PROIECT

CUPRINS
1.ARGUMENT
2.TERMINALE ALE REȚELEI DE TELECOMUNICAȚII
3.BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT
 Unele din însuşirile fundamentale ale fiinţei umane sunt cunoaşterea şi
comunicarea. Fără a ţine seama de aceste caracteristici nu poate fi înţeleasă apariţia
lui Homo Sapiens şi nici a lui Homo Faber. Omul a devenit “înţelept” şi “făuritor”
de comodităţi în intenţia de a evolua spre o viaţă mai bună, acoperitoare a
trebuinţelor sale. Comunicarea este omniprezentă, întrucât toate procesele sociale
implică şi un proces de comunicare, un schimb de informaţii.

Societatea contemporană este o societate informaţională. Noua economie se

bazează pe servicii. Astfel, lumea serviciilor trebuie să se transforme într-un ritm
rapid în dinamice corporaţii ale erei informaţiilor. Pentru aceasta este necesară
dezvoltarea, în primul rând, a serviciilor de telecomunicaţii. Telecomunicaţiile sunt
un domeniu foarte complex şi joacă un rol extrem de important în dezvoltarea şi
buna desfăşurare a tuturor celorlalte sectoare economice, dar şi a societăţii umane
în general.

Termenul de telecomunicaţii desemnează comunicaţiile efectuate la distanţă în

scopul transmiterii informaţiilor, reprezintă suportul logistic al tehnicilor de
transmitere a imaginilor, sunetelor, informaţiilor. Utilizând cabluri, sateliţi şi relee,
telecomunicaţiile formează infrastructura de bază a economiei moderne.

Telecomunicaţiile implică utilizarea aparaturilor electronice. Printre primii

inventatori din domeniul telecomunicaţiilor moderne trebuie amintiţi Alexander
Graham Bell, Guglielmo Marconi şi John Logie Baird. În societatea modernă,
serviciile de telecomunicaţii deţin un rol extrem de important în viaţa de zi cu zi, în
economia şi în dezvoltarea unei ţări/regiuni. Astfel radioul, telegrafia,
telefonia(fixă sau mobilă), televiziunea, comunicaţiile digitale sau reţelele de
calculatoare se pot subscrie acestui domeniu, de altfel foarte vast.

Consider ca acest sector este unul extrem de important si de aceea am ales sa

vorbesc despre el.

TERMINALE ALE REȚELEI DE TELECOMUNICAȚII

1.Rețeaua informatică

-Este un ansamblu de computere interconectate prin intermediul căilor de

comunicații,pentru a asigura folosirea în comun de către toti utilizatorii rețelei a
tuturor programelor informatice,datelor și echipamentelor ce aparțin ansamblului.
-căile:cablurile,firele torsadate,fibrele optice și undele radio
-terminalele-computerele care sunt compuse din:
 -hardware:componentele fizice ale unui calculator
 software:care cuprinde programele de calculator
-nodurile ;se numesc servere

2.Rețeaua de telefonie fixă

-Este cea mai veche rețea de telecomunicații la nivel mondial
-căile-cablul torsat utilizat între terminale și noduri
        -cablul torsat și cel cu fibra optica,folosit între noduri
        -undele radio(folosite,de exemplu,în cazul telefonului faxul,teletexul)
-terminale-telefonul,faxul,teletexul,telefonul fără cordon 
-nodurile;se numesc centrale telefonice.

3.Rețeaua de telefonie mobilă

- Are denumirea oficială PLMN(Public Land Mobile Network-Rețeaua publică de
telefonie mobilă terestră) și este constituit din mii de rețele de diferite tipuri.
-căile:sunt,în principal,undele radio de diferite frecvențe
-terminalele-sunt telefoanele mobile(celularele)
-nodurile-antena de emisie-recepție
            -stațiile de control
            -centrul de comunicații

4.Rețele de sateliți
-Un satelit artificial al Pământului este un echipament tehnic construit și apoi
lansat în spatiu de către oameni.Satelitul se mișca în jurul Pământului numai sub
acțiunea forței de atracție a planetei,fără ajutorul vreunei instalații proprii de
deplasare(motor).De la lansarea satelițiilor,oamenii au beneficiat de un volum tot
mai mare de informații.Cu ajutorul lor se transmit convorbiri telefonice și imagini
TV,mesaje prin internet și informații despre starea vremii:acestea sunt doar câteva
dintre beneficiile oamenilor datorate existenței sateliților.
Rețelele de sateliți sunt formate din terminale (sateliți) și căi de comunicații
(undele radio).
Sateliții pot fi:
-sateliți de comunicații,
-sateliți de navigație,
-sateliți de salvare.

