Transmisii analogice si digitale

NOTIUNI GENERALE DESPRE

TELECOMUNICATII

1.1.Procedee untilizate in telecomunicatii

Scurt istoric
-Transmisia semnalelor (mesajelor) la distanta mare a prezentat interes, mai ales
in situatii de razboi.
Ex :-sistemul grec cu faclii ;
-telegraful –electronic ;
-conversia mesajelor in semnale electrice si invers ;
-procesul de codare al literelor ;
-alfabetul Morse ;
-utilizarea unei linii de transmisie pentru multe semnale simultane (n semnale)
-telefonia (1872)
-Prezenta zgomotelor de transmitere devine evidenta mai ales o dat cu aparitia
telefoniei. Un timp s-a crezut ca ecranarea va fi o solutie. Solutia o reprezinta prelucrarea
numerica a semnalelor si transmiterea acestora pe canal, urmand ca la receptie sa fie
refacute in forma analogica de la intrare.

Omul şi mijloacele de comunicaţie;

medii de comunicare: telefonia, radiodifuziunea, televiziunea,
presa etc.
perfecţionarea permanentă a mijloacelor de comunicare
tendinţa: capacitatea indivizilor de a transmite sau de a primi
informaţii de la parteneri aflaţi la orice distanţă.
Elementul comun al celor mai multe dintre actualele sisteme de
transmisiune este electrocomunicaţia.
premizele apariţiei şi dezvoltării: 1799 când Volta a descoperit
pila electrică.
1837 Morse descoperă alfabetul care-i poartă numele
1844 se realizează prima linie pentru transmisiuni telegrafice.
Peste cca. 12 ani, în 1856 se începe instalarea primului cablu
transoceanic.
• primă perfecţionare remarcabilă a acestor sisteme este adusă în
1875 când Baudot concepe codul cu cinci impulsuri.
• Transmisiunile telegrafice sunt simple, destul de fiabile dar
informaţia transmisă este ‘săracă’ deci transmiterea sunetelor.
• Primele încercări: 1870 de către Graham Bell.
• patent şi înfiinţează întreprinderea Bell Telephone -1877.
• Perfecţionarea sistemelor de transmitere telefonică (ca şi a altor
sisteme de comunicaţie) - dezvoltarea electronicii.
• descoperirea triodei de către Lee de Forest (1906)
• prima transmisiune telefonică peste ocean (1915).
• 1960 când firma Bell Telephone introduce comutarea automată.
• Comunicaţiile fără fir (radio) s-au dezvoltat în paralel cu
comunicaţiile pe fir (ghidate).
• Bazele lor:
� 1820 Oersted - posibilitatea creării unui câmp magnetic în
apropierea unor conductoare prin care circulă curent;
� 1831 Faraday – inducţia electromagnetică.
• naşterea teoriei comunicaţiilor radio: 1864 - Maxwell descoperă
(teoretic) undele electromagnetice.
• experimental peste circa 20 ani - 1887 - Hertz.
• 1891 - Marconi - prima transmisiune radio.
• În continuare cele două sisteme evoluează în paralel, interferând
permanent.
• Din anii 1920 paralel cu telefonia pe fir se dezvoltă şi
radiotelefonia de utilitate publică.
• În prezent sistemele de comunicaţii înglobează în egală măsură
reţele fixe şi mobile.
• Sistemul global de comunicaţii devine tot mai complex; din 1962
se adaugă o nouă componentă: comunicaţiile prin sateliţi.

Explozia informationala a determinat cresterea spectaculoasa a nevoilor de

comunicatie. Dezvoltarea transmisiunilor de date si constituirea retelelor de calculatoare
s-au sprijinit pe conceptele fundamentale ale teoriei informatiei.
Un sistem de transmisiuni de date este un ansamblu ordonat si organizat de
mijloace tehnice care asigura transmiterea datelor de la o sursa situata la distanta de
receptor.

