Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I

FIBRE
OPTICE

1.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I

Cuprins:
ARGUMENT................................................................................................. 3
SCURT ISTORIC ......................................................................................... 5

Capitolul I.
PRINCIPIUL DE TRANSMITERE PRIN FIBRA OPTICA …………….... 6

Capitolul II.

2.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
TIPURI CONSTRUCTIVE DE FIBRE OPTICE........................................ 8

Capitolul III.
CONECTAREA FIBRELOR OPTICE........................................................ 12

3.1 Conectorii de tip FC/PC si FC/APC........................................................ 13

3.2 O.T.D.R (Optical time Domain Reflectomer)......................................... 16
3.3 Backscatter (Dispersie –Imprastiere Inapoi) .......................................... 17
3.4 Indicele de refractie................................................................................. 17
3.5 Evenimente non-reflective...................................................................... 18
3.6 Fenomenul de castig................................................................................. 18
3.7 Evenimente reflexive............................................................................... 19
3.8 Sfarsitul de fibra...................................................................................... 20
3.9 Setari primare ale O.T.D.R...................................................................... 20

DICTIONAR DE TERMENI

FOLOSITI IN TRANSMISIILE PRIN FIBRE OPTICE...................... 21

BIBLIOGRAFIE............................................................................................ 24

Argument
În fiecare zi, în fiecare moment, ființele comunică între ele, adică fac schimb de informații.
Comunicarea, informarea și mijloacele de comunicare depind unele de altele. Acești termeni au
sensuri diferite în funcție de domeniile care au drept scop comunicarea infomației. Pentru
specialistul din domeniul telecomunicațiilor, informația este un semnal transmis unui destinatar prin
mijloace tehnice. El numește comunicare, totalitatea operațiilor de prelucrare, de transmitere și
recepționare a mesajului.

Începând cu secolul al XIX-lea, în urma

descoperirii electricității și a undelor
electromagnetice, a devenit posibila punerea în
circulație foarte rapid a informațiilor pe întreaga

3.

Alexander
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
planetă. În 1837, Samuel F.B. Morse (1791-1872) a realizat un
sistem care folosea curentul electric pentru transmiterea mesajelor
codificate: telegraful.
În 1876, Graham Bell (1847-1922) a conceput un aparat electric
care putea transmite glasul uman: telefonul.
telegraf

telefon

În anul 1888, Heinrich Hertz (1857-1894) a demonstrat această teorie: el

a reușit să producă unde electromagnetice invizibile și a stabilit că au exact
aceleași proprietăți cu lumina. Acestea sunt unde radioelectrice (unde radio),
pe care în mod obișnuit le mai numim si ,, unde hertziene”. Astazi, informația
poate circula pe diferite suporturi, în funcție de cantitatea de informație care
Heinrich Hertz trebuie transportată, de rapiditatea de transmisie și de distanță. Astfel, o comunicare
telefonică poate să circule prin fir până la un centru local, apoi să
fie purtată pe calea undelor până la un satelit sau orientată spre un cablu ca să traverseze oceanul,
pentru a-și încheia traseul tot prin fir.
O informație poate circula în orice loc dintr-un teritoriu cu condiția ca acesta să dispună de
căi de comunicare. Toate aceste căi constituie o rețea. Organizarea circulației informațiilor prin fir și
pe calea undelor a dus la crearea de diferite rețele: rețeaua de fire, rețeaua hertziană, rețeaua
celulară și rețeaua de sateliți, acestea comunicând între ele. Rețeaua hertziană asigură difuzarea
pe calea undelor a emisiunilor de radio și de televiziune și se transmit prin fascicule hertziene. Când
distanțele sunt foarte mari, undele hertziene se transmit prin sateliți de telecomunicații care le trimit
spre Pământ. Rețeaua celulară este o rețea destinată telecomunicațiilor cu aparate mobile (de
exemplu telefoane portabile).

O dată cu dezvoltarea informaticii au fost realizate rețele de telecomunicații care fac posibilă
circulația rapidă a unui număr foarte mare de informații, sub formă de semnale digitale. Aceste
informații pot fi sunete, imagini statice sau în mișcare, texte ori date informatice. Noile tehnologii
multimedia transformă modul de comunicare între ființele umane. Printre altele, ele simplifică și
îmbunătățesc relația dintre oamenii și aparate. Cercetătorii elaborează noi tehnologii de comunicare
, iar încercarea de a perfecționa instrumentele multimedia care sunt folosite de tot mai mulți oameni.
Cercetările urmăresc să obțină simplificarea utilizării și mobilitatea acestor tehnologii. Dezvoltarea
explozivă a telecomunicațiilor în ultimele decenii a fost însoțită de modificări multiple și importante în
4.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
tehnologiile de telecomunicații. Au apărut rețele de telecomunicații noi, au fost dezvoltate servicii noi
de telecomunicații. Tehnologia comutației digitale, tehnologia comunicațiilor digitale sau internetul
sunt doar câteva dintre serviciile esențiale de telecomunicații.

Piața de servicii de telecomunicații a impus în mare parte aceste inovații în telecomunicații.

Se impune deja adaptarea rețelelor de telecomunicații la cerințele utilizatorilor privind integrarea
serviciilor, crearea unei rețele globale care să asigure unui utilizator acces la orice serviciu,
mobilitate și independență de terminal.