5.Rețele de radio și televiziune

Acestea sunt utilizate pentru difuzarea programelor radio și constituie unul dintre
mijloacele importante de comunicare în masa (mass media),alături de rețelele de
televiziune.O rețea radio este formată din căi de comunicații,noduri și terminale.
-căile:undele radio de diferite frecvențe și amplitudini(AM si FM).
-terminalele:televiziunea
-nodurile-stațiile radio.
O rețea de televiziune este compusă din căi de comunicații,noduri și terminale.
-căile:undele radio de înaltă frecvență și cablurile coaxiale,
-nodurile-stațiile de televiziune ,
-terminalul este constituit dintr-o antenă de recepție și un televizor-
antenă,televizoare.

6.Sitemul poștal
-Este un sistem de comunicații prin care se transportă și se distribuie documente
scrise și diferite obiecte pe teritoriul unei tări.Serviciile poștale(tradiționale si
suplimentare) sunt oferite pentru expedierea/primirea scrisorilor, a coletelor etc.,cu
confirmare de primire si cu plata in ramburs.
-documente,
-colete,
-ramburs,
-confirmarea postală de primire,
Sistemul poștal mondial utilizează pentru funcționarea lui cât mai eficientă,atât
rețelele de comunicații (în special cele de telefonie fixă),cât și toate tipurile de
rețele de transport.
 Computerul este un echipament electronic care poate stoca, transmite si procesa
date digitale. Informaţia prelucrată de computer este digitală şi este o înşiruire de
cifre binare (0 si 1). Cea mai mică secvenţă de informaţie (informaţia elementară)
este BIT-ul care poate fi 0 ori 1. Opt biţi formează un octet numit Byte.

Din punct de vedere al realizării comunicaţiilor informatice, elementul hardware

cel mai important al calculatorului personal era modemul. Acesta are rolul de a
transfera semnalele digitale (informaţie binară) in semnale analogice (electrice) si
invers. Transformarea semnalului digital in cel analogic se numeşte modulare, iar
operaţia inversa se numeşte demodulare. De aici provine si denumirea de modem
(modulare-demodulare).

Nodurile reţelei informatice se numesc servere. Serverul este un computer

specializat in coordonarea si controlul comunicaţiilor şi servicilor ce au loc intre
terminalele reţelei; el mai are rolul de a asigura accesul la Internet.

Internetul este sistemul mondial de reţele de computere interconectate între ele, ce

utilizează protocoale de comunicaţii pentru transferul de date digitale.

Fig.1

Fiecărui computer (server) îi este atribuită o adresă unică, numerică, denumită

adresă IP ( Internet Protocol). Această adresă este un număr binar construit din 32
 de biţi care identifica acel computer in Internet ca fiind singurul purtător al acestei
adrese. Prin aceste IP-uri, routerele transmit informaţiile prin Internet.

Aparate telefonice
1.Funcţiile aparatelor telefonice
Aparatele telefonice sunt terminale ale reţelei telefonice, care realizează
urmatoarele funcţii:
a) asigurarea comunicaţiei telefonice prin conversia semnalului vocal în
semnal electric la emisie şi conversia semnalului electric în semnal vocal la
recepţie;
b) asigurarea semnalizărilor cu centrala telefonică prin:
- transmisia spre centrala telefonică a:
- semnalizărilor de apel sau sfârşit de convorbire;
- semnalizării de numerotare (transmiterea numărului apelat);
- recepţia de la centrala telefonică a :
- tonalităţilor privind stadiul de tratare al apelului (ton de invitaţie
la selecţie, ton de ocupat, ton de număr inexistent, ton de
avertizare);
- apelului spre abonatul apelat;
- informaţiei de teletaxare (opţional).

