• istoria radioului •
Fig. 1 - Tehnicieni ai Oficiului Poștal Londonez testând
echipamentul lui G. Marconi, Mai 1897
© Thoughtco.com
Istoria și evoluția
aparatului de radio
- partea a III-a | G. Marconi
Autor: Avîrvarei Andrei - YO6TJJ
redactor | revizor tehnic
• o nouă etapă | de la idee la soluția comercială | Londra •
După succesul său de la vila tatălui, G. Marconi este hotărât
să facă demonstrații tuturor pentru a impresiona cu calitatea
și inovația sistemului său de comunicații la mică distanță,
rezultate la care a ajuns prin foarte multe experimente.
Astfel, împreună cu familia sa caută să obțină interes pentru
sistemul său de telecomunicații de la guvernul italian, prin
oficiul de poștă și telegraf din Italia, care însă nu se arătă
interesat de noua invenție (n.r. din păcate). Folosindu-se
și de relațiile familiei sale (prin prietenul apropiat Carlo
Gardini, consulul Statelor Unite în Bologna) pe care le
aveau în administrația sistemului de poștă și telegraf din
Londra, reușește să intre în contact cu posibilii interesați de
invenția sa.
Consulul C. Gardini va scrie o scrisoare de recomandare
ambasadorului Italiei în Londra (Annibale Ferrero)
explicându-i cine este G. Marconi și descoperirile sale
senzaționale [1]. Acesta îl sfătuiește pe tânărul inventator
să nu publice încă detaliile tehnice ale sistemului său și să
obțină mai întâi un patent de invenție pe numele său. G.
Marconi avea 21 de ani când a sosit în Londra cu inovația
sa, vorbind fluent englezește, pe lângă italiană, însoțit de
mama sa [2]. Echipamentul a sosit prin Dover, iar ofițerul
de vamă responsabil se pare că a investigat în detalii
amănunțite sistemul lui Marconi, chiar provocându-i pagube
În seria III a articolului despre istoria radioului, suntem din
nou aproape de G. Marconi, călcând pe urmele sale atunci
când acesta se hotărăște să prezinte conceptul său la Londra
și să dezvolte de acolo afacerea de succes în domeniul
telecomunicațiilor (telegraf/radio etc.) ce îi va purta numele
până mai târziu. Vom încerca să abordăm perspectiva mai
serioasă a provocărilor lui Marconi.
tehnice, nefiind evident familiarizat cu utilizarea sa.
Raportarea ofițerului de vamă asupra noului echipament
aflat în vamă s-a făcut la Biroul de Flota Maritimă Regală
din Londra. Aflat deja aici, G. Marconi a intrat în contact cu
Sir William Preece (prin intermediul altui cunoscut inginer
A.A. Campbell Swinton), inginerul electronist șef al Biroului
General de Poștă din Londra (GPO).
Fig. 2 & 3 - Tânărul Marconi la vârsta de aprox. 21...22 de ani,
demonstrând sistemul său de comunicații wireless în interviul celebru
pentru ziarul londonez Strand Magazine și W. Preece (dreapta)
© Radio România Cultural [3]
Pe 27 iulie 1896 G. Marconi reușește să realizeze o
transmisiune wireless publică, între două oficii poștale,
în centrul Londrei, captând imediat atenția autorităților
britanice relevante din acest domeniu. Sir William Peerce
avea sa devina ambasadorul invențiilor lui Marconi,
recunoscând potențialul tânărului și creațiile sale. Marconi
intrase deja în contact prin propriile conexiuni cu Biroul de
Război (War Office). Obține permisiunea de demonstrații în
fața acestora, respectiv Sir. W. Peerce și responsabilii din
departamentul de război.
1
Demonstrațiile ulterioare (în fața oficialităților din partea Inclusiv compania General Electric din Berlin, prin
Departamentelor de Poștă și Telegraf, Marină și Armată) ale unul din reprezentanții săi (A. Slaby, Școala Tehnică
sistemului lui Marconi au fost realizate la Salisbury Plain, din Charlottenburg) care a asistat la demonstrațiile lui
în martie 1897 (pe distanța de aprox. 6.4km, transmițând G. Marconi de la Salisbury Plain, a dorit să participe
semnale Morse) și de-a lungul canalului Bristol, de pe insula și să achiziționeze licențe de fabricație a proaspătului
Flat Holm până la Lavernock Point lângă Cardiff (pe 13 mai echipament de telecomunicații, dar părțile nu s-au înțeles în
1897, pe distanța de aprox. 14.5km – mesajul fiind “Are ceea ce privește termenii și condițiile din înțelegere, astfel
you ready?”) folosind (ar putea afirma unii...) echipamente colaborarea nemaiavând loc.
ridicole de înălțare a antenelor (zmee, baloane etc.) [4].
Se pare că transmisiunea/demonstrația de pe canalul
Bristol a fost finanțată de însuși guvernul londonez, uimiți
de rezultatele precedente ale tânărului Marconi. Este de
notat faptul că din partea Marinei, ca observator, se afla
căpitanul H. Jackson, care condusese experimente în
domeniul comunicațiilor fără fir, similare cu ale lui Marconi,
încă din 1896, cu un an înainte și se pare obținuse rezultate
similare, după cum cei doi aveau să își compare propriile
notițe tehnice cu o zi înainte de transmisia de la Salisbury
Plain [6].

