Teaching methods in archaeological

field schools

Metode de Predare pe șantierele

arheologice școală

Edited by:/Editat de

Cristian Dima

Authors/Autori:

Alexandru diaconescu

Ioana oltean

Reinhard stupperich
Fritz Mitthof

Carmen ciongradi

Emilian bota

Adriana antal

cristian dima

kira lappé

corina hoff
Teaching methods
In archaeological
field schools

Metode de predare
pe șantierele
arheologice școală

Edited by Cristian dima

EDITURA MEGA
CLUJ-NAPOCA, 2017
Cover illustration: Drone Photo at praetorium procuratoris diggings - C. Dima, A. Antal
Graphics: Adriana Antal
Foto: Adriana Antal, Ioana Oltean, C. Ciongradi, E. Bota, C. Dima
DTP: Cristian Dima, Adriana Antal

Financed by: European Union in Erasmus+ Programe

Proiectul a primit finanțare din partea Uniunii Europene în cadrul Programului Erasmus+

© Cristian Dima, 2017

ISBN 978-606-543-880-4

Editura Mega
Cluj-Napoca
e-mail: mega@edituramega.ro
www.edituramega.ro
 CONTENTS/ CUPRINS

I. INTRODUCTION / INTRODUCERE

FOREWORD / CUVÂNT ÎNAINTE § 9

AL. DIACONESCU, AN INTRODUCTION. TEACHING FIELD

ARCHAEOLOGY IN THE 21TH CENTURY /
O INTRODUCERE. PREDAREA ARHEOLOGIEI DE TEREN ÎN SECOLUL XXI § 12

II. REMOTE SENSING / CERCETĂRI NON-INVAZIVE

II.1. I. OLTEAN, NON-INVASIVE ARCHAEOLOGY TODAY / ARHEOLOGIA NON-INVAZIVĂ

AZI § 25

II,2. I. OLTEAN, ARCHAEOLOGICAL REMOTE SENSING IN ROMANIA / DETECȚIA ARHEO-

LOGICĂ DIN AER ÎN ROMÂNIA § 38

II.3. I, OLTEAN, ARCHAEOLOGICAL FIELDSCHOOLS AND REMOTE SENSING./ ȘCOLI ARHE-

OLOGICE ȘI DETECȚIA § 45

II.4. R. STUPPERICH, C. HOFF, DIDACTICS OF FIELD-WALKING ARCHAEOLOGY / DIDACTI-

CA PERIEGHEZEI ARHEOLOGICE § 53

BIBLIOGRAPHY / LITERATURĂ § 77

III. ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / SĂPĂTURI ARHEOLOGICE

III.1. E. BOTA, ARCHAEOLOGICAL SITUATIONS / SITUAȚII ARHEOLOGICE § 83

III.2. E. BOTA, EXCAVATION TEHNIQUES / TEHNICI DE SĂPĂTURĂ § 92

III.3. AL. DIACONESCU, RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION /

ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE § 103
 III.4. C. CIONGRADI, COLECTIONG ARCHAEOLOGICAL MATERIAL /
COLECTAREA MATERIALULUI ARHEOLOGIC § 123

III.5. C. CIONGRADI, PRIMARY CONSERVATION OF ARCHAEOLOGICAL MATERIAL

/ CONSERVAREA PRIMARĂ A MATERIALULUI ARHEOLOGIC § 130

BIBLIOGRAPHY / LITERATURĂ § 139

IV. DRAWING AND PHOTOGRAPHY / DESENUL ȘI FOTOGRAFIA

IV.1. A. ANTAL, FIELD DRAWING / DESENUL PE TEREN § 143

IV.2. A. ANTAL, DRAWING ARTEFACTS / DESENUL ARTEFACTELOR § 158

IV.3. A. ANTAL, POST-PROCESING DRAWINGS / POST-PROCESAREA DESENELOR §

168

IV.4. K. LAPPÉ, ARCHAEOLOGICAL PHOTOGRAPHY / FOTOGRAFIA ARHEOLOGICĂ

§ 172

BIBLIOGRAPHY / LITERATURĂ § 185

V. TOPOGRAPHIC SURVEY AND PHOTOGRAMETRY / MĂSURĂTORI

TOPOGRAFICE ȘI FOTOGRAMETRIE

V.1. C. DIMA, TOPOGRAPHY SURVEY ON FIELD / MĂSURĂTORI TOPOGRAFICE PE TEREN

§ 189

V.2. C. DIMA, PHOTOGRAMETRY / FOTOGRAMETRIE § 210

V.3. C. DIMA, GIS POST-PROCESING DATA / POST-PROCESAREA DE DATE ÎN GIS § 216

BIBLIOGRAPHY / LITERATURĂ § 235

VI. F. MITTHOF, EPIGRAPHY IN ARCHAEOLOGICAL SITES / EPIGRAFIA PE

SITURILE ARHEOLOGICE § 239

BIBLIOGRAPHY / LITERATURĂ § 256

I. INTRODUCTION / INTRODUCERE
 FOREWORD
This is not an ordinary MANUAL, in the
sense most textbooks are. We do not have the
vanity to produce general rules, to edit standards
and procedures concerning an archaeological in-
vestigation. Starting with the middle of the 20th
century many high quality books were written on
this subject.
This handbook reflects our experience
within the ERASMUS + project: “From Theory
to Practice - International Teaching in Field Ar-
chaeology in Roman Sarmizegetusa” - FIT in Ar-
chaeology (contract 2015-R001-KA203-015185),
financed by European Union under the Eras-
mus+ Programme coordinated in Romania by
National Agency for Community Programmes in
the Field of Education and Vocational Training
(ANPCDEFP). The project was coordinated by
The National Museum of History of Transylvania
from Cluj-Napoca, with four European univer-
sities as partners in this enterprise: Babeş-Bolyai
University at Cluj-Napoca, University of Exeter,
University of Viena and Ruprecht-Karls Univer-
sity of Heidelberg. We would like to share our ex-
perience with whoever would be interested.
10
CUVÂNT ÎNAINTE
Acesta nu este un MANUAL obișnuit,
în sensul în care majoritatea unor astfel de texte
sunt. Nu avem vanitatea de a produce reguli ge-
nerale, de a edita standarde și proceduri privind
investigația arheologică. Începând din mijlocul
secolului 20 s-au scris nenumărate cărți de bună
calitate pe acest subiect.
Acest instrument de lucru reflectă expe-
riența noastră în cadrul proiectului ERASMUS+:
„De la Teorie la Practică – Școală internațională
în domeniul arheologiei la Sarmizegetusa roma-
nă” (FIT in Archaeology), finanțat de Uniunea
Europeană prin programul Erasmus+ coordonat
în România de Agenția Națională pentru Progra-
me Comunitare în Domeniul Educației și For-
mării Profesionale. Proiectul a fost coordonat de
Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din
Cluj-Napoca în partenariat cu patru universi-
tăți Europene: Universitatea Babeș-Bolyai din
Cluj-Napoca, Universitatea din Exeter, Universi-
tatea din Viena și Universitatea Ruprecht-Karls
din Heidelberg. Dorim să împărtăși experien-
ța noastră cu oricine ar putea să fie interesat de
aceste metode.
FOREWORD / CUVÂNT ÎNAINTE
The aim of this project is the creation,
adoption and promotion of a coherent model of
nonformal and informal learning, and as well the
development of cross-border competences and
of professional and transferable transversal skills
for the European students within the framework
of the archaeological field school at Sarmizege-
tusa, in order to facilitate the achievement of en-
trepreneurial awareness and practical experience
useful in student mobility within a trans-Euro-
pean professional labour market. Two of the ob-
jectives of this strategic partnership related with
this Intellectual Product was to innovate, develop
and adapt a working methodology for the teach-
ing and recognition of archaeological compe-
tences and skills of students to the field school
from 2016 and 2018 at Sarmizegetusa but also
to onsolidate the professional development and
cross-border cooperation of 10 researchers from
5 European institutions working in high educa-
tion in the field of archaeology through an inno-
vative combination of nonformal and informal
learning pattern and increase the quality of high
education in the archaeological field school from
Colonia Sarmizegetusa.
This intellectual product wants to be an
innovative approach regarding learning activities
in archaeological field schools. The structure of
this manual which consists in about 200 pages is
based on modules of learning that covers all the
modern and technological methods which are
used in archaeology all over the world. Based on
a vast experience in archaeology and in teaching
archaeology, every staff member involved in the
11
Scopul acestui proiect este conceperea,
adoptarea și promovarea unui model coerent de
învățare nonformală și informală precum și de
dezvoltare a competențelor și abilităților trans-
versale la nivel european pentru tinerii în cadrul
șantierelor arheologice „școală” de la Sarmizege-
tusa, pentru facilitarea dobândirii de experiențe
antreprenoriale și practice utile în mobilitatea și
integrarea tinerilor pe piața muncii. Două dintre
obiectivele acestui parteneriat strategic în legătu-
ră cu acest manual sunt de a inova, dezvolta și
adapta o metodologie de lucru specifică de învă-
țare și de recunoaștere a competențelor tinerilor
preocupați de arheologie în cadrul campaniilor
din anul 2016 și 2017 de pe șantierul arheologic
„școală” Colonia Dacica Sarmizegetusa dar și de
a consolida dezvoltarea profesională și coopera-
rea transfrontalieră a 10 cercetători și profesori
de la 5 instituții europene din domeniul învăță-
mântului superior în domeniul arheologie prin
combinarea inovativă a învățării informale și
nonformale și de a crește nivelul de educație pe
șantierul arheologic de la Colonia Sarmizegetu-
sa.
Acest manual vrea să reprezinte o abor-
dare inovativă asupra activităților de învățare pe
șantierele arheologice de tip școală. Structura
acestui manual care constă în aproximativ 200
de pagini este bazată pe module de învățare care
acoperă toate metodele și tehnologiile moderne
care sunt folosite în arheologie peste tot în lume.
Bazându-se pe o vastă experiență arheologică și
didactică, fiecare membru al echipei implicat în
proiect a acoperit un modul de învățare din ma-
project covered a module from the manual and
create it, test it, develop it and deliver it. Senior
Lecturer Dr. Ioana Oltean from the Exeter Uni-
versity was in charge to deliver a module that
covered aspects regarding teaching methods re-
garding landscape archaeology, aerial photo, re-
mote sensing, electro-magnetic etc. Univ. Prof.
Dr. Reinhard Stupperich from Heidelberg Uni-
versity was responsible to deliver a module that
covered aspects related with the collecting data
on archaeological sites, field-walking survey, data
interpretation etc. Univ. Prof. Dr. Dr.hc. Mitthof
from Vienna University was in charge with the
module regarding epigraphy - reading ancient
inscription and digital reconstruction of them,
numismatic and was seconded by his colleague
Kira Lappé who discussed the aspects regarding
the photography on archaeological sites. Prof.
Univ. Dr. Alexandru Diaconescu from Babeș-
Bolyai University was in charge with the module
that is related with the recording and identifying
archaeological contexts, development of a com-
plex sheet etc. Finaly the team from MNIT was in
charge with three modules. Dr. Carmen Ciongra-
di and Dr. Emilian Bota was in charge with the
module regarding digging methodology, archae-
ological situation interpretation, collecting and
primary conservation of the archeological arti-
facts etc. Dr. Adriana Antal delivered the mod-
ule related with the archaeological drawing on
field and drawing archaeological material, while
Drd. Cristian Dima was in charge with the mod-
ule regarding topographic mesurment in archae-
ology, photogrametry of monuments or artefact
and GIS data procesing.
12
nual pe care l-a creat, testat și dezvoltat. Senior
Lector dr. Ioana Oltean de la Universitatea Exe-
ter a fost responsabilă de elaborarea unui modul
care să acopere aspecte legate de metodele de
predare în domeniul arheologiei peisagistice,
fotografie aeriană, teledetecție, electromagneti-
că etc. Prof. Univ. Dr. Reinhard Stupperich de la
Universitatea Heidelberg a fost responsabil de a
furniza un modul care să acopere aspecte legate
de identificarea siturilor arheologice, periegheza
arheologică, interpretarea datelor etc. Prof. Univ.
Dr. Dr.hc. Fritz Mitthof de la Universitatea din
Viena a fost responsabil de modulul de epigrafie,
identificarea textelor antice și metode de recon-
strucție digitală a acestora, numismatică și cole-
ga sa, Kira Lappé, a discutat aspectele legate de
fotografia pe siturile arheologice. Prof. Univ. Dr.
Alexandru Diaconescu de la Universitatea Ba-
beș-Bolyai a fost responsabil de modulul care are
legătură cu înregistrarea și identificarea contex-
telor arheologice, elaborarea fișelor de complexe
etc. În final, echipa de la MNIT a fost responsa-
bilă cu trei module. Dr. Carmen Ciongradi și Dr.
Emilian Bota au fost responsabili cu modulul de
excavare a metodologiei, interpretarea situației
arheologice, colectarea și conservarea primară
a artefactelor arheologice etc. Dr. Adriana An-
tal a livrat modulul legat de desenul arheologic
pe teren și ale materialelor arheologice, în timp
ce Drd. Cristian Dima a fost responsabil de mo-
dulul de măsurători topografice în arheologie,
fotogrametria monumentelor sau artefactelor și
procesarea datelor GIS.
 An introduction.
TEACHING FIELD ARCHAEOLOGY IN
THE 21th CENTURY
prof. dr. Alexandru Diaconescu
Field archaeology is the most exciting
segment of what is generally acknowledged to
be “archaio-logia”, the discipline concerning ma-
terial evidence from the past. Field archaeology
involves little theory, such as analyzing and in-
terpreting past processes and artefacts. Instead,
it implies discovering ancient objects, buried
structures and ultimately lost civilizations. It is
in most parts invasive, it involves a lot of action,
and ultimately it is adventure!
However, field archaeology is no treasure
hunting, no search for hidden mysteries, and no
chase for traces of esoteric knowledge. The work
of a field archaeologist resembles more the one
of an accountable than the exciting adventures of
Indiana Jones. Recording day to days finds and
describing in detail an archaeological digging
might be boring and time consuming, but in the
end it brings the satisfaction of contributing to
13
O INTRODUCERE.
PREDAREA ARHEOLOGIEI DE TEREN ÎN
SEC. XXI.
prof. dr. Alexandru Diaconescu
Arheologia de teren este partea cea mai
incitantă din ceea ce în general este acceptat ca
fiind “arhaio-logia”, disciplina care se ocupă cu
urmele de natură materială din trecut. Arheolo-
gia de teren implică puţină teorie, cum ar fi ana-
lizarea şi interpretarea proceselor din trecut sau
a evoluţiei artefactelor. În schimb ea înseamnă
descoperirea de noi obiecte antice, de monumen-
te demult îngropate şi în final, de civilizaţii uitate.
În cea mai mare parte ea este invazivă şi implică
multă acţiune, şi mai mult decât atât, ea însemnă
aventură!
Şi totuşi, arheologia de teren nu este nici
o vânătoare de comori, nici o urmărire a unor
mistere ascunse, sau o căutare a urmelor unor
cunoștințe esoterice. Munca unui arheolog de
teren seamănă mai mult cu cea a unui contabil,
decât cu aventurile palpitante ale lui Indiana
Jones. Înregistrarea descoperirilor de zi cu zi şi
Alexandru diaconescu
the (slow and hard) progress of our knowledge of
the past. I do not know how much our first year
students identify themselves with “relic hunters”
such as Sidney Fox and Nigel Bailey, or with a
team solving hidden secrets and supernatural
threats, such as “the Librarians”. Nevertheless it is
our task to teach them how to approach an arche-
ological digging in a scientific spirit, and at the
same time we should not entirely destroy their
enthusiasm. Winning their hearts and model-
ling their thinking is the main task of summer
schools such as the one at Sarmizegetusa.
I remember that as a schoolchild I fell
upon a book, recently translated from English. It
was “Lost Worlds”, written at the middle of the
20th century by the American archaeologist Anne
Terry White. I will always remember the passage
about some strange people excavating beautiful
but sad ruins all over the Old and New World,
who despite the fact that sometimes they dis-
cover great treasures, never think to profit from
them to get rich, because their goals are higher.
They are called “archaeologists”. They are schol-
ars that can read ancient languages and recog-
nize artefacts made thousands of years ago. At
the same time they are athletic people, who travel
across mountains, deserts and jungles, in search
for ancient lost civilizations! (White, 1941, 18) I
cannot say that this early reading made me chose
later this profession (instead of firefighter, truck
driver or sculptor which I was favoring by then).
I was myself “restless” in my youth, eager
to discover the treasures of the past. It took me
some time before I realized that the work of the
14
descrierea detaliată a săpăturii pot fi plictisitoare
şi mari consumatoare de timp, dar până la urmă
asta poate să-ţi aducă mulţumirea de a fi contri-
buit la progresul (încet şi greoi) al cunoștințelor
noastre despre trecut. Nu-mi pot da seama câţi
dintre studenţii noştri de anul I se identifică cu
nişte „vânători de relicve”, cum ar fi Sidney Fox
şi Nigel Bailey, sau cu echipa care rezolvă secre-
te ascunse şi ameninţări supranaturale, cum ar fi
„Bibliotecarii”. Ori cum, sarcina noastră este să îi
ghidăm în direcţia abordării într-un spirit ştiin-
ţific a săpăturii arheologice, fără însă a le distruge
total entuziasmul. Principala sarcină a şcolilor de
vară, cum a fost cea de la Sarmizegetusa, este să
le cucerim inimile şi să le modelăm gândirea.
Îmi amintesc că pe vremea când eram
încă elev mi-a încăput pe mână o carte recent tra-
dusă din engleză. Era “Lumi dispărute” scrisă pe
la mijlocul sec. XX de către arheologul american
Anne Terry White. Îmi va rămâne veşnic întipă-
rit în minte acest pasaj: “Dacă ne îndreptăm spre
răsărit în Grecia, Asia Mică, Palestina, Egipt sau
Irak, ori spre sud, în Mexic, Guatemala şi Peru,
vom găsi oameni care răscolesc ruinele frumoase
şi triste. Oamenii aceştia nu vânează comori şi,
în ciuda faptului că adesea descoperă avuţii de o
valoare uneori inestimabilă, nici nu le trece prin
minte să se îmbogăţească de pe urma lor, căci
scopul urmărit de ei este mult mai înalt. Ei vor
să reînvie vechile civilizaţii pierdute. […] Aceş-
ti oameni se numesc arheologi. Sunt explorato-
rii trecutului; sunt savanţi, pot citi limbi moarte
şi uitate; ştiu să interpreteze semne de neînţeles
pentru profani. […] Dar pe lângă cunoștințele
lor teoretice, mai este nevoie să facă dovadă de
AN INTRODUCTION / INTRODUCERE
archaeologist is similar to that of an anatomist or
a surgeon. They both inevitably destroy their ob-
ject of study, by removing tissue by tissue, or an
archaeological stratum after the other, until they
reach in the first case the skeleton, in the second,
the built-up structures archaeologists intend to
preserve for the next generations. The difference
is that all organisms are similar, but no archae-
ological site resembles the other, so that any ar-
chaeological digging is an unrepeatable experi-
ence, and thus it brings a huge responsibility for
those who perform it (Barker 1993). That is why
we must teach our students to keep a strict record
of what they excavate, and suppress their natu-
ral curiosity to “go deeper” and find something
spectacular, even if in the first days our activity
seems very boring.
In 1983, I had the privilege to meet Philip
Barker at Wroxeter, and even received a copy of
his book “Techniques of Archaeological Excava-
tion” as a gift. His work had a great impact on
my generation and I still hold a passage of his
as my professional creed: “The principle of all
excavation, large or small, is to remove the su-
perimposed contexts one by one in the reversed
order from that in which they were deposited,
recording each in as much detail it is necessary
to reconstruct, in theory at last, the site context
by context, complete with its features and finds,
long after the actual process of excavation has
destroyed it. Only by doing this can we obtain
sufficient evidence to begin to understand the
evolution of the stratification of the site, let alone
interpret its periods and structures” (Barker
1993, 100). (About excavation techniques and in-
15
simţ practic, de braţe vânjoase şi de minte veş-
nic trează” (White, 1941, 18). Nu pot să afirm
că această lectură din copilărie m-a determinat
să-mi aleg profesia de mai târziu (în loc de cea
de pompier, camionagiu, sau sculptor, pe care le
preferam pe atunci).
În tinereţea mea am fost şi eu “neliniştit”,
dornic să descopăr comorile trecutului. Mi-a luat
ceva timp să înţeleg că munca unui arheolog este
similară cu cea a unui anatomist sau a unui chi-
rurg. Şi unul şi celălalt distrug inevitabil obiectul
studiului său, unul îndepărtând ţesut după ţesut,
celălalt un strat arheologic după celălalt, până
când ating, primul scheletul, celălalt structurile
construite pe care arheologul intenţionează să le
păstreze pentru generaţiile următoare. Diferența
este că toate organismele sunt similare, dar nici
un sit arheologic nu seamănă cu celălalt, ceea ce
înseamnă că orice săpătură arheologică este o
experienţă irepetabilă, ceea ce aruncă o respon-
sabilitate imensă pe umerii celor care o execută
(Barker 1993). De aceea trebuie să le inoculăm
studenţilor noştri ideea înregistrării foarte preci-
se a ceea ce sapă şi să insistăm să-şi reprime cu-
riozitatea şi impulsul de a se “adânci” pentru a
găsi ceva spectaculos, chiar dacă în primele zile
activitatea noastră o să le pară foarte plicticoasă.
În 1983 am avut privilegiul de a-l întâlni
la Wroxeter pe Philip Barker şi chiar am primit
în dar de la el un exemplar din a sa “Techniques
of Archaeological Excavation”. Opera lui a avut
un mare impact asupra generaţiei mele şi păstrez
până astăzi în suflet un pasaj al său, ca pe crezul
meu profesional: “Principiul absolut al oricărei
Alexandru diaconescu