Capitolele ce urmează a fi prezentate în această lucrare doresc să răspunda nevoii de

cunoaștere în acest domeniu vast ce se află în continuă dezvoltare. Aceste capitole sunt structurate
astfel:

 Capitolul I – Principiul de transmisie prin fibră optică se referă la sistemul de transmisie

optic ce este format din trei componente : sursa de lumină, mediul de
transmisie și detectorul.

 Capitolul II – Tipuri constructive de fibra optică se referă la cele trei tipuri de cabluri:cele
aeriane,subterane și indoor. Parametrii fibrelor subterane și indoor sunt la fel ca
si cei de la cablurile aeriene reliefându-se prin numărul de fibre din tuburile de protective. 
Capitolul III - Conectarea fibrelor optice se referă la modul de conectare a fibrei optice.
Fibra optică se poate conecta în trei moduri. Primul mod constă în atașarea la capătul fibrei a
unor conectori ce se pot lega la un soclu pentru fibră. Al doilea mod constă în îmbinarea
mecanică. Cel de-al treilea și ultimul mod constă în îmbinarea celor două bucăti de fibră
pentru a forma o coexiune solidă.

Scurt istoric

5.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
Tehnologia fibrelor optice, deși devenită omniprezentă doar în lumea modernă, este una simplă și
relativ veche. Ghidarea luminii prin reflexii repetate, principiul care stă la baza fibrelor optice, a fost
demonstrat pentru prima oară de Daniel Colladon și Jacques Babinet, la Paris, la începutul anilor
1840. John Tyndall a inclus o demonstrație a acesteia în cursurile sale publice de la Londra un
deceniu mai târziu.
Aplicațiile practice, cum ar fi iluminare de aproape în stomatologie, au apărut la începutul secolului
al XX-lea. Transmisia imaginii prin tuburi a fost demonstrată independent de Clarence Hansell și de
pionierul televiziunii John Logie Baird, în anii 1920. Principiul a fost utilizat pentru examinări
medicale interne de Heinrich Lamm în deceniul imediat următor. În 1952, fizicianul Narinder Singh
Kapany a efectuat experimente ce au condus la inventarea fibrei optice. Fibra optică modernă, în
care fibra optică este învelită cu un strat transparent pentru a îi oferi un indice de refracție potrivit, a
apărut în același deceniu. Dezvoltarea s-a concentrat apoi pe transmiterea de impagini prin snopuri
de fibră. Primul gastroscop semiflexibil cu fibră optică a fost patentat de Basil Hirschowitz, C. Wilbur
Peters și Lawrence E. Curtiss, cercetători de la Universitatea Michigan. În
1956. În procesul de dezvoltare a gastroscopului, Curtiss a produs primele fibre învelite în sticlă.
Fibrele optice anterioare se bazau pe aer sau pe uleiuri și diverse tipuri de ceară ca material de
învelire, cu indice de refracție mic.
Jun-ichi Nishizawa, om de știină japonez de la Universitatea Tohoku, a fost primul care a propus
utilizarea fibrei optice în telecomunicații, în anul 1963. A inventat și alte tehnologii ce au contribuit la
dezvoltarea comunicațiilor prin fibră optică. Nishizawa a inventat fibra optică cu indice de refracție
gradat în anul 1964 pentru a servi drept canal de transmisie a luminii de la laseri cu semiconductor
pe distanțe lungi cu pierderi mici.
În 1965, Charles K. Kao și George A. Hockham de la compania britanică ,, Standard Telephones
and Cables (STC)’’ au fost primii care au promovat ideea că atenuarea în fibra optică poate fi
redusă sub pragul de 20 decibeli pe kilometru (dB/km), permițând utilizarea fibrei optice ca mediu
practic de telecomunicații. Ei au arătat că atenuarea din fibra optică disponibilă la acea vreme este
cauzată de impurități ce pot fi înlăturare și nu de fenomene fizice fundamentale cum ar fi
împrăștierea.Nivelul crucial de atenuare de 20 dB/km a fost atins pentru prima oară în 1970, de
cercetătorii Robert D. Maurer, Donald Keck, Peter C. Schultz și Frank Zimar de la fabricantul
american de sticlă ,, Coming Glass Works ”. Ei au realizat o fibră optică cu atenuare de 17 dB/km
prin doparea sticlei de silicat cu titan. Câțiva ani mai târziu, ei au produs o fibră cu doar 4 dB/km
atenuare cu dioxid de germaniu ca dopant pentru miez. Asemenea atenuări mici au deschis calea
comunicării prin fibră optică și internetului. În 1981, ,, General Electric ” a produs longouri de cuarț
ce putea fi tras în fire de fibră optică de 40 km lungime.
Fibra optică mai robustă folosită astăzi ce are atât miezul cât și teaca din sticlă, suferind
astfel mai puțin de pe urma trecerii timpului a fost inventată de Gerhard Bernsee în 1973 la ,,Schott
AG” în Germania. În 1991, studiile în domeniul cristalelor fotonice a dus la dezvoltarea fibrei optice
cu cristal fotonic care ghidează lumina prin difracție într-o structură periodică, și nu prin reflexie
internă totală. Prima fibră din cristal fotonic a devenit disponibilă pe piață în 2000. Fibra din cristal
fotonic poate fi proiectată să transfere putere mai multă decât fibra convențională, iar proprietățile

6.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
dependente de lungimea de undă pot fi manipulate pentru a îmbunătăți performanțele fibrei în
anumite aplicații.

