1) Sisteme de comunicatii

Sisteme de comunicatii analogice si digitale:

Sistemele de comutatie sunt noduri ale retelei publice de telecomunicatii, centrale telefonice care asigura
stabilirea de conexiuni intre terminalele mediului telefonic si asigura controlul taxarii.
Terminalele mediului telefonic pot fi:
linii de abonati (analogice sau digitale) – conexiune de la terminalul telefonic la centrala telefonica;
jonctiuni ( analogice sau digitale) intre centrale telefonice – conexiuni intre centrale telefonice.
Din punct de vedere al conexiunilor realizate, apelurile pot fi:
apeluri locale – conexiuni intre linii telefonice locale (linii de abonat conectate la aceiasi centrala
telefonica);
apeluri de iesire – conectarea unei linii locale la o alta centrala telefonica;
apeluri de intrare – conectarea unei jonctiuni de la alta centrala la o linie locala;
apeluri de tranzit – conectarea intre centrale prin intermediul circuitelor de jonctiune asociate.
Rețeaua de telefonie fixă este cea mai veche rețea de telecomunicații la nivel mondial. Ca orice rețea de
comunicații, este formată din căi de comunicație, terminale și noduri.
Denumirea oficială a rețelei de telefonie fixă este PSTN (Public Switching Telecomunication Network,adică
Rețeaua Telefonică Centrală Publică).
1) Căile de comunicație folosite în rețeaua telefonică sunt: - cablul torsadat utilizat între terminale și
noduri;
-cablul torsadat și cel cu fibră optică,folosit între noduri;
-undele radio (folosite, de exemplu, în cazul telefonului fară cordon.)
2)Terminalele rețelei telefonice pot fi: telefonul, faxul, telexul.
Telefonul este un mijloc de comunicație ce transmite voce sau alte sunete la diferite distanțe, prin
intermediul curentului electric sau al undelor radio.
Telefonul are urmatoarele componente principale:-receptorul, care este alcatuit dintr-un microfon, ce
transforma undele sonore în variații ale curentului electric și un difuzor, ce recepționează semnalele
electrice și le transformă în unde sonore (sunete);
-corpul telefonului, care are incorporate circuitele electronice și discul sau tastele cu numere.
Realizarea convorbirii de la telefonul public se face folosind cartele magnetice (telefonice)
Telefonul public are un afișaj electronic, iar pentru a realiza o convorbire telefonică afișajul trebuie să arate
mesajul ''Telefon disponibil''. În continuare se procedează astfel:
-se ridică receptorul și se introduce cartela telefonică în spațiul destinat acesteia;                       -se formează
numarul dorit (cu prefixul aferent).
Periodic, în timpul convorbirii, telefonul afișează suma existenta în cont;
-la terminarea convorbirii, se așază receptorul în furcă, iar pe afişaj apare mesajul că se poate elibera
cartela.
Pentru cazurile de urgență se pot efectua apeluri gratuite la Poliție, Salvare și Jandarmerie fără a fi
necesară o cartelă telefonică.
Faxul este aparatul utilizat în domeniul comunicațiilor pentru transmiterea prin semnale analogice a
textelor, materialelor grafice sau a fotografiilor.
Transmiterea unor astfel de informații prin fax se face folosind unde radio, cabluri torsadate sau cabluri
submarine (pentru comunicațiile transoceanice).
Telexul reprezintă un sistem combinat de comunicații, ce utilizează pentru apelarea destinatarului -
telefonul - iar pentru transmiterea mesajelor - telegraful.
Deși în lume există peste 3 milioane de linii telex funcționale, telexul are o pondere extrem de mică în
telecomunicații.
Telefonul fară cordon este un telefon obișnuit,la care legătura între receptor și aparat se face prin unde
radio.
Cele două părți principale ale telefonului fără cordon sunt:receptorul - partea mobilă și baza - partea fixă.
3)Nodurile rețelei telefonice fixe se numesc centrale telefonice.
În prezent se folosesc tot mai mult centralele telefonice digitale, ele realizând transformarea mesajelor
analogice, primite de la abonați (prin cabluri torsadate sau unde radio), în date digitale. Aici,datele sunt
prelucrate și transmise către alte centrale telefonice, unde sunt din nou transformate în semnale analogice
și transmise prin cabluri torsadate, către abonații apelați.
1. Accesul analogic. Caracteristici de bază
• Accesul analogic - metoda cea mai simplă de acces în reŃeaua telefonică; este
caracteristic reŃelelor telefonice analogice POTS (Plain Old Telephone Service); utilizat
datorită simplităŃii şi în reŃelele IDN.
• Caracteristici principale ale accesului analogic:
o Lărgime de bandă 300Hz – 3400Hz;
o Acces pe două fire şi telealimentare din centrală la 48Vcc;
Aparatul telefonic lucrează pe patru fire dar transmisia până la centrală are loc pe
două fire;
ComutaŃia analogică locală are loc pe două fire, dar comutaŃia digitală şi
