Universitatea din Petrosani

Facultatea de Științe
Administrație Publică Extensia Deva

REFERAT ECONOMIE

Kis Eduard Alexandru

Televizor
Odată cu declanşarea revoluţiei industriale la sfârşitul secolului al XVIII-lea, o mulţime de
invenţii şi, totodată, de inovaţii au accentuat dezvoltarea mai multor domenii de activitate.
Principala consecinţă a izbucnirii revoluţiei industriale a fost reprezentată de dezvoltarea
ştiinţei, a oraşelor şi, implicit a producţiei. Un secol mai târziu, progresul ştiinţei şi noile
descoperiri în domeniul automobilelor şi cel industrial au împins la izbucnirea celei de-a doua
revoluţii. Principalele semne ale faptului că industria îşi începuse lungul drum către
modernitate şi schimbare au fost date de apariţia locomotivei în anul 1814 (George
Stephenson), a dinamitei 23 de ani mai târziu (Alfred Nobel), a becului în 1879 (Thomas
Edison), a automobilului în 1885 (Gottlieb Daimler şi Karl Benz), dar şi a cinematografului
(Fraţii Lumiere).

Apariţia cinematografului a avut un rol deosebit de important în inventarea televizorelor.

Imediat după ce s-a reuşit transmiterea sunetului prin telefon şi radio, mulţi inventatori au
încercat să transmită şi imaginile prin diverse metode. Astfel că, în 1927, doi inventatori,
Philo Farnsworh şi Vladimir Zworykin au încercat să transmită primele imagini, transmisie
care s-a soldat cu succes, prima imagine fiind reprezentată de o linie neagră care a fost
folosită cu scopul de a arăta dacă prin intermediul televiziuni şi al televizorului se poate
înregistra şi, implicit, reproduce imaginea. Prin urmare, 11 ani mai târziu, în Statele Unite se
vindea primul televizor, iar abia în anul 1960 a apărut televiziunea color şi sunetul stereo, dar
şi cunoscuta televiziune prin cablu care permitea recepţionarea de semnal şi canale de la mai
multe staţii de transmisie.

Astăzi, obişnuitele tuburi cinescopice ale televizoarelor au fost înlocuite cu ecranele cu

plasmă a căror modalitate de funcţionare constă în folosirea de celule distincte pentru fiecare
pixel din formatul ecranului. Aflate sub influenţa electricităţii şi conţinând un amestec de
gaze, mai concret xenon, neon şi argon, aceste celule au proprietatea de a produce lumina.
Stratul de fosfor ce acoperă aceste celule ajută la redarea culorilor într-o formă cât mai
naturală, acest sistem de celule fiind controlat de un complicat sistem electronic.

Tehnologia de funcţionare a televizorului cu plasmă a ajuns să fie foarte avansată, un astfel de

televizor oferind posibilitatea urmăririi imaginilor din diverse unghiuri şi, totodată, o mai
bună şi mai rapidă afişare a imaginilor în mişcare. De asemenea, luând în considerare
consumul de energie al unui astfel de aparat electronic, cercetătorii au ajuns la concluzia că o
plasmă consumă de aproape cinci ori mai mult decât un televizor obişnuit.

E greu de crezut acum ca in urma cu mai bine de o suta de ani ideea de a transmite imagini in
miscare cu ajutorul unui fir era o fantezie. Trecand peste faptul ca a durat aproape 50 de ani,
pana la inceputul anilor 1900, in acele momente s-a atins performanta de a transmite cateva
figuri geometrice pe fir, folosind o tehnologie asemnatoare cu cartele perforate, dar cu un
scop total diferit decat in sistemele computationale din anii 70-80. Cu astfel de repere putem
ajunge la concluzia ca traim vremuri magice in care, folosind o antena satelit, putem capta
continut HD, daca nu chiar 3D HD, aferente nu unui singur post, ci catorva sute, daca nu mii
din toata lumea.

Cuvintele „televizor” si „televiziune” sunt compuse din grecul tele si latinul visio. „Tele” se
traduce prin „departe” sau „de departe”, iar „visio” descrie o vedere, o viziunie, astfel
combinatia tele-visio defineste de fapt vederea de departe.

