Poezia iubirii si a naturii

Floare Albastra:
Poezia FLOARE ALBASTRA a aparut in revista Convorbiri literare la 1 aprilie
1873. Este printre primele poezii publicate in revista Convorbiri literare.
Poezia are ca motiv 'floarea albastra', un motiv romantic, care apare si in alte
literaturi, in literatura germana Novalis intr-un poem romantic, une floarea
albastra se metamorfozeaza in femeie luin c!ipul iubitei si tulburin inima
eroului.

Motivul 'florii albastre' mai apare si la "eopari, iar la Eminescu floarea albastra
reprezinta viata. #lbastrul simbolizeaza infinitul, epartarile marii si a cerului, iar
floarea simbolizeaza fiinta care pastreaza orintele, pe care le ezvaluie cu
vra$a.
. %esi nu s-a gasit nicaieri o insemnare facuta e Eminescu espre
imprumutarea acestui motiv literar, &'eorge Calinescu sustine ca esteimposibil
ca poetul roman sa nu fi avut cunostinta e e(istenta acestuia in literatura
germana, cu care a intrat in contact in timpul stuiilor e la )iena si *erlin.

Motivul titlului .
+otivul ',lorii albastre' se intalneste la romanticul german Novalis si semnifica la
acesta implinirea iubirii ieale upa moarte, intr-o alta lume, canva, cu speranta
acestei impliniri. in literatura italiana, in poezia lui "eopari, motivul ',lorii
albastre' sugereaza puritatea iubirii si canoarea iubitei.
"a Eminescu motivul 'florii albastre' semnifica aspiratia spre iubirea ieala
posibila, proiectata in viitor, ar si imposibilitatea implinirii cuplului, iee
imbogatita e poet cu accente filozofice profune privin incompatibilitatea a
oua lumi iferite, in care fac parte cei oi inragostiti. - altainterpretare pe
care critica romaneasca a at-o acestui motiv literar este aceea a ',lorii e nu-
ma-uita', simbol al creintei auto!tone ca iubirea implinita ramane mereu in
amintirea, in mintea si sufletul omului inragostit.
Poezia ',loare albastra' face parte in tema iubirii si a naturii, ar, spre eosebire
e alte poezii e ragoste, aceasta creatie este imbogatita cu profune iei
filozofice, care vor capata esavarsire in poemul '"uceafarul'.
Tema poeziei
- constituie aspiratia poetului spre iubirea ieala, spre perfectiune, care nu se
poate implini, iee e(primata e ultimul vers al poeziei. '/otusi este trist in lume'.
Structura poeziei
Poezia este alcatuita in patru secvente lirice, oua ilustran monologul liric al
iubitei, iar celelalte oua monologul lirico-filozofic al poetului.
0n primele trei strofe apare omeniul cunoasterii, e la geneza &'intunecata mare'1
pana la un intreg univers e cultura &'campiile #sice'1 si creatie &'piramiele-n-
vec!ite'1. Cea e-a treia strofa sugereaza izolarea acestui vast spirit care nu isi
poate realiza iealurile in lumea telurica. 2eflectiile in strofa a 3-a presupun
consimtamantul vremelnic al poetului la c!emarea iubirii. 'eu am ras, n-am zis
nimica'. Concluzia este, in final, raportata la intreaga e(istenta a poetului. '4i te-ai
us ulce minune 5 4i-a murit iubirea noastra'. 2epetitia ',loare-albastra6 floare-
albastra6' subliniaza intensitatea trairii, generata e contrastul intre iluzie si
realitate.
0n plan terestru, iubita este vicleana, aemenitoare. '4i e-a soarelui calura 5 )oi
fi rosie ca marul 5 +i-oi esface e-aur parul sa-ti astup cu ansul gura'. Epitetele
'frumoasa', 'nebuna', 'ulce', cuprinse in versuri e(clamative, e(prima e(uberanta
sentimentului, specifica liricii e tinerete.
0nvitatia la iubire se realizeaza intr-un caru rustic, ce aminteste e pastelurile lui
#lecsanri, ar si e '4ara pe eal' sau '%orinta'.
Limbajul este irect si familiar, conferin poeziei un ton sagalnic, intim. 'Cui ce-i
pasa ca-mi esti rag7', '4-apoi cine treaba are7'. Pornin e la forme populare.