transmisia interurbană şi internaŃională (atât analogică cât şi digitală) au loc pe
patru fire (vezi fig.1.a şi fig. 1.b ). NoŃiunea de patru fire se referă la două canale
cu sensuri opuse pe suporturi fizice diferite (fire de exemplu);
Sunt necesare două puncte de trecere 2 fire-4 fire asigurat de un sistem diferenŃial
numit hibrid (H)
rolurile hibridului: - transferă semnalele generate de fiecare terminal (T1,T2) pe
ramurile de transmisie (a-b,b’-a’) ale circuitului la 4 fire şi de pe acesta pe circuitul
de abonat destinaŃie pe 2fire
- atenuează trecerea semnalelor de pe ramura de recepŃie pe
ramura de transmisie.
sistemul diferenŃial reprezintă o punte al cărui echilibru este asigurat de relaŃia
Zl = Zb
(1), unde Zl
este impedanŃa liniei, iar Zb este impedanŃa echilibrorului.
condiŃia (1) nu poate fi îndeplinită cu exactitate în toată gama de frecvenŃă şi pentru
toate lungimile liniilor de abonat; nu se asigură o echilibrare perfectă, introducând
dezadaptări – o fracŃiune a semnalului recepŃionat pe bucla de 4 fire se transmite pe
ramura de emisie, în sens invers sub formă de ecou.
H1
ZE H2
ZE
cl1 cl2
ct1 ct2 ctn
2. NoŃiuni fundamentale de telefonie digitală
• Tehnica de transmisie utilizată în telefonia digitală fixă este PCM (Pulse Coded
Modulation) – modulaŃia impulsurilor în cod; reprezintă practic o conversie A/D
neuniformă cu 8 biŃi/eşantion urmată de transmiterea pe linie a biŃilor asociaŃi cuvintelor
de cod.
• Debitul obŃinut pentru un canal telefonic este de 64kbps; tehnici de codare mai avansate
de codare a semnalului vocal pot asigura o reducere substanŃială a debitului ; printre
aceste tehnici se numără ADPCM (Adaptive Differential PCM) şi tehnici de codare
parametrică - Ńin cont de caracteristicile particulare ale semnalului vocal - se pot utiliza
numai pentru codarea semnalului vocal – nu este posibilă transmisia de date prin
modem pe reŃeaua telefonică; tabelul 1 prezintă câteva tehnici de codare standardizate a
voci.
Standard ITU-T Tip codare Debit semnal codat (kbps)
G.711 PCM 64
G.721 ADPCM 32, 16, 24, 40
G.728 LD-CELP 16
G.729 CS-ACELP 8
G.723.1 Multirate CELP 6.3, 5.3
Tab. 1 Tehnici de codare standardizate al semnalului vocal şi debitele asociate
• Procesări cerute de PCM: eşantionare, cuantizare şi codare
Tipuri de cadre multiplex PCM
3.1.1 Cadrul PCM E1 utilizat în Europa
S1
S2
S3
S4
t4 t3 t2 t1 t4 t3 t2 t1 t4 t3 t2 t1
S4.3
S3.3
S2.3
S1.3
S4.2 S3.2 S2.2 S1.2
time slot
cadru
multiplex
S4.1
S3.1
S2.1
S1.1
multiplexare transmisie demultiplexare
cuvânt PCM
pe 8 biŃi
AB
S2 S1
S3 S4
S1 S2
S4 S3
Fig. 18 Principiul multiplexării PCM
Canal
utilizat pt.
sincronizare cadru +
cuvinte de
serviciu
Canal
telefonic
1
Canal
telefonic
2
................................
..
Canal
telefonic
15
Canal
semnalizare
Canal
telefonic
16
................................
..
Canal
telefonic
30
0 1 2 15 16 17 31
3.9µs
125µs
32×8=256 biŃi
numerotare biŃi
12345678
Fig. 19 Structura cadrului multiplex PCM E1
o Cadrul E1 conŃine un număr de 32 de canale elementare de 64kbps, debitul asociat
acestui cadru fiind de 2,048Mbps, precizie: ±50ppm .
o 30 de canale sunt utilizate pentru transmisii de voce şi anume canalele 1 ÷ 15 şi 17 ÷ 31,
canalul („slotul”) 0 este utilizat pentru sincronizare cadru şi biŃi de serviciu iar canalul 16
este utilizate pentru sincronizare multicadru, biŃi de serviciu şi semnalizări, acest canal 16
fiind dedicat semnalizărilor.
o Există două moduri de operare pe canalul 16 şi anume: semnalizare asociată canalului –
CAS (Channel Associated Signaling) şi semnalizare cu canal comun CCS (Common
Channel Signaling); pentru gestionarea semnalizărilor CAS se alcătuieşte un multicadru
format din 16 cadre PCM.
o Există două moduri de operare pe canalul 0 şi anume: mod normal fără CRC (Cyclic
Redundancy Check) şi mod CRC-4, care utilizează control al erorilor de tip CRC.
TS0 în cadre pare : Y0011011 – cuvânt sincronizare cadru ; în cadre impare Y1ZXXXX; Y bit
internaŃional, Z bit de alarmă pierdere sincronizare cadru, X bit neutilizat (biŃi naŃionali);
TS16 în cadrul 0 : 0000XZXX ; în cadrele 1 – 15 : semnalizare pentru canalele de voce;
0000 – sincronizare multicadru ; Z – indicator pierdere sincronizare multicadru ; X – neutilizat (biŃi
naŃionali);
Număr
cadru
Slot de timp 0
număr bit
Slot de timp 16
număr bit
1234567812345678
0Y00110110000XZXX
1 Y 1 Z X X X X X Semnaliz. can. 1 Semnaliz. can. 16
2 Y 0 0 1 1 0 1 1 Semnaliz. can. 2 Semnaliz. can. 17
3 Y 1 Z X X X X X Semnaliz. can. 3 Semnaliz. can. 18
4 Y 0 0 1 1 0 1 1 Semnaliz. can. 4 Semnaliz. can. 19
5 Y 1 Z X X X X X Semnaliz. can. 5 Semnaliz. can. 20
6 Y 0 0 1 1 0 1 1 Semnaliz. can. 6 Semnaliz. can. 21
7 Y 1 Z X X X X X Semnaliz. can. 7 Semnaliz. can. 22
