Sunteți pe pagina 1din 19

Postimpresionismul în pictura franceză

Material realizat de profesor Cristina Ungureanu


Școala Populară de Arte și Meserii Pitești
secția externă Câmpulung-Muscel
„Postimpresionismul este un termen general care se referă la un ansamblu de stiluri și curente
artistice, care s-au dezvoltat în Franța, în perioada cuprinsă aproximativ între anii1880 și 1910, după perioada de
apogeu a impresionismului.” (ro.wikipedia.org)
Postimpresionismul a mai fost definit ca fiind „ Mişcare în pictura occidentală, ce reprezintă atât o
extensie a impresionismului, cât şi o respingere a limitărilor sale. ” (crispedia.ro)
Termenul a fost folosit pentru prima dată în 1910, de criticul de artă englez Roger Fry, pentru a
defini operele lui Paul Cezanne, Georges Seurat, Paul Gauguin, Henri de Toulouse-Lautrec, prezente în Galeriile
"Grafton" din Londra, cu ocazia expoziției intitulate "Manet and Post-Impressionism“, unde, în afara tablourilor
lui Manet, erau expuse lucrări ale pictorilor francezi moderni.
„Majoritatea acestor pictori au debutat ca impresionişti cu un stil bazat pe înregistrarea obiectivă a
naturii prin efecte fugitive ale culorii şi luminii.” (ro.wikipedia.org) „Începând cu anul 1870, operele pictorilor
impresioniști au contribuit la formarea unei concepții noi privind creația artistică, un prim pas în direcția artei
moderne.
Postimpresioniștii au mers în continuare pe acest drum, dezvoltând însă, mai departe,
spontaneitatea și virtuozitatea predecesorilor lor. Tendința predominantă era realizarea unui tablou reprezentând
o construcție de sine stătătoare, obiect al unei combinații pure între formă și culoare, cu scopul provocării unei
emoții estetice și al transmiterii nemijlocite a sensibilității subiective a artistului.
Tabloul este împărțit într-un eșafodaj de suprafețe și linii, care se îndepărtează de reprezentarea obișnuită a
corpurilor și obiectelor. Petele de culoare pot constitui suprafețe de lumină sau umbră, uneori se reduc la puncte
de culoare crudă (pontilism), care nu se regăsesc în natura reală.”
„Bazându-se pe concepții diferite, uneori divergente, pictorii postimpresioniști au deschis calea
repro-tableaux.com
artei moderne. Trăsătura lor comună constă în faptul de a fi renunțat la imitarea naturii și de a fi creat opere cu
existență de sine stătătoare.” (ro.wikipedia.org) Și, deşi împărtăşeau „idealurile stilistice ale celorlalţi
postimpresionişti”, fiecare dintre aceștia „prezenta subiecte unice, personale, având o formă proprie de
exprimare.” (crispedia.ro)
www.biography.com „Paul Cézanne (1839–1906) a fost un pictor francez, considerat în prezent cel mai
mare înnoitor al picturii la sfârşitul secolului al XIX-lea. El a abandonat „prezentarea măiestrită, de factură
impresionistă, a efectelor trecătoare ale luminii, pentru a se concentra pe structurile ascunse ale formelor
naturale şi pe problema unificării modelelor de suprafaţă cu adâncimea spaţială. Pictura analitică a lui Cézanne
transformă motivele într-un sistem de volume și obiecte și conduce, în special în redarea peisajelor, la structuri
cristaline, în așa fel încât, se poate prevedea trecerea spre cubism.
Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor şi directa sa referire la formele geometrice
au făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioadă a
acestei ultime orientări fiind numită de către unii teoreticieni ai artei, “faza cézanniană”.
Opera lui Cézanne, sinteză ideală a reprezentării naturaliste, marchează cu pregnanţă evoluţia artei
moderne, al cărei limbaj o revoluţionează în direcţia unor experienţe neaşteptate.” (arteduc.wordpress.com)
Pictura lui Cézanne a avut un uriaş impact asupra artei secolului al XX-lea, incluzând şi arta
abstractă. Chiar din timpul vieţii sale, contemporanii încearcă să-i fructifice experienţa. Mult îi datorează Van
Gogh şi Gauguin. Acesta din urmă îi cumpără de altfel numeroase lucrări. Simboliştii, prin Maurice Denis, văd
şi ei în Cézanne pe unul din maeştrii lor. Matisse spune următoarele: “Cézanne este maestrul nostru, al tuturor”.
Picasso, ştie cât îi datorează înaintaşului său, al cărui moştenitor credincios este fără îndoială. După moartea lui
Cézanne, el pictează în scurt timp, în 1907, tabloul “Domnişoarele din Avignon”, care este în acelaşi timp un
omagiu faţă de pictura “Les grandes baigneuses” a predecesorului său. (arteduc.wordpress.com)
www.gauguin.org Eugène Henri Paul Gauguin (1848-1903) a respins obiectivitatea indiferentă a impresionismului
în favoarea unei modalităţi de expresie mai personale şi mai spirituale. El a dezvoltat un stil decorativ cu tonuri
de culoare violentă și forme simplificate, stil pe care el însuși îl caracterizează cu termenul "sintetism", o
încercare de reunire sintetică a aparenței exterioare a lucrurilor cu sensibilitatea artistului. Împreună cu pictorul
Émile Bernard, a elaborat „regulile sintetismului, care se bazează pe planuri de culori de aceeaşi nuanţă,
reliefate prin contururi ferme. Acest nou stil este caracterizat prin petele decorative de culoare pură, prezenţa
marcată a liniilor de culoare închisă, motive simplificate, tratarea antinaturalistă a spaţiului şi renunţarea la
perspectiva tradiţională.”

