Letopisețul Țării Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viața domnilor

careia scrie de la Dragoș Vodă la Aron Vodă

Grigore Ureche
(1642-1647)

Pol Bianca-Maria
Universitatea de Științe și Litere „Petru Maior”
Română-Engleză
Anul I
Grigore Ureche, născut în anul 1590 sau 1595 și decedat în anul 1647, este considerat a fi
„primul cronicar moldovean de seamă a cărui opera s-a păstrat” 1 și a rămas relevantă până în
zilele noastre.

„Născut pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținând funcții
politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta
Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. A avut ca frate pe
Nicolae Ureche spătarul. Cronicarul de mai târziu a învățat carte la Lwow, Uniunea statală
polono-lituaniană, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice
latina și greaca, retorica și poetica. Reîntors în țară, a aparticipat la viața politică mai întâi ca
logofăt, apoi spătar. În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai
acestuia, mare spătar, iar din anul 1624, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al
aceleiași Țări de Jos. A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii și a fost
înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova.”2

Se crede că Grigore Ureche a scris Letopisețul Țării Moldovei spre sfârșitul vieții lui,
aproximativ 5 ani, între anii 1642-1647.

George Călinescu afirmă despre Grigore Ureche astfel:

„Adevăratul dar al lui Ureche este... portretul moral. Aici el creează, sintetizează, fiindcă
izvoadele nu-i dădeau nici un model. Omul este privit sub o însușire capitală sau un vițiu sub
care se așază faptele lui memorabile, într-o cadență tipică [...]. Ureche n-a avut răgaz decât să
prefacă izvoadele. Dacă ar fi dus cronica până în vremea lui Vasile Lupu, prin domniile
Moghileștilor, a lui Graziani și a celorlalți pe cari îi va descrie Miron Costin, cu toată experiența
vieții și cu acea vecinică scrutare morală, abia atunci cronica ar fi fost extraordinară.” [...] În
ultimă analiză, toată mierea cronicii lui Ureche se reduce la cuvânt, la acel dar fonetic de a
sugera faptele prin foșnitura și aroma graiului. [...] Vorbirea cronicarului e dulce și cruntă,
cuminte și plină de ascunzișuri ironice...”3

„Umanismul reprezintă un curent literar apărut în timpul Renașterii, secolul al XIV-lea – al XVI-
lea, mai întâi în Italia, extinzându-se apoi la nivelul întregii Europe, care promova o cultură laică
și milita pentru o dezvoltare armonioasă a personalității umane, bazându-se pe redescoperirea
1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche#:~:text=N%C4%83scut%20pe%20la
%201590%20sau,frate%20pe%20Nicolae%20Ureche%20sp%C4%83tarul.
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche#:~:text=N%C4%83scut%20pe%20la
%201590%20sau,frate%20pe%20Nicolae%20Ureche%20sp%C4%83tarul.
3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche#:~:text=N%C4%83scut%20pe%20la
%201590%20sau,frate%20pe%20Nicolae%20Ureche%20sp%C4%83tarul.
valorilor Antichității greco-latine. Umanismul are în centrul preocupărilor sale omul și
problematica sa, considerând că ființa umană este perfectibilă.”4

Letopisețul este o scriere veche care are un caracter istoric și în care sunt prezentate evenimente
în ordine cronologică.5

Cronica lui Ureche s-a bucurat mereu de o atenție deosebită din partea specialiștilor, fie ei
filologi sau istorici, fiind materializată într-o mulțime de ediții, foarte diferite prin principiile
urmate de editori, și în discuții ample asupra paternității letopisețului. Fiecare nouă apariție a
creat interes și a confirmat ideea că pentru rezolvarea problemelor dificile puse de această lucrare
vor putea fi aduse mereu alte soluții.6

În Letopisețul Țării Moldovei scris de Grigore Ureche este povestită și descrisă perioada istorică
de la domnia lui Dragoș Vodă până la cea a lui Aron Vodă, între anii 1359 și 1594.

În conținutul prefeței care este numită „Predoslovie”, Grigore Ureche afirmă faptul că urmașii
trebuie să cunoască istoria marilor domnitori.7

În scriere autorul face referire la unitatea de origine a poporului roman din toate provinciile, la
latinitatea limbii române și a poporului român, acestea fiind ideile fundamentale de bază ale
textului. Sunt descrise și schimbările domniilor, comploturile, luptele pentru putere, obiceiurile
evenimentelor de înscăunare, faptele extraordinare ce s-au întâmplat de-a lungul timpului și
situațiile de viață. Cele mai multe episoade ale letopisețului se încheie cu certuri între cei
puternici, textul prezentând idea că există o ordine a întregii istorii, care este dictate de voința
divină și nu de faptele umane.

Eroul exemplar al istorisirii este Ștefan cel Mare, la polul opus aflându-se „răufăcătorii”, cei care
încalcă atât legile divine cât și pe cele omenești, un exemplu fiind craiul polonez Albert. De
asemenea, autorul descrie „episodul invaziei lăcustelor”, domnitorul Ștefan cel Mare fiind
prezentat cu ajutorul faptelor sale istorie, prin personalitatea sa puternică, prin stările sale
sufletești care se află în contradictoriu. Sunt prezentate împrejurările morții acestuia cât și
comportamentul de care a dat dovadă poporul la moartea sa.