Televizorul s-a dovedit a fi o tehnologie cu o putere formidabila asupra existentei omului,

care nu-l mai scapa din ochi.

In Europa televizorul a aparut in anii ’30 ai secolului trecut insa in Statele Unite ale Americii
a aparut dupa cel de-al Doi-lea Razboi Mondial. Dupa cum stiti inventatorii telefonului,
electricitatii, aeroplanului si automobilului nu se cunosc exact si la fel se intampla si in cazul
televizorului. In anul 1817 unul dintre cei mai buni chimisti moderni Jons Jacob Berzelius a
descoperit ca poate transforma impulsurile luminoase in impulsuri electrice insa acesta nu a
reusit sa faca mare lucru murind in anul 1848 fara sa obtina vreun rezultat notabil in
descoperirea sa.

La sfarsitul secolului al XIX-lea ia nastere aceasta poveste care facea posibila transmiterea
imaginilor de la o distanta foarte mare insa pentru asta era nevoie de studierea fenomenelor
statice si fotoelectrice. Primul aparat care avea sa semene cu televizorul a fost inventat
de Giovanni Caselli in anul 1863 si era un pantelegraf. Pentru prima data acest aparat a fost
folosit in Franta, el facand legatura intre Paris si Lyon cu care se puteau transmite desene
simple sau mesaje autografe.

Mai tarziu insa in anul 1907 Arthur Korn avea sa stabileasca prima legatura fototelegrafica
intre Berlin si Paris urmand ca mai tarziu inginerul francez Eugène Belin sa perfectioneze
acest aparat. Specialistii care au analizat in detaliu acest fenomen spunca televiziunea nu
deriva din fototelegrafie intr-o masura mai mare decat radioul din telefon sau cinematografia
din fotografii.

Cercetatorul german Paul Gottlieb Nipkow a creat prina masinarie numita televizor
electromecanic, dar scotianul John Logie Baird este cel care a revolutionat televizorul si
implicit a creat pista principala pentru aparitia televiziunii. El a afisat pentru prima oara
imagini in miscare la Londra, in 1926.

Inginerul scotian a stat insa "pe umerii gigantilor": nu ar fi reusit fara Willoughbi Smith, care
in 1873 a descoperit fotoconductia de seleniu, si nici fara Paul Gottlieb Nipkow, care in 1884
a valorificat principiului de disc rotativ – primul televizor elecromecanic.
Desi etimologia conteaza mai putin sau de cele mai multe ori este uitata foarte repede, merita
retinut ca incepand cu 1928 a inceput comercializarea primului televizor cu tub cu neon.

Televiziunea s-a nascut in momentul in care Baird a reusit sa trimita un semnal TV la distanta
de 705 km prin linia telefonica dintre Londra si Glasgow (1927). De aici a fost un singur pas
pana la infiintarea Baird Television Development Company Ltd., companie care a realizat
si prima transmisie televizata transatlantica - Londra-NY - si primul program pentru BBC.

Prima transmisiune TV a avut loc, contrar asteptarilor, in Germania, incepand cu 1929, iar in
1936 omenirea a avut parte de prima transmisiune LIVE, tot in Germania, odata cu jocurile
olimpice de la Berlin. Americanii au inceput sa fabrice si ei modele de televizoare in 1928,
francezii in 1929 si rusii in 1934.

Chiar daca ideea de succes poate fi cu greu asociata cu un produs care s-a vandut in 1000 de
exemplare pe parcursul a trei ani, de la 1930 la 1933, devine evident ca acesta era un produs
care merita dezvoltat.

In Marea Britanie, Statele Unite ale Americii si Uniuniea Sovietica, televizoarele au fost
vandute in sistem comercial in perioada 1928-1934. Primele vandute au fost cele ale lui Baird,
in Marea Britanie, in 1928. Practic, erau niste radiouri la care se adauga un dispozitiv TV
constand intr-un tub de neon in spatele unui disc rotativ mecanic (discul Nipkow - foto), cu o
spirala cu aperturi care produceau o imagine de marimea unui timbru, dublat printr-o lupa.