Toulouse-Lautrec, influențat de gravurile japoneze, realizează litografii în culori reprezentând


pl.wikipedia.org
viața de noapte din cartierul Montmartre.

nationalgallery.org.uk
Georges Seurat accentuează, de asemenea, elementul cromatic, totuși fără exuberanța lui Van
Gogh. Pe baza unor studii teoretice asupra tehnicii picturale, conform cărora întrepătrunderea culorilor
realizează un efect optic de o deosebită intensitate, el creează tablouri dintr-un mozaic de puncte colorate
(pointilism sau divizionism). Camile Pissarro, Vincent van Gogh și, mai târziu, Henry Matisse aderă pentru o
vreme la această nouă viziune, considerată o continuare logică a impresionismului. Iar în cursul secolului al
XX-lea, cubiștii și pictorii absracți s-au sprijinit în experimentele lor pe rezultatele maestrului pointilismului.
Istoricul de artă englez John Rewald distinge două perioade ale postimperesionismului: "De la Van Gogh la
Gauguin" și "De la Gauguin la Matisse.
Se pare, însă, că nu există o delimitare precisă de pictura impresionistă, termenul indicând mai degrabă „o perioadă
istorică, unii artiști, în special Cézanne, făcând trecerea insesizabilă de la o perioadă la alta.” (ro.wikipedia.org)
„Reprezentanţii postimpresionismului au expus adesea împreună, dar au pictat în general singuri, spre
deosebire de impresionişti, care fuseseră un grup sudat şi convivial.
În general, postimpresionismul s-a îndepărtat de o abordare naturalistă, evoluând spre două mişcări
majore ale artei de început de secol XX: cubismul şi fauvismul. ” (www.crispedia.ro)

Alți pictori postimpresioniști:


Camille Pissarro (1830-1903) in anii 1885-1890
Paul Cézanne (1839-1906)
Paul Gauguin (1848-1903)
Émile Bernard (1868-1941)
Vincent van Gogh (1853-1890)
Henri Edmond Cross (1856-1910)
Charles Filiger (1863-1928)
Henry Moret (1856-1913)
Ernest de Chamaillard (1862-1930)
Georges Seurat (1859-1891)
Paul Signac (1863-1935)
Henri de Toulouse-Lautrec (1864-1901)
Paul Elie Ranson (1861-1909)
Paul Sérusier (1864-1927)
Pierre Bonnard (1867-1947)
Ker-Xavier Roussel (1867-1944)
Félix Vallotton (1854-1925)
Édouard Vuillard (1868-1940)
Maurice Denis (1870-1943)
Georges Dufrénoy (1870-1943)
Odilon Redon (1840-1916)
Henri Rousseau "le Douanier" (1844-1910)
commons.wikimedia.org – Paul Gauguin
galeriidearta.blogspot.com -Paul Gauguin - Three Tahitians
galeriidearta.blogspot.com -Paul Gauguin - Breton Girls Dancing
commons.wikimedia.org -Henri deToulouse-Lautrec
pasiraint.info –Henri de Toulouse Lautrec
imgkid.com –Henri de Toulouse Lautrec-Moulin-Rouge-Paintings
www.wikipaintings.or -Seurat –Study for the channel at gravelines-1890
famousartistsgallery.com -Seurat –O duminica de la La Grande Jatte
famousartistsgallery.com -Seurat –The side show
www.wikiart.org -Paul Cezanne –A painter at work
commons.wikimedia.org -Paul Cézanne
www.artdreamguide.com- Paul Cezanne
wikipaintinds.org – Paul Cezanne - Mont Sainte-Victoire
Bibliografie:

-LAROUSE , ”Istoria Artei”, Impresionismul - Chatelet Albert, Univers enciclopedic, București, 2006
-ro.wikipedia.org
-crispedia.ro
-arteduc.wordpress.com

S-ar putea să vă placă și