Schema bloc a unui sistem de transmisiuni de date :

 Sursa de date :-genereaza in sistem impulsurile electrice. Informatia continuta in
fluxul de date poate veni de la un calculator, telefon, teleimprimator, camera video,
dispozitiv de telecomanda, etc.
Trasnmitatorul opereaza asupra fiecarei secvente de biti corespunzand unui mesaj
elementar, transformand-o intr-un semnal electric.
Canalul de comunicatie poate fi : cablu, fibra optica, linia de microunde,
rediorelee, satelit, etc.
Receptorul opereaza transformarea inversa a semnalului receptionat.
Refacerea datelor și interpretarea mesajului trebuie sa fie corecta desi semnalul
receptionat nu este identic cu cel transmis.
Codarea este operatia prin care secventa de date {xi} obtinuta de la o sursa se
transforma intr-o seventa codificata {xci}, astefl incat fiecarui mesaj al sursei, i se
asociaza o secventa de impulsuri conform unui alfabet de codificare cadrul realizeaza o
corespondenta intre fiecare mesaj de k biti transmis de la sursa si o secventa de n biti, de
transmis in linie.
Decodarea este operatia inversa codarii, asociaza fiecarui bloc de n biti, un mesaj
de K biti.
Modulatia este procesul prin care informatia numerica continuta in biti codificati
{xci} este transferata asupra unui semnal puratator cu caracteristici convenabile (putere,
frecventa etc.) propagarii prin mediul de transmisie utilizat. Purtatorul este in general un
semnal sinusoidal sau rectangular. Modulatia poate fi : liniara (MA), exponentiala, de
frecventa, de faza. Demodulatia este procesul prin care semnalul modulat, receptionat
la iesirea din canalul de telecomunicatii, este transformat intr-o secventa de biti
corespunzatoare mesajului codificat.
Interfetele de la emisie si receptie au rolul de adoptare a semnalului modulat la
canalul de comunicatie.
Calitatea sistemului de transmisiuni depinde de modul in care se obtine
aproximarea datelor transmise {xi} prin datele receptionate { x̂ i }. Aprecierea calitatii
sistemului se face utilizand următorii indicatori :
1- probabilitatea de eroare (rata erorilor)
2- viteza de transmisie
3- pierderile de energie
4- banda relativa de frecvente
Primul indicator defineste calitatea aproximarii datelor transmise cu cele
receptionate, iar celelalte trei depind de parametrii canalului de telecomunicatii.

1.2. Transmisiuni de date in banda de baza

Semnalele ce reprezinta datele pot fi impulsuri modulate in amplitudine, numite

semnale in banda de baza, au un spectru de frecvente care include frecventele foarte joase
si ocupa o banda de frecvente mult mai mare decat banda telefonica vocala.
Transmiterea lor se poate face in banda de baza sau, si prin modularea unui
purtator de frecventa adecvat aleasa.
Transmiterea prin cabluri coaxiale, fibre optice, permite transmisia unor semnale
cu frecventa mult mai mare decat frecventa limita a unui canal telefonic vocal, mai ales
ca urmare a dezvoltarii perifericelor rapide si a generalizarii interconectarii
calculatoarelor.
Semnalele in banda de baza sub forma de impulsuri dreptunghiulare au un spectru
de frecvente ce ocupa teoretic o banda infinit de larga. Se doreste eliminarea
componentelor zgomotului si cele de diafonie care au frecvente in afara benzii ce contine
cea mai mare parte a energiei semnalului. De aceea este important sa se determine cat de
mult poate fi limitat spectrul semnalului si care sunt efectele nedorite ale acestei limitari.
Schema bloc a unui sistem de transmisiuni in banda de baza :

{an} – simbolul si amplitudinea impulsului corespunzator la momentul t=nT

x(t) – raspunsul sistemului de transmisiuni la un impuls de amplitudine unitara
I(t) – semnalul de la iesirea filtrului de receptie

I t    an xt  nT   z t  , (1)
n
unde z(t) – zgomotul aditiv in canal la momentul:
t = KT + t0 , unde t0 este timpul de propagare prin sistem
I KT  t 0    an x( KT  nT  t 0 )  z ( KT  t 0 ) (2)
n

I ( KT  t 0 )  I K
I K   an x K n  z K (3)
n
Raspunsul sistemului corespunzator aK

