Glasul 1

1. Inferior (e1sw pro1toj)

a. Întâietate și etimologie.

În zona bizantină, în numirea glasurilor bisericești s-au impus două

terminologii: una greacă care denumește cu termenul de ehuri și una slavă care
denumește cu glasuri; astfel în variantă grecească nu putem spune decât ehul I, II,
III, IV (autentice) și ehul I plagal, II plagal, Varis, IV plagal, iar în terminologia
slavonă putem spune glasul 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8. Ținând seama de locul lor de origine,
ele se mai numesc și dorian, lidian, frigian, milesian sau mixolidian, hipodorian,
hipolidian, hipofrigian, hipomilesian sau hipomixolidian. Așadar, glasului 1 îi mai putem
spune și ehul I (întâi).
În ordine teoretică, glasul 1 reprezintă primul sistem de organizare a
cântărilor bisericești după roata vechilor dascăli. Cântările glasului 1 folosesc, în
principal o scară diatonică. Această scară, a glasului 1, se găsește și în muzica
orientală (ce stă la baza formării scărilor bizantine) și se numește Bayat (termen
folosit și pentru glasul 5). Numele Bayat vine din limba aramaică și inseamnă bucurie,
fiind glasul cel mai popular. În cultul Bisericii Asiriene (separată de Biserica
Ortodoxă după Sinodul de la Efes, din anul 431), acest mod se numește Qadmoyo, ce
se traduce prin primul.

b. Autenticitate.

Inițial, acest glas avea ca bază sunetul Ke, dar fiind considerat prea acut, baza
acestuia s-a mutat pe Pa, care este si baza plagalului său, folosind totodată și scara
acestuia, având cele două tetracorduri despărțite. Astăzi, scara ce are ca bază sunetul
Ke este considerată ca aparținând genului papadic.

c. Explicația mărturiei.

Semnul ipsili scris la mărturia glasului indică urcarea intervalului de

tetrafonie, ce arată că este glas autentic având, teoretic, treapta I pe sunetul Ke.
Uneori se găsește notat sub ipsili o oxie care arată ca acest glas se formează la
o treaptă suitoare față de baza roții vechilor dascăli (Di).
Scaunul lui Pa diatonic ne arată genul scării. Inițial, acesta a fost un a (alfa)
ce s-a modificat de-a lungul timpului datorită copiștilor.
 Pa reprezintă baza glasului.
Iar ftoraua arată desfășurarea intervalelor scării.

d. Scara modală.

Așa cum am amintit mai sus, glasul 1 folosește scara diatonică bizantină.
Diatonismul modal bizantin este diferit de diatonismul tonal din muzica occidentală.
Octava lui Hrysant de Madit, adoptată de Macarie Ieromonahul are 68 de secțiuni,
având intervalic, tonul mare de 12 secțiuni, tonul mic de 9 secțiuni și tonul mai mic
de 7 secțiuni.

2. Tetrafonic sau Superior (e1xw pro1toj)

În vechime, toate cântările irmologice, stihirarice și papadice ale glasului 1

erau intonate pornind de la sunetul Ke, baza naturală a glasului. Acest glas de la Ke
este numit astăzi și glasul 1 tetrafonic, considerat glas al genului papadic. Multe
cântări ale acestui glas au cadență finală pe sunetul Pa, pentru aceste cântări putem
avea mențiunea de glas 1 tetrafonon.

2. Cromatic difonic de la Ke (malako1j)

Unele cântări ale glasului 1 pătrund în sfera cromaticului. În notația veche și

în teorii acest gen este notat cu ftoraua qe1ma aplou1n, având către acut intervale
cromatice și spre baza intervale diatonice. Cu toate că această scară încă apare ca
fiind glasul 1, astăzi ea se cântă ca scară a glasului 2, primind ftoraua lui Di cromatic
pe sunetul Ke cât și toate însușirile glasului 2.