Introducere

Capitolul 1

1. INTRODUCERE

DefiniŃie
Televiziunea poate fi definită ca ansamblul de principii, metode şi tehnici utilizate
pentru transmiterea la distanŃă, pe un canal de comunicaŃii, prin mijloace electrice, a
imaginilor în mişcare.
Televiziunea presupune în esenŃă, trei procese distincte:
- captarea imaginilor şi transformarea lor în semnal electric apt de a fi procesat şi
transmis la distanŃă;
- emisia şi recepŃia semnalului de televiziune folosind un canal de transmisie;
- transformarea semnalului electric de televiziune în imagini.
Întreg acest ansamblu constituie lanŃul de televiziune. Ultima verigă a lanŃului de
transmisie este receptorul de televiziune, în care are loc recepŃia semnalelor radioelectrice,
prelucrarea lor şi transformarea în imagini şi sunet asociat, prin menŃinerea compatibilităŃii şi
a sincronismului cu emiŃătorul.

Clasificare
a) Din punct de vedere al calităŃii informaŃiei de imagine, sistemele de televiziune se
pot clasifica în:
♦ Sisteme de televiziune alb-negru TVAN;
♦ Sisteme de televiziune în culori TVC;
♦ Sisteme de televiziune de înaltă definiŃie HDTV;
♦ Sisteme de televiziune în spaŃiu
b) Din punct de vedere al modului în care sunt procesate informaŃiile (captare
imagine, prelucrare, transmisie, refacere imagine etc.), sistemele de televiziune se împart în:
♦ Sisteme de televiziune analogică;
♦ Sisteme de televiziune analog-digitală;
♦ Sisteme de televiziune digitală
c) Din punct de vedre al destinaŃiei, sistemele de televiziune se pot clasifica în:
♦ Sisteme de televiziune difuzată, care cuprinde:

sisteme de televiziune radiodifuzată;

sisteme de televiziune prin cablu (coaxial sau fibră optică);
♦ Sisteme de televiziune aplicată (în circuit închis), care cuprinde sistemele de
televiziune din economie, medicină, industrie, învăŃământ etc.

1
 NoŃiuni de televiziune

1.1. Scurt istoric al televiziunii

În anul 1875 G. R. Carrey imaginează un sistem de TV bazat pe folosirea unui panou

cu mii de elemente de seleniu folosit pentru captarea imaginilor, legat de un panou cu mii de
surse luminoase (becuri) folosite pentru redarea acestora. Acest sistem presupunea un
număr foarte mare de canale de comunicaŃie, dar are meritul de a fi introdus conceptul de
descompunere a imaginii în elemente.
Mai târziu, panoul cu elemente de seleniu a fost înlocuit cu o suprafaŃă metalică
acoperită cu seleniu, pe care se mişcă un vârf metalic, după o lege determinată. La recepŃie,
o sursă luminoasă se mişcă după aceeaşi lege în spatele unui ecran semitransparent. În
acest fel, s-a introdus conceptul de descompunere secvenŃială a imaginii.
În anul 1881 Senleq combină cele două invenŃii anterioare, folosind un panou cu
elemente de seleniu pentru captarea imaginilor, acesta fiind legat de receptor printr-un singur
canal de transmisie, având la capete 2 comutatoare care se mişcă sincron – unul explorează
celulele cu seleniu, iar celălalt becurile corespunzătoare fiecărei celule.
Caracteristicile sistemului – inerŃie mecanică şi termică mare – nu-l făceau apt de a
funcŃiona, dar procedeul folosit – numit azi multiplexare/demultiplexare – este folosit în
prezent în extraordinar de multe aplicaŃii.
În anul 1884 Nipkow brevetează primul sistem de televiziune opto-mecanic, bazat pe
folosirea a 2 discuri mari cu fante dreptunghiulare distribuite pe o spirală, care se roteau
sincron cu viteză mare. Cel de la recepŃie eşantionează lumina provenită de la un bec a cărui
intensitate luminoasă este modulată de intensitatea curentului electric al unei fotocelule
situate la emisie şi care este iluminată de elementul de imagine explorat de discul cu fante.
Acest procedeu se bazează pe descompunerea imaginii într-un număr de “linii” (dat de
numărul de orificii), care se transmit secvenŃial. Toate liniile transmise formează un cadru, iar
aceste cadre se transmit de un număr de ori/secundă, egal cu viteza de rotaŃie a discurilor.
În anul 1925 J. L. Baird realizează prima demonstraŃie cu sistemul propus de Nipkow.
După 1930, asistăm la înlocuirea sistemului de explorare optico - mecanică cu
sisteme electronice, prin inventarea unor tuburi de captare şi explorare a imaginii (tubul
disector - 1927, iconoscopul - 1931, vidiconul - 1950). În 1941, numărul de linii folosite de
sistemele de TV alb/negru era în U.R.S.S. de 441 (actualmente 625 ca şi în tara noastră), iar
în S.U.A. de 525, ca şi în prezent.
În anul 1940 sunt efectuate primele transmisiuni comerciale folosind sistemul de
televiziune în culori elaborat în S.U.A. de către C.B.S. (Columbia Broadcasting System),
sistem necompatibil cu televiziunea alb–negru, devine funcŃional.
În anul 1953 apare în S.U.A. primul sistem compatibil de televiziune color – NTSC.
În anul 1958 sistemul de TV în culori SECAM elaborat în FranŃa de către un colectiv
condus de către Henri De France devine funcŃional.
2
 Introducere

În anul 1963 sistemul de televiziune în culori PAL, elaborat în R.F.G. de către un

colectiv de cercetători de la Telefunken condus de Walter Bruch devine funcŃional, primele
transmisii având loc în 1964 în Anglia şi în 1967 în Germania.
În Ńara noastră, prima emisiune de televiziune alb-negru este efectuată în anul 1937
la Facultatea de ŞtiinŃe din Bucureşti, dar abia în anul 1957 s-au realizat primele receptoare
de televiziune la Uzinele Electronica din Bucureşti şi a intrat în funcŃiune staŃia de televiziune
din Bucureşti. În anul 1982 în România s-a adoptat sistemul de televiziune în culori PAL.