terpretation of stratigraphy see the contribution săpături, mare sau mică, este să îndepărteze con-
of dr. Emilian Bota in this volume). textele suprapuse unul după celălalt, în sens in-
vers felului cum ele au fost aşezate, înregistrând
A half a century ago, when such ideas
toate detaliile care sunt necesare pentru a recon-
were already in vogue, there was no total station,
stitui, cel puţin în teorie, situl arheologic, context
nor GPS or digital photography, and computers
după context, să-i completeze toate caracteristi-
were simple adding machines. We used com-
cile şi descoperirile materiale, pe care le avea cu
passes to orientate a plan, measuring tapes and
mult după ce procesul de săpătură să-l fi distrus.
the plumb to draw our plans, and notes were re-
Numai executând acestea putem obţine sufici-
corded on pocket books. For a photo one had to
ente date pentru a începe să înţelegem evoluţia
wait between days or even weeks to be developed
stratificării sitului, şi să interpretăm singuri peri-
and printed, before knowing if it is relevant or
oadele prin care au trecut structurile sale” (Bar-
not. Land survey and topography, GIS recording
ker 1993, p. 110) (Despre tehnicile de săpătură şi
of small finds, air photos made with the drone,
interpretare vezi contribuţia lui dr. Emilian Bota
and above all 3D records of the excavation, in-
din acest volum).
cluding photogrammetry, are now at hand and
must be taught to any person aiming to become Cu o jumătate de secol în urmă, când ast-
an archaeologist (see chapters by my younger fel de idei erau deja în vogă, nu exista nici staţie
colleagues, Cristian Dima and Adriana Antal). totală, nici GPS sau fotografie digitală, iar com-
It is obvious that in the 21th century archaeology puterele nu erau decât simple maşini de socotit.
must be done in large teams, reuniting all sorts of Foloseam busola ca să ne orientăm planul, rule-
specialists. ta şi firul cu plumb ca să ne facem desenele, iar
observaţiile erau trecute în carneţele de notiţe.
However, besides recording with preci-
Pentru o simplă fotografie trebuia să aştepţi câ-
sion features and finds, there are other tasks any
teva zile sau câteva săptămâni pentru ca filmul să
archaeologist must fulfill. Phillip Barker always
fie developat şi printat, şi să afli dacă poza a ieşit
emphasized that our first concern during an exca-
sau nu. Măsurătorile de teren cu staţia totală şi
vation is to establish the chronological sequence
topografia pe bază de satelit, înregistrarea în sis-
of events that took place on our site. Apparently,
tem GIS a descoperirilor mărunte, pozele aeriene
it is an easy task, although in my over 35 years of
făcute cu drona, şi deasupra tuturor înregistrarea
experience in working with students, I realized
3D a săpăturii, incluzând fotogrametria, ne sunt
that stratigraphy might look puzzling for a be-
astăzi la îndemână şi trebuie predate oricui vrea
ginner (the archaeological reality is more compli-
să devină un arheolog (vezi capitolele colegilor
cated that what one might teach in a classroom).
mei mai tineri, Cristian Dima şi Adriana Antal).
The excavator must have patience to reach the
Este evident că arheologia secolului XXI trebuie
bottom of the ditch, and only then he can start
făcută în echipe mari, care să reunească tot felul
16
AN INTRODUCTION / INTRODUCERE
reconstructing from down to top the chrono-
logical sequence. In the case of context sheets, I
noticed that students can fill quite easy the first
part, concerning the description of a layer or of a
cut, but discussing the functionality of a certain
archaeological entity takes more experience than
they have, and the relative chronology is quite
complicated for them. In this respect, they must
not be discouraged, because it takes many years
before one can be trusted to fill a context sheet
without assistance.
For many years, I would have described
myself as a feature archaeologist, considering the
material finds as secondary. Yet, in a first stage,
the monumental structures I was confronted
with in Roman Sarmizegetusa, encouraged me to
study architectural remains (such as Corinthian
capitals, together with Emilian Bota), sculptural
remains and epigraphic material. In the case of
the Trajanic forum this work projected a differ-
ent light from the one deriving from the simple
plan itself. A sober complex, resembling a mili-
tary building and an austere public piazza from
some modest settlement in the frontier prov-
inces of the Roman Empire, proved itself to be
a dynamic center, adorned with lavish marble
decoration, filled with all kind of statues, rep-
resenting gods, emperors, governors, and even
members of the local elite. Several building in-
scriptions made clear the function of different
parts of this complex. The over 100 inscriptions
made the Trajanic forum of Sarmizegetusa one of
the best known and understood structure of this
type. That is why epigraphy must be part of the
education of any student in classical and Roman
17
de specialişti.
Totuşi, dincolo de înregistrarea cu pre-
cizie a caracteristicilor sitului şi a descoperirilor
materiale, mai sunt şi alte sarcini pe care un ar-
heolog trebuie să le îndeplinească. Philip Barker
sublinia mereu că principala noastră preocupare
în timpul unei săpături este de a stabili succesiu-
nea cronologică a evenimentelor care s-au pro-
dus pe situl nostru. Aparent este o sarcină uşoa-
ră, deşi în peste 35 de ani de experienţă în lucrul
cu studenţii, am constatat că stratigrafia poate să
pară foarte încurcată pentru un începător (reali-
tatea arheologică este mult mai complicată decât
ceea ce predăm noi la clasă). Cel ce execută o să-
pătură trebuie să aibă răbdare să atingă mai întâi
fundul şanţului, şi abia după aceea poate începe
să reconstituie de jos în sus succesiunea cronolo-
gică. În cazul fişelor de context am constatat că
studenţii sunt capabili să completeze uşor prima
parte, referitoare la descrierea stratului de depu-
nere sau a gropii, dar să discuţi funcţionalitatea
unei entităţi arheologice necesită mai multă ex-
perienţă decât au ei, iar cronologia relativă este
foarte complicată pentru un începător. Ei nu tre-
buie însă descurajaţi în această direcţie, căci în
realitate este nevoie de mulţi ani până când cuiva
să i se poată încredinţa o astfel de sarcină, cum ar
fi completarea fişei de context fără nici un ajutor.
Timp de mulţi ani m-aş fi descris pe mine
însumi ca un arheolog al contextelor şi structu-
rilor, care considera materialul arheologic drept
secundar. Totuşi, la un moment dat structurile
monumentale cu care eram confruntat în Sar-
mizegetusa romană, m-au îndemnat să studi-
Alexandru diaconescu
provincial archaeology (see the contribution of
prof. Fritz Mitthof). It helps us understanding
the monuments we discover, in a way prehistoric
or early mediaeval archaeologists cannot afford.
I must confess another sin. As a mature
archaeologist, I still thought that studying small
finds is unproductive and time consuming (“dif-
ficiles nugae”, I used to call them), until I exca-
vated the shrine of Liber Pater from Apulum.
At the beginning, it was a site rich in exquisite
finds, such as marble statuettes and inscriptions.
However, the structures proved to be poor, and
after several unfortunate campaigns, some of
the members of the team started doubting this
was a cult place at all. In the last two years, we
discovered more cult pits with a lot of waste and
in the end, the specialists in pottery, glass, bone,
bronze and iron objects, along with those in pa-
leo fauna and flora, managed to build a vivid
image of the many profane and cult activities,
which took place on that site. Eventually, the
small finds saved the project, and ever since I
insist that recording of the tiniest archaeological
material, preliminary restoring and drawing (not
to mention washing coarse pottery) on the site,
must be part of primary education of any student
in archaeology. During our Sarmizegetusa proj-
ect, I was impressed by the interest our students
payed in such activities, under the guidance of
our colleague Richard Petrowski, in various ac-
tivities, from primary conservation to all kind of
processing of the small finds. His enthusiasm was
contagious! (For the treatment of small finds see
the contribution of dr. Carmen Ciongradi).
18
ez piesele arhitectonice (cum ar fi capitelurile
corintice, împreună cu Emilian Bota), resturile
sculpturale şi materialul epigrafic. În cazul foru-
lui traianic această muncă a aruncat o lumină to-
tal diferită faţă de imaginea obţinută din simpla
analiză a planului. Un complex sobru, semănând
cu o clădire militară, sau cu o piaţă publică a unei
localități modeste din provinciile de graniţă ale
Imperiului Roman, s-a dovedit a fi un centru di-
namic, dotat cu o bogată decoraţie de marmură,
literalmente invadat de statui de toate felurile,
reprezentând zei, împăraţi, guvernatori, şi chiar
membri ai elitei locale. Mai multe inscripţii de
construcţie lămuresc funcţionalitate diferitelor
părţi ale acestui complex monumental. Cele pes-
te 100 de inscripţii descoperite aici fac din forul
traianic al Sarmizegetusei unul din cele mai bine
cunoscute şi înţelese obiective de acest fel. Iată de
ce epigrafia trebuie să facă parte din pregătirea
fiecărui student în arheologia clasică şi romană
provincială (cf. contribuţia profesorului Fritz
Mitthof). Ea ne ajută să înţelegem monumentele
pe care le descoperim, la un nivel pe care nici un
preistorician sau medievist nu şi l-ar putea per-
mite.
Mai trebuie să îmi mărturisesc un păcat.
Fiind deja un arheolog matur, încă credeam că
studiul descoperirilor mărunte este neproductiv
şi un mare consumator de timp (“difficiles nugae”,
cum le spuneam), până când nu am săpat sanctu-
arul lui Liber Pater din Apulum. De la început s-a
dovedit a fi un sit bogat în descoperiri deosebite,
cum ar fi statuete de marmură şi inscripţii. Dar
structurile construite s-au dovedit sărăcăcioase
şi, după mai multe campanii nefericite, unii din-
AN INTRODUCTION / INTRODUCERE
Our sophisticated methods of recording
data and of processing the archaeological ma-
terial turn to be more and more abstract, as we
use digital technology. However, we must not in-
duce our students the idea that archaeology can
be reduced to statistics and mathematic formu-
las. Behind the artefacts and the structures we
discover, we must see the people who manufac-
tured them and who used them. As sir Mortimer
Wheeler once said, “the archeological excavator
is not digging up things, he is digging up people”
(Wheeler, 1954, 2). What we find in archaeolog-
ical contexts is the result of the behavior, habits,
attitudes, ideas and beliefs of our predecessors.
Therefore, archaeology must keep its character
of human science. One of the best parts of this
ERASMUS + project is that it brought together
under the sign of archaeology young people from
several European nations, facilitating contacts
and exchange of experience between different
digging traditions. The disposition for dialogue,
the need to translate and explain notions, and
the transfer of ideas, was a key point in our ex-
perience. When I was contemplating our “small
Babylon” a passage from the French archaeolo-
gist Guy Rachet came to my mind. In the chapter
“L’Archéologie est un humanisme intégral” of his
book on the universe of archaeology, Guy Rachet
chose to give the example of the archaeology of
pre-Hellenic societies. He argued that the scholar
involved in their study must be aquatinted, be-
sides ancient Greek and Latin, to modern Greek,
French, English, German, Italian and even Turk-
ish, to be able to cover the enormous literature of
the subject. The French scholar had the nostal-
19
tre membrii colectivului au început să se îndo-
iască că acesta ar fi fost măcar un lăcaş de cult. În
ultimii doi ani am descoperit mai multe gropi ri-
tuale cu un bogat material, iar în final, specialiștii
în ceramică, sticlă, oase, bronz şi fier, alături de
cei în paleo-faună şi floră, au reuşit să reconstitu-
ie o imagine vie a numeroaselor activităţi profane
sau de cult care s-au desfăşurat în acest sit. Până
la urmă descoperirile mărunte sunt cele care au
salvat proiectul, şi de atunci încolo insist ca înre-
gistrarea celor mai mici descoperiri de material
arheologic, restaurarea parţială pe sit şi desena-
rea (ca să nu pomenesc spălarea ceramicii), să
le fie predate studenţilor ca o parte elementară
a educaţiei viitorului arheolog. Pe parcursul pro-
iectului Sarmizegetusa am fost impresionat de
interesul pe care studenţii, sub îndrumarea cole-
gului Richard Petrovszky, l-au manifestat faţă de
astfel de activităţi, de la conservarea primară la
prelucrarea descoperirilor mărunte. Pasiunea şi
entuziasmul său s-au dovedit de-a dreptul conta-
gioase (pentru tratamentul aplicat descoperirilor
mărunte vezi contribuţia lui Carmen Ciongradi).
Metodele noastre sofisticate de înregis-
trare a datelor şi de prelucrare a materialului
arheologic devin din ce în ce mai abstracte pe
măsură ce folosim tehnologia digitală. Totuşi, nu
trebuie să le inducem studenţilor ideea că arheo-
logia poate fi redusă la statistici şi la formule ma-
tematice. În spatele artefactelor şi structurilor pe
care le descoperim, noi trebuie să-i vedem pe oa-
menii care le-au fabricat şi le-au folosit. Aşa cum
sir Mortimer Wheeler spunea cândva: “arheolo-
gul nu dezgroapă obiecte, el dezgroapă oameni”
(Wheeler, 1954, 2). Ceea ce găsim într-o săpătură
Alexandru diaconescu
gia of 18th century Europe, where all intellectu-
als had to learn only one language, Latin, besides
their own. Leaving aside these assertions (which
I would not entirely reject), I agree with his con-
clusion that archaeology is neither a technique,
nor a precise discipline, but the science of hu-
manity “par excellence” (Rachet, 1977, 39-41).
Therefore, in the end of our enquiry, we
might afford some imagination, without falling
into sentimentalism. Related to it must be the
positive attitude towards the great public. We
own them explanations, artistic reconstructions
and even reenactments. As long as these actions
are done with good faith and under strict profes-
sional guidance, such “vulgar” activities should
be considered part of our duty. This is why I think
that introducing students in activities related to
the dissemination of archeological results is also
to be taken into consideration.
During the two campaigns within the
ERASMUS + project, I held several lectures on
Classical and Roman Provincial Architecture,
which were better received that the ones I regu-
larly hold at my university in Cluj. The difference
is that in Sarmizegetusa there are lot of monu-
ments at hand, which can be visited, and then
analyzed with the students. This motivates them
to attend a lecture where analogies from the rest
of the Roman Empire, and 3D reconstructions,
are presented. The amphitheater, the forum, the
Great Temple or the thermal facilities from prae-
torium procuratoris, were thus discussed in de-
tail, both on the ground and in the conference
room.
20
este rezultatul comportamentului, obiceiurilor,
atitudinilor, ideilor şi credinţelor predecesorilor
noştri. De aceea arheologia trebuie să-şi păstre-
ze caracterul de ştiinţă umanistică. Unul din cele
mai bune aspecte ale acestui proiect ERASMUS
+ este că el a adus împreună sub semnul arheolo-
giei tineri aparţinând mai multor naţiuni europe-
ne, facilitând contactele şi schimbul de experien-
ță între mai multe şcoli de săpătură arheologică.
Deschiderea spre dialog, nevoia de a traduce şi
de a explica diverse noţiuni, precum şi schimbul
de idei, a fost punctul central a ceea ce cu toţii
am trăit. Văzând “micul nostru Babilon” mi-a ve-
nit în minte un pasaj din arheologul francez Guy
Rachet, care în capitolul “L’Archéologie est un
humanisme intégral”, din cartea sa dedicată uni-
versului arheologiei, a ales exemplul arheologiei
societăţilor pre-elenice. El argumenta că un cer-
cetător implicat în studierea acestor societăţi, tre-
buie să fie familiarizat nu numai cu greaca veche
şi latina, dar şi cu greaca modernă, cu franceza,
engleza, germana, italiana şi chiar cu turca, pen-
tru ca să fie capabil să acopere imensa literatură
asupra acestui subiect. În mod manifest savantul
francez avea nostalgia Europei secolului XVIII,
în care toţi intelectualii nu aveau decât să înveţe o
singură limbă pe lângă cea maternă, limba latină.
Lăsând deoparte aceste aprecieri (pe care nu le-aş
respinge în totalitate), sunt pe deplin de acord cu
concluzia lui, că arheologia nu este o tehnică şi
nici o disciplină exactă, ci o ştiinţă a umanităţii
“par excellence” (Rachet, 1977, 39-41).
De aceea la sfârşitul cercetărilor noastre
ne putem permite o mică efuziune de imagina-
ţie, dar fără a cădea în sentimentalism. Legată de
AN INTRODUCTION / INTRODUCERE
Besides such “classical” sections of our
discipline, we all agreed that students should be
introduced in fields, such as “landscape archae-
ology”, “environmental studies”, and all sorts of
noninvasive approaches of an archaeological site.
Field walking is also relevant, and can provide
numerous suggestions for reconstructing the
ancient landscape. I will not insist here on the
importance of such studies (the chapters written
above by Ioana Oltean and Prof. Supperich are
eloquent enough). I would like only to empha-
size that they always need to be confirmed by
excavations, who have the advantage to give the
stratigraphic sequence, which is essential in ar-
chaeology.
The Sarmizegetusa project also prompt-
ed me the ultimate lesson we should teach our
students: the archaeologist must be open minded
and flexible. He must adapt his theories to any
new discovery, even if it contradicts his previous
assumptions. We cannot deny our right to formu-
late hypotheses during the excavation, although
inhibiting this tendency is the best attitude of an
archaeologist who wants to stay as objective as
possible. I have remarked that all students, what-
ever English, German, Austrian or Romanian,
enjoy asking the same question several times to
their professors and supervisors. They turn up-
set when they get different answers, for instance
about how to continue an excavation, or about
what is the feature they are just going to remove.
Students turn more puzzled when the next day
they might hear a different opinion from the
same person. It takes some time before they re-
alize (I am afraid some never do) that the deep-
21
toate acestea trebuie să fie atitudinea pozitivă faţă
de marele public. Le datorăm explicaţii, reconsti-
tuiri artistice şi chiar reînscenări (reenactments).
Atâta vreme cât astfel de acţiuni sunt desfăşura-
te cu bună credinţă şi sub o strictă supraveghere
de specialitate, asemenea “vulgarizări” trebuie
considerate parte din datoria noastră. De aceea
consider că iniţierea studenţilor în activităţi de
diseminare a rezultatelor cercetărilor arheologice
trebuie şi ea luată în considerare.
În timpul celor două campanii de săpă-
tură prilejuite de proiectul ERASMUS + am sus-
ţinut mai multe prelegeri de arheologie clasică şi
romană provincială, care au fost mult mai bine
primite decât cele pe care le ţin în mod curent la
universitatea mea din Cluj. Deosebirea este că la
Sarmizegetusa sunt la îndemână numeroase mo-
numente, care pot fi vizitate şi apoi analizate cu
studenţii. Asta îi motivează pentru audierea unor
prelegeri unde sunt prezentate analogiile din
restul Imperiului Roman, precum şi reconstituiri
3D. Astfel, amfiteatrul, forul, Templul Mare, sau
instalaţiile termale de la praetorium procurato-
ris, au putut fi discutate în detaliu, atât pe teren
cât şi în sala de conferinţe.
Dar dincolo de aceste părţi “clasice” ale
discipline noastre, cu toţii am fost de acord că
studenţii trebuie să fie iniţiaţi în domenii cum
ar fi “arheologia peisajului” şi “studiul mediului”,
precum şi în toate modalităţile non-invazive de
cercetare a unui sit arheologic. Periegheza este de
asemenea relevantă, şi poate furniza sugestii im-
portante pentru reconstituirea peisajului antic.
Nu are rost să insist aici asupra importanţei aces-
Alexandru diaconescu
est wisdom of an archaeologist is to admit that
for the moment he does not have all the answers,
and probably he never will. This conclusion does
not imply that we excavate in vain, (compare this
dark wisdom with the answer of Silenus to the
question of Midas: “the best thing for you would
be not to have been born”). However, we must
not lose hope. When we write our final report we
should be aware of the limits of our interpreta-
tive capacity, but the important part is to record
as accurately as possible our excavation. It is the
privilege of our successors to doubt, to reinter-
pret, and even to dispute our opinions, but they
should never say that we excavated badly.
Once I have seen a strange tattoo on the
forearm of one of my students: “archaeology is
my religion”. No, I would say, “archaeology is a
state of mind”. It is a genuine combination of cu-
riosity and tenacity, of imagination and of a job
well done, a mixture of expectation and realism.
22
tor studii (cf. mai jos capitolele Ioanei Oltean de
la Exeter şi ale profesorului Stupperich de la He-
idelberg). Aici mă mulţumesc să precizez că ast-
fel de studii trebuie confirmate de săpătură, căci
numai ea ne poate informa asupra secvenţialităţii
stratigrafice, care este esenţială în arheologie.
Proiectul Sarmizegetusa mi-a sugerat şi
cea din urmă lecţie pe care ar trebui să le-o îm-
părtăşim studenţilor: arheologul trebuie să fie
un om cu mintea deschisă şi gândire flexibilă.
El trebuie să-şi adapteze teoriile la fiecare nouă
descoperire, chiar dacă aceasta îi contrazice pă-
rerile anterioare. Nu ne putem nega dreptul de a
formula ipoteze în cursul desfăşurării săpăturii,
chiar dacă înăbuşirea aceste tendinţe este cea mai
bună atitudine pe care o poate avea un arheolog,
care vrea să-şi menţină cât de cât obiectivitatea.
Am observat că la toţi studenţii, fie ei englezi,
germani, austrieci sau români, le face o deosebită
plăcere să pună aceiaşi întrebare atât profesori-
lor şi cât şi îndrumătorilor lor, în mod repetat.
După care sunt nemulţumiţi că primesc răspun-
suri diferite, cum ar fi despre modalitatea de a
continua săpătura, sau ce ar putea să fie entitatea
pe care tocmai o îndepărtează. Studenţii devin şi
mai încurcaţi când a doua zi află o altă opinie de
la aceiaşi persoană. Le trebuie ceva timp până să
înţeleagă (şi mă tem că unii nu o fac niciodată)
că cea mai adâncă înţelepciune a unui arheolog
este să recunoască că nu are toate răspunsurile la
întrebări, şi că probabil nici nu le va avea. Aceas-
tă încheiere nu înseamnă că săpăm degeaba (a se
compara o astfel de înţelepciune întunecată cu
răspunsul lui Silen la întrebarea lui Midas: “cel
mai bun lucru pentru tine este să nu te fi născut”).
AN INTRODUCTION / INTRODUCERE
References / Referințe
Barker, Ph., Techniques of Archaeologi-
cal Excavation (third edition, fully revised), Lon-
don 1993, primul capitol: “The unrepatable ex-
perience”.
Rachet, G., Universul arheologiei, Bucur-
esti 1977.
Wheeler, S. M., Archaeology from the
Earth, Oxford 1954.
White, A.T., Lost Worlds. The Romance
of Archaeology, New York, 1941.
23
Totuşi, nu trebuie să ne pierdem speranţa. Când
ne scriem raportul final trebuie să fim conştienţi
de limitele noastre interpretative, dar important
este să consemnăm cât mai precis ceea ce am ex-
cavat. Este dreptul urmaşilor să se îndoiască şi să
reinterpreteze, chiar să conteste opiniile noastre,
dar să nu spună că nu am săpat corect!
Cândva am văzut un tatuaj ciudat pe an-
tebraţul unuia dintre studenţii mei: “archaeology
is my religion” - “religia mea este arheologia”. Aş
zice că nu, “arheologia este o stare de spirit”. Este
o combinaţie autentică de curiozitate şi tenacita-
te, de imaginaţie dar şi de lucru bine făcut, un
amestec de speranţă şi realism.
II. Remote Sensing / Cercetări non-invazive