CAPITOLUL I : Principiul de transmitere prin fibră optică

Fibra optică, folosită ca linie de telecomunicații, este un ghid de undă dielectric realizat de regulă
din sticlă de tip silica (SiO2 , în stare amorfă), sticle multicomponente sau material plastic. Lungimea
de undă a luminii, folosită ca purtătoare de informație, este cuprinsă între 0,85 și 1,6 μm. Prin
înlăturarea atentă a impurităților s-a obținut o fibră cu atenuarea de 0,2dB/km pentru lungimea de
undă λ=1,55μm. Această atenuare mică și banda de lucru foarte largă face ca fibra optică să fie cea
mai performantă linie de transmisiune

Fibrele optice sunt fabricate din sticlă, iar sticla este fabricată la rândul ei din nisip, un material brut
necostisitor, care se găsește în cantități nelimitate. Ca o curiozitate, trebuie să știm că sticla folosită
pentru fibrele optice modern este atât de transparent încât, dacă oceanul ar fi fost plin cu sticlă în
loc de apă, fundul oceanului s-ar vedea tot atât de clar, cum se vede din avion pământu într-o zi
senină.

Argumente tehnico-economice aduse în sprijinul introducerii de cabluri de fibre optice în

telecomunicații sunt :
 Bandă mare de frecvențe;
 Dimensiune și greutate redusă;
 Imunitate la diafonie;
 Imunitate la interferențe electromagnetice;
 Atenuare scăzută;
 Securitatea semnalului;
 Izolare electrică;
 Potențial cost scăzut;
 Fiabilitate a sistemului și întreținere ușoară.

Există și dezavantaje ale introducerii cablurilor optice:

 Costuri de introducere;
 Standarde;  Tehnici noi.

7.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
În paragrafele următoare sunt prezentate pe scurt sistemul de transmisie optic, tipurile de
cabluri de fibre optice folosite, parametrii fibrelor optice precum și un aparat de măsură dedicat
întreținerii și instalării fibrelor optice, numit O.T.D.R.

un sistem de transmisie optic este format din trei componente: sursă de lumină, mediul de
transmisie și detectorul.Prin convenție, un impuls de lumină înseamnă “1”, iar absența luminii indică
bitul “0”. Mediul de transmisie este o fibră foarte subțire de sticlă. Atunci când interceptează un
impuls luminos, detectorul generează un impuls electric. Prin atașarea unei surse de lumină la un
capăt al fibrei optice și a unui detector la celălalt, obținem un sistem unidirecțional de transmisie a
datelor care acceptă semnale electrice, le convertește și le transmite ca impulsuri luminoase și apoi
le reconvertește la ieșire în semnale electrice. O imagine sugestivă a unui sistem de comunicație
optic este prezentat mai jos în figura 1:

Figura 1 : Sistem de comunicație optic

Capătul fibrei optice care recepționează semnalul constă într-o fotodiodă (de tip PIN, PIN-
FET sau APD), care declanșează un impuls electric când este atinsă de lumină. Răspunsul tipic al
unei diode este de 1 secundă, ceea ce limitează viteza de transfer de date la aproximativ 1 Gbps.
Pentru a putea fi detectat, un impuls luminos trebuie să aibă suficientă energie ca să evite problema
zgomotului termic.

8.
 Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I

pentru semnalizare se pot folosi două tipuri de surse de lumină, LED-uri (Light Emitting
Diode – diodă cu emitere de lumină ) și laserul din semiconductori (LD).

Transmiţătorul LED LD

-15 -4
Puterea (dBm):
Lăţimea spectrală (nm):
< 100 <5
Frecvenţa modulatoare
(Mhz): 100 2500
Răspuns linear:
Da Nu
Costuri reale:
1 5

Capitolul II : Tipuri constructive de fibre optice

În general, din punct de vedere constructiv, fibra optică arată ca în figura de mai jos :

9.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
Figura 2: Fibra optică
În centru se află miezul de sticlă prin care se propagă lumina.În fibrele multi-mod, miezul are
un diametru de 50 microni, aproximativ grosimea părului uman. În fibrele monomod, miezul este de
8 până la 10 microni. Miezul este îmbrăcat într-un înveliș de sticlă cu un indice de refracție mai mic
decât al miezului, pentru a păstra lumina în interior. Totul este protejat cu o învelitoare subțire din
plastic. De obicei, mai multe fibre sunt grupate împreună, protejate de o teacă protectoare.

tipuri de fibre optice:

1. Multi Mode Step Index Fiber (Fibră cu indice treaptă)
 are o lărgime de bandă de 10-50 Mhz x km. Miezul cu un diametru de aproximativ 70
μm are un indice de refracție n1>n2, n2 fiind indicele de refracție al sticlei ce formează
cămașa miezului.




Figura 3: Multi Mode Step Index Fiber

2. Multi Mode Graded Index Fiber (Fibră cu indice gradat)

 are o lărgime de bandă cuprinsă între 300 și 500 Mhz x km. Indicele de refracție al acestei
fibre descrește gradat de la central miezului către marginile învelișului.

Figura 4: Multi Mode Graded Index Fiber

10.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
3. Single Mode Step Index Fiber
 Miezul fibrei Singlemode (SM) este atât de subțire (3-10μm) încât toate undele de
lumină parcurg aceeași distanță. Lărgimea de bandă este aproape nelimitată.

