Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Evolutia
Telefonului
La început, stațiile de emisie-recepție erau utilizate în dotarea taxiurilor, ambulanțelor, vehiculelor de poliție și
altor vehicule similare, unde era necesară o intervenție promptă și operativă. Acestea nu puteau fi considerate
telefoane mobile în sensul actual al cuvântului: nu puteau fi conectate la rețeaua de telefonie fixă clasică și nu
erau dotate cu numere pentru apelare.
Ulterior au apărut și variantele portabile ale acestora. Astfel, după 1940, Motorola produce o stație de emisie-
recepție numită „Handie-Talkie”, care era de aproape o jumătate de metru lungime și era utilizată de armata
americană.
În Europa, telefonia-radio este folosită prima dată în 1926 în trenul de lux Berlin - Hamburg. La scurt timp,
radio-telefonia este introdusă și pe avioanele de pasageri în scopul îmbunătățirii siguranței zborului. Acest
mijloc de comunicație este utilizat și de tancurile germane în cel de-al Doilea Război Mondial. La încheierea
războiului, aceste echipamente telefonice intră în dotarea mașinilor de patrulă ale poliției germane din zona de
ocupație britanică. În toate aceste cazuri, utilizarea acestor telefoane era încredințată doar specialiștilor. De-
abia după 1950 astfel de telefoane au început să fie folosite și de nespecialiști, aceasta petrecându-se pe vasele
care navigau pe Rin.
Primii ani
Conceptul de bază de telefonie
celulară se naște în 1947, când
cercetătorii își dau seama că, prin
introducerea unor zone celulare pot
îmbunătăți substanțial eficacitatea
În 1910, inventatorul și omul convorbirilor.
de afaceri suedez Astfel, în decembrie 1947, Douglas
Totuși telefoane mobile prin
Lars Magnus Ericsson pune în În 1946, inginerii sovietici G. H. și W. Rae Young, ingineri la firma
care se puteau forma numere
practică conceptul de telefonie Saphiro și I. Zaharcenko americană de cercetare
existau deja înainte de 1950.
mobilă instalându-si un astfel testează cu succes un telefon Bell Laboratories, propun
Astfel, în 1948 serviciul de
de dispozitiv în mașina sa. Prin montat într-un autovehicul construcția unor celule hexagonale
telefonie mobilă fără fir este
intermediul unei antene care, pe o rază de 20 de ca relee pentru telefoanele mobile.
disponibil în aproape 100 de
bifilare, reușește să se kilometri, se putea conecta la Philip T. Porter (tot de la Bell Labs) orașe americane și majoritatea
conecteze cu rețeaua de rețeaua locală. propune ca turnurile celulare să fie autostrăzilor.
telefonie națională în timp ce plasate în vârfurile unor hexagoane
se deplasa prin țară. imaginare, astfel ca emisia-recepția
să se desfășoare în trei direcții. Dar
în acea perioadă, tehnologia
aferentă nu se dezvoltase încă și nici
frecvențele specifice nu erau
alocate.
În 1957, radio-inginerul sovietic Leonid
Kuprianovici din Moscova a creat un
telefon portabil numit după inițialele În 1970, Amos E. Joel, Jr. (tot de
sale LK-1 sau "radiofon". la Bell Labs) inventează un sistem
Primul telefon mobil complet care să permită telefoanelor să
automat, numit MTA (Mobile Acesta era prevăzut cu antenă, rotiță treacă dintr-o "arie celulară" într-
Telephone System A) a fost pentru formarea numerelor și putea alta fără întreruperea convorbirii
dezvoltat de Ericsson și comunica cu o stație-bază. Avea o telefonice. În decembrie 1971,
lansat pe piață în Suedia în greutate de 3 kg, raza de acțiune 20-30 AT&T își prezintă oferta pentru Una din primele rețele
1956. Avem de-a face cu km, iar timpul de funcționare al serviciul de telefonie celulară publice de telefonie mobilă
primul sistem care nu acumulatorilor ajungea până la 20-30 către Comisia Federală de de succes este ARP din
necesită control manual, dar de ore. Comunicații (FCC). După ani de Finlanda, lansată în 1971.
avea dezavantajul greutății Kuprianovici și-a patentat invenția în dezbateri și audiențe, oferta este Ulterior aceasta a fost
(cântărea 40 kg). același an, 1957 (#115494/01.11.1957). acceptabilă abia în 1982 ca considerată ca fiind
MTB Produce o versiune mai Stația de bază a lui LK-1 se putea Serviciu Avansat de Telefonie de generație zero (0 G).
evoluată, cântărea "doar" 9 conecta la rețeaua locală de telefonie Mobilă (Advanced Mobile Phone
kg și a fost introdus în 1965 mobilă putând astfel deservi mai mulți Service - AMPS), alocându-i-se
și ajunsese până la 600 la clienți. frecvențe din gama 824 - 894
desființare. În 1958, Kuprianovici și-a reproiectat MHz. Serviciul analogic AMPS
telefonul ajungând la o versiune „de este depășit și înlocuit de cel
buzunar” de 500 g. digital în 1990.
