Eseu (Potor Angelo)

FLOARE ALBASTRA
de Mihai Eminescu

Mihai Eminescu, creatorul de geniu al literaturii romane, nascut pe data de 15 ianuarie 1850 la
Botosani, acesta a fost considerat ultimul mare poet romantic din literature universala. Alaturi de
temele esentiale ale liricii sale: iubirea, natura, istoria, Eminescu a fost preocupat si de flilozofia
germana, antica si de textele brahmanic. Astfel, el a creat poezii filosofice in care sunt prezente motive
romantice: geniul nefericit, dualitatea inger-demon, raportul viata-moarte, conditia artistului in lume
care nu se ridica la asteptarile acesteia. Poeziile care i-au asigurat consacrarea de poet romantic sunt:
“Floare albastra”, “Luceafarul”, “Inger si demon”, “Glossa”, “Oda (in metru antic)”, pe care le-a valorificat
in volumul “Poesii” si publicat in 1883.
S-a stins din viata la data de 15 iunie 1889, la Bucuresti .
Poezia “Floare albastra” a fost scrisa in anul 1872 si publicata pe 1 aprilie 1873 in
revista”Convorbiri literare”.Reprezinta capodopera de tinerete a liricii artistului, fiind o poezie nucleu a
romantismului eminescean.Viziunea romantica a poeziei este conferita de tema de motivele
literare:geniul neinteles, codrul,I zvorul, trestia, de atitudinea eului liric, osciland intre apolinic si
dionisiac si de imbinarea mai multor specii literare:meditatie, filozofica,egloga si elegie.Tema poezie
este iubirea reprezentata intr-un cadru natural idilic.Poezia depaseste cadrul unei idile, implicand
conditia geniului nefericit in lume.
Tema poeziei “Floare albastra” este iubirea, reprezentata intr-un cadru natural idilic. Poezia
depaseste cadrul unei idile, implicand conditia geniului nefericit in lume.
La nivel structural poezia “Floare albastra” este alcatuita din 14 strofe de tip catren, reprezentate
prin alternanta a doua planuri sau doua ipostaze ale cunoasterii: lumea abstractiei si a cunoasterii
absolute si lumea iubirii si a cunoasterii terestre.Celor 2 lumi li se asociaza 2 portrete spirituale:geniul si
fiinta terestra. Ca in lirismul de masti.eul liric imprumuta pe rand cele 2 ipostaze:masculin si
feminin.Poezia “ Floare albastra” este alcatuita din 4 secvente poetice dispuse simetric.
În prima secventa poetica, este conturat universul cunoașterii absolute, caracteristic geniului,
oglindit prin ochii unei ființe de pe Pământ. Tonul adresării către tânără este familiar, variind între
afirmații și negații, întrebări și exclamații:
A doua secvență poetică subliniază meditația profundă a eului liric în legătură cu adevărurile
rostite de fata. Eul liric interiorizează ideile exprimate de tânără, dar acționează în concordanță cu
propriile sale convingeri: "Ah, Ea a spus adevărul/ Eu am râs, n-am zis nimic." Lirismul acestei strofe
este subiectiv, iar eul liric se dezvăluie în ipostaza unui meditativ, a unui reflexiv. Sunt utilizate
elemente lexicogramaticale care indică persoana întâi: ”Ah!”,...am ras”.”n-am zis”,...netezindu-mi”
A treia secvență marchează a doua intervenție a vocii lirice feminine, ce propune invitația către
iubitul său de a sărbători dragostea într-un decor natural paradisiac. Spațiul ales de fata este perceput ca
fiind protector, iar timpul este considerat sacru. Motivele literare care constituie decorul personificat
includ codrul, izvoarele, prăpastia, balta și trestia.
Visul de iubire se realizeaza atat in regim diurn cat si in regim nocturn.Regimul diurn este
guvernat de culoare:rosu, galben, albastru, verde:”Acolo-n ochi de padure / langa balta cea senina /si
sub trestia cea lina / vom sedea in foi de mure”. “Si mi-i spune atunci povesti / si minciuni cu-a ta
gurita, / eu pe-un fir de romanita / voi cerca de ma iubesti”.
Portretul fetei este de basm:”ea are parul d-aur,este sagalnica si are gesturi tandre:”Si de-a
soarelui caldura/voi fi rosie ca marul,/mi-oi desface d-aur parul,/sa-ti astup cu dansul gura”
Ceremonialul iubirii este infatisat etapic invitatia,intr-un cadru natural paradisiac,pentru a se
implini iubirea:descrierea,natura,intalnirea indragostitilor si gesturile lor timide, portretul fetei ca ideal,
sarutul, imbratisarea, intoarcerea spre est. Elementul nocturn care intesifica sentimentul celor 2
indragostiti este luna,astrul protector al cuplului adolescentin:”Cand prin crengi s-a fi ivit /l una-n
noaptea cea de vara / mi-i tinea de subsoara / te-oi tine de dupa gat”.
A patra secvență poetică, cuprinzând strofele 13 și 14, aduce în prim-plan vocea eului liric,
extinzând meditația din a patra strofă. Aici, dragostea găsește încheierea odată cu despărțirea
îndrăgostiților, iar în sfera subiectivă se intensifică tonul elegiac: ”Inc-o gura si dispare/ca un stalp eu
stam in luna/ce frumoasa ce nebuna/e albastra-mi dulce floare!” “Si te-ai dus dulce minune/s-a murit
iubirea noastra/floare albastra! floare albastra!”.
Titlul poeziei ”Floare albastra” ilustreaza motivul central al acesteia,avand o larga circulatie
universala si fiind intalnit in literatura europeana la Poetii Novalis(germani) si Leopardi(italiani).El se
refera la asporatia eului liric spre ideal,spre iubirea absoluta.Mihai Eminescu foloseste motivul”florii
albastre” ata in poezii”Floare albastra”,”Calin”(file din poveste) cat si in nuvela fantastica ”Sarmanu
Dionis.” Elementele care compun titlul poeziei sugereaza:termenul “floare”-face trimitere spre bucuriile
vietii,speranta, implinirile omenesti,ilustrand atitudinea feminina:epitetul cromatic”albastra” semnifica
infinitul cerului,adancimea marii si ilustreaza atitudinea masculina,in ipostaza de geniu neinteles.
Fiind o poezie romantica”Floare albastra” valorifica drept trasatura esentiala a
limbajului,expresivitatea.Bogatia si varietatea figurilor de stil si a imaginilor artistice este ilustrata
prin:epitete(“prapastia mareata”,”balta cea senina”),comparatie(“rosie ca marul”),simbolul central”floare
albastra” si repetitia(“floare albastra floare albastra”). Cele mai semnificative imagini artistice surprinse
de poet sunt:”Cand prin crengi s-a fi ivit/luna-n noaptea cea de vara”-imagine vizuala,”Si mi-i spune
atunci povesti si minciuni cu-a ta gurita?-imagine auditiva,”Piramidele-nvechite/urca-n cer varful lor
mare”-imagine dinamica. Lirismul este preponderent subiectiv,dar se foloseste si lirismul de
masti(reprezentat prin alternanta marcilor lirice gramaticale ale pers 1, 2)
Elaborând asupra unui motiv romantic cu circulație europeană și abordându-l printr-o
viziune lirică distinctă, poemul "Floare albastră" se afirmă ca o capodoperă a liricii eminesciene
din perioada tinereții. În structura sa, acest poem adăpostește marile teme și motive literare
care vor fi ulterior valorificate în "Luceafărul".