Figura 5: Single Mode Step Index Fiber

Atenuarea luminii prin sticlă depinde de lungimea de undă a luminii. Pentru tipul de sticlă
folosit la fibrele optice, atenuarea este prezentată în figura 6.

Figura 6: Atenuarea luminii prin tipul de sticlă folosit la fibrele optice

Figura de mai sus prezintă valorile atenuării pentru lungimi de undă apropiate spectrului razelor
infraroșii, care sunt folosite în practică. Trei benzi din acest spectru sunt folosite în comunicații. Ele
sunt centrate respectiv la 0.85, 1.31 și 1.55 μm. Ultimile două au proprietăți bune de atenuare (mai
puțin de 5 % pierderi pe km). Toate cele trei ferestre au o lărgime a benzii de 25 000 până la 30 000
Ghz. Ca o comparație lumina vizibilă are lungimi de undă puțin mai mici, de la 0,4 la 0,7 microni.
Se folosesc trei tipuri de cabluri optice :

 Aerian A- D(T)2Y 1 x 20 E9/125 0.38F3.5 + 0.25H18 LG

11.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
Ca un exemplu, mai jos sunt prezentate caracteristicile tehnice ale acestui tip de cablu:
20 fibre monomod

lungimea de undă de operare: 1310 nm şi 1550 nm

diametrul camăşii: 125 μm +/- 2 μm

diametrul miezului: 9 μm

dimensiunea primulul înveliş este: 250 +/- 15 μm

indicele de refracţie: treaptă

indicele de refracţie efectiv de grup (la 1310 nm): 1.4675

indicele de refracţie efectiv de grup (la 1550 nm): 1.4681

apertura numerică: 0.13

lungimea de undă de tăiere: < 1250 nm

atenuarea în domeniul 1285 – 1330 nm: < 0.38dB/km

atenuarea la 1550 nm: < 0.25 dB/km

dispersia în domeniul 1288 – 1339 nm: <3.5 ps/nm x km

dispersia la 1550 nm: <18 ps/nm x km

diametrul aproximativ al cablului: 10.8 mm

greutatea aproximativă: 90 kg/km

gama temperaturilor de lucru: - 30oC ….. + 70oC

raza minimă a îndoiturilor: 170 mm

Materialul din care este realizat miezul fibrei optice, are un indice de refracție mai mare
decât al cămășii, și este realizat din SiO2 (dioxid de siliciu) dopat de GeO2 (dioxid de germaniu).
Materialul cămășii este făcut din SiO2 (dioxid de siliciu).

Primul înveliș este făcut din UV- curable acrylate. El este aplicat în două straturi, fiecare cu
un modul de elasticitate Young diferit. Stratul din interior este ceva mai moale decât cel de la
exterior. Aceastea protejează fibra împotriva pierderilor de la microîndoituri și împotriva frecărilor.

Codarea prin culori a fibrelor:

Fibra 1: albastru fibra 6: alb

12.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
Fibra 2: portocaliu fibra 7: roşu
Fibra 3: verde fibra 8: negru
Fibra 4: maro fibra 9: galben
Fibra 5: gri (slate) fibra 10: violet

Dacă în tubul central sunt mai mult de 10 fibre , fiecare grup de 10 (sau mai puțin) sunt ținute
împreună cu un fir colorat diferit.

Grup 1 : albastru
Grup 2 : portocaliu

 Subteran A - DF(ZN)2Y 3 x 6 E9/125 0.38F3.5 + 0.25H18 LG

A - DF(ZN)2Y 1 x 2 E9/125 0.38F3.5 + 0.25H18 LG

 Indoor J - DQY 2 x 10 E9/125 0.38F3.5 + 0.25H18 LG

Parametrii fibrelor subterane și indoor sunt la fel cu cele aeriene diferând numărul de fibre
din tuburile de protecție, gruparea lor și caracteristicile specifice legate de locul unde sunt pozate
(subteran sau interior).

Capitolul Iii: Conectarea fibrelor optice

Fibrele pot fi conectate în trei moduri. Primul mod constă în atașarea la capătul fibrei a unor
conectori care se pot lega la un soclu pentru fibră. Conectorii pierd aproape 10 %- 20 % din lumină,
dar aceste sisteme sunt ușor de reconfigurat.
Al doilea mod constă în îmbinarea mecanică. Îmbinările mecanice se obțin prin atașarea celor
două capete unul lângă altul, într-un înveliș special, și fixarea lor cu ajutorul unor cleme. Alinierea
se poate face prin transmiterea de semnale prin joncțiune și realizarea lor de mici ajustări pentru a
maximiza semnalul.
A treia posibilitate este de a îmbina (topi) cele două bucăți de fibră, pentru a forma o conexiune
solidă. O îmbinare prin sudură este aproape la fel de bună ca și folosirea unui singur fir, dar chiar și
aici, apare o mică atenuare.

Tipurile uzuale de îmbinări ale fibrelor cu ajutorul conectorilor sunt prezentate în figura de mai jos :

13.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I

Figura 7: Tipuri uzuale de îmbinări ale fibrelor

Conectorii pot fi lustruiți drept sau în unghi, și pot fi deasemenea lustruiți pentru contact sau
fără contact. În general, lustruirea este independentă de tipul de conector folosit (FC, ST, SC).

