Prerafaelitii, in engleza Pre-Raphaelites sau The Pre-Raphaelite Brotherhood (Confreria Prerafaelita), au fost un grup de pictori, poeti si critici de arta

englezi, fondat in 1848 de John Everett Millais, Dante Gabriel Rosetti si William Holman Hunt, cu intentia de a reforma arta, refuzand ceea ce ei numeau reproducerea mecanica a operelor artistilor manieristi, care i-au succedat lui Rafael si Michelangelo.

Tinerii artisti (cel mai in varsta are 21 de ani!) reproseaza academismului epocii victoriene, printre altele, faptul ca exponentii lui recunosc o singura metoda in pictura: cea care deriva din arta lui Rafael. Aceasta metoda rigida si artificiala - in opinia lor - aseaza desenul deasupra culorii, lumina de zi a atelierelor deasupra luminii exterioare din aerul liber, iar pe marii clasici deasupra tuturor pictorilor contemporani moderni. Prerafaelitii se intereseaza de pictorii cei mai vechi, mai cu seama de maestrii care l-au precedat pe Rafael, de aici si denumirea lor.

In acelasi timp ei studiaza si creatiile artistilor contemporani, cum sunt William Turner, Thodore Gricault, Eugene Delacroix sau Jean Auguste Ingres, dar si ale coloristilor vechi ca Giorgione si Rubens. Isi aleg temele din domenii diverse: din literatura si mitologie, din Biblie, din evenimentele sociale, dar si din natura, neuitand nici imaginatia proprie. Eliberarea picturii de academism inseamna si respingerea idealismului academic, mentinand o legatura mai stransa si mai reala cu natura.

Millais si Hunt si-au exprimat deschis in fata colegilor lor de la Royal Academy parerea negativa asupra conventiilor la care discipolii si epigonii l-au redus pe Rafael. De aceea pana la urma ceilalti studenti i-au numit - in mod ironic - prerafaeliti, insa tinerii artisti si-au asumat porecla, asa cum vor face mai tarziu si impresionistii. Autorul ideii de a constitui o asociatie "secreta" a fost Dante Gabriel Rosetti, prieten al lui Hunt, fiu al unor emigranti politici italieni.

In septembrie 1848 - an revolutionar - ei infiinteaza "Confreria Prerafaeritilor" (The Pre-Raphaelite Brotherhood - P.R.B.), din care mai fac parte catolicul mistic James Collison, criticul de mai tarziu F.G. Stephens, sculptorul Thomas Wollner si William Michael Rosetti, fratele lui Dante Gabriel, care va fi secretarul asociatiei si va redacta programul grupului. Au cazut de acord sa nu semneze tablourile pictate, ci sa foloseasca toti initialele P.R.B., a caror semnificatie trebuia sa ramana secreta. Anticipand pe simbolisti, prerafaelitii au atras atentia asupra legaturii picturii cu cu alte arte, in special cu muzica si poezia.

Autorul primei lucrari prezentate public a fost Rosetti, in 1849, cu ocazia expozitiei "Free Exhibition" din Londra, cu o lucrare semnata P.R.B. In acelasi an apar noi tablouri, semnate cu aceleasi initiale misterioase, la expozitia Academiei Regale. Dupa o serie de expuneri, initialele sunt descifrate si

atacarea "printului picturii" Rafael provoaca scandal. Criticii sunt socati si de abordarea prea realista dupa parerea lor - a temelor sacre.

Unii observatori mai moderati subliniaza insa valorile artistice evidente ale tablourilor expuse. Singurul critic care se decide sa-i apere public este John Ruskin, cu multa influenta in lumea artistica. La inceputul lunii mai 1851, publica doua scrisori in ziarul "The Times", in care - printre altele - scrie: " ... in masura experientei acumulate, (acesti pictori) vor fi capabili sa intemeieze in tara noastra o scoala artistica exceptionala pe care lumea nu a vazut-o de trei sute de ani." Dupa aparitia acestor articole indraznete, opinia publica se schimba, iar operele Prerafaelitilor ajung repede sa fie elogiate.

La un an dupa interventia lui Ruskin, Prerafaelitii se bucura de succes nelimitat. Tabloul lui John Everett Millais, intitulat Ofelia (1852), are un rasunet urias. Paradoxal, insa, in anul urmator grupul se destrama. Motivele sunt multiple: in 1853 Millais este ales membru extraordinar la "Royal Academy", si cu aceasta el revine la stilul conservator al academismului.