1.2. Transmiterea imaginilor

Imaginea reprezintă o distribuŃie în spaŃiu a unei mărimi ce caracterizează

proprietăŃile optice ale obiectelor. Această mărime este strălucirea (luminanŃa), notată de
regulă B(x, y, t), este o mărime dependentă de două dimensiuni spaŃiale: (x,y) – pentru o
imagine plană fixă - şi una temporală (t) - pentru o imagine în mişcare. Rezultă deci că
luminanŃa B este un vector. Este însă necesar să se facă deosebirea între televiziune şi
fototelegrafie (facsimil): televiziunea transmite imagini ale unor obiecte în mişcare, pe când
fototelegrafia transmite imagini staŃionare, fixe, fotografii. În consecinŃă, problema specifică
a televiziunii este transformarea funcŃiei vectoriale B(x,y,t) care reprezintă imaginea, într-un
semnal s(t), transmiterea acestuia pe canalul de transmisie şi reconstituirea unei imagini
Br(x,y,t) într-un mod cât mai fidel posibil.
În fig. 1.1 este prezentată structura generală a unui lanŃ de televiziune, cu observaŃia
că operaŃiile de codare şi decodare se efectuează atunci când transmisia imaginilor se face
în culori. În această structură a fost pusă în evidenŃă mediul de transmisie şi influenŃa
perturbaŃiilor externe diverse asupra transmisiilor de televiziune, perturbaŃii care pot produce
distorsiuni ale semnalului de televiziune, deci în final, a imaginilor transmise pe lanŃ.

Captare
imagine Emisie Receptie Redare
Scena
S Canal de Observator
DVC C+M transmisie DM+DC DVR
Sursa de O
informatie
Distorsiuni Distorsiuni
Perturbatii

Fig. 1.1. LanŃul de televiziune

DVC – dispozitiv videocaptor; CM – circuite de codare şi modulare;
DM+DC – circuite de demodulare şi decodare; DVR – dispozitiv videoreproducător

3
 NoŃiuni de televiziune

PerturbaŃiile, care pot avea cauze foarte diverse, acŃionează, de regulă, asupra
canalului de transmisiune. Ele apar îndeosebi în zonele urbane sau industriale şi sunt
provocate de instalaŃiile industriale sau de aparatele electrocasnice care nu respectă regulile
de antiparazitare.

1.3. NoŃiuni de fotometrie

RadiaŃiile luminoase au câteva caracteristici fotometrice, cele mai importante dintre

acestea fiind următoarele:
Fluxul luminos Φ este puterea unei radiaŃii vizibile ce se apreciază după senzaŃia
de lumină ce o produce. Unitatea de măsură este lumenul [lm].
Intensitatea luminoasă I reprezintă fluxul Φ radiant pe o direcŃie în limitele unui
unghi solid Ω:
Φ
I= ;
Ω
Unitatea de măsură a intensităŃii luminoase este candela [cd], definită astfel:
1lm(lumen)
= 1cd
1sr(steradian)
Iluminarea E reprezintă densitatea fluxului luminos Φ pe o suprafaŃa iluminată S, pe
care cade în mod uniform. Unitatea de măsură este luxul [lx]. Iluminarea E este caracteristică
surselor secundare, adică cele care primesc lumină de la o sursă primară.
Φ
E=
S
LuminanŃa (strălucirea) B reprezintă raportul dintre intensitatea luminoasă I şi aria
proiecŃiei ortogonale a elementului de suprafaŃă pe un plan perpendicular pe direcŃia
considerată:

I  cd 
B=  
S  m2 
Unitatea de măsură a luminanŃei este candela/metrul pătrat [cd/m2].
Coeficientul de reflexie ρ - caracterizează proprietăŃile reflectorizante ale obiectelor
care, în general, sunt iluminate de la surse primare şi devin apoi vizibile datorită iluminării
realizate cu un flux Φ, de la care se reflectă un flux de reflexie Φr:

ρ = Φr
Φ
4
 Introducere

1.3.1. PercepŃia luminanŃei şi a contrastului

Sistemul vederii umane este capabil să perceapă în vedere diurnă luminanŃe cuprinse
între 10-1 si 107 cd/m2 (nit). Acest domeniu este extrem de mare şi de aceea nu se poate
impune aceeaşi gamă dinamică pentru sisteme de transmisiune a imaginilor, deoarece
intervin şi fenomene de adaptare.
Pentru afişarea unei imagini de televiziune folosind aparatură cu performanŃe
modeste, considerând existenŃa unei iluminări externe, este necesară o luminanŃă medie de
30-40 cd/m2, cu variaŃii cuprinse între 1 si 100 cd/m2.
PercepŃia diferenŃelor de luminanŃa respectă Legea lui Weber, care arată că raportul
∆B/B este o constantă; ∆B reprezintă variaŃia abia perceptibilă a luminanŃei unei suprafeŃe în
raport cu fondul. Pentru domeniul ce ne interesează în televiziune rezultă:
∆B/B = a (a este o constantă a ≅ 0,02)
Contrastul unei imagini K este definit ca fiind raportul între valorile maximă şi
minimă ale luminanŃei sale:

K = B max ≅ 10 2 ...10 3
B min
pentru imagini de foarte bună calitate. Peste valoarea K = 40, calităŃile imaginii nu se
îmbunătăŃesc prea mult.

