Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir,București

Proiect: Economia serviciilor

Tema: Servicii de telecomunicații mobile

Student Constanda Nicoleta

Seria: A
Grupa: 117, zi
Anul: I

Facultatea de Management Turistic și Comercial

 Servicii de telecomunicații mobile

I. Piața telecomunicațiilor mobile

1.1.Noţiuni de servicii de telecomunicaţii mobile
Sunt considerate servicii de telecomunicaţii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea şi
recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau informaţii de orice natură prin cablu, radio,
mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a
mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepţii. Serviciile de telecomunicaţii cuprind, de
asemenea, şi furnizarea accesului la reţeaua mondială de informaţii: telefonia fixă, transmisii prin
cablu şi, mai nou, aparatele foto clasice.
Telefonia celulară constă în furnizarea de servicii de telefonie mobilă prin intermediul unei
reţele de celule distribuite pe o arie întinsă. O celulă are asociată o staţie de bază radio(BTS = Base
Transceiver Station) care conţine emiţător radio, receptor radio şi antenă. Staţia de bază radio trimite
şi recepţionează semnale spre şi de la telefoanele mobile aflate în aria de acoperire radio. Un
controler al staţiei de bază (BSC = Base Station Controller) administrează utilizarea resurselor radio
alocate staţiilor de bază radio din sfera de acţiune a acestuia. Conexiunea între abonaţi este
controlată şi realizată de centrale telefonice (MSC = Mobile Switching Center).
După cum tubul vidat şi tranzistorul au facut posibilă realizarea reţelei telefonice timpurii,
revoluţia wireless a început numai după ce microprocesoarele ieftine, circuitele miniaturale şi
centralele digitale au devenit disponibile.
Deşi planurile iniţiate de Statele Unite ale Americii de a introduce telefonia mobilă datează
înca din perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial, punerea lor în aplicare nu a
avut loc decât în anul 1978, şi atunci cu titlu de încercare. Practic telefonia mobila a început să fie
folosită în adevăratul sens al cuvântului abia în 1984.
Pe 17 iunie 1946, în oraşul american Saint Louis din Missouri, AT&T şi Southwestern Bell au
prezentat primul sistem comercial american de telefonie mobilă numit : Mobile Telephone Service
(MTS), un sistem half - duplex ce utiliza două frecvenţe, dar numai una dintre părţi vorbea, pe rând.
AT&T n-a introdus centralele automate pentru telefonia mobila decât în 1964, când Bell System
introduce sistemul Improved Mobile Telephone Service(IMTS), un sistem în full - duplex, ceea ce
înseamnă că toate convorbirile au loc în acelaşi mod ca şi la telefoanele clasice.

2
 Tehnica reutilizării frecvenţelor a fost introdusă prima data într-un serviciu comercial în 1969
de către Bell System. Călătorii unui tren care circula cu 100 de mile pe ora între New York şi
Washington, au considerat util să dea telefon din tren. Sunt folosite şaşe canale în banda de 450
MHz, sistemul fiind administrat de un centru de control computerizat din Philadelphia. Principalele
elemente ale telefoniei celulare apar, în sfârşit, dar sistemul nu va deveni pe deplin funcţional decât
în 1978.
Principiul pe baza căruia funcţionează telefonia celulară este acela al reutilizării frecvenţelor,
fiind cel care a facut diferenţa dintre IMTS şi adevarata telefonie mobila. Echipamentele radio aflate
în fiecare centrală de telefonie celulara, precum şi puterea redusă a telefoanelor mobile, permit ca
aceleaşi frecvenţe radio să fie reutilizate în celule diferite, multiplicând capacitatea de a iniţia apeluri
fără a crea interferenţe. Acestă metodă spectrala extrem de eficientă, contrastează evident cu vechile
sisteme de telefonie mobila care au folosit un transmiţător central foarte puternic, ce stabilea
comunicaţii cu telefoanele mobile de mare putere, montate pe automobile, pe un număr mic de
frecvenţe, canalele fiind monopolizate şi neputând fi reutilizate pe o arie extinsă.
O reţea de telefonie mobilă se poate imagina ca fiind un fagure de miere. Deplasarea unui
utilizator pe o anumita ruta presupune deplasarea dintr-o celula în alta.
Scopul principal al reţelei GSM este de a asigura continuitatea apelului, cu un nivel adecvat de
calitate, de aceea echipamentele de întreţinere si înregistrare monitorizează la anumite intervale de
timp mişcările staţiilor mobile (telefon cu SIM (Subscriber Identity Module) activ) chiar dacă
acestea nu sunt folosite, dar sunt în modul stand-by.

1.2..Scurt istoric al pieţei

Piaţa serviciilor de telefonie mobilă este o piaţă tânără în România. Cu o tentativă nereuşită în
1993 această piaţă a putut fi înfiinţată şi dezvoltată abia începând din 1997, ceea ce înseamnă
aproape şapte ani de existenţă. Mulţi ar spune că la o vârstă atât de fragedă nu se poate vorbi de o
istorie si ca istoria se face în zeci de ani sau chiar sute (vezi Coca-Cola) de existentţă a unei pieţe; nu
mi-ar rămâne atunci decăt să caut alt subiect de dezvoltat.
Cu toate acestea eu voi rămâne la acest subiect pentru că merită : în numai şapte ani de zile
piaţa serviciilor de telefonie mobila a făcut istorie în primul rând prin atingerea după numai 6 ani a
unui număr de utilizatori mai mare decât numărul utilizatorilor câştigaţi de telefonia fixă în zeci de
ani. Este de menţionat că RomTelecom a deţinut monopolul telefoniei fixe până de curând, de unde
nu se poate trage decât o concluzie : concurenţa a facut într-adevăr minuni, având în vedere
progresul înregistrat de piaţa telefoniei mobile.
3
 În scurta ei existenţă, această piaţă a cunoscut mult mai multe strategii de marketing şi
investiţii în publicitate decât multe alte pieţe cu « tradiţie », reuşind astfel să se dezvolte şi să
înregistreze cifre de afaceri substanţiale.
Cum pe această piaţă concurează doar patru operatori de telefonie mobila dintre care unul este
pe punctul de a fi desfiinţat, există desigur inconvenientul unei concurenţe reduse, dar companiile
existente duc o luptă destul de puternică încât să suplinească numărul redus al concurenţilor şi se
poate spune că pe această piaţă încă se respectă sfatul lui Jack Welch (preşedintele General Electric):
"Fii numărul unu, sau doi sau trei sau nu intra deloc în afaceri".

