I.

Din IACOB YAMEOS – PRINCIPALELE ASPECTE ALE MUZICII BISERICEȘTI

(PERIOADELE MUZICII BISERICEȘTI)

PRIMA PERIOADĂ A MUZICII BISERICEȘTI (SEC. I-III)

 în Biserica primară erau în uz psalmii, diferite imne în funcție de conținut și ode duhovnicești
 sec. I, III – genul muzicii este simplu, monofonic, apropiat de genul recitativ (Evanghelie, Apostol)
 app. 112 – Sfântul Ignatie al Antiohiei introduce antifonia în Biserica Antiohiei

A DOUA PERIOADĂ A MUZICII BISERICEȘTI (SEC. IV-VI)

 313 – tratatul (edictul) de la Mediolan (Milan) prin care creștinismul devine religia oficială a Imperiului
(Constantin cel Mare)
 325, 381 – sinoadele I și II ecumenice = modificarea și desăvârșirea Simbolului de credință (Crezul)
 începând cu sec. IV apare (în principal) poezia savantă (teologie științifică, dogmatică, morală, istorie,
literatură etc.) prin cei doi Apolinarie, Sf. Grigore Teologul, Sinesiu al Ptolemaidei, împărăteasa Evdochia,
Cyr și Nonos Panopolitul)
 după sec. IV – încep să intre în uzul muzical anumite semne (neume), care sunt alfabetice sau în formă
de cârlige, semne ce formează așa-numita notație muzicală psaltică
 438 – a fost introdus imnul întreit sfânt (vremea patriarhului Proclu)
 451- imnul a fost psalmodiat la Sinodul IV ecumenic din Capadocia
 573-574 – este introdus imnul Heruvic (pentru a acoperi timpul pregătirii preotului pentru vohod).
Creație a Sf. Ioan Gură de Aur, iar, după alții, a patriarhului Ioan Scolasticul al Antiohiei (apoi al Const.)
 sec. IV, VI – modul de psalmodiere era antifonic (responsoriu) și ipacoi (subascultător)

A TREIA PERIOADĂ A MUZICII BISERICEȘTI (600-1453)

 sec. VI – nașterea condacului (Roman Melodul) și canonului (Andrei Criteanul)

 după secolul VI apar centre imnografice. cele mai importante: Sf.Măn. a Sf. Savva din Ierusalim, Sf. Măn.
Sf. Studion din Constantinopol, orașele din Sicilia și Italia de Jos
 Sf. Ioan Damaschinul (676-754/756), melod, compozitor, învățător al științei muzicii – a scris Teoria
muzicii bisericești, a contribuit la sistematizarea, organizarea tradiției liturgice și alternarea regulată a
celor 8 glasuri cât și la reînnoirea practicii liturgice și integrarea ei în duhul Ortodoxiei, eliberarea cultului
de cântările lumești. ( = primul stadiu al notației muzicale)
 870 - a fost editat pentru prima dată (latină) Mineiul bisericesc
 Sfântul Ioan Kukuzel (sec. XII) – a scris o teorie a muz. , un tipic al slujbelor, a compus cântări bisericești
(heruvice, chinonice, anixandare, polieleie, laude, aliluia si altele), a inventat roata ciclică care are incă 4
cercuri mai mici, a scris Marele ison (pentru cei interesați să învețe psalmodia) (=al doilea izvor al
muzicii)
 Ioan Kladas (sf. sec. XIV – încep. sec. XV) – a scris lucrări teoretice, a compus tropare, anixandare,
heruvice pe cele 8 glasuri, chinonice pe cele 8 glasuri împreună cu chin. Gustați și vedeți, melodia
cântării de la înmormântare Sfinte Dumnezeule și Că Mitra Ta scaun a făcut-o și pântecele Tău mai
 desfătat… ce se cântă la liturghia Sf. Vasile în locul imnului Cuvine-se cu adevărat. Într-un codice de la
Atena (2406) există o compoziție muzicală a unei fiice a lui Ioan. (= al treilea izvor al muzicii)
 sec. XIV – apariția manualelor de teorie muzicală
 în această perioadă au fost introduse Irmologhionul, Stihirarul, Condacarul.
 1453 – Anastasimatarul

A PATRA PERIOADĂ A MUZICII BISERICEȘTI (1453-sec.XX)