'+i-oi esface', '4a-ti astup', se a$unge la efecte e orin artistic rafinat, ca in
inversiunile. 'e-aur parul', 'albastra-mi ulce floare'.
4trofa a patra este monologul liric al poetului in care se accentueaza
superioritatea preocuparilor si a ganirii sale, prevestin finalul poeziei, lubita
este 'mititica' si, esi poetul recunoaste ca 'ea spuse aevarul', se esprine o
usoara ironie privin neputinta lui e a fi fericii cu acest fel e iubire, enuntata cu
superioritatea omului e geniu. 'Eu am ras, n-am zis nimica'.
+onologul liric al iubitei, incepe printr-o c!emare a iubitului in mi$lociii naturii, ale
carei elemente specifice liricii eminesciene &corul, izvorul, vaile, stancile,
prapastiile1 sunt in armonie esavarsita cu starile inragostitilor
%e remarcat faptul ca iubita isi face un scurt autoportret, in care reiese si emotia
intalnirii &')oi fi rosie ca marul,5 +i-oi esface e-aur parul'1.
8lcea izolarii cuplului e inragostiti e restul lumii, iee intalnita si in alic poezii
erotice, este accentuata si in aceste versuri &'Caci va fi sub palarie'9 ''ri$a noastra
n-aib-o nime,5 Cui ce-i pasa ca-mi esti rag7'1.
Arta iubirii este escrisa e fata prin gesturi tanre, mangaietoare,
aemenitoare &'/e-oi tinea e upa gat'9 'Ne-om a sarutari pe cale'1.
8ltimele oua strofe constituie monologul liric al poetului, incarcat e profune
iei filozofice. 8imirea poetului pentru frumusetea si perfectiunea fetei este
sugerata e versul 'Ca un stalp eu stam in luna6', iar superlativul 'Ce frumoasa,
ce nebuna' sugereaza miracolul pe care il traise poetul in visul sau pentru iubita
ieala. Punctele e suspensie aflate inaintea ultimei strofe ineamna la meitatie
privin implinirea iubirii ieale, perfecte, ce nu poate fi realizata.
+oartea iubirii sugereaza neputinta implinirii cuplului, intrucat cei oi apartin a
oua lumi iferite. Penultimul vers, repetitia simbolului iubirii absolute &'floare
albastra'1 semnifica tanguirea, tristetea si nefericirea poetului pentru
imposibilitatea e a-si implini iealul.
Ultimul vers, '/otusi este trist in lume6', a starnit numeroase controverse,
polemica invartinu-se in $urul lui 'totusi' sau 'totul', intrucat manuscrisul poeziei
nu s-a gasit. Cel care ecie corectituinea formei este Perpessicius, care
argumenteaza faptul ca acest 'totusi' este specific simtirii eminesciene care, c!iar
aca este melancolic si sceptic, in poeziile lui lasa mereu o raza e speranta
pentru viitor, prin proiectarea sentimentului intr-un canva, intr-un timp neefinit.
Nu poate, e asemenea, sa fie atat e categoric, e ferm in afirmatia sa pentru
intreaga lume si sa e(prime cu atata precizie tristetea omenirii, prin averbul atat
e efinitiv 'totul', avan in veere si faptul ca aspiratia spre iubirea absoluta este
o trasatura efinitorie numai pentru omul e geniu. Proceee artistice.
Poetul foloseste un limbaj familiar, e(presii, cuvinte, locutiuni populare. e mi-i
a o sarutare, s-apoi cine treaba are9 forme e viitor popular. e mi-i a, te-ai
tine, voi cerca.
+area ma$oritate a epitetelor sunt ornante. prapastia mareata, trestia cea lina.
Cuvantul ulce este folosit cu iferite functii gramaticale &a$ectiv, averb1 si
stilistice. ulce minune, ulce floare, ulce netezinu-mi parul.
Contrastul intre cele oua mouri e a intelege viata este reat si la nivel le(ical
si stilistic. tot ceea ce efineste omeniul e cuprinere al poetului sugereaza
spiritualul. ceruri nalte, intunecata mare9 tot ceea ce efineste moul e intlegere
a fetei sugereaza realitatea vietii.
Poezia epaseste limitele unei poezii e ragoste, implican conitia omului e
geniu.