1.3.2. RecepŃia detaliilor spaŃiale. Acuitate si contur

În stadiul actual al televiziunii, sistemului vizual i se prezintă imagini bidimensionale.
Se constată o scădere a sensibilităŃii vederii atât la frecvenŃe joase, cât şi la frecvenŃe înalte
(fig. 1.4). Capacitatea ochiului de a percepe detalii spaŃiale fine se numeşte acuitate si se
măsoară prin unghiul vizual minim pe care trebuie să-l formeze două puncte luminoase
pentru ca un observator să le distingă. În cazul unui sistem de televiziune în culori, acuitatea
de culoare înseamnă posibilitatea de a discerne două detalii având culori diferite.
PercepŃia contururilor. În imediata vecinătate a unei tranziŃii bruşte alb-negru, se
manifestă fenomenul MACH, adică accentuarea contururilor. Astfel, la o tranziŃie bruscă alb-
negru, atât albul, cât şi negrul, sunt percepute ca fiind mai accentuate decât sunt în realitate.

1.4. NoŃiuni de colorimetrie tricromatică

Colorimetria este o parte a fizicii care se ocupă cu tehnicile şi mijloacele de

determinare a culorilor. Colorimetria tricromatică Ńine seama de observaŃiile asupra

5
 NoŃiuni de televiziune

particularităŃilor psiho-somatice ale vederii umane şi de caracteristicile anatomice ale

ochiului, care au condus la formarea teoriei tricromatice a vederii în culori. Ea poate fi
definită ca fiind o tehnică de măsurare cantitativă a culorii care se bazează pe tricromatica
amestecului culorilor.
Principiul fundamental al colorimetriei tricromatice este acela că, folosind amestecul
în diferite proporŃii a trei culori fundamentale, se pot obŃine un număr foarte mare de culori
diferite, cu raporturi de strălucire între ele de asemenea diferite. Aceste culori fundamentale
se numesc culori primare.

1.4.1. Parametrii subiectivi şi obiectivi ai culorii

Culoarea este o funcŃiune a sistemului vizual uman şi nu o proprietate intrinsecă a
obiectelor. Obiectele nu au culoare, ele doar reflectă radiaŃii luminoase având diferite lungimi
de undă, care dau privitorului uman senzaŃia de culoare. Din punct de vedere fizic există
distribuŃie spectrală de putere, dar culoare există doar în percepŃia privitorului.
Culoarea poate fi caracterizată, din punctul de vedere a senzaŃiei provocate, prin
mărimi subiective şi obiective. Ochiul uman poate aprecia subiectiv culoarea unui corp, a
unui obiect: sau a unei scene prin intermediul a trei caracteristici:
a) Strălucirea unei surse luminoase (corp, obiect, scenă) este determinată de
senzaŃia de lumină care se manifestă asupra ochiului uman. Ea reprezintă atributul unei
culori care permite să fie clasificată ca echivalentă cu una dintre percepŃiile acromatice în
domeniul de la negru la alb. Strălucirea poate fi pusă în corespondentă cu o mărime
obiectivă numită luminanŃă (B).
LuminanŃa unei surse luminoase este întotdeauna aceeaşi şi poate fi măsurată în
mod obiectiv. Exemplul cel mai sugestiv pentru fixarea noŃiunilor de strălucire şi luminanŃă îl
constituie un bec aprins, care, deşi noaptea creează o impresie de strălucire mult mai mare
decât ziua, el are aceeaşi luminanŃă în ambele situaŃii.
b) NuanŃa sau tonul culorii, exprimă senzaŃia de culoare a unei surse sau a unui
obiect şi este legată de o mărime obiectivă - lungimea de undă dominantă (λd) a unei radiaŃii
monocromatice, care este cea mai apropiată ca ton de culoarea respectivă. Fiecare
componentă spectrală a unei radiaŃii se caracterizează printr-o lungime de undă.
Obiectele albe, gri sau negre nu au nuanŃă.
c) SaturaŃia exprimă intensitatea senzaŃiei de culoare şi depinde de gradul de diluare
cu alb a culorii pure cu o anumită lungime de undă. Ea poate fi definită ca fiind diferenŃa
relativă dintre o culoare pură (o radiaŃie monocromatică) şi culoarea albă. Mărimea obiectivă
corespunzătoare saturaŃiei este puritatea (factorul de puritate) care este un raport între
luminanŃa culorii obiectului şi luminanŃa culorii pure:

6
 Introducere

p = Bλd ∈ [0,1]
B

Valoarea p=0 corespunde albului, iar p=1 la culoarea saturată (culoarea pură).
Strălucirea, nuanŃa şi saturaŃia se numesc parametri subiectivi pentru că
reproducerea unei aceleiaşi culori nu se poate face de către toată lumea cu aceeaşi
exactitate.
LuminanŃa, lungimea de undă dominantă şi factorul de puritate sunt parametrii
obiectivi ai unei culori, pentru că ei se determină prin măsurători colorimetrice, iar cu ajutorul
lor o culoare poate fi reprodusă cu exactitate.

