Timbru vocal

Dei ncadrat, de asemenea, ntr-un numr de categorii fixe, timbrul vocal este mult mai particularizat pentru fiecare individ. Acest fapt se explic printr-un control mai precis al intonaiei, articulaiei .a.m.d., vocea fiind ghidat nemijlocit de starea organismului, n vreme ce expresia este redat pe un instrument muzical prin intermediul tehnicii specifice. Vocile omeneti se divid mai nti dup sex, n voci brbteti i voci femeieti. Cele brbteti sunt, n marea lor majoritate, mai grave i mai bogate n armonice superioare. n cntul coral, se permit distane mai mari ntre vocile brbteti, tocmai pentru c sonoritatea este mai plin. Brbaii dispun de falset sau voce de cap, o tehnic prin care ambitusul poate fi crescut aproximativ cu o octav n acut, cu un timbru caracteristic, mult mai slab i srac n armonice dect cel specific. Vocile femeieti sunt mai slabe ca intensitate i mai puin bogate n armonice dect cele brbteti; de aceea, conducerea lor n cadrul unui cor va fi mai strict. Pornind de la timbrul cel mai grav i profund pn la cel mai acut, vocile se succed astfel: bas, bas-bariton, bariton, tenor, contratenor (la rndul su, grav, mediu sau nalt pentru a echivala registrele vocilor femeieti) altist, mezzo-sopran, sopran

n cazul cntreilor cu o pregtire de tip clasic, timbrele se mpart la rndul lor n subcategorii, corespunztoare altor trsturi ale vocii i capabile s personifice roluri de oper sau altele asemenea din diverse genuri vocale sau vocal-simfonice.