- epitete. 'e-aur parul', 'albastra, ulce floare'9
- comparatii. ')oi fi rosie ca marul', '%ulci ca florile ascunse'9
- personificari. 'izvoare plang in vale'9
- prozoia., versificatia este tro!aica, masura e 7-8 silabe, iar rima imbratisata,
uneori asonanta &calura-gura9 frunze-ascunse19
- e(presii populare. 'e nu m-ai uita incalte', 'Nime-n lume n-a s-o stie'9
',loare albastra este nu numai o poezie e ragoste, ci si o meitatie cu
rezonante asupra aspiratiei catre absolut in iubire, intrucat Eminescu suprapune
peste tema erotica tema timpului, care este motivul funamental al intregii sale
creatii romantice.
Lacul:
Tema poeziei este orinta arzatoare a inragostitului e implinire a iubirii ce ramane oar un vis
neimplinit.
Eminescu imagineaza in poezia :"acul; o intalnire cu fiinta iubita care este pentru el unica si ieala.
Prima strofa a poeziei prezinta o imagine feerica a lacului incarcat cu flori e nufar. "acul apare
apoi personificat si vibreaza impreuna cu poetul.
Strofa a doua cuprine motivul asteptarii, infatisat insa ca posibilitate. /ot ca
posibilitate este prezentat si gestul tanru al imbratisarii. #poi estemarcata prezenta fiintei iubite. Prezenta
fiintei iubite este marcata prin pronumele personal :ea;, care sugereaza o iubire ieala.
Strofele a IIIa si a I!a cuprin visul e iubire al poetului, generat e starea e asteptare si e
singuratate. Poetul isi imagineaza un anumit scenariu al implinirii visului e iubire avan senzatia e ireal,
e vis.
0n strofa a !a visul ia sfarsit, iar eul liric se trezeste la o realitate trista si ureroasa, eoarece totul
a fost in zaar. Poetul ezamagit, trist si singur ramane in acelasi ecor, ar mai putin inamic si lu(uriant.
0maginea carului natural in care are loc intalnirea intre cei oi inragostiti este realizata
prin epitetele cromatice :lacul albastru;, :nuferi galbeni;, care realizeaza imagini vizuale ce sugereaza
armonie, limpezime, claritate, seninatate, lacul fiin asemenea unei oglinzi in care urmeaza sa se reflecte
atat lumea e(terioara, cat si cea interioara.
,olosirea personificarii.:/resarin in cercuri albe5El cutremura o barca; face ca lacul sa vibreze
impreuna cu poetul prin preluarea zbuciumului sau sufletesc.
/rairile interioare ale inragostitului sunt surprinse in iferite momente. al asteptarii, al visului, si al
trezirii la realitate.
Prin repetitiile. :Parc-ascult si parc-astept;, autorul sugereaza motivul asteptarii.
Pentru a prezenta motivul asteptarii poetul foloseste verbe la modul con"unctiv. :Ea in
trestii sa rasara5 4i sa-mi caa lin pe piept;.
4enzatia e ireal, e vis este reliefata prin folosirea verbelor la moul con$unctiv. :sa sarim;, sa scap;,
sa scape;, :sa plutim;, :sune;. iar imaginile vizuale se impletesc cu cele auitive care sunt realizate prin
metafore si epitete, care sugereaza un sunet lin, omol. Epitetul personificator in inversiune. ;blanei
lune; - sugereaza o imagine vizuala. %e asemeni sunt folosite metafore cu rol personificator. :inganati e
glas e ape;, :vantu-n trestii linfosneasca;, :unuioasa apa sune;, prin care evientiaza armonia intregii
naturi.
Epitetul. :singuratic;, verbele. :suspin, :sufar;, prezinta sfarsitul visului.
/rezirea in vis la realitate se face grafic prin prezenta punctelor e suspensie.
Ima#inea vizuala din final :lacul cel albastru50ncarcat cu flori e nufar; reia simetric, cu mici
moificari, pe cea in prima strofa si nu mai are stralucirea si consistenta cromatica a celei intai, ea
sugeran tristetea apasatoare in sufletul inragostitului.
%ispunerea mourilor verbale indicativ prezent la inceputul si sfarsitul poeziei si con"unctiv
prezent in strofa a 00-a, a 000-a si a 0)-a elimiteaza realitatea e starea e visare.
