LECTURI DE VACANȚĂ: „Insula Delfinilor Albaștri” de Scott O’Dell, traducere din limba

engleză și note de Diana Marin-Caea, ilustrații de Mircea Pop, Editura Arthur, Colecția „Cărțile
de aur ale copilăriei”, București, 2015, cota 821.111(73)/O-22, este povestea plină de dramatism
a Karanei, o fată curajoasă de 12 ani, fiica șefului de trib dintr-o comunitate de amerindieni care
se ocupă cu pescuitul și culesul. După ce tatăl ei este ucis de un grup de vânători de foci ruși,
noul șef de trib decide relocarea totală a sătenilor. Din cauza fratelui ei mai mic, Karana nu
reușește să plece cu barca cu ceilalți săteni și rămâne în urmă pe insula pustie. După ce fratele ei
este ucis de o haită de câini sălbatici, aceasta rămâne complet singură, izolată, timp de 18 ani și
este nevoită să se descurce pentru a-și construi un adăpost și a-și procura hrana. Pericolele o
pândesc la tot pasul: haite de câini sălbatici, un trib inamic venit la vânătoare pe insulă, dezastre
naturale teribile. Ea trebuie să descopere cum poate să îmblânzească natura potrivnică și, mai
presus de toate, cum să supraviețuiască. Cel mai tare, însă, o macină singurătatea, pe care
încearcă să și-o alunge facându-și prieteni necuvântători (domesticește un câine, apoi niște
păsări) care îi țin loc de familie și cu ajutorul cărora află care sunt lucrurile cu adevărat
importante.

„Insula delfinilor albaștri” este un emoționant roman de aventuri bazat pe fapte reale (o femeie a
locuit singură timp de 18 ani pe insula Saint Nicholas, până când a fost descoperită de un vânător
de foci și adusă pe continent), o carte despre valoarea prieteniei, despre ceea ce este cu adevărat
important în viață, despre cum poți găsi bucurie în lucrurile cele mai simple.

„Insula noastră are două leghe lungime și o leghe lățime și, dacă stai pe una din colinele care se
ridică în mijlocul ei, ai putea s-o asemeni cu un pește. E asemenea unui delfin care stă pe-o parte,
cu coada către răsărit și cu botul spre apus, înotătoarele lui fiind recifurile și lespezile de stâncă
de la mal. Că o fi stat cineva cu-adevărat pe una dintre acele coline joase, în zilele de început ale
pământului și, din cauza formei ei, i-o fi pus numele de Insula Delfinilor Albaștri, asta n-o mai
știu. În apele noastre trăiesc mulți delfini și poate că de-acolo i-o fi venit numele. […] Prima
furtună a iernii a pus capăt speranțelor mele. Dacă ar fi fost să vină după mine corabia oamenilor
albi, asta se putea întâmpla doar pe vreme bună. Acum trebuia să aștept să treacă iarna, poate
chiar mai mult.

Gândul că eram singură pe insulă după ce soarele răsărise de atâtea ori din mare și se întorsese
încet înapoi în ea îmi umplea sufletul de amărăciunea singurătății. Nu mă mai simțisem atât de
singură înainte pentru că, eram sigură că, dacă Matasaip spusese că se va întoarce corabia, așa va
fi. Acum speranțele mele se stinseseră. Eram cu-adevărat singură. Nu puteam mânca mult, nici
nu puteam dormi fără să am vise îngrozitoare.” ( Scott O’Dell - „Insula Delfinilor Albaștri”)

Scott O’Dell (1898-1989) este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani de literatură
pentru copii și adolescenți, totodată, fiind renumit și pentru romanele sale istorice. De-a lungul
timpului a primit numeroase distincții, printre care Medalia Newbery pentru „Insula Delfinilor
Albaștri”, dar și Hans Christian Andersen Award, cel mai prestigios premiu internațional care se
oferă pentru contribuția adusă literaturii pentru copii.
„Insula Delfinilor Albaștri” este unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, rămânând încă
de la apariție, din 1960, în topul celor mai îndrăgite cărți.