Televiziunea poate fi definit ca un ansamblu de principii, metode i tehnici utilizate pentru transmiterea electric pe un canal de comunicaie a imaginilor n micare.

Ca i radioul, televiziunea este este o invenie a perioadei interbelice, dei primele principii au nceput s se studieze din secolul al XIXlea. Au trecut mai mult de aizeci de ani de cnd, pe un ecran sferic, aprea prima imagine a unei prezentatoare.

Regia tehnica a unei televiziuni

Dintre mijloacele de comunicatie, televiziunea are cel mai mare impact asupra vietii noastre. La inceput, toate emisiunile erau in direct, ceea ce crea mari proleme, in SUA, diferenta de fus orar dintre est si vest fiind de trei ore, astfel ca artistii trebuiau sa execute numarul de doua ori.

Toate televiziunile de astazi cel putin o emisiune inregistrata pe caseta video. Un inginer rus (nascut in America), Alexander Pontiatoff, a gasit solutia, in 1956. a inceput sa inregistreze emisiunile TV pe benzi magnetice, aceste urmand sa fie transmise mai tarziu. In studiourile de televiziune, tehnicieni telentati contribuie la realizarea programelor.
Inventatorul scotian John Logie Baird a experimentat pentru prima oara, in 1926, o televiziune rudimentara. Lumina de la un obiect trecea prin gaurile unui disc care se rotea. Lumina era transformata in semnale electrice, apoi iar in variatii ale intensitatii luminoase proiectate printr-un al doilea disc cu gauri, care se rotea, se obtineau imagini de slaba calitate ale obiectului.

Televiziunea adevarata a inceput in 1936 si folosea un sistem complet elecronizat. La inceput a fost televiziunea alb-negru, pana in 1954, cand a fost creat primul televizor color in SUA.

TRANSMITEREA SEMNALELOR TV
Lumina intra printr-o camera TV si este focalizata cu ajutorul unor lentile, astfel incat sa formeze o imagine. Un sistem de oglinzi separa apoi imaginile in trei culori: albastru, verde si rosu. Senzorii de culoare scaneaza componenta primita si o transpun intr-un cod ca niste linii. Statiile TV combina semnalele albastre, verzi si rosii cu sunetul primit prin microfoane, si retransmit totul ca pe un semnal radio. Semnalele TV pot fi transmise prin unde radio, prin staeliti sau. prin coduri digitale.

Cand semnalele combinate ajung in televizor, acestea se separa din nou. Sunetul este orientat catre difuzoare. Semnalele imaginilor color sunt orientate catre tubul catodic, in care trei tunuri cu electroni transmit raze cu elecroni asupra retelei de puncte care acopera partea frontala interioara a tubului. Cand sunt atinse de raza de elecroni, punctele se coloreaza in rosu, verde sau albastru, recompunand imaginea TV. Transmiterea digitala a semnalelor TV permite existenta mai multor canale TV si receptarea unor sunete si imagini de mai buna calitate. Televizoarele de maine vor avea ecrane plate. Putand fi atarnate si pe pereti

Satelitii de televiziune
Televiziunea prin satelit reprezinta o ramura industriala construita in jurul transmiterii de catre satelitii de televiziune a programelor TV catre receptorii fie antene parabolice , fie sisteme prin cablu , fie direct in casele oamenilor (DTH - direct to home) . Termenul de televiziune prin satelit este des folosit doar cu sensul de DTH . Transmiterea prin satelit a programelor de televiziune necesita folosirea satelitilor localizati pe orbita geostationala 35.880 Km. deasupra Pamantului unde satelitul are mereu aceasi pozitie relativa fata de suprafata Pamantului . Ca rezultat avem un contact permanent cu aparatele de receptie din zona de influenta a satelitului . Dezvoltatrea televiziunii prin satelit a fost posibila datorita tehnicii avansate din domeniul satelitilor , a receptiei datelor transmise prin sateliti dorintei crescande a guvernelor sa controleze tele-comunicatia is transmisiunile prin satelit. Industria s-a dezvoltat mai intai in Statele Unite ale Americii, in jurul anilor 1970-1980, sub forma sistemelor de televiziune prin cablu. Ea a fost sustinuta de cererea telespectatorilor de a vedea imagin mai calitative decat cele oferite de furnizorii terestrii. Desi unele camine din S.U.A. instalate antene parabolice de dimensiuni mari in gradinile lor, satelitii de televiziune DTH sub forma satelitilor de broadcasting direct ale caror frecvente alocate de guverne special pentru scopuri audiovizuale, nu functioneaza decat din anul 1994. In orice caz, in anul 1996 aparusera deja propuneri pentru noi alternative in domeniul telecomunicatiilor in general si al celor audiovizuale in special. Acest fapt se intampla deoarece digitalizarea permitea compresarea semnalelor si receptionarea a pana la 175 de canale. Succesul ei reflecta o superioritate a satelitilor DTH in fata cablului: satelitii acopera intreaga arie de transmisie chiar din prima zi, in timp ce retelele prin cablu sunt scumpe si nu sunt rapide.

