MODELUL PLANETAR AL ATOMULUI

Un atom este cea mai mică unitate constitutivă a materiei comune care are

proprietățile unui element chimic. Orice solid, lichid, gaz și plasmă este compus din
atomi neutri sau ionizați. Atomii sunt foarte mici; dimensiuni tipice sunt în jur de 100 pm
(a zecea miliardime dintr-un metru). Atomii nu au limite bine definite, și există diferite
moduri de a defini dimensiunea, care dau fiecare valori diferite, dar apropiate ca
valoare.
Nucleul unui atom este o regiune foarte densă din centrul său, constând
din protoni și neutroni. Dimensiunea nucleului este mult mai mică decât dimensiunea
atomului însuși; masa unui atom este determinată, aproximativ, doar de masa protonilor
și neutronilor și aproape fără nici o contribuție din partea electronilor.

MODELUL ATOMIC RUTHERFORD

Modelul atomic Rutherford, elaborat de Ernest Rutherford în 1911, este

primul model planetar al atomului. Conform acestui model, atomul este format
din nucleu, în care este concentrată sarcina pozitivă, și electroni care se rotesc în jurul
nucleului pe orbite circulare, asemeni planetelor în Sistemul Solar.
Elaborarea modelului

Modelul a fost dezvoltat în urma experimentelor realizate de către Hans

Geiger și Ernest Marsden în anul 1909. Ei au studiat, sub îndrumarea lui Ernest
Rutherford, împrăștierea particulelor α la trecerea printr-o foiță subțire din aur. Conform
modelului atomic elaborat de Thomson, particulele trebuiau să fie deviate cu câteva
grade la trecerea prin metal din cauza forțelor electrostatice. S-a constatat, însă, că
unele dintre ele erau deviate cu unghiuri mai mari decât 90° sau chiar cu 180°. Acest
fapt a fost explicat prin existența unei neuniformități a distribuției de sarcină electrică în
interiorul atomului. Pe baza observațiilor efectuate, Rutherford a propus un nou model
în care sarcina pozitivă era concentrată în centrul atomului, iar electronii orbitau în jurul
acesteia.
Noul model introducea noțiunea de nucleu, fără a-l numi astfel. Rutherford se
referea, în lucrarea sa din 1911, la o concentrare a sarcinii electrice pozitive:
"Se consideră trecerea unei particule de mare viteză printr-un atom având o
sarcină pozitivă centrală N e, compensată de sarcina a N electroni."
El a estimat, din considerente energetice, că, pentru atomul de aur, aceasta ar
avea o rază de cel mult 3.4 x 10-14 metri (valoarea actuală este egală cu aproximativ o
cincime din aceasta). Mărimea razei atomului de aur era estimată la 10-10 metri, de
aproape 3000 de ori mai mare decât cea a nucleului.
Rutherford a presupus că mărimea sarcinii pozitive ar fi proporțională cu masa
atomică exprimată în unități atomice, având jumătate din valoarea acesteia. A obținut
pentru aur o masă atomică de 196 (față de 197, valoarea actuală). El nu a făcut
corelația cu numărul atomic Z, estimând valoarea sarcinii la 98 e, față de 79,
unde e reprezintă sarcina electronului.
Modelul propus de Rutherford descrie nucleul, dar nu atribuie nici o
structură orbitelor electronilor. Totuși, în lucrare este menționat modelul saturnian al
lui Hantaro Nagaoka, în care electronii sunt aranjați pe inele.

Deficiente ale modelului

Principalul neajuns al modelului consta în faptul că acesta nu explica stabilitatea

atomului. Fiind elaborat în concordanță cu teoriile clasice, presupunea că electronii
aflați în mișcare circulară, deci accelerată, emit constant radiație
electromagnetică pierzând energie. Prin urmare, în timp, electronii nu ar mai avea
suficientă energie pentru a se menține pe orbită și ar "cădea" pe nucleu.
 De asemenea, frecvența radiației emise ar fi trebuit să ia orice valoare, în funcție
de frecvența electronilor din atom, fapt infirmat de studiile experimentale asupra seriilor
spectrale.

Importanta modelului
Modelul lui Rutherford a introdus ideea unei structuri a atomului și a existenței
unor particule componente, precum și posibilitatea separării acestora. Reprezentând
punctul de plecare al modelului Bohr, a dus la separarea a două domenii, fizica
nucleară, ce studiază nucleul, și fizica atomului, ce studiază structura electronică a
atomului.
În ciuda deficiențelor, caracterul descriptiv al modelului a permis utilizarea
ca simbol al atomului și energiei atomice.

MODELUL ATOMIC THOMSON

Modelul Thomson este un model clasic care presupune că atomul e alcătuit
din electroni dispuși în interiorul unei sfere cu raza de ordinul 10-10m, încărcate uniform
cu o sarcină pozitivă. Modelul este denumit și "cozonacul cu stafide" datorită asemănarii
dintre dispunerea particulelor negative în norul de sarcină pozitivă și a stafidelor în
aluat. A fost propus de către J.J. Thomson în anul 1904, înainte de descoperirea
nucleului atomic. El presupunea că electronii oscilează în jurul unei poziții de echilibru
atunci când li se comunică energie, atomul emițând radiații de diverse frecvențe.

Pascu Robert 12B