1.3.Prezentarea serviciului
Din 1876, anul în care Alexander Graham Bell şi Elisha Gray au inventat un aparat care era
capabil să transmită vocea unui om puternic pe o distanţă de 150 de metri, telefonul a traversat o eră
la sfârşitul căreia a devenit aproape nelipsit din casele oamenilor în întreaga lume. Concomitent
telecomunicaţiile au devenit industrie, una care în prezent e cifrată la 1,78 trilioane $, adică 3% din
produsul global brut pe plan mondial.
Unul din sectoarele cele mai dinamice atât la nivel mondial, cât şi în România îl constituie fără
îndoială sectorul telecomunicaţiilor mobile.
Primul sistem de telefonie celulara a fost lansat în 1979 în SUA şi se numea AMPS - Advanced
Mobile Phone Service. În Europa primul sistem de telefonie celulara a fost implementat în Suedia în
anul 1981 şi se numea NMT - Nordic Mobile Telephone
Ritmul de inovaţie tehnologică constituie suporturi pentru evoluţia raportului calitate-preţ în
favoarea consumatorului final şi, implicit, în consolidarea poziţiei concurenţiale a sectorului în
ansamblul sau în raport cu sectoarele concurente: telefonia fixă, transmisii prin cablu şi, mai nou,
aparatele foto clasice. În unele ţări, rata de intrare a telecomunicaţiilor mobile a atins valori
incredibile cel puţin la o primă citire: peste 100% în Cehia, pentru a da un singur exemplu.
Rata de intrare a sistemelor de telefonie fixă sau mobilă pe piaţa de telecomunicaţii din
România este net inferioară ( cca 70%) celorlalte ţări din Europa Centrală şi de Est datorită în primul
rând decalajului tehnologic şi al nivelului de trai scăzut faţă de ţările dezvoltate.
Mă voi rezuma la prezentarea pe larg a serviciilor mobile de telecomunicaţii (atingând doar
aspectele esenţiale ale telecomunicaţiei fixe), întrucât constituie subiectul principal al lucrării.
Sunt considerate servicii de telecomunicaţii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea
şi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau informaţii de orice natură prin cablu, radio,
mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a
4
mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepţii. Serviciile de telecomunicaţii cuprind, de
asemenea, şi furnizarea accesului la reţeaua mondială de informaţii.
Baza fizică a tuturor transmisiilor efectuate în telecomunicaţii o constituie undele
electromagnetice, ce reprezintă suportul fizic de transmisie al informaţiei.
Sistemele de comunicare au evoluat de la telegraf, trecând prin sistemele de telefonie fixa şi
sisteme de comunicaţii radio (iniţial utilizate de către armată, aveau costuri mari), până la
radiotelefonie şi sisteme operaţionale de transmisie prin satelit ca INMARSAT sau sisteme de
comuncare , informare şi poziţionare precum GPS ( Global Position System).
În timp ce la comunicaţiile fixe transmisia informaţiei se realizează prin circuite de comutare
(evoluând de la analogice la cele digitale), telecomunicaţiile mobile folosesc drept agenţi undele
radio şi undele sonore, transmisia fiind asigurată de antene şi echipamente speciale.
În cadrul reţelelor de telefonie fixă prezintă importanţă tipul semalului transmis pe firul de
cupru, în prezent realizându-se o modernizare a tuturor centralelor analogice( capacitate de tranmisie
limitată la voce) şi anume trecerea la semnalul digital ce presupune extinderea majoră a capacităţii
liniilor.
O reţea de telefonie mobilă se poate imagina ca fiind un fagure de miere. Deplasarea unui
utilizator pe o anumită rută presupune deplasarea dintr-o celulă în alta.
Scopul principal al reţelei GSM este de a asigura continuitatea apelului, cu un nivel adecvat de
calitate, de aceea echipamentele de întreţinere şi înregistrare monitorizează la anumite intervale de
timp mişcările staţiilor mobile ( telefon cu SIM (Subscriber Identiti Module) activ) chiar daca
acestea nu sunt folosite, dar sunt în modul stand-by.
Când un apel este în desfăşurare la limita sferei de acoperire a celulei respective (ex: utilizator
în mişcare), el poate scădea calitatea transmisiei faţă de limita calitativ specificată, însă prin
monitorizarea poziţiilor este posibil transferul automat de la o celulă la alta. Acest proces poartă
denumirea de HANDOVER.
În reţeaua GSM, de-a lungul unei convorbiri , staţia mobilă staţia mobilă monitorizează toate
antenele înconjurătoare şi trimite continuu rapoarte despre puterea semnalului acestora către un
echipament de control. Aceste rapoarte trimise controler-ului duc la adoptarea unei decizii optime în
momentul în care este iniţiat procesul de handover şi alegerea unei noi celule.
Viteza de prelucrare a datelor şi desfăşurarea tuturor acestor procese este foarte mare, practic
insesizabil pentru utilizator.
Securizarea transmisiei este pe deplin asigurată prin folosirea tuturor metodelor de codare
digitală. Partea radio din telefon ( emisie- receptie) şi antenă ( statia de baza emisie - recepţie)
5
folosesc coduri de criptare-decriptare a datelor conversaţiei şi digitalizarea acestora împreună cu
vocea. Această criptare face practic imposibil pentru orice sistem de interceptare ascultarea,
descifrarea şi înregistrarea convorbirii sau datelor conversaţiei.
Una dintre caracteristicile tehnice ale telefoanelor mobile este nivelul de radiaţii emis SAR
(Specific Absorbtion Rate), ce reprezintă cantitatea de energie corespunzătoare undei de
radiofrecvenţa absorbită de corpul uman în timpul utilizării telefonului. Valoarea maxima admisă a
SAR este de 2W/kg.
Încă din 1992 se manifestă o îngrijorare privind efectele nefaste ale telefonelor mobile asupra
sănătăţii.
Radiaţia în radio-comunicaţii este emisia de energie sub formă de unde electromagnetice.
Toate echipamenetele ce folosesc unde radio produc radiaţii neionizate ( căldura), iar telefoanele
mobile nu fac excepţii de la acest lucru. Nu este demonstrat însă ştiinţific ca radiaţiile emise de
reţelele şi aparatele telefonice GSM provoacă daune sănătăţii.
În studii efectuate în Marea Britanie asupra efectelor radiaţiei electromagnetice ai expunerea în
câmpuri elctromagnetice, Comitetul Internaţional de Radiaţii Neionizate şi Comisia Naţională de
Protecţie Radiologică au concluzionat: ''Sunt dovezi insuficiente pentru a sprijini existenţa oricărui
efect pe termen lung (ex: cancer) la toate nivelele de dezvoltare biologică"
Practic telefoanele mobile nu sunt mai periculoase pentru sănătate decăt aparatele radio FM sau
televiziunea şi sunt mult mai puţin periculoase decât cuptoarele cu microunde.
De asemenea Organizaţia Mondială a Sănătăţii a certificat ca nivelul de radiaţii emis de către
aparatura şi echipamentele radio GSM este cu mult sub nivelul mediu de radiaţii acceptat de normele
internaţionale ( de 8 ori mai mic ).
Transmisiile radio pot interfera cu câteva tipuri de aparate electrocasnice, cele mai susceptibile
fiind echipamentele personale audio, aparatele auditive sau dispozitive electronice pentru cardiaci.
Totuşi pentru a preveni anumite fenomene este recomandat a nu se folosi telefoanele mobile în sălile
de reanimare sau lângă dispozitive de menţinere a vieţii , benzinării, aeroporturi, aeronave sau alte
locuri unde pot provoca reacţii din partea aparaturii electrocasnice sensibile la astfel de unde.
Principalele sisteme utilizate în telecomunicaţia mobilă cuprind următoarele standarde:
 GSM 900 Mhz: - Standard pan-European funcţionabil din 1991, bazat pe tehnologie digitală de
telecomunicaţii. Acest standard are aplicaţii diverse în foarte multe domenii de utilizare: telefonie,
transmisii de date şi fax, mesaje scrise, servicii suplimentare( mesagerie vocala, apel în aşteptare,
multiparty, etc), roaming, wap, acces internet.

6
 DCS 1800 Mhz: Digital Cellular System - 1800 Mhz lansat în 1900 în Marea Britanie. Acest
sistem este şi el răspândit în majoritatea ţărilor din Europa. Prezintă aceleaşi implicaţii şi tehnologii
ca şi GSM - 900 Mhz, singura diferenţă este ca funcţionează pe altă bandă de frecvenţă.
 PCS 1900 Mhz: - Personal Communications Services - 1900 Mhz. Acest sistem este un
concept privind comunicaţiile mobile personale folosite în SUA pentru trecerea de la sistemul de
comunicaţie analog la cel digital pe suportul unor reţele telefonice analogice;
 UMTS 2000 Mhz: - Universal Mobile Telecomunications System (UMTS) este următoarea
generaţie de telefonie celulară, standardizată de organizaţii internaţionale de standardizare , precum
Third Generation Partnership Project (3GPP) şi Internaţional Telecomunications Union (ITU). ITU
clasifică UMTS ca tehnologia oficială de generaţia a treia (3G). UMTS a fost proiectat astfel încât să
poată fi aplicată atât reţelelor GSM cât şi celor GPRS, permiţând astfel operatorilor o îmbunătăţire a
serviciilor şi o creştere a capacităţii, prin implementarea graduală a acestei tehnologii. UMTS nu este
un înlocuitor al GSM.
În anul 1982 Conferinţa Europeană de Poştă şi Telecomunicaţii ( CEPT) a decis înfiinţarea
unei echipe cu numele Grup Special Mobil pentru a dezvolta un set de standarde comune pentru o
viitoare reţea celulară pan-Europeană şi a propus rezevarea a două benzi de frecvenţa de 900 Mhz
pentru sistem.
În 1986 majoritatea standardelor erau deja redactate şi s-a dat o directivă pentru rezervarea
celor două benzi de frecvenţă ( 890 - 915/ 935 - 960 Mhz), aceste urmând a fi folosite exclusiv de
noul sistem ce se dorea a fi lansat în 1991.
GSM a fost reluat în 1989 ETSI ( Institutul European de Telecomunicaţii şi Standarde) şi ei au
definitivat standardul în 1990.
Serviciul GSM a început în 1991 şi tot atunci a fost redenumit în Sistemul Global de
Comunicaţii Mobile.
Din 1992 acest sistem a fost adoptat de foarte multe ţări din Europa, dar şi din lume ( Japonia,
Australia, ţările arabe, statele asiatice).
În 1994 se lansează primele servicii de date/fax în reţelele GSM.
 HSCSD(High Speed Circuit Switched Data) începe să se implementeze de operatori din 1999
 GPRS(General Packed Radio Services) este dezvoltat şi implementat începănd cu anul 2000
 EDGE (Enhanced Data for GSM Evolution) se implementează în reţelele GSM în 2004
 UMTS este implementat prima dată în 2001 de către operatorul NTT , DoCoMo, Japonia.

