partea de nord, polonezii, asupra
originii moldovenilor i a tuturor romnilor, indiferent de ara n care
locuiesc. Scopul principal pe care l-a urmrit Miron Costin n aceste lucrri,
dar mai cu seam n lucrarea monografic "De neamul moldovenilor, din ce
ar au ieit strmoii lor", era acela de a combate basna interpolatorului

Cronicii lui Grigore Ureche, Simion Dasclul, i de a arta originea

moldovenilor i tuturor romnilor din colonitii adui de mpratul Traian n
strvechea Dacie. Dup cum demonstreaz cu diverse argumente tiinifice
Miron Costin, chiar numele arat pe descendenii romnilor de astzi, adic
contemporani cu el; ei "nu i-au schimbat numele su, ce tot Romanus, apoi
cu vremea i dup ndelungate veacuri, romni pn azi i zic". Acest scop
este foarte clar formulat chiar n Predislovie: "nceputul rilor acestora i a
neamului moldovenescu i muntenescu, i ci sunt i n rile ungureti cu
acest nume i romni i pn astzi, de unde unti de ce seminie, de cnd i
cum au desclecat aceste pri de pmntu..." Pentru a ilustra cu ct mai
mult convingere concepia i viziunea lui Miron Costin referitor la aceat
problem, aducem cteva dintre cele mai reprezentative fragmente din
lucrarea "De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor" - "i
aa neamul acesta de carele scriem, al rilor acestora (enumrate i
caracterizate de Miron Constin mai sus: "Moldovei i rii Munteneti i
romnilor din Ardeal" - A.E.), numele vechiu i mai direptu iaste rumn,
adic rmlean, de la Roma.. tot acest nume au inut i in pn astdzi..".
"Mcar dar c i la istorii i la graiul i streinilor i nde sine cu vreme, cu
vacuri, cu primenele au i dobnditescu i alte numere, iar acela carile iaste
vechiu nume st ntemeiat i nrdcinat: rumn. Cum vedem c, mcar c
ne rspundem acum moldoveni, rar nu ntrebm: "tii moldovenete?", ce
"tii romnete?" pre limba latineasc... i aa iaste acestor ri i ri
noastre, Moldovei i rii Munteneti numile cel direptu de moie, iaste
rumn, cum s rspundu i acum toi aceia din rile ungureti lcuitori i
muntenii ara lor i scriu i rspundu n graiul: ara Romneasc"
"De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor" reprezint un
adevrat simbol al contiinei latine i al mndriei originii romane de neam a
poporului nostru. Spiritul i ideile din aceast oper au fost dezvoltate,
cptnd dimensiuni cu adevrat monumentale n operele lui Dimitrie
Cantemir i prin intemediul acestuia, n lucrrile crturarilor colii Ardelene
de la hotarul secolelor XVIII-XIX. Miron Costin este considerat n acelai
timp drept unul din ntemeietorii poeziei romneti din Moldova. Lui i
aparin asemenea opere poetice ca "Viaa lumii", "Stihuri de desclecatul
rii Moldovei", etc. Miron Costin prin ntreaga sa oper a adus o mare
contribuie la dezvoltarea culturii, istoriografiei, limbii, i literaturii
romneti. Majoritatea operelor sale au vzut lumina tiparului i la Chiinu.
Dintre acestea fac parte : "Letopiseul rii Moldovei", "De neamul

moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor", "Viaa lumii", etc, fiind

accesibile tuturor cititorilor
ION

NECULCE

(1672-1745)

Cronicar moldovean, un nume rasunator in literatura romana, s-a nascut in

Prigoreni,
langa
Targul
Frumos.
Ion Neculce a fost numit in 1691 in slujba de postelnic, apoi in cea de vataf
de aprozi, de mare aga, de vel spatar. Sub Dimitrie Cantemir a fost hatman al
Moldovei. Dupa lupta de la Stanilesti (1711), Neculce, impreuna cu alti
douazeci si trei de boieri credinciosi, a urmat pe domnitor in drumul acestuia
in Rusia. Revenit in Moldova, a dobandit importanta dreagatorie de vornic al
Tariide Sus; ultima slujba pe care a primit-o cronicarul a fost in 1741:
judecator
de
divan.
Ion Neculce a scris Letopisetul Tarii Moldovei, de la Dabija Voda pana la a
doua domnie a lui Constantin voda Mavrocordat tarziu, spre sfarsitul vietii,
dupa anul 1733. Letopisetul lui, continuare a cronicii ilustrului predecesor
Miron Costin, este o opera memorialistica, bazata in principal pe faptele
traite de autor. Observator atent al grelei stari in care se aflau tarile romane,
Neculce acuza dominatia otomana si pe fanarioti de relele ce apasau epoca.
Dragostea fata de pamantul romanesc, stors de bogatii fara mila de cei ce
erau datori sa vegheze asupra lui, l-au facut sa exprime cu mult patetism si
multa durere: Oh! Oh!, Oh! Saraca tara a Moldovei, ce narocire de stapani
c-acestia
ai
avut!
Ce
sorti
de
viata
t-au
cadzut!
Inaintea Letopisetului , cronicarul a asezat un numar de patruzeci si doua de
legende istorice, pe care le-a intitulat O sama de cuvinte, care nareaza
diferite intamplari din viata unor domnitori, mai cu seama din a lui Stefan
cel
Mare.
Opera lui Ion Neculce este deosebit de importanta in dezvoltarea literaturii
romanesti, o intreaga pleiada de scriitori ca Vasile Alecsandri, Dimitrie
Bolintineanu, Costache Negruzzi, George Cosbuc, Mihail Sadoveanu gasind
in
ea
bogate
subiecte
de
inspiratie.
Slabit de batranete, fostul hatmana al lui Dimitrie Cantemir a decedat la 73
ani, fiind ingropat pe pamantul Neculcestilor de la Prigoneni.

Ion NECULCE - biografie - (opera si scrierile)

Cronicar
Mama, Catrina, era fiica marelui boier Iordache Cantacuzino; tatal, om nou, se pare tot
grec de origine, moare de timpuriu.Familia, in urma unei incursiuni poloneze care
distrusese conacul, se refugiaza in Tara Romaneasca, la rudele cantacuzine, unde ramane
timp de patru ani. intors in Moldova, NECULCE se afla rareori in primul plan al vietii
politice; exceptie fac domniile lui Antioh si Dimitrie Cantemir, a caror ruda devenise
prin casatoria cu nepoata lor de sora. Hatman in timpul celui din urma, este nevoit sa
pribegeasca in Rusia dupa lupta de la Stanilesti (1711). Prudent, se intoarce in tara abia
dupa noua ani - doi petrecuti in Rusia si sapte in Polonia- si numai cu firman de iertare de
la Poarta. Repus in drepturi, va ocupa, pana la sfarsitul vietii, diverse dregatorii, si,
aproximativ din 1733, incepe sa-si scrie cronica, Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija
Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat. Opera mai mult de
memorialist, Letopisetul este precedat de 42 de legende istorice (O sama de cuvinte),
reprezentand prima culegere de folclor romaneasca. Bucurandu-se de o larga circulatie si
fiind un permanent izvor de inspiratie pentru scriitori, legendele au consolidat faima lui
NECULCE Dar cronica, in intregul ei, prin exceptionalul talent de povestitor al autorului,
ramane o opera de seama a literaturii romane si, prin caracterul firesc, popular, al
discursului, o piatra de temelie pentru formarea lb. noastre literare.Trecand de la
prelucrarea de documente si marturii orale la memorii si apoi chiar la jurnalul direct,
Letopisetul lui NECULCE este strain oricarei incercari persuasive. Daca ilustrul
predecesor, Miron Costin, a dorit sa impuna posteritatii propria imagine, structurand in
cronica sa o personalitate nu totdeauna fidela realitatii, aceasta nobila duplicitate lipseste
cu desavarsire talentatului sau urmas, iar legenda bunului batran", a sfatosului intelept",
pe buna dreptate azi spulberata, nu se datoreaza intentiilor mistificatoare ale lui N., ci
relei lecturi a inaintasilor. Nici o clipa cronicarul nu vrea sa se arate mai bun decat este,
nici o clipa ispita moralizarii nu-1 tulbura; invocarea dreptatii divine ramane un gest pur
mecanic in slujba rafuielilor personale. De fapt, candid, insusi ni se marturiseste ca un om
al timpului sau: ca di vremi ca cei mari, stapanii nostri, imbla amagindu-sa unul pi altul
pentru lacomie si cinstea acestii lumi si calca pravilile si legaturile cu giuramantul celi
adevarate, dar noi cesti mici, vadzand pi cei mari, cum li vom tine, sau cum ne va da
Dumnadzau bine sau spori sau bisug ?" Dragostea de tara a cronicarului nu trebuie pusa
la indoiala: fara a fi teoretizata, ea se manifesta mai ales prin solidaritatea pe care i-o
ghicim cu destinu-i oricat de zbuciumat, prin transformarea pamantului ei intr-un centru
al lumii in jurul caruia se invarte mapamondul. La fel, nu dorinta fatarnica de a aparea
democrat" in fata posteritatii il mana pe NECULCE sa planga prostimea", caci ori de
cate ori are prilejul el isi apara in mod deschis interesele de clasa. Dar structurala sa lipsa

de prejudecati, vremurile neiertatoare care, sub permanenta amenintare a mortii, mineaza

din adanc conventiile sociale, interesul egal raspandit de ochiul sau de scriitor asupra a
tot ce inseamna viata il fac ca, atunci cand razboaiele, molimele, foametea se lasa peste
Moldova, sa ne vorbeasca sincer indurerat de bietii oameni", de suferinta umana, una si
aceeasi pentru toti. La randul lor, vaicarelile" nu sunt stereotipiile unui batran siret, ci
fatise, zgomotoase izbucniri de indignare. Caci Letopisetul, daca nu construieste pentru
noi o personalitate, prin fiecare pagina ne dezvaluie un temperament. NECULCE este
prapastios, sensibil, temator; furia si revolta, repede aprinse, curg odata cu cerneala pe
paginile cronicii. De altfel, pamfletul este la mare cinste, expresie a starii psihice aproape
permanente a scriitorului, care nu incearca nici un moment sa se disimuleze: rautatile"
lui NECULCE sunt expuse la vedere, savurate pe indelete. Iata cum talmaceste el
omagiul pe care un vizir turc il aduce dusmanului sau exceptional de viteaz: Si iesind
acel ghenarel neamt den cetate, l-au imbracatu vizirul cu caftan si cu mari cinste l-au
slobodzit, de s-au dus la tabara ce mari nemteasca, cu dobi si cu surle dem-preuna cu tot
oamenii lui, dzicandu-i vizirului: Aferim, sluga buna si credincioasa! Macar di s-ar afla
om harnic si drept ca tine si la imparatia noastra! Cu putine oasti sa stai sa te bati cu atata
puteri atata vreme! Si dupa ce-au marsu la nemti, inca mai mari cinste au dobandit. Dzic
unii sa hie dat vizirul bani sa s-inchine si sa hie fost cu stirea imparatului nemtesc, si
vizirul inca sa-s faca obraz despre imparatul turcescu. Ca tabara ce mare nemteasca si de
intre niste balti la loc tari iar turcii nu cutedza sa marga la dansii, si nemtii asisdere nu
cutedza". Prin naivitatea sa, mecanismul imediat al insinuarii, ajuns pana la urma tic, isi
pierde virulenta devenind aproape amuzant. De altfel tot Letopisetul apare ca o nesfarsita
insiruire de zvonuri, de vorbe strecurate la ureche, pe care pana cronicarului abia mai
pridideste sa le noteze. Tonul este mereu cartitor". Dar ceea ce il intereseaza indeosebi
pe cronicar este nota de senzational. Tot ce iese din comun, toate brustele rasturnari de
situatie, il atrag, si el pare incapabil sa li se impotriveasca. Realitatea, ne spune mereu N.,
nu este doar ceea ce pare sa fie, ci fiecare fapt are in spatele sau un ce misterios, o a doua
fata, expresiva si dramatica, si mai ales ea merita interesul nostru. Zic unii" este umbra
de poveste a fiecarui eveniment. Atuncie, pe acie vreme, era un ficior de mazil, de-1
chema Davidel. Slujisa in Tara Lesasca, de agiunsesa rohmistru, si era la cinste mare. Ave
ceteala, pravila mare, si nu stiu ce i se pare lui, ca imbla pentru domnia Moldovei. Intaiu
au scris la nemti, de inchina tara, apoi au fugit de la Iesi in Camenita. Din Camenita s-au
dus cu carti la hanul s-au dzis catra hanul ca, de i-a da oaste sa marga cu dansul, s-a
inchina: cata tara si cetati a Moldovei au luat lesii, toate s-or inchina la dansul. S-au
marsu hanul singur cu dansul de au pradat in Tara Lesasca, si nemic den cate au dzis n-au
fostu. Ce margand si hanul cu-mparatia la oaste la Varadin, au marsu si el. S-au grait
hanul vizirului, si era numai sa-1 puie domnu in Moldova. Numai, prindzand de veste
Dumitrasco beizadeao, au spus vizirului ca acela-i un om nebun, nu este de domnie. S-ase
au lipsit de n-au luat domnia cat s-ar rumpe un par". Dar aceste rezolvari ale ultimului
moment, cat s-ar rumpe un par", tin de melodrama. Ea domina mai ales inceputul
cronicii si NECULCE are o arta neintrecuta in a pune in valoare situatiile
induiosatoare". O melodrama de cea mai buna calitate este scena uciderii lui Miron
Costin. Insinuarile uneltitorilor, varsta inaintata a domnului care de numai cat ii sosasa
ceasul si lui", momentul de doua ori tragic din viata cronicarului, - atunce-i murisa si
giupaneasa" nevinovatia lui, care-1 face sa spere inutil in izbanda dreptatii, cruzimea
gratuita a executorului - si mult s-au rugat lui Macreiu sa-1 duca pana la Iesi, iar

