Toate laturile existenţei umane au importanţa lor proprie în evoluţia noastră.

Omul
trebuie să se îngrijească de mintea şi sufletul său pentru a avea o viaţă frumoasă.
Neglijenţa nevoilor noastre fundamentale şi ignorarea adevărului ne pot conduce
către rătăcirea sinelui.
Eul nostru interior are nevoie de stimulare şi provocări continue. Însă acestea pot fi
avantajoase pentru evoluţia noastră sau, dimpotrivă, distructive. Sunt de accord cu
afirmatia Ilenei Vulpescu ,,Mintea si sufletul omului nu merg intotdeauna pe
aceeasi poteca’’ acestea avand o forta nemaipomenita una in raport cu cealalata dar
adeseori sunt contradictorii. Omul stă în centrul Universului ghidat de aceste doua
puteri, el fiind nevoit doar sa faca alegerea potrivita. Exista situatii in care ne
simtim istoviti, avand sufletul obosit si suntem gata sa ne dam batuti, in asemenea
momente suftetul si mintea duc o lupta crancena in a lua decizia potrivita, acea,
care va fi in stare sa ne conduca spre lumina de la capatul tunelului. Asemenea
momente dificile pot aparea in concordanta cu sentimentul de dragoste, moment in
care mintea iti spune ,,pleaca” insa sufletul te ghideaza ,,sa ramai”. Pe exemple
proprii pot afirma faptul ca sufletul mai este perceput ca inima care idolatrizeaza
si de cele mai multe ori exagereaza, deconectandu-ne trupul de la realitatea actuala,
culorile acesteaia fiind roz sau gri, fortandu-ne sa traim o iluzie a propriilor
sentimente. Mintea insa poate percepe lucrurile rational, oferindu-le o valoare
reala, punand la baza argumente pro si contra, de aici se creeaza un contrast de
aploare care de cele mai multe ori duce la o stare de neputinta si individul se pierde
in umbra gandurilor ce-l coplesesc. Un suflet, reprezintă esența imateriala a unei
persoane sau lucru viu si este adesea considerat parte integrală și esențială
pentru conștiință și personalitate, de asemenea poate funcționa ca un sinonim
pentru spirit, minte sau sine, deși despre termenul de suflet funcționează într-un
mod suficient de diferit de spirit și psihic încât acesta să nu fie folosit
interschimbabil. Sufletul poate fi considerat ca o entitate independentă sau ca
întreaga ființă vie insa in ciuda acestui fapt din punct de vedere științific existența
lui nu a fost dovedită niciodată, acesta fiind doar un concept fictive bazat pe
emotii, trairi, amintiri si sentimente. Mintea insa este ansamblul de caracteristici
informaționale care determină personalitatea, aceasta fiind sigura in deciziile luate
percepandu-le exact in aceeasi forma in care sunt vazute, astfel cu ajutorul
perceptiei sunt culese informații din spațiul fenomenal cu ajutorul simțurilor
specializate precum văzul, auzul, gustul, mirosul și sensibilitatea tactilă fiind
reprezentate exact si in totalitate. In concluzie sustin ideea ca mintea si sufletul
ajung la un moment dat sa i-a cai diferite, deoarece sunt diferite una de alta prin
putere si metoda lor de percepere a situatiilor cotidiene. Chiar daca sunt privite ca
sinonime aflate in acelasi organism, sunt total diferite prin felul lor de a vedea si
percepe lumea exterioara. Orice decizie nu ar fi predispus sa faca omul, fie aceasta
inaintata de puterea mintii sau cea a sufletului, ea niciodata nu va fi considerata
gresita, ci primita ca o lectie ce ofera posibilitatea intaririi psihologice a
individului.