Cuprins

I. Introducere ........................................................................................................................................ 2
II. Prezentarea aparatului telefonci...................................................................................................... 5
III. Funcțiile aparatului telefonic ........................................................................................................... 6
IV. Dispozitive pentru transmiterea numarului apelat spre centrala telefonică ............................... 9
V. Circuit de claviaturaă cu numerotare în cod DTMF. ..................................................................12
VI. Soneria de curent alternativ ...........................................................................................................13
VII. Scheme de aparate telefonice .........................................................................................................14
1. Aparat telefonic BL .......................................................................................................................14
2. Aparat telefonic BC cu disc de apel .............................................................................................15
3. Aparate telefonice electronice ......................................................................................................16
4. Tipuri de aparate telefonice electronice ......................................................................................17
VIII. Bibliografie ......................................................................................................................................18

1
 I. Introducere
La început a fost cuvântul. Şi-apoi, la un moment dat, a fost inventat telefonul.
Una dintre acele invenţii care deschid noi ere, care schimbă radical ritmul vieţii şi
percepţia asupra timpului şi spaţiului – nu chiar ca-n teoria relativităţii restrânse,
dar orişicât. A trecut bine de aniversarea centenarului, a fost vechi şi a fost nou, dar
a fost mereu prezent, aproape indispensabil pentru mii, zeci de mii, sute de mii,
milioane, miliarde de oameni. Aşa a fost să fie. Telefonul a fost veriga esenţială,
deloc slabă, în dezvoltarea lanţului tehnologiilor de comunicaţii. La început, ca în
orice început, nimeni nu l-a luat în serios. Apoi mulţi s-au certat – în instanţă, nu în
glumă – pentru inventarea, îmbunătăţirea şi răspândirea sa. În final, a devenit
absolut necesar. Aceasta este istoria scurtă a telefonului, cu oprire acasă la marele
maestru de ceremonii:Alexander Graham Bell.
Dezvoltarea comunicațiilor la mare distanță a luat o amploare deosebita în
ultimele doua decenii. În ultimii ani,comunicațiile la mare distanță au servit
cercetărilor științifice în domeniul atmosferei superioare și ale spațiului cosmic,cu
ajutorul sateliților artificiali și al rachetelor cosmice.Tehnica telecomunicațiilor a
putut avea și o dezvoltare extraordinară,datorită îndeosebi cercetărilor științifice.În
prezent,ea aduce științei o justă recompensă.
În istoria dezvoltării comunicațiilor telefonice,se observă o serie de salturi care
delimitează diferite etape.Schimbările calitative care caracterizează diferitele etape
sau perioade,se datoresc îndeosebi,progreselor în urmatoarele direcții:
· marirea distanței de transmisiune;
· utilizarea cât mai economică a circuitului fizic prin marirea numarului de căi
telefonice,funcționând pe acest circuit;
· îmbunătățirea calității transmisiunii și mărirea siguranței de funcționare.
Din numărul de inventatori și oameni de știință ale unor realizări ce au adus
progrese importante în dezvoltarea telefoniei,se menționează în cele ce
urmează,numai câteva nume,mai bine cunoscute.
La data de 14 februarie 1876,Alexander Graham Bell,face publica invenția
sa,telefonul,un aparat foarte simplu,redus la receptorul telefoanelor de acum,dar în
măsura să transmită vorbirea,cu totul mulțumitor,la departări de mai mulți
kilometri.Acest aparat servea atât la emisie,cât și la recepție.
Aparatul lui Bell folosește pentru transmiterea undelor sonore în curenți
electrici și invers,un traductor electromecanic,de genul receptorului din telefoanele
actuale,format în principiu,dintr-un electromagnet polarizat și o membrană de
2
oțel.Puterea electrică debitată de microfonul electromagnetic în timpul
convorbirii,fiind redusă,bătaia circuitului telefonic,era de asemenea mică.
Un progres important s-a făcut prin inventarea de catre Thomas Alva Edison,a
microfonului cu granule de cărbune,în anul 1878.Prin aceasta,se modulează un
curent continuu,dat de o baterie.Cu ajutorul microfonului cu cărbune și al
receptorului electromagnetic,se puteau realiza în vremea aceea,comunicații
telefonice la distanțe de până la câteva zeci de kilometri,pe fire din oțel.
Alexander Graham Bell, a fost creditat ca fiind inventatorul telefonului și
pentru că a înregistrat această invenție cu doar câteva ore mai devreme decât a
reușit să o facă rivalul sau,Elisha Gray.Ceea ce este mai interesant,este ca Bell a
reușit să-și fac invenția sa funcționeze de-a binelea,abia după alte 3
săptămâni,folosind unele idei pe care Gray le subliniase în referatul prin care
încerca să-și patenteze invenția.Aceste idei,în schimb,nu existau în brevetul lui
Bell.
Etimologic vorbind,termenul de "telefon" provine din cuvinte grecești; "tele"
care semnifică "de la distanța" și "fonos",însemnând "voce" sau "sunetul vocii".La
modul general,putem spune că un telefon este un aparat care transportă sunetul la
distanță,prin intermediul electricității.Principiul de funcționare poate fi enunțat pe
scurt astfel: "Persoana care vorbește în microfonul telefonului face ca membrana sa
vibreze".
Practic,nevoia de comunicație la distanța,care a dus la inventarea
telefonului,datează înca de la începuturile existenței umane.Pentru a-și transmite
mesajele la distanțe mari,la care sunetul vocii nu putea razbate,oamenii au folosit
semnale de fum,oglinzi,tobe de jungla,porumbei călători și semnale luminoase.Se
spune că Francis Baconi ar fi participat la inventarea telefonului,înca din anul
1627,numai ca lucrarea sa, "New Utopia" ,povestea doar despre un tub lung prin
care se vorbea.Un telefon adevarat nu putea să apară decat după încetarea epocii
electricității.
Principiile electricității pe baza carora a fost inventat telefonul,erau cunoscute
înca din 1831,dar abia în 1854,un cercetător pe numele lui Bourseul,a avut
revelația ca sunetele vocii umane ar putea fi transmise prin intermediul curentului
electric.Au trebuit să mai treacă înca 22 de ani,pâna cand aceasta revelație să poată
fi transpusă în practică.
Spre sfârsitul anului 1877,telefonul era introdus si în România.Fabrica de
aparate telefonice și de semnalizare din București,Teirich&Leopolder,lansa noul
sau produs,un aparat "Telephon".Rețeaua de telefonie se extinde în aproape toată
țara,în orașele mai mari.

