UTOPIA - GEN LITERAR

Anul 1516 reprezinta o data memorabila in istoria literara si de ce nu si politica a lumii moderne. Este anul in care Thomas Morus, discipol al filozofului grec Platon, publica UTOPIA, lucrare ce avea sa cunoasca o popularitate si faima ce aveau sa creasca continuu in secolele XVI-XVII. Aceasta scriere va ajunge sa fie citita si citata de reformatorii sociali si politici, va fi invocata in miscari religioase sau sociale de catre savanti sau oameni de rind, calvinisti, catolici sau eretici in cautarea unei alte religii, chiar si de catre filozofi nemultumiti cu ordinea sociala a prezentului. Thomas Morus este cel care care creeaza termenul, cuvint ce provine din outopia, derivat de la topos ce inseamna loc iar prin adaugarea particulei cu sens general negative ou, duce la sensul de lipsa de loc sau nici un loc sau mai potrivit locul care nu exista. Titlul initial al romanului a fost Nusquama (de la adverbul latinesc nusquam=nicaieri) iar apoi va opta pentru denumirea greceasca ce semnifica nici un loc dar care din aceeasi limba se traduce si loc fericit. Deci in final utopie este definitia unui loc fericit care nu exista. Europa deci si Anglia se afla in plin feudalism unde societatea avea la baza modelele politico-sociale feudale in care aproape toata puterea apartinea regelui si nobilimii iar taranii care aveau o existenta mizera sustineau stilul de viata al regalitatii si nobilimii. Este perioada in care Europa traieste o criza de autoritate politica, religioasa, morala si filozofica. Umanistii erau de multe ori impotriva feudalismului privindu-l ca pe o societate dominate de bogati si bazata pe exploatarea celor saraci. Mai mult, ei au vazut societatea feudala ca irationala, corupta si plina de ipocrizie ce se folosea chiar si de religie si idealurile crestine in propriu interes. . Utopia nu prezinta insa o lume perfecta, paradisiaca, existind razboaie si criminalitate insa este dupa opinia lui Morus o societate perfectibila deschisa progresului in contrast cu Republica lui Platon. Acesta vede statul ca pe o persoana morala si va arata natura si efectele imediate ale dreptatii: statul in care domneste ideea de dreptate este fericit si reciproca

fiind adevarata, dreptatea reprezentind o necesitate morala pentru stat si individ precum si principiul bunei rinduieli a societatii. Multe utopii sint rescrieri ale Republicii lui Platon, redescoperirea lui Platon si a temei celui mai bun stat deschide o serie de dezbateri privind constituirea si guvernarea statelor din Europa, a valorilor morale si crestine ce ar fi trebuit sa stea la baza statului. La prima vedere Utopia reprezinta incercarea lui Thomas Morus de a imagina o tara ireala cu o viata perfecta in care toti oamenii sint fericiti si multumiti. Cartea este scrisa in doua parti pe care autorul le numeste carti si care prezinta doua imagini diametral opuse: una a vietii reale in care traieste Morus sic ea a vietii imaginare in care probabil si-ar dori sa traiasca. Cartea intii prezinta dialogul dintre personajul narator, care este Thomas Morus, un vechi prieten al sau, eruditul Peter Giles si un explorator si filozof, calugarul Raphael Hythloday. In aceasta conversatie Morus prezinta viziunea sa asupra societatii in care traieste, critica cu asprime monarhia absoluta care atinsese pe atunci apogeul in Anglia. Utopia engleza este, de fapt, o oglindire mai mult sau mai putin nuantata a istoriei Angliei. Ca prim si principal rau characteristic societatii din timpul sau, Thomas Morus indica numarul urias de nobili. Descrie situatia deplorabila a oamenilor simpli care sint obligate sa suporte saracia si mizeria in timp ce regale si nobilimea traiesc in lux si bogatie datorate muncii saracilor. Mai mult chiar, nobilii pentru a-si spori veniturile, instituie impozite uriase denumindu-le contributii benevole, dezgroapa legi vechi pentru noi amenzi, ameninta cu razboie cerind noi taxe iar toate acestea din meschinarie pentru a stringe averi cit mai mari care intr-un final se dovedesc inutile. In aceasta situatie autorul propune o singura solutie : disparitia proprietatii si a banilor caci, dupa cum el mentioneaza atita timp cit exista orice fel de proprietate si cita vreme banul este etalon pentru toate celelalte lucruri, o natiune nu poate fi guvernata nici intr-un mod just, nici in unul fericit, in timp ce asezarea tuturor pe o singura treapta este singura cale de a face o natiune fericita. Astfel in a doua parte autorul va reproduce descrierea lui Raphael a Constitutiei unei societati ideale localizata de autor in statul Utopia. Desi aceasta descriere este facuta de calugarul- filozof Raphael, ea reprezinta conceptiile scriitorul referitoare la organizarea unei vieti sociale perfecte, personajul Raphael fiind o proiectie a constiintei lui Thomas Morus. Scriitorul plaseaza aceasta societate pe o insula, Utopia, un loc izolat. Plasarea utopiei intr-o exterioaritate geografica nu este intimplatoare. Simbolul utopiei lui Morus, insularitatea fiind conceptual traditional al izolarii, izolare care nu este doar geografica si este impusa de insasi structura utopiei. Toate utopiile clasice se caracterizeaza prin insularitate.