8 Y 0 0 1 1 0 1 1 Semnaliz. can. 8 Semnaliz. can. 23
9 Y 1 Z X X X X X Semnaliz. can. 9 Semnaliz. can. 24
10 Y 0 0 1 1 0 1 1 Semnaliz. can. 10 Semnaliz. can. 25
11 Y 1 Z X X X X X Semnaliz. can. 11 Semnaliz. can. 26
12 Y 0 0 1 1 0 1 1 Semnaliz. can. 12 Semnaliz. can. 27
13 Y 1 Z X X X X X Semnaliz. can. 13 Semnaliz. can. 28
14 Y 0 0 1 1 0 1 1 Semnaliz. can. 14 Semnaliz. can. 29
15 Y 1 Z X X X X X Semnaliz. can. 15 Semnaliz. can. 30
Tab. 2 Structura multicadrului PCM E1.
Operare normală pe „slot” 0 şi semnalizare CAS pe „slot” 16
o În modul CRC-4 pe „slotul” 0 biŃii Y din cadrele cu număr par din multicadru se folosesc
pentru transmiterea unor secvenŃe CRC pe 4 biŃi.
În biŃii Y din cadrele 0, 2, 4 şi 6 se transmite o secvenŃă C1 C2 C3 C4 utilizată pentru
detecŃia erorilor de bit din cadrele 0 – 7 ai multicadrului anterior, iar în biŃii Y din
cadrele 8, 10, 12 şi 14 se transmite o secvenŃă C1 C2 C3 C4 utilizată pentru detecŃia
erorilor de bit în cadrele 8 – 15 ai multicadrului anterior.
Polinomul generator utilizat pentru calculul CRC-4 are expresia p(x) x x 1
4
= + + (13)
Probabilitatea de nedetecŃie pachetelor de erori cu mai mult de 4 erori este 6.25%;
probabilitatea de detectŃie a acestor pachete de erori este 93.75%; se detectează toate
pachetele de erori mai scurte sau egale cu 4.
În cadrul normal, fără CRC se pot monitoriza dor 7 biŃi (biŃii de sincronizare cadru la
fiecare 505 biŃi).
• Aspecte legate de sincronizare cadru şi multicadru
o Pierdere sincronizare cadru: trei cadre consecutive cu eroare FAS sau bit doi din cadre
fără FAS eronat de trei ori consecutiv sau probabilitate de eroare mai mare de 10-3
(semnalul FAS este monitorizat pentru această detecŃie de erori);
în caz CRC-4 există 1000 de comparaŃii CRC pe secundă; dacă se depăşeşte un prag
de 914 comparaŃii greşite (91.4%) se declară pierdere sincronizare – asigură o
sincronizare mai bună evitându-se probleme simulării secvenŃei de sincronizare cadru
(FAS)
Tab. 3 Structura multicadrului PCM E1. Mod CRC-4 pe „slot” 0
o Pierdere sincronizare multicadru în cazul CAS: două erori consecutive MFAS sau
două multicadre cu biŃii din slot 16 egali cu zero.
o Sincronizare de cadru şi multicadru în cazul modurilor de operare considerate
Sincronizare cadru normală: FAS recepŃionat corect, bit doi din NFAS 1, următorul
FAS corect.
Sincronizare multicadru CAS: recepŃie MFAS corect şi slot 16 din cadru anterior nu
este zero.
Sincronizare multicadru CRC: poziŃie bit 1 din cadrele NFAS generează secvenŃa:
0 0 1 0 1 1; cel puŃin 2 CRC MFAS trebuie recepŃionat corect într-un interval de 8ms
(4 CRC-MF), între aceste detecŃii MFAS trebuie să existe un interval de 2ms sau
multiplii ai acestuia.
• Alarme asociate cadrului E1. Termeni asociaŃi evenimentelor ce declanşează alarme
o bit de alarmă cadru (alarmă distantă): bitul Z din slot 0 (numit şi bit A) (alarmă galbenă –
yellow alarm transmisă către capătul opus); valoare 0 – operaŃie normală, valoare 1 –
eveniment alarmă: cădere alimentare, defect codec, lipsă semnal intrare, eroare FAS, prob
eroare pe bit mai mare 10-3 – oricare din aceste evenimente determină declararea unei
alarmei roşii la capătul unde are loc evenimentul; echipamentul care receptionează bit Z=1,
declară alarmă galbenă;
bit de alarmă multicadrum (alarmă distantă): bitul Z din slot 16 cadru 0 (numit şi bit Y);
valoare 0 – operaŃie normală, valoare 1 – eveniment alarmă pierdere MFAS (alarmă
galbenă transmisă către capătul opus);
cu aceşti biŃi se semnalizează alarma distantă – RAI – „Remote Alarm Indication”
o AIS – „Alarm Indication Signal” – semnal indicator alarmă sau semnal menŃinere legătură;
echipamentul care recepŃionează semnalul AIS declară alarmă albastră (blue alarm).
generat de un multiplexor către echipamentul terminal când detectează o pierdere de
cadru, lipsă semnal sau pierdere multicadru; canalele de ieşire se pun în 1 – se permite
menŃinerea sincronizării de tact între echipamente, sau numai slotul 16 se pune în 1
continuu (eroare MFAS) – echipamentul terminal detectează aceste situaŃii şi declară
stare AIS;
generat de un multiplexor când recepŃionează o alarmă galbenă de la capătul opus – este
un semnal de 1 continuu – poate fi detectat de echipamentul de la capătul opus (dacă nu
aven LOS sau LOF) şi acesta declară stare AIS;
generat de un multiplexor către echipamentul terminal când recepŃionează o alarmă
galbenă;
semnalul AIS reprezintă cel puŃin 509 biŃi 1 într-un bloc de 512 sau mai puŃin de 3 zero
în 2 cadre (în cazul slot 16 mai puŃin de 3 zero în acest slot pe durata a două multicadre
consecutive);
ââ Fig. 20 Management alarme
şi formate AIS
Fig. 21 Sistem de transmisie PCM
• Evenimentele LOS şi LOF determină declararea unei alarme roşii (red alarm);