1. Non-invasive archaeology today /

Arheologia non-invazivă azi

2. Archaeological remote sensing in Romania /

Detecția arheologică din aer în România

3. Archaeological fieldschools and remote

sensing./ Școli arheologice și detecția

4. Didactics of field-walking archaeology /

Didactica perieghezei arheologice
 II.1. Non-invasive archaeology
today
Senior lecturer Dr. Ioana Oltean
Colonia Sarmizegetusa is an archaeo-
logical site which has been fortunate enough
to have been identified sufficiently early on. Its
ancient buildings had sufficient rigidity to re-
sist later damage through the traditional use of
the land over much of the site or the various at-
tempts to excavate its remains or remove its ma-
terials. This makes it relatively well preserved
and, although much is covered by topsoil and
vegetation, there is still a reasonable amount of
micro-topographic variation across the site and
scattered building materials on the ground sur-
face to indicate the possible presence of buried
structures (fig 1). A topographic survey can help
put such structures on a site plan (see the land
survey report produced in May 2001 by MO-
LAS). However, extensive areas of the site, es-
pecially outside the city walls have been subject
to more aggressive ploughing which effectively
flattened the ground to the extent that one can
no longer tell whether ancient constructions
once stood there at all, other than with refer-
ence to historical maps of the site from the 18th
or 19th c (fig 2).
26
II.1. Arheologia non-invazivă azi
Senior lecturer Dr. Ioana Oltean
Colonia Sarmizegetusa este un sit ar-
heologic suficient de norocos de a fi fost des-
coperit destul de devreme. Clădirile sale antice
au fost suficient de rezistente pentru a face față
distrugerilor ulterioare cauzate de utilizarea
tradițională a terenurilor sau de încercările re-
petate de a săpa vestigiile sau extrage materia-
lele sale. Aceasta face ca situl să fie relativ bine
păstrat și, deși acoperit în mare parte de pămînt
și vegetație, variația microtopografică existentă
în cadrul sitului este rezonabilă, iar materialele
împrăștiate la suprafață indică posibila prezență
a structurilor îngropate (fig 1). O ridicare to-
pografică sistematică poate ajuta la amplasarea
acestor structuri pe un plan al sitului (vezi ra-
portul prospecției realizat în mai 2001 de MO-
LAS). Cu toate acestea, suprafețe mari din sit,
în special din afara zidurilor orașului, au fost
afectate în mod agresiv de arătură, care a nivelat
efectiv pământul în așa măsură că este aproape
imposibil să spui dacă în locul respectiv a exis-
tat sau nu o construcție în antichitate, altfel de-
cât consultând hărți istorice ale sitului datând
din secolele XVIII – XIX (fig 2).
Acolo unde se cunoaște sau se bănuiește
Non-invasive archaeology today / Arheologia non-invazivă azi

Fig. 1.: Aerial photograph of the archaeological site; note the differences in land use between
the intramural and the extramural areas (Photo: W.S. Hanson) / Fotografie aeriană a sitului
arheologic; observați diferențele de utilizare a pământului dintre zonele intramurale și
extramurale (foto: W.S. Hanson)

Fig. 2.: Fragment of the Josephinishches Landesaufnahme ... indicating in red ink ancient structures
visible across the landscape at Sarmizegetusa and towards East to Ostrov. The outline of the city wall
and that of the amphitheatre are recognisable, surrounded by dense occupation to the north, east and
south. / Fragment a Josephinishches Landesaufnahme ... indicând cu cerneală roșie structurile antice
vizibile la nivelul zonei Sarmizegetusa și către est spre Ostrov. Se pot recunoaște contururile zidului
orașului și cel al amfiteatrului, înconjurate de locuire intensă spre nord, est și sud.

27
Ioana oltean
Where a site is known or suspected,
identifying and plotting carefully distribution
of artefacts or building materials through field-
walking is also possible, as ploughing over the
site removes buried artefacts from their strati-
graphic context and brings them to the ground
surface where they can be subsequently rolled
over by repeated ploughing or casually depos-
ited to the sides of the field. Nevertheless, most
preserved archaeological information across
much of Europe nowadays lies unknown under-
ground, and the big challenge for archaeologists
is to locate, investigate and preserve it. This task
becomes even bigger when features or entire
sites have been flattened by repeated ploughing
and only a few clues of buried archaeology may
be identified above ground. A good example
in this sense is the case of a circular enclosure
partially visible and recorded by aerial recon-
naissance in the Mureș Valley in the vicinity of
Tărtăria (Alba co.) in 2000 (fig.3). Rescue in-
vestigations in 2012 ahead of the construction
of the motorway between Orăștie and Sebeș
have revealed nearby the presence of sunken
houses, postholes and storage pits from a larg-
er settlement of the Halstatt period, including
the only hoards of that period found in situ in
the country (http://cronica.cimec.ro/detaliu.as-
p?k=5061&d=Tartaria-Saliste-Alba-Podul-Tar-
tariei-vest/Valea-Rea-Autostrada-Orastie-Sib-
iu-lot-1-Sit-7-km-14+100%9614+540-2012).
The smaller features looked insufficiently con-
vincing from the air, but the entire area requires
further investigations.
28
existența unui sit, identificarea și cartarea aten-
tă a distribuției artefactelor sau materialelor de
construcție cu ajutorul perieghezei este de ase-
menea posibilă, deoarece ararea pământului
scoate artefactele îngropate din contextul lor
stratigrafic și le aduce la suprafață, unde vor fi
ulterior împrăștiate de arături consecutive sau
depozitate accidental sau nu la marginea tere-
nului. Cu toate acestea, majoritatea siturilor ar-
heologice păstrate din mare parte a Europei ră-
mân în zilele noastre necunoscute, îngropate în
pământ, cea mai mare provocare a arheologu-
lui fiind cea de a le localiza, investiga și păstra.
Această sarcină devine și mai mare atunci când
complexe sau situri întregi au fost nivelate prin
arături repetate și numai câteva indicii arheolo-
gice mai pot fi identificate la suprafață. Un bun
exemplu în acest sens este cazul unei incinte
circulare, parțial vizibilă și înregistrată cu ajuto-
rul recunoașterii aeriene în valea Mureșului în
apropiere de Tărtăria (jud. Alba) în 2000 (fig.3).
Săpăturile de salvare din 2012 realizate anterior
construirii autostrăzii Orăștie-Sebeș au dus la
identificarea în apropiere a unor locuințe adân-
cite, gropi de pari și gropi de provizii ale unei
așezări de mari dimensiuni din perioada Hal-
stattului, inclusiv a singurelor tezaure ale perioa-
dei descoperite in situ din întreaga țară (http://
cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=5061&d=Tar-
taria-Saliste-Alba-Podul-Tartariei-vest/Va-
lea-Rea-Autostrada-Orastie-Sibiu-lot-1-Sit-7-
km-14+100%9614+540-2012). Complexele mai
mici nu au putut fi identificate cu certitudine
din aer, însă întreaga zonă necesită investigații
ulterioare.
Non-invasive archaeology today / Arheologia non-invazivă azi

Fig. 3.: Aerial photograph from June 2000 of the area of the site Podu Tărtăriei (A) preceding
the rescue excavation there and indicating the presence of a sub-circular enclosure (B) in its
immediate vicinity. / 3: Fotografie aeriană din iunie 2000 a suprafeței sitului Podu Tărtăriei
(A) anterior săpăturilor de salvare și indicând prezența unei incinte aproape circulare (B) în
imediata apropiere.

The realities of modern life and tech-
nological advances require archaeologists to
be ever more systematic in their approach and
precise in their interpretation of the evidence.
Though for different reasons, this pressure is felt
nowadays not only in contractual archaeology
prior to development but also in research set-
tings when more output is expected from less
funding. This is where non-invasive methods
of archaeological prospection can help archae-
ologists (1) find new sites, (2) gain new infor-
mation about known ones, (3) assist in creating
Realitățile vieții moderne și descoperi-
rile tehnologice îi determină pe arheologi să fie
mai sistematici în abordările lor și mai preciși
în interpretarea dovezilor arheologice. Deși din
diverse motive, această presiune este resimțită
în zilele noastre nu numai de arheologia con-
tractuală realizată anterior lucrărilor de dezvol-
tare, ci și în cadrul cercetării unde se așteaptă
mai multe rezultate cu fonduri mai puține. Aici,
metodele non-invazive ale prospecției arheolo-
gice intervin în ajutorul arheologului prin (1)
identificarea de noi situri, (2) obținerea de in-

29
Ioana oltean
effective strategies for future action in the form
of research, preservation or rescue interven-
tion, and (4) monitor their evolution to antic-
ipate erosion or other threats. These methods
are considerably faster and less costly than ex-
cavation, though with lesser resolution than the
latter and without the ability to recover artefacts
or provide absolute chronologies for the struc-
tures identified.
A survey using remote sensing does
not bring the specialist in direct contact with
the archaeological remains. Those are instead
revealed to him/her through different inter-
mediaries (like colour or heat reflectance of
growing vegetation above, or an electric cur-
rent sent through soil) and that information
is captured by a special sensor. Depending on
the location of this sensor, the main methods
of remote sensing applied in archaeology are
either on the ground surface (ground-based
remote sensing) or above it (above-ground re-
mote sensing). The former are more commonly
known under the name of geophysical survey,
including several different technologies: resis-
tivity, magnetometry and ground-penetrating
radar and sometimes are incorrectly assumed
to be homonymous to archaeological prospec-
tion (which also includes for instance above-
ground prospection). The latter has traditional-
ly used aerial photographs taken specifically by
archaeologists or by various agencies for other
purposes (e.g. mapping, intelligence-gathering,
etc.) which inspired the traditional name of this
archaeological sub-discipline, aerial archaeolo-
30
formații noi despre siturile deja cunoscute, (3)
asistarea în crearea de strategii eficiente pentru
acțiuni viitoare sub forma cercetării, conservării
și intervențiilor de salvare, și (4) monitorizarea
evoluției lor pentru a anticipa eroziunea sau alte
pericole. Aceste metode sunt considerabil mai
rapide și mai puțin costisitoare decât săpătura
arheologică, deși cu mai puține rezolvări com-
parativ cu primele și fără capacitatea de a recu-
pera artefactele sau furniza cronologii absolute
ale structurilor identificate.
Prospecția neinvazivă nu îl aduce pe
specialist în contact direct cu vestigiile arheo-
logice. Acestea însă i se dezvăluie prin diverși
intermediari (cum ar fi de exemplu culoarea ori
căldura emanata de vegetația care crește deasu-
pra, sau un curent electric transmis prin sol),
iar această informație este captată de un senzor
special. În funcție de poziția senzorului, princi-
palele metode de detecție din aer aplicate în ar-
heologie sunt fie de la suprafața solului (detecție
de suprafață) sau deasupra acestuia (detecție
din aer). Primele metode sunt cunoscute și sub
denumirea generică de prospecțiune geofizică,
incluzând mai multe tehnologii diferite: rezis-
tivitate, magnetometrie și radar de penetrare a
solului, dar sunt uneori incorect catalogate ca
fiind sinonime prospecției arheologice (care in-
clude de de fapt și prospecțiunea aeriană). Cea
din urmă a făcut uz în mod tradițional de foto-
grafii aeriene făcute fie special de arheologi, fie
de diferite agenții în alte scopuri (de ex. carta-
re, culegere de informații secrete, etc.), care au
inspirat numele tradițional al acestei sub-disci-
Non-invasive archaeology today / Arheologia non-invazivă azi
gy. However, though aerial photographs remain
even nowadays an important resource of new
information, an outcome of more recent tech-
nological advancements is that currently aerial
archaeology has diversified massively its meth-
odology and source materials and can now be
called more appropriately above-ground remote
sensing (as distinct from geophysical survey or
remote sensing applied to archaeological arte-
facts).
The basics:
As stated above, archaeological remains
extant or buried can be identified remotely in
certain conditions. Extant remains which can
of course be recognised easily on the ground
become also visible from above simply through
their ability to influence the way sunlight is cap-
tured and reflected differently and by the way
different shadows are projected. When they are
entirely buried and flattened, we rely on their
ability to influence soil colour and the growth
patterns of vegetation, the way soil or vegetation
reflect heat or humidity, or on the way these
influence electric, magnetic or radar impulses
(see fig 4).
Geophysical survey is a general term
which is usually applied today to a range of
non-invasive techniques used to locate archae-
ological features buried beneath the earth’s sur-
face without excavation. Specialist equipment
based on different principles is used to mea-
sure variations in the physical properties of the
31
pline a arheologiei, arheologia aeriană. Totuși,
deși fotografiile aeriene rămân chiar și în zilele
noastre o sursă importantă de noi informații,
un rezultat al progresului tehnologic recent este
acela că arheologia aeriană și-a diversificat ma-
siv metodologia și materialele sursă și poate fi
denumită în mod mai potrivit detecție din aer
(distinctă de prospecția geofizică sau detecția
aplicată artefactelor arheologice).
Principii fundamentale:
Așa cum s-a menționat mai sus, ves-
tigiile arheologice existente sau îngropate pot
fi identificate de la distanță în anumite condi-
ții. Vestigiile existente care pot fi desigur ușor
recunoscute la suprafață sunt vizible și de sus
prin simpla lor capacitate de a influența modul
în care lumina este captată și reflectată în mod
diferit sau prin felul în care proiectează diverse
umbre pe sol. Atunci când sunt complet îngro-
pate și nivelate, ne bazăm pe capacitatea lor de
a influența culoarea solului și pe modul de creș-
tere a vegetației deasupra lor, felul în care solul
sau vegetația reflectă căldura sau umiditatea,
sau modul în care acestea influențează impulsu-
rile electrice, magnetice sau radar (vezi fig. 4).
Prospecțiunea geofizică este un termen
general care se aplică de obicei unei game de
tehnici non-invazive folosite pentru localiza-
rea complexelor arheologice îngropate în sol
fără ajutorul săpăturii arehologice. Echipament
specializat bazat pe diferite principii este folosit
pentru a măsura variațiile proprietăților fizice
Ioana oltean

soil and buried objects below the surface. The ale solului și ale obiectelor îngropate în pământ.
equipment records a series of value readings, Echipamentul înregistrează o serie de
based on which can be identified archaeological valori, pe baza cărora se pot identifica comple-
features. xele arheologice. Câteva din cele mai obișnuite

Fig. 4.: Diagram indicating the effect of buried archaeological remains on electric and magnet-
ic impulses, on bare soil and on vegetation growth. / Diagramă evidențiind efectul vestigiilor
arheologice îngropate asupra impulsurilor electrice și magnetice,
numai asupra solului și creșterii vegetației.

Some of the most common strategies
are the recording of electric resistivity and of
magnetic susceptibility, alongside ground-pen-
etrating radar (GPR). Depending on the type of
technology applied during the survey traces of
human activity or structures can be identified,
as they return significant anomalies in the read-
ings recorded from the surrounding soil back-
ground values. Archaeologists similarly rely
on the detection of contrast on a wide range of
strategii sunt înregistrarea rezistivității electrice
și susceptibilității magnetice, alături de radar
de penetrare a pământului (Ground-Penetra-
ting Radar - GPR). În funcție de tipul tehnolo-
giei aplicate pe parcursul prospecțiunii, se pot
identifica diverse urme ale activității umane
sau structuri arheologice, deoarece acestea de-
termină anomalii semnificative față de valorile
de fundal înregistrate, ale solului înconjurător.
Arheologii se bazează în mod similar pe detec-