Macreiu, ca un om rau si de nimic, nu i-au fostu mila de sufletul stapanu-sau si s-au

grabit de l-au omorat, ca de l-ar hi dus in Iasi, poate s-ar hi indreptat si n-ar hi perit" -,
toate sunt cu abilitate scoase in evidenta, prudent dozate, si-1 simtim pe NECULCE la fel
de induiosat ca si cititorul. Chiar si aceste sumare consideratii de pana acum sunt
suficiente pentru a ne da seama ca interesul cronicii lui NECULCE este in primul rand
cel literar. Cu totul altfel decat la Miron Costin sau Can-temir, din paginile ei nu auzim
niciodata ridicandu-se glasul istoricului sau al ganditorului; NECULCE nu are pretentii
de carturar, nu-1 obsedeaza originea neamului si trece usor peste enuntarea ei; mai mult,
desi toate datele pe care ni le da sunt in marea lor majoritate exacte, NECULCE nu este
interesat de marturia pe care trebuie s-o lase, de adevarul pe care trebuie sa-1 transmita.
Pateticul crede, cititorule", al lui Miron Costin, se transforma in seninul cine va ceti si
le va crede, bine va fi, iara cine nu le va crede, iara va fi bine; cine pre cum ii va fi voia,
asa va face". Caci pentru NECULCE nu adevarul este ultima realitate, ci povestea: acesta
este motivul, cauza fundamentala a existentei cronicii sale. In mod vadit cronicarului ii
place sa scrie. Inevitabil eterogena prin continut, nesustinuta de o vointa formatoare,
cronica se arata totusi inchegata si structurata. Unitatea de ton o da duhul mereu
povestitor. Scrisul curge fara pauze, fara timp de respiratie, fara plictiseli; sub pana lui
NECULCE totul se transforma in poveste: intamplari vazute sau inchipuite, uneltirile de
la Poarta, fiscalitatea timpului, politica internationala. Niciodata interesul nostru nu
adoarme, fiindca orice eveniment oricat de abstract, oricat de indepartat, coboara in
ograda" noastra, trezeste mania sau mila noastra. Cronicarul este o Seherezada si
Letopisetul sau o alta O mie si una de nopti. Fiecare domnie este un basm si, ca orice
basm, el este stereotip: amestecaturi" la Poarta, mita, alegere, uneltirile boierilor din
tabara adversa, mazilire - si jocul se reia neschimbat. Savoarea se afla insa in variatiile pe
aceeasi tema, in chipul neasteptat prin care se manifesta schema prestabilita. Dar aceasta
orologerie nu are menirea de a masura timpul abstract al istoriei, ci o durata subiectiva, si
tocmai acest fapt da o structura complexa cronicii, o evolutie semnificativa naratiunii.
Timpul netrait de martor, timpul pastrat in memoria colectiva se strange in legenda; la
origine - era de aur a lui Stefan cel Mare. incet, apoi, vremea se deruleaza intrand in
istorie. Totusi intamplarile, oricat de cumplite, pamfletele, oricat de virulente, isi
pastreaza haina de basm. Este de fapt o sarbatoare a placerii de a povesti, si aici anecdota,
portretul pitoresc, amanuntul colorat se succed fara intrerupere. Dar scurgerea vremii este
distructiva, si feeria pierde tot mai mult din importanta (fara a muri vreodata) pentru ca
evenimentul trait sa intre pe primul plan. Se intampla acum un fenomen unic in literatura
noastra veche". Paginile cronicii se transforma intr-un roman de cea mai pura factura
moderna. Timpul subiectiv se dilata, isi pierde autonomia, durata sa fiind impusa acum de
intensitatea trairii. Si personajul principal al acestui timp, intruchipat de Dimitrie
Cantemir, va fi unul de structura moderna, o personalitate care se construieste sub ochii
nostri, dar care, totusi, nu ni se dezvaluie niciodata. Credincios lui insusi, NECULCE nu
aplica scheme prestabilite, nu abstractizeaza nici acum, ci se multumeste sa constate ca
eroul sau isi schimba chipul dupa unghiul din care este privit. Aceasta moderna
pulverizare" are darul de a lasa o impresie de viata de neuitat. La inceput personaj de
planul doi, urmarit la Poarta, in rivalitatea sa cu Brancoveanu, Cantemir acapareaza pana
la urma scena intreaga. El apare mai intai ca un fermecator conviv, si -basm autentic obtine o coroana prin maiestria-i de cantaret: Atunce era un turcu, de-1 chema Smailefendi, si era om de casa imparatului, din cei dinlontru. Si era si capichihaia hanului si

ave bun prietesug acel turcu cu Dumitrasco beizade, fiiul lui Cantemir-voda. Ca merge de
multe ori turcul la gazda lui Dumitrasco-voda, si-1 cinstie beizade (ca poate fi be si vin)
si-i dzice beizade in tambura. Ca asa stie a dzice bine in tambura, ca nici un tarigradean
nu pute dzice ca dansul. Si-i era foarte dragu acelui turcu". Dar iata, imaginea anterioara
arata altfel, si NECULCE se grabeste sa o cheme din memorie, sa o suprapuna peste cea
de acum. Mirarile si indoielile cronicarului ni se transmit, si Dumitrasco-Voda ne apare ca
o personalitate deconcertanta, paradoxala, nu lipsita de mister: Ca era atunce
nerabdatoriu si manios, zlobiv la betie, si-i iesisa numele de omu rau. Iar acmu, viind cu
domnia, nu stiu sa-si piarda numele cel rau: au doar mai la varsta venisa, au doar
chivarnisisa viiata lui, unde nu era pace? Ca ase sa arata de bun si de bland! Tuturor use
deschisa si nemaretu, de vorovie cu toti copiii." Dupa cateva pagini urmeaza alta succinta
caracterizare, de mare subtilitate: Cantemir este invatat", dar intelept"; nu este lacom de
bani, ci de faima: Era omu invatat. Numai la giudecati nu pre pute lua sama bine, poate
fi-traind mult la Tari-grad in strainatate. Lacomie nu ave mare, lucrurile lui poftie sa fie
laudate." In mod vadit NECULCE admira sincer hotararile si actiunile domnului sau:
abilitatea sa diplomatica, mai ales, intr-un veac al tuturor vicleniilor, ii reclama intreaga
pretuire: si vadzand ca atunce trage toata crestinatatea bucuria si nadejdea crestinilor,
adeca moscalilor, au inceput si el a sa ajunge cu crestinii si a-i instiinta de la Poarta. Si
ase cu mestesug au scris la Poarta, ca sa-i de voie sa faca a sa agiunge cu moscalii si ce-ar
vide si-ar intelege, de toate sa faca stire Portii. Deci veziriul, gandind ca va hi drept Portii
datu-i-au si ace voie." Dar nu evo utia domnului il intereseaza pe N., ci reactiile omului
Cantemir, si pe acestea le poate urmari in confruntarea cu evenimentele neobisnuite pe
care vremurile primejdioase i le scoteau cu darnicie in cale. intamplarea nocturna cu
pasa Tighinei", plina de romantism, este un exemplu de miraculoasa conciziune, caci
intr-o singura pagina se gaseste materia densa a unei nuvele. 30 de turci, sub comanda
unui aga, se indreapta spre Iasi, pentru a ridica si a pune la adapost de armatele rusesti pe
turcii balgii". Crezand ca ii soseste mazilirea, Cantemir actioneaza temerar, ca un om al
hotararilor repezi: Si indata au si trimis de au facut spaima in targu, sa se pazeasca cum
ca vine un podghez moschicesc sa loveasca targul. Deci s-au facut mare spaima noaptea
in balgii si in tot targul, si fugie care cum pute, de s-au implut toata tara de spaima. Si sau pornit si doamna la Cetatuie, iar voda au incalecat de au purces inaintea acelui aga cu
30 de turci: de a vede ca or sa-1 mazileasca, sa-i taie pre toti. Deci margandu si aflan-du-i
dormind pre campu dencolo de Aron-voda, au navalit de i-au prinsu pre toti si au inceput
a-i lega. Atunce au gasit la aga si cartile pasii ce scrie sa ridice pe balgii sa-i duca la
Tighine, iar nu de mazilie. Deci cetind Dumitrasco-voda cartile, fiind luna, s-au cait ce-au
facut si, poroncind sa-i sloboadza si sa li de inapoi ce le-ar fi luat, au si inceput a-i
mustra, cu ce treaba man ei pre campu noaptea, la o vreme ca aceasta, fiind lucru de
nepace, si nu i-au facut lui stire. Si el s-au gandit ca este podghiaz moschicescu."
Urmeaza o inscenare abila, in care domnul Moldovei isi arata latura aventuroasa a firii
sale, capacitatea de a se strecura din situatiile aparent fara iesire: Iar Dumitrasco-voda sau zabovit toata noaptea, facandu-s-a cerca podghiaz, si a doua zi iar au venit la Iesi. Deci
atunce, la prinsoarea acelor turci, s-au tamplat de-au perit unu turcu de moldoveni. Deci
voda au statut cu acel aga de au impacat lucrul pentru acel turcu si pentru acele ce dzice
turcii ca le mai lipsascu, atunce noap-ta, cand i-au prinsu. Si i-au datu acelui aga
Dumitrasco-voda o mie de lei, dzicand si turcul aga ca a lui vina este, caci au mas pre
campu". Imaginea continua sa se imbogateasca. Destinul planeaza asupra acestei