• În cazul pierderii sincronizării de multicadru se transmite o indicare de alarmă galbenă către
partea opusă utilizând bitul Z corespunzător; echipamentele care detectează pierderea
sincronizării de multicadru şi cele care detectează alarma galbenă generează un semnal AIS pe
slotul 16.
• Transmisia cadrelor E1
o transmisie duplex integral la 4 fire;
o codare de tip AMI (Alternate Mark Inversion) - codează biŃii de zero logic cu nivele de 0V,
iar biŃii de 1 logic sunt codaŃi alternativ cu impulsuri ±A – nu are componentă continuă (se
preîntâmpină saturarea miezului transformatoarelor de separaŃie), are bandă relativ îngustă,
decodare simplă, dar capacitate de sincronizare redusă
se înlocuieşte cu codarea HDB3 (High-Density-Bipolar-3 Zeros) , cod ce înlocuieşte
grupuri de 4 zerouri cu violări ale regulii de codare AMI – se încearcă de asemenea
menŃinerea constante a componentei continue
o Caracteristici interfaŃă E1
Ultimul impuls pe linie Număr de impulsuri de la ultima înlocuire
Impar Par
negativ 0 0 0 - + 0 0 +
pozitiv 0 0 0 + - 0 0 -
Tab. 3 Regula de codare HDB3
Tab. 4 Caracteristici principale interfaŃă E1
Fig. 22 Mască a impulsului codat şi caracteristici de jitter
Este specificată o mască a impulsului codat şi o caracteristică de frecvenŃă a jitterului
3.1.2 Cadrul PCM T1 (DS1) utilizat în SUA
• Cadrul multiplex T1 conŃine 24 de canale telefonice + 1 bit adiŃional, bitul F, care este utilizat
pentru operaŃii de sincronizare sau pentru implementarea unui canal special de date.
• Există două formate de multicadru şi anume aşa numitul supercadru (SF – Super Frame)
format din 12 cadre şi aşa numitul supercadru extins (ESF – Extended Super Frame) format
din 24 de cadre.
• Pentru multicadrului SF nu există un „slot” de timp separat pentru sincronizare şi nici pentru
semnalizări.
o Sincronizarea de cadru şi de multicadru se realizează cu ajutorul bitului suplimentar F, iar
pentru semnalizări asociate canalului se foloseşte ultimul bit al fiecărui canal din fiecare al
şaselea cadru -semnalizare de tip A – B; acestă tehnică se numeşte „furt de biŃi” – „bit
robbing”.
bit
adiŃional
Canal telefonic 1 Canal telefonic 2 .................................. Canal telefonic 23 Canal telefonic 24
0 1 2 23 24
5.2µs
125µs
1+24×8=193 biŃi
numerotare biŃi
12345678
Fig. 23 Structura cadrului multiplex PCM T1
o Pentru semnalizare CCS, „slotul” numărul 24 din cadrul T1 se utilizează pentru această
operaŃie.
• În cazul utilizării unui multicadru EFS format din 24 de cadre, bitului F se utilizează la
sincronizare de cadru şi de multicadru - secvenŃă specială de forma 0 0 1 0 1 1 în cadrele cu
număr de ordine multiplu de 4, implementează un canal de date de 4kbps, canalul M
(management, control, alarme), în cadrele cu număr impar, transmiterea unei secvenŃe de
control CRC-6 în cadrele pare care nu sunt multiplii de 4.
o Transmisia semnalizărilor se realizează în mod asemănător cu multicadrul SF, bitul al 8-lea
al fiecărui canal din fiecare al şaselea cadru folosindu-se pentru semnalizare - 4 biŃi pentru
semnalizarea CAS pentru un canal, biŃii A B C şi D.
• Transmisia cadrelor T1 este similară transmiterii cadrelor E1 – duplex integral la 4 fire cu
repetoare din aprox. 1.5 în 1.5km.
• Codarea utilizată este B8ZS (Bipolar with 8 Zero Substitution), cod de tip AMI care
înlocuieşte grupele de 8 biŃi de zero consecutivi cu o secvenŃă codată de forma: 0 0 0 0 V 1 0
V 1, adică 4 biŃi de zero, o violare a regulii de codare AMI, urmat de 1 0 codat normal şi apoi
de o altă violare a regulii de codare AMI şi la sfârşit există un 1 codat normal.
• Mecanismul CRC utilizat detectează toate pachetele de erori cu 6 sau mai puŃine erori şi
detectează 98.4% din pachetele de erori cu mai mult de 6 erori.
• Pe canalul de date M se pot transmite două tipuri de semnale:
o semnale orientate pe bit, mesaje neprogramate (unscheduled messages); încep cu un octet
1 urmat de un bit zero, urmează un identificator de comandă/mesaj pe 6 biŃi urmat de un
zero; identificatorul de pe 6 biŃi codează alarme şi diferite mesaje: trecere pe linie de
rezervă, rebuclare, etc. Alarma galbenă se codează: 1111111 0000000;
Mesajele cu prioritate crescută se transmit continuu cel puŃin o secundă, iar cele cu
prioritate redusă se repetă de zece ori.
o semnale orientate pe mesaje – constau din pachete de date formate din antet, adresă, câmp
de control, informaŃie şi câmp control erori (CRC); se transmit în fiecare secundă (nivel
erori, erori CRC, erori sincronizare, violări regulă de codare, şi sunt controlate de un
protocol de transmisie; pot fi întrerupte de semnalele orientate pe bit.
• În cazul cadrului SF alarma galbenă se transmit prin setarea bitului nr. 2 al fiecărui slot la 0.
NIVEL DE TRANSMISIE