32
Non-invasive archaeology today / Arheologia non-invazivă azi
aerial and satellite images, between areas with
archaeological remains and those without such
presence. They will use various sensors, the first
and most common being photographic (either
oblique or vertical views), but nowadays also
including spectrometres with hyperspectral ca-
pacity (e.g. CASI – Compact Airborne Spectro-
graphic Imager or high-resolution commercial
satellite imagery), laser (LiDAR – Light Detec-
tion and Ranging) or radar (e.g. satellite-based
SAR -Synthetic Aperture Radar) which can
amplify spectral and micro-topographic con-
trasts well above human abilities. However if no
particular contrast can be identified then no ar-
chaeological feature can be detected (see fig. 4).
For this reason it is important to use a survey
strategy that includes a number of complemen-
tary techniques which can eliminate inherent
individual detection biases.
In ground-based remote sensing the
sensor is carried mostly by the person perform-
ing the survey, though increasingly a series of
sensors are being mounted on special carts or
trailers to increase the speed and resolution of
surveys. Above-ground platforms available in-
clude kites, balloons, drones, helicopters and
light aircrafts for very-low and low altitudes,
alongside normal-sized aircrafts for medium
altitudes and satellites for high altitudes. An
increase in their altitude means that a larger
area can be covered within a single capture, but
it also necessarily affects their ability to record
detail (ground resolution). This is not always a
problem, as too much detail can deter the eye
33
tarea contrastului între zone cu vestigii arheo-
logice și cele fără o astfel de prezență pe o gamă
largă de imagini aeriene și de satelit. Acestea
vor fi folosit diverși senzori, primul și cel mai
obișnuit fiind cel fotografic (atât pentru imagini
oblice cât și verticale), însă astăzi apelând la
spectrometre cu capacitate hiperspectrală (de
ex. CASI – Compact Airborne Spectrographic
Imager; sau cele furnizând imagistică satelitară
comercială de mare rezoluție), laser (LiDAR –
Light Detection and Ranging) sau radar (de ex.
din satelit SAR - Synthetic Aperture Radar) care
pot amplifica contrastele spectrale și micro-to-
pografice cu mult deasupra perceptiei umane.
Cu toate acestea, dacă nu se poate identifica nici
un contrast aparte, nu se poate detecta niciun
complex arheologic (see fig. 4). Din acest motiv,
este important să folosim o strategie de pros-
pecțiune care să includă mai multe tehnici com-
plementare și care pot elimina erori individuale
inerente de detecție.
În detecția la suprafața solului, senzorii
sunt purtați mai ales de persoana care realizea-
ză prospecțiunea, deși din ce în ce mai mult, o
serie de senzori sunt montați pe care speciale
special sau remorci trase de vehicule pentru a
mări viteza și rezoluția prospecțiunilor. Platfor-
mele disponible deasupra solului includ zmee,
baloane, drone, elicoptere și aparate de zbor
ușoare pentru altitudini joase și foarte joase,
alături de aparate de zbor de mărime normală
pentru altitudini medii și sateliți pentru alti-
tudini mari. O creștere în altitudine înseamnă
că o suprafață mai mare poate fi acoperită de o
singură imagine, deși distanța dintre platformă
Ioana oltean
from picking up meaningful patterns, such as
in vegetation growth (essentially allowing you
to see individual plants but not the entire crop).
Therefore, when selecting the platform from a
range available one will of course need to be re-
alistic in their expectations and chose the right
one depending on the scale of their survey. For
example, kites, balloons and drones (also called
Unmanned Aerial Vehicles - UAVs) would be
employed mostly to cover one site at a time, but
all the others can be successfully employed to
investigate larger, regional landscapes.
Fig. 5.: Students performing resistivity and magnetometry surveys at Sarmizegetusa. / Studenți
realizând prospecțiuni de rezistivitate și magnetometrie la Sarmizegetusa.
The process of acquisition differs great-
ly. In geophysical survey, individual magnetic
or resistance value readings are collected sys-
tematically within a specific grid (e.g. 10 by 10
metres or 20 by 20 metres), carefully laid out
and geo-referenced to geographic and site-spe-
cific coordinates. Specific software (in our case
34
și sol afectează în mod necesar capacitatea lor
de a înregistra detalii (rezoluția la sol). Aceasta
nu este întotdeauna o problemă, deoarece și în
cazul contrar, prea multe detalii pot împiedica
ochiul să identifice modele relevante în ansam-
blu, ca de exemplu în creșterea vegetației (adică
îți permit să vezi plantele individuale, însă nu și
întreaga cultură). Prin urmare, în selecția plat-
formei ideale din gama disponibilă este desigur
necesar să fii realist în așteptări și să o alegi pe
cea mai potrivită în funcție de scara prospecți-
unii. De exemplu, zmeele, baloanele și dronele
(care mai sunt denumite vehicule aeriene fără
pilot - UAVs) se vor folosi în special pentru a
acoperi câte un sit odată, însă toate celelalte pot
fi folosite cu success pentru a investiga peisaje
arheologice mai mari, regionale.
Modul în care se achiziționează datele
diferă foarte mult. În cadrul prospecțiilor geofi-
zice, înregistrarea valorilor magnetice sau de re-
zistență a multiple puncte individuale sunt adu-
nate sistematic în cadrul unui grid specific (de
Non-invasive archaeology today / Arheologia non-invazivă azi
Geoplot) is then used to download these read-
ings and convert them to a raster representation
of the area surveyed according to a value scale.
Aerial photographs can be obtained either by
taking oblique aerial photos while flying in a
helicopter or a light aircraft non-systematically
over a specific area (aerial reconnaissance) or by
accessing vertical aerial photographs systemati-
cally-collected over a specific area (usually avail-
able in non-archaeological archives of national
mapping agencies, but also some international
collections, such as those from the WWII avail-
able in Washington and Edinburgh – see Han-
son and Oltean 2013). Both oblique and verti-
cal photographs require geo-referencing if used
for archaeological mapping, with oblique ones
needing additional correction of their angle.
Nowadays many countries including Romania
have opened access to nation-wide aerial cover-
ages (with Romanian orthophotos accessible at
http://geoportal.ancpi.ro/geoportal/viewer/in-
dex.html - last visited 05/09/2017). A dramatic
increase is visible currently in the use of drones
for archaeological purposes. Usually light and
underpowered, they are more manoeuvrable
and reliable than kites and balloons but cannot
reach a comparable coverage to that of helicop-
ters or light aircrafts and would require consid-
erable digital ‘stitching’ of photographs to pro-
vide a coherent view over larger sites (such as
Sarmizegetusa).
Early-generation satellites initially em-
ployed photographic sensors (e.g. Corona) but
have since changed to spectrometres and other
35
ex. 10 x 10 metri sau 20 x 20 metri), atent reali-
zate și geo-referențiate în funcție de coordona-
te geografice și specifice ale sitului. Un softwa-
re specific (în cazul nostru Geoplot) este apoi
folosit pentru a descărca aceste înregistrări și a
le converti într-o reprezentare rasterizată a su-
prafeței prospectate, conform unei scări de va-
lori. Fotografiile aeriene pot fi obținute fie prin
fotografiere oblică în timpul zborului la bordul
unui elicopter sau aparat de zbor ușor, efectu-
at nesistematic deasupra unei anumite supra-
fețe (recunoaștere aeriană), fie prin accesarea
unor fotografii aeriene verticale deja adunate
sistematic deasupra unei anumite suprafețe (de
obicei disponbile în arhive ne-arheologice ale
agențiilor naționale de cartare, dar și în câteva
colecții internaționale, ca și cele ale celui de-al
doilea război mondial disponibile în Washing-
ton și Edinburgh – vezi Hanson și Oltean 2013).
Atât fotografiile oblice cât și cele verticale ne-
cesită geo-referențiere dacă sunt folosite pen-
tru cartare arheologică, cele oblice necesitând
corecții suplimentare ale deformarii cauzate
de unghiului oblic. În zilele noastre, numeroa-
se țări, inclusiv România, au permis accesul la
imagini aeriene la nivel național (ortofotogra-
fiile din România accesibile pe http://geoportal.
ancpi.ro/geoportal/viewer/index.html - ultima
vizionare 05/09/2017). O creștere dramatică
este vizibilă recent în utilizarea dronelor în sco-
puri arheologice. De obicei ușoare și fără prea
mare putere, acestea sunt mai manevrabile și
mai de încredere decât zmeele și baloanele, însă
nu pot realiza o acoperire comparabilă cu cea
a elicopterelor sau avioanelor ușoare și necesită
Ioana oltean
imaging equipment (e.g. Synthetic Aperture Ra-
dar - SAR). Like geophysics, the resulting data-
sets also consist in a numeric values for indi-
vidual points collected from the ground which
can subsequently be displayed as raster images
based on different filters and algorythms. Sim-
ilarly, LiDAR datasets consist of a ‘point cloud’
(a set of tri-dimensionally recorded points on
the ground measured with very high accuracy
by a laser beam connected to a GPS antenna)
which can be digitally filtered (e.g. removing
vegetation canopy) and processed to provide
enhanced visualisations of the terrain, which
has been extremely successful in wooded areas.
All such datasets should be used as basis
for specialist interpretation of the potential ar-
chaeological content and mapping resulting in
site plans and area maps, in order to appropri-
ately inform and assist subsequent fieldwork or
heritage management.
36
‘coaserea’ digitală considerabilă a fotografiilor
pentru a oferi o imagine coerentă a siturilor mai
extinse (ca și Sarmizegetusa).
Sateliții de generație mai veche au uti-
lizat inițial senzori fotografici (de ex. Corona),
care au fost însă înlocuiți între timp de spectro-
metre și alte echipamente de imagistică (de ex.
SAR). Ca și în cazul geofizicii, datele rezultate
constau în valori numerice ale punctelor indi-
viduale de pe sol care ulterior sunt transpuse
în imagini raster cu ajutorul unor filtre și al-
goritmi. În mod similar, datele LiDAR constau
dintr-un ‘nor de puncte’ (un set de puncte înre-
gistrate tridimensional la sol măsurate cu foar-
te mare acuratețe de o undă laser conectată la
o antenă GPS) care se pot filtra digital (de ex.
înlăturând acoperirea cu vegetație) și procesa-
te pentru a oferi o vizualizare tridimensională
sporită a terenului, extrem de utilă în cazul su-
prafețelor împădurite.
Toate aceste date trebuie folosite ca bază
pentru interpretarea de către un specialist a
conținutului arheologic potențial și pentru re-
alizarea de planuri de sit și hărți zonale, pentru
informarea adecvată și asistență în activitati ul-
terioare, fie ca investigații aprofundate de teren,
fie pentru administrarea și protecția patrimo-
niului.
Non-invasive archaeology today / Arheologia non-invazivă azi

Fig. 6.: Flight tracks performed over a few days of aerial reconnaissance in N Dobrogea, Roma-
nia, in July 2008, recorded with a hand-held GPS device and downloaded on computer for visu-
alization and flight analysis./ Rute aeriene realizate pe parcursul a câtorva zile de recunoaștere
aeriană în N Dobrogei, România, în iulie 2008, înregistrate cu un instrument GPS ținut în mână
și descărcate pe computer pentru vizualizare și analiză a zborului.

Fig. 7.: High-resolution Quickbird satellite image from July 2004 showing cultivated fields E of
Mangalia (Romania) in the area of the cemetery of the ancient city of Callatis in ‘real’ colours
(RBG – left) and infrared (right). / Imagine de rezoluție mare colectata de satelitul Quickbird în
iulie 2004 a câmpurilor cultivate la E de Mangalia (România) în zona cimitirului orașului antic
Callatis în culori ‘reale’ (RGB –stânga) și infraroșu (dreapta).

37
Ioana oltean

Fig. 8. : Point cloud LiDAR dataset at Sarmizegetusa Regia (top); in the buttom image the forest
canopy has been filtered to extract last return points (ground) which were used to produce a
slope analysis visualisation. / Set de puncte LiDAR la Sarmizegetusa Regia (sus); în imaginea
de jos, acoperământul pădurii a fost filtrat pentru a extrage punctele de la sol („last return”) și
care au fost folosite pentru a genera o vizualizare a pantei.

38
II.2. Archaeological remote sensing
in Romania
Senior lecturer Dr. Ioana Oltean
Probably that the first aerial survey and
photography of an archaeological site in Roma-
nia took place as early as March 1918, when Carl
Schuchhardt took aerial photographs of the Ro-
man and Late Roman frontier wall in Dobrud-
ja and used them to correct his own published
map of the wall; the photographs themselves
remained unpublished until 1954 (Crawford,
1954, 208 and plate VI). Unfortunately, this
remained the only example of its kind for a
long time. The aerial photographic survey pro-
grammes over the following decades were made
for different reasons than archaeology: military,
during the world wars and after; and civilian, for
mapping purpose. Furthermore, access to these
aerial photographic archives for archaeologists
remained limited for a long time. A start was
made in utilising them for archaeological pur-
poses most notably by AS Stefan and the Aerial
Photographic unit associated to the Archaeo-
logical Institute in Bucharest, but these attempts
were concentrating in most cases on extant and
on known archaeological sites, rather than on
those sites which are buried, flattened, and only
become visible from the air as crop marks. The
39
II.2. Detecția arheologică din aer
în România
Senior lecturer Dr. Ioana Oltean
Probabil că prima prospecțiune aeriană
și fotografiere a unui sit arheologic din România
a avut loc în martie 1918, când Carl Schuchhar-
dt a făcut fotografii aeriene a zidului frontierei
romane și romane târzii din Dobrogea și le-a
folosit pentru a-și corecta propria hartă publi-
cată a zidului; fotografiile în sine au rămas ne-
publicate până în 1954 (Crawford, 1954, 208 și
plașa VI). Din păcate, a rămas singurul exem-
plu de acest fel pentru mult timp. Programele
de fotografiere aeriene din următoarele decade
au fost realizate din motive complet diferite de
cele arheologie: militar, în timpul războaielor
mondiale și după; și civile, în scopuri de carta-
re. Mai mult, accesul arheologilor la aceste ar-
hive fotografice aeriene a rămas limitat pentru
mult timp. În scopuri arheologice au început să
fie folosite îndeosebi de către A.S. Ștefan și de
departamentul de fotografii aeriene de pe lân-
gă Institutul de Arheologie din București, însă
aceste încercări s-au concentrat în cele mai mul-
te cazuri pe siturile existente sau cunoscute, de-
cât asupra acelora îngropate, nivelate, și vizibile
numai din aer ca și urme în vegetație. Întregul
proces a fost îngreunat de dificultăți juridice,
Ioana oltean
whole process has been constrained by legal dif-
ficulties, lack of financial resources and a short-
age of specialists experienced in the archaeo-
logical interpretation of aerial photographs (see
Braasch 2002; Oltean 2002; Hanson and Oltean
2002; Hanson and Oltean 2003).
Until the 1990s, Central and Eastern
Europe was thought not to be sufficiently re-
sponsive to archaeologically-relevant crop mark
formation because of the heavily alluvial topsoil
that covers the arable regions, combined with a
less contrasting deeper geological background
(Bradford 1957, 15 and 23). Moreover, the rec-
ognition of crop marks would have been more
difficult from archive vertical imagery. Apart
from the variable quality of the photographs
and of their scale, such photographic coverages
are likely to be of more limited archaeological
value because the images were obtained origi-
nally for purposes other than archaeology and
the very specific conditions necessary to record
many archaeological features may not have
been in force. There have been a few attempts
to make use of aerial photographic informa-
tion in archaeological studies and in the occa-
sional publication of sites, but without a clearly
structured method of approach. Unfortunately,
in all of these cases the information available
was insufficiently exploited because of limited
training, expertise or technology available to
these pioneers. A group of cartographers from
the Romanian cartographic institute of Bucha-
rest published short articles utilising principles
of photo-interpretation to identify possible ar-
40
lipsa resurselor financiare și un deficit de speci-
aliști experimentați în interpretarea fotgrafiilor
aeriene (vezi Braasch 2002; Oltean 2002; Han-
son și Oltean 2002; Hanson și Oltean 2003).
Până în anii 90, Europa centrală și de est
a fost considerată insuficient de receptivă la for-
marea de urme în vegetație relevante din punct
de vedere arheologic, datorită solurilor aluviale
extinse care acoperă regiunile arabile, combinat
cu un fundal mai puțin contrastant din punct
de vedere geologic (Bradford 1957, 15 and 23).
Mai mult, recunoașterea urmelor în vegetație ar
fi fost mult mai dificilă folosind fotografii aerie-
ne verticale de arhiva. Independent de calitatea
variabilă a fotografiilor și de scara lor, astfel de
acoperiri fotografice pot avea o valoare arheo-
logică limitată, deoarece imaginile au fost ob-
ținute inițial în scopuri altele decât arheologia
iar condițiile specifice favorabile documentării
complexelor arheologice nu au fost neapărat în-
deplinite. Au fost câteva încercări de a folosi in-
formația din fotografiile aeriene în studii de ar-
heologie și în publicarea ocazională a siturilor,
fără însă o metodă de abordare clar structurată.
Din păcate, în toate aceste cazuri informația
disponibilă a fost insuficient exploatată dato-
rită pregătirii, cunoștințelor sau tehnologiei li-
mitate disponibilă acestor pioneri. Un grup de
cartografi de la Institutul Român de Cartografie
din București a publicat articole scurte folosind
principiile foto-interpretării pentru a identifica
posibile situri la Sănislău (Satu Mare) și Dersi-
da (Sălaj) în nord-vestul României, sau la Sari-
ghiol de Deal, Satu Nou și Isaccea pe Dunăre
Archaeological remote sensing in Romania / Detecția arheologică din aer în
România
chaeological sites at Sanislau (Satu Mare) and
Dersida (Salaj) in north-western Romania,
or at Sarighiol de Deal, Satu Nou and Isaccea
along the Danube in the south-eastern Roma-
nia, where they attempt to provide interpreta-
tion and mapping of the archaeological features,
though their archaeological and even photo-
graphic interpretation of the vertical images is
not always correct. Nevertheless, their effort is
still of value because of the attempt to identify
previously unknown archaeological sites and, in
some cases, produce interpretations of features
in the form of maps (Oltean 2007, 13).
In her study of the Roman defences of
Dacia, I. Bogdan-Cătăniciu published some ex-
amples of extant military enclosures visible on
existing archive vertical photographs (1981).
Unfortunately, the quality of the reproductions
and in some cases of the original photographs is
so poor that the reader must rely on the descrip-
tions provided by the author. Other archaeolo-
gists have used aerial photographs sporadically
to illustrate lectures, publications of sites, or mu-
seum exhibitions. Such aerial photographs from
the early 1980s have also entered the collections
of the site museum at Sarmizegetusa Others
have undertaken occasional limited flights pho-
tographing known sites from the air for illus-
tration purpose, such as A. Stefan in various
locations, or E. Pescaru, in Hunedoara county
- the latter using a helicopter as an aerial plat-
form. Less fortunate enthusiasts, such as V. Băr-
buță were constrained by lack of funds to make
photographs using kites as aerial platforms, this
41
în sud-estul României, în care încearcă să in-
terpreteze și să carteze complexele arheologice,
deși interpretarea lor arheologică și câteodată
chiar și fotografică a imaginilor verticale nu este
întodeauna corectă. Cu toate acestea, efortul
lor este valoros pentru că încearcă să identifi-
ce situri arheologice necunoscute anterior și, în
anumite cazuri, să interpreteze complexele sub
formă de hărți (Oltean 2007, 13).
În studiul ei despre sistemul defensiv al
Daciei, I. Bogdan-Cătăniciu a publicat câteva
exemple de incinte militare existente vizibile în
fotografii verticale arhivate (1981). Din păcate,
calitatea reproducerilor și în anumite cazuri a
fotografiilor e atât de slabă încât cititorul trebuie
să se bazeze pe descrierile oferite de autor. Alți
arheologi au folosit sporadic fotografii aeriene
pentru a-și susține comunicările, pentru publi-
cații sau în expoziții muzeale. Astfel de fotogra-
fii aeriene de la începutul anilor ‘80 au intrat și
în colecția muzeului sitului de la Sarmizegetusa.
Alții au zburat ocazional și limitat fotografiind
siturile cunoscute din aer în scopuri ilustrative,
ca și A. Ștefan în locații variate, sau E. Pescaru,
în județul Hunedoara – cel din urmă folosind
un elicopter ca platforma aeriană. Alți entu-
ziaști mai puțin norocoși, ca și V. Bărbuță au
fost constrânși de lipsa fondurilor să fotografie-
ze folosind zmee ca platforme aeriene, de data
aceasta însă pentru a detecta de asemenea urme
arheologice în vegetație, cu un anumit succes în
special în identificarea templului lui Liber Pater
de la Apulum (informație A. Diaconescu). Din
păcate, datorită restricțiilor cu privire la traficul
Ioana oltean
time to also detect archaeological crop marks,
with some success especially for the identifi-
cation of the temple of Liber Pater at Apulum
(information Dr. A. Diaconescu). Unfortunate-
ly, due to restrictions on civilian air traffic in
force during the communist years, the inability
to fund aerial reconnaissance programmes, and
the lack of relevant equipment, experience and
expertise to undertake such work, these efforts
were no more than sporadic.
More systematic research programmes
started in 1998 when until 2004 the Universi-
ty of Glasgow conducted The later prehistoric
and Roman landscape of Western Transylvania
project (Leverhulme Trust; British Academy),
a program of systematic aerial reconnaissance
in the South-Western Transylvania, particular-
ly mid-Mures River valley and Țara Hațegului,
which also generated the first research-focused
aerial photographs of Sarmizegetusa and its
hinterland. It was undertaken by W.S. Han-
son (University of Glasgow) and the author, in
co-operation primarily with the National Mu-
seum of Transylvania in Cluj, the Museum of
Dacian and Roman Civilizations in Deva and
the University of Alba Iulia. The purpose of the
project was to establish the parameters for the
application of archaeological aerial reconnais-
sance in the different environmental, soil and
agricultural conditions pertaining in Romania
and to increase understanding of the history
and development of the landscape of western
Transylvania, particularly from later prehistory
to the immediate post-Roman period. An on-
42
aerian civil în vigoare în anii comunismului, in-
capacității de a finanța programe de recunoaște-
re aeriană și lipsei echipamentului relevant, ex-
perienței și expertizei de a desfășura o astfel de
muncă, aceste eforturi au fost doar sporadice.
Programe de cercetare mai sistematice
au fost inițiate în 1998, când până în 2004, Uni-
versitatea din Glasgow a implementat proiectul
Peisajul preistoric târziu și roman din vestul
Transilvaniei (Leverhulme Trust; British Aca-
demy), un program de recunoaștere aeriană sis-
tematică în sud-vestul Transilvaniei, în special
pe valea Mureșului de mijloc și Țara Hațegului,
care a generat de asemenea primele fotografii
aeriene pe bază de cercetare ale Sarmizegetusei
și teritoriului aferent acesteia. Acesta a fost reali-
zat de W.S. Hanson (Universitatea din Glasgow)
și de autoare, în cooperare cu Muzeul Național
de Istorie al Transilvaniei din Cluj, Muzeul Ci-
vilizației Dacice și Romane din Deva și Univer-
sitatea din Alba Iulia. Scopul proiectului a fost
stabilirea parametrilor de aplicare a recunoaște-
rii arheologice aeriene în condiții de mediu, sol
și agricultură diferite specifice României și de
a îmbunătăți cunoașterea istoriei și dezvoltării
peisajului din vestul Transilvaniei, în special din
perioada preistorică târzie până în cea post-ro-
mană. O resursă online (https://hansonaerialp-
hotography.locloud.pl/) asigură accesul liber la
rezultatele acestui proiect. Această cercetare s-a
extins considerabil spațial și metodologic în su-
dul Dobrogei, acoperind peste 4.500 kilometri
pătrați prin recunoaștere aeriană (în sezoane
intermitente între 2005 și 2015), imagini de ar-
Archaeological remote sensing in Romania / Detecția arheologică din aer în
România
line resource (https://hansonaerialphotography.
locloud.pl/) secures open access to the out-
comes of this project. This research expanded
considerably spatially and methodologically in
Southern Dobrogea, covering over 4,500 square
kilometres by aerial reconnaissance (in inter-
mittent seasons between 2005 and 2015), early
20th c. archival imagery (WWII aerial photo-
graphs and Cold War Corona satellite imagery)
and high-resolution satellite imagery (archival
and specially acquired). The result is the first
large archaeological landscape of Romania and
the lower Danube mapped in detail. In paral-
lel, the same team provided specialist assistance
to a number of other projects, most notably
resulting in aerial reconnaissance in 2008 in
N Dobrogea and in 2009 along the Alutanus/
Transalutanus limes (under the STRATEG pro-
gramme), and in 2011 in the Arad and Timiș
counties exploring the landscape of large pre-
historic enclosed sites like Cornești and Sânta-
na, with the further discovery among other, of
the site at Văriașu (in collaboration with the re-
search team at Cornești). In parallel other teams
have undertaken their own activity including
Z. Visy along the Eastern Dacian limes and Z.
Czailik across Transilvania or the National In-
stitute for Heritage in Bucharest (former cIMeC
most notably reconstructing the archaeological
landscape of the Mostiștea Valley).
By contrast ground-based prospection
using various geophysical methods or terrestrial
laser scanning has been somewhat slower in de-
velopment in Romania. EF Scurtu has made an
43
hivă timpurii de secol XX (fotografii aeriene a
celui de-a doilea război mondial și războiului
rece, imagistica satelitară Corona) și imagistică
satelitară de mare rezoluție (de archivă sau obți-
nută în mod special). Rezultatul este primul pe-
isaj arheologic de mari dimensiuni al României
și de pe cursul inferior al Dunării cartate în de-
taliu. În paralel, aceeași echipă a oferit asistență
specializată și altor proiecte, rezultând îndeo-
sebi în recunoașterea aeriană din 2008 în nor-
dul Dobrogei și în 2009 de-a lungul limesului
Alutanus/Transalutanus (în cadrul programului
STRATEG), și în 2011 în județele Arad și Timis
explorând peisajele siturile preistorice închise
ca și Cornești și Sântana, cu descoperirea, prin-
tre altele, a sitului de la Văriașu (în colaborare
cu echipa de cercetare de la Cornești). În para-
lel, alte echipe și-au desfășurat activitatea pro-
prie, ca de exemplu Z. Visy de-alungul limesului
din estul Daciei, Z. Czailik în Transilvania si C.
Miu pentru Institutul Național al Patrimoniului
din București (anterior cIMeC, reconstituind
îndeosebi peisagul arheologic al văii Mostiștea).
Prin comparație, detectia prin diverse metode
geofizice a fost oarecum mai înceată în dezvol-
tare în România. E.F. Scurtu a început devreme
să o aplice extensiv obținând rezultate mixte în-
cepând cu sfârșitul anilor ‘90 în mai multe situri
arheologice incluzând printre altele Porolissum,
Cigmău, Histria, Dinogeția, Tropaeum Traiani,
Romula, Alburnus Maior, Orgame, Halmyris,
Ulmetum etc. Studii ulterioare folosind magne-
tometria, rezistivitatea sau radarul cu penetrare
în sol (GPR) majoritatea combinate sau în mă-
suri variable au explodat de atunci, țintind câ-
Ioana oltean
early start with extensive application of resistiv-
ity and magnetometry with mixed results since
the late 1990s at a number of archaeological sites
including among others Porolissum, Cigmău,
Histria, Dinogetia, Tropaeum Traiani, Romula,
Alburnus Maior, Orgame, Halmyris, Ulmetum
etc. Further studies employing magnetometry,
resistivity or ground penetrating radar (GPR)
mostly in combination and of variable extent
have since exploded, targeting some of these
and other sites, including those by V.A. Lăzăres-
cu and collaborators at Porolissum, Lazuri and
Suceag, by A. Popa at Brețcu, by F. Marcu and
G. Cupcea at Agrij-Almașu, Boroșneu Mare,
Olteni and Sutor, by Scheiblecker at Orgame,
C. Alexandrescu and C. Gugl at Troesmis, K.
Lockyear at Apulum, Șeușa and Noviodunum
or by Frănculeasa and David at Sfârleanca/
Malaiești to name but a few. At Sarmizegetusa
itself the first tests of resistivity and magnetom-
etry were first performed in 2014 over a couple
of very limited areas both intra muros and extra
muros, under the supervision of the author, as
part of the University of Exeter student field-
work training on site. These were followed by a
separate survey by the Italian National Research
Council, Rome - Institute for Technologies Ap-
plied to Cultural Heritage (ITABC) and finally
more survey and training was performed for
the scope of the Erasmus + FIT in archaeology
programme in 2017 again led by University of
Exeter. In all these cases the aim was to gather
more information about archaeological remains
present in sites already known, in most cases for
centuries rather than to discover new sites.
44
teva dintre acestea și alte situri, inclusiv cele ale
lui V.A.Lăzărescu și colaboratorii la Porolissum,
Lazuri și Suceag, A. Popa la Brețcu, F. Marcu
și G. Cupcea la Agrij-Almașu, Boroșneu Mare,
Olteni și Sutor, Scheiblecker la Orgame, C. Ale-
xandrescu și C. Gugl la Troesmis, K. Lockyear la
Apulum, Șeușa și Noviodunum, sau Frănculea-
sa și David la Sfârleanca/Mălăiești doar pentru
a numi câteva. La Sarmizegetusa, primele teste
de rezitivitate și magnetometrie au fost pentru
prima dată realizate în 2014 în câteva zone foar-
te limitate atât intra muros cât și extra muros,
supervizate de autoare, ca parte a programului
Universității Exeter de instruire a studenților în
practică arheologică. Acestea au fost urmate de
o prospecțiune separată de către Consiliul Nați-
onal de Cercetare Italian din Roma – Institutul
pentru Tehnologii Aplicate Patrimoniului Cul-
tural (ITABC) și în sfârșit, alte prospecțiuni și
instruiri realizate în cadrul programului Eras-
mus + FIT in archaeology în 2017, condus din
nou de Universitatea din Exeter. În toate aceste
cazuri, scopul a fost de a aduna informații des-
pre vestigiile arheologice prezente în situri deja
cunoscute, în majoritatea cazurilor de secole, și
nu de a descoperi noi situri.
O evoluție recentă binevenită este di-
versificarea tehnologiilor aplicate în arheologia
românească, datorată disponibilității mai mari a
tehnologiilor și ehipamentelor în România sau
proiectelor desfășurate în România. Aceasta a
dus la dezvoltarea în numeroase cazuri a unor
cadre metodologice integrate care au implicat
o varietate de tehnici de detecție la suprafață și
Archaeological remote sensing in Romania / Detecția arheologică din aer în
România