2.Elemente componente ale aparatelor telefonice

Aparatul telefonic este format din:
a)circuit de transmisie/recepţie a semnalelor de convorbire;
b)circuit de transmisie a numărului apelat;
c)circuit de sonerie pentru recepţia semnalului de apel de la centrala telefonică;
d)dispozitiv de comutare a liniei la circuitul de sonerie sau la circuitul de
transmisie a semnalului de convorbire şi numerotare.
 a) Circuitul de transmisie/recepţie a semnalelor de convorbire
Circuitul de transmisie/recepţie a semnalelor de convorbire realizează
următoarelor funcţii:
 transmisia semnalelor electrice de convorbire generate de microfon, care
asigură conversia semnalelor vocale în semnale electrice;
 recepţia semnalelor de convorbire şi conversia lor în semnale vocale cu
ajutorul receptorului telefonic;
 alimentarea în curent continuu a microfonului;
 separarea galvanică între circuitul microfonului şi cel al receptorului;
 eliminarea efectului local;

 limitarea semnalului electric la bornele receptorului, în vederea asigurării

protecţiei urechii umane în cazul apariţiei unor perturbaţii în linia telefonică.
Circuitul de transmisie/recepţie din aparatul telefonic conţine:
 traductoare electroacustice (microfon telefonic, receptor telefonic);
 sistem diferenţial;
 varistor pentru limitarea semnalului electric la bornele receptorului
telefonic (în aparatele telefonice clasice);
 circuit integrat de transmisie pentru controlul amplificării semnalelor la
emisie şi recepţie, folosit în aparatele telefonice electronice.

b) Dispozitive pentru transmiterea numărului apelat spre centrala telefonică

Aparatul telefonic poate transmite informaţia de numerotare (numărul apelat)
spre centrala telefonică în următoarele moduri :
 serii de impulsuri lipsă de curent egale în număr cu cifra care trebuie
transmisă;
 semnale multifrecvenţă (DMTF = Dual Tone MultiFrequency), care se
realizează prin transmiterea simultană în linie a două semnale de frecvenţe
standardizate pentru fiecare cifră de transmis.
c) Soneria de curent alternativ
Soneria permite recepţia semnalului de apel transmis de centrala telefonică spre
abonatul apelat, semnal cu frecvenţa în domeniul 25-60 Hz, tensiune eficace 75V.
Aparatele telefonice clasice utilizează sonerii electromagnetice,care conţin un
circuit magnetic format din magnet permanent,piese polare şi bobină. La recepţia
semnalului de apel, circuitul magnetic comandă deplasarea unei tije cu ciocănele,
care lovesc succesiv doi clopoţei la fiecare inversare a polarităţii semnalului de
apel.
Aparatele telefonice electronice folosesc sonerii electronice multitonale.
Soneriile electronice realizate pot fi bitonale sau multitonaleprogramabile
(muzicale).
Alimentarea acestor circuite se realizează prin linia telefonică, folosindu-se în
acest scop semnalul de apel care este redresat şi filtrat în prealabil.
Scheme de aparate telefonice
a) Aparat telefonic BL(cu alimentare de la bateria locală) se conectează la
centrale manuale de tip BL şi dispune de o baterie locală necesară alimentării în
curent continuu al microfonului cu cărbune.
Dispozitivul de apel DA şi dispozitivul de convorbire DC pot fi conectate la
linia telefonică prin intermediul dispozitivului de comutaţie (conectate furcii de
apel CF)
Transmiterea apelului sau a sfârşitului de convorbire spre centrală se
realizează cu ajutorul inductorului IND, care generează un semnal alternativ de
aproximativ 17 Hz , 75 V. Acest semnal de apel poate parcurge şi circuitul
soneriei aparatului telefonic, astfel că abonatul poate avea control asupra
transmiterii apelului la centrală. Inductorul are 2 contacte prin care se comandă
şuntarea bobinei inductorului în repaus (prin contactul de repaus) şi conecarea
directă a inductorului în linie (prin contactul de lucru).
 Apelul este recepţionat de soneria polarizată Sn, care este conectată la
circuitul liniei prin contactul de repaus al furcii CF1. Circuitul se inchide prin
contactul de şuntare al inductorului IND.
Cu microreceptorul ridicat, contactele furcii comută şi comandă închiderea
circuitului de alimentare al microfonului şi conectarea dispozitivului de
convorbire la linia telefonică în vederea transmiterii şi recepţiei semnalelor de
convorbire. Dispozitivul de convorbire este alcătuit din: microfon, receptor,
transformator diferenţial şi rezistenţa de echilibrare în configuraţii care asigură
eliminarea efectului local.