1.4.1. Nivelul de transmisie. Unitati de masura

In tehnica comunicatiilor caracterizarea marimii semnalului printr-o valoare numerica exprimata in volti (pentru
tensiunea electrica) sau wati (pentru puterea electrica) este putin folosita, s-a dovedit utila exprimarea in dB
(sub diverse forme) pentru a elabora marimea semnalului in raport cu o valoare de referinta.

In studiul variatiei intensitatii semnalului telefonic sau a unui semnal de masura pe o cale de transmisie se
folosesc 'unitati de transmisie' cu raport logaritmic, altfel spus se urmareste actiunea fiecarui element
component al caii (atenuare, amplificare, etc.) asupra semnalului transmis.

Pentru aprecierea marimii semnalului in unitati de transmitere se foloseste notiunea de 'nivel'; folosind unitatile
de transmisie cu raport logaritmic si notiunea de nivel se pot evalua raporturile de tensiune, putere sau curenti
existente in cuadripolii de orice fel. In functie de logaritmul utilizat se deosebesc doua sisteme de unitati de
transmisie:
a). sistemul natural cu unitatea fundamentala de transmisie Neperul (Np);
b). sistemul zecimal cu unitatea fundamentala Belul (in practica se foloseste submultiplul decibelul).

;   (1.1)

Pentru obtinerea unei valori univoce a sistemului, 1 Np poate fi determinat ca o jumatate din logaritmul natural.

. (1.2)
    Un decibel reprezinta 20 logaritmi zecimali din raportul tensiunilor sau curentilor. In cazul valorilor absolute
acest raport este egal cu 100,05 .

(1.3)

(1.4)
    Pentru raportul puterilor:

(1.5)
    Relatia fundamentala dintre dB si Np este:
1Np = 8,686 dB; 1 dB = 0,115 Np. (1.6)
    S-a ales raportul logaritmic in determinarea caracteristicilor cuadripolilor deoarece:
a ) dupa legea psiho-fizica (Weber-Fehner), senzatia pe care urechea o primeste este proportionala cu
logaritmul intensitatii sonore;
b ) existand foarte multe elemente de circuit, calculul logaritmic este eficient si comod;
g ) pe o cale de transmisie omogena curentul si tensiunea se propaga, atenuarea producandu-se dupa o lege
exponentiala; in felul acesta logaritmul raportului dintre tensiunea sau curentul caii de transmitere si tensiunea
sau curentul la capatul caii de transmisie este proportional cu lungimea liniei. Unitatile de transmisie se folosesc
pentru masurarea atenuarilor, amplificarilor, proprietatilor electroacustice, a gradului de adaptare intre
impedante, a ecarturilor de distorsiune, etc.
    Nivelul indica prin unitatile de transmisie logaritmice starea electrica comparativa intr-un punct al unui circuit
de comunicatii. Dupa marimea de referinta aleasa nivelurile sunt: nivel absolut de putere, nivel absolut de
tensiune, nivel relativ de tensiune si nivel relativ de putere.