1.4.2. Perceperea culorilor

Numărul de culori percepute de ochi ca fiind diferite, depinde de foarte mulŃi factori,
cum ar fi condiŃiile de observare, starea observatorului etc. De asemenea, s-a stabilit că, deşi
în natură există şi culori purpurii care nu se întâlnesc printre culorile spectrale, nu există
radiaŃie de o anumită lungime de undă care să dea senzaŃia de culoare purpurie.
Datele acumulate în urma cercetărilor şi publicate în literatura de specialitate relevă
că ochiul uman poate deosebi 150 - 250 culori spectrale (culori cu saturaŃie maximă) şi 130 -
140 culori purpurii saturate. Dacă se ia în considerare deosebirea după nuanŃă şi saturaŃie,
ochiul poate discerne cca. 17.000 de culori, iar dacă se are în vedere şi strălucirea culorilor,
numărul culorilor sesizate ca fiind diferite creşte la aproape 10 milioane.
SenzaŃia de culoare apare la nivele de iluminare suficient de mari (peste 10cd/m2) şi
se datorează existenŃei în retină a 3 tipuri de receptori microscopici specializaŃi. Aceşti
receptori, care sunt sensibili la lumina de o anumită culoare, se numesc conuri şi sunt în
număr de cca. 5 -10 milioane.

Fig. 1.2. Structura ochiului uman cu detalierea compoziŃiei retinei

Conurile sunt grupate în 3 subgrupe specializate, sensibile la culorile:

- roşu - RED (grecescul ρ)

7
 NoŃiuni de televiziune

- verde - GREEN (grecescul γ)

- albastru - BLUE (grecescul β)
În afară de conuri, retina mai conŃine un strat de celule microscopice, numite
bastonaşe, care sunt sensibile la străluciri relative şi prin intermediul cărora se percep
formele (fig. 1.3). Ochiul uman conŃine cca. 100 milioane de bastonaşe.

Fig. 1.3. Structura retinei şi perceperea culorilor de către ochiul uman

Prin acŃiunea combinată a acestor două tipuri de celule – bastonaşe şi conuri – ochiul
uman percepe informaŃia de strălucire şi de culoare a obiectelor înconjurătoare. Numărul
mare de bastonaşe face ca ochiul să fie foarte sensibil la diferenŃele de strălucire, deci la
forma obiectelor, iar numărul mic de conuri face ca el să fie mult mai puŃin sensibil la
perceperea culorii detaliilor fine. Altfel spus, ochiul nu percepe culorile corpurilor sub o
anumită dimensiune, ci doar strălucirea lor. De asemenea, dacă iluminarea ambiantă scade,
capacitatea de percepere a ochiului scade dramatic, putând dispărea aproape de tot. Din
această cauză, vederea de noapte se bazează numai pe perceperea detaliilor de strălucire
sau formă, culoarea corpurilor (obiectelor) neputând fi distinsă.
ExperienŃele efectuate au demonstrat că ochiul nu este un organ liniar în ceea ce
priveşte sensibilitatea la diferite lungimi de undă şi intensităŃi luminoase. Aceasta înseamnă
că sensibilitatea receptorilor din ochiul uman diferă în funcŃie de lungimea de undă a radiaŃiei
percepute, astfel încât nu putem vorbi de o percepŃie (sensibilitate) uniformă, liniară a
culorilor din spectrul radiaŃiilor vizibile (fig. 1.4).

Fig. 1.4. Caracteristica spectrală de vizibilitate relativă a ochiului uman

8
 Introducere

De asemenea, pentru iluminări diferite şi sensibilitatea ochiului diferă de la culoare la

culoare, sensibilitatea fiind maximă pentru lungimi de undă mai mari. În figura 1.5 sunt
prezentate caracteristicile de sensibilitate spectrală ale ochiului şi ale unor surse uzuale.

Fig. 1.5. Sensibilitatea spectrală a ochiului uman şi a unor

surse de lumină folosite în mod curent

Amestecul aditiv presupune suprapunerea mai multor radiaŃii pentru a produce o

senzaŃie de culoare care nu este legată fizic de culorile componente. O culoare obŃinută prin
amestec aditiv este identificată de ochi ca o culoare fictivă, rezultată din adunarea a două
sau mai multor culori reale.
Proiectând pe un mediu difuzant sau pe un ecran alb o radiaŃie roşie şi una verde,
astfel încât ele să se suprapună pe o anumită zonă, vom percepe o radiaŃie galbenă, cu
toate că în radiaŃia reflectată nu există nici o componentă având lungimea de undă
corespunzătoare unei radiaŃii monocromatice galbene.
Alte exemple de obŃinere a unor culori prin combinarea culorilor roşu, verde, albastru
(Red - R, Green - G, Blue - B) în diferite proporŃii sunt următoarele:
- turcoaz (cyan) = B + G
- violet (magenta) = R + B
- galben = R + G
- alb (W) = R + G + B
Turcoaz (cyan), violet (magenta) şi galben (Cyan – C, Magenta – M, Yellow - Y) sunt
culorile complementare culorilor primare, respectiv ale culorilor roşu, verde, albastru.
Prin culoare complementară a unei culori primare se înŃelege acea culoare care,
adăugată la culoarea primară, duce la obŃinerea albului. Prin combinarea culorilor
complementare în proporŃii diferite se obŃin culorile primare.
9
 NoŃiuni de televiziune

