Sistemul partidelor politice din Romania in perioada iterbelica

Principala problema din viata politica interbelica a fost lupta dintre democratie
si autoritarism. La inceputul anilor 20, perspectiva consolidarii sistemului politic
parlamentar era luminoasa. Adoptarea votului universal indreptatea speranta ca
guvernarea realizata de o oligarhie devenise o relicva a trecutului. Dar in calea
schimbarilor politice stateau obstacole importante. Apatia si lipsa de experienta a
masei de tarani, cauzata de excluderea lor de la viata politica, nu au putut fi
niciodata inlaturate si, ca urmare, impactul votului universal a fost limitat.
In perioada interbelica, viata politica a fost dominata de doua partide: liberalii si
national taranisti.

Partidul National Liberal- Partidul Liberal a detinut puterea pe perioade lungi,

1922-1926 si 1934-1937. Forta partidului a provenit din asa numita oligarhie
financiara, grupata in jurul marilor familii de bancheri si industriasi in frunte cu
familia Bratianu. Daca acest partid era „partidul natiunii”, liberalii considerau ca
partidele care reprezentau doar interesele unei clase erau straine de spiritul
romanesc. In conceptia lor, Partidul Taranesc si Partidul Socialist reprezentau un
pericol pentru Romania, deoarece promovau interese de clasa. In politica, liberalii
foloseau toate mijloacele pe care le aveau la dispozitie pentru a-si asigura victoria
la urne: mobilizau politia, functionarii civili si prefectii pentru a-si promova
propriile scopuri si a descuraja opozitia. Perioada 1922-1926 a fost epoca unor
mari succese liberale. Aflat la putere, Partidul National Liberal, condus cu
autoritate de Ionel Bratianu, a reusit sa rezolve problemele dificile ale organizarii
noului stat, ale unificari celor patru provincii din punct de vedere administrativ si
legislativ. Dupa 1930 rolul P.N.L. a scazut treptat, desi a fost la guvernare. Vechii
conducatori, Ionel Bratianu, Vintila Bratianu, I.G. Duca au murit, locul lor fiind
luat de oameni politici fara experienta.
Partidul National Taranesc- Partidul National Taranesc s-a format in 1926, cand
Partidul Taranesc din Vechiul Regat s-a unit cu Partidul National din Transilvania.
Desi ambele partide impartaseau anumite idealuri comune, conducatorii lor au
considerat initial ca programele lor sunt incompatibile. In primii ani dupa razboi,
Partidul Taranesc se pronunta pentru o reforma agrara radicala, in timp ce Partidul
National era in esenta un partid burghez si mai degraba nationalist decat taranist in
ce priveste ideologia. Prin urmare, fuziunea celor doua partide i-a surprins pe
contemporani. Conducatorii Partidului Taranesc si cei ai Partidului National au
surmontat in final diferentele ideologice si au format P.N.T. in 1926. Ceia ce i-a
indemnat sa treaca la actiune a fost constientizarea faptului ca, separati, nu vor fi
niciodata suficient de puternici pentru a-i inlocui pe liberali de la putere. Ei au
recunoscut primatul agriculturi si si-au facut cunoscuta intentia de a intari pe micul
gospodar si de a promova miscarea cooperatista. National taranisti au promis sa
descentralizeze administratia de stat si sa largeasca atributiile guvernarii locale.
Amenintarile la adresa celor doua partide principale veneau si dinspre dreapta si
dinspre stanga. In anii 20, amenintarea cea mai serioasa se pare ca venea dinspre
Partidul Poporului, al generalului Averescu, marele erou roman din Primul Razboi
Mondial.  Mișcarea socialistă a trecut în perioada interbelică prin
numeroase frământări generate de tendința unor lideri de a acționa sub influența
revoluției bolșevice din Rusia din 1917. Partidele de stanga, care erau sustinute de
clasa muncitoare, au avut o influenta politica redusa. Nici socialisti si nici
comunisti nu au reusit sa atraga un sprijin politic de masa. Partidul Social
Democrat a iesit din razboi puternic divizat intre moderati, care urmau traditia
socialista occidentala, si radicali, care-i aveau model pe bolsevici. Social-
democrati s-au bucurat de mult mai putin succes in viata politica decat sperasera.
Punctul lor maxim a fost atins in 1928, cand au castigat 9 locuri in parlament.
Comunisti s-au desprins de socialisti si au pus bazele in 1922 Partidului Comunist
Roman. Guvernul a declarat insa ilegal Partidul Comunist in 1924, acest partid
fiind nevoit sa-si desfasoare activitatea in afara legii pana la al doilea razboi
mondial.

In opinia mea sistemul formațiunilor politice s-a remarcat în România interbelică

printr-o complexitate deosebită, urmare a profundelor mutații social-economice
produse după Marea Unire. Ele au exprimat interesele unor grupuri și forțe sociale,
fiind prezente în toate etapele regimului politic interbelic. Rolul important l-au avut
așa numitele  “partide istorice”, Partidul Național Liberal și Partidul Național
Țărănesc, care au dispus de o dinamică proprie.