Principiul transmisiei informaiei de imagine n televiziune

Noiunea de imagine

Omul percepe lumea nconjurtoare, n principal, prin intermediul canalelor vizuale, ca rezultat al prelucrrii de ctre creier a imaginilor recepionate. Acestea sunt formate din obiecte, care se bucur de proprietatea c radiaz energie n spaiul nconjurtor sub form de unde electromagnetice de diverse lungimi de und. Radiaiile electromagnetice cu lungimea de und cuprins n domeniul 380780 nm (1 nm = 109 m) au proprietatea de a excita ochiul, producnd senzaia de lumin, motiv pentru care se numesc radiaii vizibile sau radiaii luminoase. n figura 1.1 se prezint dispunerea spectrului radiaiilor vizibile n spectrul radiaiilor electromagnetice

Principiul transmisiei informatiei de iamgine in televiziune

Radiaiile vizibile mpreun cu radiaiile infraroii i radiaiile ultraviolete formeaz domeniul radiaiilor optice. Radiaiile infraroii i ultraviolete sunt i ele purttoare de informaii importante asupra lumii nconjurtoare, dar nu pot fi percepute direct de ochi, ci doar prin intermediul unor echipamente electronice care transform imaginile invizibile n imagini vizibile, de exemplu, camerele de televiziune care vd n infrarou. Pe ecranul monitorului de televiziune putem observa, de exemplu, zborul unui avion pe timp de noapte. Din punct de vedere al televiziunii, imaginea este definit prin distribuia valorilor unei mrimi de natura unei radiaii optice, de exemplu, luminana L sau fluxul uminos . ntr-un sistem de televiziune n culori, la emisie se afl imaginea optic plan a scenei captate de o camer de televiziune (imagine plan, cromatic i dinamic), descris prin funciile L(x,y,,t) sau (x,y,,t), unde x, y sunt coordonatele unui punct din imaginea optic plan, cu lungimea de und dominant a radiaiei . La recepie, pe ecranul televizorului, este redat imaginea de televiziune, care trebuie s fie ct maifidel cu realitatea. Pentru a se asigura redarea optim a imaginii pe ecranul unui televizor, acesta este prevzut cu trei reglaje, accesibile telespectatorului, care permit reglarea luminanei (strlucirii) i a contrastului imaginii de televiziune, funcie de condiiile de iluminare ale ncperii n care are loc vizionarea, respectiv, reglarea saturaiei culorilor redate.

Rolul dispozitivului de videocaptor

Pentru a se realiza transmiterea imaginilor optice ale unui obiect, ntr-un sistem de televiziune au loc trei operaii de baz: -transformarea imaginii optice plane a scenei captate de o camer TV n semnal electric, numit semnal de televiziune; -transmiterea semnalului de televiziune prin canalele de comunicaie, de la emisie la recepie; - transformarea semnalului de televiziune recepionat n imagine de televiziune (transformarea semnalului electric n radiaie luminoas).

Prin canal de comunicaie se nelege ansamblul mijloacelor tehnice necesare realizrii transmisiei emisiunilor de televiziune, adic: ansamblul de prelucrri multiple (att la nivelul editrii programului de televiziune ct i la nivelul realizrii transmisiei prin intermediul canalului de televiziune), emitorul, liniile de transmisie (cablu coaxial, fibr optic, radioreleu, satelit de comunicaie) i receptorul. Camera de televiziune realizeaz un proces de captare i analiz a imaginii prin intermediul unui sistem optic i al unui traductor opto-electronic, adic un proces de transformare a radiaiei luminoase n semnal electric, numit semnal de televiziune. n receptor se realizeaz un proces de sintez (de redare) a imaginii prin intermediul unui traductor electrono-optic, adic un proces de transformare a semnalului de televiziune n radiaie luminoas.

Principiul explorarii
Pentru a transforma imaginea optic plan a scenei captate de o camer TV, definit prin funcia O(x,y,,t), n semnal video de culoare, imaginea este supus unuiproces de discretizare, realizat n patru etape: -descompunerea optic a imaginii color n 3 imagini monocromatice, definite prin R(x,y,R,t), G(x,y,G,t), B(x,y,B,t), corespunztoare celor trei culori fundamentale adoptate prin standardul de televiziune: rou, verde i albastru (R, G, B); -descompunerea fiecreia din cele 3 imagini monocromatice ntr-o succesiune de imagini statice, denumite cadre de imagine; -descompunerea fiecrui cadru de imagine ntr-un numr de linii orizontale, stabilit prin norma de televiziune; - discretizarea fiecrei linii din cadru ntr-un numr bine stabilit de elemente de imagine (pixeli). Cele trei componente ale imaginii color definesc coninutul de rou, verde i, respectiv, de albastru al luminii din imaginea captat. Procesul de descompunere a imaginii n cadre i linii, avnd ca rezultat formarea semnalului video de culoare, poart numele de explorare. Acest proces reprezint de fapt o discretizare temporal i spaial a imaginii, n cadre de imagine statice i, respectiv, linii de explorare i elemente de imagine (pixeli).

