GRIGORE URECHE

VIATA

Cel dintîi din şirul marilor cronicari moldoveni, a carui

operă asimilat îndemnurile istoriografiei polone, a fost
Grigore Ureche.
Scoborîtor dintr-o veche familie moldovenească ,
atestată documentar încă de la 1407 din vreamea lui
Alexandru cel Bun, sub forma Urecle, cronicarul e fiul lui
Nistor, căruia i s-a atribuit într-o vreme si cronica.
Nistor Ureche a fost fiul lui Maxim Ureche şi al soţiei
sale Dumitra.Nascut în preajma anului 1550, a fost unul din
cei mai bogati si mai influenţaţi boieri ai moldovei de la
sfarşitul veacului al XVI-lea şi începutul celui de-al XVII-
lea. Era firesc ca un boier cum era Nistor Ureche, cu o
avere aşa de mare, trebuie să joace un rol important şi în
viaţa politică a ţării sale.

Grigore Ureche. Viaţa lui Grigore Ureche cum apare

adesea în documente --- departe de a putea fi reconstituită
în trăsăturile ei caracteristice, are pentru noi încă multe
puncte obscure :nu ştim nici macar data când s-a născut. Îl
găsim pomenit într-o inscripţie de pe o biserica, la 1597,
fara sa se precizeze vârsta pe care o avea.
Numele cronicarului apare întâi în documentele
noastre la 20 decembrie 1628, catretilogofăt; iar în divanele
boiereşti de la 1631 înainte, îl găsim cu rangul mai mic de
mare spătar. Marele spătar --- după cum aflăm de la
contemporanii lui,Miron Costin şi Dimitrie Cantemir ---
insamnă mare purtător de săbii al domnului, seful
slujitorilor din spătarie.
Grigore Ureche a scris in ultimii ani ai vieţii sale o
opera neterminată “Letopiseţul Ţării Moldove”. Ea începe
cu anul întemeierii Moldovei, 1359, “cînd s-au descălecat
ţara “, şi se opreşte în anul 1594 .
Principalul izvor extern este Kronika Polska ,apărută
la Craiova, în 1597, pe numele lui Martin Bielski.
Grigore Ureche nu este un simplu compilator, ci un
cronicar cu spirit critic.
Pentru ştirile privind ţările şi popoarele vecine Ureche
s-a slujit de o cosmografie în limba latina, adică de un
manual de geografie şi istorie răspândit în vremea sa, cum
era acela al lui Gerard Mercator.
“Letopisetul latinesc”, este luata si amendată stirea
privitoare la denumirea de Schithia data Moldovei .
Cu excepţia lui Simon Dascălu, interpretorii
letopiseţului lui Ureche n-au adus modificări de structură,
care să facă imposibilă precizarea concepţiei şi poziţiei de
clasă a cronicarului.
Spre deosebire de Simon Dascălu, Grigore Ureche nu
este un cronicar interesat atât de cantitatea ştirilor, cât de
calitatea lor. El nu scrie pur şi simplu pentru a informa, ci
pentru a educa, pentru a oferi un îndreptar de viaţă :

“... să rămâie feciorilor şi nepoţilor, să le fie de

învăţătură, despre ceale reale să se ferească şi să să
socotească, iar dupre ceale bune să urmeze şi să înveţe şi
să să îndireptează.”
 Grigore Ureche cititor al lui Ioachim Bielski , poate şi
al istoricilor latini, îşi va da seama că actul redactării unei
cronici reprezintă o datorie patriotică, obligatorie pentru
orce popor care vrea să pasească pe treapta culturii. Istoria
este necesară, scrie el, “ca să nu se înneace a toate ţărîle
anii trecuţi”şi oamenii “ să să aseamene fierălor şi
dobitoacelor celor mute şi fară minte”.
Ureche n-a avut la îndemâna suficiente izvoare pentru
a le confrunta ; cu toate acestea, el n-a reprodus .
Grigore Ureche este intâiul cronicar român care adoptă
o atitudine critică faţă de izvoare .
Sub raportul concepţiei, cronica oglindeşte orânduirea
feudală în prima jumatate a veacului al XVII-lea din punct
de vedere al marii boierimi, având şi unele idei înaintate .
Ca reprezentant al noii boierimi latifundiare, Ureche
condamnă sistemul de guvernare bazat pe autoritatea
domnească.