Fig. 5 & 6 - Modelul perfecționat de aparat de telegrafie wireless

Marconi © [6]

Totuși A. Slaby a reușit să ofere câteva sugesii de

îmbunătățire a sistemului de antenă utilizat de Marconi.
Examinând aparatul său, Slaby a reușit să implementeze
modificările pe sistemul la care el lucra deja, alături de
asociatul său, Contele von Arco, sistem pe care l-a și
patentat, la 1900.

Fig. 4 - O reprezentate artistică aparținând presei britanice din perioada

când G. Marconi demonstra celor interesați noul său sistem de
transmisie fără fir a undelor radio
Impresionat de demonstrațiile lui Marconi, W. Preece îl
introduce pe tânărul entuziast într-un cerc mai important
de lectori și conferințe din domeniul său de interes: Dec.
1896, “Telegraphy Without Wires” – Toynbee Hall și Iun.
1897, „Signaling Through Space Without Wires” – Royal
Institution. Aici Marconi capătă din ce în ce mai multă
notorietate inclusiv internațională, legată de noul său Fig. 7 - Antena de recepție Slaby-Arco, patentată în Oct. 1900
echipament de comunicație radio. © [6], p. 32

2
Cei doi au lucrat la propriile descoperire sub egida
companiei germane General Electric, interesul lor fiind de
a comasa descoperirile lor cu cele ale profesorului savant
german deja cunoscut F. Braun, care era deja asociat al
firmei Siemens and Halske. Alianța acestora avea să dea
naștere la compania mamă Telefunken Gesellschaft für
drahtlose Telegraphie m.b.H. (din 1955 Telefunken GmbH),
cel mai puternic competitor al companiei Marconi. Presiunea
socială mare în jurul demonstrațiilor tehnice pe care le-a
susținut și avea să le tot susțină validând conceptul său
nu l-a descurajat pe Marconi, care va fi nevoit în curând să
caute noi surse de finanțare pentru experimentele destul de
costisitoare din bani privați până la acea perioadă, proveniți
mai ales din zona irlandeză a familiei sale (relațiile puternice
pe care le avea și pe care le-am menționat în partea I a
articolului, din familia Jameson).
• primul brevet de invenție din lume, în 1896, din domeniul
transmisiunilor wireless •
Pe 2 iunie 1896 G. Marconi deja aplicase pentru un brevet
britanic de invenție (Brit. Pat. No.12039), pentru sistemul
său revoluționar, după ce demonstrase că poate transmite
și recepționa unde radio pe o distanță de aprox. 12 mile
(~ 19.3km).
Fig. 8 - Patentul pentru antena de recepție Slaby-Arco, Oct. 1900
© [6], p. 32
A realizat aceasta cu ajutorul vărului său Henry Jameson
Davis, un cunoscut inginer profesionist cu conexiuni în
lumea tehnică londoneză, lucrând aproximativ 4 luni de
zile până să depună patentul în cauză. Numele patentului
era „Improvements in Transmitting Electrical impulses and
Signals, and in Apparatus therefor”, cu numărul de ordine
12039 (speciificațiile complete ale patentului au fost depuse
pe 2 martie 1897), care a și devenit primul patent pentru un
sistem de comunicații bazat pe unde radio [5]. G. Marconi a
făcut numeroase alte demonstrații wireless în timpul dintre
depunerea patentului și așteptarea deciziei administrației
londoneze, legat de aceasta.
Totuși merită menționat că G. Marconi a făcut eforturi
substanțiale de a încerca patentarea invențiilor sale
și conceptelor prezentate în patentul din Fig. 6 (GB-
1896/12039) și în țări ca Germania, Franța sau Rusia.
Dar aceste cerințe au fost respinse, din cauza faimei
soluțiilor tehnice propuse [7]. Pe măsură ce tehnologia
radio se îmbunătățea, G. Marconi și compania sa a depus
numeroase patente (peste 82) pe parcursul anilor și în mai
multe țări (mai ales Marea Britanie și Statele Unite), multe
dintre ele fiind anulate pe parcursul anilor. Totuși, numărul și
diversitatea acestora arată nivelul de implicare în patentare
a lui G. Marconi.
• înființează compania sa de radiocomunicații, locală apoi
globală •
Pentru a-și proteja invențiile G. Marconi înființează, cu
ajutorul vărului său Davis Jameson, propria companie de
telecomuncații denumită “Wireless Telegraph & Signal
Company Limited”, pe 20 iulie 1897, după ce primește
patentul din Marea Britanie GB1896/12039 (2 iulie 1897)
și pe cel din Statele Unite (US586193, tot 2 iulie 1897).
Compania va fi redenumită mai târziu în 1900 “Marconi’s
Wireles Telegraph Company Limited”. Se întoarce în 1897
în Italia, unde pune la punct o stație de transmise în zona La
Spezia, care putea comunica cu nave de război pe distanțe
de aprox. 20km. Întoarcerea sa în țară se datorează presiunii
guvernului italian din cauza faimei sale la nivel European,
italienii dorind ca Marconi să facă mai multe demonstrații în
Italia, din motive evidente.