În ceea ce privește arta narativă a letopisețului, acesta se poate distinge prin rafinamentul
excelent al descrierii cât și prin acuratețea narațiunii.

4
https://www.bacromana.ro/curente_literare
5
https://dexonline.ro/definitie/letopise%C8%9B
6
Mirela, Teodorescu, Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei. Texte stabilite, studiu
introductiv, note și glosar de Liviu Onu, București, Editura științifică, 1967
7
Grigore, Ureche, Letopisețul Țării Moldovei
Naraţiunea este liniară, cronologică, totuşi existând nuclee narative - nuvele: fuga lui Petru-Rareş
în Ardeal: scindarea naraţiunii în fundal, şi în prim plan întâmplările lui Petru-Rareş și lupta lui
Ion Vodă cel Cumplit împotriva turcilor la Hotin. Are trei părti: prezintă hotărârea sultanului de
a ocupa cu orice pret Moldova şi de a-l pedepsi pe Ion Vodă cel Cumplit (pregătiri de luptă,
trimiterea unor oameni in recunoaştere şi de a-l pedepsi pe Ion Vodă cel cumplit, trădarea
marilor boieri), bătălia propriu-zisă(cronicarul îmbină prezentarea panoramică cu detaliile, prin
planuri), deznodământul şi soarta tragică a lui Ion Vodă cel Cumplit.8

„Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele și întâmplările cele mai importante,
ținând foarte mult să fie nu un „scriitoriu de cuvinte deșarte ce de dereptate”. Adversar al unei
puteri domnești fără controlul boierimii, Ureche a scris cronica de pe poziția marii boierimi.

Din anul 1845, când Mihail Kogălniceanu editează pentru prima data opera cronicărească a lui
Grigore Ureche și până în prezent, au apărut zeci de ediții, inclusive la Chișinău, ale acestei
monumentale lucrări. Pe această cale Letopisețul Țării Moldovei a căpătat o largă răspândire,
intrând masiv și pentru totdeauna în patrimonial de valori culturale ale poporului roman.” 9

„Ca și «Cazania», ca și «Psaltirea în versuri», «Letopisețul» a fost citit și copiat imediat după
redactarea lui, interpolările, ca și continuarea lui de către Costin arătând că stârnise emulație. Ca
să aibă acest succes, trebuia să răspundă unor așteptări. De aici tot acel amestec de noutate și de
vechime, de spirit științific și de providențialism religios, de pipăire prudentă a izvoarelor și de
invocare a semnelor divine, de pătundere psihologică și de moralitate preoțească. Nu cred că se
poate afirma tranșant că Ureche a fost un umanist sau, din contră, un fatalist medieval. Prima
noastră cronică este, în ansamblul ei inextricabil de observare rece a atrocității și de creștinească
perplexitate de ironie cultă și de inocență populară a stilului, o operă clasică a prozei istorice.” 10

„«Letopisețul» lui Grigore Ureche este o «construcție epică de tip linear», evoluând pe axa
timpului istoric. În aria culturii naționale scrise nu avem o tradiție modelatoare, dar el va institui
un tipar narativ ce se va menține pe durata unui secol. În modul de a povesti, acest prim cronicar
de limbă națională se va orienta după narațiunea orală, după cum Dosoftei, primul nostru poet
cult, va fi influențat de poezia folclorică. În mentalitatea povestitorului însă se recunosc, pe de o

8
https://prezi.com/dyubyhka7kye/grigore-ureche/?
frame=308d7caf3358f72f9a2c135ecfc9e4f211400130
9
Valentina, Leahu, Revistă bibliografică: Marele vornic și cronicar al Moldovei-Grigore Ureche

10
Nicolae Manolescu
parte reminiscențe ale formației sale latine și ale lecturilor sale istorice, iar pe de altă parte se
resimte optica populară, accentuat moralistă în interpretarea istoriei.”11

„Letopisețul Țării Moldovei” de Grigore Ureche rămâne în istorie ca prima cronică română, fiind
un blazon al neamului.

11
Elvira Sorohan
 Bibliografie

1) Leahu Valentina, Revistă bibliografică: Marele vornic și cronicar al Moldovei-Grigore

Ureche
2) Manolescu Nicolae
3) Sorohan Elvira

4) Teodorescu Mirela, Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei. Texte stabilite, studiu
introductiv, note și glosar de Liviu Onu, București, Editura științifică, 1967
5) Ureche Grigore, Letopisețul Țării Moldovei

6) https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche#:~:text=N%C4%83scut%20pe%20la
%201590%20sau,frate%20pe%20Nicolae%20Ureche%20sp%C4%83tarul.
7) https://www.bacromana.ro/curente_literare
8) https://dexonline.ro/definitie/letopise%C8%9B
9) https://prezi.com/dyubyhka7kye/grigore-ureche/?
frame=308d7caf3358f72f9a2c135ecfc9e4f211400130