3
 Telefonia își dovedise cu prisosință marea utilitate și deschiderea serviciului
pentru public,atâta vreme amânată,nu mai putea întârzia.La 23 mai 1892 a fost
promulgată "Legea pentru exploatare telefonică".Guvernul era autorizat să
înființeze și sî exploateze prin Directia Generala a Telegrafelor și Poștelor,serviciul
telegrafic,rețele telefonice urbane și interurbane.Serviciul se facea prin doua feluri
de instalății:
· permanente-posturi de abonat stabilite la domiciliul particularilor,la autoritățile
statului și orice alt stabiliment public;
· stațiuni telefonice,publice,înfiintate în centrele mai active ale orasului,unde
oricine avea dreptul să vorbească la telefon,în calitate de abonat sau neabonat.
Naționalizarea de la 11 iunie 1948,face ca activitatea de telefonie să fie
concentrată la Ministrul Poștelor și Telecomunicațiilor.Ulterior,în cadrul
acestuia,se înfiintează Directia PTT(Posta-Telefon-Telegraf).În decembrie
1989,printr-o hotarâre a noului guvern provizoriu,ia ființa ROM-POST-
TELECOM,companie cu capital integral de stat,dar iețita de sub tutela Ministerului
Telecomunicatiilor.Se liberalizează piața aparatelor de telefonie și se introduc
serviciile telefonice cu valoare adăugată.În luna iulie a anului 1991,se înfiintează
societatea comerciala ROMTELECOM,singurul operator de telefonie fixă din
tară,deținător al monopolului de operare pentru serviciile de bază.
În noiembrie 1997,Romtelecom este inclusă pe lista societăților care urmează a
fi privatizate și este transformată în societate națională pe acțiuni.
De la 1 ianuarie 2003,activitatea de telecomunicații a fost liberalizată,mai
multe companii depunând la Autoritatea Națională de Reglementare pentru
Telecomunicații,cereri pentru a primi licența de operare pentru telefonia
fixă.Printre acestea:AstralTelecom,RDS-RCS și Societatea Nationala de
Radiocomunicații și-au anunțat intențiile de a începe activitatea în viitorul apropiat.