Suprapunerea (amestecul aditiv) al radiaŃiilor colorate poate fi obŃinută într-unul din

modurile următoare:
a) optic – atunci când radiaŃiile componente se însumează pe aceeaşi zonă spaŃială
şi există în acelaşi timp, exemplul cel mai edificator fiind afişarea imaginilor prin proiecŃie;
b) spaŃial - când zonele pe care se proiectează radiaŃiile sunt diferite, dar suficient
de apropiate (sub limita de rezoluŃie), aşa cum este cazul tuburilor cinescop tricromatice;
c) temporal – când pe aceeaşi zonă spaŃiala radiaŃiile sunt succesive în timp, viteza
de succesiune fiind suficient de mare pentru fuzionarea senzaŃiilor (frecventa de succesiune
este mai mare decât o frecvenŃă critică). Exemplul cel mai semnificativ îl constituie sistemele
secvenŃiale de televiziune în culori.

Fig. 1.6. Amestecul aditiv al culorilor

În amestecul substractiv o culoare se poate obŃine prin modificarea compoziŃie

spectrale a radiaŃiei unei surse luminoase cu ajutorul unor medii absorbante de lumină.
Rezultă că o culoare se poate obŃine prin acest procedeu numai dacă sursa luminoasă
conŃine această culoare.
Un experiment foarte simplu pune în evidenŃă faptul că din lumina albă (White - W) se
pot extrage cu ajutorul unor filtre colorate radiaŃiile corespunzătoare unor anumite culori,
obŃinându-se o lumină colorată (fig. 1.7). De exemplu, culoarea galbenă se poate obŃine
extrăgând albastrul din culoarea albă cu ajutorul unor filtre adecvate. Astfel, dacă:
W (white - alb) = R + G + B, atunci:
W - B = (R + G + B) - B = R + G = Y (yellow - galben)

Fig. 1.7. Amestecul substractiv al culorilor

10
 Introducere

În mod similar, se poate scrie:

W - R = G + B = cyan
W - G = R + B = magenta
W - R - G = B (negru - black – absenŃa culorii)
În amestecul substractiv ochiul este impresionat de o culoare reală, care se poate
deduce grafic sau prin calcul, dacă se cunosc caracteristicile de transmisie ale filtrelor
străbătute de lumina incidentă şi compoziŃia spectrală a acesteia.
În practică, în sistemele substractive de obŃinere a culorilor se folosesc drept culori
fundamentale vopsele sau filtre luminoase având culorile galben, purpuriu şi albastru [8].
În concluzie, se poate spune că în cazul amestecului substractiv ochiul este
impresionat de o culoare reală, pe când în cazul amestecului aditiv ochiul percepe o culoare
fictivă, care nu este transmisă, el integrând culorile componente.

1.4.3. Sisteme (spaŃii) colorimetrice

Din cele spuse până aici se poate trage concluzia că prin combinarea a 3 culori în
diferite proporŃii se poate obŃine majoritatea culorilor care există în natură. Alegerea a cestor
3 culori, care se numesc culori primare, se face pe baza unor considerente de ordin fizic şi
practic. Astfel, un considerent practic de bază este acela conform căruia cele 3 culori trebuie
să poată permite sinteza unui număr cât mai mare de culori din cele existente în natură,
inclusiv albul, iar considerentul fizic (fiziologic) fundamental derivă din faptul că ochiul uman
percepe culorile cu ajutorul unor celule speciale numite conuri, care sunt grupate în 3
categorii, sensibile la roşu, verde şi albastru.
Colorimetria tricromatică se bazează pe trei legi fundamentale – legile lui Grassman
– enunŃate încă din anul 1850. Acestea se aplică unui sistem de trei culori primare,
independent de alegerea acestora. Conform primei legi a lui Grassman, orice culoare se
poate obŃine prin amestecul aditiv al celor 3 culori primare. Această lege se poate exprima
printr-o ecuaŃie colorimetrică. Astfel, dacă R, G, B sunt, de exemplu, culorile primare alese, o
culoare oarecare C (cromaticitatea) poate fi obŃinută, conform acestei ecuaŃii, astfel:
[C] = r [R] + g [G] + b [B]
Această ecuaŃie se numeşte ecuaŃie colorimetrică unitară şi determină cromaticitatea
culorii (nuanŃa şi saturaŃia), indiferent de luminanŃa ei. În această ecuaŃie r, g, b se numesc
coordonate tricromatice şi reprezintă, de fapt, cantităŃile relative ale componentelor R, G, B.
Ele se definesc cu relaŃiile:
r = R/(R+G+B); g = G/(R+G+B); b = B/(R+G+B);
Este evident că:
r+g+b=1

11
 NoŃiuni de televiziune

Deci culoarea propriu-zisă (cromaticitatea) depinde numai de cantităŃile relative ale

componentelor şi nu de mărimile lor absolute.
După cum s-a văzut în unul din subcapitolele precedente, culoarea este o mărime
care se caracterizează prin 3 parametri: luminanŃă, nuanŃă şi saturaŃie, deci este o mărime
tridimensională şi prin urmare poate fi reprezentată într-un spaŃiu tridimensional sub forma
unui punct.
Un spaŃiu (sistem) color este o reprezentare matematică a unui set de culori. Un
spaŃiu color are cel puŃin 3 dimensiuni. Într-un astfel de spaŃiu, o culoare cu componentele R,
G, B, de exemplu, se poate reprezenta printr-un vector C într-un sistem de trei axe
perpendiculare, care sunt gradate în unităŃi R, G, B (fig. 1.8).