Alegerea parametrilor unei imagini de televiziune Principalii parametri ai unei imagini de televiziune sunt: frecvena cadrelor, numrul liniilor de explorare dintr-un cadru, raportul de aspect (formatul imaginii), dimensiunile ecranului, luminana, crominana, contrastul i definiia (rezoluia) imaginii.

Valorile acestor parametri sunt n strns corelaie cu caracteristicile ochiului uman (ineria percepiei vizuale, acuitatea vizual, adic puterea de rezoluie limitat a sistemului vizual i sensibilitatea ochiului), caracteristici care, prin limitele lor, au permis dezvoltarea principiului televiziunii.

Frecvena cadrelor
Imaginile sunt analizate, transmise i redate cadru cu cadru. Imaginea real ntr-un interval de timp este constituit, n aceste condiii, din totalitatea cadrelor de imagine statice transmise secvenial n acel interval. Datorit ineriei percepiei vizuale, adic incapacitii ochiului de a discerne cadrele de imagine statice, dac se succed cu o vitez suficient de mare, imaginea este perceput ca avnd o evoluie continu. Pentru a se asigura percepia continuitii unor imagini statice care se succed secvenial sau, altfel spus, pentru ca imaginea redat s nu fie nsoit de fenomenul de plpire la trecerea de la un cadru la altul, este necesar s se aleag frecvena cadrelor,fC , cel puin egal cu frecvena critic de fuziune a ochiului, care este de (1620) cadre/secund. La aceast frecven a cadrelor se creeaz pe ansamblu i impresia de micare continu n imagine pe baza percepiei vizuale a unui numr finit de imagini statice care se succed secvenial i care redau diferite faze ale micrii.

Structura de principiu a unui sistem de televiziune

Formarea semnalului de televiziune, transmiterea lui prin canalul TV, recepionarea semnalului i redarea imaginii de televiziune sunt realizate n mai multe etape, care pot fi identificate n structura de principiu pentru un sistem de televiziune.

Particulariti i avantaje ale metodelor i sistemelor numerice de transmitere a imaginilor Performanele sistemelor de televiziune analogice sunt limitate deoserie de considerente funcionale i tehnologice: semnalul analogic este puin rezistent la zgomote i acestea odat suprapuse peste semnalul util nu mai pot fi separate; canalul de transmisiune trebuie srespecte cu strictee o serie de parametri referitori la caracteristicile amplitudinefrecven, faz-frecven, tranzitorie, etc.; toate elementele canalului de transmisie trebuie sfie liniare (cu excepia corectoarelor de ) i stabile, erorile de neliniaritate o dat introduse compensndu-se greu

Principiul de functionare Schema simplificata

Componentele schemei
Comutator k = conductie bidirectionala (de fapt este T+D) Circuit oscilant L, C; L-BDH, Ccondensatorul de ntoarcere Rp pierderi iniial ZERO t=t0 salt pozitiv de tensiune T saturaie VCT~0R p=0 Vali=VBDH potenial constant, rezultcurentul prin bobin are variaie liniar curentul de la Ealiprin BDH, T spre mas pn la valoarea maxim deviaia se face pe seama sursei de alimentare

Numarul liniilor de explorare

Avandu-se in vedere puterea de rezolutie limitata a sistemului vizual, adica posibilitatea limitata de a distinge doua linii sau doua punte luminase apropiate, fiecare cadru de imagine este descompus intr-o retea de suprafete elementare discrete (elemente de imagine).Ca urmare, in situatia in care ecranul este privit la o anumita distanta de vizionare, raportata la dimensiunea ecranului, imaginea construita din elemente discrete este perceputa de ochiul uman ca o imagine continua.

Dimensiunile cadrului de imagine

Luminana, crominana, contrastul i definiia imaginii Un sistem de televiziune trebuie sasigure redarea corectatt a variaiei luminanei medii a imaginii, ct i a variaiei luminan ei elementelor din imagine. Dezvoltarea principiului televiziunii n culori s-a bazat pe man, care pot fi rezumate prin urmtoarele concluzii: - ochiul prezint o sensibilitate mare la strlucirea elementului de imagine,ceea ce nseamn c detaliile, contururile i muchiile sunt percepute prin variaia strlucirii, adic n alb-negru; ochiul prezint o sensibilitate sczut; - ochiul prezinta o sensibilitate scazuta la culoarea elementului ceea ce nseamn c ochiul nu percepe culoarea detaliilor, ci doar culoarea suprafeelor. n concluzie, un obiect foarte indepartat , este identificat de ochiul uman prin variaia strlucirii, fr a i se putea identifica culoarea. Aceast concluzie este folosit n televiziunea n culori, unde informaia de imagine este p(culoare). Se obine, astfel, semnalul de luminan, purttor al informaiilor privind detaliile, avnd frecvena video maxim cu att mai mica i semnalul de crominan,de frecven video maxim limitat la 1,5 MHz, ntruct culoarea detaliilor oricum nu poate fi perceput de ochi.

Proiect realizat de: Isac Oana Alexandra si Vitel Diana Stefania