Fig.2. Aparate telefonice BL

b) Aparatul telefonic BC cu disc de apel

Aparatul telefonic BC (baterie centrală) estee alimentat prin linie de la centrala
telefonică.
Apelul de la centrală este recepţionat de sonerie, conectată în linie prin
contactul de furcă CF1. Condensatorul C, conectat în serie cu soneria, are rolul
de a asigura întreruperea buclei de curent continuu spre centrală în starea de
repaus a aparatului telefonic.
Cu microreceptorul ridicat, contactele furcii comută, astfel că se realizează:
 - alimentarea în curent continuu a microfonului cu cărbune;
- conectarea dispozitivului de convorbire la linia telefonică;
- decontectarea dispozitivului de apel de la linia telefonică.

Fig.3. Aparat telefonic BC cu disc de apel

Dispozitivul de convorbire este cu efect antilocal obţinut prin utilizarea

transformatorului diferenţial şi a rezistenţei de echilibrare. Varistorul V are
rolul de a limita tensiunea pe receptor, asigurând o protecţie la supracurenţi şi
supratensiunu accidentale în linie.
Apelul spre centrală se realizează prin simpla ridicare a microreceptorului,
care conduce la închiderea buclei de curent continuu spre centrală.
Transmiterea cifrelor la centrala automată se realizează cu ajutorul discului
prevăzut cu contactele de impulsuri CI şi de şuntare CS. Circuitul R1C asigură
protecţia la scântei a contactului de impulsuri CI.
c) Aparate telefonice electronice
Aparatele telefonice electronice au realizat înlocuirea principalelor componente
electro-mecanice cu circuite integrate specializate.
Discul de apel a fost înlocuit cu claviatură şi circuit integrat de numerotare, care
poate fi de tip DP (dial pulse – de impulsuri de curent continuu) sau DTMF.
Circuitul de convorbire cu transformator diferenţial şi microfon cu cărbune a fost
înlocuit cu sistemul diferenţial de tip RC şi utilizează circuit integrat specializat de
transimisie, care permite adaptarea la diferite tipuri de microfoane şi receptoare.
Soneria electromecanică a fost înlocuită cu o sonerie electronică.
Punţile redresoare PR au rolul de a asigura alimentarea corectă a circuitelor
integrate, indiferent de polaritatea semnalului în linie. Acestea sunt de regulă
realizate cu două diode redresoare şi două diode Zener, pentru a asigura o limitare
a tensiunii perturbatoare în linie. Se realizează în acest fel protecţia circuitelor
integrate din aparat.

Aparat telefonic electronic cu

claviatură cu numerotare prin
impulsuri lipsă curent (DP = Dial
Pulse)

PR = punte redresoare
D = difuzor

Aparat telefonic electronic cu

claviatură cu numerotare DTMF

Aparat telefonic electronic cu CI combinat de transmisie şi de numerotare

DTMF
Fig.4. Aparate telefonice electronice.