Trecerea la tubul catodic s-a petrecut in 1934, odata cu producerea primului televizor
folosind aceasta tehnologie de compania Telefunken din Germania. In ceea ce priveste
pretul, pentru dimensiuni de la 8 centimetri pana la un maxim de 30 centimetri, preturile de
achizitie variau de la 125$ pana la 445$. Desi aceste sume par simbolice, luand in calcul rata
inflatiei sau, mai bine zis, devalorizarea dolarului, respectivelor sume le corespund valori
actuale de 1.863 dolari si 6.633 dolari.

In perioada interbelica, televizoarele au devenit din ce in ce mai performante, nu aveau ecrane

LCD si rezolutii fantastice, dar erau deja electrice in totalitate. Intre timp au intrat pe piata
televizoarelor nemtilor si ale olandezilor.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial aproape toate televiziunile au incetat sa mai
transmita, dar au exista si cateva exceptii. Toate televiziunile britanice au fost inchise, in
schimb, catorva dintre retele din SUA li se permitea in continuare semnalul. De exemplu,
intre 1942-1944, germanii transmiteau din Paris prin Turnul Eiffel, iar intre anii 1942 si 1945,
USA experimenta cu rachete ghidate prin TV si trimise spre Pacific.

Imediat dupa sfarsitul razboiului, a avut loc si o reinviere a televizorului. Oamenii au inceput
sa cumpere tot ce le era interzis in timpul razboiului, iar unul dintre "must have"-urile
perioadei era televizorul iar suprematia radioului era in scadere si cea a televizorului in
crestere. Boom-ul pe piata televizoarelor din SUA a avut loc intre '48 si '49 si in Anglia s-a
intamplat cativa ani mai tarziu.
In 1947, Motorola a introdus pe piata televizorul VT-71, primul televizor sub $200. Milioane
de americani si-au permis "cutia magica" la care visau. Pana in anul 1962, 90% din populatia
americana avea cate un televizor in casa.

Mereu insa cand pe piata e ceva nemaivazut, apar si scepticii, iar televizorul a avut cu
duiumul. Nici macar directorul executiv de la 20th Century Fox, Darryl Zanuck, n-a crezut in
noua tehnologie: "Televiziunea nu va fi capabila sa pastreze orice piata pe care o capteaza
dupa primele 6 luni. Oamenii se vor plictisi sa se uite la cutia de placaj in fiecare seara",
spunea el in 1946. Istoria avea sa-l contrazica.

In aceeasi perioada au aparut primele show-uri TV ca I Love Lucy sau Today Show.

Televizoarele alb-negru au impanzit deja lumea, dar incet-incet si-au facut aparitia si
televizoarele color, mult mai scumpe. In preajma anilor '50 au fost fabricate si telecomenzile,
care insa aveau preturi piperate, in jur de 400-500 $ bucata. Oamenii asistau la maturizarea
televizorului.

Zenith Radio Corporation a creat prima telecomanda TV in 1950 denumita “Lazy Bone”.
Avea functii de pornire si oprire a televizorului si de schimbare a canalelor. Telecomanda era
legata de televizor printr-un cablu masiv. Tot cei de la Zenith au creat, in 1955, prima
telecomanda wireless “Flash-matic”. Telecomenzile cu infrarosu le-au inlocuit pe cele clasice
in anii ‘80.

In anii ‘60 au inceput sa apara din ce in ce mai multe seriale si desene animate, cele mai
populare fiind “The Flintstones”, “Star Trek” sau “Batman”.

Primul televizor color a fost produs de catre Toshiba inca din 1959, cu o diagonala de 17 inci,
in iulie 1960 acest produs „Made in Japan” fiind disponibil comercial. Inlocuirea lampilor s-a
produs la scara larga in anii ’70-’80, odata ca trecerea la televiziunea color, moment in care se
folosea deja electronica cu piese solide: tranzistoare, rezistoare, diode si, mai tarziu, cipuri.

"Televiziune in culori! Pff, nu cred asta pana nu o vad in alb-negru", a spus producatorul
american Samuel Goldwyn, care a fondat mai multe studiouri de productie la Hollywood.

Si iata ca in 1971, in SUA, numarul televizoarelor color vandute l-a depasit pe cel al
televizoarelor alb-negru. In alte tari, trecerea s-a produs mai incet. In Europa de Vest, pasul s-
a facut abia in anii ’80.