7
 1.4.Serviciile de telecomunicaţii în România
Începutul activităţii de cercetare poate fi considerat anul 1955, an în care a fost înfiinţat LCT
(Laboratorul de Cercetări de Telecomunicaţii) în cadrul Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor
M.P.Tc.).
La rândul său, naşterea LCT coincide cu darea în funcţiune a primei staţii de Tv din România,
staţie experimentală construită de specialiştii LCT. Numele propriu care trebuie asociat acestui
eveniment este Prof. Alexandru Spătaru.
LCT a avut la început două domenii de activitate: Radio-TV şi Telefonia.
Ulterior a luat naştere şi un sector pentru activităţi poştale.
În decursul timpului LCT a avut diverse denumiri: I.C.T.Tc; I.C.P.T.Tc., iar după 1990
C.N.S.C.C. şi I.N.S.C.C.
De menţionat că, deşi LCT a funcţionat în coordonarea MPTc - minister cu specific de
exploatare şi oferire de servicii, Sectorul de Cercetare şi-a propus să aibă şi preocupări puternic
tehnologice, respectiv de elaborare de echipamente de Tc, care să fie apoi introduse în fabricaţie de
serie.
Deschiderea manifestată după anul 1990, s-a resimţit în mod deosebit în domeniul
telecomunicaţiilor, unde tehnologiile pe plan internaţional evoluează rapid, iar producţia de
echipamente şi aparatură, precum şi furnizarea de sisteme complexe, se asigură, în general de către
concerne puternice, fie direct, fie prin companii asociate.
Astfel, zona unde cercetarea naţională tehnologică de echipamente, putea juca un rol activ, a
fost aceea a sistemelor dedicate şi specifice unor aplicaţii, ce urmau a fi asigurate prin concepţia
proprie şi producţie relativ limitată, în condiţii competitive.
Aceasta a fost preocuparea pe care cu preponderenţă, a abordat-o Institutul de Cercetări pentru
Echipamente de Telecomunicaţii - PROCETEL, urmând ca C/I.N.S.C.C., Institut Naţional de
Cercetare-Dezvoltare în domeniul Comunicaţiilor, să se implice cu precădere în studii şi cercetării de
sisteme şi servicii de telecomunicaţii în elaborarea de normative tehnice, metodologii şi proceduri de
test, precum şi de studii de sistem privind introducerea noilor servicii de telecomunicaţii şi utilizarea
optimă a resurselor naturale limitate, respectiv spectrul radioelectric şi sistemul de numerotare.
Comunicaţiile reprezintă astăzi pentru România, ca şi pentru majoritatea statelor lumii, un
sector strategic al economiei naţionale. Amploarea investiţiilor atrase, expansiunea rapidă şi mai ales
capacitatea de a induce un efect multiplicativ de creştere economică, prin potenţialul deosebit de
stimulare a dezvoltării altor sectoare au transformat în ultimii douăzeci de ani comunicaţiile într-unul
8
din cele mai importante motoare ale economiei, atât la nivelul fiecăruia dintre statele lumii, cât şi la
nivel global.
Promovarea intereselor utilizatorilor finali reprezintă un obiectiv specific de importanţă majoră
al strategiei de dezvoltare a sectorului comunicaţiilor. Instrumentele la care statul trebuie să recurgă
pentru atingerea acestui obiectiv sunt multiple şi complexe, mergând de la impunerea unor obligaţii
de transparenţă menite să ajute utilizatorii finali în luarea unei decizii informate până la protejarea
acestora în relaţia cu furnizorii prin mecanismele de soluţionare a litigiilor, administrate de
autoritatea de reglementare. Totodată, statul trebuie să vegheze la implementarea unor sisteme
adecvate de apărare a dreptului la viaţă privată în acest sector, în vederea combaterii ameninţărilor
specifice, inerente utilizării noilor tehnologii de comunicaţie, precum şi la asigurarea integrităţii şi
securităţii reţelelor publice de comunicaţii electronice. De asemenea, promovarea intereselor
specifice ale utilizatorilor cu nevoi sociale speciale trebuie să constituie o prioritate, în spiritul
politicilor europene de promovare a incluziunii sociale.
În centrul oricărui program de acţiuni destinat promovării intereselor utilizatorilor finali trebuie
să se afle însă definirea şi implementarea unei politici şi strategii de serviciu universal eficiente şi
coerente. Accesul la un set minim de servicii de comunicaţii electronice este considerat un drept
fundamental al cetăţenilor, esenţial pentru integrarea acestora în comunitate şi, în sens mai larg, în
societatea informaţională. Serviciile de comunicaţii electronice depăşesc latura personală şi de
afaceri a comunicării, constituind un instrument esenţial pentru furnizarea către public a tuturor
tipurilor de informaţii, bunuri şi servicii, atât de către administraţia publică (servicii sociale, de
învăţământ sau medicale, de exemplu), cât şi de către sectorul privat (serviciile societăţii
informaţionale). Cei care nu au acces la servicii de comunicaţii electronice riscă să fie marginalizaţi
în societatea secolului XXI.
Totodată, asigurarea serviciului universal este un instrument eficient de promovare a coeziunii
sociale, economice şi culturale în cadrul comunităţii, cu atât mai important pentru România în
contextul procesului de integrare europeană. De asemenea, dezvoltarea serviciilor de comunicaţii
electronice încurajează o distribuţie mai echilibrată a populaţiei, având ca efect decongestionarea
zonelor metropolitane, reducerea poluării şi a traficului în marile oraşe, şi contribuie la estomparea
diferenţelor de dezvoltare dintre zonele rurale şi cele urbane.
Furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la un punct fix, în condiţii de
disponibilitate, calitate şi accesibilitate, este considerată o premisă esenţială a tranziţiei către
Societatea Informaţională. De aceea, dacă pe termen scurt se poate aprecia că fixarea unei ţinte de
penetrare similară mediei înregistrate în ţările membre ale Uniunii Europene ar implica înregistrarea
9
unor costuri nete deosebit de ridicate, pe termen mediu şi lung este necesară alinierea completă la
standardele de serviciu universal, astfel cum sunt prevăzute acestea în Directiva 2002/22/EC.
În acest sens, MCTI (Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei) apreciază
liberalizarea pieţei comunicaţiilor electronice ca fiind un factor esenţial care va conduce, pe termen
mediu şi lung, la creşterea gradului de penetrare a serviciilor de telefonie la punct fix. Astfel, ANRC
(Autoritatea Nationala de Reglementare în Comunicatii), prin măsurile luate, va acţiona în
continuare pentru eliminarea barierelor de intrare pe piaţă, creând cadrul pentru dezvoltarea unei
concurenţe efective între furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, ceea ce va avea ca rezultat
creşterea investiţiilor în infrastructură şi creşterea penetrării serviciilor de telefonie la punct fix.
Totodată, creşterea concurenţei pe piaţă şi presiunea tot mai mare asupra tarifelor serviciilor de
telefonie, determinată de progresul tehnic şi de evoluţia fenomenului de convergenţă a tehnologiilor,
vor duce la ajustarea tarifelor la niveluri accesibile unor pături din ce în ce mai largi ale populaţiei.
De asemenea, se estimează că pe termen lung regiunile în care furnizarea accesului la reţeaua
publică de telefonie la punct fix este neprofitabilă vor deveni atractive pentru operatorii de pe piaţă,
datorită creşterii puterii de cumpărare şi a nivelului de trai.
Pe măsură ce evoluţia concurenţei şi evoluţia economico-socială de ansamblu vor duce la
apropierea situaţiei de fapt din România de limitele naturale de creştere a disponibilităţii serviciilor,
şi pe baza îndeplinirii obiectivelor pe termen scurt, care va acţiona la rândul său în aceeaşi direcţie,
va putea fi luată în considerare folosirea parţială sau chiar integrală a fondurilor disponibile pentru
finanţarea creşterii în continuare a disponibilităţii serviciilor de telefonie la punct fix, precum şi a
serviciilor de Internet de de bandă largă (de tip broadband). De asemenea, asigurarea accesului pe
scară largă la educaţie şi cultură pentru toate categoriile sociale, prin realizarea conectării la Internet
a tuturor instituţiilor de învăţământ, reprezintă un obiectiv pe termen lung. Creşterea gradului de
utilizare şi asigurarea calităţii şi accesibilităţii conexiunii la Internet în toate sectoarele vieţii
economico-sociale conduc la atingerea dezideratului de Societate Informaţională, oferind întregii
societăţi posibilitatea de a beneficia din plin de avantajele accesului la informaţii, condiţie esenţială a
noii direcţii în care se îndreaptă România
Implementarea obiectivelor stabilite prin prezentul document de politică şi strategie revine
ANRC.
Pe parcursul implementării, MCTI va urmări aplicarea eficientă a măsurilor stabilite, prin
monitorizarea continuă a modului de desfăşurare a acţiunilor întreprinse în direcţia îndeplinirii
obiectivelor fixate, cu scopul de a identifica din timp tendinţele de schimbare şi a elabora căi de
acţiune adecvate noilor situaţii existente pe piaţă. Pentru a putea reacţiona prompt la cerinţele pieţei,
1
MCTI va pune la punct şi se va baza pe un sistem de indicatori, de natură să permită identificarea
tendinţelor majore ale mediului social-economic şi tehnologic şi să asigure stabilirea celei mai
eficiente strategii pornind de la evoluţiile principalilor factori de influenţă din acest sector.
MCTI consideră că implementarea serviciului universal are un rol esenţial în combaterea
excluziunii sociale, în dezvoltarea regională şi, mai ales, în asigurarea posibilităţii de comunicare
pentru toţi cetăţenii, înlăturând astfel barierele din calea dezvoltării structurale a societăţii româneşti
spre o Societate Informaţională modernă, compatibilă cu standardele Uniunii Europene, cu baze
solide, care să asigure o integrare deplină şi eficientă în structurile comunitare. Astfel, prezenta
politică şi strategie constituie un pas esenţial în direcţia integrării României din punct de vedere
socio-economic în Europa secolului XXI, creând premisele trecerii într-o nouă etapă de evoluţie, cea
a economiei bazate pe cunoaştere.

