UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRONOMIE
SPECIALIZAREA MACPA
ANUL II

Managementul biodiversității ca resursă

agroturistică și silvoturistică

Conf. univ. dr. Niculescu Mariana

STUDENT: Speriatu Raluca-Nicoleta
Cuprins
IMTRODICERE..............................................................................................................................3

Cheile Dobrogei, cele mai vechi chei din România........................................................................5

Flora și fauna Cheile Dobrogei........................................................................................................7

Concluzii........................................................................................................................................10

ANEXE..........................................................................................................................................13

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................15
IMTRODICERE
Habitatul este teritoriul locuit de o vietate, teritoriu care îi oferă toate condițiile de existență
alcătuind și mediul ei de viață.

 O suprafața locuită, în mod natural, de o populație sau de o specie de plante sau animale.

Habitatul în care coexistă mai multe specii de plante sau animale se numește biotop.

 Prin extensie, habitatul se poate referi și la ansamblul condițiilor de mediu care determină
existența unei comunități într-un loc sau pe o arie.

Habitatul este rezultatul interacțiunii factorilor edafici, climatici, antropogeni și biotici.

În natură vietățile nu au o răspândire uniformă. Știucile viețuiesc în apa curgătoare a

râului, pisica sălbatică - în hățișurile pădurii, iar urșii albi - pe întinsurile înzăpezite ale Articii.
Cu alte cuvinte, fiecare organism își are propriul său loc de viață, numit și habitat. Habitatul nu
trebuie confundat cu biotopul, care reprezintă locul ocupat de o biocenoză într-un ecosistem, și
nici cu arealul, care înseamnă spațiul geografic în care este răspindită o specie. În același habitat
pot viețui organisme din diferite specii, fiecare având rolul său bine determinat, numit nișă
ecologică.

Principalii factori de mediu care afectează distribuția organismelor vii

sunt temperatura, umiditatea, clima, tipul de sol și intensitatea luminii și prezența sau absența
tuturor cerințelor pe care organismul trebuie să o susțină. Unele plante și animale sunt
generaliste, iar cerințele privind habitatele acestora sunt îndeplinite într-o gamă largă de locații.
Micul fluture alb (Pieris rapae), de exemplu, se găsește pe toate continentele lumii, cu
excepția Antarcticii. Larvele sale se hrănesc cu o gamă largă de Brassicas și diverse alte specii de
plante și se dezvoltă în orice loc deschis cu diverse asociații de plante. Fluturele albastru mare
este mult mai specific în cerințele sale; se găsește numai în zonele de pajiște, iar larvele se
hrănesc cu specii Thymus, iar din cauza cerințelor complexe de cicluri de viață, el locuiește
numai în zonele în care trăiesc furnicile Myrmica.
Tipurile de habitate terestre includ păduri, pășuni, zone umede și deșerturi. În cadrul acestor
biomase largi sunt habitate mai specifice, cu diferite tipuri de climă, regimuri de temperatură,
soluri, altitudini și tipuri de vegetație. Multe dintre aceste habitate se clasifică unul în celălalt și
fiecare are propriile comunități tipice de plante și animale.

Cheile Dobrogei alcătuiesc o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică) situată

în Dobrogea, pe teritoriul județului Constanța.

Aria naturală se află în partea central nord-estică a județului Constanța, pe teritoriile

administrative ale comunelor Cogealac, Grădina, Mihail
Kogălniceanu, Pantelimon, Săcele, Siliștea și Târgușor și este străbătută de drumul
național DN22.

Zona Cheilor Dobrogei a fost declarată Aria de Protecție Specială Avifaunistică prin Hotărârea

de guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială
avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se
întinde pe o suprafață de 10.929 hectare. Aceasta include rezervațiile naturale Gura
Dobrogei, Peștera La Adam și Peștera Gura Doborgei.

Aria protejată reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, stepe, terenuri arabile, culturi, pășuni,
păduri de foioase, păduri în tranziție) încadrată în bioregiune geografică stepică a Podișului
Casimcei; ce adăpostește o gamă variată de floră (halofilă, higrofilă, mezohigrofilă) și asigură
condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări migratoare și de pasaj
enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009
(privind conservarea păsărilor sălbatice).

Situl prezintă un deosebit interes geologic (abrupturi calcaroase atribuite jurasicului), cheiuri și

maluri de văii), paleontologic (faună fosilă), speologic și peisagistic.

