Eseu Floare albastra

Mihai Eminescu creatorul de geniu al literaturii romane incadrat in galeria marilor

clasici, a fost considerat ultimul mare poet romantic din literatura universala.Alaturi de
temele esentiale ale liricii sale:iubirea,natura,istoria,Eminescu a fost preocupat si de
filozofia germana,antica si de textele brahmanice.Astfel el a creat poezie filosofica in care
sunt prezente motive romantice:geniul nefericit,motivul titanului,dualitatea inger-
demon.raportul viata-moarte,conditia artistului in lume care nu se ridica la asteptarile
acesteia.Poeziile care I-au asigurat consacrarea ca poet romantic sunt:’’Floare
albastra”,”Luceafarul”,”Inger si demon”,”Glosa”,”Oda”,etc pe care le-a valorificat in
volumul”Poesii” publicat in 1883.

Poezia “Floare albastra” a fost scrisa in anul 1872 si publicata pe 1 aprilie 1873 in
revista”Convorbiri literare”.Reprezinta capodopera de tinerete a liricii artistului,fiind o
poezie nucleu a romantismului eminescean.Viziunea romantica a poeziei este conferita de
tema de motivele literare:geniul neinteles,codrul,izvorul,trestia,de atitudinea eului
liric,osciland intre apolinic si dionisiac si de imbinarea mai multor specii
literare:meditatie,filozofica,egloga si elegie.Tema poezie este iubirea reprezentata intr-un
cadru natural idilic.Poezia depaseste cadrul unei idile, implicand conditia geniului nefericit
in lume.

La nivel structural,poezia”Floare albastra” este alcatuita din 14 strofe de tip catren,

reprezentand prin alternanta a 2 planuri sau 2 ipostaze ale cunoasterii:lumea abstractiei si
a cunoasterii absolute si lumea iubirii si a cunoasterii terestre.Celor 2 lumi li se asociaza 2
portrete spirituale:geniul si fiinta terestra.Ca in lirismul de masti.eul liric imprumuta pe
rand cele 2 ipostaze:masculin si feminin.Poezia “ Floare albastra” este alcatuita din
4 secvente poetice dispuse simetric.

Prima secventa poetica infatiseaza lumea cunoasterii absolute, specifica geniului

reprezentata din perspectiva fiintei terestre.Tonul adresarii fetei este familiar,alternand
enunturile afirmative si negative,interogative si exclamative:”Iar te-ai cufundat in stele/Si in
nori si-n ceruri nalte?

Cele 2 apelative “sufletul vietii mele” si “iubite”, dispuse simetric la inceputul si la

sfarsitul primei interventii a fetei, exprima iubirea sincera.Domeniul cunoasterii specific
geniului neinteles,este reprezentat prin urmatoarele elemente:misterul genezei
universului:”intunecata mare”, universul culturar:”campiile asire”, si universul de creatie,
proiectat cosmic:”Piramidele-nvechite/Urca-n cer varful lor mare.Avertismentul din finalul
primei interventii a fetei:”Nu cata in departare/Fericirea ta,iubite!, desi rostit pe un ton
glumet, sugereaza ideea ca implinirea umana se realizeaza prin iubire, in plan terestru.
 A 2 secventa poetica evidentiaza meditatia profunda a eului liric in legatura cu
adevarurile rostite de fata.El interiorizeaza ideile exprimate de fata, insa procedeaza
potrivit convingerilor sale:”Ah” Ea spuse adevarul/Eu am ras n-am zis nimica.Lirismul
strofei este subiectiv, eul liric apare in ipostaza meditativului, a reflexivului.Se folosesc
marci lexico-gramaticale ale persoanei 1:”Ah!”,...am ras”.”n-am zis”,...netezindu-mi”

Secventa a 3 a reprezinta a 2-a interventie a vocii lirice feminine,care lanseaza

invitatia adresata iubitului si de a implini iubirea intr-un cadru natural paradisiac.Spatiul
ales de fata este protector,iar timpul este sacru.Motivele literare care alcatuisc decorul
personificat sunt:codrul,izvoarele,prapastia,balta,trestia.