existente. Este poate singura data cand in paginile cronicii rasuna o nota tragica: Tara sa
bejenisa dintr-ace spaima ce sa facusa. Boierimea mai toti fugisa de pre langa dansul, de-i
lasasa singur, socotind unii ca sa va mazili din pricina turcilor. Altii socotie ca or vini
moscalii si or luoa tara, si n-a mai fi Dumitrasco-voda domnu stapan. Bucatele se
scumpisain Iasi, ca nu aduce nime de nici o parte, fiind bejenii. Zlotasii fugie cu banii si
la visterie nu aduce, in nedejdea moscalilor. Slujitorii numai ce ramasese vro cinci, sese
steaguri de lefecii si siimenii din curte. Iara alti slujitori de tara, cine cum putusa, sa
dusese si nu mai vinie nice la o slujba. Si feluri de feluri de spaime imbla". Aceasta
personalitate complexa se afla in fata unei rascruci, daca nu a istoriei, in tot cazul a
propriei existente. Si NECULCE este magistral in sugerarea dificultatii optiunii. Cateva
cuvinte sunt suficiente pentru a ne da proportia zbuciumului domnului parasit de sfetnici
si dregatori. La sfatul cronicarului de a urma indicatiile Portii inca cu manie mi-au
raspunsu, dzicand ca voi toti va chivernisiti, ca sa ramaneti la crestini, si numai eu
singur pentru voi sa ramaiu la pagani; ca v-am vadzut eu credinta ca ati fugit toti, si eu
am ramas singur; pentru tara, n-or prada-o tatarii, ca moscalii acmu sosescu, si eu stiu pre
bine ca n-or bate turcii pre moscali. Deci vazand si eu ca mi-au raspunsu ase cu scarba,
m-am temut a mai raspunde, sa nu cumva cad in vreo primejdie a vietii". Este autentic
raspunsul lui Cantemir sau doar o inventie tarzie a cronicarului, pentru a se disculpa pe
sine? Din punct de vedere al desfasurarii naratiunii acest lucru nu are importanta, atat de
logic, de firesc se prinde in ordinea evenimentelor. Romanul" urmeaza mai departe,
imbogatit cu alti eroi, cu scene de gen, cu evenimente dramatice, si din nou eroul isi arata
alt chip, venit si el sa se alature mozaicului deja inchegat. in timpul luptei de la Stanilesti
plange si intreba in toata oastea, cine sa va afla un voinic sa iasa pe furis, sa se sloboada
la Iesi, sa de stire doamnei sa fuga". Si iata-1 pe abilul, prudentul diplomat transformat
intr-un aventurier cu porniri de adolescent, visand sa se deghizeze si, romantic, sa
strabata o intreaga armata pentru a-si salva doamna: Apoi Dumitrasco-voda, vadzand ca
nu gaseste nimeni sa ispite el singur sa marga si cu Braha, capitan de darabani. Si-si
gasisa si cealmale si haine turcesti sa s-imbrace, sa iasa noaptea din obuz, sa intre in
oastea turceasca, ca doar ar pute strabate la Iesi la doamna, sa o iei si sa fuga." Cu un
sigur instinct, NECULCE nu va dezlega nici pana la sfarsit taina personajului sau. in final
il vedem pe Cantemir din nou schimbat, un alt chip vine si se adauga, fara a anula pe
celelalte: Ca i se schimbasa hirea intr-altu chipu, nu precum era domn in Moldova, ca
precum era mai nainte, tanar, pre cand era beizade in dzilele fratane-sau, lui Antiohievoda, inca si mai rau si iute la betie. Sa scarbie, si usa ii era inchisa, si nu lasa pre
moldoveni nicaiuri din targu sa iasa afara, fara ocazul lui." Personalitate captivanta si
misterioasa, Dumitrasco-voda se departeaza tot mai mult, pierdut de ochiul cronicarului
in ceata timpului si a departarii. Dar aceasta drama se profileaza pe fondul luptei de la
Stanilesti, a carei evocare este capodopera cronicii si o pagina de neegalat a literaturii
noastre. NECULCE isi dezvaluie aici intreaga masura a talentului sau. Toate mijloacele
vizuale si auditive sunt puse in slujba recrearii vietii; desfasurarea epica are un ritm
propriu, bine marcat, impresionant: Si indata s-au si ridicat cu obuzul de acole, de langa
Casele Banului, si au purcesu in sus prin intuneric, de nu sa vede mana.
Si au marsu toata noaptea, si pan-in dzuo au agiunsu la Stanilesti, supt deal. Iar de
focurile turcilor si a tatarilor era cuprinsa costisa pana pre suptu padure, tot campul acela,
pana in Husi. Iar turcii si tatarii de la focu audzie hreamatul obuzului, si nemica nu sa

clintie, ca cum ar fi niste morti in revarsatul zorilor." S-a remarcat puterea de inregistrare
si de memorare a cronicarului.Este de fapt o mare putere de retraire. Sub ochii nostri se
desfasoara toata inceata inaintare, de fiara monstruoasa, a obuzului moschicesc".
Moscalii la turci niciodata navala nu mai da, ce tot turcii da navala la moscali, pana isi
istovie focul, si apoi iar sa da inapoi, iar moscalii tot catinel dupa dansii. Si sa largisa
sireagurile cele de moscali, in lature, cat alergai cu calul; atata sa largisa moscalii de la
carale lor. Iar cand au fost marti dimineata, turcii s-au stransu toti departe, si acolo s-au
facut meteredzu si si-au asadzat toate puscile. Si au inceput a bate pre vrasmas, cat
intunecasa lumea, de nu sa vede omu cu om, si sa vede numai para cum iesie din pusci.
Ca cum ar arde unu stuhu mare, trestie, pe niste vant mare, ase sa vede focul iesind din
pusci." S-a remarcat si marea modernitate a descrierii bataliei, pulverizata in nenumarate
actiuni aparent incoerente, vazute mereu dinauntru, din punctul de vedere al ostasului
simplu. Ca nu memoria este cea care are rolul principal ne-o dovedeste faptul ca pana la
sfarsitul cronicii vom mai intalni descrieri de conflicte armate, unele la care NECULCE
nu a participat. Dar chiar imaginate, maiestria narativa ramane aceeasi: Mai pre urma
iarasi s-au radicat turcii cu navala asupra cetatii, vadzand ca au iesit o sama de moscali
din cetate. Si s-au si pornit turcii asupra moscalilor sa-i ie in unghi, iar moscalii s-au facut
a fugi asupra vasilor si au lasat poarta cetatii deschisa. Iar turcii, cum au vadzut poarta
cetatii deschisa, au lasat pre moscali de-a-i mai gonire s-au si inceput a intra in cetate. Si
i-au lasat de-au intrat vo 4000-5000 si au slobodzit portile cetatii di i-au inchis. Si ase
moscalii den cetate, fiind supus, au si-nceput a le da foc si din frunte si din coada, si den
dos a le da bombi, pan-i-au potolit pre toti. Da sa de inapoi, portile cetatii era inchisa. Si
cati n-au perit, i-au luat pre toti de grumadzi. Iar turcii cei ce ramases-afara, de n-apucasa intra in cetate, i-au si aruncam lagumul. Atunce moscalii cei de afara, ce sa facus-a fugi,
spre vasa, s-au si-ntorsu inapoi intr-insii a-i omori cati scapasa de lagum. Asijdere si
moscalii di pre apa au prins a-i improsca cari s-apucas-a sa lipi de zidul cetatii, ca nu pute
sa sa mistuiasca nici intr-o parte. S-au inceput moscalii a-i bate si di pe apa, cat i-au
potolit, ca la 30 000 - 40 000 de turci". Neintrecut ramane mai ales NECULCE in
surprinderea maselor de oameni, de fapt multimea este eroul principal al cronicii.
Domnii, boierii vin si dispar impinsi de roata istoriei, multimea este insa mereu prezenta,
agitata, nelinistita. Timpul, in drumul sau coborator, aduce asupra ei nenumarate
suferinte: domni si boieri hrapareti, foamete si molime - tara e transformata intr-un camp
de bataie, jefuita pe rand de amandoua taberele in conflict, intr-un drum de trecere a
tuturor trupelor Europei. Oamenii bejenesc in cautarea unui colt in care se poate vietui:
Totu intru acestas an era multi oameni den Tara Romaneasca si den Moldova stransi la
Milcov. Si candu era nevoi dincoace, ei fugie dincolo la munteni, iar cand era nevoi
dincolo la munteni, ei trece dincoace. Tot ase imbla, cu viclesug." Mai ales spre sfarsitul
cronicii, tonul amar se accentueaza, umbrind, puterea basmului, dar niciodata nu reuseste
sa predomine. Si este de mirare cum, dupa lectura, ceea ce ramane este un sentiment de
plenitudine, de robustete si nu de sumbru pesimism. Pentru ca in Letopiset atrocitatile,
grozaviile, tradarile marsave si calamitatile de tot felul sunt insirate ca margelele pe ata.
Si totusi, este suficient un moment de ragaz, cativa ani de pace, pentru ca tara sa
infloreasca, pamantul sa se umple de oameni si de roade. Este o putere, o vitalitate
neostenita in aceasta umanitate pe care privirea lui NECULCE o imbratiseaza fara
incetare. Si recunoastem astfel in opera sa - cronica a tarii si nu a domnilor - o sora
geamana a picturii lui Pieter Brueghel. Si aici pamantul misuna de oameni, nu de o

multime amorfa, fiara cu o mie de guri, ci de oameni, fiecare cu propria-i individualitate,

dar toti la un loc un musuroi in agitatie neintrerupta; si aici se intind ospete, se merge la
vanatoare si la cosit, in timp ce corbul negru al mortii pandeste implacabil; mai ales, si
aici Icar se prabuseste in mare fara ca nimic sa se schimbe din mersul lumii, caci taranul
hotarat, isi trage mai departe brazda lui - si te intrebi fara voie, care din cele doua gesturi
cere mai mult eroism. S-a observat in cronica lui NECULCE lipsa marilor sentimente.
Dar nu in triumful vitalitatii de neinfrant se afla sublimul celei mai remarcabile lectii ale
sale ? Viata merge inainte, si, prin suferinta si moarte, tot ea este cea care se manifesta,
care se impune: aceasta este filosofia lui NECULCE Carturari, Miron Costin si Dimitrie
Cantemir cauta sa demonstreze, sa-si expuna gandul, de aceea ei sunt mai usor de
descifrat. NECULCE insa nu vrea sa demonstreze nimic, el se multumeste sa aduca viata
in paginile cronicii sale, si in felul acesta ea este, paradoxal mai profunda", caci misterul
existentei si al povestii" se pastreaza intreg. Marii naratori de mai tarziu au urmat acest
drum in mod constient. NECULCE a fost manat doar de instinct. Efectul nu este insa mai
putin puternic. Ni-1 putem inchipui pe cronicarul nostru admirand fantasticele calendare
pictate pe peretii manastirilor din Bucovina, in care fiecare zi a anului este consacrata
unei suferinte, unei atrocitati. Dar ce bucurie a picturii, a culorii, a povestirii peste aceste
cortegii ale mortii, care celebreaza viata!

Manastirea GALATA

Hram: nlarea Domnului (la 40 de zile dup Sf. Pati)

Adresa: str. Mnstirii nr. 4 Iai

Manastirea Galata, mrturie a multor secole de istorie i spiritualitate

ortodox, strjuiete oraul Iai ca o rugciune nflcrat a dreptei credine
i ca un remarcabil monument de cultur romneasc.
Ctitorul ei, Domnul Petru chiopul, i d numele dup cartierul sinonim din
Constantinopol unde rezidau domnii moldoveni atunci cnd mergeau la
Poart s primeasc firmanul de domnie.
naintea acestei mnstiri Petru chiopul mai zidise una, "Galata din vale",
terminat, probabil, n anul 1579, care s-a drmat la puin timp dup
terminare, datorit aezrii pe un teren neprielnic.

Catapeteasma bisericii "nlarea Domnului"Singura cldire a Mnstirii

Galata care se pstreaz n forma ei original este biserica, cu hramul
"nlarea Domnului", sfinit n anul 1584.
nconjurat de un zid puternic, cu un turn-clopotni impuntor, biserica
Manastirii Galata este o excepional realizare arhitectonic, novatoare
pentru acea perioad, rod al sintezei ntre elementele tradiionale
moldoveneti, care domin, i influene de factur bizantino-muntean.
Astfel, acestei biserici i sunt caracteristice elemente arhitectonice care nu se
mai ntlnesc n Moldova pn atunci: nlocuirea peretelui dintre gropni i
naos cu trei arcade susinute de coloane, apariia turlei secundare peste
pronaos, brul median care mparte faada n dou pri egale, iluminarea
absidelor cu trei ferestre .a. Biserica Manastirii Galata a servit apoi ca
model bisericii Aroneanu (1594), Mnstirii Dragomirna (1608-1609),
Mnstirii

Trei

Ierarhi

(1639).