Fig. 9 & 10 - Tânărul Marconi, pe drumul spre succes (stânga) și South
Foreland Light House (dreapta) © [8] [9]
În 1899 Marconi deja realizase legături radio la mare
distanță, prima dintre acestea fiind între South Foreland
(Marea Britanie) și Wimereux (Franța) pe o distanță de
aprox. 50Km, de-a lungul canalului englezesc de navigație,
la 27 martie 1899. În același an, navele de luptă britanice
fac schimb de mesaje pe o distanță de aprox. 121Km, tot pe
canalul englezesc de navigație (English Channel). Scopul
companiei nou create a fost din start să popularizeze și
instaleze în sistemul militar și de navigație, noile aparate
de radiotelegrafie inventate. Printre acestea, fiind un om de
afaceri in devenire, Marconi și-a dorit să înființeze posturi de
radio pe mare și pe uscat, care să aibă licențe de la propria
companie. Mulți ani mai târziu, după 1930, chiar el avea să
vină la Bod, în România, lângă Brașov, să supravegheze
personal lucrările de instalare și punere în funcțiune a
celebrului emițător de unde lungi, 153KHz cu echipamente
Marconi și o putere instalată inițial de aproximativ 150kW.
Cercetători ca Lord Kelvin și Sir Ambrose Fleming au fost
martorii demonstrațiilor de funcționalitate a sistemelor
3
bidirecționale de telegrafie nou create de G. Marconi,
instalate permanent în locații ca: The Needles Hotel (Alum
Bay, Isle of Wight, unde avea deja un stâlp de 30m deja
instalat), Bournemouth (Madeira House) și mai târziu la
alte hoteluri precum Harvet, reg. Poole – Dorset. Stația
de la Isle of Wight, construită în 1898, avea să facă o
demonstrație către însăși Regina Angliei, Regina Victoria,
permițându-i însăși Majestății Sale să comunice cu fiul său
Prințul Edward VII de pe țărm pe yachtul regal (Prințul de
Wales, care se pare că suferea de o boală și avea nevoie
de îngrijiri medicale la bordul yachtului). Regina a fost
profund impresionată de această demonstrație unică. Au
schimbat peste 150 de mesaje, întreaga inițiativă și cerere
de demonstrație aparținând se pare casei regale. Acesta a
fost primul buletin medical transmis bilateral de pe țărm pe
mare și invers. Fig. 12 - Studenți practicând telegrafia la Scoala de comunicații fără fir
Marconi, în New York, cca. 1912 © [10]
Acest lucru a creat o publicitate suplimentară tânărului • un nou patent No. 7777 – stabilește bazele radioului
Marconi care nu era acum doar un fizician de laborator, ci comercial •
dorea să arate întregii lumi sistemul său nou și eficient de
comunicații fără fir. Chiar și guvernul italian avea să adopte, Aplicarea pentru acest patent faimos a realizat-o din dorința
începând cu mai 1898, noua tehnologie a lui Marconi, în de a îmbunătăți mult și înspre zona comercială brevetul său
Marina Militară. anterior. Sistemele lui Marconi erau foarte rudimentare și
lipsa unui circuit radio acordat pentru a evita interferențele
între transmițătoare se simțea din ce în ce mai tare, în
dorința lui de a perfecționa transmisiile și echipamentul
care trebuia să devină comercial. Cercetători precum
Ferdinand Braun (Germania) și Oliver Lodge (UK) aveau
răspunsul la ceea ce căuta Marconi să îmbunătățească la
echipamentele sale, respectiv “sintonia”, sau capacitatea a
două oscilatoare de a avea aceeași frecvență de rezonanță.
Acesta a descoperit că un circuit electric specific poate fi
determinat să rezoneze ca un diapazon, iar două circuite
asemănătoare (n.r. rezonante) pot schimba energie între
ele. Însă limitarea lui O. Lodge provenea din faptul că nu
a reușit să conecteze acest circuit rezonant în așa fel încât
acesta să elibereze energia acumulată datorită rezonanței,
sub forma unei unde electromagnetice, către un sistem
Fig. 11 - Elettra, laboratorul plutitor a lui Marconi ©[9] similar acordat pe aceeași frecvență. Însă Marconi a
profitat și intuit ideea lui Lodge și a făcut-o să funcționeze,
Cel mai mare succes l-a avut însă când a echipat, în New numind-o “the jigger”, termenul de “gadget” pentru astfel de
York, două vase americane cu sistemele sale telegrafice, dispozitive, în acea vreme.
care au reușit să transmită cu succes rezultatele din 1899
de la Cupa Americană de Curse cu Yachturi. Rezultatele
au fost transmise de pe nave, direct ziarelor din New York.
Aceasta a dat startul înființării diviziei americane maritime
de comunicații a companiei Marconi, denumită Marconi
Internațional Marine Communication Company Limited
(MIMCO), ce a început să lucreze la dezvoltarea radioului
de tip navă-la-navă și navă-la-țărm. Astfel s-a creat cerere
și pentru pregătirea de personal maritim și ofițeri de
radiocomunicații.