 1453 – căderea Constantinopolului

 în sec. XVI-XVIII apar noi genuri muzicale, diferențieri în scrierea tradițională a semnelor, forme lente de
compunere a cântărilor, precum și tipărirea cărților vechi și noi de muzică.
 sec. XVII – încercări de a explica vechea scriere a semnelor (interpretare) – Balasios Preotul, Ioan din
Trapezount, Pentru Peloponezul, Petru Bizantine, Iacob protopsaltul, Gheorghios Cretanul, Apostol
Konstalas, Chios și alții
 1814 – Reforma celor trei Dascăli de muzică (Hrisant Parousul, Grigore Protopsaltul, Hourmouz
Hartofilaxul) – noua notație (hrisantică)
 1824? – apare teoreticonul lui Hrisant

IMNOGRAFI, POEȚI ȘI MELOZI AI PRIMEI PERIOADE

- Ignatie Teoforul (28-113 d.Hr.) – (și comp.)antifoane, primul care a împărțit spațiul bisericesc în două,
după modelul teatrului antic
- Sf. Dionisie Aeropagitul (sec.I) – (și melod)primul episcop al Atenei
- Ierotei, episcopul Atenei (sec.I)
- Iustin Filosoful (110-165 d. Hr.)
- Clement Alexandrinul (150-215) – (și comp.)
- Origen (185-254 d.Hr.) – (poet și melod), 6.000 de scrieri
- Grigorie Taumaturgul (213-270 d.Hr.) – fondatorul modelelor de liturghie
- Sf. martir Antinoghen ( +290 d.Hr.) – Lumină lină! (cântată pentru prima dată în drum spre martiriu)
- Policarp al Smirnei (s.I), Irineu al Lugdumului (s.II), Sf. martir Ippolit (sec.II), Gaius presbiterul Romei (s.II),
Anatolie Sfințitul (s.III), Nepon ep. Pentapoleolui (s.III) etc.

IMNOGRAFI, POEȚI ȘI MELOZI AI CELEI DE A DOUA PERIOADE

- Metodiu al Olimpului (+311)

- Sf. Athanasie cel Mare (295-374) – a contribuit la alcătuirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite
- Sf. Efrem Sirul (+378) – (poet și melod) – 12.000 de ode
- Sf. Ambrozie al Mediolanului (370-397) (muzician) – a schimbat denumirea modurilor grecești (dorian,
lidian, frigian, mixolidian, ipodorian, ipolidian, ipofrigian, ipomixolidian) în: primul, al 2-lea, al 3-lea, al 4-
lea și plagale întâi, al 2-lea, al 3-lea sau varis și pelaghiul, al 4-lea. A creat un tip de liturghie care să se
potrivească poporului din Occident, a compus imne care să fie mai potrivite și mai apropiate poporului.
!!! Europenii au împrumutat sistemul muzical al lui Ambrozie pentru a-și crea unul propriu. Este
considerat drept fondator al muzicii bisericești din Apus și premergător al muzicii multor popoare.!!!
- Synesius al Cirenei (372-413) – elev al învățătoarei Hypatia (Alexandria)
- Sf. Chiril al Alexandriei (370-444) – îi atribuim imnul de laudă Cuvine-se cu adevărat, troparul final de
mulțumire Născătoare de Dumnezeu. A fost creatorul tipicului aparte al Ceasurilor din Vinerea Mare.
- Andreas Pyrros (sec. V) (și comp.)
- Avva Avxentie (sec. V)
- Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie Teologul, Sf. Ioan Hrisostomul !!!
- Eusebiu, Pamfil, Ilarie de Piktonon, Epifanie al Ciprului, Grigorie al Nyssei, Amfilohie al Iconului,Augustin
al Hipponei, Paladie al Elenupoleosului, Isidor Pelusiotul, Proclu al Constantinopolului, Anatolie al
Consantinopolului s.a.

IMNOGRAFI, POEȚI ȘI MELOZI AI CELEI DE A TREIA PERIOADE

- Roman Melodul, Grigorie Dialogul, Sofronie al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gheorghios Pisidis,
Gherman al Constantinopolului, Leon al Bizanțului, Ioan Damaschinul, Cosma Melodul, Teodor Studitul,
Fotie, Iosif Imnograful, Gheorghios al Nicomidiei, Cassiana Monahia (!!!), Ioan Avhaitul, Mihail Psellos,
Ioan Kukuzel, Filotei Kokkinos, Ioan Kladas, Marcu Eugenicul etc.
- Împărați imnografi: Iustinian (Unule Născut, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu), Theofil (stihira laudelor de
la Florii), Vasile Macedoneanul (a alcătuit Mineiul bisericesc), Leon cel înțelept (cele 11 idiomele ale
Octoihului, în epoca sa s-a consfințit faptul de a se prăznui Duminica tuturor sfinților în a 2-a săpt. dp.
Cincizecime), Constantin Porfirogenetul (cele 11 Luminânde), Ioan Vatatzis și Theodor Laskaris (marele
canon către Născătoarea de Dumnezeu, ce-l psalmodiem în cele 15 zile ale postului Adormirii Macii
Domnului).

