Timbrul vocal

Timbrul se refer la una dintre calitile de baz ale sunetului muzical, anume complexul de
nsuiri care permit diferenierea unor surse sonore mai mult sau mai puin asemntoare,
precumvocile omeneti sau instrumentele muzicale. Timbrul este considerat ca fiind de o nsemntate la
fel de mare pentru personalitatea sunetului, cu acelea ale nlimii, desfurrii n timp (duratei) i
a intensitii sonore.
Cel mai adesea, timbrul este delimitat dup sursa sonor, n timbru vocal i timbru instrumental.
Dei ncadrat, de asemenea, ntr-un numr de categorii fixe, timbrul vocal este mult mai
particularizat pentru fiecare individ. Acest fapt se explic printr-un control mai precis al intonaiei,
articulaiei .a.m.d., vocea fiind ghidat nemijlocit de starea organismului, n vreme ce expresia este
redat pe un instrument muzical prin intermediul tehnicii specifice.
Vocile omeneti se divid mai nti dup sex, n voci brbteti i voci femeieti. Cele brbteti
sunt, n marea lor majoritate, mai grave i mai bogate n armonice superioare. n cntul coral, se
permit distane mai mari ntre vocile brbteti, tocmai pentru c sonoritatea este mai plin. Brbaii
dispun de falset sau voce de cap, o tehnic prin care ambitusul poate fi crescut aproximativ cu
o octav n acut, cu un timbru caracteristic, mult mai slab i srac n armonice dect cel specific. Vocile
femeieti sunt mai slabe ca intensitate i mai puin bogate n armonice dect cele brbteti; de aceea,
conducerea lor n cadrul unui cor va fi mai strict.
Pornind de la timbrul cel mai grav i profund pn la cel mai acut, vocile se succed astfel:
bas, bas-bariton, bariton, tenor, contratenor (la rndul su, grav, mediu sau nalt pentru a
echivala registrele vocilor femeieti)
altist, mezzo-sopran, sopran
n cazul cntreilor cu o pregtire de tip clasic, timbrele se mpart la rndul lor n subcategorii,
corespunztoare altor trsturi ale vocii i capabile s personifice roluri de oper sau altele asemenea din
diverse genuri vocale sau vocal-simfonice.