A welcome noted development is the diversi-
fying of technologies applied to Romanian ar-
chaeology, following the wider availability of
technologies and equipment in Romania or to
Romanian-based projects. This led to the de-
velopment in numerous cases of integrated
methodological frameworks involving a vari-
ety of ground-based and above-ground remote
sensing techniques. A further positive devel-
opment is the current regular participation of
the growing Romanian archaeological remote
sensing community to top international events
and initiatives, most recently between 2010-
2015 in the EU-funded Archaeolandscapes Eu-
rope (ARCLAND) project (http://www.arcland.
eu/) and the recent archaeological application
of LiDAR (e.g. 2011 Sarmizegetusa Regia; 2012
Porolissum, etc.). Finally, the wider application
of drone technology in archaeology (though so
far mostly for illustrative purposes, including
surveys at Sarmizegetusa in 2014 and 2016) will
probably expand considerably the availability of
above-ground imagery and surveys for archae-
ologists.
din aer. O altă evoluție pozitivă este acum par-
ticiparea regulată a comunității arheologice de
detecție din România la evenimente și ințiati-
ve internaționale de vârf, cel mai recent între
2010-2015 la proiectul cu finanțare europea-
nă Archaeolandscapes Europe (ARCLAND)
(http://www.arcland.eu/), sau recenta aplicație
a tehnologiei LiDAR în arheologie (de ex. 2011
Sarmizegetusa Regia; 2012 Porolissum, etc.). În
final, aplicarea pe scară mai largă a tehnologi-
ei dronelor în arheologie (deși până în prezent
în scopuri ilustrative, incluzând prospecțiuni la
Sarmizegetusa în 2014 și 2016) va extinde pro-
babil în mod considerabil disponilitatea imagis-
ticii aeriene și prospecțiunilor pentru arheologi.

45
II.3. Archaeological fieldschools
and remote sensing.
Senior lecturer Dr. Ioana Oltean
Non-invasive archaeology had a major
role in the development of the archaeological
knowledge and practice over the last century, as
the single most important method of site dis-
covery and monitoring, and as the most effi-
cient tool of study and reconstruction of archae-
ological landscapes. Yet, across Europe there
are many archaeology practitioners who simply
equate archaeology with excavation. In these
conditions, the role of education in non-inva-
sive archaeology should be to create on the one
hand practitioner specialists involved in the
creation of data (images, maps, etc), and on the
other hand aware consumers/beneficiaries able
to identify broadly the methodology they need
to apply and recruit the appropriate specialist
to fulfil the task. The latter category can include
not only professional field archaeologists, heri-
tage protection practitioners or museum cura-
tors, but also interested wider public.
Geophysical surveys are often attached
to archaeological fieldschools either as part of
preparations or even as part of the package of
skills to be developed during the fieldschool
46
II.3. Școli arheologice și detecția
Senior lecturer Dr. Ioana Oltean
Arheologia non-invazivă a jucat un rol
major în dezvoltarea cunoștințelor arheologice
și a practicii arheologice pe parcursul ultimu-
lui secol, drept singura și cea mai importantă
metodă de descoperire și monitorizare a situri-
lor, și ca cel mai eficient instrument de studiu
și reconstituire a peisajelor arheologice. Totuși,
în întreaga Europă există mulți arheologi care
echivalează pur și simplu arheologia cu săpătu-
ra arheologică. În aceste condiții, rolul educației
în arheologia non-invazivă trebuie să fie acela
de a crea pe de-o parte practicanți specializați
implicați în crearea de date (imagini, hărți, etc),
și pe de alta, de consumatori/beneficiari cunos-
cători, capabili să identifice în linii mari meto-
dologia pe care trebuie să o aplice și să recruteze
specialistul potrivit pentru a îndeplini sarcina.
Ultima categorie poate include nu numai arhe-
ologi de teren profesioniști, specialiști în pro-
tecția patrimoniului sau curatori muzeali, dar și
publicul larg interesat.
Prospecțiile geofizice sunt deseori atașa-
te școlilor de arheologie de teren fie ca parte a
pregătirilor sau chiar ca parte a pachetului de
aptitudini care trebuie dezvoltate pe parcursul
Archaeological fieldschools and remote sensing./ Școli arheologice și
detecția

itself as a parallel activity to excavation. Both
types have been employed at Sarmizegetusa in
2017 with an initial survey over 5 separate ar-
eas in April, followed by training surveys in-
volving students participating in the fieldschool
over the most appropriate areas identified ear-
lier. The April survey resulted in a basic report
which was effectively used as part of teaching
materials during the fieldschool. Moreover, re-
peating the coverage over the same areas as part
of the fieldschool training sessions but at a high-
er ground resolution than the initial survey pre-
sented additional opportunity for students to
compare the results and appreciate the benefits
of increased ground resolution to archaeologi-
cal visibility and interpretation of results.
școlii propriu-zise, ca o activitate paralelă săpă-
turii. Ambele tipuri au fost folosite la Sarmize-
getusa în 2017, începând cu prospecția inițială a
5 suprafețe în aprilie, urmat de prospecțiuni de
instruire a studenților la școala în cele mai po-
trivite suprafețe identificate anterior. Prospecți-
unea din aprilie a avut drept rezultat un raport
care a fost eficient folosit ca parte a materialelor
de predare pe durata școlii. Mai mult, repeta-
rea acoperirii pe aceleași suprafețe ca parte a
sesiunilor de instruire a școlii de teren însă la
o rezoluție mai mare decât în cadrul prospecți-
unii inițiale a oferit posibiliatea studenților de
a compara rezultatele și de a aprecia beneficiile
rezoluției mai detaliate asupra vizibilității arhe-
ologice și interpretării rezultatelor.

Fig. 9. : General map of the magnetometry survey (marked in red) at Sarmizegetusa, Roma-
nia. (J. Godfrey)/ Hartă generală a prospecției magnetometrice (marcată cu roșu)
la Sarmizegetusa, România (J. Godfrey).

47
Ioana oltean
In contrast, the provision of any train-
ing in above-ground remote sensing in regu-
lar archaeological fieldschools is considerably
less common. Though occasional dedicated
short training schools alongside postgraduate
degrees and Continuous Professional Devel-
opment qualifications make a contribution to-
wards such training, by far the formal teaching
in aerial archaeology tends to be undertaken in
the classroom, with some universities including
Exeter and Vienna having dedicated modules
to this subject. The Exeter module for example
covers topics like the history of aerial archaeol-
ogy; imagery types and acquisition (e.g. oblique
aerial photographs; vertical aerial photographs;
satellite imagery); identification of archaeologi-
cal sites from the air, site morphology and clas-
sifications; mapping, etc. In 11 weeks students
achieve basic competence in identifying archae-
ological features on various types of aerial pho-
tographs, use of stereoscopes, specific software,
conventional or digital maps and in the creation
of site plans based on aerial photographic inter-
pretation. Alongside these they gain a clear un-
derstanding of the role of aerial photographs in
archaeological work (prospection, monitoring
and protection; landscape studies), are aware
of the advantages and disadvantages of various
types of imagery (oblique and vertical photo-
graphs; satellite imagery); and learn to utilise
adequately the specific terminology.
In the field however such a systemat-
ic training approach is seldom possible. Field
schools offer a significantly reduced time frame,
48
În comparație, instruirea în detecția din
aer în școlile arheologice de teren obișnuite este
de departe mai puțin comună. Deși unele școli
de instruire ocazională de scurtă durată, pro-
grame postacademice și calificările de dezvol-
tare profesională continuă contribuie la această
instruire, de departe educația formală în arhe-
ologia aeriană tinde să fie realizată în sala de
curs, cu anumite universități printre care Exe-
ter și Viena având cursuri speciale pe acest su-
biect. Cursul de la Exeter, de exemplu, acoperă
subiecte ca istoria arheologiei aeriene; tipuri de
imagistică și obținere (de ex. fotografiile aerie-
ne oblice; fotografii aeriene verticale; imagisti-
că satelitară); identificarea siturilor arheologice
din aer, morfologia siturilor și clasificări; cartare
etc. În 11 săptămâni, studenții obțin competen-
țe de bază în identificarea complexelor arheo-
logice în diverse tipuri de fotografii aeriene,
folosirea stereoscopurilor, softwarelor speciale,
hărților convenționale sau digitale și în crearea
de planuri ale siturilor pe baza interpretărilor
fotografiilor aeriene. Pe lângă acestea, ei obțin o
înțelegere clară a rolului fotografiilor aeriene în
munca arheologică (prospecție, monitorizare și
protecție; studii ale peisajului), devin conștienți
de avantajele și dezavantajele diverselor tipuri
de imagistică; și învață să folosească terminolo-
gia specifică adecvată.
Cu toate acestea, pe teren, abordarea
pregătirii sistematice este rareori posibilă. Școli-
le de teren oferă un cadru temporal semnificativ
redus, cu access la computere și software în cel
mai bun caz limitat, și cu concentrare tradițio-
Archaeological fieldschools and remote sensing./ Școli arheologice și
detecția
with at best limited provision of computers and
specific software, and with a traditional em-
phasis on skills other than those which can be
acquired in a classroom environment. On the
other hand, however, being in the field offers
an important immersive learning experience
which should not be overlooked. The students
have the unique possibility to combine the pho-
tographic evidence with personal experience
from the ground in order to:
a. Better understand the process of photo
reading and interpretation of visible features
b. Learn the differences in how archaeolo-
gy is visible from the air and on the ground
c. Identify the scale of objects which may
be visible from different altitudes
d. Check the validity of desk-based inter-
pretations by collecting ground truthing evi-
dence
e. Assess the relative reliability of control
points on air photos and on the ground
f. Increased appreciation of the particu-
larities of local vegetation cover, and of the gen-
eral topographic and landscape setting, etc.
A basic level of practical training will
focus on the reading of aerial photographs of
the site. A variety of printed aerial photographs
could be used for this purpose. Oblique and
vertical views of the same known objective
would enable students to understand how the
angle of the photography can distort features;
how to recognise on photographs familiar el-
ements of the modern, visible landscape; how
altitude affects ground visibility and scale of fea-
tures. The latter can also be further evidenced
49
nală pe dezvoltarea de abilități altele decât cele
care se pot obține în săli de studiu. Pe de altă
parte, totuși, munca de teren oferă posibilitatea
unei experiențe de învățare captivantă care nu
trebuie trecută cu vederea. Studenții au posibili-
tatea unică de a combina informația fotografică
cu experiența personală de la sol pentru:
a. mai buna înțelegere a procesului de „ci-
tire” a fotografiilor și interpretării complexelor
vizible
b. înțelegerea diferențelor între modul în
care arheologia e viziblă din aer și de la sol
c. aprecierea scării obiectelor ce pot fi vizi-
bile de la diferite altitudini
d. verificarea valabilității interpretărilor de
birou prin dovezi aditionale la sol
e. evaluarea corectitudinii relative a punc-
telor de control pe fotografiile aeriene prin ob-
servatie la sol
f. aprecierea superioară a particularități-
lor acoperirii de vegetație locală, a cadrului to-
pografic general etc.
Un nivel de bază de pregătire practică
se va concentra pe „citirea fotografiilor aerie-
ne” ale sitului. În acest scop, se poate folosi o
varietate de fotografii aeriene. Vederile oblice
și verticale ale aceluiași obiectiv cunoscut vor
permite studenților să înțeleagă cum unghiul
fotografiei poate distorsiona complexele; cum
să recunoască în fotografii elemente familiare
ale peisajului vizibil modern; cum altitudinea
afectează vizibilitatea suprafeței și scara com-
plexelor. Cea din urmă poate fi evidențiată și
mai mult prin compararea fotografiei aeriene
verticale cu aceași zonă în imagini oferite de sa-
Ioana oltean
by comparing a vertical aerial photograph with
same-area satellite image (figs 5-6). A further
step, depending on time and access availability,
can involve visiting the location of possible sites
recorded on aerial photographs to identify any
diagnostic artefacts which may relate to its pres-
ence.
Modern technology in form of portable devic-
es (e.g. smartphones, tablets, etc) can also help
50
teliți (fig. 5-6). Pasul următor, în funcție de dis-
ponibilitățile de timp și acces, poate implica vi-
zitarea locațiilor posibilelor situri documentate
de fotografiile aeriene pentru a identifica orice
artefacte care se pot lega de prezența lor.
Fig. 10.: Oblique aerial photo-
graph of the northern extra-
mural sector at Sarmizegetusa
obtained through aerial recon-
naissance in July 2000 (above;
WS Hanson and I Oltean) and
part of the same area from an
UAV in 2014 (A Gonciar). One
can note the differences in the
direction and angle of photogra-
phy, as well as extent of area cov-
ered and ground resolution.
Fotografie aeriana oblică a sec-
torului nordic extramural la
Sarmizegetusa obținută prin re-
cunoaștere aeriană efectuată în
iulie 2000 (sus; W.S. Hanson și
I. Oltean) și parte a aceleași su-
prafețe dintr-un UAV în 2014
(A. Gonciar). Se pot observa dif-
erențele în direcția și unghiul fo-
tografiilor, cât și în dimensiunea
suprafeței acoperite și rezoluția
la sol.
Archaeological fieldschools and remote sensing./ Școli arheologice și
detecția

Fig. 11. : Vertical aerial photograph from the late 1970s or early 1980s, possibly in spring, of the north-
ern extramural sector (above) and the same area on high resolution satellite imagery in 20 July 2012.
Note the stage of excavation at the time and the presence of cropmarks indicating possible buried
structures on the aerial photograph; also, the state of the same area in 2012. /
Fotografie aeriană verticală de la sfârșitul anilor ‘70 sau începutul anilor ‘80, posibil primăvara, a
sectorului nordic extramural (sus) și aceeși suprafață pe imaginile de mare rezoluție satelitară din 20
iulie 2012. Observați stadiul săpăturii la momenul respectiv și prezența urmelor în vegetație indicând
posibile structuri îngropate pe fotografia aeriană; de asemenea, stadiul aceleiași suprafețe în 2012.