Căi de acces- Drumul național DN2A pe ruta: Constanța - Ovidiu - drumul național DN22 în

direcția Cogealac.
Cheile Dobrogei, cele mai vechi chei din România
Situl Natura 2000 ROSPA0019 – Cheile Dobrogei are o suprafață de 10.929,0 ha (10.916,0 ha
după unele surse) și se află în județul Constanța pe teritoriul administrativ a mai multor localități:
Cogealac – 11%, Fântânele – 6%, Grădina – 22%, Mihail Kogălniceanu – 6%, Pantelimon –
15%, Săcele – 2%, Siliştea – < 1%, Târguşor – 42%. Cheile Dobrogei au fost declarate arie
protejată avifaunistică în anul 2007, iar rezervației i se suprapun și alte arii protejate precum:
Rezervația Recifii Jurasici Cheia, Rezervația Gura Dobrogei, Peștera Gura Dobrogei (Monument
al naturii) și Peștera “La Adam” (Monument al naturii).

Rezervația Recifii Jurasici Cheia (sau Masivul Geologic Cheia) a fost declarată arie protejată în
anul 1970 de către Consiliul Popular Județean Constanța, iar prin Legea 5/2000 a fost declarată
rezervație naturală de interes național.

Cheile Dobrogei sunt cele mai vechi chei ale României fiind formate din calcare jurasice (vechi
de 180 milioane de ani) și cretacice (vechi de 100 de milioane de ani) depuse peste șisturi verzi
cu o vechime de 2000 de milioane de ani. Peste depozitele jurasice și cretacice se găsește un strat
discontinuu de loess (dex=rocă sedimentară neconsolidată, de origine eoliană, de culoare
galbenă-cenușie, cu aspect poros, formată mai ales din praf silicos și argilos). Cheile Dobrogei
fac parte din Dobrogea Centrală unde înălțimile dealurilor au valori medii cuprinse între 150-
200m.

Calcarele din cadrul rezervației naturale reprezintă foste recife coraliere ale Mării Tethys. În
cadrul rezervației naturale se întâlnesc atoli de dimensiuni mai mici (ce pot fi observați de pe
marginea DJ222) sau de dimensiuni mari (“Bănuții Dobrogei”).

Atolii reprezintă învecinarea de colonii de corali. Aceste insule inelare de corali se formează în
mările calde și prezintă uneori înălțimi și diametre de zeci de metri. Stâncile din Cheile Dobrogei
reprezintă atoli prietrificați de-a lungul milioanelor de ani, după retragerea Mării Tethys. Atolii
din Valea Cheia prezintă înălțimi de 30-50m și au formă cilindrică, de pâlnie sau potcoavă.
 Atoli în Valea Cheia de-a lungul DJ222

“Bănuții Dobrogei” reprezintă atoli de diametre mari și poartă această denumire deoarece, la o
vedere aeriană, forma lor circulară lasă impresia unor monede. Noi am observat un astfel de
“bănuț” privind în vale de la Mănăstirea Casian. Din păcate, abia acasă am înțeles ce am văzut,
așa că “bănuțul” nu este centrat în fotografie, ci undeva în partea dreaptă.

”Bănuții Dobrogei” de la Mânăstirea Casian

Flora și fauna Cheile Dobrogei
Flora

Flora este caracteristică stepei ponto-sarmatice, compusă din stepă de loess și stepă petrofilă, dar
și silvostepei cu păduri xeroterme submediteraneene.

Vegetația ierboasă din cadrul Cheilor Dobrogei este reprezentată de stepa de loess primară (cu
asociații de Stipetum capillatae și Medicago minima –Festucetum valesiacae) și stepa de loess
secundară (cu asociații de Botriochloetum ischaemi și Artemisio austriacae – Poëtum bulbosae).
Stepa petrofilă este reprezentată prin asociații de Agropyro brandzae – Thymetum
zygioidi și Sedo hillebrandtii – Polytrichum piliferum.

Arbuștii sunt reprezentați de asociații de Pruno spinosae – Crataegus rhipidophylla și Rhamnus

cathartica – Jasminum fruticans.

Vegetația forestieră este reprezentată de păduri de stejar pufos (Quercus pubescens) cu cărpiniță
(Carpinus orientalis) și mojdrean (Fraxinus ornus).

Silvostepa dobrogeană prezentă aici este caracterizată de alternanța pajiștilor stepice, stâncăriilor
și rariștilor de pădure.