În funcţie de tipul numerotării recunoscute de centrală, aparatele telefonice

pot fi echipate cu circuit de numerotare prin impulsuri lispă de curent sau cu
circuit de numerotare DTMF.
 Aparatul telefonic poate folosi circuit integrat specializat de numerotare şi
transmisie.
d) Aparat telefonic „speaker-phone”
„Speaker-phone” este un aparat telefonic care are o unitate de bază formată din
amplificatoare de emisie şi recepţie pentru realizarea comunicării fără a utiliza
microreceptorul clasic, aparat recomandat pentru teleconferinţe şi pentru abonaţii
care doresc să comunice fără a ţine microreceptorul în mână. Există în acest scop
în unitatea de bază un microfon conectat la amplificatorul de emisie, şi un
amplificator la recepţie care este conectat la un difuzor.

Fig.5. Principiul de realizare a aparatului telefonic „speaker-phone”.

Semnalele de emisie şi recepţie controlează deschiderea unui din

contactele V1S sau V2S, pprin diodele PD1, PD2, amplificatorul diferenţial şi
inversor, pentru a conecta la linie microfonul sau receptorul în funcţie de
cerinţele impuse de amptitudinea semnalului.
e) Telefonul electronic fără cordon (cordless phone)
Postul telefonic pentru aparatul telefonic fără cordon dispune de o unitate
de bază fixă conectată la linia telefonică prin firele „a” şi „b”, care poate
comunica prin semnalele radio cu unitate mobilă de aparat telefonic.
O variantă de realizare a comunicaţiei între aparatul telefonic mobil şi
unitatea de bază este prezentată în figurile 5 şi 6 . Comunicaţia utilizează
frecvenţele de purtătoare de 46 MHz în sensul unitate de bază – aparat telefonic
fără cordon şi 49 MHz în sens invers, de la aparatul telefonic la unitatea de
bază.
Unitatea de bază asigură semnalizările cu centrala telefonică prin controlul
buclei de curent continuu (buclă închisă pentru apel, buclă deschisă pentru
sfârşit de comunicaţie, impulsuri lipsă de curent pentru impulsuri de
numerotare) prin comanda corespunzătoare a contactului K.
Semnalul de apel este detectat de unitatea de bază, redresat pentru a
controla generarea unui semnal de apel de 825 Hz, care este transmis spre
telefonul mobil prin intermediul modulatorului care modulează purtatoarea de
46 MHz.
În mod similar vor fi transmise şi semnalele de tonalităţi sau comunicaţie
recepţionate din linie pe durata apelului sau comunicaţiei.
Telefonul mobil este prevăzut la recepţie cu un demodulator, la ieşirea
căruia se obţine semnalul vocal, care este amplificat şi tramsmis către difuzor.
Telefonul mobil, prevăzut cu circuit de numerotare de curent continuu
(DP) de tipul PCD 332x, transmite spre unitatea de bază, prin modulator,
semnal de 49 MHz atuncicând circuitul de transmisie sau de numerotare
comandă inchiderea buclei.
 Semnalul de comunicaţie generat de microfon modulează purtătoarea de
emisie de 49 MHz, astfel că spre unitatea de bază se transmite semnalul de
radiofrecvenţă modulat de semnalul vocal, filtrat şi amplificat în telefonul
portabil.
Unitatea de bază dispune de un demodulator (TDA7000) care extrage
semnalul vocal şi-l transmite spre circuitul de transmisie (TEA1061). De
asemenea este detectat semnalul se control al buclei de curent continuu (semnal
de 49 MHz), care controlează prin releu, contactul K destinat închiderii sau
deschiderii buclei de curent continuu.
Instalarea şi întreţinerea aparatelor telefonice
a) Instalarea.
Instalarea unui aparat telefonic este o operaţie cât se poate de simplă.
În cazul telefoanelor BC instalarea implică numai racordarea aparatului la linia
care vine de la centrală. Telefoanele BL necesită în plus montarea bateriei locale.
Liniile care fac legătura cu centrala pot fi aeriene sau în cablu urban.
Continuarea liniei, dela introducerea în clădire până la aparat, se face cu două
conductoare din sârmă izolată, impletite impreună, numite bridă. Brida se face fie
din cupru izolat în cauciuc îmbrăcat în ţesătură, fie din oţel zincat, izolat în
acelaşi fel.
Legătura dintre bridă si cordonul aparatului, care are două fire la telefoanele BC
de masă şi patru fire la telefoanele BL (două fiind pentru alimentarea
microfonului), se face prin intermediul unei piese numită rozetă. Aceasta este o
placă din material izolant pe care sunt fixate cleme cu şuruburi. La aceste cleme
se leagă pe de o parte conductoarele de bridă, iar pe de alta firele cordonului
aparatului. Tot la rozetă se leagă şi conductoarele bateriei de alimentare a
microfonului când telefonul este un aparat de masă.
La telefoanele BL mai vechi, cu cutie de lemn şi cu microfon şi receptor
separate, aparatul nu mai are cordon ca mai sus, ci are borne de ieşire cu şuruburi.
La aceste aparate linia se aduce de obicei pe sus, pe perete şi nu este nevoie de
rozetă, în timp ce la telefoanele de masă se aduce jos, pe ramele de lemn de la
 intersecţia pereţilor cu duşumelile şi este nevoie de rozetă. Corpul rozetei se
fixează de obicei lângă masa aparatului, pe duşumea, cu şuruburi pentru lemn.
b) Deranjamente
Deranjamentele care se pot ivi la aparatele telefonice sunt de mai multe feluri:
apel slab sau lipsă apel; audiţii slabe sau întrerupte; audiţii lipsite de claritate.
Aceste deranjamente pot avea multe cauze.