 Drept fără contact :sfârșitul de conector este lustruit perpendicular cu bucșa cilindrică
și este lustruit la o suprafață plană. Aceasta înseamnă că sfârșitul de fibră va fi perpendicular și va
exista un interval de aer între fibre din cauza construcției mecanice. Această trecere a luminii sticlă
aer face ca reflexiile să fie în jur de 4 % sau o pierdere de întoarcere de numai 14,6dB. Aceasta
este cazul cel mai rău pentru pierderile de întoarcere.
 Drept cu contact :sfârșitul conectorului este perpendicular, dar este lustruit sub o
rază.Astfel capătul fibrei are o formă de cupolă mică. Aceasta va cauza fibrelor un contact fizic,
conectorii de acest tip numindu-se ,,PC”, de exemplu FC/PC , ST/PC.
 Oblic cu contact :în general veți vedea numai acest tip de conectare la fibrele mono-
mod. Sfârșitul de fibră este lustruit sub un unghi, uzual de 8 față de perpendiculară. Aceasta face
ca lumina reflectată să treacă direct din fibră în cămașă, mai curând decât să se întoarcă înapoi
spre sursă. Astfel toți acești conectori au cea mai mare pierdere de întoarcere. În plus, conectorii
sunt de asemenea cu colțurile rotunjite, astfel ca fibrele să aibă un contact mai bun, suplimentar
reducând reflexiile și îmbunătățind pierderile de inserție. Conectorii APC pot avea valori ale
pierderilor de întoarcere de 70-80 dB și mai mult. Tipurile cele mai comune sunt FC/APC, SC/APC
și DIN/APC. Datorită reducerii luminii reflectate, zona moartă a O.T.D.R.-ului va fi și ea mai mică.

Principalele cerințe pentru un bun conector sunt:

- Pierderi de inserție mici;
- Pierderi de întoarcere mari;
- Repetabilitate (posibilitatea de conectare în mod repetat); - Durabilitate/fiabilitate.

3.1. Conectorii de tip FC/PC și FC/APC

o.T.D.R.-urile sunt echipate cu unul din aceste tipuri de conectori, folosindu-se uzual tipul

14.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
de contact drept sau în unghi. Ambele au pierdut de întoarcere reduse și pierderi de inserție relativ
mici. O pierdere de întoarcere scăzută este importantă deoarece trebuie ținut factorul de reflexie
(reflectanță) de la conectorul frontal mică, și astfel să fie minimizată zona moartă după conectorul
frontal.
Conector tip FC/PC (Fiber Connect/ Physical Contact)
 Pierderi de inserție de la 0,1 la 0,3 dB;
 Pierderi de întoarcere mai mari de 45 dB.

Figura 8: Conector de tip FC/PC

Conector tip FC/APC (Fiber Connector/Angled Physical Contact)

 Capătul fibrei lustruit sub un unghi de 8 ;
 Pierderi de inserție de la 0,2 la 0,5 dB;
 Pierderi de întoarcere mai mari de 60dB.

15.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I

Curățarea conectorilor

Particulele de praf sunt mici, dar comparate cu miezul fibrei de 9 μm, ele pot fi
considerate mari, putând parțial sau total bloca lumina ce trece prin miez.

Pentru curățarea conectorilor se parcurg următoarele etape:

• Se oprește sursa de lumină (laserul);
• Se inspectează vizual conectorii și dacă sunt deteriorați se înlocuiesc;
• Se curăță conectorul folosind proceduri verificate cum ar fi cele arătate în ghidul O.T.D.Rului.

Ghid general de curățare a unui conector:

• Suflați mizeria grea (particulele de praf) cu aer comprimat curat;  Folosiți alcool izopropilic și
pămătufuri de bumbac;
• Folosiți o țesătură moale pentru a șterge sedimentele dizolvate;
• Suflați particulele rămase cu aer comprimat curat.

Atenuarea totală a radiației de-a lungul unei legături optice se va calcula:

αt = L x αfo + αi + αe + N x αc unde,

αt = atenuarea totală; L =
lungimea fibrei optice; αfo =
16.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
atenuarea fibrei optice; αi =
atenuarea de intrare; αe =
atenuare de ieșire; N =
numărul de cuplaje; αc =
atenuarea din cuplaje.

Atenuări în cuplajul de intrare: - radiația neinterceptată;

- apertura numerică;
- reflexii Fresnel;
-diverse atenuări de valoare redusă.

Atenuări în cuplajul de ieșire: - reflexii Fresnel;

- radiația neinterceptată;
- apertura numerică:
- diverse pierderi de valoare redusă.

3.2. O.T.D.R. (Optical Time Domain Reflectometer)

pentru măsurători la cablu optic există un aparat de măsură special, numit reflectometru,
care măsoară prin ecou atenuarea pe toată linia, atenuarea la lipituri, conexiuni, conectori etc.
o.T.D.R.-ul este produs de firma Hewlett Packard şi este un instrument necesar pentru instalarea şi
întreţinerea legăturilor pe fibre optice. Ele permit ca o legătura să fie măsurată de la un singur
capăt.
în Figura 10 este prezentată schema bloc de măsurare cu O.T.D.R.-ul a unei fibre optice.
o.T.D.R.-urile lansează pulsuri de lumină de la o diodă laser în fibra optică. Lăţimea pulsurilor este
de obicei selectabilă de către utilizator. Semnalele luminoase date de caracteristicile legăturilor şi
de fibra însăşi sunt întoarse înapoi către O.T.D.R. Semnalul este rutat printr-un cuplor la recepţie
unde este convertit într-un semnal electric ca în final să fie analizat şi afişat pe display-ul O.T.D.R.-
ului.