IMNOGRAFI, POEȚI ȘI MELOZI AI CELEI DE A PATRA PERIOADE

- câțiva: Grigorios Boukis Aliatis, Manuil Hrisafis, Ioanis Plousiadinos, Balasie Preotul (ro), Nectarie
Ieromonahul (ro), Petru Berechet, Dimitrie Cantemir, Daniil Protopsaltul, Iacob Protopsaltul, Petru
Bizantie Figas, Petru Efesiu (învățător la școala din București), Grigorie Protopsaltul, Theodoros Fokaevs,
Petru Peloponezul, Hrisant Prousis (a inlocuit sunetele polisilabice cu sunetele monosilabice: ni, pa …
zo, ni), Gheorghe Redestinos (aceștia de citit în carte)

II. Din SEBASTIAN BARBU-BUCUR – CULTURA MUZICALĂ DE TRADIȚIE BIZANTINĂ PE TERITORIUL

ROMÂNIEI ÎN SEC. XVIII ȘI ÎNCEPUTUL SEC. XIX ȘI APORTUL ORIGINAL AL CULTURII AUTOHTONE

 muzica bizantină a fost alături de folclor, timp de peste un mileniu, principala formă de cultură
românească. Ea a pătruns de timpuriu în țările care s-au găsit în legătură canonică cu Patriarhia de
Constantinopol (legături economice, culturale). Până la înființarea școlilor filarmonice era promovată
numai muzica bizantină al cărui sistem de scriere constituie singurul mijloc prin care se putea nota
muzica de toate genurile. În România se găsesc peste 1500 de manuscrise cu notație cucuzeliană și
hrisantică.
 369 – înființarea primei episcopii, la Tomis
 sec. IV – Sava de la Buzău cânta psalmi și cultiva cântarea psalmilor cu mare zel
 încep. cu sec. IX,X – până după jum. sec. XVII este cunoscută și prezența limbii slavone ca limbă de cult
 sec. X-XIV – paralel cu lb. slavonă a circulat și limba greacă
 la încep. sec. XI – aflăm din scrieri că exista o mănăstire cu călugări greci care celebrau slujba după
obiceiurile lor, înființată de Ahtum (voievod român de la Morisena). (erau și căl. rom)
 sec. XI – Minei pe luna Martie (Codex Suprasliensis)
 1204 – se înființează Arhiepiscopia Vicinei (Dobrogea)
 1234 – dintr-o scrisoare a papei Grigorie al IX-lea aflăm de existența unor episcopi români, numiți
pseudo-episcopi ai ritului grec.
 1330 - formarea statelor feudale în Țara Românească
 1359 – formarea statelor feudale în Moldova
 sec. XIII – fragment dintr-un Minei cu indicația ehului la tropare și condace
 sec. XIII,XIV – partea a 2-a din Octoihul de la Caransebeș cu cântările glasului V-VIII
 sec. XIV-XV – înființarea unui număr mare de mănăstiri românești (promovarea muz. ps. )
 sec. XIV,XV,XVI – domnitorii români întrețin legături directe cu centrele culturale importante din
Orientul ortodox (Athos, Constantinopol) prin numeroase ctitorii, daruri și închinări de mănăstiri.
 app. 1400 – Pripealele lui Filotei de la Cozia (tropare după polieleu). au circulat sub formă de manuscrise
în Țările Românești și în toate popoarele slave. S-au păstrat cel puțin 24 din care 13 în România. Au fost
puse pe note de Nectarie Frimu (1840), A.Pann (1848), D.Suceveanu (1856)
 1346 – Psaltirea slavonă (Bistrița-Oltenia)
 din sec. XV s-au păstrat multe manuscrise slavone, chiar și tipărituri
 1491 – Triod-Penticostar cu litere chirilice (tipărită laCracovia pentru biserica din Cetatea Râșnovului)
 1493 - Școala de la Putna (Eustație)
 1495 - Școala de la Brașov (Radu și Gheorghe Grămăticul)
 sec. XVIII și prima jum. a sec. XIX – a circulat muzica turco-persano-arabă (ce a avut un anumit rol în
procesul de cristalizare a cântecului de lume românesc, în mare vogă după anul 1800)
 pe la 1770 – Mihalache Moldovlahul preda psaltichia în mod practic, după auz, nemaiputându-I învăța
pe ucenici neumele bizantine