Pictura original a bisericii nu se mai pstreaz, fiind distrus, odat cu

catapeteasma i alte obiecte bisericeti, de incendiul din 1762. Pn la noi au
ajuns doar cteva fragmente de fresc, unul din cele mai importante fiind
tabloul votiv.
Paul de Alep admir pictura al fresco, remarcnd n special portretele lui
Petru chiopul, al soiei i cel al fiicei Domnitorului. Tronul Domnesc era
aurit i avea deasupra o cupol cu cruce i vulturul bicefal. Sfnta Mas era
acoperit cu un baldachin de lemn sprijinit pe colonete decorate cu flori de
crin, frunze i alte sculpturi aurite. naintea altarului ardeau lumnri.
Pelerinul antiohian menioneaz cele patru sfenice sculptate n lemn aurit i
stranele din abside.
Fragmentele de fresc descoperite cu prilejul restaurrii bisericii au dovedit
c la repictarea locaului, n secolul al XIX-lea, zugravii au ncercat s imite
pictura iniial, fr ns a reui s o i egaleze calitativ. La fel au stat
lucrurile i n ceea ce privete pictura din paraclisul "Sf. Ap. Iacov", ctitorit
de Petru chiopul n casa domneasc zidit alturi de biseric. Modul n care
a fost aezat acest paraclis, n aa fel nct Domnitorul, aflat n sala alturat,
s poat asculta sfintele slujbe, vdete, nc o dat, evlavia ctitorului

Manastirii Galata. Restaurat, paraclisul este i astzi loc de rugciune i

reculegere pentru pelerini.
Odat cu fondarea bisericii "nlarea Domnului", Petru chiopul a mai zidit
i casa domneasc, unde se retrgea adesea. Ulterior, aceast cas a cunoscut
diverse modificri arhitectonice (n sec. al XVIII-lea, de pild, i s-a adugat
etajul). Ceea ce se mai pstreaz din vechea cldire este structura parterului
i pivnia. Restaurat, casa domneasc adpostete astzi, pe lng paraclisul
"Sf. Ap. Iacov", i muzeul mnstirii, unde pot fi admirate exponate de o
deosebit frumusee i valoare artistic. Aici pelerinul poate admira i
celebrul "rou de Galata", ntr-un fragment din vechea fresc a mnstirii. n
incint se mai pstreaz clopotul druit de Petru chiopul bisericii "Galata
din vale".
La origine, biserica mnstirii Galata a avut fresce exterioare care au fost
ruinate de timp. De-a lungul anilor viaa de rugciune a Galatei s-a mpletit
cu numeroase activiti gospodreti. n a doua jumtate a veacului al XVIIlea, tria la Galata un foarte talentat clugr, Gherasim, care a lucrat ntre
altele, diferite veminte i poale de icoane, comandate de ctitorii unor
mnstiri din ara Romneasc.
n anul 1865, aici a funcionat o coal de sericicultur, condus de M.
Viltimescu.
Lucrrile de restaurare din anii '70 au scos la iveal morminte domneti
(Despina i Vlad, doi copii ai lui Petru chiopul i Maria Amirali, soia
voievodului).
Restaurarea a dat ansamblului monastic o unitate compoziional i stilistic.
Astfel, robusteea bisericii este compensat de zvelteea turlelor, stabilitatea
cubic a palatului domnesc i verticalitatea turnului clopotniei.
Atelierul de croitorie bisericeascDup 1990, cu binecuvntarea I.P.S.
Daniel, Mitropolitul Moldovei i Bucovinei, Galata a devenit mnstire de
clugrie.
Maicile i surorile de aici se ocup cu confecionarea vemintelor liturgice i
cu arta broderiei. Atelierul de croitorie bisericeasc de la Galata este apreciat
nu numai n Iai, ci n toat Moldova

Manastirea GOLIA

Manastirea Golia se afl pe strada Cuza-Vod din Iai.

Ioan Golia, ctitorul mnstirii care i poart numele, a fost mare logoft la
curtea domnitorilor Ioan Vod cel Viteaz i Petru chiopul (n secolul al
XVI-lea).
Prima atestare a acestui complex monastic dateaz din 1564. Manastirea
Golia va fi refcut substanial n timpul lui Ieremia movil i mai ales n
timpul lui Vasile Lupu care a rezidit din temelii biserica manastirii ce poart
hramul "nlarea Domnului".
Lucrrile de construcie ale bisericii manastirii Golia s-au ncheiat pe la
1660, n vremea domnitorului tefni Lupu.
n secolul al XVII-lea au fost ridicate i zidurile incintei de aproximativ
1,5m precum i turnurile de aprare. Cel mai nalt dintre ele, Turnul Goliei,
are 30 m nlime fiind de form ptrat cu latura de 5,5 m.
Cel mai impresionant edifiu al manastirii Golia este desigur, biserica, nalt
de 30 m, construit n stilul caracteristic epocii de fast i prosperitate
a voievodului Vasile Lupu. Prin dimensiuni, este cea mai mare cldire
ridicat pn la mijlocul secolului al XVII-lea n Moldova.

plan dreptunghiular
abside false integrate n perei

In interior, biserica Manastirii Golia este compartimentat n:

pridvor
pronaos
gropni

naos
altar

Iniial a avut trei turle, ns dup incendiul din 1686, cauzat de atacul
polonezilor condui de Ian Sobieski, acoperiul a fost refcut, astfel c n
prezent pot fi vzute patrru turle, diferite ca nlime.
Faadele sunt acoperite cu piatr fuit, dup moda Renaterii trzii i a
barocului iar n interior sistemul de boli prezint influene ruseti.

Manastirea CETATUIA

Ctitorul Manastirii Cetatuia este Domnul Gheorghe Duca. Zidirea s-a

inceput
in
anul
1669
si
s-a
finalizat
in
1672.
Biserica Cetatuia a fost inconjurata de la inceput de ziduri inalte de piatra, cu
metereze si drum de straja, turn de intrare si turnuri de colt. In incinta
manastirii s-au mai construit chilii, baie, bucatarie, pivnite si staretie cu
trapeza.
Unicitatea Cetatuiei consta in aceea ca aici s-a pastrat intregul ansamblu de
arhitectura monasticaPe latura sudica a incintei se afla cladirea cu sala gotica
"Anastasia
Doamna".
Un loc aparte il ocupa palatul rezervat gazduirii domnului, cladire fortificata,
specifica sec. al XVII-lea. Bucataria (cuhnea) sau, dupa unele opinii, baia
turceasca, este singura constructie de acest fel care ni s-a pastrat intr-un
ansamblu
manastiresc.
Turnul clopotnita si masivitatea zidurilor dovedesc ca manastirea a fost
gandita si ca loc de refugiu si rezistenta armata, in caz de nevoie, fiind cu
adevarat o "cetatuie".Biserica manastirii este o biserica specifica arhitecturii
religioase din Moldova secolului al XVII-lea, fiind totusi o sinteza originala
a unor elemente arhitectonice disparate.Epocile de slujire si cultura ale
Cetatuii sunt bine reflectate in Muzeul manastirii, care poate fi vizitat de
pelerini.
O superba panorama a Iasilor se poate admira din turnul "Cina Pelerinului",

aflat in cladirea staretiei.La Cetatuia a funcionat o tiparni cu litere

greceti, adus de la Veneia.Ajuns o ruin la sfritul secolului XIX, a fost
restaurat n perioada interbelic la cererea istoricului Nicolae Iorga.

Manastirea TREI IERARHI - Iasi

Hram: Sf. Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz, Ioan Gur de
Aur (30 ianuarie)
Adresa: Bd. tefan cel Mare i Sfnt nr. 28

Edificiu unic n arhitectura romneacs, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu,

Biserica Trei Ierarhi a fcut parte, iniial, dintr-un ansamblu mnstiresc (din
care s-a mai pstrat doar sala gotic, azi muzeu de art medieval).
Biserica Trei Ierarhi a fost menit a ndeplini funcia de sediu al Mitropoliei
Moldovei dar, mai mult dect att, biserica trebuia s depeasc n fast i
somptuozitate orice alt edificiu ortodox contemporan.
Rezultatul efortului constructorilor adui la Iai de peste mri (arhitectul
bisericii, Ianache din Constantinopol, era armean) a fost pe msura ambiiei
ctitorului, Biserica Trei Ierarhi strnind admiraia vizitatorilor ei nc de la
inaugurarea ei, n 1639.
Biserica Trei Ierarhi este construit n plan triconc alungit, avnd dou turle,
una pe pronaos i alta pe naos. Pe faadele exterioare se poate observa un
bru median, care le mparte n cte dou registre, element specific
bisericilor din secolul al XVII-lea.
Motivele care ornamenteaz faada sunt de influen armeano-georgian.
Ferestrele sunt decorate cu chenare cu cornie i baldachine. Elementele
decorative din exterior, de o bogie neasemuit, ofer impresia unei

adevrate broderii din piatr. Pot fi desluite brie n torsad, romburi,

cercuri, rozete, flori, solzi etc.
Multe dintre motivele decoraiei i regsesc analogii n sculptura popular
n lemn. n total, pe suprafaa faadelor, pot fi numrate treizeci de frize cu
decoraii diferite care nconjoar edificiul.

Din cauza multiplelor incendii (legenda spune c turcii i-au dat foc creznd
c este fcut n ntregime din aur) biserica Manastirii Trei Ierarhi a fost
renovat ntre 1882-1890 care au adus anumite schimbri, ns exteriorul i
forma s-au pstrat n forma iniial. In interior, din vechea pictur (refcut
ulterior) se mai pstreaz, bine conservate, portretele domnitorului i ale
membrilor familiei sale.
n timpul celui de-al Doilea Rzboi Mondial a fost acoperit cu saci de nisip
pentru protecie.
Biserica Trei Ierarhi adpostete mormintele lui Vasile Lupu, cel al primei
sale soii, Tudosca, ale fiilor voievodului tefni i Ioan, dar i cel al
voievodului i crturarului Dimitrie Cantemir, precum i cel al domnitorului
Alexandru Ioan Cuza.
Manastirea CETATUIA

Ctitorul Manastirii Cetatuia este Domnul Gheorghe Duca. Zidirea s-a

inceput
in
anul
1669
si
s-a
finalizat
in
1672.
Biserica Cetatuia a fost inconjurata de la inceput de ziduri inalte de piatra, cu
metereze si drum de straja, turn de intrare si turnuri de colt. In incinta
manastirii s-au mai construit chilii, baie, bucatarie, pivnite si staretie cu
trapeza.Unicitatea Cetatuiei consta in aceea ca aici s-a pastrat intregul
ansamblu de arhitectura monastica.Pe latura sudica a incintei se afla cladirea
cu sala gotica "Anastasia Doamna".Un loc aparte il ocupa palatul rezervat
gazduirii domnului, cladire fortificata, specifica sec. al XVII-lea. Bucataria
(cuhnea) sau, dupa unele opinii, baia turceasca, este singura constructie de
acest fel care ni s-a pastrat intr-un ansamblu manastiresc.

Turnul clopotnita si masivitatea zidurilor dovedesc ca manastirea a fost

gandita si ca loc de refugiu si rezistenta armata, in caz de nevoie, fiind
cuadevarat o "cetatuie".Biserica manastirii este o biserica specifica
arhitecturii religioase din Moldova secolului al XVII-lea, fiind totusi o
sinteza
originala
a
unor
elemente
arhitectonice
disparate.
Epocile de slujire si cultura ale Cetatuii sunt bine reflectate in Muzeul
manastirii, care poate fi vizitat de pelerini.O superba panorama a Iasilor se
poate admira din turnul "Cina Pelerinului", aflat in cladirea staretiei.
La Cetatuia a funcionat o tiparni cu litere greceti, adus de la Veneia.
Ajuns o ruin la sfritul secolului XIX, a fost restaurat n perioada
interbelic la cererea istoricului Nicolae Iorga.