Cronica lui Grigore Ureche

Cronica lui Grigore Ureche deschisă pentru literatura

noastră alcatuită din texte religioase, din legende apocrife,
din romane populare şi din cronografe, o eră nouă ;dar
acest început al unui nou gen literar , singurul in care s-a
afirmat originalitatea neamului nostru în veacurile trecute,
constituie incă şi astăzi o problemă complicată.
Încercarea lui Kogalniceanu în 1852, în Letopiseţele
Moldovei , de a puplica aparte ceea ce a creeat la inceput
Ureche de ceea ce presupunea ca a interpolat ulterior
Simion Dascalu, cuprinde o mare doză de arbitrar:
elemente care apartin in chip evident lui Grigore Ureche au
fost trecute pe seama lui Simion Dascalu şi parţi din
adausele interpolatorului au fost atribuite cronicarului.
Cronica începe cu o “predoslovie a dascălecării”
,care, după cum are grijă însuşi Dascălul să ne-o ateste, este
a lui Grigore Ureche.
După capitolul despre descălecarea Moldovei, Ureche
se ocupă de limba moldovenească, susţinînd că e de
descendenţă latină.
Intrând în istoria moldovenească cu capitolul De
începutul domnilor ţării Moldovei şi de viaţa lor , Ureche
utilizează analele slavoneşti ale ţarii, , care au fost scrise,
după cum spuneam, la curtea lui Ştefan cel Mare şi
continuate de Macarie şi de Azarie.
Deoarece pentru partea de la început de la primii
domni ai Moldovei pana la Alexandru cel Bun nu gaseşte
nimic în cronicarii poloni.
De la Alexandru cel Bun înainte, Ureche găseşte în
izvoarele poloneze ştiri din ce în ce mai numeroase
privitoare la istoria Moldovei şi atunci cmpleteaza datele
unele prin altele.
După moartea lui Ştefan cel Mare,înainte de a trece
la urmaşii săi, Ureche introduce, pentru o mai buna
clarificare a istoriei moldoveneşti, câteva capitole
privitoare la istoria popoarelor învecinate cu noi :
ploni,tatari, turci şi unguri : Povestea şi tocmeala altor ţari
ce sunt prin jur.
Grigore Ureche este intâiul cronicar român care
adoptă o atitudine critică faţă de izvoare .Grigore Ureche a
fost şi va rămâne unul dintre cei mai preţioşi cronicari ai
literaturii române.
Manastiri construite in secolul al XVII-lea:
MANASTIREA CETATUIA ;
MANASTIREA “SF.TREI IERARHI”;
BISERICA BARNOVSCHI;
SINAGOGA .

MANASTIREA CETATUIA
 Biserica manastirii este o biserica specifica arhitecturii religioase din
Moldova secolului al XVII-lea, fiind totusi o sinteza originala a unor
elemente arhitectonice disparate.

BISERICA BARNOVSCHI

Monument istoric şi de arhitectură religioasă, biserica a fost

construită în 1627 de către Miron Barnovschi. Din clădirile vechi se mai
păstrează: Biserica - arhitectura specifică bisericilor moldoveneşti, cu unele
elemente noi; Turnul clopotniţă construit în 1627 la intrarea în curtea
bisericii; Casa parohială.
 MANASTIREA “SF.TREI IERARHI”

Manastirea "Sf. Trei Ierarhi" este cea mai frumoasa ctitorie a

domnului Tarii Moldovei, Vasile Lupu, o adevarata simfonie a artelor in
rugaciune, construita intre anii 1637-1639.