Mereu un cutezător din fire, în noiembrie 1899 G. Marconi

călătorea înapoi din Statele Unite la bordul cursei de linie
SS St. Paul. Încă la o distanță apreciabilă de țărm de mai
bine de 80km, a recepționat suficiente mesaje în așa fel
încât stația permanentă de la Needles să publice primul ziar
publicat pe mare, The Transatlantic Times.
Fig. 12 - Celebrul patent de invenție 7777, pentru “Îmbunătățiri în aparate
de telegrafie fără fir”
Era ceea ce am numim azi un transformator de impedanță
(“matching transformer”) și permitea circuitelor rezonante
să aibă impedanță mare în timp ce livrau energie de
radiofrecvență sistemelor de joasă impedanță precum

4
antena și împământarea. G. Marconi însă nu a lăsat date era să contra-argumenteze opinia științifică publică conform
tehnice despre cine a inventat acest jigger, ar fi putut fi el sau căreia undele radio călătoresc doar până la limita vizibilității
unii din inginerii talentați de care era constant înconjurat pe optice (line of sight).
parcursul dezvoltării echipamentelor și testelor. Știm însă
ca a incorporat acest dispozitiv în faimosul său patent No.
7777 din 1900, un document care marchează semnificativ
trecerea de la provocarea lansată de tehnologia wireless ca
experiment, la comercial.