    1.4.2. Nivelul absolut si nivelul relativ

    Starea electrica a unui punct de circuit se exprima comparand logaritmic puterea sau tensiunea din acel punct
cu puterea sau tensiunea debitata pe o rezistenta de 600 ohmi de catre generatorul normal (etalon) care este
definit in continuare pentru circuitele telefonice.
    Generatorul normal are urmatoarele caracteristici electrice: tensiunea electromotoare E = 1,55 V si rezistenta
interna Ri = 600 W (fig.1.14).
Generatorul etalon.
Fig. 1.14. Generatorul etalon
Marimile electrice se calculeaza astfel:
- puterea debitata de generatorul normal pe o rezistenta de sarcina pur rezistiva Rs = 600 W este:

; (1.7)
- tensiunea U0 la bornele sarcinii:

;
- curentul care circula prin rezistenta la sarcina:

.
    Marimile P0, U0, I0 reprezinta valori de referinta pentru compararea puterii Px, a tensiunii Ux, si a curentului
Ix in punctul in care se ia in considerare si reprezinta nivelul zero (nivel de referinta conventional).

1.4.2.1. Nivele absolute

    Se definesc nivele absolute de putere, de tensiune si de curent.
    Nivelul absolut de putere, notat dBm, are ca marime de referinta valoarea de 1mW, avand in vedere ca
puterea medie a semnalului transmis de aparatul telefonic este de aproximativ 1mW.
    Relatia de calcul:

[dBm] (1.8)

np =   [dBm] .

F0 = 1020 Hz este frecventa de referinta.

Pe interfetele analogice ale centralelor digitale (la 2 fire) se utilizeaza impedante complexe, de aceea se
utilizeaza notiunea de putere aparenta.
In tabelul 1.1 sunt prezentate cateva valori caracteristice.
Tabelul 1.1

Px 1W 10 mW 5 mW 2 mW 1 mW 0,5 mW 0,2 mW 0,1 mW 1 µW 1 pW

n[dBm]

Pentru etalonarea nivelului de tensiune se foloseste ca marime de referinta valoarea 775 mV.
Relatia de definitie:
 [dBu]. (1.9)
Nivelul absolut de curent se foloseste in practica extrem de rar, deci poate fi ignorat.
    In mod particular daca valoarea marimii masurate in punctul x (punct oarecare de masura) coincide cu
valoarea marimii de referinta rezulta ca nivelul absolut este zero.
    Pentru calculele efectuate in retelele de comunicatii de arii mari se folosesc nivelurile absolute de putere,
explicatia fiind ca raportul de transmisie este realizat pe principiul transferului mare de putere.

1.4.2.2. Nivele relative

    Se definesc nivele relative de putere, de tensiune sau de curent.
    Daca se face raportul de tensiune sau a unei puteri dintr-un punct, la o anumita valoare din alt punct, nivelul
obtinut se va numi nivel relativ. Este o notiune nespecifica unei cai de tensiune.
    Originea caii de transmisie este in conformitate cu definitia nivelului relativ, punct de nivel zero. Aceasta
origine poate fi considerata in functie de scopurile propuse. Se poate deci aprecia ca nivelul absolut de putere
este un caz particular al nivelului relativ, atunci cand generatorul etalon (normal) se ia ca referinta.
    Deci, prin definitie, nivelul relativ de putere (dB) intr-un punct dat este exprimat prin raportul in dB, calculat la
frecventa de referinta Fr= 1020 Hz (conform Recomandarii O.6):

[dBr] , (1.10)
unde Px este puterea aparenta a semnalului in punctul considerat , iar P0 este puterea aparenta a semnalului
intr-un punct de referinta, numit punct de referinta al transmisiei. Punctul este denumit TRP (Transmission
Reference Point). Se utilizeaza pentru echipamente, sisteme de comutatie, etc. termenul de 'Punct de referinta
al nivelului' LRP (Level Reference Point).
    Punctul de referinta al comunicatiei poate fi luat la intamplare sau poate exista fizic.
    Nivelul relativ se calculeaza la frecventa de referinta de 1020 Hz si reprezinta castigul sau atenuarea intre
punctul considerat si punctul de referinta a transmisiei. Semnalul de masura aplicat in punctul de referinta al
transmisiei (0 dBr) are o valoare de –10 dBm astfel incat sa nu fie afectate subsistemele de comunicatii. Regula
de masurare este ca intr-un punct cu nivel relativ oarecare x, nivelul admis al semnalului la masurare va fi cu 10
dB sub valoarea nivelului relativ.
    In calculele cu niveluri relative se folosesc date si tabele practice din care rezulta:
- o dublare a tensiunii corespunde la +6,02 dB;
- o dublare a puterii corespunde valorii de 3,01 dB.
    Nivelul relativ este un concept util. Prin acest parametru pot fi caracterizate mai multe proprietati:
– castigul si atenuarea intre interfete;
– capacitatea pe care o are un echipament de a trata semnalele aplicate la o interfata;
– nivelul probabil de putere al semnalului vocal la o interfata.
Tabelul 1.2. Corespondenta intre raportul de tensiune, putere si nivele.

