Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuvintele televizor si televiziune sunt compuse din grecul tele si latinul visio. Tele se
traduce prin departe sau de departe, iar visio descrie o vedere, o viziunie, astfel combinatia
tele-visio defineste de fapt vederea de departe.
Televizorul s-a dovedit a fi o tehnologie cu o putere formidabila asupra existentei omului, care
nu-l mai scapa din ochi.
In Europa televizorul a aparut in anii 30 ai secolului trecut insa in Statele Unite ale Americii a
aparut dupa cel de-al Doi-lea Razboi Mondial. Dupa cum stiti inventatorii telefonului,
electricitatii, aeroplanului si automobilului nu se cunosc exact si la fel se intampla si in cazul
televizorului. In anul 1817 unul dintre cei mai buni chimisti moderni Jons Jacob Berzelius a
descoperit ca poate transforma impulsurile luminoase in impulsuri electrice insa acesta nu a
reusit sa faca mare lucru murind in anul 1848 fara sa obtina vreun rezultat notabil in descoperirea
sa.
La sfarsitul secolului al XIX-lea ia nastere aceasta poveste care facea posibila transmiterea
imaginilor de la o distanta foarte mare insa pentru asta era nevoie de studierea fenomenelor
statice si fotoelectrice. Primul aparat care avea sa semene cu televizorul a fost inventat
de Giovanni Caselli in anul 1863 si era un pantelegraf. Pentru prima data acest aparat a fost
folosit in Franta, el facand legatura intre Paris si Lyon cu care se puteau transmite desene simple
sau mesaje autografe.
Mai tarziu insa in anul 1907 Arthur Korn avea sa stabileasca prima legatura fototelegrafica intre
Berlin si Paris urmand ca mai tarziu inginerul francez Eugne Belin sa perfectioneze acest
aparat. Specialistii care au analizat in detaliu acest fenomen spunca televiziunea nu deriva din
fototelegrafie intr-o masura mai mare decat radioul din telefon sau cinematografia din fotografii.
2
Cercetatorul german Paul Gottlieb Nipkow a creat prina masinarie numita televizor
electromecanic, dar scotianul John Logie Baird este cel care a revolutionat televizorul si implicit
a creat pista principala pentru aparitia televiziunii. El a afisat pentru prima oara imagini in
miscare la Londra, in 1926.(foto)
Inginerul scotian a stat insa "pe umerii gigantilor": nu ar fi reusit fara Willoughbi Smith, care in
1873 a descoperit fotoconductia de seleniu, si nici fara Paul Gottlieb Nipkow, care in 1884 a
valorificat principiului de disc rotativ primul televizor elecromecanic.
Desi etimologia conteaza mai putin sau de cele mai multe ori este uitata foarte repede, merita
retinut ca incepand cu 1928 a inceput comercializarea primului televizor cu tub cu neon.
4
Televiziunea s-a nascut in momentul in care Baird a reusit sa trimita un semnal TV la distanta de
705 km prin linia telefonica dintre Londra si Glasgow (1927). De aici a fost un singur pas pana la
infiintarea Baird Television Development Company Ltd., companie care a realizat si prima
transmisie televizata transatlantica - Londra-NY - si primul program pentru BBC.
Prima transmisiune TV a avut loc, contrar asteptarilor, in Germania, incepand cu 1929, iar in
1936 omenirea a avut parte de prima transmisiune LIVE, tot in Germania, odata cu jocurile
olimpice de la Berlin. Americanii au inceput sa fabrice si ei modele de televizoare in 1928,
francezii in 1929 si rusii in 1934.
Chiar daca ideea de succes poate fi cu greu asociata cu un produs care s-a vandut in 1000 de
exemplare pe parcursul a trei ani, de la 1930 la 1933, devine evident ca acesta era un produs care
merita dezvoltat.
In Marea Britanie, Statele Unite ale Americii si Uniuniea Sovietica, televizoarele au fost vandute
in sistem comercial in perioada 1928-1934. Primele vandute au fost cele ale lui Baird, in Marea
Britanie, in 1928. Practic, erau niste radiouri la care se adauga un dispozitiv TV constand intr-un
tub de neon in spatele unui disc rotativ mecanic (discul Nipkow - foto), cu o spirala cu aperturi
care produceau o imagine de marimea unui timbru, dublat printr-o lupa.