Chiar si la Platon cadrul ideal al utopiei il reprezinta polis-ul, orasul, o insula urbana in peisajul rural. Orasul grecilor era dj o utopiei, polis-ul fiind o forma de guvernare care excludea orice notiune de putere si autoritate, cetatenii nu erau nici conducatori nici condusi, egalitatea decurgind direct din cetatenie. Forma guvernarii pe care Socrate o evidentiaza este inclinatia omului spre corupere prin folosirea pozitiei sociale si descrie drumul de la timocratie la oligarhie, democratie si tiranie prezentind concluzia ca posturile de conducere are trebuie sa fie ale filosofilor. Spune el : Societarea buna ar trebui sa fie guvernata de filozofi-regi, oameni dezinteresati care nu conduc pentru binele propriu ci pentru binele societatii. Modelul social care sta in spatele fiecarei societati este ierarhia, iar clasele sociale au permeabilitate marginala, dar el dorea un oras fara sclavi si fara discriminari intre femei si barbati. La Thomas Morus Utopia ocupa o insula ce a fost delimitata de continent cu mii de ani in urma, dup ace acest teritoriu a fost cucerit de generalul Utopus cel ce a pus bazele societatii utopice. Acelasi concept de insularitate il intilnim si la Campanella, acesta fiind reprezentat prin cetatea pierduta in adincurile junglei, precum si la Francis Bacon in Noua Atlantida. A doua parte a lucrarii reprezinta o monografie a insulei. Aceasta are forma unei semilune si numara cincizeci si patru de comitate, ceea ce ne sugereaza similitudinea cu Anglia. In general, in comunitatea utopica toate aspectele vietii sociale, politice, religioase sint reglementate pina la cel mai mic aspect. Orasele sint asemanatoare, capitala Amauraton este situate pe fluvial Anydre, asemenea Londrei situate pe Tamisa. Amauroton e asezat pe coastal in inclinata a unui munte si are infatisarea unui patrulater1.Un alt fluviu furnizeaza apa dulce care prin tuburi de argila ajunge si la cartierele situate mai jos, pietele sint dispuse in mod convenabil pentru a evita vinturile novice si a usura traficul. Platon in Republica nu zaboveste asupra locului unde trebuie construit orasul si trece imediat la divizarea sa interna. InUtopia proprietatea particulara nu exista, din acest motiv casele nu se incuie cu cheia. Statul deplaseaza forta de munca dint-o zona in alta, fiecare cetatean fiind dator sa presteze munci agricole timp de doi ani. Datorita acestui fapt putem spune ca nu exista oraseni si tarani, rural si urban, Morus urmarind sa inlature contrastul dintre sat si oras. Tot ce se produce in Utopia apartine intregii societati, cetatenii primind ceea ce le este necesar din depozite sau piete.
1

Thomas Morus, Utopia, Editura Stiintifica, Buc 1958, pag.84

Morus este ferm convins de posibilitatea de a se asigura bunastarea cetatenilor lucrindu-se numai sase ore pe zi, trei dimineata si trei dupa-amiaza, momentele libere fiid destinate distractiei si culturii. Vesmintele sint aceleasi pentru toti fiind confectionate in cadrul fiecarei familii. Vesmintele, care nu deosebesc decit pe femei de barbate sip e holtei de oamenii casatoriti, au in toata insula aceeasi forma si sint vesnic aceleasi pentru orice virsta2 Baza organizarii sociale este familia, care se grupeaza dupa legaturile de rudenie. In acelasi mod, orasele care numarul prevazut isi trimit excedentele de populatie in alte parti. Astfel se observa simplitatea si traiul modest al utopienilor, acestia respingind orice fel de lux si podoabe. Casele lor, desi cladite sin materiale solide sint simple si lipsite de podoabe, giuvaierurile erau jucarii pentru copii iar ca o lectie la adresa vanitatii bogatilor, aurul era intrebuintat pentru lanturile sclavilor si la confectionarea oalelor de noapte. Ei dispretuiesc aurul caci acolo unde domneste dreptul de proprietate si unde totul se masoara cu bani, statul nu va fi niciodata cirmuit nici pe calea dreptatii si nici pe cea a indestularii...
3