51
Ioana oltean

Fig. 12. : Digitally-enhanced oblique aerial photographs at Sarmizegetusa revealing through crop-
marks buried features in the proximity of excavated objectives in the N extramural area. / Fotografii
aeriene oblice îmbunătățite digital la Sarmizegetusa arătând prin urme în vegetație complexe îngropate
în apropiere de obiectivele săpate în nordul zonei extramurale.

52
Archaeological fieldschools and remote sensing./ Școli arheologice și
detecția

not only by taking printed photographs into the
field but also by combining that element with
the ability to geo-locate position, record person-
al movement through the landscape pictured.
Tehnologia modernă sub forma dispozitivelor
portabile (de ex. telefoane smart, tablete, etc)
poate fi de ajutor nu numai prin transporta-
rea fotografiilor în teren, ci și prin combinarea
acestui element cu posibilitatea de determinare
a poziției, înregistrării mișcării personale a uti-
lizatorului in cadrul peisajului fotografiat.

Fig. 13. : Introducing smart technology in fieldschool remote sensing teach-

ing./ Introducerea tehnologiei smart în predarea detecției din aer în cadrul
școlilor de teren.

53
 II. 4. Didactics of Archaeological
Field Walking
Prof. Univ. Dr. Reinhard Stupperich
Dr. Corina Hoff
‘Field walking’ and ‘survey’ are often used
synonymously in archaeology, but sometimes the
words are used with different meanings, without
a generally accepted differentiation of definition.
‘Field walking’ seems to be the more general
term, which is used in a broader sense and which
can cover also simpler methods, whereas ‘survey’
seems to be imply the more technical and inten-
sive sides of field walking, but there is no general
agreement about this. In theory a didactic con-
cept of teaching to students would embrace an
enormous amount of time which is not available
in teaching excavations. So any development of
a curriculum for field walking and survey in ar-
chaeology will be more or less exemplary, as we
cannot teach each of the methods one by one in
a short time. There has to be expected a certain
amount of transfer from one method to anoth-
er one. Many details will be learned later just by
doing in a practical survey. Some things can be
mentioned as useful and must be experienced
54
II. 4. DidacticA ÎN PERIEGHEZA
ARHEOLOGICĂ
Prof. Univ. Dr. Reinhard Stupperich
Dr. Corina Hoff
„Periegheza” (field walking) și evaluarea
de teren (survey) sunt folosite adesea ca sinoni-
me în arheologie, dar uneori acestea sunt folosite
cu înțelesuri diferite, fără a exista o diferențiere
general acceptată a definițiilor. „Periegheza” pare
a reprezenta un termen mai general, care este fo-
losit într-un sens mai larg și care folosește meto-
de simple, în timp ce „evaluarea de teren” pare a
implica partea mai intensivă și tehnică a perie-
ghezei, dar nu există un acord general în legătură
cu aceste două aspecte. În teorie, un concept di-
dactic pentru învățarea studenților ar trebui să
acopere un timp de lucru enorm care nu este su-
ficient în cadrul unor șantiere arheologice. Astfel,
orice dezvoltare a unui curriculum pentru perie-
gheză sau evaluare de teren va fi mai mult sau
mai puțin exemplificatoare, deoarece nu se poate
preda fiecare metodă în întregime într-un timp
scurt. În același timp este de așteptat un anumit
transfer de la o metodă la alta. Multe detalii vor
fi învățate mai târziu prin practicarea unor astfel
Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice
later in practice. It will be good to talk about the
geomorphology of the area in general and about
the geology of the region and its influence on
the single structures met with during the survey.
Students taking part in field walking would have
finished the basic studies so that as prerequisite
they have enough knowledge and experience to
be able to distinguish e.g. relevant types of an-
cient pottery etc., and have some ground knowl-
edge of geomorphology - something that is often
missed completely in archaeological curriculum.
In archaeology field walking is a method
to come to a closer knowledge of the area to be
explored, often used for a first impression of the
landscape structure or an overview of the possi-
bilities of finding archaeological remains. There
is a variety of types of field walking and of differ-
ent ways and methods to apply when choosing
one of the types. An archaeological survey e.g. is
one of the types of field walking used in many
cases, but in itself has a spectrum of different
methods and details. Some of the more simple
methods of field walking have been used since
long time without archaeologists thinking much
on the theory of field walking at all. With tech-
nical progress more methods have been added
to those used in earlier times of archaeological
work, without the older ones becoming useless.
The application of a method always should be
seen in correlation to its intention, to the way it
may function, the context of its application. Just
simply walking along the fields without any spe-
cial means and gear is a very old and still very ef-
ficient method of archaeological survey, just be-
cause it needs little money, time, preparation and
55
de cercetări. Unele lucruri trebuie menționate ca
folositoare și trebuie experimentate mai târziu în
practică. Este necesară spre exemplu o discuție
asupra geomorfologiei zonei în general și asupra
geologiei regiunii cercetate și influența acesteia
asupra structurilor singulare întâlnite în timpul
cercetării. Ca o condiție prealabilă, studenții care
iau parte la o periegheză ar trebui să aibă fina-
lizate cursurile de bază astfel ca aceștia să aibă
suficiente cunoștințe și experiență pentru a fi ca-
pabili să distingă de exemplu tipurile relevante de
ceramică antică etc. și să aibă cunoștințe de bază
asupra geomorfologiei – un aspect care adesea
lipsește complet din curriculum-ul arheologic.
În domeniul arheologiei, periegheza este
o metodă ce conduce spre o cunoaștere mai apro-
fundată a zonei de cercetare, adesea folosită pen-
tru o primă impresie a structurii peisajului sau
o privire de ansamblu asupra posibilităților de
a descoperi urme arheologice. Există o varietate
de tipuri pentru periegheză și diferite mijloace
și metode de aplicare în alegerea unuia dintre ti-
puri. De exemplu, evaluarea arheologică de teren
(archaeological survey) reprezintă tipul de perie-
gheză folosit în multe dintre cazuri, dar acesta
însuși are un spectru de metode diferite și deta-
lii. Unele dintre cele mai simple metode pentru
periegheză au fost folosite în trecut fără ca arhe-
ologii să se gândească teoretic la ele ca la o pe-
riegheză. Odată cu progresul tehnicii, mai multe
metode au fost create și adăugate celor aplicate
în trecut fără ca metodele tradiționale să devină
nefolositoare. Aplicarea unei metode trebuie pri-
vită tot timpul în corelație cu intențiile sale, felul
în care ar putea funcționa, contextul și aplicațiile
Reinhard stupperich, Corina hoff
equipment, and can provide a first overview in
comparatively short time. An important prereq-
uisite is that the archaeologist has some knowl-
edge and a trained eye so that he is not marred
by subjective impressions, by wrong assumptions
leading to false interpretations.
The features he can register as of interest
may belong to different ‘classes’, e.g.:
- geological structures that can be mistaken for
men-made
- over-ground rests of anthropogen work, e.g.
walls, house ruins, terasses, worked stones etc.,
- elevations and depressions due to former settle-
ment structures,
- dry or wet places of a form that suggests anthro-
pomorphic origin (though this can be an errone-
ous impression),
- concentration of shreds and other human small
relicts in the earth.
Of these features all or normally some
defined groups will be registered and measured
so that a proper map or a GIS data base will be-
long to the results. Field walking can lead to re-
sults sufficient in themselves, or at least sufficient
for the moment. But in many cases it is just the
first thing to be done as a basis for the next work
stage. It may be the preparation before starting
a more intensive and time-using proper survey
concentrating on special areas, or before starting
56
sale. Doar mergând de-a lungul câmpurilor fără
un scop special anume și fără vreun echipament,
reprezintă o metodă veche și încă foarte eficientă
în studiu arheologic, doar pentru simplu fapt că
necesită puține fonduri, timp, pregătire și echi-
pament și poate aduce o primă impresie într-un
timp comparativ scurt. O cerință importantă
pentru aceasta este ca arheologul să aibă ceva cu-
noștințe și un ochi antrenat, astfel încât să nu se
lase condus de impresii subiective, presupuneri
greșite care pot duce la interpretări false.
Carcteristicile ce pot fi înregistrate ca fi-
ind de interes pot să aparțină unor „clase” (cate-
gorii) diferite, ca de exemplu:
- Structuri geologice care pot fi confundate
ca fiind create antropic
- Urme la nivelul suprafeței a intervențiilor
antropogene, de ex. ziduri, ruine de case,
terase, piatră prelucrată etc.
- Elevații sau adânciri datorate unor foste
structuri de așezări umane
- Locuri uscate sau umede cu o formă ce
poate sugera o origine antropomorfică
(deși aceasta poate fi o impresie eronată)
- Concentrații de fragmente ceramice sau
alte artefacte aflate la suprafață
Dintre aceste caracteristici, toate sau doar
câteva grupuri definite vor fi înregistrate și măsu-
rate pentru ca aceste rezultate să poată fi integra-
te într-o hartă sau o bază de date GIS. Periegheza
poate conduce la rezultate suficiente în sine sau,
Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice
just excavations concentrating on some special
spots which will be selected on the basis of the
results of the field walking.
An archaeological survey is reconnais-
sance of the archaeological remains in a specific
area without excavation or sondage or even so-
called shovel-testing, i.e. without any destruction
of findings or their context. The archaeological
survey should lead to the exploration and further
investigation of the terrain to gain an overview of
its settlement history. Normally it is an approach
from the ground to the area in question, includ-
ing registering and archiving the data in as many
ways as seems useful, and also mapping, record-
ing sheets and often even collecting of all or some
special classes of finds as well as other features,
something as it belongs to the methods of field
walking. On the other hand, an archaeological
survey can take into account not only geophys-
ical methods of prospection, but also use of ae-
rial photography or airborne laser scanning and
other technical and digital means of gaining an
oversight from above.
The survey of an area does not necessarily
leads to excavations, and in many cases it may re-
main the only step in the exploration of an area.
But it may either lead to the faster selection of
a useful and promising site for excavation or on
the other hand may supplement an excavation so
that the surrounding area provides a useful im-
pression of the site’s context.
The area to be examined is usually mea-
sured and divided into squares. Afterwards, the
57
cel puțin, la date suficiente pe moment. Dar în
multe cazuri, aceasta reprezintă doar primul pas
de făcut pentru a stabili o nouă etapă de lucru.
Acest pas poate consta înpregătirea înaintea în-
ceperii unei evaluări de teren mai extinse, care
se va concentra doar pe anumite zone, sau poate
reprezenta un pas înaintea de începerea unei să-
pături care se va concentra pe anumite zone care
vor fi selectate în baza rezultatelor perieghezei.
Evaluarea arheologică de teren sau cer-
cetarea non-invazivă (archaeological survey) re-
prezintă identificarea urmelor arheologice într-o
zonă specifică fără săpătură sau sondaj, adică fără
distrugerea structurilor sau a contextului acesto-
ra. Acest tip de cercetare ar trebui să conducă la
explorarea și investigarea ulterioară a terenului
cu scopul de a obține o imagine de ansamblu asu-
pra istoriei așezării sale. În mod normal, este vor-
ba despre o abordare la sol a zonei cercetate care
include înregistrarea și arhivarea datelor în câte
mai multe modalități posibile, precum cartogra-
fierea, completarea fișelor de înregistrare și cel
mai adesea de colectarea tuturor sau doar a câ-
torva clase de materiale arheologice descoperite,
la fel precum și înregistrarea altor caracteristici,
unele aparținând metodei perieghetice. Pe de altă
parte, o cercetare non-invazivă poate reprezenta
nu doar metodele geofizice de prospectare, ci și
folosirea fotografiilor aeriene sau scanarea laser
cu aparate aeropurtate sau alte mijloace tehnice
sau digitate cu scopul obținerii unor imagini de
ansamblu de la înălțime.
Cercetarea non-invazivă nu conduce ne-
apărat la săpătură și în multe cazuri aceasta poa-
Reinhard stupperich, Corina hoff
terrain is systematically explored, according to
an accurate method applied in all parts of the
survey, the soil surface being surveyed accord-
ing to striking terrain and soil characteristics. All
finds and finding contexts are documented and
mapped to equal standard, for the measuring
normally GPS being used today. An abundance
of man-made finds can point to sites of interest,
or to ground phenomena, which appear to be due
to soil erosion or ploughing. With the collected
data, the experienced archaeologist can assess,
whether and what kind of monuments could be
found under the surface. With the aid of geo-in-
formation systems, the findings can be linked
with the topography and other features, such as
soil quality, land use and the like. Today for an
archaeological survey also geophysical meth-
ods of prospecting can be used (see geophysical
prospecting) – in case environmental conditions,
such as vegetation and geomorphological forma-
tion etc. allow doing so.
Searching the ground for the purpose of
an intensive survey will require strict division of
the area so that every spot is just visited once, but
none left out (according to some predefined ra-
tio that must be accurately respected). Either a
line is formed by several persons walking a field
on fixed parallel routes that have been layed out
beforehand; or else the area must be divided into
single squares of a laid-out grid, or alternatively
into fields defined by boundaries of natural fea-
tures, and these will be given to the responsibil-
ity of one or two persons each; if the fields are
bigger they can be given to a group which will
then walk in the same manner in a line in par-
58
te rămâne singurul pas în explorarea unei zone.
Dar, în același timp, poate conduce la o selectare
mai rapidă a unui zone interesante și promiță-
toare pentru săpătura arheologică sau, pe de altă
parte, poate suplimenta informațiile de pe să-
pătură prin furnizarea unor impresii folositoare
despre zona înconjurătoare în legătură cu con-
textul sitului.
Pentru ca zona să fie examinată, de obi-
cei, aceasta este măsurată și împărțită în pătra-
te. Apoi terenul este explorat sistematic conform
unei metode precise aplicate în toate sectoarele
zonei cercetate, suprafața fiind studiată în funcție
de caracteristicile terenului și ale solului. Toate
descoperirile și contextele de descoperire vor fi
documentate și cartografiate la standard egal,
pentru măsurare astăzi folosindu-se un recep-
tor GPS. O abundență de descoperiri antropice
ce pot indica situri de interes apare de multe ori
datorată eroziunii solului sau aratului. Cu datele
colectate, un arheolog experimentat poate evalua
dacă și ce fel de monumente pot fi descoperite
sub o astfel de suprafață. Cu ajutorul sistemelor
geo-informaționale, descoperirile pot fi puse în
legătură cu topografia zonei sau cu alte caracte-
ristici, cum ar fi calitatea solului, utilizarea te-
renurilor și altele asemănătoare. Astăzi, pentru
evaluarea de teren se folosesc și metode geofizice
de prospectare (vezi capitolul de mai sus) – în ca-
zul în care condițiile de mediu, precum vegetația
și formațiunile geomorfologice etc. permit astfel
de metode.
Cercetarea la sol cu scopul unei evaluări
intensive necesită o divizare strictă a zonei, astfel
Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice
allel routes inside their field. These people will
‘scan’ their path or field and record and collect all
man-made material in bags. This material may
have to be washed and weighed, then registered,
described, documented by GIS and archived, so
that in the end it can be used for evaluation and
final analysis. To reduce work one can leave all
or some genera of the finds in the field, but only
after measuring, weighing, recording etc. them
completely on the spot. Someone able to judge
on them should be present on the site.
Students should acquire awareness or
theoretical knowledge of the existence of several
varieties of survey methods during their studies,
even if there is no need for them to have experi-
enced all of them in practice. Here some of the
different types and methods that can be applied
to the terrain in question will be characterized
in short, and suggestions will be given, how to
teach them to the students. For most of these
there must not be firm rules, one can approach
most things in different ways and come to the
same results.
The objective of teaching students should
be considered beforehand. An important goal
will be to enable the students to analyse and rec-
ognize the advantages and disadvantages of each
method, by asking and by experiencing them.
At least they should be aware of the need to do
so. Before starting to teach the students one may
ask, what they can learn and do in the survey in
any case. After checking the methods to be used
one should think about, what the students must
be able to do, what tools they must have, what
59
ca fiecare loc să fie vizitat o singură dată și nici
unul să nu fie omis (conform unei metodologii
predefinite care trebuie respectată). Aceasta poa-
te consta dintr-o linie formată din mai multe per-
soane care merg în zonă de-a lungul unor rute
paralele fixe sau care au fost întinse în prealabil;
sau zona cercetată poate fi împărțită în pătrate
unice ale unei rețele stabilite sau, alternativ, în
câmpuri definite de limitele caracteristicilor na-
turale, aceste pătrate fiind atribuite fiecare unui
responsabil sau doi, iar dacă terenurile sunt mai
mari, se pot atribui unui grup care va merge în
același mod de-a lungul unor rute paralele în in-
teriorul pătratului. Aceștia vor „scana” linia pe
care merg sau pătratul și vor înregistra și colec-
ta toate materialele în pungi. Acest material va
trebui spălat și măsurat, apoi înregistrat, descris,
documentat în GIS și arhivat, pentru ca la sfâr-
șit să poate fi folosit la evaluarea și analiza finală.
Pentru a se reduce munca, se pot lăsa toate sau
unele tipuri de descoperiri în câmp, dar numai
după ce acestea au fost măsurate, cântărite și în-
registrate. Pentru aceasta este necesară prezența
unui arheolog capabil să judece asupra acestor
aspecte.
Studenții trebuie să dobândească cunoș-
tințe teoretice și practice despre varietatea de
metode de cercetare non-invazivă în timpul stu-
diilor, chiar dacă nu este nevoie ca fiecare dintre
ele să fie experimentată în practică. Aici vor fi
descrise pe scurt câteva tipuri și metode diferite
care pot fi aplicate pe terenul vizat și vor fi oferite
sugestii despre cum ar putea fi predate studenți-
lor. Pentru majoritatea dintre acestea nu ar tre-
bui să existe reguli stricte, fiind posibil ca unele
Reinhard stupperich, Corina hoff
actions and tricks for handling problems they
should know, before they start work. As for use-
ful knowledge, acquaintance with the normal
pottery or other small finds etc. to be expected in
the area is important. Yet it is by no means a pre-
requisite for taking part in the survey walking. In
reality there would be one specialist for the iden-
tification of such groups of finds. But it will help
the participants of the survey to have some idea,
what time their finds may belong to.
The task for students is to analyse the or-
igin of certain structures in the open landscape:
in this way they can gain experience in practi-
cal examples and broaden their range of under-
standing what are conceivable possibilities for
the explanation of these features. An assessment
of the natural structures should belong to the
beginning of the survey, just as a general look at
the plants met in the local vegetation, both these
points belonging together, as the vegetation is
obviously in correspondence to the ground it is
growing on. In the end the students may even
learn that some plants give indications as to the
substance of the underlying ground and even
to the use of some spots and therefore to finds
to be expected there. The discussion of the geo-
morphology of the area under consideration will
help to think about the possibilities of the forma-
tion of some features, whether they are naturally
geological or anthropogenic from either ancient
or from modern times. Examples studied in the
countryside are probably the best to teach these
lectures. An excursion into the landscape for the
study of example structures and close inspection
of the formations will be most useful.
60
aspecte să fie abordate în moduri diferite și să se
ajungă la aceleași rezultate.
Obiectivele predării studenților trebuie
stabilite în prealabil. Un scop important va fi ace-
la de a le oferi ocazia studenților să analizeze și
să recunoască avantajele și dezavantajele fiecărei
metode, prin întrebări și experimentarea acesto-
ra. Cel puțin, aceștia ar trebui să conștientizeze
necesitatea de a face o astfel de cercetare. Înainte
de începerea predării, se poate discuta ce se poa-
te învăța și face în cadrul oricărui tip de cerceta-
re non-invazivă. De asemenea, după verificarea
metodelor ce vor fi utilizate, trebuie acordată
atenție asupra ceea ce studenții pot să facă, ce
instrumente trebuie să aibă, ce acțiuni și soluții
inovative pot aceștia găsi pentru rezolvarea unor
probleme înainte de începerea lucrului. În ceea
ce priveşte cunoștințele pe care aceștia ar trebui
să le aibă, este de așteptat ca aceștia să fie fami-
liarizați cu ceramica și cu alte artefacte. Cu toate
acestea, nu trebuie îndeplinită nici o condiție
prealabilă pentru participarea la o astfel de acti-
vitate, deoarece există un specialist pentru iden-
tificarea unor astfel de categorii de descoperiri.
Va fi însă foarte folositor dacă unii dintre partici-
panții la cercetare au cunoștințe despre perioada
căreia îi aparțin aceste descoperiri.
Sarcina pentru studenți va fi să analizeze
originea unor structuri anume din peisajul cer-
cetat: în acest fel, aceștia pot dobândi experiență
prin exemple practice și își pot lărgi orizontul de
înțelegere asupra posibilităților convingătoare
pentru explicarea acestor caracteristici. La în-
ceputul cercetării ar trebui să fie efectuată atât o
Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice
Carrying out a survey should be ex-
plained to the students in all details, so that they
agree with the sense of all that is done. In a nor-
mal intensive survey done for the purpose of
teaching all students should form one or more
smaller groups and walk together, under one per-
son’s guidance (Fig. 1).
(a) They should walk along some obvious
features in the landscape: in this case some in-
formation about possible geological and modern
human influence on the formation of the surface
should be given beforehand, in order to help
avoid the gravest errors and misidentifications.
On the other hand a case of such misinterpre-
tation happening by chance should be discussed
methodically with the aim of helping to avoid
other such misinterpretations of a feature. But in
doing so one must avoid any slightest reproaches
against the student who proposed the wrong ex-
planation.
The course to be taken through the land-
scape should depend on the landscape structure,
i.e. on the extent to which the landscape is over-
grown or visible from the course. In open fields
one can choose a zigzag or curving path in order
to leave out as little as possible of the area. But if
the aim should be just simply to record wall re-
mains, one can reduce the density of the marched
routes.
The group should not be too big, possi-
bly up to five or six people with one person guid-
ing. Different tasks can be distributed: one or
even two students taking notes and fill recording
61
evaluare a structurilor naturale, cât și o privire
generală asupra plantelor întâlnite în vegetația
locală, ambele fiind studiate împreună, deoarece
vegetația este evident în corespondență cu solul
pe care aceasta se dezvoltă. În final, studenții pot
chiar învăța faptul că unele plante oferă indicii cu
privire la substanța terenului și chiar la folosirea
în trecut a acestuia și prin urmare se pot aștepta
la descoperiri într-o astfel de zonă. Discuția des-
pre geomorfologia zonei avută în vedere, va ajuta
la analizarea unor posibilități asupra modului în
care s-au format unele structuri, indiferent dacă
acestea sunt geologice naturale sau sunt antropo-
gene, fie din perioade moderne fie antice. Exem-
plele studiate în mediul rural sunt probabil cele
mai bune pentru a preda astfel de module. De
exemplu, o excursie în peisaj, studiul structuri-
lor și o analiză atentă asupra formațiunilor, va fi
foarte utilă.
Efectuarea unei evaluări de teren trebuie
explicată studenților în detaliu pentru a se înțe-
lege sensul fiecărei activități care va fi realizată.
În efectuarea unei cercetări intensive care are ca
scop predarea, toți studenții trebuie grupați în
unul sau mai multe grupuri mici și vor trebui să
meargă împreună alături de o persoană care să îi
ghideze (Fig. 1).
(a) Aceștia ar trebui să meargă de-a lun-
gul unor elemente evidente ale peisajului: în acest
caz, ar trebui să se ofere în prealabil informaţii
asupra posibilelor influențe geologice sau antro-
pice asupra formațiunilor de pe suprafață cu sco-
pul de a evita erorile și identificările greșite. Pe de
altă parte, un caz de o astfel de interpretare gre-
Reinhard stupperich, Corina hoff