c) Întreţinerea
Întreţinerea aparatelor telefonice constă în revizii de întreţinere şi reparaţii. În
cadrul reviziilor de întreţinere se face verificarea, curăţirea şi reglarea pieselor
componente, repararea cordoanelor defecte şi revizuirea funcţionării bateriei
locale.

Interfeţe utilizator-reţea ISDN (reţea digitală cu integrarea serviciilor –

Integrated Services Digital Network)
Caracteristica principală a ISDN este asigurarea unui suport pentru o gamă
largă de servicii, vocale şi nevocale, asigurând conectare digitală între terminale
digitale.
Pentru integrarea seviciilor a fost prevăzut un set limitat de interfeţe utilizator-
reţea ISDN.
ISDN trebuie să dispună de interfeţe pentru acces la:
- terminal simplu ISDN;
- terminal multiplu ISDN;
- reţele private, care pot fi PABX sau reţele locale;
- centre de procesare informaţii sau de memorare;
- reţele dedicate;
- alte reţele (inclusiv ISDN).

Interfaţa utilizator-reţea trebuie să asigure:

 - acces la diferite tipuri de terminale;
- portabilitatea terminalelor.

Interfeţele utilizator-reţea sunt specificate printr-un set de caracteristici care

includ:
1) caracteristici fizice şi electromagnetice;
2) structuri de canale şi capacitate de acces;
3) protocoale utilizator-reţea;
4) caracteristici de exploatare şi întreţinere;
5) caracteristici de performanţă;
6) caracteristicile serviciului.

Configuraţii de referinţă
Configuraţiile de referinţă pentru intefeţele utilizator-reţea ISDN definesc
punctele de referinţă şi blocurile funcţionale care pot apărea între punctele de referinţă.

Fig.6. Configutaţii de referinţă pentru interfeţe utilizator-reţea ISDN

Configuraţia de referinţă din fig.6.a corespunde unui echipament terminal

ISDN care are acces direct la punctul de referinţă S.
 În figura.6.b este prezentată configuraţia de acces la punctul de referinţă S a
unui terminal non-ISDN (TE2). Configuraţia include un adaptor de terminal (TA) care
face adaptarea între punctele de referinţă R şi S.

NT1 = terminal de reţea 1

NT1 asigură interconectarea punctului de referinţă T la linia de transmisie fizică
sau electromagnetică a reţelei.
Funcţiile NT1 sunt:
- adaptarea pentru transmiterea semnalului în linie;
- întreţinerea liniei şi controlul performanţelor;
- contorizarea;
- transferul de putere;
- multiplexarea la nivel 1;
- asigurarea unei interfeţe de terminal care să rezolve conflictele în cazul
terminalelor multipunct.