Se obtine I K  a K x0   an x K n  z K (4)
n
Unde se obtine o eroare de decizie daca :
a
n K
n x K  n  z k  x0 d (5)

unde d reprezinta cuanta de conversie numerica ;

a
n K
n x K n  z k reprezinta interfata simbolurilor si se datoreaza dilatarii in timp a

raspunsului sistemului la fiecare impuls particular ak ca urmare a limitarii spectrului de

frecventa.
Zk- reprezinta efectul zgomotului.
2. CANALE DE COMUNICAŢII

„ Transmisia datelor:
datelor prin codare binară se transmite o
secvenţă de cifre binare (biţi) “0” şi “1”.
„ Cifre binare:
binare se reprezintă prin semnale electrice
„ Semnale electrice transmise:
transmise atenuare (amplitudini mai
mici) şi distorsiuni (alterarea formei)
„ Atenuare şi distorsiuni:
distorsiuni
- tipul mediului de transmisie
- viteza de transmisie (transfer de date) [bps]
- distanţă
2.1. Medii de transmisie

Oferă canale (linii) fizice de transmisie

Clasificare:
g ghidate (de bandă limitată): - cabluri torsadate
şi coaxiale
- fibre optice
g neghidate (de banda nelimitată): unde laser,

radio, microunde, infraroşu

2.1.1 MEDII GHIDATE

g Cablul torsadat
- Două fire de cupru izolate (grosimea tipică de 1 mm) împletite într-o formă
elicoidală pentru a nu forma o antenă (se reduce interferenţa electrică)
- UTP unshielded twisted pair (neecranat)
- STP shielded twisted pair (ecranat)

- Utilizate în telefonie: distanţe ≤ 6 km

- Pentru transmisii de date: preţ scăzut şi performanţe satisfăcătoare pentru

distanţe ≤ 1 km
viteza de transfer: (1-2)Mbps pentru distanţe ≤ 1 km
 2.1.1 MEDII GHIDATE
g Cablul torsadat - Parametri caracteristici

a • Z0 - impedanţa caracteristică
• C - capacitatea
d L 1 μ d
πε a Z0 = = arcch [Ω]
C= [F/m] C π ε 2a
arcch(d / 2a ) Fig. 2.1. Secţiune • R - rezistenţa
• L - inductanţa printr-un cablu torsadat 1 ⎛ ρμ f ⎞
12

μ R= ⎜ ⎟ [Ω/m]
L= arcch(d / 2a ) [H/m] a⎝ π ⎠
π • f - frecvenţa semnalului
• ε - permitivitatea dielectricului
- pentru Cu:
ε = ε rε 0 f
R = 8.34⋅10−6 [Ω/m] şi a în cm
ε 0 = 8.854⋅10−12 F/m : permitivitatea aerului a
• τ - timpul de răspuns
• μ - permiabilitatea conductorului 2
⎛ Dk ⎞
- pentru un material nemagnetic (de exemplu τ = ⎜⎜ ⎟⎟ [ s ]
⎝ 4Z 0 ⎠
Cu) μ → μ0 (permeabilitatea aerului) • D - lungimea liniei
μ0 = 4π ⋅10−7 H/m • k - constantă [(Ω2s)1/2/m]

Important: lărgimea de bandă B a liniei ~ 1/τ

 2.1.1 MEDII GHIDATE
g Cablul coaxial

- Lărgimea de bandă mai mare decât la - Atenuare

cablul torsadat 1⎛ R ⎞
- Imunitate la interferenţa electrică α = ⎜⎜ + GZ 0 ⎟⎟ = α c + α d
2 ⎝ Z0 ⎠
Conductor αc: atenuare conductor
b a extern αd: atenuare dielectric
Conductor
intern - Conductor din Cu (a, b în [cm])
Fig.2.2.Secţiune printr-un cablu coaxial
⎛ 1 1⎞
R = 4.2⋅10−6 f ⎜ + ⎟ [Ω/m ]
„ Parametrii caracteristici ⎝a b⎠
• Pentru frecvenţa radio G ≈ω C tgφ
L 1 μ b φ : unghiul de pierderi
z0 = = ln [Ω / m]
C 2π ε a ω = 2πf
- frecvenţa de tăiere 2πε 55.6ε r
7520 C= [F/m] sau C = [pF/m]
fc = [MHz ] ln(b a ) ln(b a )
( a + b) ε r
2.1.1MEDII GHIDATE
g Cablul coaxial