Fig. 1.8. Reprezentarea unei culori în spaŃiul culorilor:

C – vectorul caracteristic al culorii

Pentru o culoare oarecare C, coordonatele punctului C sunt coeficienŃii tricromatici r,

g, b iar dimensiunea vectorului C reprezintă luminanŃa. DirecŃia relativă a vectorului
caracteristicC faŃă de axe depinde de crominanŃă (nuanŃă şi saturaŃie).
Din cele spuse până aici, se poate trage concluzia că pot fi alese seturi de culori de
bază (primare) diferite. Prin convenŃii internaŃionale au fost alese mai multe seturi de culori
primare standard:
1) Sistemul de culori primare spectrale (RGB). Comisia InternaŃională de Iluminare
(CIE – Comission International d’Eclairage) a stabilit în anul 1931 următoarele 3 culori
primare spectrale:
- roşu R (λ = 700nm);
- verde G (λ = 541,6nm);
- albastru B (λ = 435,8nm).
Deoarece acest sistem RGB are dezavantajul major de a prezenta coeficienŃi
tricromatici negativi pentru un domeniu apreciabil de culori, calculele făcute în colorimetrie şi
folosirea lui în televiziune sunt mult îngreunate. De aceea, CIE a ales un alt sistem:
2) Sistemul XYZ - care are trei culori primare fictive XYZ, care au acelaşi lungime de
undă λ ca la sistemul RGB, dar care au o saturaŃie mai mare decât a valorilor spectrale. ToŃi
12
 Introducere

coeficienŃii tricromatici din sistemul XYZ au numai valori pozitive. Cu ajutorul acestor 3 culori
XYZ se poate exprima matematic orice culoare.
Cele 3 culori primare alese X, Y, Z au două particularităŃi esenŃiale:
- două dintre ele (X şi Y) au strălucire fotometrică nulă, ceea ce semnifică faptul că
luminanŃa culorii va fi reprezentată de Y;
- toate culorile realizabile fizic pot fi obŃinute prin amestecul aditiv al celor 3 culori
primare, pornind de la cantităŃi pozitive ale acestora.
CoeficienŃii tricromatici în acest caz sunt notaŃi cu x,y,z.
În televiziune nu se pot alege culorile RGB propuse de CIE, deoarece ochiul are o
sensibilitate mai redusă pentru roşul având lungimea de undă λ =700nm, iar obŃinerea unor
luminofori corespunzători pentru a fi depuşi pe ecranul tuburilor cinescop este dificilă. De
aceea, după un şir de experienŃe s-a ales un alt sistem:
3) Sistemul RGB-TV – în care λR = 610nm, λG = 537nm, λB = 472nm. Pentru
reproducerea întregii game de culori, procedeul folosit în televiziunea color se bazează tot pe
combinarea a 3 culori primare (de referinŃă). După experienŃe îndelungate, pe baza celor
spuse anterior, s-au ales drept culori primare culorile roşu (R), verde (G) şi albastru (B),
având lungimile de undă specificate anterior.
Aceste culori nu sunt culori monocromatice pure şi ele diferă de culorile R, G, B alese
în anul 1931 de către CIE (Comission International d’Eclairage) pentru un sistem colorimetric
unic, din raŃiuni practice obiective, prima fiind aceea că, pentru roşul propus de CIE, ochiul
uman are o sensibilitate spectrală foarte redusă.
Domeniul culorilor reproductibile este mai mic decât în sistemul RGB, dar este
suficient pentru o imagine de calitate superioară celei din tipografia color şi este comparabilă
cu cea din cinematografia color. Ca alb de referinŃă se alege culoarea albă cunoscută sub
numele de alb “C“ (de referinŃă), având coordonatele:
x = 0,31; y = 0,316; z = 0,374
În raport cu albul de egală energie, albul “C“ are o nuanŃă albăstruie.
În prezent se lucrează cu mai multe sisteme colorimetrice tri sau multidimensionale,
dar mai folosite sunt următoarele 3 sisteme standard, ce folosesc 3 culori de bază (primare):
- sistemul RGB (red, green, blue) - folosit în TV şi în grafica computerizată
- sistemul CMY (cyan, magenta, yellow) - folosit în tipărirea color
- sistemele YIQ, YUV sau YCbCr – folosit în sistemele video
Există şi sisteme în care se operează cu mai mult de 3 culori, cum ar fi:
- sistemul CMYK (cyan, magenta, yellow, key)
- sistemul CMYK+spot (cyan, magenta, yellow, key, special color)
- sistemul Hexachrome™ (cyan, magenta, yellow, black, green, orange).