NT2 = terminal de reţea 2

NT2 poate fi: PABX, reţea locală (LAN), controler de terminal, multiplexor cu
diviziune în timp.

Funcţiile care pot fi realizate de NT2 sunt:

- dirijare protocol de comunicaţie;
- multiplexare;
- comutare;
- concentrare;
- întreţinere;
- terminal de interfaţă.

TE = echipament terminal
 TE reprezintă dispozitivul terminal de abonat care poate fi: telefon digital,
echipament terminal de date, terminal multifuncţional etc.
Dacă echipamentul terminal are caracteristicile corespunzătoare punctului de
referinţă S, atunci echipamentul terminal este de tip ISDN şi este notat cu TE1.
Dacă TE are alte caracteristici de interfaţă, este considerat non-ISDN (TE2) şi
necesită conectare prin adaptor de terminal (TA) la interfaţa standardizată de tip S.
Funcţiile realizate de orice TE sunt:
- dirijare protocol;
- întreţinere;
- interfaţare;
- conexiuni la alte echipamente.
Punctele de referinţă S, T, U şi R sunt puncte de referinţă pentru care sunt
definite structura şi perioada cadrelor de semnale.

Fig.7 Structuri fizice corespunzătoare configuraţiilor de referinţă

Terminale ISDN (reţea digitală cu integrarea serviciilor – Integrated

Services Digital Network)
Terminale telefonice ISDN
Serviciile de bază oferite de un terminal telefonic ISDN sunt:
- stabilirea unei comunicaţii bidirecţionale printr-un canal de tip B.
Semnalizarea între terminal şi centrală se realizează prin canalul de
smenalizare D;
- realizarea codării/decodării semnalului vocal;
- conversia electroacustică a semnalelor în dispozitivul de
convorbire clasic, eventual comnletat cu amplificator la recepţie şi
difuzor;
- alimentarea terminalului prin interfaţa S;
Serviciile complementare asigurate de un terminal telefonic ISDN pot fi:
- simplificarea utilizării terminalului prin:
 numerotare prescurtată
 re-apel la ultimul număr format
 apel direct
 redirijare
- servicii de transfer conexiune, apel dublu;
- servicii pentru abonaţii absenţi: raspuns automat, transmiterea unui
mesaj înregistrat, înregistrarea unui mesaj de la apelant;
- obţinerea de informaţii suplimentare: identitate apelant, informaţii
de taxare a convorbirii curente, semnalizare utiizator-utilizator;
- asigurarea secretului identităţii apelantului, identificarea apelurilor
injurioase, conferinţe.
În prezent se acordă o atenţie deosebită telefoniei digitale de debit redus şi
telefoniei de înaltă calitate.
Telefonia de debit redus utilizează legi de codare complexe pentru asigurarea
unei calităţi satisfăcătoare, folosind debite inferioare lui 64 kbit/s (32 sau 16
kbit/s). Reducerea debitului este necesară pentru următoarele aplicaţii:
- telefonie mobilă: se asigură o densitate de acoperire mai mare şi
oferă de asemenea, acces la servicii ISDN clasice;
- câştig de circuite între instalaţiile telefonice private în comunicaţiile la
mare distanţă;
 - memorarea semnalelor vocale pentru servicii de mesagerie vocală
publică sau privată.
Telefonia de înaltă calitate asigură un nivel de calitate superior celui realizat
prin folosirea codării după legea A într-un canal transparent de 64 kbit/s. Creşterea
calităţii se obţine prin lărgirea benzii de frecvenţă transmise la 7kHz. Banda de
frecvenţă 0-7 kHz este împărţită in două sub-benzi, fiecare codată după o tehnică
de codare de tip diferenţial-adaptivă. Un nivel de calitate superior este obţinut cu o
codare la 56 kbit/s (codare 5 + 2). Acestă tehnică poate fi folosită de exemplu
pentru teleconferinţe.
Terminal multifuncţional ISDN
În realizarea terminalelor ISDN multifuncţionale se au în vedere:
- asigurarea unui confort în timpul comunicaţiei telefonice, prin
introducerea seviciului „mâini libere”, numerotare prescurtată,
repetarea automată a ultimului apel;
- asigurarea accesului la mai multe servicii: voce, date, conferinţe etc.
Terminalul multifuncţional ISDN se conectează la reţea prin interfaţa S
normalizată, pentru care au fost standardizate trei niveluri: 1, 2, 3.
Organizarea internă a terminalului ISDN este prezentă în fig. 8.