1.5.Calitatea serviciilor de telecomunicaţii în România

Deşi devansată din multe puncte de vedere, dar în principal tehnologic faţă de ţările dezvoltate,
piaţa de telecomunicaţii românească încearcă să asigure unul dintre cele mai înalte standarde de
calitate existente în serviciile din România.
Potrivit unei analize recente a companiei PriceWaterhouse Coopers, rata de intrare a sistemelor
de telefonie fixă sau mobilă pe piaţa de telecomunicaţii din România este net inferioară celorlalte ţări
din Europa Centrală şi de Est.
E menţionat şi faptul că a menţionat că există un decalaj tehnologic între România şi restul
ţărilor din zona central şi est europeană, din cauza investiţiilor minime ale companiilor din România
în infrastructură.
În contextul liberalizării pieţei de telecomunicatii, reprezentantul se consideră că aceasta nu s-a
schimbat prea mult, că nu există competiţie adevarată (în domeniul telecomunicaţiilor mobile
asistăm la un duopol Orange - Vodafone, iar în cea fixă persista monopolul Romtelecom). Conform
analizei investiţiile vor întârzia în România atâta timp cât nu există o voinţă de a reduce din
decalajul tehnologic dintre România şi vecinii săi.
Autoritatea naţională de reglementare în Comunicaţii (ANRC) este organismul principal ce
reglementează legislaţia pieţei de telecomunicaţii.
Principalele atribuţii ANRC în domeniul legislaţiei sunt:

 monitorizarea şi controlul respectării obligaţiilor impuse furnizorilor de reţele şi de servicii de

comunicaţii electronice prin autorizaţiile generale;
1
 gestionarea la nivel naţional a resurselor de numerotaţie şi acordarea licenţelor de utilizare a
resurselor de numerotaţie;
 elaborarea metodologiei pentru efectuarea analizelor de piaţă şi identificarea pieţelor relevante
în sectorul comunicaţiilor electronice;
 efectuarea analizelor de piaţă în vederea stabilirii pieţelor relevante şi, ulterior, pentru
desemnarea companiilor cu putere semnificativă şi impunerea obligaţiilor specifice;
 gestionarea mecanismelor de finanţare a obligaţiilor legate de asigurarea serviciului universal,
prevăzute de legislaţia specială;
 controlul îndeplinirii obligaţiilor impuse furnizorilor de serviciu universal în temeiul
prevederilor legislaţiei speciale.
Termenul de telecomunicaţii desemnează comunicaţiile efectuate la distanţă. Astfel radioul,
telegrafia, telefonia (fixă sau mobilă), televiziunea, comunicaţiile digitale sau reţelele de calculatoare
se pot subscrie acestui domeniu, de altfel foarte vast.
Elementele componente ale unui sistem de telecomunicaţii sunt în principiu: emiţătorul,
canalul de comunicaţie şi receptorul.
Telecomunicaţiile pot fi definite, în sens larg, ca fiind acele servicii care permit transmiterea
electronică a sunetelor, imaginilor, şi informaţiilor dintr-un punct în care sunt emise spre un alt punct
în care sunt recepţionate pentru a fi utilizate sau difuzate.
Infrastructura telecomunicaţiilor sau reţeaua de telecomunicaţii este compusă din sisteme de
transmisie sub formă de cabluri de cupru, cabluri coaxiale, fibre optice, sateliţi, sisteme de comutare
şi alte echipamente interconectate exploatate, în cea mai mare parte a cazurilor, de administraţia de
stat.
Ominiprezente şi capilare, utilizând cabluri, sateliţi şi reţele, telecomunicaţiile formează
infrastructura de bază a economiei moderne. Serviciile prestate cu ajutorul acestei infrastructuri şi
destinate să transmită informaţii domină prin valoarea lor mult mai mare decât cea a echipamentului
respective. Ele reprezintă aproape 80% din piaţa mondială a telecomunicaţiilor, estimate la 565mld.
dolari .În 1993, 670 mld. dolari în 1996 şi, 1200 mld. dolari în 2000.
Este apreciat în mod unanim că ponderea serviciilor va continua să crească, în timp ce
ponderea echipamentului de telecomuicaţii va cunoaşte o continuă diminuare în ansamblul
tranzacţiilor de pe piaţă.
Telecomunicaţiile reprezintă o modalitate de livrare sau un circuit de distribuţie a capitalurilor
şi informaţiei, esenţiale pentru comercializarea unor servicii precum publicitatea , serviciile bancare,

1
asigurările, obţinerea şi prelucrarea informaţiilor, serviciile juridice şi alte servicii profesionale, dar
şi pentru distribuţia unor bunuri materiale.
Sectorul de telecomunicaţii reprezintă “o gamă largă de produse care cuprinde seviciile
telefonice, fax, teleconferinţe, videoconferinţe, transmisii de date, circuite digitale specializate, reţele
de circuite digitale integrate şi, dacă se ia în considerare convergenţa serviciilor informaţionale şi a
celor de telecomunicaţii, output-ul sectorului va cuprinde şi stocarea informaţiilor, transmiterea
acestora în timp real, sisteme de rezervare computerizată, transfer electronic de fonduri, transfer
electronic de informaţii (poşta electronică), administrare de date”.
Serviciile de telecomunicaţii de bază sau clasice sunt reprezentate în principal de telefonie,
telegrafie. Serviciile cu valoare adăugată sau ameliorate cuprind un nomenclator foarte larg şi în
continuă diversificare de servicii pentru transmiterea informaţiilor, telecomunicaţiilor mobile,
precum şi alte activităţi care utilizează modalităţi moderne de accesare a reţelelor clasice( cartelele
telefonice ) sau cu funcţionalitate complexă (teleconferinţele, videoconferinţele ).
Proporţia dintre serviciile de bază şi cele cu valoare adăugată reflectă gradul de dezvoltare
economică a unei ţări şi implicit a sectorului de telecomunicaţii. Mai mult chiar, între dezvoltarea
economică şi sectorul de telecomunicaţii este o relaţie de feed-back.
Chiar dacă din punct de vedere conceptual nu există deosebiri între piaţa bunurilor şi cea a
serviciilor, aceasta din urmă prezintă anumite caracteristici care influenţează comportamentul
economic al prestatorilor şi utilizatorilor, metodele de studiere şi previziune a dimensiunilor de
ansamblu şi ale diferitelor componenete ale pieşei serviciilor, măsura şi modalitaţile intervenţiei
statului în sectorul terţiar.
Dintre aceste caracteristici se remarcă cele referitoare la modul de manifestare a concurenţei pe
piaţa serviciilor care determină ca majoritatea tipurilor de piaţă în acest sector să fie cele cu
concurenţă imperfectă.
Imperfecţiunile concurenţei în domeniul serviciilor sunt, în parte, şi motivul unei intervenţii
mai puternice a statului în acest sector.
Principalele forme ale acestei intervenţii sunt: întreprinderile publice, concesionarea, finanţarea
sau subvenţionarea unor servicii şi calea multiplă a reglementărilor (tehnice, administrative, fiscale,
controlul pieţelor etc.)
În toate situaţiile statul intervine pentru a se putea asigura, cel putin parţial, accesul tuturor
cetăţenilor la aceste servicii. Modalităţile de intervenţie sunt foarte diferite. În acelaşi timp el trebuie
să asigure fundamentul economic al acestor servicii. Statul poate prelua aceste servicii prin
întreprinderile publice integrate la care acordă drepturi exclusive sau poate încredinţa aceste servicii
1
întreprinderilor private în baza unor contracte de servicii publice care cuprind tarife reglementate,
accesibilitate, egalitate de tratament, servicii minime, obligaţii de deservire.
Criticile aduse monopolurilor în general şi în special monopolurilor publice acuzate de
ineficienţă şi birocraţie au dus la deschiderea la concurenţă (dereglementare) a activităţilor care nu
funcţionează strict în situaţia de monopol natural: producţia, importul, exportul, furnizarea
comercială de electricitate, gaz, apă, căldură, etc. Procesul de deschidere la concurenţa la toate
întreprinderile din ţările UE cu economie de piaţă urmăreşte:
- promovarea progresului economic şi social echilibrat şi durabil;
- afirmarea identităţii pe scena internaţională printr-o politică externă şi de apărare comună;
- consolidarea protecţiei drepturilor şi intereselor de competenţă instaurării unei cetaţenii a UE.

1.6.Legislaţia in domeniu
Noua legislaţie în domeniu aduce noi drepturi şi avantaje consumatorilor români şi va genera
totodată servicii de comunicaţii la standarde înalte de calitate, fiind oferite la preţuri accesibile
cetăţeanului de rând atât din România cât şi din ţările membre UE.
Noua legislaţie va permite promovarea investiţiilor într-o nouă infrastructură de comunicaţii,
prin eliberarea de frecvenţe radio pentru serviciile de comunicaţii în bandã largã fãrã fir. Noul pachet
legislativ conţine o gamă de servicii variate, ceea ce va spori concurenţa între operatorii economici şi
va aduce beneficii consumatorilor în ceea ce priveşte preţurile şi diversificarea serviciilor.
Noul pachet legislativ va avea ca scop consolidarea independenţei organismelor naţionale de
supraveghere în domeniul telecomunicaţiilor, aceasta nemaifiind controlate de operatorii dominanţi
sau de autoritãţile guvernamentale, şi nu în ultimul rând va conduce spre un nivel sporit de
securitate al reţelelor de comunicaţie, în special prin contracararea viruşilor şi al altor atacuri
cibernetice.
Noul pachet legislativ include şi crearea unei autorităţi europene pentru telecomunicaţii, care
va oferi şanse egale tuturor concurenţilor şi va proteja consumatorii din toate cele 27 de state
membre ale UE.
Aceastã autoritate se va axa în pricipal pe problemele legate de concurenţă şi de securitatea
reţelelor. Primul obiectiv al noii Autorităţi va fi acela de a armoniza la standarde optime gestionarea
spectrului de frecvenţe radio pentru serviciile de comunicaţii în bandă largă.