Mnstirea Sucevia: Istoric

Este situat pe oseaua Rdui- Cmpulung Moldovenesc, la 18 km sud

vest de oraul Rdui i nici 100 m de osea n stnga ei. Cine viziteaz
schitul din Marginea este obligatoriu s se deplaseze i la Sucevia care se
afl la numai 5 km spre sud, spre Cmpulung. Drumul, printre dealuri i
poieni cu iarb, este foarte frumos i plcut ochiului. Mare parte din acest
drum vom fi nsoii de susurul rului Sucevia care curge paralel cu
oseaua i care trece la 100 m nord de mnstire. nainte de primul pod
peste Sucevia ntlnim un drum forestier care duce spre stnga la Pietrele
Muierii, monument al naturii. nainte de a ajunge la mnstire avem pe
partea stng dealul Pliu, iar n faa mnstirii se ridic maiestuos dealul
Furcoi, cu pune verde pe coam i pdure de conifere n dreapta i n
stnga acestei poieni. Complexul monahal Sucevia este construit ntr-o
poian, la bazaunui deal acoperit de puni i pdure. Continund drumul
spre Cmpulung, la 3,5 km de mnstire se afl poapsul turistic Bucovina.
Scurt istoric
Tradiia ne spune c nc din sec. al XV-lea aici a fost un schit de lemn
atestat n documente i n sec. al XVI-lea, dup care, n ultimele decenii ale
secolului al XVI-lea, cu cheltuiala familiei de boieri Movol (dintre ei,
Ieremia care a domnit ntre anii 1595-1606) s-a construit o bieric. Prima
ctitorie a familiei Moviletilor a fost o construcie mai modest, datnd din

preajma anului 1581, ctitor fiind Gheorghe Movil, episcop de Rdui. n

timpul domniei lui Petru chiopul (1582-1591), familia boierilor movol
ajunge la o situaie economic i politic deosebit de prosper, ceea ce a
favorizat construirea unei mnstiri impresionante, prima cldire fiind
biserica. ntr-un document din decembrie 1584 se precizeaz c la acea dat
era deja terminat. Ajuns domn, Ieremia Movil mrete ansamblul,
adugnd nc dou pridvoare deschise la sud i la nord exonartextului*
bisricii, o cas domneasc ale crei ruine se vd i astzi pe latura de nord
a complexului, chilii, i alte anexe. Tot n timpul lui Ieremia, ntre anii 1595
i 1596 s-a pictat interiorul i exteriorul bisericii. n anul 1831 chiliile vor fi
distruse de un mare incendiu. Ele vor fi restaurate i transformate n 1860.
Importantele lucrri de restaurare, desfurate n perioada 1954-1960, au
redat ansamblului arhitectonic aspectul original. n 1966 au avut loc alte
reparaii, care au ters urmele lsate de cutremurele din 1977 i 1986.
exonartex= spaiu care precede nartexul (pronaosul) care poate fi
nchis, asemeni unei ncperi, sau deschis cu stlpi ori coloane
Aprecieri tehnice privind construcia bisericii
Construcia este din zid, pe fundaie foarte nalt, din bolovani de piatr, n
plan triconoc, cu interiorul repartizat n altar, naos, camera mormintelor,
pronaos, i pridvor nchis. Are i dou pridvoare deschise. Altarul este
luminat de o fereastr la rsrit i cte una la sud i la nord. Catapeteasma
(iconostasul), sculptat n lemn de tis, n stil baroc-rococo recondiionat n
1801, se nal pn la bolt. Naosul primete lumin de la cele trei ferestre
de pe fiecare absid. Deasupra naosului se nal turla octogonal, pe un
sistem de boltire specific moldovenesc. Este aezat la exterior, pe trei baze
suprapuse, una ptraat i dou atelate. Ca i la Humor i Moldovia,
deasupra Camerei mormintelor se afl tainia destinat n trecut pstrrii
obiectelor de pre. n gropni sunt nmormntai voievozii Ieremia i
Simion Movil. Lespezile mormintelor constituie valori artistice ale
sculpturii artistice medievale romneti. n pronaos sunt nmormntai
membrii familiei Movil. Pridvorul nchis are dou intrri opuse nord i
sud , iar uile sunt masive, din lemn de stejar, la fel i ua care d din
pridvor n pronaos. Accesul se face prin cele dou pridvoare deschise,
amplasate pe latura de nord, i pe cea de sud. Dintre elementele arhitecturale
ntlnite n timpul lui tefan cel Mare, ntlnim i la Sucevia pe cele de
influen gotic, ct i pe cele de influen renascentist. Biserica este
acoperit cu indril, iar pardoseala este din lespezi de piatr.
Pictura fin ce mbrac zidurile din interior i la exterior prezint pe
fundalul renaterii veacului al XVI-lea o serie de inovaii care anun o

nou concepie a picturii din secolul al XVII-lea n Moldova. Ea a fost

executat de doi pictori moldoveni, Ioan zugravul, i fratele su Sofronie, i
se pstreaz n forma ei original. Cei doi zugravi dovedesc autentice caliti
de miniaturiti, culorile vii, strlucitoare realiznd contraste puternice.
Tabloul votiv se desfoar pe peretele de vest al naosului. n partea dinspre
sud, ntreaga familie a domnitorului Ieremia este reprezentat ntr-un
cortegiu solemn, anunnd ceremoniile de la curte, iar la cealalt parte a uii
de intrare n naos se afl al doilea tablou votiv, cu Mitropolitul Gheorghe
Movil. Din pictura exterioar remarcm Scara virtuilor, impresionant
prin intensitatea emoional cu care sunt redate strile sufleteti. Pictura
mural de la Sucevia considerat testamentul artei moldoveneti (Paul
Henrz), marcheaz sfritul epocii de efervescen creatoare care a fost
veacul al XVI-lea, ale crei elemente cu pictur exterioar constituie
adevrate capodopere ale artei medievale. n veacul urmtor, pitorescul
vemnt de pe faadele bisericilor va fi nlocuit cu o decoraie sculptat n
piatr, care va atinge culmea miestriei , aprnd ca o dantel de piatr la
Dragomirna (turla) i mai ales la Trei Ierarhi din Iai.
Pentru valoarea artistic i cultural de excepie, mnstirea Sucevia
figureaz printre capodoperile culturii universale luate n eviden de
UNESCO.

Mnstirea Dragomirna: Istoric

La 12 kilometri de Suceava, aproape de pdure, spre satul Mitocul
Dragomirnei a fost ridicat Mnstirea Dragomirna. Mitropolitul Anastasie
Crimca, fiul negustorului sucevean Ioan Crimca i al Cristinei a pus piatra de
temelie a acestei mnstiri n anul 1602. nainte de construirea marii
mnstiri, o alt biseric mai mic fusese ridicat. Aceast bisericut poate fi
vazut astazi n curtea Mnstirii Dragomirna, fiind de fapt prima biseric
ctitorit de mitropolitul Anastasie Crimca mpreun cu rudele sale - Lupu i
Simion Stroici. Pisania de la intrare arat c biserica st sub hramul Sfinilor
Enoh, Ilie i Ioan Boteztorul. La scurt timp dup numirea sa ca Mitropolit al
Moldovei, Anastasie Crimca ncepe s construiasc Mnstirea Dragomirna.
Lucrrile au fost terminate n 1609, iar mnstirea a fost sfinit la
srbtoarea Pogorrea Sfntului Duh. Arhitectura moldoveneasc a acelui

timp va cunoate multiple inovaii prin aceast construcie cu proporii i

elemente inovative. Cu o structur ngust i alungit, avnd o absid
poligonal n partea de vest, ansamblul impresioneaz prin alura sa
monumental. Biserica ni se dezvluie ca un edificiu deosebit, unde cadrele
ferestrelor cu elementele de factur gotic se armonizeaz perfect cu
bogatele decoraiuni ale turlei ce sunt de influen pur romneasc. Odat
paind n biseric, nu putem s nu remarcm nalarea gradual a camerelor,
ncepnd cu pridvorul i mergnd spre altar, bogata reea de nervuri aliniate
aproape peste tot, colorate n rou, albastru i auriu, i ncarcarea lor cu linii.
Sursa de inspiraie a fost probabil desenul din vechile manuscrise bisericeti.
i, pentru ca totul s fie perfect, mai sunt amplasate, din loc n loc, cteva
sculpturi. Pereii i bolile naosului, precum i cei ai altarului sunt acoperii
cu picturi n fresc de o mare valoare plastic. Fr ndoial c la coala de
pictur tradiional moldoveneasc s-au format cei trei pictori ai
Dragomirnei.

Stilul brncovenesc este rezultatul firesc al evoluiei artistice i culturale

din prima jumtate a secolului XVII. Construit pe o baz romneasc cu o
tradiie nu foarte solid conturat, specificitatea stilului brncovenesc din
perspectiva unui stil original/specific romnesc este ndoilenic. Gustul
barocizant al vremii i influena elegantei renateri trzii, suprapuse
elementului naional au dus la construirea unui stil ecletic cu statut derizoriu.
n definitiv, ce este stilul brncovenesc? Un grup de lcauri de cult
fcute mai mult sau mai puin de aceleai echipe de meteri /sau n maniera
primelor echipe, care au scris pagina fondatoare a stilului), dup indicaiile
sau opiunile voievodului eponim, pe un teritoriu limitat i ntr-o perioad
relativ scurt de timp. Prestigiul peste timp al acestui melanj (unii vor folosi
termenul de sintez, ceea ce l pozitiveaz, i d un aer de seriozitate
funciar, rezultat din savanta, alchimica premeditare a componentelor
aduse laolalt i a reetei mpreunrii) de renatere italian, materiale locale
i tehnic combinatorie a meterilor se datoreaz n mare msur
redescoperirii sale ca stil naional. Or, nici unul din termenii sintagmei nu
este aplicabil dintre ei, cel mai puin cel de naional. Din motive pe care
teoria artei le-a lmurit demult, vom putea vorbi cel mult despre idiomul sau
maniera de edificare proprii unei echipe de meteri lucrnd pentru i la
comanda lui Brncoveanu n zona Vlcei i a Olteniei. Ct despre naiune,
ea va mai avean de ateptat dou secole ca s fie conceptualizat, necum s

mai aib i influene att de drastice asupra artelor i a artitilor cutrei

naiuni[1].

Domnia lui Constantin Brncoveanu (1688-1714) marchiaz un

punct important n evoluia culturii i artelor pe teritoriul Trii Romneti. n
ciuda condiiilor vitrege de politic intern, domnia lui Brncoveanu a fost
mai lung i mult mai stabil. n plus, o bun parte din imensele sume
ncasate dintr-o fiscalitate fr precedent au fost investite n cultur i art.
Stilul brncovenesc, asociat din inerie cu numele acestui domnitor i este
doar parial tributar. Acest stil, s-a nscut dintr-o evoluie fireasc a artelor
din ultimele decenii crra li s-au suprapus diferite influene externe.
Predecesorii lui Brncoveanu, Matei Basarab (1632-1654) i
erban Cantacuzino (1678-1688) au reuit s contureze un caracter unitar,
romnesc, n art. Epoca lui Matei Basarab a fost o epoc de sintez
deplin n forme de-a-ntregul munteneti, a tuturor elementelor motenite de
la secolele precedente[2]. n cei 40 de ani, dintre domniile lui Matei
Basarab i erban Cantacuzino, instabilitatea politic a dus inevitabil la o
stagnare cultural (cu excepia literaturii istorice). erban Cantacuzino, n
ciuda diversitii elementelor culturale a ncercat s continue dezvoltarea
unui stil romnesc, al crui apogeu de dezvoltare a fost atins abia n vremea
domniei lui Brncoveanu. De aceea, asocierea stilului muntenesc sau
brncovenesc cu numele lui Brncoveanu pn la confundarea cu un stil
personal[3] al domnitorului este puin sintetic i forat. Rdcinile
romneti ale acestui stil sunt cu aproape o jumatate de secol mai vechi.
Conturarea definitiv a stilului, prin asimilarea unor elemente occidentale se
face n timpul lui Brncoveanu, ca evoluie fireasc a viziunii arhitecturale.
Bineneles, aceast evuloie nu este fortuit. Apariia unui stil unitar, att
laic ct i ecleziasctic era n acel moment o necesitate, pe care Brncoveanu
a facilitat-o i a susinut-o prin ideile sale culturale reformatoare, i, mai ales
financiar. Trebuind s duc politica pe care a dus-o i simind nevoia de
reprezentare la nivel corespunztor aspiraiilor i ambiiilor sale,
Brncoveanu n-a avut de ales. El a ncurajat prin toate mijloacele formele
care rspundeau cel mai adecvat programelor sale,iar aceste forme, n pas cu
gustul barocizant al vremii, puneau un accent apasat tocmai pe decoraia
sculptural. Aadar, promovnd cele cteva tipuri tradiionale de structuri
arhitectonice, meterii lui Brncoveanu i-au concentrat atenia, ca inovatori