4
II. Prezentarea aparatului telefonci

1. Aparatul telefonic
2. Tastatura de apel
3. Tastele asterisc si diez
4. Tasta FLASH
5. Tasta pentru repetarea a apelului (REDIAL)
6. Tasta DATA
7. Tasta HOLD (mentinerea liniei)
8. Tasta pentru difuzor / ascultare publica
9. Tasta minus
10. Tasta plus
11. Tasta M pentru programare
12. Tasta pentru telefon
13. Tasta cheie
14. Tasta T
15. Agenda de numere directe
16. Numere de urgenta / functii pentru centrale de interior
17. Sertar pentru cartele
18. Cartele pentru 12 numere
19. Afisaj
20. Comutator de furca
21. Placuta pentru identificare
22. Difuzor
5
 23. Reglajul volumului soneriei
24. Reglajul frecventei soneriei
25. Comutator pentru modul de formare
26. Receptor
27. Dezactivarea microfonului (MUTE)
28. Cablu de receptor
29. Cablu de conectare
30. Compartimentul de conexiuni
31. Priza pentru optiunea PC

III. Funcțiile aparatului telefonic

Aparatele telefonice sunt terminale ale rețelei care realizează urmatoarele funcții:

· asigurarea comunicației telefonice prin conversia semnalului vocal în semnal

electric la emisie și conversia semnalului electric în semnal vocal la recepție;

· asigurarea semnalizărilor cu centrala telefonică prin:

1. Transmisia spre centrală telefonică a:

a)semnalizărilor de apel sau sfârșit de convorbire ;

b)semnalizărilor de numerotare (transmiterea numarului de apelat);

2. Recepția de la centrala telefonică a:

a)tonalitaților privind stadiul de tastare al apelului (ton de disc,ton de ocupat,ton

de număr inexistent,ton de avertizare) al:

-apelului spre abonatul apelat;

-informației de teletezare(opțional).

Elemente componente ale aparatelor telefonice

Aparatul telefonic este format din:

· circuit de transmisie/recepție a semnalelor de convorbire;

· circuit de transmisie a numărului apelat;

· circuit de sonerie pentru recepția semnalului de apel de la centrală telefonică;

6
 · dispozitiv de comutare a liniei la circuitul de sonerie sau la circuitul de transmisie
a semnalului de convorbire și numerotare.

Circuitul de transmisie /receptie a semnalelor de convorbire

Cicuitul de transmisie/recepție a semnalelor de convorbire realizeaza urmatoarele

functii:

· transmisia semnalelor electrice de convorbire generate de microfon,care asigură

conversia semnalelor vocale în semnale electrice;

· recepția semnalelor de convorbire și conversia lor în semnale vocale cu ajutorul

receptorului telefonic;

· alimentarea în curent continu a microfonului;

· separarea galvanică între circuitul microfonului și cel al receptorului;

· eliminarea efectului local;

· limitarea semnalului electric la bornele receptorului,în vederea asigurării

protecției urechii umane în cazul apariției unor perturbații în linia telefonică.