1
 1.7.Acte normative

Legislaţia în vigoare la momentul decembrie 2000 pentru sectoarele de telecomunicaţii şi poştă

se baza pe două acte normative fundamentale: Legea nr. 74/1996 si Legea nr. 83/1996 a serviciilor
poştale, alături de o serie de ordine privind în principal autorizarea unor tipuri de servicii şi reţele,
interconectarea reţelelor de telecomunicaţii, furnizarea de linii închiriate, calitatea serviciilor şi
alocarea benzilor de frecvenţă. Acest cadru legislativ, deşi concordant cu obiectivele generale ale
politicii Uniunii Europene în sectoarele amintite, este deficitar în ceea ce priveşte transpunerea
principalelor acte normative care fac parte din acquis-ul comunitar, claritatea prevederilor şi
impactul practic al reglementării. Ca urmare a constatării acestor carenţe, Ministerul Comunicaţiilor
şi Tehnologiei Informaţiei şi-a asumat misiunea de a promova un pachet de acte normative care să
înlocuiască vechiul cadru legal, pentru a pregăti pieţele de telecomunicaţii şi servicii poştale din
România în vederea deschiderii competiţiei.

Adoptarea acestui pachet de acte normative armonizate cu legislaţia comunitară în domeniu

defineşte punctele importante ale planului de măsuri al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei
Informaşiei în vederea pregătirii momentului deschiderii competiţiei depline pe piaţa
telecomunicaţiilor, stabilit la 1 ianuarie 2003. În acest sens, vor fi promovate în perioada imediat
următoare normele privind:

- cadrul de reglementare pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, inclusiv înfiinţarea

autorităţii naţionale de reglementare pentru acest sector, stabilirea principiilor activităţii de
reglementare pe care o va desfăşura această autoritate, alocarea şi asignarea spectrului radio,
managementul resurselor de numerotaţie;

- autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice, inclusiv acordarea drepturilor de

utilizare a frecvenţelor radio şi a numerelor;

- accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi

interconectarea acestora, inclusiv degruparea accesului în bucla locală (unbundled access to the local
loop);

- serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii

electronice;

1
- prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private;

- competiţia pe piaţa serviciilor de comunicaţii electronice

Oligopolul reprezintă structura de piaţă cea mai răspândită în ţările dezvoltate din punct de
vedere economic. Pe piaţa de oligopol, oferta este asigurată de un număr relativ mic de firme (câţiva
vânzători), între care nu există diferenţe semnificative sub aspectul înzestrării tehnice, forţei
economice, nivelului costului mediu, gradului de internaţionalizare a activităţii. Fiecare vânzător
reprezintă o firmă mare, cu o forţă economică, tehnologică şi financiară ridicate, deţine o pondere
importantă în oferta totală şi are capacitatea de a influenţa piaţa în mod direct (prin deciziile privind
preţul, cantitatea, publicitatea, lansarea în modele noi, modul de comercializare etc.), şi indirect
(prin reacţiile pe care le are la acţiunile concurenţilor).
La o prima analiza se poate spune ca totalul pietei românesti de servicii de comunicatii s-a
ridicat în anul 2003 la o valoare totala de aproximativ 1,98 miliarde euro, incluzând aici întreg
spectrul comunicatiilor: date, voce, telefonie mobila, Internet si cablu. Suma de 1,75 miliarde de
euro a însemnat voce (fix si GSM împreuna), din care 960 milioane euro au reprezentat serviciile de
telefonie mobila furnizate la mai mult de 7 milioane de clienti.
Pentru anul 2003, anul liberalizării, a fost prognozată o tendinţă de creştere pe toate
segmentele pieţei de comunicaţii electronice. Conform estimărilor din raportul EITO pentru 2003,
piaţa românească de comunicaţii electronice va atinge la sfârşitul anului valoarea de 3,6 miliarde de
euro, creşterea înregistrată propagându-se în toate sectoarele.

1
 1.8. Evoluţia structurii pieţei de comunicaţii din România

Începând cu anul 1997 serviciile de telefonie furnizate prin intermediul reţelelor publice
mobile au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în România. Astfel, în anul 2003 valoarea pieţei de
telefonie a crescut cu 20% faţă de anul anterior (Figura 3.).

Valoare
Figura 3. Valoarea pieţei serviciilor de telefonie furnizate prin intermediul reţelelor publice
mobile

1,600
Sursa: EITO Edition 2003 Book

1,400 Evoluţia
1,200

1,000
4,000
Figura 2. Evoluţia structurii pieţei de comunicaţii electronice din România

800
Sursa: EITO Edition 2003 Book

1
 Investiţiile totale în piaţa serviciilor de telefonie furnizate prin intermediul reţelelor publice
mobile în anul 2002 au fost de aproximativ 3.600 miliarde lei (115 milioane euro), ceea ce
reprezintă 36% din totalul investiţiilor îndreptate către piaţa de telecomunicaţii (valoarea investiţiilor
totale include şi investiţiile efectuate în clădiri şi terenuri).

1.9.Utilizatori persoane fizice

În 52.5% din gospodariile din Romania exista linie telefonica fixa, iar in 47.1% dintre
gospodarii cel putin unul dintre membri foloseste servicii de telefonie mobila, indiferent cine
suporta plata acestora.

Aproximativ una din trei gospodarii fara linie telefonica fixa va instala in mod cert sau
probabil linie telefonica fixa in urmatoarele 12 luni. Romtelecom ramane de departe prima optiune
pentru telefonia fixa, cu toate ca pe piata au intrat si alti furnizori.

Principala piedica in calea achizitionarii telefoniei fixe sau mobile o constituie costul ridicat al
serviciilor, fie in ceea ce priveste investitia initiala, fie cheltuielile lunare.
Convorbirile in aceeasi retea reprezinta de departe principala destinatie pentru utilizatorii de
telefonie mobila: astfel, trei din patru apeluri efectuate de pe telefonul mobil personal sunt in
aceeasi retea.
Apelurile in alte retele reprezinta doar 22.9% din volumul cumulat de convorbiri (16.6% sunt
apeluri catre alte retele de telefonie mobila si 6.3% sunt pe telefonul fix). Apelurile internationale
reprezinta 1.1% din apelurile efectuate de pe telefonul mobil personal.

Gradul de cunoastere a tarifelor serviciilor de telefonie mobila

Ceva mai mult de jumatate din utilizatorii de telefonie mobila stiu daca serviciul are sau nu
tarife diferentiate in functie de intervalele orare (63.6%).
Aproximativ unul din trei utilizatori de telefonie mobila cunoaste tarifele pentru apelurile in
retea. Pe de alta parte, 69.0 % dintre utilizatori fie nu au mentionat corect tarifele pentru serviciul
folosit (47.5%), fie n-au mentionat nici un tarif (21.5%).
Aproape 70% din utilizatorii de telefonie mobila stiu daca serviciul are sau nu tarife
diferentiate in functie de reteaua in care suna.

1
 Beneficii asteptate de la furnizorii de telefonie mobila
In cazul telefoniei mobile, utilizatorii sunt, mai ales, interesati de tariful apelurilor in
interiorul retelei si de pretul abonamentului/cartelei.

Considerarea extinderii portofoliului de furnizori de telefonie mobila

Aproximativ trei sferturi din utilizatorii de telefonie mobila nu s-au gandit niciodata la
extinderea portofoliului de furnizori de telefonie mobila (75.5%). Pentru restul utilizatorilor tarifele
mai avantajoase reprezinta principalul element care motiveaza utilizatorii
de telefonie mobila sa ia in considerare achizitionarea de servicii de la alt furnizor decat cel actual.
Dintre toti respondentii care au luat in considerare achizitia de servicii de telefonie mobila de
la alt provider decat cel actual, mai mult de trei sferturi (78.2%) nu vor lua masuri in mod sigur sau
probabil in urmatoarele 12 luni.

Substituibilitatea intre telefonia fixa si mobila

In ceea ce priveste variantele de apelare, aproape toti prefera sa sune de pe fix pe fix cand
incearca sa comunice cu o persoana din acelasi judet (94.7%). In acelasi timp, aproximativ trei din
patru suna de pe mobil pe mobil in aceeasi retea cand apeleaza o persoana din acelasi judet.
Pe de alta parte, modalitatile preferate de a suna in alt judet sunt intr-o maniera similara fie de
pe fix pe fix, fie de pe mobil pe mobil in aceeasi retea (69.2% si respectiv 66.4%). Se observa astfel
ca respondentii suna intr-o masura mai mica de pe fix pe fix in alt judet comparativ cu apelurile
intrajudetene.
Telefonia fixa nu poate fi considerata un substitut pentru telefonia mobila din moment ce
56.1% dintre cei care utilizeaza ambele forme de comunicare (fixa si mobila) ar fi destul, mult sau
foarte afectati daca ar trebui sa renunte la telefonul mobil si sa foloseasca doar telefonul fix,
comparativ cu doar 25.9% din respondenti care ar fi afectati in aceeasi masura daca ar trebui sa
renunte la telefonul fix si sa foloseasca doar telefonul mobil.
Proportia utilizarii telefoniei fixe si mobile a ramas la fel in ultimele 12 luni pentru
aproximativ jumatate din respondenti (48.6%). Totusi, se observa extinderea telefoniei mobile in
detrimentul telefoniei fixe, din moment ce alti 39.3% dintre respondenti au afirmat ca vorbesc mai
mult pe telefonul mobil si mai putin pe cel fix comparativ cu ultimul an.
Utilizarea telefoniei mobile va continua sa creasca in detrimentul telefoniei fixe, din moment
ce 30.9% dintre respondenti afirma ca vor vorbi mai mult pe telefonul mobil si mai putin pe

1
telefonul fix. Pentru alti 60.8% dintre respondenti, proportia folosirii telefoniei fixe fata de cea
mobila va ramane oarecum similara cu cea din anul curent si in urmatoarele 12 luni.
Oferirea de modalitati alternative de contact, posibilitatea identificarii apelantului,
accesibilitatea in orice loc, controlul costurilor si posibilitatea folosirii facilitatilor aparatului sunt
principalele trasaturi care diferentiaza, in opinia celor chestionati, telefonul mobil de cel fix. Pe de
alta parte, telefonia fixa se diferentiaza prin faptul ca nu dauneaza sanatatii, presupune o investitie
initiala redusa si are acoperire oriunde in tara.