13
 NoŃiuni de televiziune

1.4.4. Triunghiul culorilor

Calcularea cromaticităŃii unei culori folosind un sistem tridimensional este destul de
dificilă. Dacă însă ar fi posibilă reprezentarea cromaticităŃii într-un plan, calculele cu privire la
nuanŃă şi saturaŃie ar fi mult mai simple. De aceea s-a ales un plan perpendicular care trece
prin cele 3 puncte situate pe cele 3 axe de coordonate ale unui triedru, egal depărtate de
centrul O, distanŃa fiind egală cu unitatea (1). SecŃiunea de plan cuprinsă între cele 3 axe
formează un triunghi, care a fost numit triunghiul culorilor, ale cărui vârfuri sunt
caracteristicile cromaticităŃii culorilor primare alese. Coordonatele punctelor unde vectorul
corespunzător unei culori particulare intersectează acest plan (vârfurile triunghiului), vor
reprezenta caracteristicile cromatice ale culorii respective. În acest fel, s-a trecut de la o
reprezentare în spaŃiu la o reprezentare în plan (fig. 1.9).

Fig. 1.9. Triunghiul culorilor şi cubul color RGB

CoeficienŃii tricromatici în acest caz se notează cu x, y, z. Reprezentarea grafică a

cestor coeficienŃi în funcŃie de lungimea de undă este prezentată în fig. 1.9 şi pune în
evidenŃă faptul că aceşti coeficienŃi au valori pozitive şi că se respectă relaŃia:
x+y+z=1

Fig. 1.10. VariaŃia coeficienŃilor tricromatici x, y, z în funcŃie

de lungimea de undă λ [8]

Datorită acestui fapt, este posibil ca o culoare să fie reprezentată într-un plan, de
exemplu planul r - g sau planul x - y. Ambele reprezentări sunt corecte, dar reprezentarea în
14
 Introducere

planul xy va avea avantajul că toate punctele reprezentative pentru culorile existente în

natură se află în primul cadran.
În urma transformării reprezentării culorilor din spaŃiu în plan, pentru spaŃiul color
RGB se obŃine un triunghi asimetric, iar pentru spaŃiul XYZ – unul dreptunghic. Cunoscând
coordonatele tricromatice x, y, z se poate trasa pe un grafic xy punctele corespunzătoare
culorilor monocromatice (fig. 1.11).

Fig. 1.11. Reprezentarea culorilor pe diagrama de cromaticitate CIE

în sistemul XYZ
Orice culoare din interiorul triunghiului culorilor XYZ se poate exprima matematic în
funcŃie de culorile primare, astfel:
C = xX + yY + zZ
Dacă cele trei culori se amestecă în proporŃii egale, rezultă:
x = y = z = 1/3
ceea ce înseamnă că punctul reprezentativ al culorii obŃinute este centrul de greutate
obişnuit al oricărui triunghi plan, adică locul de intersecŃie al medianelor triunghiului. Acest
punct corespunde culorii albe.
Răspunsul relativ al conurilor (senzorilor) roşii şi verzi din ochiul uman la lumina
(radiaŃiile) de culori diferite este trasat într-un sistem de axe bidimensional. Valorile din
interiorul curbei în formă de limbă corespund radiaŃiilor monocromatice (cu o singură lungime
de undă), iar valorile din afara perimetrului sunt pentru radiaŃii compuse. Curba situată în
interiorul triunghiului este locul geometric al tuturor culorilor spectrale vizibile,
corespunzătoare radiaŃiilor monocromatice, de la culoarea roşie cu λ = 700nm, până la
culoarea albastră cu λ = 436nm. Valoarea din centrul diagramei corespunde unei temperaturi
de culoare de 6500K, adică temperaturii de culoare a luminii de la miezul zilei, acceptată ca
valoare standard pentru lumina albă.

15
 NoŃiuni de televiziune

1.5. Semnale video primare

ObŃinerea semnalelor video primare în televiziunea în culori presupune captarea

imaginilor cu ajutorul unei camere videocaptoare color care, prin dispozitivele sale
videocaptoare transformă fluxul luminos în semnal electric şi furnizează 3 semnale primare
ER, EG, şi EB, corespunzătoare celor 3 culori primare RGB.
De regulă, camerele de televiziune color sunt echipate cu trei tuburi videocaptoare
pentru a se obŃine cele 3 semnalele video primare de culoare. În camera videocaptoare, în
afara de tubul videocaptor sunt şi alte elemente care concură la obŃinerea semnalelor
primare, ca de exemplu: sistemul optic de vizare a imaginii (care poate fi fix sau variabil), un
sistem de oglinzi dicroice pentru separarea culorilor, filtre colorate pentru componentele R,
G, B etc.
Transformarea imaginii în semnale electrice are loc în două etape:
a) Prima etapă constă în descompunerea optică a imaginii obiectului (scenei) în 3
imagini monocromatice corespunzătoare culorilor fundamentale (R, G, B), cu ajutorul unui
sistem de oglinzi dicroice OD şi a unor filtre colorate FR, FG, FB (fig. 1.12).
b) În etapa a 2-a are loc transformarea imaginilor monocromatice în 3 semnale
electrice corespunzătoare ER, EG, EB cu ajutorul a 3 tuburi videocaptoare TA, caracterizate
fiecare prin caracteristica lui spectrală.