exclusiv asupra aparatului ornamental care dobndete o puternic

expresivitate.[4]
Stilul brncovenesc a salvat arhitectura munteneasc de monotonia
rutinei. Nevoia unei noiri n acest domeniu se manifestase nc de
timpuriu: activitatea pietrarilor, din vremea lui Matei Basarab, nu constituise
dect o ncercare de a ndeplini aceast cerin de noutate, prin
reintroducerea n decoraia monumentelor, a sculpturii, din ce n ce mai rar
folosit, n cea de-a doua jumatate a secolului XVII[5] Una dintre
trsturile fundamentale stilului brncovenesc este importana deosebit
deosebit pe care o acord ornamentului. Ornamentul pare a fi orientat: spre
deosebire de celelalte elemente ale operei arhitectur, el este/trebuie s fie
distribuit mai ales n zonele de vizibilitate maxim, acolo unde poate fi
perceput i decodat, tinznd aadar spre exterior. Opera de arhitectur
brcoveneasc este decorat i n zonele cu vizibilitate redus, ba chiar i n
zonele practic inaccesibile privirii curente. Nevoia de ornamet vine din
nevoia de aliniere cu alte culturi, din presispoziia general spre baroc. Toate
culturile foloseau ornmentul n arhitectur, marea lor majoritate nu n
ipostaza de accesoriu, de surplus, ci chiar ca element constitutiv,
indispensabil al operei, de aceeai natur ontologic cu toi ceilali atomi
ai acesteia. Decorul poate fi sculptat n piatr (decoruri florale) sau aplicat
sub forma unor reliefuri din stuc (motive de inspiraie oriental).
Ornamentul, confer construciilor n stil brncovenesc expresivitate i
elegan baroc. Evoluia planurilor, att n arhitectura civil, ct i n cea
religioas trece de la ceva ct se poate de simplu (aproape banal) la ceva ct
se poate de ncrcat. Aceast schimbare este specific n primul rnd
arhitecturii baroce, care renun la simplitatea Renaterii n favoarea unor
decoraii somptuoase, uneori excesive. Stilul brncovenesc pstreaz totui
un echilibru ntre simplitate i ornamentare excesiv. Ca un fapt important,
s-a constat c n timpul domniei lui Constantin Brncoveanu, mult mai bogat
mpodobite dect ctitoriile domneti erau cele ale Cantacuzinilor familie
nrudit cu voievodul. Mai diverse ca repertoriu de forme, incluznd cu mult
curaj motive occidentale, mai abundente ca suprafa contaminat,
ornamentele n piatr de la ctitoriile cantacuzineti sunt n acelai timp
executate ntr-un relief nalt.[6] Principala ctitorie a lui Constantin
Brncoveanu mnstirea Hurezi (v. imag dreapta) este o interpretare
simplificata a bisericii episcopale de la Arge. Practic, Manea zidarul,
ncearc s menin la mnstirea Hurezi linia stilistic specific romneasc.
Elementul de atracie[7] l formeaz pridvorul , mai scund dect pronaosul
dar intr-un raport echilibrat cu peretele de deasupra arcadei. Coloanele (n

special bazele i ancadramentele lor) sunt similare celor de la Biserica

Doamnei din Bucureti. Acestea sunt reprezentative pentru noua orientare
stilistic. Decoraia care apare aici (motivul vegetal stilizat ntr-un relief
foarte puin adnc i modelatura faadelor, similar monumentelor anterioare
din stuc[8]) este repretat aproximativ de toate ctitoriile brncoveneti. Aici
ornamentaia este bogat, ns multe alte edificii brncoveneti nu fac risip
de ornamente. n schimb, monumente de spaiu sacru, realizate n aceeai
perioad de membrii familiei Cantacuzino decorul ajunge la un grad de
autonomizare. Spre exemplu biserica Fundenii doamnei de lng Bucureti
(v. imag. stnga), ctitorie a sptarului Mihail Cantacuzino din 1699,
monument unic n arhitectura romneasc. Acadramentele i coloanele sunt
realizate n maniera brncoveneasc, ns decoraia sculptural n iatr este
mult mai bogat, realizat ntr-un relief nalt cu motive de inspiraie
apusean. Restul faadelor sunt cmpul de desfurare a unei fantezii
irepresibile. n afar de medalioane cu flori i fructe, n afar de panourile cu
vaze i cu flori tratate aproape naturalist, ca n miniaturile persane sunt
nchipuite adevrate peisaje.[9]
O alt caracteristic a arhitecturii brncoveneti este predispoziia pentru
logii, foioare, galerii i pridvoare - idee preluat de la arhitectura Renaterii
sau de la reedinele priciare de la Constantinopol. Acestea contribuie la
monumentalitatea formelor, sub o nfiare sofisticat i bine-ordonat, care
s se impun de la distan. Att construirea spaiului sacru, ct i cea a
spaiului privat se fundamenteaz pe aceleai idei estetice. Intresant este c,
apare un foarte mare interes pentru spatiul privat. Arhitectura rspundea
cerinelor de via ale boierimii i domniei, care trebuia permanent s-i
etaleze statutul social; bogia. Haina fcea omu, mai ales n lumea
medieval, pentru c ea era un simbol al statutului su social,era o uniform.
De altfel, n Evul Mediu, fiecare stare, fiecare meserie, i avea uniforma ei.
Ca i haina, locuina, casa, prin confortul pe care l conferee i aspectul
agreabil pe care-l deinea, a devenit un simbol al poziiei sociale nalte,
posibilitilor i puterii economice a posesorului su.[10]

Palatul de la Mogooaia (v. Imag sus.), palatul domnesc de la Bucureti

(astzi disprut) i palatul de la Potlogi sunt cele mai importante
monumente de arhitectur lai contruite din voina lui Brncoveanu.

Diferenele stilistice sunt aproape insesizabile. i Palatul de la Mogooaia i

cel de la Potlogi au fost conruite ntr-o ordona ritmic specific Renaterii
cu o decoraie braroc, exuberant. O carateristic specific contruciilor
brncoveneti laice este comunicarea perfect a arhitecturii cu peisajul.
Palatul de la Mogooaia este construit pe malul unei ape, iar faada palatului
se dubleaz prin reflectarea n ap. Din nou, un element inspirat de
arhitectura renascentist. mprejmuirea cu zid masiv i intrarea printr-o
poart fastuoas flancat de un turn, colonada ce susine arcadele trilobate
din piatr, cu capitel compozit duc cu gndul la arhitectura din Istambul.
Practic avem de-a face cu o mbinare/ o suprapunere stilistic elegant i
bine realizat. Toate elementele preluate din diverse culturi dau arhitecturii
laice o not monumental monumental.

Cea mai rspndit trstur a arhitecturii brncoveneti este

ecletismul. De un stil pur nu poate fi vorba nici n secolele anterioare. Pe
fondul unor structuri e obrie romno-bizantine, cu cteva influene gotice
(care fcuser carier n Moldova) s-au adugat elemnte orientale,
renascentiste i baroce. Pe scurt, aa poate fi definit stilul brnovenesc. O
mbinare reuit de stiluri diverse.
SERBAN CANTACUZINO
Stranepot al lui Radu Serban, ctitorul manastirii Comana, fiu al lui Draghici
Cantacuzino mare spatar, feciorul Elinei, fiica cea mica a lui Radu Serban si
al postelnicului Constantin Cantacuzino (1678-1688), n vremea caruia si-a
nceput cariera ca mic dregator. Dupa moartea acestuia din urma, trece de
partea marelui domn Constantin Brncoveanu (1688-1714), varul sau drept
dupa tata, n timpul caruia ajunge dregator nsemnat n sfatul domnesc: mare
comis trimis n solie la Constantinopol (1692-1696), mare paharnic (17001703), si mare vornic (1706-1709). Ca Mare paharnic, la 1700, cum arata
pisania de deasupra usii de intrare n pronaosul bisericii manastirii Comana,
n calitate de stranepot al lui Radu Serban, ctitorul de la 1588, a nnoit
biserica, adaugndu-i pridvorul, a ridicat si alte zidiri, devenind astfel cel deal doilea ctitor al manastirii cu hramul Sfntul Nicolae de la Comana.

A facut danii de pret si altor biserici si

manastiri, iar dupa moartea n ianuarie 1696, a primei sotii Maria, fiica
marelui vornic Ghinea Rustea-Valeanu, nmormntata sub o candela cu
inscriptie n locasul Comanei, mpreuna cu cea de-a doua sotie Adriana
Falcoianu, a ispravit bolnita manastirii Bistrita Olteana, unde i se pastreaza
portretul, biserica Selari din Bucuresti, a ridicat din temelie schitul
Boscoavele de lnga Pitesti la 1696 si biserica Sfintii Apostoli de la Rosiorii
de Vede n 1708, iar ntre 1704-1705 a rennoit pictura bisericii manastirea
Cozia, ctitoria lui Mircea cel Batrn. S-a stins din viata fara urmasi, dupa
17/28 ianuarie 1710, fiind nmormntat alaturi de prima sa sotie n biserica
manastirii Comana necropola si a altor urmasi ai lui Radu Serban.Odat
reconstruit imaginea formelor iniiale ale complexului monastic ridicat de
ctre Radu erban spre sfritul secolului al XV-lea, vom prezenta n
succesiunea lor principalele etape de refaceri sau adugiri ce au avut drept
rezultat modificarea aspectului su iniial.I. Prima aciune de refacere const
din nlocuirea pardoselii din naosul i pronaosul bisericii cu una realizat din
crmizi dpretunghiulare de mari dimensiuni (50 x 25 x 9 cm). n suprafaa
altarului vor fi utilizate crmizi de dimensiuni obinuite (26 x 15 x 4 cm).
Aceast intervenie se petrece n intervalul dintre anii 1662 i 1668, potrivit
cronologiei oferit de cercetarea arheologic .II. Cea mai important aciune
de refacere este ntreprins n anul 1700 de marele vornic erban
Cantacuzino care, prin amploarea lucrrilor efectuate, s-a dovedit a fi un
"desvrit ctitor" . Cu aceast ocazie, pe faada de vest a pronaosului este

pus pisania ce menioneaz succint lucrrile efectuate ct i pe autorul lor.

Este
vorba
despre:

- Adosarea unui pridvor la faada de vest a

bisericii, ncpere ce azi nu se mai pstreaz dect sub forma unor fundaii i
a unei pardoseli ntruct este i ea refcut ntr-o etap ulterioar.
- Etajarea chiliilor de pe latura de est i practicarea unor ferestre n zidul de
incint, la nivelul etajului, n condiiile n care se menine zidria ncperilor
dar se modific cea a galeriei. Aceasta este nlocuit cu un portic realizat din
arce ce se sprijineau pe coloane realizate din crmizi de forma unui sfert de
cerc, materiale descoperite n molozurile rezultate din dezafectarea acestor
construcii. Tot acum, la nivelul parterului se amenajeaz o nou pardoseal
din
crmid.
- Etajarea corpului de chilii de pe latura de vest are loc n condiiile
reconstruirii sale integrale, pe vechiul plan chiar dac zidurile trasnversale
sunt, de cele mai multe ori, uor decalate fa de vechiul traseu. Tot cu
aceast ocazie, la extremitatea de nord a corpului de chilii se adoseaz o
nou ncpere. n grosimea zidurilor despritoare dintre cele dou chilii au
fost create firide terminate la partea superioar cu un arc n plin cintru al
crui contur este subliniat de o sprncean de zidrie.
Galeria parterului este nlocuit printr-un portic realizat din 14 travee, dintre
care 13 cu arcul n acolad subliniat de o sprncean realizat din crmizi
aezate pe lat. Ultimul arc, cu o deschidere mai mare, a fost deviat spre vest
n raport cu aliniamentul faadei, n scopul realizrii unei legturi ntre
corpul de chilii i casa egumeneasc. Arcele se sprijineau pe coloane din
crmizi de format special prin intermediul unor imposte realizate din dou
crmizi n retragere. Ca urmare a ridicrii cotei de nivel a pardoselii cu 0,60
m, n fiecare chilie se vor practica n zidul de incint noi ferestre. Etajul
coninea o suit de ncperi precedate de o galerie ce suprapunea porticul.
Ferestrele nou create n zidul de incint sunt delimitate la partea superioar
de un arc n form de mner de co. - Refacerea i supranlarea turnului de
nord-vest de la al doilea nivel al gurilor de tragere. Prin ridicarea cu 2,05 m a