1.10.Utilizatori persoane juridice

Gradul de penetrare pe piata si cotele de piata ale furnizorilor de telefonie mobila
Din punct de vedere al gradului de penetrare pe piata de telefonie mobila, Connex depaseste
usor Orange, furnizand servicii de telefonie mobila la 59.3% dintre firme, in timp ce Orange
furnizeaza servicii de telefonie mobila la 56.1% dintre firme. Urmeaza la mare distanta Zapp, care
furnizeaza servicii la o cincime din firme (19.1%).

Beneficii cautate la furnizorii de servicii de telefonie mobila

Acoperirea (63.8%) si tarifele apelurilor in retea (59.8%) sunt principalele beneficii cautate la
furnizorii de servicii de telefonie mobila. Urmatoarele sunt calitatea serviciului clienti (51.9%),
tarifele serviciilor postpaid si prepaid (49.3%) si tarifele apelurilor catre alte retele (48.2%).

Politica de utilizare a serviciilor de telefonie mobila

In aproape o cincime (18.6%) din firme toti angajatii folosesc telefonia mobila. In alte 17.2%
dintre firme, mai mult de jumatate din angajati folosesc telefonia mobila (intre 51% si 99% dintre
angajati).
Aproape jumatate din firme nu au stabilit nici o restrictie sau recomandare privind folosirea
serviciilor de telefonie mobila, si ca urmare angajatii pot folosi in mod liber telefoanele mobile ale
firmei (46.6% din firme). Alte 26.6% din firme au recomandat angajatilor lor sa foloseasca
telefoanele mobile moderat, dar nu au impus nici o restrictie de utilizare, in timp ce restul de 26.8%
au restrictionat anumite apeluri, in functie de destinatie, durata, credit etc.
15.4% dintre firme au restrictionat o parte dintre telefoanele mobile in functie de destinatia
apelurilor. Restrictionarile in functie de destinatia apelurilor cel mai des folosite sunt cele pentru
apelurile internationale (11.6%) si mobil-fix (9.0%). Un alt tip de restrictionare folosita este cea in
care un anumit numar de minute sau o anumita suma este platita de firma, restul fiind suportat de

2
catre angajat (10.5% dintre firme folosesc acest tip de restrictionare). In mai mult de jumatate dintre
firmele in care exista restrictionari de utilizare a servicilor de telefonie mobila, angajatii au alte
optiuni de a telefona (55.7%); cel mai des, alternativa la telefonia mobila o reprezinta telefonia fixa
(53.6%).

Evolutia cheltuielilor cu serviciile de telefonie (2003-2005)

Ca tendinta pe piata serviciilor de telefonie, telefonia wireless devine din ce in ce mai
importanta pentru firme, in dezavantajul telefoniei fixe clasice (serviciile Romtelecom). In totalul
cheltuielilor cu telefonia, firmele estimeaza o crestere cu 6.6% a cheltuielilor cu telefonia mobila in
perioada 2003-2005 (de la 49.2% la 55.8% din total cheltuieli), aceasta ducand la o scadere cu 6.8%
a cheltuielilor cu telefonia fixa clasica in aceeasi perioada (de la 50.6% la 43.8% din total cheltuieli).
Pentru telefonia Voice over IP, schimbarea nu este semnificativa, firmele nefiind inca interesate in a
cheltui mai mult cu astfel de servicii (cresterea asteptata este de 0.2% in perioada 2003-2005, de la
0.2% la 0.4% din totalul cheltuielilor cu serviciile telefonice).
In 2005, piata terminalelor mobile va cunoaste o crestere de 10% ca volum si de 3% ca
valoare. Potrivit institutului de consultanta IDATE, piata telefoniei mobile s-a ridicat la suma de 69
de miliarde de euro in 2004: cresterea anuala de 22% fiind, in principal, datorata unei cresteri
importante a volumelor de piata. In crestere cu 26%, piata aparatelor mobile a batut recordul in
2004, cu 645 de milioane de unitati vandute, cifra care se explica mai ales prin dezvoltarea cererii in
mai multe tari mari emergente, cum ar fi China, Brazilia, India si Rusia.

1.11.Dezvoltarea pietei
Dezvoltarea pietei este mixta adica atat intensiv cat si extensiv. Apetitul pentru convorbirile
telefonice este in crestere in Romania. Lucru care se poate vedea atit in cresterea numarului de
clienti inregistrati de operatori, cat si in numarul de minute vorbite.
Ponderea volumului serviciilor de comunicaţii în PIB, în anul 2003 a fost de 7,2%, în
comparaţie cu 6,3% în anul 2002. Ponderea serviciilor de telecomunicaţii în Valoarea Adăugată
Brută a serviciilor constituie 14,3%, în comparaţie cu valoarea de 12,3% înregistrată în anul 2002.
Investiţiile făcute în sectorul telecomunicaţiilor şi informaticii au constituit în anul 2003 peste 710
mil. lei.
In decembrie 2004, rata inflatiei a fost de 0,6% fata de luna precedenta si de 9,3% fata de
decembrie 2003.

2
 Rata inflatiei s-a situat la 0,9% in septembrie ajungand la 6,6% in primele noua luni ale anului
si la 11,1 in ultimile 12 luni. Cele mai importante cresteri de preturi s-au inregistrat in primele trei
trimestre ale anului la servicii (8,4%) si la marfurile nealimentare (8,3%). Preturile marfurilor
alimentare au crescut cu 4,3%.
Pentru a se incadra in prognoza oficiala privind rata inflatiei in urmatoarele trei luni preturile
ar trebui sa cresca in medie cu 0,74% pe luna. Principala sursa de crestere a preturilor in perioada
ramasa pana la sfarsitul anului, dar si in anul viitor, este nivelul pretului combustibililor.
La Banca Natioanala a Romaniei la 31.12,2004 un EUR Euro 3,9378, USD Dolarul SUA
2,8941.
Potrivit estimărilor furnizate de in Stat, în perioada 2004–2009 numărul de abonaţi la serviciile
de telefonie mobilă din întrega lume va creşte cu aproximativ 777 milioane, ridicînd numărul total la
2,3 miliarde utilizatori.

II.Oferta de servicii
2.1.Oferta
Oferta de servicii în telecomunicaţii este formatã în principal de servicii de telefonie vocalã şi
servicii de telex la care se adaugã şi servicii de televiziune prin cablu , servicii de conectare prin
INTERNET , transmisii de date,voice-mail ,paging şi servicii de telefonie mobilã.
Prin structura serviciilor se poate spune cã are un caracter omogen şi bine individualizat.
Deşi aceastã ofertã este oferitã global,indiferent de abonaţi ,ea este totuşi consumatã
individual şi diferit de cãtre aceştia .
Din aceste servicii,cele de telefonie vocalã deţin prioritatea centralã în cadrul strategiei de
dezvoltare a Societãţii ROMTELECOM SA .
Aceastã ofertã este condiţionatã de capacitatea echipatã a centralelor telefonice . Pe mãsurã
ce aceastã capacitate instalatã de linii telefonice va creşte şi oferta de servicii de telefonie va fi
mai mare .
Putem spune cã aceastã creştere a ofertei de servicii de telecomunicaţii a ROMTELECOM
este condiţionatã din punct de vedere tehnic .
Din punct de vedere structural , oferta de servicii în telecomunicaţii se împarte în douã
categorii de servicii :
• de bazã
• periferice

2
 Serviciul de bazã oferit de societatea de telecomunicaţii constã în asigurarea convorbirilor
telefonice .Acest serviciu asigurã nevoia clientului de a vorbi la telefon ,de a comunica .
Serviciile periferice sunt acele servicii de mai micã importanţã care completeazã oferta
serviciului de bazã.
De exemplu : serviciul ,,Apel telefonic la ora doritã”, ,,Deranjamente”, ,,Informaţii privind
numerele de telefon ale abonaţilor” , ,,Ora exactã” .
În serviciile de telecomunicaţii, un serviciu periferic ca transmiterea de documente prin fax ,
poate constitui pentru un anumit abonat motivul principal pentru care el apeleazã la acest serviciu.
Astfel , acest serviciu poate fi pentru acest abonat un serviciu de bazã .

2.2.Furnizori autorizaţi

În acest moment există patru furnizori de reţele publice mobile autorizaţi, care utilizează toate
tipurile importante de tehnologie.

Banda Tehnologia Operatori Acţionariat

54,76% Mobifon Holdings
Mobifon S.A. B.V., Olanda

20,1% Vodafone Europe B.V.,

900
GSM Olanda
MHz
51% Orange France (investitor
Orange România S.A.
strategic)

10,62% Norington Ent., Cipru

1800
DCS Cosmorom S.A. 100% Romtelecom S.A.
MHz
450
CDMA2000 Telemobil S.A. 100% Inquam
MHz
Tabel 1. Furnizori de reţele publice mobile în România
Sursa: operatori

Cu toate că până în acest moment nu s-a acordat nici o licenţă UMTS, Ministerul
Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi-a făcut publică intenţia în acest sens.Totodată, un

2
număr de 76 de persoane au fost autorizate pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice
prin intermediul reţelelor publice mobile.