Trecerea la tubul catodic s-a petrecut in 1934, odata cu producerea primului televizor folosind
aceasta tehnologie de compania Telefunken din Germania. In ceea ce priveste pretul, pentru
dimensiuni de la 8 centimetri pana la un maxim de 30 centimetri, preturile de achizitie variau de
la 125$ pana la 445$. Desi aceste sume par simbolice, luand in calcul rata inflatiei sau, mai bine
zis, devalorizarea dolarului, respectivelor sume le corespund valori actuale de 1.863 dolari si
6.633 dolari.
Mereu insa cand pe piata e ceva nemaivazut, apar si scepticii, iar televizorul a avut cu duiumul.
Nici macar directorul executiv de la 20th Century Fox, Darryl Zanuck, n-a crezut in noua
tehnologie: "Televiziunea nu va fi capabila sa pastreze orice piata pe care o capteaza dupa
primele 6 luni. Oamenii se vor plictisi sa se uite la cutia de placaj in fiecare seara", spunea el in
1946. Istoria avea sa-l contrazica.
In anii '50 si alte natiuni au devenit tehnologice, astfel ca, televizoare au inceput sa faca si
brazilienii, canadienii, cehii, olandezii si danezii, italienii si japonezii.
In aceeasi perioada au aparut primele show-uri TV ca I Love Lucy sau Today Show.
Televizoarele alb-negru au impanzit deja lumea, dar incet-incet si-au facut aparitia si
televizoarele color, mult mai scumpe. In preajma anilor '50 au fost fabricate si telecomenzile,
care insa aveau preturi piperate, in jur de 400-500 $ bucata. Oamenii asistau la maturizarea
televizorului.
7
Zenith Radio Corporation a creat prima telecomanda TV in 1950 denumita Lazy Bone. Avea
functii de pornire si oprire a televizorului si de schimbare a canalelor. Telecomanda era legata de
televizor printr-un cablu masiv. Tot cei de la Zenith au creat, in 1955, prima telecomanda
wireless Flash-matic. Telecomenzile cu infrarosu le-au inlocuit pe cele clasice in anii 80.
In anii 60 au inceput sa apara din ce in ce mai multe seriale si desene animate, cele mai populare
fiind The Flintstones, Star Trek sau Batman.
Primul televizor color a fost produs de catre Toshiba inca din 1959, cu o diagonala de 17 inci, in
iulie 1960 acest produs Made in Japan fiind disponibil comercial. Inlocuirea lampilor s-a
produs la scara larga in anii 70-80, odata ca trecerea la televiziunea color, moment in care se
folosea deja electronica cu piese solide: tranzistoare, rezistoare, diode si, mai tarziu, cipuri.
Intre 1960 si 1980, televizorul devenise deja o obisnuinta in casele oamenilor si tot mai multe
tari se bucurau si de canale de televiziune. Intre timp au fost create si video-casetofoanele.
In 1967 majoritatea televizoarelor erau color.
"Televiziune in culori! Pff, nu cred asta pana nu o vad in alb-negru", a spus producatorul
american Samuel Goldwyn, care a fondat mai multe studiouri de productie la Hollywood.
Si iata ca in 1971, in SUA, numarul televizoarelor color vandute l-a depasit pe cel al
televizoarelor alb-negru. In alte tari, trecerea s-a produs mai incet. In Europa de Vest, pasul s-a
facut abia in anii 80.
In 1996 erau peste 1 miliard de televizoare in toata lumea si sitcomul Seinfeld a devenit cel
mai urmarit.
10
Producatorul Sony si-a strans la comun modele TV de referinta din istoria sa.
11
Televizoarele cu plasma au aparut pe piata in 1997 si pentru ca erau subtiri au devenit foarte
populare. Prima Plasma TV, a fost realizata de cei de la Pioneer, un pas important intr-o era in
care TV-ul nu mai reprezenta doar o necesitate, ci un moft la moda.
Televizoarele LCD desi erau aparut pe piata inca de la sfarsitul anilor 90, nu au devenit cele mai
bine vandute pana in deceniul urmator.