„ Cablul coaxial - în bandă de bază: - impedanţa 50 Ω ⇒TD

(transmisii digitale) - viteza de transfer (1÷2) Gbps
- distanţa ≤ (1÷2) km
- de bandă largă: - impedanţa 75 Ω (televiziune, telefonie)
(transmisii analogice) - lărgimea de bandă (300 - 400) MHz
- distanţa ~ 100 km
- modulare: 1bps ~ 1Hz
- divizare în mai multe canale prin mux
în frecvenţă (Ex. TV: 6 MHz)
„ Reţelele de bandă largă: distanţe mari ⇒ amplificatoare electronice ⇒ transmit
semnalul într-o singură direcţie
 2.1.1 MEDII GHIDATE
g Cablul coaxial

(i) cablul dual; (ii) cablul simplu Nod

Nod Nod Capăt de Modem Conector
distribuţie cablu
Emisie
Conector Modem Modem
cablu
Recepţie
Emisie Head - end Conector
Buclă cablu cu cablu Modem
(de) înjumătăţire
Recepţie
a b Nod
Fig. 2.3. Reţea de bandă largă: a) cablul dual, b) cablul simplu
(ii) Frecvenţe joase pentru emisie şi frecvenţe înalte pentru recepţie
- sisteme cu împărţire inegală: subsplit: (5÷30) MHz emisie
(40 ÷300) MHz recepţie
high-split: (5÷170) MHz emisie
(230÷300) MHz recepţie
- sisteme cu înjumătăţire : midsplit: (15÷116) MHz emisie
(170 ÷300) MHz recepţie
2.1.1 MEDII GHIDATE
g Fibre optice

Fibra optică ⇒ ghid de undă dielectric care funcţionează cu frecvenţe optice

Sistem de transmisie optic - sursă de lumină - LED impuls electric → impuls
- Diodă laser luminos
- mediu de transmisie: fibră de sticlă
- detector - fotodiodă impuls luminos → impuls
- fototranzistor electric
Convenţie: prezenţă impuls luminos = “1”; absenţă lumină = “0”
Refracţia razei luminoase la trecerea de la un mediu la altul
β1 β2 Reflexie
β3 Aer totală
Sursă
α3 de
α1 α2 Siliciu
lumină
a b
Fig. 2.4. (a) Refracţia unei raze de lumină în funcţie de unghiul de incidenţă αi;
(b) incapsularea luminii prin reflexie totală
 2.1.1 MEDII GHIDATE
g Fibre optice

Structura fibrei – miez: dielectric cilindric (sticlă) de rază a şi indice de refracţie n1

– înveliş: sticlă cu indice de refracţie n2 < n1
n2 Înveliş 125μm
n1
2a Miez 8 ÷ 12μm

a
n2 Înveliş 125÷ 140μm
n1
2a Miez 50 ÷ 200μm

b
n2 Înveliş 125μm
n1
2a Miez 50μm

c
Fig. 2.5. (a) Fibră monomod cu indice treaptă; (b) Fibră multimod cu indice treaptă;
(c) Fibră multimod cu indice gradat
 2.1.1 MEDII GHIDATE
g Fibre optice

ƒ Parametrii caracteristici
- apertura numerică: - atenuarea:
AdB =10lg Pe Pr
NA = (n12 + n22 ) ≈ n1 2Δ (indice treapta)
1/ 2 [dB]
Pe: puterea emisă
Δ – diferenţa indicelor miez – înveliş
Pr: puterea recepţionată
n2 = n1 (1− Δ ); Δ = 0.01
- depinde de lungimea de undă a luminii
pentru fibră din SiO2: n1 =1.48

Fig. 2.6 Atenuarea luminii prin fibră în spectrul infraroşu

2.1.1MEDII GHIDATE
g Fibre optice

Trei benzi pentru telecomunicaţii: 0.85, 1.3 şi 1.55μm

Lărgimea benzii: 25000 ÷ 30000 GHz

- viteza de transfer: Gbps pentru distanţe ≤ 30km (monomod)
Tbps în laborator: conversia electric → optic
Ex. Răspunsul unei fotodiode ≈ 1ns → 1Gbps
- dispersia

Fibră multimod

Emiţător optic Receptor optic

Fig. 2.7