Circuitul de transmisie/recepție din aparatul telefonic conține:

· traductoare electroacustice:

-microfon telefonic(cu carbune, electromagnetic, electrodinamic, piezoelectric, cu

electret sau cu condensator)

-receptor electric(electromagnetic, electrodinamic sau piezoelectric)

· sistem diferențial;

· varistor pentru limitarea semnalului electric la bornele receptorului telefonic(în

aparatele telefonice clasice);

· circuit integrat de transmisie pentru controlul amplificării semnalelor la emisie și

recepție,folosit în aparatele telefonice electronice.

Sistemul diferențial asigură eliminarea efectului local și separarea galvanică

între circuitul microfonului și al receptorului.

Efectul local este fenomenul prin care abonatul își aude propria voce în
receptorul telefonic.Acest efect trebuie eliminat deoarece conduce la reducerea
calității comunicației (abonatul are impresia că vorbeste prea tare și are tendința de
a vorbi mai încet,astfel că se reduce semnalul de convorbire în linie).
7
 Eliminarea efectului local se obține prin utilizarea unui sistem diferențial,care
are microfonul și receptorul plasate în diagonalele punții formate din acest sistem
diferențial.

Sistemul diferețial este realizat cu transformator diferențial în aparatele

telefonice clasice și este de tip RC în aparatele telefonice electronice.Ambele tipuri
de sisteme diferențiale asigură separarea galvanică între circuitele microfonului și
receptorului.

Figura 1. Sisteme diferențiale utilizate în aparatele telefonice de tip:

a) BL(baterie locală) b) BC(baterie centrală) c) electronice

Circuitul integrat de transmisie pentru aparatele telefonice electronice

Circuitul integrat de transmisie realizează urmatoarele funcții:

· interfața între linie și diferite tipuri de microfoane și receptoare;

· interfața între linie și circuitul de numerotare integrat;

· adaptarea la diferite cerințe de transmisie (amplificare reglabilă,controlul automat

al caștigului de emisie și recepție,în funcție de lungimea undei de abonat).

Schema bloc a circuitului de transmisie pune în evidență urmatoarele unitîți

funcționale:

· amplificatorul de emisie și atenuatorul asociat,care permit adaptarea

circuitului pentru conectarea la diferite tipuri de microfoane,în funcție de
amplificarea la emisie este necesară și de adaptarea la impedanța
microfonului;curentul de convorbire este transmis în linie prin generatorul de curent
de microfon conectat între bornele LN și SPLE;

· amplificatorul de recepție,care are asociat un etaj de ieșire prevazut cu ieșiri

corespunzatoare diferitelor tipuri de receptoare telefonice;

· unitatea de conectare pentru semnalul de numerotare DTMF spre linie între

circuitul de transmisie,care asigură și o amplificare pentru aceste semnale.Intrarea

8
MUTE comanda comutația între modurile de convorbire și numerotare și permite
realizarea urmatoarelor funcții:

-inhibarea amplificatoarelor de microfon și receptor;

-validarea intrării DTMF;

-transmiterea unui semnal de control DTMF spre receptorul propriu.

· stabilizatorul de tensiune,care asigură tensiunea de alimentare pentru circuitul

propriu și pentru circuitele periferice.

Pentru reducerea consumului energetic pe durata transmiterii numărului

apelat,se poate folosi intrarea PD(power down),prin care se comandă reducerea
consumului propriu de la 1mA la 55µA.

Figura 2. Circuit integrat de transmisie pentru aparatele telefonice

IV. Dispozitive pentru transmiterea numarului apelat spre

centrala telefonică
Aparatul telefonic poate transmite informația de numerotare (numărul apelat)
spre centrală telefonică în urmatoarele moduri:

a) serii de impulsuri lipsă de curent egale în numar cu cifra care trebuie transmisă
;

9
 b) semnalizare multifrecvență (DTMF=Dual Tone MultiFrequency),care se
realizează prin transmiterea simultană în linie a două semnale de frecvențe
standardizate pentru fiecare cifră de transmis.