17.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I

Figura 10: Schema bloc de măsurare cu O.T.D.R.-ul al unei fibre optice

o.T.D.R.-ul măsoară semnalul luminos reflectat înapoi contra timp, valoarea timpului este
înmulţită cu viteza luminii în fibră pentru a calcula distanţa. Astfel, O.T.D.R.-ul afişează puterea
relativă a semnalului întors contra distanţă. Cu această informaţie, importante caracteristici ale
legăturii optice sunt determinate:

 distanţa: localizarea caracteristicilor unei legături, sfârşitul unei fibre sau o ruptură;
 pierderi: depildă pierderile unei îmbinări individuale sau pierderea totală a unei legături; 
atenuarea: fibrei într-o legătură optică;
 reflexia: dimensiunea reflexiei (sau pierderi de întoarcere) unui eveniment, cum ar fi depildă a
unui conector.

3.3. Backscatter (Dispersie – Împrăștiere Înapoi)

backscatter este partea mică a dispersiei Rayleigh care se întoarce către O.T.D.R. O.T.D.R.-
ul recepţionează şi afişează nu numai semnale de la evenimente dar şi de la fibra însăşi. Acest
semnal furnizat de fibră este cunoscut ca backscatter.
în timpul călătoriei de-a lungul fibrei optice lumina este atenuată de un efect fizic cunoscut ca
dispersie Rayleigh. Aceasta este cauzată de micile schimbări ale indicelui de refracţie ale sticlei
care se întâmplă incontinuu de-a lungul fibrei. O parte din lumina dispersată este în direcţie înapoi,
către O.T.D.R.; acesta este backscatter. Receptorul O.T.D.R.-ului este făcut să fie foarte sensibil ca
să poată detecta acest foarte mic semnal. (Puterea semnalului recepţionat este tipic cu 40 până la
80 dB mai jos decât puterea pulsului lansat).

18.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
este foarte important ca O.T.D.R.-ul să fie capabil să măsoare backscatter-ul, pentru că
schimbările în nivelul acestuia determină pierderile evenimentelor de-a lungul unei legături. nivelul
ackscatter-ului pentru o fibră monomod este tipic în domeniul –48 …-52 dB la 1310nm şi 1550 nm,
şi în domeniul -31…-38 dB pentru 850 nm şi 1300 nm la fibrele multimod.

Figura 11: Backscatter

3.4. Indicele de refracție

iOR-ul pentru fibra ce se măsoară trebuie cunoscut şi introdus în O.T.D.R. pentru a calcula
distanţele cu precizie.

iOR-ul se întinde tipic între 1.4 şi 1.5 dar valoarea exactă este furnizată de producătorul de
cabluri optice.

iOR este un număr “n” folosit ca să exprime raportul dintre viteza luminii în vid şi viteza
luminii în fibră.

dacă valoarea IOR folosit diferă cu 0,1%, distanţa la toate evenimentele din fibră va fi
deasemenea cu o eroare de 0,1% sau cu 1 metru pe km.

3.5. Evenimente non-reflective

si îmbinările prin lipire şi îndoiturile fibrei cauzează pierderi, dar nu reflexii. Pe ecranul
O.T.D.R.-ului acestea apar ca o cădere bruscă în nivelul backscatter-ului. Schimbările verticale sunt
pierderi ale evenimentului.

19.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I

3.6. Fenomenul de câștig

o îmbinare nu poate avea în realitate câştig; ea poate avea numai pierdere deoarece este
pasivă. Totuşi, O.T.D.R.-urile, pentru felul în care măsoară pierderile în îmbinări, adesea vor arăta
un “câştig”. Dacă o îmbinare anume va arăta un câştig, ea va fi afişată întotdeauna ca un câştig,
indiferent de marca O.T.D.R.-ului folosit.

o.T.D.R.-urile măsoară pierderea în îmbinare prin comparare a cantităţii backscatter-ului

înainte şi după îmbinare. Pierderea prin îmbinare cauzează backscatter-ului de după îmbinare să fie
mai mic decât înaintea ei. Totuşi, dacă fibra după îmbinare are un coeficient de scatter-ing mai
mare (dacă produce mai mult backscatter de la aceeaşi cantitate de putere luminoasă transmisă),
acesta va face ca polarizaţia luminii să fie mai multă decât pierderea existentă prin îmbinare, şi
backscatter-ul va fi mai mare după îmbinare decât înaintea ei.

În acest caz, singurul mod de a ştii cu adevărat ce pierdere este în îmbinare, este de a
măsura aceeaşi îmbinare cu O.T.D.R.-ul de la celălalt capăt al fibrei făcându-se media celor două
pierderi în îmbinare (se numeşte metoda celor două medieri). În general, dacă o îmbinare arată un
câştig pe O.T.D.R., atunci pierderea în îmbinare este foarte mică. Acest fenomen este prezentat în
figura 12.