Alte plante ce pot fi observate în cadrul ariei protejate sunt: brândușa de toamnă (Colchicum
fominii), bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia), cocoșelul (Dianthus
monadelphus subsp. pallens), Euphorbia nicaeensis ssp. dobrogensis, Paronychia cephalotes,
clopoței (Campanula romanica), sâmbovină de Dobrogea (Celtis glabrata), șofranul de toamnă
(Crocus pallasii), iarba usturoiului (Dictamnus albus), ghiocelul mare (Galanthus elwesii),
mierluța (Minuartia adenotricha), (Scutellaria orientalis), gușa porumbului (Silene csereii) etc.
 Specie de clopoțel (posibil Campanula romanica, specie endemică Dobrogei și aflată pe
lista roșie mondială)

Fauna

Fauna este caracteristică zonei de stepă și silvostepă cu exemplare de rozătoare (șoarecele dungat
de stepă – Sicista subtilis, hamster dobrogean – Mesocricetus newtoni, popândău – Spermophilus
citellus), reptile (gușter dobrogean – Lacerta trilineata, șopârlă dobrogeană – Podarcis taurica,
gușter comun – Lacerta viridis, balaur dobrogean – Elaphe sauromates) și amfibieni (izvorașul
cu burtă roșie – Bombina bombina).
Alte mamifere ce pot fi întâlnite sunt dihorul de stepă (Mustela eversmanni), dihorul pătat
(Vormela peregusna), vidra (Lutra lutra), cârtița (Talpa europaea) etc.

Dintre speciile de insecte de interes comunitar pot fi menționate: fluturele de foc al măcrișului
(Lycaena dispar), lăcusta calul-dracului (Paracaloptenus caloptenoides), croitorul cenușiu
(Morimus funereus), croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo) și cărăbușul cu corn
(Bolbelasmus unicornis).

Peșterile din arealul protejat adăpostesc și numeroase specii de chiroptere. Speciile de lilieci
întâlnite sunt: liliacul cu potcoavă a lui Mehely (Rhinolophus mehelyi), liliacul mare cu potcoavă
(Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), liliacul
comun mare (Myotis myotis), liliacul mustăcios (Myotis mystacinus), liliacul cărămiziu (Myotis
emarginatus), liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi), liliacul urecheat brun (Plecotus
auritus), liliacul pitic al lui Nathusius (Pipistrellus nathusii).

Printre numeroasele specii de păsări protejate pot fi amintite speciile cuibăritoare de: pasărea
ogorului (Burhinus oedicnemus), șerparul european (Circaetus gallicus), eretele sur (Circus
pygargus), dumbrăveanca (Coracias garrulus), ciocârlia de stepă (Melanocorypha calandra),
ciocârlia de stol (Calandrella brachydactyla) și fâsa de câmp (Anthus campestris).

Rezervația avifaunistică este importantă pentru perioada de iernat a gâștei cu gât roșu (Branta
ruficollis).
Alte specii de păsări ce pot fi întâlnite sunt: pupăza (Upupa epops), prepelița (Coturnix coturnix),
uliul cu picioare scurte (Accipiter brevipes), ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), pescărașul
albastru (Alcedo atthis), acvila de câmp (Aquila heliaca), buha (Bubo bubo), acvila țipătoare
mică (Aquila pomarina), șoimul de iarnă (Falco columbarius), șoimul călător (Falco
peregrinus), pietrarul răsăritean (Oenanthe isabellina), pietrarul sur (Oenanthe oenanthe) etc.

Pupăză (Upupa epops)

Concluzii
Cheile Dobrogei a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică  prin Hotărârea de
Guvern numarul 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială
avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000  în România) și se
întinde pe o suprafață de 10.929 hectare. Aceasta include și rezervațiile naturale Gura
Dobrogei, Peșytera lui Adam, Peșterea Gura Dobrogei.
Aria protejată reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, stepe, terenuri arabile, culturi, pășuni,
păduri de foioase, păduri în tranziție) încadrată în bioregiune geografică stepică a Podișului
Casimcei; ce adăpostește o gamă variată de floră (halofilă, higrofilă, mezohigrofilă) și asigură
condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări migratoare și de pasaj
enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009
(privind conservarea păsărilor sălbatice).