Discul de apel asigură transmiterea spre centrală a cifrelor sub formă de impulsuri
lipsa de curent continuu.El dispune în acest scop de doua contacte ;CI=contact de
impulsuri,care realizează întreruperea buclei pe durata transmiterii cifrei și
CS=contact de șuntare a dispozitivului de convorbire pe durata transmiterii
cifrei,pentru a evita distorsionarea impulsurilor datorită impedanței complexe a
dispozitivului de convorbire și,de asemenea,pentru a elimina zgomotele în receptor
care pot fi provocate de întreruperea buclei de curent continuu.

Figura 3. Principiul de funcționare a discului de apel

Caracteristicile de transmitere a impulsurilor de la disc sunt urmatoarele:

· frecvența impulsurilor de disc:10Hz

· raportul P/I=1,6 (20% (P=durata pauzei;I=durata impulsului);

· intervalul de timp minim între doua cifre succesive: 350ms.

Circuitul de claviatură cu transmiterea cifrelor în curent continuu,conține un circuit

integrat specializat care asigura transmiterea cifrelor după principiul folosit de discul
de apel,prin simularea contactelor de impulsuri și șuntare.Acest circuit de
numerotare este controlat de abonat prin intermediul claviaturii,cu urmatoarea
dispunere a caracterelor:

10
 Figura 4. Circuit de numerotare prin impulsuri de curent continuu

Circuitul de numerotare dispune de un oscilator care intra în oscilație numai

dacă bucla abonatului este închisă (LS=0).La întreruperea buclei de curent pe o
durată mai mare sau egală cu 150 ms,oscilatorul iese din oscilație.

După amorsarea oscilațiilor,prin circuitul RC conectat la intrarea RS,se

realizează resetarea circuitului de numerotare.Nu este resetată memoria RAM,ceea
ce permite menținerea înregistrării ultimului număr format de claviatură pe o durată
de aproximativ 15 minute,astfel că se poate asigura funcția de retransmitere
automată a ultimului număr,prin apăsarea tastei " * ".

Circuitul de numerotare sesizează acțiunea butonului claviaturii prin

închiderea unui contact într-o pereche dintre intrarile R1...4(randul 1,coloana
4).Informația de la claviatură este validată și înregistrată numai dacă este închis un
singur contact.

Cifra formată la claviatură este decodificataă și înregistrată în RAM,la adresa

stabilită de WRITE ADRESS COUNTER,a cărui adresă este incrementată după
înregistrare,pentru a pregati adresa memoriei la care va fi înregistrată urmatoarea
cifră recepționată.

După recepția cifrei,se comandă transferul acesteia,înregistrata la adresa

stabilită de contorul adresei de cifre READ ADRESS COUNTER,în registrul de
ieșire OUTPUT COUNTER,după care se realizează incrementarea adresei de citire
pentru pregătirea adresei memoriei de la care se va realiza urmatoarea citire de cifră.

11
 Din registrul de ieșire,se extrag impulsurile de curent continuu la ieșirea
DPO,sub controlul și comanda circuitului logic de control.

Diferența între conținutul contoarelor adreselor de scriere și citire,reprezintă

numărul de cifre care trebuie transmise în linie.

Pe durata transmiterii impulsurilor de numerotare,se obține la ieșirea MASK

1,semnalul logic "1",folosit pentru șuntarea sau deconectarea dispozitivului de
covorbire.

Intervalul de timp dintre doua cifre succesive este constant și determinat de

circuitul logic și de tactul local.

Retransmiterea ultimului număr este posibilă prin acțiunea tastei "*",dacă

intrarea RE este "HIGH" si RSM este "LOW".Numărul memorat nu este afectat de
apelurile de intrare,ștergerea din memorie a acestui număr se poate realiza prin
acțiunea tastei "#".