DB

1.4.3. Parametri si unitati de masura ai nivelelor de transmisie

    1.4.3.1. Atenuarea si castigul.
    Se considera cuadripolul din fig.1.15.
    Fig.1.15. Exemplificarea atenuarii de tensiune intr-un cuadripol.
    Castigul respectiv atenuarea se exprima prin logaritmul raportului marimilor electrice, tensiune si putere reala
sau aparenta.

[dB] , (1.11)

unde P1 – puterea de intrare,

P2 – puterea la iesire exprimata in mW sau mVA.
Daca A este pozitiv, exista o atenuarea de putere (P2 < P1).
Daca A este negativ, exista un castig de putere (P2 > P1).

[dB] (1.12)

Daca A > 0 exista o atenuare de tensiune, daca A < 0 exista un castig. In locul tensiunilor pot interveni si alte
marimi (curenti, presiune acustica, etc.).
Expresiile (1.11) si (1.12) sunt egale numeric daca impedantele la cele doua porturi (1-1’, 2-2’) sunt egale in
modul.

    1.4.3.2. Atenuarea de adaptare (Aad).

Atenuarea de adaptare reflecta gradul de dezadaptare dintre doua impedante Z1 si Z2 si este exprimata in dB.
Relatia de calcul:

. (1.13)

    Ea reprezinta atenuarea exprimata ca raportul dintre semnalul incident si cel reflectat, intr-un punct de
dezechilibru de impedanta.

    1.4.3.3. Atenuarea la putere aparenta.

Atenuarea de putere aparenta se refera la cuadripolul din figura 1.16 in care impedanta Zg a generatorului si
impedanta Z2 de sarcina sunt marimi complexe.

Fig.1.16. Calculul atenuarii de putere aparenta.

Puterea aparenta de intrare P1 se defineste ca putere aparenta, debitata pe o sarcina egala cu impedanta Zg a
generatorului:

,
iar puterea P2 este puterea aparenta de iesire pe sarcina Z2 :
 .
Logaritmand raportul celor doua puteri aparente se obtine atenuarea de putere aparenta:

[dB]. (1.14)
Formula (1.14) este aplicabila in cazul circuitelor pasive, deci a cuadripolilor pasivi reciproci.
Evident ca in situatia cand impedantele sunt rezistente, puterea aparenta este inlocuita cu puterea reala (in
mW).
Pentru a prezenta conceptul de putere aparenta CCITT a propus doua forme specifice de exprimare a atenuarii.
O prima forma se refera la atenuarea de putere aparenta exprimata la frecventa de referinta F0=1020 Hz.
Aceasta constituie atenuarea nominala A0 si este data prin particularizarea expresiei generale (1.14) la
frecventa F0 :

[dB]. (1.15)

A doua forma exprima atenuarea in functie de frecventa, avand expresia:

[dB] . (1.16)

Deoarece raportul   este independent de frecventa, variatia cu frecventa a atenuarii depinde exclusiv
de raportul de tensiune E/V si nu de puteri.

    1.4.4. Nivelul absolut de putere in dBm pentru semnale cu frecventa unica

Reprezinta nivelul de putere aparenta al unui semnal sinusoidal, raportat la puterea aparenta de 1mVA,
exprimat in dBm, prin logaritmare, dupa expresia:

. [dBm] (1.17)

    1.4.5. Nivelul absolut al semnalelor complexe

[dBm], (1.18)

unde   [mW]

iar   reprezinta densitatea spectrala de putere,

R – rezistenta de sarcina; F1, F2 limitele benzii de frecventa a semnalului (Hz).
Nivelul se calculeaza diferit daca intervin impedante complexe:

[dBm], unde:

[mVA]. (1.19)

    1.4.6. Nivelul de putere psofometric

    Caracteristicile fiziologice ale urechii fac ca perceptia sunetelor sa depinda de frecventa, potrivit unei functii de
ponderare W(t). Astfel efectul componentelor de zgomot de frecvente joase (50 Hz) sau inalte (3000 Hz) este
mai putin sesizat decat acela datorat componentelor cuprinse in banda 800-2000 Hz.
    Caracteristica de ponderare numita si caracteristica psofometrica este specificata in Recomandarea O.41.
    Daca se tine seama de caracteristica de ponderare calculul nivelului se realizeaza dupa formula :

Np = 10 log   [ dBmp ] (1.20)

unde:

Pp =  ×10w(f)/10 df [dmVA] respectiv

[dBmp] .