Fig. 1.12. Schema simplificată a unei camere TV în culori, echipată

cu 3 tuburi videocaptoare [3]
OD – oglinzi dicroice; TA – tub analizor de imagine;
FR, G, B – filtre luminoase; O – oglindă

În final, semnalele electrice furnizate de camera TV trebuie să conŃină informaŃia

despre luminanŃa şi cromaticitatea radiaŃiei luminoase care acŃionează asupra ei. Pentru
aceasta, semnalele primare ER, EG, EB sunt amplificate în 3 preamplificatoare, câte unul
pentru fiecare canal de culoare. De asemenea, în aceste preamplificatoare, semnalele
primare de culoare ER, EG, EB sunt supuse aşa-numitei corecŃii “gama”, în urma căreia ele
devin E’R, E’G, E’B (semnale diferenŃă de culoare corectate).

16
 Introducere

1.5.1. Transmisia semnalelor de culoare

Pentru a putea fi asigurată compatibilitatea unei transmisii de televiziune în culori cu
receptoarele de televiziune alb-negru, la transmisiile TV în culori se transmit, pe lângă
semnalele de culoare (crominanŃă) şi semnalul de luminanŃă E’Y:
Semnalele de culoare care se transmit se aleg astfel încât să satisfacă următoarele
condiŃii:
a) în combinaŃie cu semnalul de luminanŃă E’Y să poată conduce la obŃinerea
semnalelor primare de culoare E’R, E’G, E’B;
b) să se anuleze pentru imaginile acromatice (alb-negru), pentru ca la recepŃia unei
emisiuni alb - negru pe un receptor TV color, circuitele de procesare a culorii să fie blocate;
c) să se respecte principiul strălucirii constante, adică semnalele de culoare să nu
contribuie deloc la luminanŃă, aceasta fiind dată doar de semnalul de luminanŃă E’Y
Acesta se obŃine prin însumarea celor 3 semnale primare de culoare E’R, E’G, E’B, în
anumite proporŃii (amestec aditiv):
E’Y = 0,30 E’R + 0,59 E’G + 0,11E’B
Se observă că proporŃiile în care se amestecă cele 3 semnale verifică relaŃia:
0,30 + 0,59 + 0,11 = 1
iar E’Y = 100% pentru albul “C” şi E’Y = 0% pentru negru.
ProporŃiile de lumină R, G, B, sunt diferite în semnalul de luminanŃă, deoarece ochiul
omenesc nu este sensibil în mod egal la toate culorile spectrului. Semnalul de luminanŃă este
acela care asigură vizionarea în alb-negru a unei transmisiuni color cu ajutorul unui receptor
alb-negru, deci compatibilitatea. Semnalul de luminanŃă trebuie să se transmită separat faŃă
de semnalele primare de culoare. Astfel, apare posibilitatea transmiterii numai a două
semnale de culoare, cel de-al 3-lea rezultând în urma unei operaŃii aritmetice simple.
Deoarece au amplitudinea cea mai redusă, este indicat să se aleagă semnalele E’R şi E’B.
Având la dispoziŃie aceste două semnale şi semnalul de luminanŃă, semnalul E’G se poate
explicita apoi în receptorul TV din expresia semnalului de luminanŃă.
Pentru transmiterea celor două semnale de culoare E’R şi E’B, în receptorul TV
trebuia asigurat un canal de bandă largă, ceea ce este foarte dezavantajos şi costisitor. De
asemenea, s-a constatat că, prin transmiterea semnalelor E’R şi E’B, la recepŃionarea
transmisiilor în culori cu receptoare alb-negru amplitudinea semnalelor din scara de gri era
influenŃată de către acestea, nerespectându-se astfel principiul compatibilităŃii.
Pentru ca influenŃa semnalelor de culoare asupra treptelor tonale de gri să fie nulă,
pentru transmiterea crominanŃei se aleg alte semnale decât cele menŃionate mai sus (E’R,
E’B), care să nu conŃină în ele informaŃia de luminanŃă. Astfel, pentru a asigura
retrocompatibilitatea şi a simplifica operaŃiile efectuate la recepŃie, pe lanŃul de transmisie
studio-receptor TV se transmit, în loc de semnale primare, aşa numitele semnalele video de
diferenŃă de culoare.
17
 NoŃiuni de televiziune

Semnalele video de diferenŃă de culoare se formează prin scăderea semnalului de

luminanŃă E’Y din semnalele primare E’R, E’G, E’B şi astfel se obŃin semnalele:
E’R – E’Y, E’G – E’Y, E’B – E’Y
Din cele 3 semnale diferenŃă de culoare se transmit numai două, adică E’R – E’Y şi
E’B – E’Y, având în vedere că al 3-lea semnal se poate obŃine în receptor din celelalte două şi
din semnalul de luminanŃă printr-o operaŃie numită matriciere.
Semnale diferenŃă de culoare transmise în televiziunea în culori sunt deci semnalele
E’R – E’Y şi E’B – E’Y. Ele se obŃin prin operaŃia de matriciere a semnalelor primare de culoare
şi a semnalului de luminanŃă.
Alegerea semnalelor E’R – E’Y şi E’B – E’Y pentru a fi transmise, deşi ar fi posibile şi
alte combinaŃii de câte două, are următorul avantaj: dacă s-ar transmite o combinaŃie care să
conŃină E’G – E’Y, dat fiind că amplitudinea acestuia este mai mare decât a celorlalte două şi
datorită prelucrărilor ulterioare la care sunt supuse semnalele diferenŃă de culoare, ar apare
perturbaŃii.

18