In acelasi an, Hunt intreprinde o calatorie in Egipt si Palestina si, la intoarcere, isi schimba fundamental principiile sale estetice. Dupa asemenea dezertari, Rosetti ramane singurul care continua tradittile prerafaelite. Le transmite lui Edward Burne-Jones, prin activitatea caruia estetica Prerafaelitilor influenteaza, intr-o anumita masura, Franta si intreaga Europa. In 1857, cu lucrarile lor se organizeaza la Londra o importanta expozitie. Dar Confreria nu mai exista deja de trei ani... Marie Euphrosyne Spartali, mai tarziu Stillman (10 martie 1844 6 martie 1927), a fost o pictorita prerafaelita britanica de origine greaca, cea mai importanta artista femeie a miscarii pre-rafaelite. In timpul celor saizeci se ani de cariera a produs peste 100 de lucrari, contribuind in mod regulat la expozitiile din marea Britanie si Statele Unite.

Maria Spartali a fost cea mai mica fiica a lui Michael Spartali (1818 1914), un comerciant prosper si consul al Greciei in Londra.

Familia a locuit in casa lor cu gradina mare si vedere spre Tamisa si Chelsea. In lunile de vara mergeau la casa lor de pe insula Wight unde aveau o cultura de de vita de vie. In Londra, tatal ei era pasionat de petrecerile de gradina unde invita tineri scriitori si artisti ai zilei. Marie Spartali si verisoarele ei Maria Zambaco si Aglaia Coronio erau cunoscute printre prieteni ca Cele trei Gra ii , deoarece toate trei erau frumoase. In casa omului de afaceri grec A.C. Ionides (1810 1890) de la Tulse Hill, in sudul Londrei, Marie si sora ei Christine (1846 1884) i-au intalnit pentru prima oara pe

Whistler si Swinburne. Ele erau imbracate in alb cu esarfe din panglici albastre. Swinburne a fost asa de coplesit de frumusetea fetei incat a spus: E asa de frumoasa ca-mi vine sa plang .Marie era o figura impunatoare, inalta de aproximativ 1.9 metri, iar in ultima perioada a vietii, imbracata in vesminte lungi si largi cu o gluga de dantela, atragand atentia tot timpul vietii.

Spartali a studiat sub indrumarea lui Ford Madox Brown timp de cativa ani, alaturi de copiii lui, Lucy, Catherine si Oliver. Rossetti, afland ca ea e eleva lui Madox Brown, i-a scris acestuia (pe 24 aprilie 1864): Tocmai am auzit ca Miss Spartali va fi eleva ta. Am auzit si ca ea e una si aceeasi frumusete minunata despre care am auzit vorbindu-se foarte mult. Asa ca pune-o intro cutie si nu-i lasa pe colegii ei s-o vada, adica vreau sa vad prima sfiiciune a ei in modul in care pozeaza. Ea a pozat pentru el in 1867.

Marie a fost model pentru: Brown; Burne-Jones (The Mill); Julia Margaret Cameron; Rossetti (A Vision of Fiammetta, Dante s Dream, The Bower Meadow); Spencer Stanhope si Whistler (La Princesse du Pays de la Porcelaine). In 1871, impotriva vointei parintilor ei, s-a casatorit cu jurnalistul si pictorul american William J. Stillman.

A avut trei copii. Cel mai mare a fost Michael; acesta s-a mutat in America si a lucrat ca arhitect, a murit in 1966. Cel mai mic fiu al ei a murit cand era foarte mic.Fiica lui Spartali, Sonja Zuckerman a devenit mostenitoarea familiei cunoscuta pentru activitatea filantropica si in organizatii caritabile.

Marie Spartali a murit in martie 1927 in Ashburn Place, comitatul Middlesex (South Kensington). A fost incinerata la cimitirul Brookwood si inmormantata in cavoul tatalui ei din cimitirul ortodox grec din West Norwood Cemetery, sudul Londrei. Ultima ei dorinta si Testamentul contine o scrisoare in care Marie a scris: Pare destul de absurd sa-ti faci un testament cand nu ai nici un avut si nici bani de lasat .