Telefonul fix

Un telefon fix este un telefon care utilizează o linie telefonică de

sârmă metalică sau fibră optică pentru transmisie, diferențiat de o
rețea mobilă celulară, care utilizează unde radio pentru
transmisie.

Cu siguranţă telefonul a fost invenţia secolului atunci când a

apărut, devenind treptat unul dintre cele mai celebre aparate
electronice din lume. Acesta constituie transpunerea unei aspiraţii
mai vechi a omenirii şi anume aceea de a comunica fără limitele
impuse de cele două dimensiuni: spaţiu şi timp.

Patentarea acestei importante invenţii a fost disputată de-a lungul

anilor de mai mulţi inventatori:(Innocenzo Manzetti, Antonio
Meucci, Johann Philipp Reis, Elisha Gray, Alexander Graham Bell
şi Thomas Edison), subiectul este şi astăzi în proces de
dezbatere. Cu toate acestea Alexander Graham Bell şi Thomas
Edison au fost consideraţi peronalităţile cu impact decisiv asupra
dezvoltării acestui concept de comunicare şi creşterii amplorii
comerciale şi importanţei acestui aparat.
Alexander Graham Bell, nascut la Edinburgh, capitala Scoţiei în
1847, a emigrat în Canada, iar mai apoi s-a mutat în Statele Unite
ale Americii, în oraşul Boston. Primele lui studii în domeniu au
vizat problemele persoanelor cu deficienţe de auz. Probabil acest
interes umanitar a determinat şi apariţia primelor schiţe care l-au
consacrat pe Bell în 1876 ca inventatorul telefonului fix.