Piaţa românească de telefonie mobilă este caracterizată de o concurenţă puternică între 4

operatori de telefonie mobilă : Connex, Orange, Zapp si Cosmorom. Operatorii GSM în banda de
frecvenţe de 900 MHz domină detaşat piaţa de telefonie mobilă din România.

Aria de acoperire a reţelelor S.C. Mobifon S.A. şi, respectiv, S.C. Orange România S.A. –
depăşeşte 70% din teritoriu şi 90% din populaţie.Totuşi, datorită condiţiilor economice generale,
penetrarea telefoniei mobile este cea mai scăzută în rândul ţărilor candidate (24% la sfârşitul lui
2002), potenţialul de dezvoltare rămânând extrem de ridicat. La sfârşitul lui 2002, numărul
utilizatorilor de telefonie mobilă l-a depăşit pe cel al utilizatorilor de telefonie fixă.
Orange
Mobifon Telemobil
România Cosmorom
(CONNEX) (ZAPP)
(ORANGE)
Acoperire
71.9% 77% 35% 60%
[teritoriu]
Acoperire
90.1% 96% 57% 60%
[populaţie]

Tabelul 2. Aria de acoperire a reţelelor publice mobile (2003)

Sursa: MCTI
Numărul de utilizatori

Evoluţia num ărului de utilizatori ai serviciilor de telefonie

m obilă (m ilioane)

8000000
7,040
7000000
6000000
5000000 4,496
3,875
4000000
2,813
3000000
2000000 1,35
1000000 0,25 0,65
0,05
0
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Figura 4. Evoluţia
numărului de utilizatori ai serviciilor furnizate prin intermediul reţelelor publice mobile
2
Sursa: ANRC
La data de 30 iunie 2003 furnizorii de servicii de telefonie furnizate prin intermediul reţelelor
publice mobile raportau următoarele date privind numărul utilizatorilor:

Mobifon ( VODAFONE) 2.746.000

Orange România (ORANGE) 2.589.557

Cosmorom 83.724
Telemobil (ZAPP) 142.000
TOTAL utilizatori telefonie mobilă 5.561.281

Tabel 5. Numărul de utilizatori ai serviciilor de telefonie furnizate prin

intermediul reţelelor publice mobile la 30 iunie 2003

La sfârşitul anului 2003, numărul total de utilizatori de telefonie mobilă era de 7.039.898, din
care 4.326.736 utilizatori pre-paid şi 2.713.162 abonaţi. În cel de-al doilea semestru al anului 2003,
creşterea numărului total de utilizatori de telefonie mobilă a fost de 26%.

Creşterea numărului de utilizatori de telefonie mobilă va duce anul acesta la o depăşire a

numărului de abonaţi la telefonia fixă. Rata de penetrare a telefoniei mobile în România va depăşi
22% la sfârşitul acestui an, adică 5.000 de utilizatori. Gradul relativ mare de penetrare indică o piaţă
românească în prag de maturitate şi sunt de aşteptat creşteri mai lente ale bazelor de clienţi şi
încasări medii pe utilizator (ARPU) în scădere.Piaţa este dominată de servicii vocale şi de utilizatorii
de servicii preplătite.
Infrastructura de comunicaţii mobile este într-o continuă dezvoltare, majoritatea operatorilor
oferind deja servicii de transmisii de date şi acces la Internet prin intermediul telefonului mobil.
Factorii care conduc la scăderea ARPU:
• Baza de clienţi înregistrează o dezvoltare mai lentă decât în anii trecuţi, în principal datorită
gradului de penetrare în creştere;
• Noii clienţi sunt utilizatori cu potenţial redus de consum, în special persoane fizice ce optează
pentru cartele preplătite;
• Intensificarea competiţiei va duce la o uşoară scădere a preţurilor şi a încasărilor medii pe client în
segmentul serviciilor de voce;
• Reorientarea unor utilizatori de voce către telefonia fixă;

2
 Promovarea serviciilor de transfer date, în special SMS, este necesară pentru stimularea
creşterii gradului de utilizare a serviciilor cu valoare adăugată ridicată. Un alt segment cu potenţial
mare de dezvoltare îl reprezintă aplicaţiile şi soluţiile dedicate segmentului bancar şi marilor
companii (reţele virtuale private mobile, aplicaţii bancare, call-centre apelabil pe număr mobil,
telematică etc.).

2.3.Operatorii de telefonie mobilă din România

Orange

Nrc lienti : 8.000.000(decembrie 2006)

Cota de piata : 47,6%

Orange România este cel mai mare operator GSM din România. Pâna în aprilie 2002, Orange a
operat sub brand-ul Dialog.Având o acoperire a populatiei de 96,6%, Orange România ofera fiecarei
persoane din România posibilitatea de a alege între planuri de abonamente flexibile, ce pot fi
personalizate, si cartele PrePay. Orange se afla în competitie directa cu Vodafone pentru cei 18
milioane de utilizatori de telefonie mobila din România. Orange a depasit Vodafone (pe atunci
Connex) în privinta numarului de clienti în septembrie 2004. Orange a introdus la începutul lui 2005
tehnologia EDGE în patru orase românesti (Bucuresti, Cluj-Napoca, Timisoara si Brasov), o
tehnologie de tranzitie spre 3G. Acoperirea EDGE a fost extinsa la nivel national in noiembrie 2006.
Serviciile de generatia a treia au fost lansate la 7 iunie 2006, pana la sfarsitul anului fiind acoperite
20 de orase. In luna decembrie 2006, numarul de clienti a atins pragul de 8.000.000.

Vodafone

Nr clienti : 7.717.000 ( decembrie 2006)

Cota de piata : 45,4%

Vodafone este al doilea operator de telefonie mobila ca marime în România dupa numarul de
clienti. Compania este o marca a Vodafone România SA si a fost lansata în aprilie 1997 ca prima
retea GSM din România. Înainte de noiembrie 2005, marca era cunoscuta doar sub numele Connex,
dupa care numele a fost schimbat (printr-o perioada de tranzitie în care compania a purtat numele de
Connex-Vodafone) în intentia de a fi integrata în reteaua globala Vodafone.
Vodafone este în competitie directa cu Orange, la ora actuala cel mai mare operator român dupa

2
numarul de clienti, desi Vodafone (Connex pe atunci) a detinut acest titlu pâna în septembrie 2004.
La sfârsitul anului 2005, Connex-Vodafone avea 6 milioane de clienti fata de 6.3 milioane de clienti
ai Orange Romania .

Cosmote

Numar de clienti: 2.000.000(aprilie 2007)

Cota de piata : 4,3%

Cosmote este al treilea operator de pe piata de telefonie mobila din România. Operatorul a
primit a treia licenta GSM de la guvernul român în decembrie 1998 si s-a lansat comercial în martie
anul urmator, sub numele de Cosmorom, schimbat mai târziu în COSMOTE. Compania a anuntat în
aprilie 2007 depasirea pragului de 2 milioane de clienti, reprezentând o dublare a bazei de clienti în
decurs de un trimestru.

Cel mai nou si cel mai mic operator de telefonie din tara, o divizie a operatorului de telefonie
fixa national Romtelecom, nu a rezistat concurentei iar în anul 2005, cu mai putin de 100 de clienti
noi de la începutul anului, si cu peste 80% din baza de clienti compusa din angajati si parteneri
Romtelecom (care nu platesc), compania a început sa fie monitorizata, putând sa intre în faliment
oricând. Cosmorom nu înregistrase pâna atunci profituri nete si se estimeaza ca investitia initiala si
pierderile acoperite de Romtelecom depasesc un miliard de dolari. S-au desfasurat negocieri pentru
închiderea sa, dar decizia a fost amânata în repetate rânduri, astfel încât viitorul operatorului a fost
mult timp nesigur.

La sfârsitul verii 2005 a fost preluat de operatorul mobil grec COSMOTE, care face parte din
grupul OTE, actionarul majoritar al Romtelecom. Romtelecom a pastrat 30% din actiunile
operatorului. Pe 6 decembrie 2005, cu mai putin de 20 000 de clienti si o cota de piata mai mica de
1%, s-a relansat comercial printr-o campanie agresiva din punctul de vedere al preturilor.

Zapp

Numar de clienti : 500.000(decembrie 2006)

Cota de piata : 2,7%.

2
 Zapp este un operator de telefonie mobila CDMA detinut de Telemobil S.A. România.
Compania a fost înfiintata în 1993 sub numele Telefonica România si timp de patru ani a fost
singurul furnizor de telefonie mobila de pe piata româneasca. Reteaua NMT 450 a fost modernizata
începând cu 1998 pentru a face trecerea la tehnologia digitala. Începând cu anul 2000, odata cu
preluarea companiei de catre grupul Inquam, Zapp a introdus în premiera mondiala o retea
CDMA2000 in banda de 450 MHz.