sheets, one taking photographs and other one
taking GPS points. The output should be exam-
ined and discussed together the same day and
then archived in a data bank, a GIS, at best. The
notes and recording sheets taken during walking
should also be subjected to common discussion
afterwards. After sufficient introduction and ex-
perience in the field the group size may be re-
duced, at the utmost down to two persons; these
must be kept to continue discussion and to pres-
ent their results together.
șită întâmplător ar trebui discutată metodic cu
scopul de a contribui la evitarea altor interpretări
greșite a unor elemente. Procedând astfel, trebu-
ie evitat orice mic reproș împotriva studentului
care a propus interpretarea greșită.
Direcția de mers trebuie să depindă de
structura peisajului, adică de măsura în care pe-
isajul este vizibil de pe traseu sau este acoperit
de prea multă vegetație. În câmpuri deschise se
pot alege trasee în zigzag sau curbe cu scopul de
a nu se omite decât o zonă cât mai mică posibi-

Fig. 1. Examples of walking (a - blue) - walking in line - transect; (b - red) - walking in grid /
Exemple de periegheză (a - albastru) - în linie; (b - roșu) - în interiorul unei rețele de pătrate

62
Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice
(b) The area to be checked can be divided
according to a systematic grid, covering all the
area to be examined. Within the single fields the
groups can walk again in a line moving foreward
in close straight parallel courses from one end to
the other one.
An intensive survey is comparative-
ly time-consuming. Therefore an archaeologist
should seriously consider the need, the extent
and the degree of intensity to be applied, before
deciding to choose this method for too far-reach-
ing a purpose. This idea should be brought home
to the students during the course in order to
make them keep it in mind, when later on they
may have to take decisions on how to proceed.
Fig. 2. Colecting archaeological material /
Colectare de material arheologic
63
lă. Dar dacă scopul cercetării este spre exemplu
doar identificarea zidurilor antice, se poate redu-
ce densitatea rutelor marcate.
Grupul nu ar trebui să fie prea mare, dacă
este posibil să fie format din cinci sau șase per-
soane împreună cu o persoană care să îi ghideze.
Pot fi distribuite sarcini diferite: unul sau chiar
doi studenți pot lua notițe și completa fișele de
înregistrare, unul poate să fotografieze, iar altul
să înregistreze puncte GPS. Rezultatele trebuie
examinate și discutate împreună în aceeași zi și
apoi arhivate într-o bază de date, în GIS, în cel
mai bun caz. Notițele și fișele de înregistrare rea-
lizate în timpul cercetării reprezintă de asemenea
subiectul unor discuții comune ulterioare. După
introducere și experiența în teren, dimensiunea
grupului poate fi redusă, până la două persoane
cu care se vor continua discuțiile aceştia fiind
pregătiți pentru a prezenta rezultatele împreună.
(b) Zona care urmează să fie investigată
poate fi împărțită după de o rețea sistematică de
pătrate, care acoperă întreaga suprafață care ur-
mează să fie studiată. În cadrul câmpurilor unice
pătrate, grupurile pot merge din nou într-o li-
nie care se deplasează înainte, pe trasee paralele,
drepte, de la un capăt la celălalt.
O cercetare intensivă este consumatoare
de timp. De aceea, un arheolog trebuie să cân-
tărească serios nevoile, extinderea și gradul de
intensitate care va fi aplicat, înainte de a decide
să aleagă o metodă pentru un scop greu de atins.
Această idee trebuie transmisă studenților pe
parcursul modulului pentru a-i face să țină cont
pe mai târziu de ea, atunci când vor fi nevoiți să
Reinhard stupperich, Corina hoff

An extreme form of intensive survey ia singuri astfel de decizii dificile.

divides a comparativeley small area by strings
O metodă extremă de cercetare intensi-
into small squares which then are systematical-
vă constă în împărţirea zonei prin sfori în pă-
ly searched for all surface finds visible which are
trate mici care sunt cercetate sistematic iar toa-
measured exactly and collected. This method is
te descoperirile de suprafață sunt măsurate cu
extremely time- and money-consuming as all
exactitate și colectate. Această metodă este foarte
finds have to be archived and registered exactly.
costisitoare ca timp și fonduri deoarece, desco-
So there is the danger of never finishing the re-
peririle trebuie să fie arhivate și înregistrate cu
search on the sherds etc. collected – which will
o precizie mare. Astfel, apare pericolul de a nu
make the effort useless. On the other hand this
finaliza cercetarea fragmentelor ceramice colec-
method may well be used for teaching the stu-
tate – ceea ce va face ca efortul să fie în zadar. Pe
dents – on a small scale – what the sense of an
de altă parte, această metodă poate fi foarte bine
intensive survey is, what mistakes and dangers
folosită pentru a-i învăța pe studenți – la o scară
are to be considered (Fig. 2).
mică – care este sensul unei cercetări intensive,
For different reasons normally the best care sunt greșelile și pericolele care trebuie luate
time of the year for a survey is during late winter în considerare (Fig. 2).
and very early spring, because then the surface
Din diferite motive, în mod normal cel
will be relatively free of vegetation obliterating
mai bun timp al anului pentru o astfel de cerce-
the sight on small objects on the soil, fields may
tare este sfârşitul iernii sau începutul primăverii,
be ploughed and show new shreds that have come
deoarece suprafețele sunt în aceste perioade lip-
up by ploughing, and the areas will be available
site de vegetația care ar face greu vizibile struc-
to walking without endangering crops or other
turile și artefactele de pe sol, câmpurile ar putea
plants. Unfortunately teaching excavations and
fi arate și ar putea să aducă la lumină noi frag-
other student projects in most cases take place
mente ceramice și zonele vor fi disponibile pen-
during summer time so that this advantage is not
tru cercetare fără a distruge culturile agricole.
exploited. But the advice that the early part of the
Din păcate, șantierele de arheologie de tip școală
year is a good time for the purpose of field walk-
și alte proiecte studențești se petrec cel mai mult
ing and especially for an intensive survey should
în perioada verii, iar acest avantaj al perioade-
be mentioned. In case you have the opportunity
lor de cercetare perieghetică nu este exploatat.
to decide on the time for training any sort of field
Cu toate acestea, evaluarea de teren la începutul
walking with students, you should try to locate
anului este cea mai propice pentru periegheză și
it in the early part of the year. This experience in
în special pentru o cercetare intensivă. În cazul
the end of the winter or even in early spring will
în care există oportunitatea de a decide asupra
help the students easily to tell the difference from
perioadei de învățare de orice fel sau doar pentru
survey work in summer or autumn time.

64
Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

It is obvious that field walking will be less periegheză cu studenții, aceasta din urmă ar tre-
effective the more the area is uneven and densely bui să fie stabilită pentru începutul anului. Astfel,
overgrown, and that it cannot usefully be applied studentul va putea să facă diferența dintre perie-
to densely overbuilt settlement areas. Therefore gheză şi cercetarea non-invazivă din timpul verii
it is best applied in well accessible and flat open sau toamnei.
areas that are not taken into any use beyond ag-
Periegheza va fi cu atât mai puțin eficien-
riculture. But as many sites explored are situated
tă, cu cât zona de cercetare este inegală și vegeta-
in a more difficult environment, the surround-
ția este deasă. Ea nu poate fi aplicată în mod folo-
ing area must be taken into consideration as well,
sitor în zone de locuire cu multe construcții. De
and the participants should first have a close look
aceea, cel mai indicat este ca studiul să fie aplicat
at it. As mentioned above geomorphological ex-
în zone accesibile și deschise care nu sunt folo-
perience should be a prerequisite for a survey. So
site decât pentru agricultură. Dar multe dintre
an introduction into geomorphology should be-
siturile explorate sunt situate într-un mediu difi-
long to the compulsory courses completed by the
cil, astfel încât trebuie luate în considerate zonele
participant students. Thus a lot of initial mistakes
înconjurătoare iar echipa de cercetare ar trebui
in interpretation of natural geological features
să analizeze cu atenție și acest aspect. Așa cum
can be avoided.
s-a menționat mai sus, analiza geomorfologică ar
Due to differences in wetness of the soil trebui să fie o condiție prealabilă cercetării de te-
or very slight depressions caused by structures ren, iar o introducere în geomorfologie ar trebui
remaining under the surface a lot of men-made integrată în cursurile obligatorii ale studenților.
features that are very faint or invisible for people În acest mod, o serie de greșeli inițiale de inter-
standing on the surface can still be recognizable pretare a caracteristicilor naturale geologice pot
from a greater height and therefore available to fi evitate.
direct inspection from the air. So, aerial recon-
Datorită diferențelor de umiditate a solu-
naissance and the analysis of aerial photogra-
lui sau a unor denivelări foarte ușoare cauzate de
phy are an important means of archaeological
structuri rămase sub suprafață, multe structuri
prospection. Sometimes even the use of airborne
antropice ce sunt foarte slab vizibile sau invizi-
laser scanning is applied. In many cases these
bile de la sol, pot fi identificate de la o înălțime
methods will not be easily available, and in stu-
mai mare și sunt astfel mai predispuse unei ana-
dent teaching too expensive, nevertheless these
lize din aer. Recunoașterea aeriană sau studiul
fields should be covered as well, using examples
fotografiilor aeriene sunt mijloace importante
of aerial photography. With the help of a drone
ale prospecției arheologice. Uneori este aplicată
one can have the same effect. Some of these fea-
și scanarea laser din aer (airborne laser scaner).
tures may even be recognizable from a close-by
În cele mai multe cazuri, astfel de metode nu sunt
hillside or even standing in the field at certain

65
Reinhard stupperich, Corina hoff
times of the year and under special condition,
e.g. extreme dryness, the first snow setting o the
field, or even the sun shining nearly parallel to
the soil surface in the early morning. In case such
conditions are available by chance it is advisable
to use them in teaching.
As mentioned before, field walking can
be done with or without recording and collecting
archaeological surface finds. Any features, an-
cient objects, monuments and surface finds etc.
that have been found, must be measured, nor-
mally by GPS and all find spots must be mapped,
so their spatial distribution will be recorded in a
data base, in a Geographical Information System
(GIS). In case small finds are collected, identified
and processed, their distribution is recorded in a
data base, a GIS, as well, allowing to plot the finds
according to classes. This then offers the possibil-
ity to analyse the distribution and concentration
of different types of archaeological finds and sites
of human activity. It is not necessary that every
student knows how to operate a GIS, but at least
they should come to know, what a GIS is, what it
can do, and what can be done with its help and
what should be expected not to be done. There-
fore it will be useful to demonstrate that only
those find groups one has thought about regis-
tering beforehand and giving codes for, can be
tested afterwards. So when the different catego-
ries of finds are discussed in the beginning, the
students have also to be confronted with the task
of discussing a code list for the registration of
finds in the field, which must not consist of just
a few simple codes like “small find”, but also not
be too differentiated. Also in the beginning the
66
accesibile și pentru predarea pentru studenți,
sunt mult prea scumpe, dar totuși aceste domenii
ar trebui acoperite, folosind exemplele de foto-
grafii aeriene. Cu ajutorul unei drone de exem-
plu, se poate obţine același rezultat. Unele dintre
aceste caracteristici pot fi recunoscute și dintr-o
poziție dominată de pe un deal din apropiere sau
chiar aflat în suprafața cercetată în diferite peri-
oade ale anului, în condiții speciale, de exemplu
pe secetă, la prima zăpadă căzută pe câmp sau
chiar cu soarele strălucind aproape paralel cu su-
prafața solului în zorii zilei. În cazul în care astfel
de șanse sunt disponibile, se recomandă folosirea
lor în activitățile de predare.
Așa cum s-a menționat mai sus, perieghe-
za poate fi realizată cu sau fără înregistrarea sau
colectarea materialelor de pe suprafață. Orice
structură, obiect antic, monument sau desco-
perire aflată la suprafață etc. care au fost găsite,
trebuie măsurate, în mod normal, cu ajutorul
unui receptor GPS și toate locurile de descope-
rire trebuie cartografiate, astfel încât distribuția
spațială să poată fi înregistrată într-o bază de date
într-un Sistem Informatic Geografic (GIS). În
cazul în care artefactele mărunte sunt colectate,
identificate și prelucrate, distribuția acestora este
înregistrată de asemenea în baza de date GIS per-
mițând procesarea descoperirilor pe categorii.
Aceasta oferă posibilitatea de a analiza distribuția
și concentrarea diferitelor tipuri de descoperiri
arheologice și situri cu activitate umană. Nu este
necesar ca fiecare dintre studenți să știe să lucre-
ze în GIS, dar cel puțin ar trebui să cunoască ce
reprezintă acesta, ce poate face și ce poate fi făcut
cu o astfel de bază de date într-o astfel de cerce-
Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice
recording sheet must be also discussed. Depend-
ing on the aims of the field-walking aims and the
experience of the research team, the recording of
the archaeological evidence on the field is made
on personalised design recording sheets. Basi-
cally, on each type of recording sheets, there is
some information that cannot miss. The most
important information that cannot miss from
any recording sheet is the geographic position of
the researched area and for this should be used a
GPS receiver Other elements that cannot miss is
the place of the area, topographic details, type of
the material recorded, position in relation with
the lines or the grid and description. (Fig. 3)
Fig. 3. Photography of the finds from the
survey / Fotografia descoperirilor din
periegheză (foto: ITABC)
67
tare și ce nu poate fi realizat. Prin urmare, va fi
utilă o demonstrație prin care să se arate că doar
grupurile de descoperiri care au fost înregistrate
în prealabil și au fost codificate pot fi analizate
în post-procesare. Astfel, când diferitele categorii
de artefacte sunt discutate la început, studenții
trebuie să fie puși în situația de a discuta lista de
coduri pentru înregistrarea artefactelor descope-
rite pe teren, care nu trebuie să consiste în co-
duri simple precum small find, dar nici să nu fie
foarte diferențiate. De asemenea, tot la început,
fișele de înregistrare trebuie discutate. În funcție
de scopurile perieghezei și de experiența echipei
de cercetare, înregistrarea dovezilor arheologice
din teren este făcută în fișe de înregistrare per-
sonalizate. În fond, orice tip de fișă de înregis-
trare trebuie să conțină o serie de informații care
nu pot lipsi. Cea mai importantă informație este
poziționarea geografică a suprafeței cercetate. Un
alt element care nu ar trebui să lipsească de pe
fișele de înregistrare este reprezentat de specifi-
cațiile legate de zonă, de detalii topografice, de
tipul materialului înregistrat, de poziția în relație
cu segmentele de linie sau carourile din grid, de
descriere etc (Fig. 3).
Periegheza reprezintă un instrument util
în cercetare atât pentru zone la scară mare cât și
pentru situri mai mici iar diferitele grade de in-
tensitate ale muncii pot fi aplicate corespunzător.
Cu cât mai detaliată va fi documentația și cu cât
mai intensivă cercetarea, cu atât zona acoperită va
fi mai mică în aceeași unitate de timp. De aceea,
un punct important de discutat cu studenții este
acela de a defini de la început care sunt obiective-
le generale și sarcinile unei cercetări planificate.
Reinhard stupperich, Corina hoff
Field-walking is a useful tool on large-
scale areas as well as on small sites, and different
grades of intensity of work may be applied cor-
respondingly. The more detailed the documen-
tation and the more intensive the search is, the
smaller the area covered in the same time needs
will be. Therefore an important point to discuss
with the students is, that one has to define first,
what exactly the general aim and task of any sur-
vey that is planned will be. If we start with a new
area, where we want to gain general knowledge
of the monuments still to be found in situ, we will
follow a rather extensive and rapid line and pre-
fer a method of walking and documenting. First
of all we shall start with all material that is known
already or easily at disposition, such as analysis
of the geomorphology, local population’s infor-
mation, already well known monuments, old ae-
rial photographs, find spots on old maps, archive
material etc. There is always a factor of subjec-
tivity in it, but for a quick start they are the best
to be done. In case you have enough time, some
of these tasks can be selected for the students to
test. If you are out in the countryside somewhere,
small groups of students might e.g. try to come
into contact with the local population and to
get information about ancient remains. But they
should be trained how to approach them and
how to put questions in order to get the appro-
priate answers. As one has to get permission for
walking the fields of private owners before start-
ing the survey, the students can combine the two
tasks.
An important preparation can be the
collection of historical information, such as old
68
Dacă se va începe cu o zonă nouă, unde se do-
rește acumularea de cunoștințe generale asupra
monumentelor care pot fi descoperite in situ, se
va urma mai degrabă o linie rapidă și extensivă
și se va aplica de preferat o metodă pereghietică
bine documentată. De la început se va începe cu
materialul care este deja cunoscut și ușor accesi-
bil precum analiza geomorfologiei, informații de
la localnici, monumente deja cunoscute, fotogra-
fii aeriene vechi, identificarea locurilor pe hărți
vechi, material de arhivă etc. În acestea există în-
totdeauna un factor de subiectivitate, dar pentru
un start rapid sunt cele mai bune lucruri de făcut.
În cazul în care există suficient timp, unele dintre
aceste sarcini pot fi distribuite studenților pentru
a le testa. Dacă cercetarea se realizează undeva
într-o zonă rurală, mici grupuri de studenți pot
de exemplu intra în contact cu populația locală și
obține informații despre urme antice. Dar ei tre-
buie pregătiți asupra modului de abordare a lo-
calnicilor și asupra modului de a pune întrebări
cu scopul de obține cele mai bune răspunsuri. De
asemenea, înainte de începerea cercetării trebuie
cerută și permisiunea de intra pe terenurile pri-
vate iar studenții pot combina cele două sarcini.
O pregătire importantă poate consta din
colectarea informațiilor istorice, precum hărți
vechi din arhive, fotografii aeriene, rapoarte asu-
pra descoperirilor din perioade mai vechi din
anticariate, descoperiri antice din muzeele locale
sau din colecții private, documentații și informa-
ții asupra unor descoperiri pierdute. Dacă este
posibil, aceste informații ar trebui cartografiate
înainte. În cazul în care sunt disponibile imagini
aeriene vechi, studenții pot să analizeze repro-
Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

Fig. 4. Collecting historical informations before field-walking /

Colectarea de informații istorice înainte de periegheză

maps from archives, aerial photographs, reports
on finds in former times by old antiquarians or
societies, old finds in local museums or private
collections, documentation and information
about lost finds. If possible this information
should be mapped beforehand. If older aerial
photographs are available, students can analyse
reproductions or – better – digital versions on the
computer screen in preparation of a survey. But
if there is nothing else at hand, Google maps will
provide a basic orientation as well. A look into
Google Earth or comparable programmes avail-
able in the internet may even provide more than
a first help. Besides the general forms of fields
duceri sau – mai bine – versiunea digitală pe un
ecran de calcuator în vederea pregătirii cerce-
tării. Dar dacă nimic altceva nu se află la înde-
mână, hărțile Google vor asigura de asemenea o
orientare de bază. O privire în Google Earth sau
programe asemănătoare disponibile prin inter-
mediul resurselor internet pot furniza mai mult
ajutor la început. Pe lângă formele generale ale
terenurilor, analiza trebuie ghidată spre caracte-
risticile care indică o utilizare anterioară ale aces-
tora, cu ar fi de exemplu urme de vechi granițe,
străzi vechi și căi sau ziduri, pete mai întunecate
de origine necunoscută. Comparând fotografiile
din date diferite se vor furniza diferite catego-

