Muzica primitivă

• Proiect realizat de: Borota Alex

• Clasa: a IX-a C
Ce reprezintă muzica primitivă?
• De când e omul pe pământ, există manifestări muzicale, ca şi consecinţă a necesităţii
omului de a se exprima sau de a-şi exprima sentimentele. Chiar înainte ca omul să
fabrice instrumente muzicale se făcea muzică aplaudând, cântând sau lovind obiecte.

• Antropologia a demonstrat intima relaţie între specia umană şi muzică şi dacă unele
interpretări tradiţionale relaţionau apariţia sa cu activităţile intelectuale considerate
supranaturale (făcând-o astfel să indeplinească o funcţie cu finalitate superstiţioasă,
magică sau religioasă) acum aceasta se relaţionează cu ritualurile de împerechere şi cu
munca colectivă.

• Aceste prime melodii se făceau pe baza a multor repetiţii sau aveau un ambitus melodic
foarte limitat, foarte apropiate vorbirii. Se păstrează urme a unui anumit limbaj muzical
care consta în nişte hieroglife care indicau urcarea sau coborârea sunetului cu ajutorul
mişcării mâinii.
Pentru omul primitiv existau două semnale care evidenţiau delimitarea între viaţă şi
moarte: mişcarea şi sunetul. Ritualurile de viaţă şi moarte se desfaşurau între acestea
două. În aşa numita artă preistorică dansul şi muzica devin simboluri ale vieţii în timp ce
repausul şi liniştea se conformează a fi simboluri ale morţii.
Originile muzicii primitive
• Pentru momentul în care omul a făcut primii paşi în muzică, putem fi
informaţi, cu aproximaţie, datorită contactelor avute cu popoarele din
Asia, Africa, America de Sud, Australia sau cu grupurile primitive
descoperite în ultimele trei secole. Desigur, sunt luate ca repere
datele obţinute în primele luni ale investigaţiilor, fiindcă contactul cu
descoperitorii produce, extrem de rapid, modificări în viaţa şi
concepţia popoarelor respective, astfel că roadele cercetărilor trebuie
cântărite cu grijă.
• Şi ştiinţele adiacente, antropologia, etnografia, lingvistica comparativă,
prin similitudini şi analogii, ne oferă o idee asupra vieţii muzicale din
epoca străveche. Condiţiile precare în care trăiau oamenii, orizontul
spiritual redus nu exclud practica muzicală, care avea un anumit rol şi
caracter. Din toate aceastea nimic nu a rămas scris, vestigiile acestei
epoci fiind puţin numeroase.
Caracteristici
• Se cântau formule-mesaje pentru fiinţe nevăzute sau divinităţi, comunicând anumite
atitudini sau cereri. De cele mai multe ori emisia formulelor era haotică. Pe măsură
ce evoluează, popoarele aduc elemente de ordine, care vor constitui apoi criterii de
organizare a limbajului muzical. La început, linia melodică era alcătuită din 2-3 sunete
cu un ritm clar, cele mai folosite intervale fiind secunda mare, terţa mică şi cvarta.
Ambitusul redus s-a lărgit treptat, pe măsură ce omul avea mai multă siguranţă în
intonaţie. Ritmica provenea din pulsul emoţional care însoţea îndeletnicirea, metrul
fiind regulat. Tempo-ul putea varia în funcţie de conţinutul textului.
• Rareori apar încercări de polifonie. În unele cântece se desluşeşte heterofonia,
intonarea la unison sau la octavă a aceleaşi melodii, dar cu unele devieri ale uneia din
voci. Într-un stadiu mai evoluat, atunci când s-a practicat cântecul vocal împreună cu
cel instrumental, apare pedala, o notă ţinută, similară bâzoiului de la cimpoiul nostru.
Altă modalitate de polifonie era canonul întâmplător, rezultat din întârzierea unui