V. Circuit de claviaturaă cu numerotare în cod DTMF.

Informația de numerotare poate fi transmisă spre centrală telefonică automată în
cod multifrecvență (DTMF).Pentru transmiterea unei cifre la centrală,circuitul de
numeroatare generează și transmite simultan în linie,două semnale ale căror
frecvențe sunt cele asociate cifrei respective.

Circuitul integrat care realizează transmiterea cifrelor de cod DTMF dispune de

un oscilator a cărui frecvență este divizată de divizorul D1.Frecvențele
corespunzătoare cifrei formate la claviatură se obțin sub controlul logic,care
prelucrează informațiile recepționate de la claviatură,prin intrările X1...4 si Y1...4,și
comandă circuitele DX si DY care generează semnalul digital corespunzător celor
două semnale de transmis în linie.Convertoarele DAC,realizează conversia
semnalelor digitale în semnale analogice.

12
 Figura 5. Circuit integrat pentru semnalizare DTMF

VI. Soneria de curent alternativ

Soneria permite recepția semnalului de apel transmis de centrala telefonică spre
abonatul apelat,semnal cu frecvență în domeniul 25-60Hz,tensiune eficace de 75V.

Aparatele telefonice clasice utilizează sonerii electromagnetice,care conțin un

circuit magnetic,format din magnet permanent și piese polare de bobină.La recepția
semnalului de apel,circuitul magnetic comandă deplasarea unei tije de ciocanele,care
lovesc succesiv doi clopoței la fiecare inversare a polarității semnalului de apel.

Aparatele telefonice electronice folosesc sonerii electronice multitonale.Prin

analiza semnalului acustic de sonerie,s-a stabilit că acesta este un semnal complex,cu
componente de frecvențe cuprinse intr-o bandă largă(400-4000Hz),cu un conținut
energetic mai important la frecvențe joase.Experimentele realizate cu aparate care
permiteau reglajul frecvențelor semnalelor generate de soneria electronică,au stabilit
preferințele abonaților pentru semnale cu frecvențe sub 800Hz,modulate cu un
semnal de joasă frecvența(3-6Hz);se preferă de asemenea semnale cu conținut bogat
de armonici.Semnalele electronice realizate pot fi bitonale sau multitonale
programabile(muzicale).

Alimentarea acestor circuite se realizează prin linia telefonică,folosindu-se în

acest scop,semnalul de apel care este redresat și filtrat în prealabil.Amorsarea
oscilațiilor circuitului de sonerie realizează numai depășirea unui prag de
tensiune,ceea ce asigură evitarea acționării soneriei la salturile de tensiune
determinate de închiderea sau deschiderea buclei de curent continuu la transmiterea
cifrelor sub formă de impulsuri lipsă de curent.Semnalele generate de circuitul de
sonerie sunt transmise unui receptor telefonic.

13
VII. Scheme de aparate telefonice
1. Aparat telefonic BL

Figura 6. Aparate telefonice BL

Aparatul telefonic BL (cu alimentare la bateria locală),se conecteaza la centrale

manuale de tip BL și dispune de o baterie locală necesară alimentării în curent
continuu a microfonului cu cărbune.

Dispozitvul de apel DA și dispozitivul de convorbire DC pot fi conectate la

linia telefonică prin intermediul dispozitivului de comutație (contactele furcii de apel
CF).
Transmiterea apelului sau a sfîrșitului de convorbire spre centrală se
realizează cu ajutorului inductorului IND,care generează un semnal alternativ de
aproximativ 17Hz,75V.Acest semnal de apel poate parcurge și circuitul soneriei
aparatului telefonic,astfel că abonatul poate avea controlul asupra transmiterii
apelului la centrală.Inductorul are două contacte prin care se comandă șuntarea
bobinei inductorului în repaos (prin contactul de repaos) și conectarea directă
(obțională) a inductorului în linie(prin contactul de lucru).
Apelul este recepționat de soneria polarizată Sn,care este conectată la circuitul
liniei prin contactul de repaos al furcii CF1.Circuitul de închidere prin contactul de
șuntare al inductorului IND.
Cu microreceptorul ridicat,contactele furcii comută și comandă închiderea
circuitului de alimentare al microfonului și conectarea dispozitivului de convorbire
la linia telefonică în vederea transmiterii si recepția semnalelor de
convorbire.Dispozitivul de convorbire este alcătuit din
microfon,receptor,transformator diferențial și rezistentă de echilibrare în cofigurații
care asigură eliminarea efectului local.