cotei de nivel a planeului dintre parter i etaj, parterul devine mai nalt cu
1,45 m dac se are n vedere faptul c i nivelul de clcare al acestuia a fost
ridicat cu 0,60 m. Tot acum sunt obturate gurile de tragere i ua de acces la
nivelul etajului din secolul al XVI-lea, practicndu-se noi goluri ce se mai
pstreaz i azi. In sfrit, pe latura de est a turnului se adoseaz o mic
ncpere cu dou nivele.- Refacerea casei egumeneti pe vechile pivnie,
parterul modificat fiind suprapus de un etaj. Noua rezolvare primit de
planul parterului determin realizarea la nivelul pivniei a noi puncte de
sprijin amplasate n nava de sud sub forma unor ziduri ce leag cele patru
pile de latura sudic a pivniei. Pe latura de nord se adoseaz un foior,
ridicat pe un soclu nalt lucrat din crmid i sprijinit pe latura sa de nord
de dou contraforturi. Un numr de 10 coloane de piatr, cu capitele i baze
profilate sunt dispuse pe soclu i susin arcuri n acolad. Deasupra bazei i
sub capitel, coloanele au cte o brar ornamental cu motive florale. Cele
dou coloane ncastrate n zidria faadei au brara decorat cu un vultur
bicefal ncoronat- Legarea casei egumeneti de turn i corpul vestic de chilii
printr-o ncpere desprit n dou nave prin intermediul a trei pile de
zidrie legate prirn arcade ce susin planeul nivelului superior. Din acest
moment accesul la nivelul superior al turnului se va efectua prin intermediul
casei egumeneti.- Compartimentarea a dou dintre ncperile mai mari ale
corpului de cldiri cu destinaie gospodreasc i extinderea acestuia spre
est.
- Refacerea, parial pe noi fundaii, a zidului de sud al incintei, caruia i se
adaug contraforturi la exterior.- Adosarea a patru corpuri de zidrie cu
utilitate sanitar: cte unul pe laturile de est i de nord i dou pe latura de
vest, toate n exteriorul incintei.- Construirea unui paraclis n colul de sudest al incintei, azi disprut, a crui pisanie arat c i "alalte case i chili ce
se vd" sunt "fcute de Serban-Cantacuzino" .- nlocuirea pardoselii din
interiorul corpurilor de chilii de pe laturile de est i de vest ale incintei are
loc la mijlocul secolului al XVIII-lea, aa dup curo ne indic o moned
descoperit n stratul-suport de argil al amenajrii. i de aceast dat este
folosit crmida.Dup mai bine de un secol de la importantele lucrri de
construcie i refacere efectuate de erban Cantacuzino, ansamblul
mnstirii de la Comana se afla ntr-o stare avansat de degradare,
consecin a campaniilor militare desfurate n jurul ei la sfritul secolului
al XVIII-lea, a cutremurului nregistrat n primii ani ai secolului al XIX-lea
dar i a lipsei de grij artat de clugrii greci faa de aezmnt. Cu toate
daniile acordate mnstirii de ctre domnitorii fanarioi vederea unor
reparaii, spaiul locuibil se restrnge ntruct se renun la corpurile de
cldiri de pe laturile de est i de sud ale incintei, fapt explicabil i prin

numrul redus de clugri existent n raport cu acela din secolul al XVII-lea.

- Zidul de sud al incintei prezint probleme de stabilitate, motiv pentru care
la interior sunt amplasate dou contraforturi.- Alipit de zid dar n exteriorul
incintei se adoseaz o nou construcie cu destinaie gospodreasc - azi
disprut - mult redus ca suprafa n raport cu cele anterioare.
- Zidul de vest al incintei este consolidat i el cu ajutorul unor contraforturi
plasate la exterior.- Pardoseala de crmizi din interiorul bisericii este
nlocuit cu una din plci de piatr de form neregulat, n cadrul creia sunt
utilizate i fragmente din lespezile de mormnt, dovad a lipsei totale de
repsect fa de mormintele ctitorilor i a urmailor lor. Monedele descoperite
pe suportul de mortar al acestei pardoseli au oferit posibilitatea datrii ei n
primele dou decenii ale secolului al XIX-lea .- Ultimele transformri,
petrecute la mijlocul secolului al XIX-lea, i pun amprenta i asupra
bisericii ca urmare a demantelrii i refacerii altarului i naosului.
Demantelarea efectuat pn la nivelul pardoselii de piatr este urmat de
supralrgirea absidelor altarului i a naosului care acum sunt poligonale la
exterior i semicirculare la interior. Tot acum se desfiineaz zidul
despritor dintre naos i pronaos i are loc supranlarea ferestrelor i a uii
pronaosului precum i obturarea ferestrelor din registrul superior al faadelor
ca urmare a ridicrii cotei de nivel a pardoselii cu 0,87 m fa de cea iniial.
La rndul su, pridvorul este refcut din temelii.n final, interiorul bisericii
va fi decorat cu o nou pictur mural. Da nu numai biserica ci i restul
ansamblului cunoate noi modificri ca urmare a renunrii la unele
componente i a nlocuirii lor cu altele noi, diferite ca amplasament i
arhitectur. Este vorba de:- Drmarea turnurilor din colurile de nord-est,
sud-est i sud-vest ale incintei i a turnului de intrare cu clopotni. Acesta
din urm a fost demantelat pn la nivel de fundaie i nlocuit cu cel actual,
ridicat pe alte fundaii. Tot acum se efectueaz reparaii i completri n
colul de sud-vest al zidului de incint care este refcut complet. Tot n
aceast zon se va prelungi spre sud corpul de vest al chiliilor.
- La nivelul parterului corpului de chilii de pe latura de vest, ca urmare a
practicrii unor ui ce permiteau accesul direct din portic n fiecare chilie,
dispare funcia de ncperi de trecere a vestibulelor, acestea devenind
ncperi locuibile cu att mai mult cu ct ntr-o etap anterioar se renunase
la corpul de chilii de pe latura de est.- La nivelul etajului corpului de chilii
de pe latura de vest, n vederea obinerii unor ncperi mai mari, se renun
la unele ziduri despritoare i implicit la sistemul de boltire, acesta fiind
nlocuit cu un planeu lucrat din grinzi de lemn. Aceste ncperi vor primi
cte o fereastr ce corespundea spre galeria de acces. La rndul lor, vechile

ui i ferestre vor fi redimensionate. Totodat, arcadele galeriei de acces sunt

refcute de la nivelul parapetului, pe pile ptrate, cu o mic baz din
crmid.
- n turnul de nord-vest se refac planeele de lemn iar ferestrele sufer uoare
modificri.
Pictura exterioara a bisericilor moldovenesti

Construite n general pe locul unor aezminte monahale mai vechi,

bisericile moldoveneti cu fresce exterioare dateaz din secolul XVI, mai
precis din anii de dupa 1530. n acel timp mai multe biserici ctitorite de
domnitorul Petru Rare (1527-1538; 1541-1546) i de ali mari boieri ai rii
au
fost
mpodobite
cu
minunate
fresce
exterioare.
Este adevrat ns, c pentru anumite biserici din secolul XV (Probota
Veche, construit dup 1456; Putna, 1469; Sfntul Nicolae din Rdaui,
1481-1486; Sfntul Ioan din Vaslui, dupa 1490), exista mrturii
documentare i arheologice care atesta prezena n Moldova a unei picturi
exterioare ntr-un context de decor arhitectural. Un studiu recent asupra
evoluiei decorului arhitectural a identificat o anumit tendin de
simplificare a faadelor, manifestat dup 1501, indice semnificativ al
pregtirii bisericilor n vederea unor vaste desfurri iconografice
exterioare. Fie c vom considera apariia acestor picturi exterioare ca o
consecin a unei evoluii locale, sau n legatur cu manifestri asemntoare
din Transilvania, Ungaria, Austria, Slovenia, Elveia, sau chiar ca o expresie
a influenei bisericilor greceti sau srbeti unde Judecata de Apoi i Imnul
Acatist (Imnul neaezat) sunt reprezentate n exterior, cert este c acest
fenomen moldovenesc care s-a manifestat ntre anii 1530 i 1552 pe
dousprezece ansambluri murale exterioare i pe replicile lor, la Sucevia din
1596 i la Sfntul Elias din 1643, reprezinta un "caz estetic" singular n
ntreaga evoluie a artei postbizantine.
Patru sunt factorii ce definesc acest fenomen:
creerea de noi tipuri arhitecturale,
existena unei comenzi speciale iniiata de domn oi avnd tot sprijinul
acestuia oi al naltului cler

elaborarea unei teme oi a unui program iconografic original cu mesaje

oi finalitate explicita, configurata cum se cuvine pe plan semantic oi
artistic, oi, n fine
existena unor ateliere oi a unor artioti autohtoni capabili sa satisfaca
exigenele artistice ale cometenilor.

Tipuri de construcii
Prototipul arhitectural al acestor biserici este elaborat n
Moldova de-a lungul secolului al XV-lea, ntr-o ambiana
cultural marcat de influena Bizanului i a Serbiei, locul
de origine al planului triconc ce a fost adoptat aici. Moldova
se distinge de modelul srbesc prin absena pilatrilor din
zidrie care flancau absidele i susineau turnul clopotniei
pe naos. Rolul lor este preluat de arce butante sprijinite pe
console. Presiunea este astfel transmisa contraforturilor conform modelului
gotic; n plus, constructorii moldoveni au gsit un sistem original de a
reduce diametrul interior al turlei prin mijlocirea mai multor arce de bolta
dispuse piezi sau chiar intersectate n acelai plan atunci cnd nu susin
dect cupolele. Acest sistem se aseamna cu soluii constructive armeniene
i
orientale.
Din punctul de vedere al planului, bisericile moldoveneti adopta soluii
originale, introducnd o gropnia ntre naos i pronaos (aceast situare nu
variaz niciodat) i, n anumite situaii ( Humor, Moldovia, Sucevia),
deasupra exista o camera scund, incint secret sau simpla sacristie.
Aceast tendin de dezvoltare a planului n lungime - proprie acestei
arhitecturi - este confirmat prin prezena pe partea vestic a bisericilor a
pridvorului deschis (Moldovia Veche, Neam, 1497; Sfntul Gheorghe,
Suceava; Probota) sau a pridvorului nchis (Baileti, 1493; Prhui, 1522;
Humor, 1530; Baia, 1532; Moldovia, 1532), ceea ce diversifica soluiile
arhitecturale pentru satisfacerea mai multor funcii: clopotnia, extinderea
gropniei, loc de pocina, spaiu de protecie al intrrii i de liber
comunicaie ntre exterior i interior. O ntreag serie de elemente
constructive sau decorative ale stilului gotic (contraforturi, bolta cu
penetraii, sau bolta pe nervuri, ancadramentul ferestrelor, mprumutata din
arhitectura laic), adesea semnate cu nsemne ale unor lucrtori identificate
i pe antiere din Transilvania subliniaz originalitatea cu care aceast
arhitectur mpletete tradiia constructiv bizantin i gotica. Silueta
edificiilor, puternic individualizata de linia frnt ascendent a acoperiurilor