Cheile Dobrogei constituie o zonă cu extraordinare valori naturale, reprezentate de aspectele

geologice, paleontologice, speologice, botanice, zoologice și peisagistice. Valea are talveg larg și
este mărginită de pereți calcaroși situați destul de departe de firul apei, cursul de apă prezintă
meande, o zonă drenată de un pârâu care face parte din bazinul Casimcea, astfel că apele se scurg
către est, în lacul Tașaul (situat la nord de Năvodari). Deși dimensiunea pereților de calcar de la
Cheile Dobrogei este nesemnificativă în comparație cu cheile cu care suntem obișnuiți prin
Carpați, totuși peisajul are o atractivitate aparte, prin conformația în totalitate diferită de a cheilor
săpate în calcarele din zone montane: calcarele recifale de aici, formate în mări calde jurasice și
cretacice, păstrează formele foștilor atoli, un relief relativ ruiniform. Se cunosc din rocile de aici
cca. 80 de specii fosile (aparținând la spongieri/ porifere, corali/ hexacoralieri, brahiopode,
cefalopode) reprezentante ale faunelor marine din apele în care atolii s-au dezvoltat. Interesant
este că rocile de fundament sunt șisturi verzi precambriene, cu o vârstă de cca. 0,5-2 miliarde de
ani (500-2.000 de milioane de ani), astfel că acestea sunt cele mai vechi roci existente; există și
locuri unde aceste roci apar la suprafață, ca martori de eroziune, aflorimente de stânci ascuțite
aflate în șiruri. Calcarele depuse peste ele s-au format în jurasic și cretacic, în urmă cu cca. 180-
100 milioane de ani; prezintă și acum conformația coloniilor de corali, cu formațiuni care ajung
la 15-30 m înălțime, având aspect de pâlnii, potcoave, piramide și turnuri, ca și blocuri detașate
de eroziune. Calcarele de aici prezintă formațiuni interesante: faleze calcaroase, polii, doline,
mici văi, lapiezuri, grote și peșteri rezultate din procesele de carstificare; în valea Casimcei există
cca. 15 peșteri mai relevante, printre care Peștera Mireasa, Pestera Casian, Pestera de la Ghiligic,
Peștera Babei, Liliecilor etc.

Din zona Cheilor Dobrogei se cunosc cca. 565 specii de plante. Șibleacurile sunt tufărișuri de tip
submediteranean, care se dezvoltă în zonele rezonabil de umede a văilor; există aici silvostepe
(cu păduri xerofile de tip mediteranean), iar stepele (stepă ponto-sarmatică, stepă de loess și
stepă petrofilă) sunt prezente în mod natural în ariile care sunt mai uscate, pe versanți însoriți și
culmi de deal. De la colilie (Stipa capillata) la peliniță (Artemisia austriaca), de la speciile de
bujor (Paeonia tenuifolia, P. peregrina) la vișin turcesc (Prunus mahaleb), porumbar (Prunus
spinosa), păducel (Crataegus monogyna), cărpiniță (Carpinus orientalis), stejar pufos (Quercus
pubescens), călin (Viburnum lantana), iasomie comună (Jasminum fruticans) și brândușe
(Colchicum fominii, Colchicum triphyllum, Crocus chrysanthus, Crocus reticulatus), lista
floristică este lungă. În Formularul Standard al sitului Natura 2000 SCI Recifii Jurasici Cheia se
menționează dintre plante Campanula romanica, Centaurea jankae, Moehringia jankae, acestea
fiind de importanță mai mare, prezente pe Anexa 2 a Directivei Habitate; pe lângă acestea, mai
sunt prezente aici alte specii de plante relativ rare, printre care se pot menționa Achillea
clypeolata, Achillea coarctata, Achillea leptophylla, Adonis flammea, Allium flavum, Allium
saxatile, Alyssum caliacrae, Alyssum minutum, Astragalus corniculatus, Astragalus cornutus,
Celtis glabrata, Centaurea gracilenta, Centaurea napulifera, Convolvulus lineatus, Galanthus
elwesii, Gagea bulbifera, Gagea granatelli, Gagea szovitzii, Minuartia viscosa, Moehringia
grisebachii, Spiraea crenata etc.
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Habitat
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cheile_Dobrogei_(sit_SPA)
3. Natura 2000 - Wikipedia
4. https://discoverdobrogea.ro/10-rezervatii-naturale-din-dobrogea-excelente-pentru-
excursii/
5. https://peterlengyel.wordpress.com/2011/12/30/cheile-dobrogei/
6. http://www.informatii-romania.ro/listing/rezervatia-geologica-cheile-dobrogei/
7. http://dingradinaluiardei.ro/cheile-dobrogei-acasa-la-mine/
8. https://admin.revistasinteza.ro/cele-sapte-minuni-ale-dobrogei/