In anii ‘80 televizoarele alb-negru au disparut in totalitate din America, cu expectia celor
portabile si incarcabile cu baterii. Dupa 1980 deja ne amintim de televizoarele pe care le
aveau bunicii nostri, mult mai moderne si mai normale decat cele din perioada interbelica.
Acum, oamenii isi perimteau sa-si cumpere si telecomenzi carora le mai scazuse pretul.

Ideea de input suplimentar, obligatoriu astazi pentru utilizarea TV-ului ca display pentru o
consola de jocuri sau un player, a aparut la inceputul anilor ’90, odata cu adoptarea
standardelor S-Video sau Video complex.
Tot in jurul anilor '90 ne luau ochii televizoarele cu carcasa de plastic neagra sau argintie si cu
ecran mare, in genul celor ca Sony Trinitron din '91.

Cat de repede s-au extins televizoarele atunci cand au devenit mai accesibile se vede din cifra
cumparatorilor la nivel mondial, peste un miliard de televizoare in toata lumea in anii '90.

Producatorul Sony si-a strans la comun modele TV de referinta din istoria sa.

Chiar daca trecerea la LCD-uri si plasme in masa, ca inlocuitor al TV-urilor clasice cu tub s-a
produs la mijlocul anilor ’90, in ’80 deja existau proiecte avansate pentru ceea ce urma sa fie
prima schimbare majora in televiziune: HDTV-ul. Dezvoltat de Japanese Broadcast
Corporation, prima iteratie a popularului concept de televiziune de inalta definitie a fost
demonstrat pentru prima oara in 1982. Caracteristicile acestui standard erau o imagine cu
1125 linii, in format 16:9 si un sunet pe 2 sau 6 canale.

Odata cu trecerea timpului s-au definit 3 standarde de continut HD in ceea ce priveste

specificatiile continutul video: cu 1080 linii intretesute (interlaced pentru cei mai familiari cu
termenul in engleza) este cel mai popular (1080i), urmat de 720p cu 720 linii afisate progesiv
si 1080p (sau progresiv), acesta din urma fiind cel mai calitativ.

Tinand cont ca vorbim de televiziune digitala, adoptarea formatului HD s-a reflectat si in

cateva functii noi pe langa transmisia de continut audio-video. Posibilitatea de stop-cadru sau
functii de control parental sunt doar cateva exemple legate posibilitatile pe care le-a adus
renuntarea la televiziunea analogica. Legat de acest aspect, abandonarea totala a tehnologiei
analogice de transmisiune TV s-a petrecut incepand cu 2006 intr-un numar din ce in ce mai
mare de tari. In iunie 2009, incetarea mai mult sau mai putin brusca a transmisiunile clasice
numai in Statele Unite a lasat aproape 2 milioane de case fara semnal pe TV-uri, obligandu-i
sa achizitioneze noi televizoare.

Televiziunea HD sau High Definition reprezinta un upgrade substantial fata de televiziunea

clasica, numarul de pixeli intr-o imagine fiind de aproximativ 4 ori mai multi decat intr-o
transmisiune SD – Standard Defition de acum 20 de ani. Folosind standarde de compresie
pentru a micsora band necesara transmisiunilor TV si utilizand o variatie de DVB – Digital
Video Broadcast ca mijloc de transmisie, HD-ul a devenit un standard foarte popular in
ultimii ani. Chiar si in tara noastra, printr-un numar foarte mare de operatori de televiziune
digitala, precum RDS, Dolce sau Boom, HD-ul nu mai este un lux, ci mai degraba o
comoditate usor accesibila. La nivel global, daca ar fi sa atragem atentia asupra unor momente
istorice in evolutia HD-ului, acestea ar fi 23 iulie 1996, cand WRAL-HD din Carolina de
Nord a inceput sa transmita HD in SUA, in timp ce in Europa au mai trecut aproape 8 ani
pana sa se repete istoria. Pe 1 ianuarie 2008 a avut loc in Belgia prima transmisiunie a
postului HD1, continutul transmis fiind concertul traditional de anul nou al orchestrei din
Viena.