Observam aici, in

Utopia, existenta sclavilor, spre deosebire de statul perfect al lui Platon unde nu exista sclavi, remarcam deci modelul societatii perfectibile ce poate fi imbunatatit continuu. Cetatenii din Utopia nu aplica pedeapsa cu moartea oamenilor liberi din tara lor ci chiar rascumpara oameni condamnati la moarte din statele vecine. Morus apreciaza robia utopica ca un fapt pozitiv : fiind contrara cruzimii sentintelor judecatoresti din Anglia. Totusi in Utopia oamenii deveneau sclavi nu pentru a fi pedepsiti ci in speranta ca se vor indrepta, deci sclavia in multe cazuri era temporara. Thomas Morus acorda multa atentie religiei , astfel ca cetatenii se bucura de toleranta deplina, daca nu dauneaza societatii, spre deosebire de Anglia si celelalte tari. Aproape toti cred in viata de apoi : Utopienii cred intr-o viata viitoare in care faradelegile sint pedepsite, iar virtutea este rasplatita4. Unii adora soarele, altii un astru, insa majoritatea cred intr-un Dumnezeu unic si vesnic pe care il numesc Tata. Utopienii cred ca sufletul e nemuritor si menit prin milostivirea lui Dumnezeu fericirii5. In Utopia toata lumea dezaproba pe cei care nu cred in nemurirea sufletului. Aceasta este, schitata in linii mari, constitutia insulei Utopia. Astfel se intareste ideea ca Utopia nu este altceva decit o Anglie ideala in care banii nu sint unitatea de

2 3

Th.Morus, Utopia, Ed.Stiintifica 1958, pag 90 Th.Morus, op.cit., pag 76 4 Th.Morus, op.cit., pag.144 5 Th Morus, op.cit., pag 109

masura pentru tot. Schema celei mai bune societati create de Morus n-a putut fi transpusa, fireste, in viata, el fiind considerat intemeietorul socialismului utopic. Desi a reprezentat un model pentru Morus, Republica lui Platon nu avea in vedere fericirea cetatenilor ei. Platon urmeaza in acest punct pe Socrate pentru care cel mai bun dintre oameni este sic el mai fericit. Este de ajuns deci sa fii bun si drept pentru a fi fericit. Pentru Erasmus Fericirea consta in mod essential in a dori sa fii ceea ce esti. Acelasi tip de societate utopica apare si la Tomaso Campanella, in Cetatea Soarelui, lucrare in care acesta ne descrie o lume imaginara ce este guvernata dupa principii si reguli ideale. Solarienii traiesc intr-o armonie perfecta cu natura, pe care o proslavesc in rugaciuni. Preotii cinta psalmi inchinati lui Dumnezeu, caci acesta este cauza universala si nemijlocita a tuturor lucrurilor6. Oamenii in viziunea lui Campanella au mai mult preocupari stiintifice decit religioase, legate de imbunatatirea vietii lor. In Cetatea Soarelui, puterea suprema este detinuta de un metafizician care se numeste Soare. Ca in orice buna republica, seful supreme este filozof si care consacra studiului cea mai mare parte a timpului sau, Campanella aplicind aici conceptul lui Platon potrivit caruia un stat fericit trebuie condus de un filozof. Aici, solarienii manifesta o larga toleranta religioasa, la fel ca la Morus, si o evidenta atitudine liber-cugetatoare. Apare si aici acelasi concept al lichidarii proprietatii private si inlocuirea ei cu o comunitate a tuturor bunurilor, bunuri ce apartin in totalitate statului. Aici nu exista bogati si saraci, proprietary si lipsiti de proprietate. Munca este generala si obligatorie, ziua de munca fiind chiar mai mica decit la Morus, patru ore. Campanella a fost framintat la fel ca toti marii ginditori umanisti de forma pe care trebuie s-o imbrace statul. Morus este primul care a incercat sa resolve aceasta problema, el fiind adeptul monarhiei democratice. Platon ii ofera lui Campanella un prim model cu republica condusa de aristocratia intelectuala din care acesta va retine ideea unor conducatori filosofi, el fiind adeptul formei de stat republicane. In insula perfecta a utopiei totul urmeaza legea echilibrului. Intr- anumita masura profetul se aseamana utopistului deoarece amindoi descriu o lume in care dorintele s-au implinit. Morus si Campanella pretuiau idealul vietii monastice. Insularitatea, abolirea timpului istoric, disciplina, programul strict, munca manuala, presiunea vietii comunitare asupra vietii individuale, acestea sint doar citeva din trasaturile commune ale utopiei si monarhismului.

Tommaso Campanella, Cetatea Soarelui, Ed. Stiintifica, Buc.1959

CONCLUZII
Deoarece scrierile utopice reflecta conditiile de viata si aspiratiile sociale din diferite timpuri, ele sint foarte variate dar sint bazate pe aspiratiile generale ale omului, reprezentind solutii mai mult sau mai putin practice pentru crearea si functionarea unei societati ideale. Luind ca opera de referinta Republica lui Platon, de-a lungul secolelor din antichitate si pina acum, multi scriitori dezvolta modele ale unor societati ideale imaginare( T.Campanella, T.Morus, F.Bacon,. Swift, G.Orwel, Wells si putem spune ca si Marx in concetul societatii socialiste). Ca mesaj filozofic utopia ne arata cum ar trebui traita viata ghidata de ratiune si dirijata de valorile general umane.

Bibliografie
Bacon Francis, Noua Atlantida, Ed. stiintifica, Buc. 1962 Campanella Tommaso, Cetatea Soarelui, Ed. stiintifica, Buc. 1959 Cioranescu Alexandru, Viitorul trecutului. Utopie si literatura, Ed. Cartea Romanesca, 1996 Buc.,

LITERATURA COMPARATA

PAUN STEFANIA SIMONA ANUL III GR. 1314 - ARABA