$uzicalitatea interioara a versurilor este realizata prin aliteratii care contin repetarea silabei :sa;
& :sa sarim;1, a consoanei :s; &:sa-mi scape;1 siasonante care sunt realizate prin accentuarea vocalei :a;.
:unuioasa apa;, :galben; si :incarca;.
Armonia versurilor este realizata e ritmul tro!aic, rima e tip :abcb;, in care rimeaza numai
versurile al oilea si al patrulea si masura e 8 silabe.
#rmonia poeziei sugereaza armonia intregii naturi care iminueaza tristetea si singuratatea eului
liric.Poezia %Lacul& a fost publicata la 1 septembrie 187< in revista :Convorbiri literare;. Ea apartine genului
liric in care preomina e(primarea unor stari sau a unor sentimente ale eului liric.
Pe lan#a plopii fara sot:
'Pe langa plopii fara sot' e o poezie a tristetii, a estramarii iubirii, a 9 piererii sperantelor in ragoste ca
sentiment inaltator. Plopii, 'fara sot', evoca, intr-o prima
secventa, e oua strofe, o poveste e ragoste neimplinita, in vina fiintei iubite, singura care , nu a inteles
intensitatea sentimentelor poetului. 'Pe langa plopii fara sot5 #esea am trecut95 +a cunosteau vecinii toti -5
/u nu m-ai cunoscut.55 "a geamul tau ce stralucea5 Privii atat e es95 lume toata-ntelegea -5 /u nu m-ai
inteles.'
Poezia se construieste, inca e aici, pe temeiul graatiei ascenente, al amplificarii, pe e o parte, a
ragostei poetului, pe e alta, in paralelism perfect, a neintelegerii fiintei aorate, care rateaza sansa unei
mari iubiri. 4emnificativ este spatiul in care se consuma sentimentul erotic. 4untem eparte e caile
nepatrunse ale naturii, e aancimea corului protector, cu proiectia trairilor lirice la scara cosmica,
incarabile in inefabilul unui spirit universal. Peisa$uleste aici citain, conventional, el insusi inaecvat
nemuritoarelor povesti e iubire. ,emeia inragita se remarca prin absenta, fiin oar banuita ca se afla
incolo e un !otar impenetrabil, figurat mai intai, in peisa$, prin 'plopii fara sot', apoi prin geamul 'ce
stralucea', ce nu ezvaluie, prin reflectare catre e(terior, mai mult ecat in sonetul '4tau in ceracul tau',
nimic in atmosfera misterioasa a interiorului, in intimitatea acestuia.
in secventele urmatoare, poezia ia e altfel o tonalitate intens meitativa, inaltanu-se la consieratii asupra
metafizicii iubirii, cu sintagme in genere cunoscute in alte poezii e ragoste. Poetul, ca substitutul sau
genial in '"uceafarul', ar fi orit 'o soapta e raspuns', 'o zi in viata', c!iar implinirea sublima a unei singure
clipe e iubire. '- ora sa fi fost amici,5 4a ne iubim cu or,5 4-ascult e glasul gurii mici,5 - ora, si sa mor.'
insasi fiinta iubita ar fi urcat in sfera superioara a astrilor, une 'in calea timpilor ce vin5 - stea s-ar fi aprins',
ar fi invins timpul ireversibil, obanin trasaturile ieale ale ar!etipului feminin, '8n c!ip e-a pururi aorat5
Cum nu mai au perec!i5 #cele zane ce strabat5 %in timpurile vec!i.'
Culminatia sentimentului, in acelasi timp punctul cel mai inalt al graatiei, care ia e acum o linie
escenenta, se $ustifica printr-o iubire ce anga$eaza, in sens mitic, toate generatiile e stramosi, intreaga
mostenire genealogica a speciei. 'Caci te iubeam cu oc!i pagani5 4i plini e suferinti ,5 Ce mi-i lasara in
batrani5 Parintii in parinti.'
intoarcerea in prezent estrama intregul mira$ al iubirii, coborata in spatiile iealitatii. 'Caci azi le semeni
tuturor5 "a umblet si la port,5 4i te privesc nepasator5 C-un rece oc!i e mort.' Clipa astrala a marii iubiri,
nepamantene, a fost efinitiv pieruta. '/u trebuia sa te cuprinzi5 %e acel farmec sfant,5 4i noaptea canela
s-aprinzi5 0ubirii pe pamant.