20.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I

Figura 12: Coeficient Backscatter

3.7. Evenimente reflective

Conectorii, îmbinările mecanice şi fisurile în fibră cauzează tipic pierderi şi reflexii. Pierderea
este din nou determinată de schimbările în nivelul backscatter-ului. Cantitatea reflexiei (adesea dată
ca pierdere de întoarcere) este determinată de amplitudinea reflexiei deasupra trasei
backscatterului.

3.8. Sfârșitul de fibră

Există două posibilităţi pentru sfârşitul de fibră:

 prima, dacă capătul fibrei a fost tăiat perpendicular sau dacă a fost instalat un conector (tăiat
şi lustruit), vor fi 4% reflexii, în mod obişnuit referindu-ne la reflexii Fresnel.
 a doua, dacă sfârşitul de fibră este o ruptură, modul iregular al fibrei împrăştie lumina şi nu
cauzează reflexii. În acest caz semnalul afişat cade de la nivelul backscatter-ului afişat la
21.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
pragul de zgomot al O.T.D.R.-ului. Totuşi, este posibil ca o fibră ruptă să cauzeze reflexii,
dar aceasta nu va avea amplitudinea de la fibra tăiată drept sau de la un conector.

Cele două scenarii ale sfârşitului de fibră sunt prezentate în figura 13.

3.9. Setări primare ale O.T.D.R.-ului

1. Range (Domeniul): se setează poziţia de start şi poziţia de stop a măsurătorii. Dacă
Range afişează Auto, O.T.D.R.-ul selectează un domeniu potrivit de măsură pentru fibră pe
baza “inteligenţei” sale.
2. PulseWidth (Lăţimea Pulsului): se setează lăţimea pulsurilor lansate de O.T.D.R. în
fibră. Pulsurile scurte îmbunătăţesc rezoluţia, dar pulsurile mai lungi sunt necesare pentru o
dinamică mai mare necesare măsurării fibrelor lungi.
3. Wavelength (Lungimea de Undă): lungimea de undă a laserului. Acesta este
selectabil numai dacă OTDR-ul are un modul ce permite două lungimi de undă. Lungimea de
undă disponibilă depinde de configurarea modulului.
4. Meas. Mode (Mod de Măsură): Modul de măsură Realtime pentru a îmbunătăţii
setările în timpul măsurării, Averaging pentru a reduce nivelul de zgomot (modul normal de
măsurare al OTDR), sau Continue pentru a continua medierea măsurării care a fost
întreruptă.

5. Auto (Auto): Setare automată. Aceasta calculează valoarea apropiată pentru

Pulsewidth şi Range. Utilizaţi setările automate dacă nu ştiţi lungimea fibrei. Puteţi apoi găsi
lungimea fibrei, schimba setările şi repeta măsurarea.
6. Scatter Coeff. (Coeficient de împrăştiere): sau cât de mult lumina va fi dispersată
înapoi în fibră. Aceasta afectează valoarea atenuării de întoarcere şi măsurările reflexiilor.
7. Refr. Ind. (Indicele de Refracţie): sau cât de repede pulsul de lumină traversează
fibra.

22.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
8. Avg. Time (Timpul Mediu al măsurătorii): Măsurătoarea este oprită automat când
timpul destinat a expirat. Un timp mediu mare creşte domeniul dinamic dar reduce pragul de
zgomot al O.T.D.R.-ului. Domeniul dinamic specificat este atins în 3 minute.
9. Optimize Mode (Modul Optimizat): Resolution pentru fibre scurte, Dynamic pentru
fibre lungi, sau Standard ca un compromis între Resolution şi Dynamic.
10. DataPoints (Puncte de Date): numărul maxim al punctelor de eşantionare de pe o
trasă. O valoare mare îmbunătăţeşte rezoluţia trasei, dar va limita numărul traselor care pot fi
stocate în memoria O.T.D.R.-ului.
11. FrontC. Thres. (Pragul Conectorului Frontal): Acesta este un prag pentru reflexie al
Conectorului Frontal. Dacă reflexia este mai rea decât acest prag, ve-ţi primi un mesaj de
avertizare ce spune, Front Connector check failed. Dacă vedeţi acest mesaj, trebuie să
curăţaţi conectorul.
12. Refl. Thres. (Pragul de Reflexie): Evenimentele cu reflexiile mai mari decât acest prag
sunt afişate în Event Bar şi Event Table.
13. NonRefl. Thres. (Pragul de Non-Reflexie): Evenimentele cu o atenuare mai mare
decât acest prag vor fi afişate în Event Bar şi Event Table.
14. End Thres. (Pragul de sfârşit): Primul eveniment cu o atenuare mai mare sau egală
cu această valoare este declarată ca End, şi toate evenimentele ulterioare vor fi ignorate.

Dicţionar de termeni folosiţi în transmisiile prin fibre optice

Apertură Numerică AN - (Numerical Aperture): unghiul meridional de acceptanţă al unui

sistem optic, având expresia analitică AN = n sinθ, unde θ, este unghiul dintre axa optică a fibrei şi
raza meridională, iar n este indicele de refracţie al mediului unde este măsurat θ. În cazul fibrelor
optice AN este un coeficient ce caracterizează capacitatea unei fibre de a capta lumina.

Atenuare (Attenuation): unitatea de măsură (dB) – pierdere de putere a radiaţiei luminoase

în interiorul fibrei optice sau în conectorii optici. Este un termen general folosit pentru a descrie
scăderea puterii de la un punct la altul.