Fig.8. Organizarea internă a terminalului ISDN.

 Terminalul este conectat la linia ISDN pe patru fire şi este telealimentat.
Nivelul 1 asigură adaptarea la interfaţa normalizată de tip S şi este conectat la
etajul superior din terminal prin linii digitale seriale.
Transformatorul este folosit pentru telealimentare şi pentru generarea
semnalului de linie ternar din interfaţa S.
Nivelul 2 realizează funcţiile nivelului de link de date şi asigură controlul
canalelor de comunicaţie B şi al canalului de semnalizare D.
Adaptorul de debit constituie interfaţa între nivelul3 şi nivelul 2, pentru canalele
de comunicaţie B.
Canalul D folosit pentru semnalizare sau pentru transmisiuni de date este
controlat de microcontroler, care trasează protocolul HDLC şi separarea canalelor
B de canalul D.

Fig.9. Organizarea nivelurilor 1 şi 2

Nivelul 3 realizează prelucrarea informaţiilor de semnalizare şi controlează

unităţile de voce numerică (alocarea canalelor de comunicaţie B pentru voce sau
date).
 3.3. Terminal multimedia
Progresele recente în domeniul tehicii numerice au condus la apariţia pe piaţă,
la preţuri abordabile, a calculatoarelor dotate cu interfeţe de utilizator, care permit
acestora să poată trata nu numai texte, grafică, imagini fixe, ci în egală măsură şi
sunete şi imagini animate. Reţeaua digitală cu integrarea serviciilor permite
realizarea de comunicaţii audiovizuale şi de date cu o calitate satisfăcătoare la
costuri acceptabile.
Multimedia este integrarea într-o unitate funcţională a informaţiilor de tip text,
grafică, audio şi video.

Terminalele multimedia (TMM) pot fi folosite în: comerţ, controlul producţiei,

învăţământ, formare profesională, medicină etc.

Fig.10. Terminal multimedia

Terminalul multimedia este conectat la linia ISDN şi include un post telefonic,

racordat printr-o interfaţă de linie la un calculator.
 Calculatorul este echipat cu unităţi de bază (procesor, memorie), accesorii
curente (claviatură, controler VGA, controler dischetă şi hard-disc, interfeţe de
intrare/ieşire serie şi paralel) şi extensii multimedia (interfaţa de linie care se
conectează la adaptorul de linie din postul de comunicaţie, sistem audio, codec
audio, codec video etc.).
Software-ul TMM conţine unităţi de bază ale calculatoarelor (sistem de operare,
software de gestiune, interfeţe ale programelor aplicaţie, bilblioteci de legături
dinamice şi aplicaţii) şi extensii multimedia. Tmm dispune de interfeţe software de
aplicaţii telefonice şi interfeţe speciale pentru gestiune codecuri audio şi video,
interfeţe de adaptare la diferite reţele de telecomunicaţii şi la reţeaua locală de
calculatoare. Fluxurile de date de comunicaţii sunt tratate de extensiile multimedia
ale calculatorului. În funcţie de cerinţe se poate realiza o procesare numerică a
semnalelor pentru compresia sau decompresia informaţiilor audio şi video,
telecopiere.

Bibliografie

1. Sorina Zahan – „Telefonia digitală în reţelele de telecomunicaţii”, Editura

Albastră, Cluj-Napoca, 1999
2. Tatiana Rădulescu – „Telecomunicaţii”, Editura Teora, Bucureşti, 1997
3. Valeriu Dobrescu – „Manualul instalatorului de telecomunicaţii”, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1958
4. Tatiana Radulescu – „Reţele de telecomunicaţii”, Editura Thalia, Bucureşti, 2004