Noile tipuri de TV-uri, pe langa compatibilitatea cu standardele HD, au venit cu diversi

algoritmi de postprocesare pentru a creste pe cat posibil calitatea continutului video SD,
acesta fiind inca dominant mai ales pe piata autohtona. In ceea ce priveste rezolutia suportata
pentru continut, s-au definit doua clase de panouri, Full HD sau HD Ready, fie ele LCD sau
Plasma. Aceasta caracteristica se refera la rezolutia maxima suportata pentru continutul afisat,
Full HD definind posibilitatea afisarii de continut 1080p (1920×1080) iar HD Ready fiind
restrictionat la 720p (1280×720).
Inventarea portului HDMI sau High Defintion Multimedia Interface a adus posibilitatea
redarii de continut HD pe televizioarele moderne de un numar foarte mare de surse. Indiferent
daca vorbim de PC-uri, console de jocuri sau player-e standalone, tinand cont de varietatea de
continut HD disponibil pe internet, un televizor a renuntat sa mai fie doar o prelungire a
semnalului de la operatorul de televiziune.

In ultimii ani, pentru a evita plafonarea conceptului de TV fie el LCD, LED, Plasma sau,
imediat, OLED, s-a ajuns la integrarea unui nou concept, acela de Smart TV sau Internet TV.
Aceasta denumire este asociata TV-urilor care integreaza posibilitatea integrarii in reteaua
locala, respectiv la internet, cu ajutorul unui port ethernet sau a unei conexiuni fara fir.

Din aceasta conexiune rezulta un numar foarte mare de functii noi intalnite in ultima vreme si
la televizoare mainstream nu doar cele de varf. In primul rand, daca aveti un smartphone cu
iOS sau Android, toti producatorii importanti de Smart TV-uri, SONY, Philips, Samsung, LG
si nu numai, si-au lansat aplicatii pentru a folosi telefonul pe post de telecomanda sau mai
interesant pentru a furniza wireless continutul multimedia pe televizor, cu conditia ca ambele
dispozitive sa fie in aceeasi retea.

Standardul DLNA a ajuns si el sa fie prezent in mare majoritatea a TV-urilor cu preturi de la

aproximativ 2.000-2.500 lei. DLNA vine de la Digital Network Alliance si defineste un
standard pentru transmisia de continut cu sau fara fir de la un echipament la altul din aceeasi
retea locala. Astfel, puteti de exemplu sa transmiteti un slideshow de poze de pe smartphone
pe TV sau puteti trimite un clip sau o melodie de pe PC pe acelasi TV. Daca aveti in reteaua
locala un DLNA Server, care poate fi orice PC sau NAS cu continut multimedia pe el,
anumite TV-uri pot recunoaste in reteaua locala aceste surse de continut si va ofera
posibilitatea sa navigati prin ele pana ajungeti la continutul preferat pe care aveti posibilitatea
sa-l redati.

Smart TV, mai recent, a ajuns sa fie asociat si cu un ecosistem de aplicatii sau servicii de
Video on demand. Daca LG sau Samsung au deja magazine serioase de aplicatii cu o variatate
foarte mare de jocuri sau surse de informatii suplimentare, SONY, de exemplu, si-a pus
contractele din casele de productie la treaba si ofera posesorilor de TV-uri ale companiei
posibilitatea de a vedea continut gratuit de pe posturi precum AXN sau Eurosport. Facebook
sau Twitter au devenit de asemenea omniprezente. Fie ca vorbim de aplicatii sau chiar si
widget-uri care plutesc peste filmul preferat, daca sunteti innebuniti dupa socializare virtuala,
TV-urile actuale tind sa devina dispozitivul preferat pentru aceasta activitate.

3D-ul, chiar daca inca se afla la inceput chiar si peste ocean, nu doar la noi, pare sa obtina un
avant serios. Avand un volum foarte mare de suport atat din partea producatorilor de TV-uri,
cat si din partea producatorilor de jocuri, aceasta tehnologie tinde de asemenea, sa intre in
mainstream si sa fie accesibila tuturor utilizatorilor care vor sa faca pasul catre noua era
digitala.

Ca si concluzie finala obesrvata delungul timpul evolutia sanatatii omului e

invers proportionala cu evolutia televizorului.