• prima transmisie transaltlantică •

Începând cu 1900 G. Marconi își punea deja problema

transmisiunilor wireless transatlantice și pregătea tot mai
mult terenul pentru astfel de investiții și demonstrații. Pentru
aceasta a inaugurat o stație de transmisie de putere în
Poldhu, Cornwall la care avea instalat un sistem de antenă
și zmeu, de lungime aprox. 160m, capabil să transmită
la aproximativ 3300Km. De asemenea, a construit și la
reședința sa din Rossland Strand, Co. Wexford (Irlanda) în
1901. Rolul ei era acela de a fi un link între stația de mare
putere de la Poldhu și Clifden, pe coasta vestică extremă a
provinciei Galway [9].
Fig.16 - Marconi supraveghind ridicarea unui zmeu pentru antene, în
încercarea de transmisie transatlantică © [11]
• inovație, rezultate & provocări •
În septembrie 1901 se deschide prima școală de transmisii
fără for (Wireless School) în Frinton (Essex) pentru a
suplimenta cunoștințele studenților în materie de wireless
în raport cu echipamentele Marconi. O altă școală a fost
deschisă la casa Marconi în Chemsfold cu scopul de a
pregăti oameni în folosirea avansată a echipamentelor
de radiocomunicații. Pe 17 decembrie 1902 Stația de
Transmisie Marconi din Glace Bay, Noua Scoție, a trimis
primul mesaj transatlantic din America de Nord către
Europa. Tot în acest an a pus bazele invenției receptorului
standard de telegrafie.

Fig. 14 & 15 - Stația de putere de la Poldhu, Cornwall cca. 1901 și prima

reclamă comercială Marconi la bobine de inducție, cca. 1905 © [9]
Un mesaj de confirmare a recepției între Poldhu și Signal Hill,
St. John’s Bay, Newfoundland, pe 12 Dec. 1901, a fost emis
de compania Marconi fiind prima transmisie wireless pe
distanță mare, transatlantică. O măsurătoare simplă pe
Google Maps pe care am realizat-o și eu (n.r.) arată distanța
de aprox. 3425Km, în linie dreaptă. Marconi a transmis cele
trei puncte celebre (din codul Morse), iar asupra recepției
lor integrale încă există scepticism și controverse până în
ziua de azi. Consternat de sceptici, Marconi este gata să
realizeze noi experimente și demonstrații pentru a-și susține
rezultatele în fața lumii intelectuale destul de sceptice la
rezultatele sale. În feb. 1902 navighează la vest pe nava
SS Philadelhia, înregistrând și documentând o serie de
transmisiuni de la stația de la Poldhu.

Testele erau realizate la recepție cu coherorul (de la aprox.

250Km, cu semnal audio în căști) și chiar până la 3200Km,
cele mai bune rezultate obținându-le noaptea. Aceste teste
aveau să demonstreze pentru prima dată și totodată să
pună în evidență influența ionosferei asupra propagării
undelor electromagnetice lungi și medii. Scopul lui Marconi Fig.17 & 18 - Marconi la bordul vasului său de tip laborator, Elettra © [9]

5
Pe baza acestui rezultat, noua companie “Marconi’s
Wireless Telegraph Company of Canada” a fost înregistrată
în 1903 pentru a servi interesele companiei mamă Marconi
în America de Nord.

Până în 1904 Compania Marconi deja crease un serviciu

comercial de transmisie a rezultatelor nocturne de știri pe
navele de pasageri și curselor de linie de pe oceane, care
se abonau la aceste servicii și pe care le-au integrat în
propriile lor ziare de la bordul navelor, existând cerere mare
din partea pasagerilor de la clasele I mai ales.