cântăreţ sau a unui grup. În unele cântece apar şi unele momente de expresivitate
timbrală, realizate prin emisii diferite, de cap sau de piept. Varietatea timbrală se va
încetăţeni în timp, odată cu dezvoltarea şi diversificarea instrumentelor. După o
îndelungă practică a muzicii în scop utilitar, reproducerea conştientă a sunetului este
un pas către muzică.
Instrumente muzicale primitive
• Omul primitiv găsea muzica în natură şi în propia-i voce. Deasemena a învăţat să se
folosească de obiecte rudimentare (oase, tulpini, trunchiuri de copac, scoici etc.)pentru a
reproduce sunete. În preistorie apare muzica în ritualuri de vânătoare sau război şi la
petreceri unde, în jurul focului, se dansa până la epuizare. Muzica se baza în principal pe
ritmuri şi mişcări care imitau animalele. Manifestările muzicale ale omului constau în
exteriorizarea sentimentelor prin intermediul sunetului emis de propia voce şi cu scopul
de a-l distinge de vorbire.
• Primele instrumente au fost obiecte, ustensile sau chiar corpul uman. Aceste instrumente
le putem clasifica in patru categorii:
Autofone – care produc sunete prin intermediul materiei din care sunt făcute fără a fi
nevoie de ajutorul unei tensiuni speciale;
Membrafone – făcute dintr-o membrană întinsă pe o nuca de cocos, un recipient oarecare
sau o adevărată şi autentică cutie de rezonanţă;
Cordofone – cu coarde (harpa)
Aerofone – sunetul se obţine din vibraţiile coloanelor de aer. Unul dintre primele
instrumente “flautul” construit dintr-un os cu găuri.
Practicarea muzicii primitive
• La început omul a practicat muzica vocală. Pe măsură ce el a fost în stare să-
şi confecţioneze unelte au apărut şi instrumentele. Primele instrumente au
fost cele de percuţie: omul a folosit propriile mâini, înlocuite apoi cu piatra
sau lemnul. Fructele uscate cu coajă tare şi cu sâmburi înăuntru i-au
sugerat maracasul. Atunci când omul a încercat să folosească pielea
animalelor pentru îmbrăcăminte, a născocit toba, prin uscarea pieilor pe
scorburi de copac. Mai târziu a inventat arcul, care i-a sugerat instrumentele
cu coarde. Din oase golite, din tulpini de arbuşti sau trestii şi-a
construit instrumentele de suflat, de tipul celor care aparţin, astăzi, familiei
fluierului, iar din coarne de vite şi-a făcut instrumente de
tipul instrumentelor de alamă.
• Un pas înainte îl constituie configurarea unei formule ritmice, ale cărei
repetări îi pot da sens de motiv. Cântecele puteau fi însoţite de bătăi din
palme, pentru marcarea accentului impus cu regularitate. Pe lângă metrul
regulat, apare şi un început de configurare sintactică, cu asimetrii şi simetrii,
prin repetarea unui segment constituit ca entitate melodică, încât muzica
prezintă, în germene, elemente ale limbajului muzical.
• Dans în Peşteră
El Cogul (Lérida)
• Această pictură rupestră
reprezintă femei care
dansează în jurul unui bărbat
gol. Ritualurile asociate cu
dansul şi ritmul repetitiv
erau frecvente în toate
culturile preistorice.
• https://youtu.be/OyNa2bVQCvQ
• https://youtu.be/vslsS-Uu5x4
• https://youtu.be/SbwqlPfeSvw Muzică primitivă-videoclipuri

• https://youtu.be/QRg_8NNPTD8

• https://cpciasi.wordpress.com/lectii-de-istoria-muzicii/lectia-1-i
ntroducere/muzica-in-societatea-primitiva/ Bibliografie
• http://istoriamuzicii.blogspot.com/2010/01/muzica-in-preistori
e.html
Mulțumesc pentru atenție!