1.4.7. Nivelul relativ de putere

Nivelul relativ la frecventa de referinta F0 = 1020 Hz (conform Recomandarii O.6) se calculeaza dupa formula :

Nr = 10lg  , [dBr]: (1.21)

unde P reprezinta puterea aparenta a semnalului in punctul considerat iar P0 este puterea aparenta a
semnalului intr-un punct de referinta al transmisiei (TRP - Transmission Referance Point).
    Nivelul relativ este numeric egal cu atenuarea sau castigul intre punctul considerat si punctul de referinta a
transmisiei la frecventa de referinta la 1020 Hz. In punctul de referinta nivelul relativ este 0 dBr. Cu ajutorul
acestui nivel se pot caracteriza :
- castigul sau atenuarea intre interfete ;
- capacitatea pe care o are un echipament de a trata semnalele aplicate la o interfata ;
- nivelul probabil de putere al semnalului vocal la o interfata.

    1.4.8. Nivelul exprimat in dBm0

    Acesta reprezinta nivelul absolut de putere masurat la frecventa de referinta (1020 Hz), in punctul de referinta
al transmisiei (0 dBr). Intr-un punct oarecare de nivel relativ x dBr, un nivel L dBm0 conduce la o valoare
absoluta :
Na = N + x [dBm]
Fig. 1.17.Exemple de valori de nivele relative (dBr) si absolute (dBm) pentru un semnal de masura de 10 dBm0
trimis pe un
canal mixt analog /digital.
Nivelul exprimat in dBm0 intr-un punct oarecare de masura reprezinta nivelul semnalului raportat la valoarea
nivelului relativ (dBr).
Nivelul exprimat in dBm0 are in acelasi timp un caracter absolut dar si relativ :
- este nivel absolut in punctul de referinta (nivel relativ 0 dBr) ;
- este relativ fata de orice punct de nivel diferit de 0 dBr.

    1.4.9. Nivelul de tensiune

Prin definitie nivelul de tensiune exprimat in dBu este dat de relatia (9):

[dBu]
unde: Ux este valoarea eficace a tensiunii masurate;
- 775 mv este tensiunea care produce o putere de 1 mW pe o rezistenta de 600 ohmi.
Nivelul de tensiune dat de formula (1.9) este diferit de nivelul de putere dat de formula (1.17).
    Daca se masoara cu ajutorul unui decibelmetru nivelul de tensiune la bornele unei rezistente de 600 ohmi
rezulta Np = Nu, nivelul de tensiune coincide cu nivelul de putere.

    1.4.10. Unitati de masura a nivelelor de putere ale zgomotului

1.4.10.1. dBrn
Se refera la unitatea de masura a nivelului absolut, astfel definita incat :
0dBrn = -90dBm. (1.22)
    Un nivel 0 dBrn reprezinta o putere extrem de mica (de 1 pW), aleasa ca referinta in locul valorii de 1 mW.
Conform relatiei (1.22), intre nivelele exprimate in dBm si dBrn exista urmatoarea legatura :
NdBrn = NdBm + 90 dB .

    1.4.10.2. dBrnC

    Se refera la unitatea de masura a zgomotului cu filtru de ponderare. Intre nivelele exprimate in dBmp si dBrn
C exista relatia
NdBrnC = NdBmp + 90 dB. (1.23)

    1.4.10.3. dBn0

Se refera la nivelul absolut masurat intr-un punct la nivel relativ 0 dBr. Exprimarea ITU corespondenta este
dBm0.

    1.4.10.4. dBrnC0

Se refera la nivelul absolut masurat cu filtru de pondere (psofometric) intr-un punct de nivel relativ 0 dBr.
Exprimarea corespondenta este dBm0p.

    1.4.11. Diagrama de nivel

    Diagrama de nivel este o reprezentare grafica a modificarilor nivelului unei cai de transmisie telefonica.
Nivelul reprezentat este un nivel relativ si deci se apreciaza ca diagrama de nivel este o reprezentare grafica a
variatiei nivelului relativ respectiv a nivelului de masura.
    Trebuie subliniat ca in general se reprezinta nivele de putere, dar tinand seama de faptul ca o cale de
transmisie este formata din mai multi cuadripoli activi si/sau pasivi conectati in cascada se apreciaza ca nivelele
relative se masoara in punctele de conexiune dintre aceste cuadripoli.
    Presupunand o cale de transmisie pe care cuadripolii pasivi sunt terminati prin impedantele lor imagine notate
ai, iar cuadripolii activi terminati pe impedantele de lucru au castigul Sk, nivelul relativ masurat pe canalul (calea)
transmisie ce cuprinde n amplificatoare si m atenuatoare capata valoarea:

. [dBr]

    Se exemplifica proiectarea unei diagrame de nivel pe o cale de transmisie telefonica de frecventa vocala (fig.
1.18).

Fig.1.18. Diagrama de nivel relativ pe un circuit de frecventa vocala.

Se presupune nivelul de initiere 0 dB, Qi reprezinta atenuarile cuadripolilor pasivi, iar Si reprezinta castigurile in
dBr ale amplificatoarelor.