cu articulaii multiple, contribuie ntr-o maniera decisiv la definirea

aspectului specific i original al acestei arhitecturi.
Donatori i ctitori
Cel mai important donator al picturii exterioare moldoveneti a fost
domnitorul Rare. Petru Rare, fiul natural al domnitorului tefan cel
Mare i Sfnt (1457-1504, ilustru domnitor romn, sanctificat pentru
meritele sale n lupta dus pentru aprarea cretinismului i a ortodoxiei), a
fost ales de boieri domn al Moldovei dup moartea ultimului urma n linie
dreapt al marelui domnitor. El nu s-a marginit s fie doar un ctitor de
aezminte monahale - legitimndu-i n felul acesta calitatea de domnitor
att fa de ar ct i faa de Poart, de Ungaria i de Polonia -, dar i-a
asumat i rolul de protector al ortodoxiei, calitate ce explic nrudirea prin
casatorie cu o urma a Brancovicilor srbi i propriile sale pretenii de
independen. Deasemenea a fost un neclintit susintor al ortodoxiei
(adversar ncrncenat al Reformei a carei influen ncepuse s se fac
simit n vremea sa i n Moldova). Petru Rare; a fost un prin
renascentist prin atitudinea sa de protector al artelor i de domn modern: a
fost ctitor al Manastirii Probota, asociat la ctitoria Manastirii Humor,
ctitor la Moldovia, Baia, Sfntul Dumitru (Suceava) i donator al
picturilor exterioare de la Sfntul Gheorghe (Suceava), Ptrui i Hrlu
(1530) - acestea din urm pierdute n urma restaurarilor facute n secolul
trecut -, donator al picturilor interioare de la Dobrov i de la alte
numeroase biserici (Hrlau, Roman, Botoani - aici, prin intermediul soiei
sale, doamna Elena -, Trgu Frumos i Vaslui, unde picturile nu s-au
pstrat. Doi mari ierarhi l-au susinut n aceast activitate: mitropolitul
Grigore Roca, vrul su, care-l va ndruma la refacerea Manastirii
Probota; el nsui donator al pronaosului i al ansamblului mural de la
Vorone, i episcopul Macarie din Roman, om cu o mare profunzime a
spiritului i o solid nvatur teologic, iniiator al programelor
iconografice de la Dobrov, Rca, Hrlu, Neam (din pronaos i
pridvor),
Bistria
(paraclisul
Sfntul
Ioan
cel
Nou).
Se poate afirma c sporirea ameninrii otomane i presiunile exercitate de
reforma constituiau preocupri permanente. Iniiativa personal a domnului
conjugat cu estetismul rafinat al societii de la curte i lund n calcul rolul
moralizator al artei sacre, ca i ambiana vieii sihastice din manstirile
moldoveneti au generat aceast oper de art unic, pictura exterioar a
bisericilor din nordul Moldovei care ntruchipeaz de o manier vizibil i

imediat aceast "transesprance" cosmic a Bisericii i care ne permite prin

aceste ciboires pictate de a contempla - cum spune Saint Maxime - spiritul
imaterial al Bisericii Triumftoare, celeste, corpul infinit al creotintii ai
crei membrii sunt toi mpreun martiri, Prinii Bisericii, Sfinii i toi
fidelii Bisericii Militante, terestre, care traiesc din El i n El.
Programul iconografic
Toi specialitii care au comentat picturile exterioare moldoveneti sunt de
acord c exista subiecte a cror redactare nu o gsim dect aici i c se poate
constata o adevrat atracie n a le relua pe nenumarate ansambluri murale.
Astfel este Geneza, Creaia, Caderea lui Adam, Alungarea din Paradis
i, n special, Contractul lui Adam - reprezentare unic al pactului su cu
Diavolul, n care Adam recunoaote i semneaza blestemul urmailor si.
Acest subiect apare la Moldovia pe stlpii pridvorului
dinspre vest (douasprezece scene), la Arbore pe latura
vestic (apte scene), la Vorone pe latura nordic (un
ciclu de paisprezece scene) i la Sucevia tot pe latura
nordic (optsprezece scene). Este vorba despre o legend
devenit credin popular, a crei reprezentare pictural
rezulta dintr-un text bogomil foarte rspndit n epoc,
copiat n secolul al XVI-lea i cunoscut chiar de Rare, de
vreme ce apare exemplul faptelor Rului i al pericolelor
ce pndesc umanitatea cnd se ncrede n libera gndire
sau ntr-o greit direcie spiritual. Un alt subiect - tratat ca nicieri n alt
parte - este acela al "Vamilor cereoti", o alt legend devenit credin
popular, inspirat din Viaa Sfntului Vasile cel Nou, cunoscut la acea
vreme datorit unui manuscris moldovenesc din secolul al XVI-lea (ms. 133
de la Bibl. Acad. Rom.). Putnd fi vazut i astzi la toate ansamblurile
pstrate ntregi (Probota, Humor, Moldovia, Arbore, Vorone) acest
subiect este n general pictat pe faa nordic n apropierea Judecii de Apoi
cu care se aseaman din punct de vedere simbolistic. n ceea ce priveote
Ciclul vieii Sfntului Ioan cel Nou (la Sfntul Gheorghe - Suceava,
Vorone, Sucevia), acesta constituie o tem naional ce raspunde
profundei devoiuni fa de acest sfnt nascut dupa ce n secolul XV
moatele sale au fost aduse la Suceava. De atunci, Sfntul Ioan cel Nou este
considerat patronul Moldovei i venerat ca atare.
Dar subiectele principale din pictura exterioara ocupa mari suprafee.
Acestea sunt: "Rugciunea tuturor sfinilor" sau "Marea Rugciune"

considerat de anumii autori ca ipostaz a Bisericii Triumftoare la care

participa procesiunea heruvimilor, serafimilor, profeilor, sfinilor prini ai
bisericii, martirilor i sihatrilor reprezentai pe pereii absidelor avansnd
solemn spre hieratium i care reprezint dogma cuvntului ntruchipat;
"Imnul acatist" ilustrat n douazeci i patru strofe plus "Asediul
Constantinopolului" ilustrare a primei strofe (proemium") ce evoca
intervenia salutar a Maicii Domnului n 626, n timpul asediului
Constantinopolului de catre peri i care a cptat semnificaia unei invocaii
pentru victoria mpotriva agresorilor otomani - ca i Rugciunea lui Moise i
du Buisson ardent, simbolul Fecioarei Maria. Aceast tem apare la Probota
pe faada sudic, dar i la Humor, Moldovia, Sfntul Gheorghe i Sfntul
Dumitru (amndou la Suceava), Baia, nsoite de impresionante
reprezentari ale "Asediul Constantinopolului" (comparat, dup cum am
explicat cu evenimentele din 1453); chiar i la Arbore (1541) unde pictorul
noteaz data 626, pictura ilustreaz acelai episod ntr-un stil miniatural,
remarcabil prin felul execuiei i mulimea de personaje reprezentate.
Fr excepie, Arborele lui Ieseu este alturi de ilustrarea strofelor din
"Imnul acatist" referitoare la Buna Vestire, la fel cum n ordinea liturgica
invocarea stramoilor lui Isus precede sarbatoarea Naterii Domnului. Felul
cum este tratat pictura, dezvoltarea pe apte registre i coninnd o ampl
genealogie a lui Isus i circumstanele miraculoase ale Vestirii, Naterii i
Rstignirii, dovedesc importana special acordat Arborelui lui Ieseu care
evoca legatura intim dintre Vechiul i Noul Testament dar i a dublei
ascendene, uman i divin, a Domnului Isus. nelepii Antici, pictai n
numar de zece, dousprezece, sau chiar paisprezece, la Sfntul Gheorghe
din Suceava, Moldovia, Baia, Vorone, i Sucevia au scopul de a ilustra
mrturiile profane ale misterului ntruchiprii, mrturii datorate dupa cum se
tie, interpretrii scrierii "despre cheia cretina" a gndirii antice de ctre
scolastica medieval.
Ca un corolar al principalelor mari teme,
Judecata de Apoi este, n Moldova, de un
interes cu totul special nu doar datorit
semnificaiei sale escatologice i puternic
moralizatoare, dar i datorit tratrii sale
particulare. La Probota, Humor, Moldovia,
i Ptrui, subiectul se inspir din
protomodelul stabilit n "Parisinius 74" - cunoscut n Moldova prin
intermediul Tetraevangheliarului lui Ivan Alexandru, o oper de factur

constantinopolitan din secolul XIV - i pe de alt parte, icoanele ruseti i

rutene de secol XV unde apare motivul chemrii la Judecata de Apoi
(Armeni, Latini, Evrei, Turci, Ttari). La Vorone n special, Judecata de
Apoi produce o impresie extraordinar asupra celui ce o privete. Aici, ca i
la Sfntul Gheorghe din Suceava de altfel, pictura beneficiaz de ntreaga
faad de vest a bisericii care, deliberat, este compact, lipsit de golurile
ferestrelor necesare iluminarii pridvorului. Privirea este mai nti atras de
razele de foc i de lumina emanat de vemintele de un alb imaculat ale lui
Dumnezeu Tatl care conduc ctre hetimasia. Numai urmrind acest gest
privirea descoper puin cte puin restul compoziiei: mulimile celor alei,
zidul de aur al Paradisului, Grdina lui Abraham i, la stnga fluviul
damnailor, trupele pagnilor, trimii sa-i ispeasc pedeapsa lor etern,
nvierea morilor, redai de catre morminte, de mare i de slbticiuni,
goarne ce anun venirea Zilei de Apoi, ngeri desfurnd noi ceruri,
stralucitori i severi, separnd ntunericul de lumin, binele de rau. Pictorii
fr egal ai Voroneului au reprezentat toate acestea n detaliu, cu
minuiozitate, oprindu-se asupra amanuntelor fiecarui personaj al acestui
monumental ansamblu, conform ideii c i cel mai mic lucru are rolul su .
Aceasta da transparena i vigoarea marilor simboluri.
Alturi de aceste teme majore mai ntlnim ciclul vieilor Sfinilor
Gheorghe i Nicolae, ca i pe cele ale Prinilor monahismului ortodox Antonie, Gherasim i Pahomie i mai rar apar scene inspirate din faptele
apostolilor (la Humor, Vorone - faada nordic) sau din viaa Maicii
Domnului (Humor - faada nordic). La Probota, Sfntul Gheorghe din
Suceava, Humor, Arbore i Vorone parabola fiului risipitor capt sensul
unui memento reconfortant. Aceast parabol, inclusa n "Rugaciunea
tuturor Sfinilor" se afla lng Imnul Acatist sau lng Arborele lui Ieseu.
Este un nou apel la efortul escatologic personal i la pregatirea spiritual a
tuturor credincioilor pentru srbtorirea Sfintei Liturghii. Identificnd
aceste legturi precise ntre temele ilustrate i calendarul liturgic, M. Taylor
propunea ca un posibil sens al picturii exterioare moldoveneti aceast
pregatire a Bisericii nsai "ca i antimisa a lui Cristos" pentru misterul
transsubstaniunii ilustrat de pictura de pe axa absidei altarului. Este adevarat
c ntruchiparea Cuvntului i Rstignirea lui Cristos sunt simboluri
permanente ale picturii exterioare a altarului i sunt cteodat reluate pe
cheia arcelor din pridvoare, spaii privilegiate de ntlnire a celor dou
orizonturi.
Genul de tipologie adoptat pentru ansamblurile
murale din nordul Moldovei dovedete c artitii

erau autohtoni formai la coala de pictur inaugurat de arta aulic a lui

Gabriel Uric, ca i a celei cu largi perspective bizantine a lui Toma din
Suceava - un demnitar des nsrcinat cu misiuni diplomatice n strainatate i
principal pictor al Manstirilor Humor i Moldovia - sau a celei datorat
lui Drago Coman, un pictor plin de rafinament care a tiut s mpleteasc
la Arbore elegana goticului internaional cu luminoasele sonoriti
cromatice
ale
Renaterii.
Astfel, bisericile moldoveneti cu picturi exterioare propuse a fi incluse n
Lista Patrimoniului Mondial ar fi: "Sfntul Nicolae" de la Mntirea
Probota, "Adormirea Maicii Domnului" de la Mnstirea Humor, "Buna
Vestire" de la Mnstirea Moldovia, "Sfntul Gheorghe" din Suceava,
"Sfnta Cruce" din Ptrui, "Sfntul Gheorghe" de la Mnstirea
Vorone i "Tierea capului Sfntului Ioan Botezatorul" de la Arbore. Ele
ilustreaz prin autenticitatea lor, prin arhitectura, prin picturile lor interioare
i exterioare, ceea ce s-a numit epoca de aur a picturii moldoveneti sau,
conform expresiei lui Paul Henry, "ultima renatere a artei bizantine".
Aceste biserici reprezint comori unice de art medieval cu icoanele lor,
broderiile, mobilierul, piesele de orfevrrie i manuscrisele pstrate timp de
secole.