Visul de iubire se realizeaza atat in regim diurn cat si in regim nocturn.Regimul diurn
este guvernat de culoare:rosu,galben,albastru,verde:”Acolo-n ochi de padure/langa balta
cea senina/si sub trestia cea lina/vom sedea in foi de mure”. “Si mi-i spune atunci povesti/si
minciuni cu-a ta gurita,/ eu pe-un fir de romanita/ voi cerca de ma iubesti”.

Portretul fetei este de basm:”ea are parul d-aur,este sagalnica si are gesturi
tandre:”Si de-a soarelui caldura/voi fi rosie ca marul,/mi-oi desface d-aur parul,/sa-ti astup
cu dansul gura”

Ceremonialul iubirii este infatisat etapic invitatia,intr-un cadru natural

paradisiac,pentru a se implini iubirea:descrierea,natura,intalnirea indragostitilor si
gesturile lor timide, portretul fetei ca ideal, sarutul, imbratisarea, intoarcerea spre est.

Elementul nocturn care intesifica sentimentul celor 2 indragostiti este luna,astrul

protector al cuplului adolescentin:”Cand prin crengi s-a fi ivit/luna-n noaptea cea de
vara/mi-i tinea de subsoara/te-oi tine de dupa gat”.

A 4-a secventa poetica(strofele 13 si 14) ilustreaza vocea eului liric cu o continuare a

meditatiei din strofa a 4-a.Iubirea se incheie cu despartirea indragostitilor, iar in plan
subiectiv se accentueaza tonul elegiac:”Inc-o gura si dispare/ca un stalp eu stam in luna/ce
frumoasa ce nebuna/e albastra-mi dulce floare!” “Si te-ai dus dulce minune/s-a murit
iubirea noastra/floare albastra! floare albastra!”.

In finalul poeziei,implicarea dionisiaca,specifica fiintei feminine, este inlocuita de

detasarea apolinica care corespunde geniului neinteles.Contrastul si incompatibilitatea
dintre cele 2 lumi, care pentru cateva momente s-au regasit in iubire,pentru ca apoi sa
reaseze in limitele lor ceresti,sunt evidentiate in versul final, de o dulce tristete:”Totusi este
trist in lume!”

Titlul poeziei”Floare albastra” ilustreaza motivul central al acesteia,avand o larga

circulatie universala si fiind intalnit in literatura europeana la Poetii Novalis(germani) si
Leopardi(italiani).El se refera la asporatia eului liric spre ideal,spre iubirea absoluta.Mihai
Eminescu foloseste motivul”florii albastre” ata in poezii”Floare albastra”,”Calin”(file din
poveste) cat si in nuvela fantastica”Sarmanu Dionis.”

Elementele care compun titlul poeziei sugereaza:termenul “floare”-face trimitere

spre bucuriile vietii,speranta, implinirile omenesti,ilustrand atitudinea feminina:epitetul
cromatic”albastra” semnifica infinitul cerului,adancimea marii si ilustreaza atitudinea
masculina,in ipostaza de geniu neinteles.

Fiind o poezie romantica”Floare albastra” valorifica drept trasatura esentiala a

limbajului,expresivitatea.Bogatia si varietatea figurilor de stil si a imaginilor artistice este
ilustrata prin:epitete(“prapastia mareata”,”balta cea senina”),comparatie(“rosie ca
marul”),simbolul central”floare albastra” si repetitia(“floare albastra floare albastra”)

Cele mai semnificative imagini artistice surprinse de poet sunt:”Cand prin crengi s-a
fi ivit/luna-n noaptea cea de vara”-imagine vizuala,”Si mi-i spune atunci povesti si minciuni
cu-a ta gurita?-imagine auditiva,”Piramidele-nvechite/urca-n cer varful lor mare”-imagine
dinamica.

Lirismul este preponderent subiectiv,dar se foloseste si lirismul de

masti(reprezentat prin alternanta marcilor lirice gramaticale ale pers 1, 2)

Concluzie:

Dezvoltare a unui motiv romantic de circulatie europeana intr-o viziune lirica

proprie,poemul”Floare albastra” reprezinta o capodopera a liricii eminesciene din etapa de
tinerete,purtand in structura marile teme si motive literare valorificate ulterior in”Luceafarul”