In anii 2000, televizoarele sunt alese dupa design si dupa multitudinea de caracteristici care mai
de care mai sofisticate. Ecrane mari, cu diagonale pana la 108 cm, cu rezolutii incredibile care te
fac parca sa traiesti live experienta vizuala prin LCD-uri si HDTV-uri.
In ton cu mobila si destul de mari incat sa acopere un perete gol, televizoarele tin pasul cu moda
si cu schimbarile tehnologice atat de intempestive.
12
Primul televizor LED a fost lansat in 2006, desi aceasta tehnologie era valabila de cativa ani.
Chiar daca trecerea la LCD-uri si plasme in masa, ca inlocuitor al TV-urilor clasice cu tub s-a
produs la mijlocul anilor 90, in 80 deja existau proiecte avansate pentru ceea ce urma sa fie
prima schimbare majora in televiziune: HDTV-ul. Dezvoltat de Japanese Broadcast Corporation,
prima iteratie a popularului concept de televiziune de inalta definitie a fost demonstrat pentru
prima oara in 1982. Caracteristicile acestui standard erau o imagine cu 1125 linii, in format 16:9
si un sunet pe 2 sau 6 canale.
Odata cu trecerea timpului s-au definit 3 standarde de continut HD in ceea ce priveste
specificatiile continutul video: cu 1080 linii intretesute (interlaced pentru cei mai familiari cu
termenul in engleza) este cel mai popular (1080i), urmat de 720p cu 720 linii afisate progesiv si
1080p (sau progresiv), acesta din urma fiind cel mai calitativ.
13
Tinand cont ca vorbim de televiziune digitala, adoptarea formatului HD s-a reflectat si in cateva
functii noi pe langa transmisia de continut audio-video. Posibilitatea de stop-cadru sau functii de
control parental sunt doar cateva exemple legate posibilitatile pe care le-a adus renuntarea la
televiziunea analogica. Legat de acest aspect, abandonarea totala a tehnologiei analogice de
transmisiune TV s-a petrecut incepand cu 2006 intr-un numar din ce in ce mai mare de tari. In
iunie 2009, incetarea mai mult sau mai putin brusca a transmisiunile clasice numai in Statele
Unite a lasat aproape 2 milioane de case fara semnal pe TV-uri, obligandu-i sa achizitioneze noi
televizoare.
Inventarea portului HDMI sau High Defintion Multimedia Interface a adus posibilitatea redarii
de continut HD pe televizioarele moderne de un numar foarte mare de surse. Indiferent daca
vorbim de PC-uri, console de jocuri sau player-e standalone, tinand cont de varietatea de continut
HD disponibil pe internet, un televizor a renuntat sa mai fie doar o prelungire a semnalului de la
operatorul de televiziune.
In ultimii ani, pentru a evita plafonarea conceptului de TV fie el LCD, LED, Plasma sau, imediat,
OLED, s-a ajuns la integrarea unui nou concept, acela de Smart TV sau Internet TV. Aceasta
denumire este asociata TV-urilor care integreaza posibilitatea integrarii in reteaua locala,
respectiv la internet, cu ajutorul unui port ethernet sau a unei conexiuni fara fir.
Din aceasta conexiune rezulta un numar foarte mare de functii noi intalnite in ultima vreme si la
televizoare mainstream nu doar cele de varf. In primul rand, daca aveti un smartphone cu iOS
sau Android, toti producatorii importanti de Smart TV-uri, SONY, Philips, Samsung, LG si nu
numai, si-au lansat aplicatii pentru a folosi telefonul pe post de telecomanda sau mai interesant
pentru a furniza wireless continutul multimedia pe televizor, cu conditia ca ambele dispozitive sa
fie in aceeasi retea.
Standardul DLNA a ajuns si el sa fie prezent in mare majoritatea a TV-urilor cu preturi de la
aproximativ 2.000-2.500 lei. DLNA vine de la Digital Network Alliance si defineste un standard
pentru transmisia de continut cu sau fara fir de la un echipament la altul din aceeasi retea locala.
