Ferdinand I

Regele Ferdinand I este unul dintre cele mai importante capete încoronate care au stat pe
tronul regatului României. Personalitatea sa este strans legată de momentul Marii Uniri precum
şi de definitivarea acelei Românii Mari la care visăm cu toții şi de care ne aducem aminte cu
emoție. Om de o vastă cultură, poliglot şi botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer
dedicat românilor, sub cârmuirea sa înregistrandu-se cea mai înfloritoare perioada a statului
românesc modern.
In 1884, principele Ferdinand a venit pentru câteva luni în România, după care şi-a continuat
studiile la liceul din Düsseldolf, apoi la Universitatea din Lipsca şi la Scoala Superioară de Stiințe
Politice şi Economice din Tübingen. Simultan, a urmat şi cursuri de limba, literatura şi istoria
românilor cu profesorul numit Păun.

La 19 aprilie/1 mai 1889, principele Ferdinand, moştenitorul Coroanei, s-a stabilit în România. El
a luat cuvântul în Senat, la 9/21 mai, exprimandu-şi dorința de a studia „în toate amănuntele
sale” mecanismul politic al țării pe care urma s-o conducă.

Sub atenta supraveghere a regelui Carol I, Ferdinand a primit în continuare lecții de limba
romănă, de istoria şi geografia României, a fost pus în contact cu realitatea diversă a țării. In
acelaşi timp, şi-a urmat pregătirea militară, participând efectiv la programul de instrucție şi la
manevre. A parcurs toate treptele ierarhiei militare, de la sublocotenent la general de corp de
armată, precum şi toate funcțiile-de la comandant de pluton la comandant de corp de armată şi
de inspector general de armată.
Imediat după urcarea lui Ferdinand pe tron, viața la curtea regală s-a schimbat brusc, cu
importante consecințe asupra vieții politice din România. Distanța dintre suveran şi
colaboratorii săi politici s-a micşorat sensibil. Nu suporta să țină oamenii la distanță, să le atragă
atenția, direct sau prin comportarea sa, că are „sânge albastru” şi provine dintr-o familie ilustră
a unei mari puteri.

Ferdinand I a devenit rege într-o perioadă tensionată, generată de confruntarea între tabăra
filoantantistă şi cea germanofilă, vizând intrarea României in Primul Război Mondial. Noul rege
era pentru opinia publică un necunoscut din punct de vedere politic, un mare semn de
întrebare.
Din punct de vedere al sacrificiilor personale pentru interesele generale ale statului, Ferdinand
a avut de suferit. El a fost nevoit să renunțe la căsătoria cu Elena Văcărescu şi să-şi boteze copiii
potrivit religiei ortodoxe. Acest fapt i-a atras excomunicarea de către papă, precum şi
interzicerea sfintei împărtăşanii. Pentru Ferdinand, un catolic convins, aceasta a fost o mare
lovitură, pe care a resimțit-o până în preajma morții sale. In Consiliul de Coroană din 1916,
regele Ferdinand s-a pronunțat pentru intrarea României în război alături de Antanta, împotriva
Germaniei, țara sa de origine. A făcut-o cu durere în suflet, dar cu conştiința că-şi îndeplinea
datoria față de poporul în fruntea căruia se afla.
La doar 62 de ani, dupa o domnie ce s-a întins peste 13 ani tumultuoşi pentru istoria României,
Ferdinand moare în urma unui cancer de colon, fiind inmormantat la Curtea de Arges alături de
Regele Carol I şi Regina Elisabeta. In timpul scurtei sale domnii, Romania a atins un nivel de
dezvolare unic până atunci. Agricultura era o forță, țara noastră fiind supranumită "Grânarul
Europei". Se dezvoltă comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol, economia
țării noastre fiind printre cele mai puternice şi stabile din întreaga lume. Totul s-a întâmplat sub
conducerea unui rege care, între problemele personale şi războaiele care au răvăşit țara, a găsit
totuşi timp să se dedice şi ştiinței şi cunoaşterii, fiind preşedinte şi protector al Academiei
Române din 1914 până la trecerea sa la cele veşnice. A fost singurul monarh care a avut
fericirea să domnească peste o țară mare, visată de predecesorii săi şi să se intituleze „regele
tuturor românilor” .
Ferdinand I a fost „Intregitorul de țară”, sub sceptrul său realizându-se Marea Unire din 1918-
cel mai important act din istoria poporului român. A devenit primul rege al tuturor românilor. A
fost omul reformei agrare-„regele țăranilor”-al celei electorale şi al acțiunilor vizând
consolidarea statului național unitar român. Dintr-o țară mică, România a ajuns un stat de
mărime medie în Europa. In cei 13 ani de domnie, România a cunoscut mari progrese pe toate
planurile(cultural, politic, economic), un dinamism cu adevărat remarcabil, care a demonstrat în
mod grăitor vocația constructivă şi inteligența poporului român, cu care regele Ferdinand s-a
identificat.