2.4.Preț și tarife

Orange

Planuri tarifare cartelă:

tarife Start
către numărul către alte
apeluri naţionale (euro cenţi/minut)
favorit numere
în Orange 8 14
către alte reţele naţionale mobile şi
8 20
fixe
mesaje scrise naţionale către numărul către alte
(euro cenţi/mesaj) favorit numere
în orice reţea naţională 5 5

tarife My Time
apeluri naţionaleapeluri în afara orelor de vârf apeluri în orele de vârf
(euro cenţi/minut)
în Orange 8 21
către alte reţele naţionale mobile şi fixe 8 21
mesaje scrise naţionaleapeluri în afara orelor de vârf apeluri în orele de vârf
(euro cenţi/mesaj)
în orice reţea naţională 5 5

tarife My Group
apeluri naţionale către numărulcătre alte
(euro cenţi/minut) favorit numere
în Orange 8 21
către alte reţele naţionale mobile şi8 21
fixe
mesaje scrise naţionale către numărulcătre alte
(euro cenţi/mesaj) favorit numere
în orice reţea naţională 5 5

tarife My Orange
apeluri naţionale
tarife naţionale
(euro cenţi/minut)
în Orange 10

2
către alte reţele naţionale mobile şi
23
fixe
mesaje scrise naţionale către numărul
(euro cenţi/mesaj) favorit
în orice reţea naţională 5

tarife Music
apeluri naţionale către numărul către alte
(euro cenţi/minut) favorit numere
în Orange 8 15
către alte reţele naţionale mobile şi
8 15
fixe
mesaje scrise naţionale către numărul către alte
(euro cenţi/mesaj) favorit numere
în orice reţea naţionalǎ 3,5 3,5

Planuri tarifare abonament:

Abonament cu minute incluse:
minute taxă lunară tarife pentru apelurile naţionale (EUR/minut)
incluse (EUR)
în Orange şi către reţelele fixe către alte reţele mobile

60 14 0,10 0,13
120 23 0,09 0,13
180 31 0,08 0,13
300 45 0,07 0,12
600 70 0,07 0,12
1000 100 0,07 0,11
2000 195 0,07 0,11
3000 285 0,07 0,11
4000 375 0,07 0,11
5000 465 0,07 0,11
6000 530 0,07 0,11

Abonament de familie:
tarife (EUR/minut) 10 15 20 30 50 70
apeluri între membrii familiei tale 0,05 0,05 0,05 0,04 0,04 0,04
apeluri în Orange
0,11 0,10 0,09 0,08 0,07 0,07
sau către reţele fixe naţionale
apeluri către alte reţele mobile
0,14 0,14 0,14 0,13 0,12 0,11
naţionale
mesaje scrise naţionale
0,025
între membrii familiei

2
Vodafone:
Planuri tarifare cartelă:
Reţeaua mea Alte planuri tarifare
Tarife către numere favorite
Vodafone + reţele fixe Alte reţele mobile Vodafone + alte reţele naţionale

Apeluri voce (EUR credit/min) 0,08 0,12 0,10

SMS naţional (EUR credit/SMS) 0,04 0,04

MMS naţional (EUR credit/MMS) 0,09 0,09

Apel video naţional (EUR credit/min) 0,15 0,15

Planuri tarifare abonament:

Tarif naţional (EUR/min) cu TVA
Abonamente cu minute naţionale Minute incluse înAbonament lunar
incluse oricând abonament (EUR) Vodafone şi Alte reţele
destinaţii fixe mobile

Vodafone 50 50 8,92 0,167 0,226

Vodafone 75 75 13,09 0,155 0,214

Vodafone 100 100 15,47 0,143 0,202

Vodafone 150 150 21,42 0,131 0,190

Vodafone 200 200 27,37 0,131 0,190

Vodafone 400 400 51,17 0,131 0,190

Vodafone 700 700 79,73 0,119 0,179

Vodafone 1000 1000 110,67 0,119 0,179

Cosmote:
Planuri tarifare cartelă:
Tarife Naţionale

Apeluri către orice număr din toate reţelele naţionale 0.16 Euro

Apeluri către un număr favorit din orice reţea naţională 0.10 Euro

SMS către orice reţea naţională 0.05 Euro

Zona 1: Grecia, Albania, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, FYROM 0.50 Euro

Zona 2: Restul Europei 0.62 Euro

Zona 3: SUA, Canada, Israel 0.62 Euro

3
Zona 4: Alte ţări 0.92 Euro

Zona 5: Sateliţi 3.50 Euro

SMS către destinaţii internaţionale 0.15 Euro

Planuri tarifare abonament:

Minute
Abonamente cu Mesaje
naționale Abonament Tarif național (EUR/min) cu
minute naționale incluse în
incluse în lunar (euro) TVA
incluse oricând abonament
abonament
COSMOTE
Cosmote și Alte rețele
FULL OPTION 60 60 5,95
destinații fixe mobile
60
COSMOTE
FULL OPTION 100 100 9,52 0.107 0.178
100
COSMOTE
FULL OPTION 130 130 11,90 0.107 0.178
130
COSMOTE
FULL OPTION 200 200 17,85 0.107 0.178
200
COSMOTE
FULL OPTION 280 280 23,80 0.107 0.178
280
COSMOTE
FULL OPTION 430 430 35,70 0.107 0.178
430
COSMOTE
FULL OPTION 730 730 59,50 0.107 0.178
730
COSMOTE 0.178
FULL OPTION 1000 1000 81,52 0.107
1000

III.CEREREA DE SERVICII
3.1.Cererea de servicii în telecomunicaţii face parte din nevoile primare ale consumatorilor ,
alãturi de cele de igienã, şi sãnãtate, transport , reparaţii şi întreţinere şi au o elasticitate foarte
scãzutã.
Aceastã cerere de servicii de telecomunicaţii, ca de altfel orice altã cerere de servicii , are o
anumitã variabilitate în timp : zilnicã, sãptãmânalã sau chiar anualã. De exemplu :
• în cadrul aceleiaşi zile ,dimineaţa se constatã o cerere ridicatã din partea abonaţilor juridici
,iar dupã-amiază din partea abonaţilor fizici;

3
• la începutul sãptãmânii ponderea mai mare în cererea de servicii o deţin persoanele juridice ,
iar la sfârşitul sãptãmânii raportul se inverseazã în favoarea persoanelor fizice ;
• în preajma celor mai importante sãrbãtori ale anului : Sãrbãtorile de iarnã , de Paşti.
Cererea de servicii este mult mai mare din punct de vedere al volumului convorbirilor
telefonice ale persoanelor juridice .
Persoanele juridice care deţin 10% din totalul abonaţilor aduc 80% din venituri , în timp ce
abonaţii rezidenţiali , care deţin o pondere de 90% în totalul abonaţilor aduc venituri de 20% din
total .
Se constatã o creştere a numãrului de convorbiri interurbane dupã orele 19,00 când sunt
reduceri ale tarifelor şi o scãdere a numãrului acestora când abonaţii persoane juridice nu vorbesc la
telefon .
Variabilitatea cererii poate fi şi din punct de vedere geografic.
De exemplu : una este cererea de servicii în Bucureşti şi alta în Mediaş sau într-o comunã
oarecare , atât în serviciul de bazã , cât şi pentru serviciile periferice .
Cert este cã aceastã cerere de servicii se manifestã la nivelul întregii ţãri.
În primul rând , din punctul de vedere al cererilor de instalare de posturi telefonice , cererea
este mult mai mare decât oferta.
Putem spune cã ne aflãm în situaţia de ,,penurie” , iar piaţa este a prestatorului de servicii.
Din alt unghi de vedere , aceastã cerere este împãrţitã în douã categorii:
• cerere de servicii telefonice ale consumatorilor care nu sunt abonaţi ai ROMTELECOM sau
care nu pot apela la aceste servicii de la propriul telefon - asiguratã prin intermediul telefoanelor
publice ;
• cerere de servicii telefonice a abonaţilor permanenţi ai ROMTELECOM
O cerere de servicii care deja cunoaşte o dezvoltare ridicatã este cea de servicii de conectare la
INTERNET .
În urmãtorii ani , datoritã dezvoltãrii explozive în domeniul telecomunicaţiilor şi în domeniul
informaticii se va simţi nevoia acutã de informaţii noi şi ,,calde”.
Dacã punem în balanţã oferta de servicii a ROMTELECOM- ului şi cu cererea de servicii din
partea consumatorilor vom observa cu uşurinţã urmãtoarele aspecte :
• dacã avem în vedere dorinţa consumatorilor de a avea acces la serviciile ROMTELECOM –
ului , de a deveni posesori ai unui telefon , oferta de servicii este mai micã decât cererea;

3.2.Segmentarea pieței
3
 Principalele segmente de abonaţi care beneficiazã de serviciile oferite de ROMTELECOM
( telefonie şi telex) au fost împãrţite de compartimentul de Marketing al ROMTELECOM astfel :
În categoria ,,Clienţi mari” intrã primii 10 abonaţi în ordinea valorii facturii telefonice din
fiecare judeţ şi primii 50 abonaţi în ordinea valorii facturii telefonice din Municipiul Bucureşti.
În categoria ,,Persoane juridice” intrã toate societãţile comerciale , instituţiile administraţiei
publice , unitãţile de sãnãtate , de învăţãmânt , ş.a.
Din categoria ,,Abonaţi rezidenţiali” fac parte toate persoanele fizice.
Cheltuielile pentru locuinţe şi întreţinerea acesteia , împreună cu cheltuielile pentru transport şi
telecomunicaţii, reprezintă 60% din totalul plăţilor pentru servicii.
Tarifele pentru serviciile de telecomunicaţii de bază sunt stabilite şi ajustate cu avizul oficiului
concurenţei şi al ministerului Comunicaţiilor.
Tarifele acestor servicii cuprinde o parte fixa, abonamentul şi o parte variabilă, în funcţie de numărul
de impulsuri consummate şi tariful pe impuls.

3
3
3
3