14
 2. Aparat telefonic BC cu disc de apel

Figura 7. Aparat telefonic BC cu disc de apel

Aparatul telefonic BC (baterie centrală),este alimentat prin linie de la centrală

telefonică.Apelul de la centrală este recepționat de sonerie,conectată în linie prin
contactul de furcă CF1.Condensatorul C conectat în serie cu soneria,are rolul de a
asigura întreruperea buclei de curent continuu spre centrală în starea de repaos a
aparatului telefonic.

Cu microreceptorul ridicat,contactele furcii comută și astfel se realizează:

· alimentarea în curent continuu a microfonului cu cărbune;

· conectarea dispozitivului de convorbire la linia telefonică;

· deconectarea dispozitivului de apel de la linia telefonică.

Dispozitivul de convorbire este cu efect antilocal,obținut prin utilizarea

transformatorului diferențial și al rezistenței de echilibrare.Varistorul V are rolul de
a limita tensiunea pe receptor,asigurând o protecție la supracurenți și supratensiuni
accidentale în linie.
Apelul spre centrală se realizează prin simpla ridicare a microreceptorului care
conduce la închiderea buclei de curent continuu spre centrală.
Transmiterea cifrelor la centrala automata se realizează cu ajutorul discului
prevăzut cu contactele de impulsuri CI si cu șuntare CS.Circuitul R1C asigură
protecția la scântei a contactului de impulsuri CI.

15
 3. Aparate telefonice electronice

Figura 8. Aparate telefonice electronice

Aparatele telefonice electronice au realizat înlocuirea principalelor componente

electromecanice cu circuite integrate specializate.
Discul a fost înlocuit cu o claviatură și un circuit integrat de numerotare,care
poate fi de tip DP(dial pulse-de impulsuri de curent continuu) sau DTMF.
Circuitul de convorbire cu transformator diferențial și microfon cu cărbune,a
fost înlocuit cu sistemul diferențial de tip RC si utilizează circuit integrat specializat
de transmisie care permite adaptarea la diferite tipuri de microfoane.
Soneria electromagnetică a fost înlocuită cu o sonerie electronică.
Punțile redresoare PR au rolul de a asigura alimentarea corecta a circuitelor
integrate,indiferent de polarizarea semnalului în linie.Acestea sunt de
regulă,realizate cu două diode redresoare și două diode Zener,pentru a asigura o
limitare a tensiunii de alimentare a aparatului telefonic în cazul apariției unor
tensiuni perturbatoare în linie.Se realizează,în acest fel,protecția circuitelor integrate
din aparat.
În funcție de tipul numerotării recunoscute de centrală,aparatele telefonice pot
fi echipate cu circuit de numerotare prin impulsuri lipsa de curent sau cu circuit de

16
numerotare DTMF.Aparatul telefonic poate folosi circuit integrat specializat de
numerotare si transmisie.
4. Tipuri de aparate telefonice electronice

Figura 9. Schema de aparat telefonic electronic

17
VIII. Bibliografie

[1]. Tatiana Radulescu,"Telecomunicatii",Editura didactica si pedagogica,1997;

[2]. "Ghidul comunicatiilor IT&C",House of guides,2004;

[3]. Eugen Marza si Calin Simu,"Comunicatii mobile.Principii si

standarde",Editura de vest,2003;

[4]. Paul Postelnicu,"Comunicatii telefonice si telegrafice",Editura didactica si

pedagogica,1968.

18