În 1905, Cuthbert Hall, directorul general al companiei a

decis că era nevoie de o altă fabrică, iar echipamentul a fost
mutat de la Chelmsford într-o clădire mare de patru etaje din
Dalston, nordul Londrei. Locația a fost destinată nu numai
pentru fabricarea de echipamente wireless, ci și pentru
fabricarea bobinelor de aprindere pentru automobile. Tot în
1905 Marconi inventează antena direcțională orizontală.

Până la acel moment sistemul de transmisie și recepție

brevetat și vândut utiliza codul Morse pentru transmisia
și recepționarea mesajelor, iar Marconi a decis că noua
companie va trebui să abordeze și transmisia de voce și
muzică în același fel, înțelegând potențialul afacerii și
dezvoltării în acest sens.

A urmat o serie lungă de experimente și în anii următori,

aproximativ 1914, alături de fizicianul John Ambrose
Fleming, descoperitorul lămpii termionice (în 1904), a
reușit transmisii de voce prin aer. Este de notat faptul că
același Fleming l-a ajutat pe Marconi să proiecteze și să
construiască emițătorul ce a transmis peste ocean, de la
Poldhu, Anglia până în Signal Hill, Canada. Începând cu
1919 deja se transmiteau primele cuvinte prin voce, între
Irlanda și America. Compania Marconi începe transmisia
de emisiuni de la Chelsmford, Anglia, în 1920 și de aici
emisiunile de radio publice încep să ia amploare pe glob.

Marconi a rămas un inventator pentru toată viața. Între

1900 și 1918 a inventat numeroase alte sisteme care au
stat la baza dezvoltării tehnologiei wireless pe care o știm
în ziua de azi. A lucrat mai mulți ani în domeniul undelor
scurte, înțelegând potențialul lor, mai ales în contextul
războiului. A pus bazele tehnologiei radar în 1922, apoi a
inventat sistemul de fascicul pentru comunicații pe distanțe
lungi, a inventat un radio-telefon funcționând în domeniul
microundelor, fasciculul de microunde și a continuat
cercetarea în microunde până la moartea sa, în 1937 (63 de
ani), la Roma. Cu o viață privată extrem de controversată,
Marconi a lăsat în urmă una din cele mai mari moșteniri
legate de telegrafia fără fir, wireless și sisteme de antene și
împământări și a pus bazele unei industrii de radio fără fir
bazată pe știință.
“În noua eră, gândul însuși va fi transmis prin radio.”
• bibliografie •
[1] [5] Guglielmo Marconi, https://en.wikipedia.org/wiki/Guglielmo_Marconi
[2] [4] Biography of Guglielmo Marconi, Italian Inventor and Electrical Engineer
https://www.thoughtco.com/guglielmo-marconi-biography-4175003
[3] DOCUMENTAR: Ziua Mondială a Radioului – 13 februarie. Locul şi rolul
radiodifuziunii publice în istoria României https://www.radioromaniacultural.ro/
sectiuni-articole/produs-de-radio-romania/documentar-ziua-mondiala-a-radioului-
13-februarie-locul-si-rolul-radiodifuziunii-publice-in-istoria-romaniei-id10698.html
[6] A History of the Marcony Company, W.J. Backer, https://www.nonstopsystems.
com/radio/pdf-hell/article-Mrcni-comp-hist.pdf
[7] Radio Day: Marconi and Popov Patents, https://sudonull.com/post/29910-
Radio-Day-Marconi-and-Popov-patents
[8] Marconi Guglielmo, https://www.daviddarling.info/encyclopedia/M/Marconi.html
[9] Marconi Electronic Systems – Part 1 https://www.baesystems.com/en/marconi-
company-page-part-1
[10] History: The Isle of Wight and the Birth of Radio, https://www.iwbeacon.com/
news/features/the-isle-of-wight-and-the-birth-of-radio/
[11] Kitelife, Issue 4: Kite History 101 – Guglielmo Marconi https://kitelife.
com/1998/07/03/issue-4-kite-history-101-guglielmo-marconi/