Astfel, puteti de exemplu sa transmiteti un slideshow de poze de pe smartphone pe TV sau puteti
trimite un clip sau o melodie de pe PC pe acelasi TV. Daca aveti in reteaua locala un DLNA
Server, care poate fi orice PC sau NAS cu continut multimedia pe el, anumite TV-uri pot
recunoaste in reteaua locala aceste surse de continut si va ofera posibilitatea sa navigati prin ele
pana ajungeti la continutul preferat pe care aveti posibilitatea sa-l redati.
Smart TV, mai recent, a ajuns sa fie asociat si cu un ecosistem de aplicatii sau servicii de Video
on demand. Daca LG sau Samsung au deja magazine serioase de aplicatii cu o variatate foarte
15
mare de jocuri sau surse de informatii suplimentare, SONY, de exemplu, si-a pus contractele din
casele de productie la treaba si ofera posesorilor de TV-uri ale companiei posibilitatea de a vedea
continut gratuit de pe posturi precum AXN sau Eurosport. Facebook sau Twitter au devenit de
asemenea omniprezente. Fie ca vorbim de aplicatii sau chiar si widget-uri care plutesc peste
filmul preferat, daca sunteti innebuniti dupa socializare virtuala, TV-urile actuale tind sa devina
dispozitivul preferat pentru aceasta activitate.
3D-ul, chiar daca inca se afla la inceput chiar si peste ocean, nu doar la noi, pare sa obtina un
avant serios. Avand un volum foarte mare de suport atat din partea producatorilor de TV-uri, cat
si din partea producatorilor de jocuri, aceasta tehnologie tinde de asemenea, sa intre in
mainstream si sa fie accesibila tuturor utilizatorilor care vor sa faca pasul catre noua era digitala.
Indiferent daca adoptati un TV cu tehnologie de redare pasiva sau tehnologie de redare activa, pe
langa faptul ca orice continut 3D ruleaza fara probleme pe ambele panouri, merita sa retineti un
singur detaliu: pretul ochelarilor. Daca o pereche de ochelari activi poate costa si 100 de dolari, o
pereche de dolari pasivi costa de aproximativ 50 de ori mai putin: 2 dolari. In timp ce tehnologia
pasiva este garantata sa nu includa flicker, extrem de obositor pentru ochi, din pacate, la costul
injumatatirii rezolutiei pe inaltime tehnologia activa, desi vine cu un nivel de detaliu mai mare,
in conditii de lumina naturala poate fi mult mai agresiva cu ochii mai sensibili.
In ceea ce priveste transmisiunile TV 3D, incepand cu 1 ianuarie 2010 s-a lansat prima
televiziune care emite exclusiv continut 3D, intitulata SKY 3D, in Coreea de Sud. De atunci au
mai aparut cateva posturi TV cu continut 3D, insa numarul lor, de aproximativ 14 in intreaga
lume, nu demonstreaza o adoptare foarte rapida a tehnologiei.
Legat de achizitia unor TV-uri cu abilitati 3D, e foarte important sa testati un astfel de televizor
inainte de a-l cumpara, deoarece exista un procent de aproximativ 12% din populatia planetei
care nu poate vedea 3D din diverse motive de sanatate.
16
Intre televizoarele de tip LCD si plasma exista o concurenta permanenta, fiecare aducand alte
avantaje. In timp ce plasmele au un unghi de vizualizare ridicat, timp de raspuns mai scurt, rata
mai buna de contrast si o fidelitate a culorilor mai ridicata, LCD-urile ofera o luminozitate mai
buna, au un consum de energie redus (o plasma consuma dublu) si sunt mult mai accesibile ca
pret.
Televizoarele LED sunt ultrasubtiri, au consum mic de curent, durata de viata mare, viteza de
raspuns, culori mai vii si mai naturale si o poluare scazuta a mediului. Insa unghiul de vizualizare
este mai mic decat in cazul plasmelor.
Televizoarele OLED renunta la iluminarea cu cristale lichide folosit la televizoarele cu LED,
utilizand diode organice emitatoare de lumina. Nu mai functioneaza pe sistemul de iluminare din
spate a ecranului, ci pe emiterea luminii in momentul contactului cu un curent electric.
Tehnologia fiind recenta, au cel mai ridicat pret.
17
18