Prima Generatie
Telefonia mobilă modernă înregistrează un salt uriaș pe parcursul zilei de 3 aprilie anul
1973,când Dr. Martin Cooper de la Motorola, în timp ce se deplasa pe o stradă din New York,
efectuează o convorbire cu Dr. Joel S. Engel, șeful direcției de cercetare de la AT&T Bell Labs,
fiind prima convorbire cu un telefon mobil. Era vorba de un telefon Motorola DynaTAC.
Telefonul – Motorola DynaTAC 8000X – cântărea în jur de 1.1 kg, costa aproximativ
4000$ și a fost disponibil pe piață abia în 1983.
În 1977, AT&T și Bell Labs construiesc un prototip de sistem celular, iar în anul următor Bell
Labs lansează testarea primei rețele celulare din Chicago, având peste 2000 de clienți de probă,
utilizân serviciul AMPS, dar această rețea a fost aprobată de Comisia Federală de Comunicații
(FCC) abia în 1982. În octombrie 1983, Illinois Bell deschide primul sistem celular comercial.
Prima Generatie
Prima lansare comercială a telefoanelor celulare a avut loc în Tokio în 1979 (firma NET). În
1981, Motorola și American Radio Telephone lansează o a doua testare de serviciu comercial
pe teritoriul SUA, iar in același an, sistemul NMT este lansat în Danemarca, Finlanda, Norvegia
și Suedia urmand ca în 1982, după amânări îndelungate, FCC sa aprobe serviciul comercial
celular pe teritoriul american.
Primul telefon mobil de pe piața americană a fost Motorola DynaTAC 8000 X, care a
primit aprobarea în 1983. Destul de redus ca dimensiuni pentru acea epocă, acest tip
de telefon, considerat primul telefon mobil veritabil a fost dezvoltat cu portul
substanțial al lui M. Cooper și a necesitat costuri de cercetare de peste 100 milioane
de dolari.
Primul telefon mobil care putea face trecerea de la o arie celulară la alta a fost comercializat
de Bell Labs în 1984. Astfel, telefoanele încep să se micșoreze, iar aria lor de acoperire să se
mărească.
Telefon mobil din anii '80 realizat de AEG
Prima Generatie
În anii '80 are loc o dezvoltare susținută a telefoniei mobile. Apar rețele
celulare cu o multitudine de stații-bază având asigurat și protocolul aferent
de trecere de la o celulă la alta, fără întreruperea convorbirii. În 1987,
numărul de abonați americani depășește un milion.
În 1999, tot Nokia lansează modelul 7110, primul telefon cu acces WAP –
Wireless Application Protocol (un standard tehnic care să permită accesul la
informații prin intermediul unei rețele mobile wireless) și text intuitiv, ideal
pentru scrierea de mesaje.
Anii 2000
• În anul 2000 a apărut telefonul Sharp J SH04,
primul telefon mobil care avea o cameră foto
încorporată, dar care era disponibil doar în
Japonia și mai apoi, în același an, Sony CMDY5
– primul telefon care avea sunete polifonice.
• Nu putem trece peste unul dintre cele mai bine
vândute telefoane mobile apărute în aceeași
perioadă și anume Nokia 3310, vândut în 126
milioane de bucăți în toată lumea. Diferit față de
alte modele, Nokia 3310 introducea opțiunea de
vibrații în loc de sonerie și era dotat cu bine
cunoscutul joc Snake.
• În anul 2001 a apărut primul telefon cu funția
bluetooth – Ericcson R520m, iar în anul 2002 Sony
Ericcson T68i care avea capacitatea de a
transmite mesaje multimedia (MMS).
Din acest punct, fiecare smartphone nou lansat este parcă din ce în ce
mai spectaculos, din ce în ce mai inteligent, cu software de asistenți
virtuali, ecrane cu tehnologii extrem de avansate (LCD, OLED,
AMOLED, etc), capacități mult mai mari de stocare și câte și mai câte.