Bandă de Bază (Baseband): unitate de măsură (Mhz x km) – este banda de frecvenţă a
semnalului modulator care reprezintă informaţia transmisă prin fibra optică. Banda de bază nu poate
depăşi banda de trecere a fibrei optice.

Bandă de Trecere (De Frecvenţă) (Pass Band): unitate de măsură (Mhz x km). Domeniu de
frecvenţă peste care intensitatea luminii care iese dintr-o fibră optică lungă de 1 km poate fi variată
fără ca atenuarea să varieze cu 3 dB de la valoarea maximă. Mai poate fi descrisă ca frecvenţa
maximă a modulaţiei în intensitate cu un semnal sinusoidal a unei purtătoare luminoase, transmise
nedistorsionat prin fibră, în limitele unei atenuări de - 3 dB faţă de valoarea sa în lipsa modulaţiei,
măsurată la ieşirea din fibra cu lungimea de 1 km.

23.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
Banda Spectrală (Spectral Band): simbol Δλ, este lărgimea spectrală de bandă admisă de
fibră – domeniul lungimilor de undă ale radiaţiei luminoase ce se propagă prin fibră în limitele unei
atenuări de cel mult 3 dB. În cazul unei surse optice, Δλ se măsoară ca fiind diferenţa dintre
lungimile de undă la care intensitatea radiaţiei emise este jumătate din valoarea de vârf a sa,
situaţie obţinută la lungimea de undă centrală de emisie λc.

Blocare (Tăiere) (cut off): limitarea propagării unor moduri ale câmpului electromagnetic întro
fibră optică.
Cămaşă (Cladding): element de protecţie a unei fibre sau al unui cablu optic. Se execută prin
mai multe procedee: depunere din soluţie, pulverizare, extruzie, înfăşurare etc. Este situată de jur
împrejurul miezului fibrei şi are un indice de refracţie mai scăzut decât acesta. În general, miezul
fibrei este protejat de mai multe cămăşi – unele pentru îmbunătăţirea transmisiei optice prin fibră
(cămaşă antireflexivă), altele pentru rigidizare şi altele pentru protecţia la factori mecanici, termici,
chimici etc. De aceea în lucrările de specialitate se întâlnesc, pentru a diferenţia diversele tipuri de
cămăşi, mai multe terminologii: cladding – pentru cămăşile depuse pentru caracteristicile optice şi
coating pentru cămăşile depuse peste cele din prima categorie pentru a asigura rigidizarea şi
protecţia fibrei. În conceptul cel mai răspândit cladding se traduce prin cămaşă iar coating prin
înveliş.

Coeficient de Reflexie (Reflection Coefficient): număr zecimal subunitar, care reprezintă

raportul dintre amplitudinea undei reflectate şi amplitudinea undei incidente.
Conector Optic (Optical Connector): ansamblu de elemente mecanice demontabile, prin
intermediul căruia se pot interconecta cablurile optice între ele sau se pot cupla dispozitive optice
între ele (surse sau receptori) la extremităţile cablului optic.

dBm (dBm): decibeli relativi la 1 miliwatt. 1 mW de putere optică este folosit ca referinţă când
este specificată puterea optică în dBm, conform relaţiei:

dBm (optic) = 10 lg Poptică / 1 mW.

Această unitate de măsură a devenit comună în comunicaţiile pe fibră optică, deoarece puterile
surselor optice folosite în cazul fibrelor optice sunt de ordinul miliwaţilor.

Difuzie Optică (Scattering, diffusion): fenomenul de răspândire, în toate direcţiile, a razelor

de lumină ale unui fascicol incident.

Dispersie (Dispersion): unitatea de măsură (ns/km). Împrăştiere. Fenomen care determină

limitarea benzii de trecere a unei fibre sau cablu optic. Prin dispersie se măreşte durata unui impuls
de radiaţie la ieşirea din fibră.

Indice de Refracţie (Refractive Index): simbol “n”. Raportul dintre viteza luminii în vid şi
viteza luminii într-un mediu dat. Indicele de refracţie al unui mediu oarecare depinde de lungimea de
undă a radiaţiei incidente.
24.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
Atenuare de Inserţie (Insertion Loss): atenuare de inserţie a unei îmbinări (raport de puteri
optice). Pierderi prin împrăştiere (Scattering Losses): pierderi datorate neomogenităţilor, cum ar fi
particule nedizolvate, neomogenităţi de frontieră şi dispersie intrinsecă a materialului.

Pierdere de Curbură (Bending Loss): fenomen de creştere a atenuării ca urmare a două

cauze - a) curbarea fibrei aproape de raza minimă de curbură

- b) mici curburi produse de distorsiuni de formă aleatoare; aceste distorsiuni se

datorează perturbaţiilor externe (factori mecanici de exemplu).

Bibliografie

 Andrew S. Tanenbaum, Reţele de calculatoare, Editura AGORA, 1998

 Ioan Mitescu, Sisteme de telecomunicaţii în transporturi, Curs UPB, 1992

25.
Temă atestat : Fibră optică Cismaru Cecilia Elena- clasa a XII-a I
 Tatiana Rădulescu, Telecomunicaţii, Media Publishing, 1994

*** Documentaţie I.S.P.C.F. şi Siemens

*** Documentaţie O.T.D.R. Hewlett Packard

 www.wikipedia.ro

26.