69
Reinhard stupperich, Corina hoff
etc. the concentration should be guided to fea-
tures indicating former use, such as traces of old
boundaries, old streets and paths or walls, darker
patches of unknown origin. Comparing photo-
graphs from different dates will provide different
information due to the different conditions at the
time of photographing the same site (Fig. 4).
If the general site is well known already,
e.g. through former research as the case of Co-
lonia Dacica Sarmizegetusa, and we want to get
information about certain sectors, perhaps in-
tending to consider possibilities of future small
sondages or proper excavations on the spot, we
will choose an intensive method which implies a
lot of processing of the find material afterwards
before arriving at final solutions. The material is
either counted or collected and weighed accord-
ing to each small field of the grid which should
be equal to each other, before being plotted on
a map. There are ways more in between these
‘extremes’, e.g. the walked lines or ‘transects’ and
grid fields can be measured more exact if possi-
ble with a geodesic GPS.
In case the walkers participating in an in-
tensive survey collect all material in a width of
e.g. 2 m out of 10 m distance they will cover 20
% and miss about 80 % of the surface checked.
If instead they scan about 5 m to both sides se-
lecting only chance finds and those jumping to
the eye or without collecting material at all, the
result will be much more subjective or even ar-
bitrary, but you may be sure to have covered the
complete area and not to have missed any above
ground architectural remains nor probably
70
rii de informații datorită condițiilor diferite din
timpul fotografierii aceleași zone (Fig. 4).
Dacă, în general, situl este bine cunoscut,
de exemplu prin cercetări mai vechi, așa cum este
situl Colonia Dacica Sarmizegetusa și se dorește
colectarea de informații în sectoare anume, poate
cu intenția de a lua în considerare posibilitățile
unor mici sondaje sau săpături corespunzătoare,
se va alege o metodă mai intensivă care implică
o post-procesare mai intensă a materialului des-
coperit înainte de a ajunge la soluția finală. Mate-
rialul va fi numărat sau colectat, măsurat și înre-
gistrat în funcție de fiecare mic pătrat a gridului,
înainte de a fi procesate pe o hartă. Sunt căi de
mijloc între aceste „extreme” de exemplu mersul
în linii sau „transecție” și terenurile din gridul de
pătrate care pot fi măsurate exact dacă e posibil
cu ajutorul unui GPS geodezic.
În cazul în care participanții la o evalua-
re de teren intensivă colectează toate materialele
pe o lățime de ex. 2 m din distanța de 10 m vor
acoperi 20% și vor pierde aproximativ 80% din
suprafața verificată. Dacă, în schimb, aceștia vor
merge la o distanță de aproximativ 5 m de la
ambele părți ale limitelor gridului selectând doar
descoperirile întâmplătoare și cele care sar în
ochi, sau fără a colecta deloc material, rezultatul
va fi mult mai subiectiv sau chiar arbitrar, dar cu
siguranță se va acoperi întreagă zonă și nu vor fi
ratate posibile vestigii arhitecturale existente dea-
supra solului și, probabil, nici o așezare substan-
țială. Este de recomandat să se demonstreze stu-
denților acest aspect de către unele grupuri care
merg de-a lungul liniilor în „condiții controlate”.
Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice
any substantial settlement. It is a good thing to
demonstrate to the students this effect by some
groups walking under ‘controlled conditions’. In
order to demonstrate this difference in method
you can just just choose two areas of the same
size and walk them with the same team in the two
different ways; or you test first the more extensive
and then the intensive method just in the same –
well selected – area. Bigger distances between the
walkers in the line will increase the differences of
the results. In view of the time-consuming effect
of the intensive method the test area should not
be chosen for fun or by chance and not too big,
and it should cover an area which is under con-
sideration anyhow.
Intensive survey is a method working
with statistics and probability calculation. One
cannot teach these things in the field, but the
students must know that working with the re-
sults of the survey may imply use of such calcu-
lations etc. Through their work with this method
students will hopefully develop a general sound
feeling for what is probable or not judging from
the material basis they have collected in the field.
It must be made clear on the other hand that a
survey area of small size cannot be very represen-
tative and does not provide the basis for sound
information on a bigger region nor can it offer
any far-reaching and altogether objective and
scientifically sound statement.
On the other hand comparing results of
intensive surveys of the same area or of the re-
sults of a survey and the outcome of excavations
has shown that it is no exact method providing
71
Pentru a demonstra această diferență de metodă,
se pot alege doar două zone de aceeași mărime și
aceeași echipă se poate deplasa în cele două mo-
duri diferite; sau se poate testa mai întâi metoda
mai extinsă și apoi cea intensivă în aceeași zonă
bine selectată. Cu cât sunt mai mari distanțele
dintre liniile pe care studenții se vor deplasa, cu
atât mai evidentă va fi diferența rezultatelor ob-
ţinute. Având în vedere efectele consumatoare de
timp ale metodei intensive, zona de testare nu ar
trebui să fie aleasă în mod întâmplător și nici să
fie prea mare fiind indicat să se acopere o zonă
care este oricum luată în considerare.
Cercetarea non-invazivă intensivă este o
metodă ce lucrează cu statistici și calcule de pro-
babilitate. Acestea nu pot fi predate pe teren, dar
studenții trebuie să cunoască faptul că lucrul cu
rezultatele unor astfel de cercetări implică folo-
sirea unor astfel de calcule. Prin munca lor cu
această metodă, studenții vor dezvolta o capa-
citate de a distinge între ceea ce este structură
arheologică şi ceea ce nu este o structură, cu aju-
torul analizei bazei materiale pe care au adunat-o
din teren. Pe de altă parte, trebuie clarificat faptul
că o zonă de cercetare de dimensiuni reduse nu
poate fi foarte reprezentativă și nici nu oferă baza
pentru informații solide despre o regiune mai
mare și nici nu poate oferi o interpretare obiecti-
vă și argumentată din punct de vedere științific.
Pe de altă parte, compararea rezultatelor
mai multor cercetări intensive ale aceleași zone
sau a rezultatelor unor cercetări non-invazive și
rezultatele săpăturilor arheologice au arătat că nu
există o metodă exactă care să asigure predicti-
Reinhard stupperich, Corina hoff
sure predictions, and that due to changing con-
ditions in the field, just as in aerial photography,
only repeated survey will lead to a more certain
result – a more expensive method than is often
assumed. So the students can be presented with
the question of selecting the appropriate meth-
ods and a proper area and size for a survey in
accordance with pending research problems and
questions put to the landscape by the archaeolo-
gists. They also are presented with the task to find
out, which combination will probably be more
convenient and effective for a good solution. For
this purpose one can formulate the aim of the ar-
chaeological research and the specific questions
that will lead towards reaching these aims. More
helpful will be to divide the students into groups
that have to discuss an area known to them and
have to provide suggestions for selections of spe-
cific areas and precise details of the survey meth-
ods to be applied; these suggestions they should
substantiate by the presentation of reasons for
their choice including a test of feasability and
suitability of the methods as well as a cost-bene-
fit calculation. This includes also first general ob-
servations on the visibility and accessibility, the
general conditions provided by the vegetation,
the geomorphology etc. Thus they may perhaps
reach at a state of consciousness that such gener-
al considerations and their relevant observations
have to be reflected and also brought to an end
already long before the start of any actual survey.
The function and use of the GPS system
and of the GIS system applied in the landscape
should be trained by the students taking part, at
least in a general and theoretical way, so that they
72
bilitate precisă. Datorită schimbărilor condițiilor
terenului, la fel ca în fotografia aeriană, doar eva-
luări de teren repetate vor conduce la rezultate
mai sigure – o metodă mai costisitoare este ade-
sea de asumat. Astfel, studenților li se poate pre-
zenta tema de a selecta cea mai bună metodă și o
zonă propice precum și mărimea pentru o cerce-
tare non-invazivă în concordanță cu problemele
cercetării și întrebările în legătură cu peisajul pe
care și le pun arheologii. De asemenea, li se poa-
te prezenta sarcina de a afla care combinație de
metode va fi mai convenabilă și mai eficientă în
scopul obţinerii de rezultate bune. Pentru aceas-
ta, se poate formula scopul cercetării arheologice
și întrebările specifice care vor conduce la atin-
gerea acestor obiective. Ca metodă de învățare
se recomandă împărțirea studenților în grupuri
care să discute despre o zonă cunoscută acestora,
urmând ca ei să ofere sugestii pentru selectarea
unor zone specifice și detalii precise a metode-
lor de cercetare non-invazivă care se vor aplica;
aceste sugestii ar trebui să fie justificate printr-o
prezentare de motive pentru alegerea făcută, in-
clusiv cu un test de fezabilitate și de adecvare a
metodelor precum și un calcul cost-beneficiu.
Acestea includ, de asemenea, primele observații
generale privind vizibilitatea și accesibilitatea,
condițiile generale oferite de vegetație, geomor-
fologie etc. În acest fel, este posibil ca aceștia să
ajungă să conștientizeze că astfel de considerații
generale și observațiile lor relevante pot să fie re-
flectate și, de asemenea, să conducă la un rezultat
final cu mult timp înainte de începerea oricărui
sondaj real.
Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

understand the underlying system and will get
an impression of the context leading to relevant
decisions to be taken by leaders of a field proj-
ect. Those who will have to work with GPS and
proceed GIS, must be trained on the theoretical
preconditions and knowledge and the applica-
tion of the programmes to be used, as well as on
the handling in practice, if wrong decisions, mis-
takes and waste of time are to be avoided (Fig. 5).
Funcțiile și utilizarea sistemului GPS și a siste-
mului GIS aplicate peisajului trebuie să fie preda-
te studenților care iau parte la activitatea de în-
vățare, cel puțin într-un mod general și teoretic,
astfel încât aceștia să înțeleagă sistemul de bază și
să își formeze o impresie despre contextele ce pot
conduce la luarea unor decizii relevante de către
liderii unui proiect de cercetare de teren. Cei care
vor trebui să lucreze cu receptoare GPS și să pro-
ceseze informațiile în GIS, trebuie instruiți din

Fig. 5. Spatial pottery distribution in two different survey methods at CDS - 2015
Distribuția spațială a ceramicii în două tipuri diferite de evaluare de teren CDS - 2015
(ITABC&MNIT)

73
Reinhard stupperich, Corina hoff

To sum up, there will always be the need punct de vedere al cunoștințelor teoretice asupra
to organize the tasks and the people in charge aplicațiilor programelor care urmează a fi utiliza-
– otherwise there may be disorder, missing of te, precum și asupra manipulării în practică, pe
relevant items, quarrel or at least double work. teren, ale acestor tehnologii. Astfel, se vor evita
Therefore before starting to work, long before deciziile greșite și pierderile de timp (Fig. 5).
any walking, there must be drawn up a method-
În concluzie, tot timpul va fi nevoie de
ical sequence of work items to be done in prepa-
organizarea sarcinilor și a oamenilor responsa-
ration, during field work and back home after
bili – altfel pot apărea confuzii, pot lipsi elemente
leaving the field, and this must be discussed with
relevante, conflicte sau dublarea muncii. Astfel,
the students in the beginning of the course. Some
înainte de începerea activității, cu mult înainte
of these task points are e.g.: listing of the items to
de orice deplasare în teren, trebuie elaborată o
be organized and done, designing and printing of
secvență metodologică de lucru care să acopere
the recording forms to fill in, for locations, finds
faza de pregătire, munca de teren și apoi munca
etc. (the importance of the accuracy and com-
de post-procesare de după părăsirea terenului,
pleteness of these data should be brought home
iar aceste aspecte trebuie discutate cu studenții la
to the students), choosing numbering and codes
începutul modulului. Unele dintre sarcinile care
for the general system, for singles sites, for finds,
trebuie bifate sunt, de exemplu, lista de activități
for measuring etc., characterizing appropriately
care trebuiesc organizate și realizate, designul și
the general landscape and its structures, taking
printarea fișelor de înregistrare ale zonei, desco-
and archiving photographs during field work,
peririlor etc. (importanța acurateții completării
taking and administering GPS location data, tak-
acestor date trebuie luate bine la cunoștință de
ing drawings, plans or sketches. All these things
către studenți), alegerea numerelor și a codurilor
should be discussed with the group of students
pentru sistemul general de înregistrare, pentru
in the class-room so that all of them know and
unitățile de cercetare, descoperiri, măsurători
approve of the methods and means chosen. Oth-
etc., caracterizarea cât mai precisă a peisajului
erwise the general work may be undermined,
general și a structurilor sale, fotografierea și ar-
because somebody does not understand properly
hivarea fotografiilor în timpul muncii pe teren,
the reason for some measure or disapproves of
preluarea și administrarea datelor de localizare
something and skips it without telling.
GPS, realizarea desenelor, planurilor și schițelor.
In the end the data should be processed Toate aceste aspecte trebuie discutate cu grupul
for publication providing the reader with all in- de studenți la ore astfel încât, toți să cunoască
formation about the site, its location and context și să aprobe metodele și mijloacele alese. Altfel,
in the landscape, the aims and objectives as well munca generală ar putea să fie periclitată, deoa-
as the methods of the survey and the way they rece nu se înțelege corect necesitatea unor măsu-
could be realized during the field walking. Then rători și se sare acel pas fără să spună.

74
Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice
the results, i.e. the finds and their mapping and
statistics as far as possible, their analysis and the
chronological, historical and cultural interpreta-
tion should be provided. Besides photographs of
finds and find spots there should be drawings of
relevant objects and plans, especially distribution
maps. The maps may be in a local system, better
would be the use of the relevant national geodetic
system. These things, too, the students should be
taught during the course, otherwise they will not
know what belongs to the task and what amount
of work still will have to be invested after leaving
the field.
75
La sfârșit, datele trebuie procesate pentru
publicare, furnizând cititorului toate informațiile
despre sit, localizarea acestuia și contextul pei-
sajului, scopul, obiectivele, metodele cercetării
și felul în care aceste aspecte au fost interpretate
în timpul perieghezei. Urmează apoi rezultatele,
adică descoperirile, cartografierea și statisticile
pe cât posibil, analiza acestora și interpretarea
cronologică, istorică și culturală. În afară de fo-
tografiile descoperirilor și zonele de interes, tre-
buie să existe desene ale obiectelor relevante și
planuri, mai ales distribuția spațială a acestora.
Hărțile pot fi realizate într-un sistem local, dar
se recomandă folosirea sistemului geodezic na-
tional relevant. Și aceste lucruri ar trebui predate
studenților pe parcursul cursului, altfel nu vor
ști ce înseamnă activitatea de procesare și nici ce
cantitate de lucru trebuie investită după părăsirea
terenului studiat.
Reinhard stupperich, Corina hoff

76
Didactics of field-walking archaeology / Didactica perieghezei arheologice

77
Bibiliography / Literatură
Bibliography/ Literatură
Alexandrescu C. G., Gugl, C., The Troesmis-Proj-
ect 2011-2015 – Research Questions and Meth-
odology, in: C.-G. Alexandrescu (ed.), Troesmis -
a changing landscape. In Romans and the Others
in the Lower Danube Region in the First Century
BC – Third Century AD. Proceedings of an In-
ternational Colloquium Tulcea, 7th-10th of Oc-
tober 2015, Cluj-Napoca 2015, 9–22.
Atkinson, R. J. C. 1953. Field archaeology (2nd
edn). London: Methuen.
Bogdan-Cătăniciu, I.O.M., Evolution of the sys-
tem of defence works in Roman Dacia, BAR IS
116, Oxford 1981.
Braasch, O., Goodbye Cold War! Goodbye Bu-
reaucracy? Opening the skies to Aerial Archae-
ology in Europe. In Raczkowsky, W., Bewley, R.,
Aerial archaeology: developing future practice,
Amsterdam 2002, 19-22.
Bradford, J., Ancient landscapes: studies in field
archaeology, Bath 1957.
Crawford, O.G.S., A century of Air-Photography,
in Antiquity 28, 1954, 206-210.
Cupcea, G., Marcu, F. Geophysical Survey on
sites in Dacia. Main Features. In: Al. Simon (ed.)
Recent Studies on Past and Present I. Transyla-
nian Revue XIX, Suppl. no 5, 2010, 89-97.
Drewett P.L., Field Archaeology. An introduc-
tion, London, 1999.
Foard, G. 1980, “The recovery of archaeological
information by systematic fieldwalking” in Field-
walking as a method of Archaeological research,
DOE.
78
Frinculeasa, M.N., Frinculeasa, A.P., David,
C., Evaluation and archaeological potential of
geophysical investigations of the Roman fort
and baths in Northern Muntenia, România,
Stud Geophys Geod 58: 289, 2010. https://doi.
org/10.1007/s11200-012-1142-2
Hanson W.S., Oltean I.A., ‘The changing Roma-
nian landscape: the importance of archival imag-
ery’; in Poschluschny. A. (ed.) Sensing the Past -
New Approaches to European Landscapes, 2015,
34-5.
Hanson W.S., Oltean I.A., The ‘Valu lui Traian’: A
Roman frontier rehabilitated, J. Roman Archaeol
25, 2012, 297-318.
Hanson, W. S., Oltean, I. A., A multiperiod site
on Uroi Hill, Hunedoara: an aerial perspective,
Acta Musei Napocensis 37, 2000, 43-49.
Hanson, W. S., Oltean, I. A., Recent aerial survey
in Western Transylvania: problems and potential.
In Raczkowsky, W., Bewley, R., Aerial archaeolo-
gy: developing future practice, 2002, 109-115.
Hanson, W. S., Oltean, I. A., The identification
of Roman buildings from the air: recent discov-
eries in Western Transylvania, Archaeological
Prospection 10, 2003, 101-17
http://www.arcland.eu/
https://hansonaerialphotography.locloud.pl/
Lockyear, K., Sly, T., Popescu, A., The Noviodu-
num Archaeological Project 2000-2004: Results
and Conclusions from the Pilot Seasons. Peuce,
2007, 3-4, 121-158.
Lockyear, K.. At the edge of empires: the Nov-
iodunum project, Romania. Archaeology Inter-
national, 2002/3 (6), 21-24.
Marcu, F., The Roman fort at Romița (Dacia).
Bibiliography / Literatură
Results of the geophysical survey. Acta Musei
Napocensis 41-42/1, 2004-2005 (2007). Cluj-Na-
poca, 161-77.
Oltean, I. A., Dacia. Landscape, colonization,
Romanisation, Routledge, 2007.
Oltean, I. A., Hanson, W.S. Military vici in Ro-
man Dacia: an aerial perspective, Acta Musei Na-
pocesis, 38, 2001, 123-134.
Oltean, I. A., Rural settlement in Roman Dacia:
some considerations, in Hanson, W. S. Haynes,
I.P. (eds), Roman Dacia: The Making of a Provin-
cial Society, JRA Supplementary Series 57, 2004,
143-164
Oltean, I. A., The use of satellite imagery for the
transcription of oblique aerial photographs. In
Raczkowsky, W. and Bewley R. (eds.), Aerial ar-
chaeology: developing future practice, 2002, 224-
232.
Oltean, I.A., Abell, L.L., High-resolution satellite
imagery and the detection of buried archaeolog-
ical features in ploughed landscapes, in Lasap-
onara, R., Masini, N. (eds) Satellite Remote Sens-
ing: A New Tool for Archaeology, Springer, 2012,
291-305.
Oltean, I.A., Funerary barrows and ancient set-
tlement patterns: a quantitative approach to their
recovery and analysis, Antiquity, 335, no. 87,
2013, 202-219.
Oltean, I.A., Hanson W.S., Defining the Roman
Limes in Romania: the Contribution of Aerial
and Satellite Remote Sensing, in Vagalinski L.
(ed.) Proceedings of the 22nd International Con-
gress of Roman Frontier Studies, Ruse, Bulgaria,
September 2012: 889-899.
Oltean, I.A., Hanson, W.S., Conquest strategy
79
and political discourse: new evidence for the con-
quest of Dacia from LiDAR analysis at Sarmize-
getusa Regia, J. Roman Archaeology, (2017 in
press).
Oltean, I.A., Hanson, W.S., Exploring past Ro-
manian landscapes: the application of satellite
and LiDAR imagery’ in Poschluschny A. (ed.)
Sensing the Past - New Approaches to European
Landscapes: 50-1, 2015.
Oltean, I.A., Hanson, W.S., Villa settlements in
Roman Transylvania, J. Roman Archaeol. 20,
2007, 113-37.
Oltean, I.A., Rădeanu, V., Hanson W.S., New dis-
coveries in the military vicus of the auxiliary fort
at Micia, in Visy, Z. (ed.) Limes XIX. Proceed-
ings of the XIXth International Congress of Ro-
man Frontier Studies, Pecs, 2005, 351-56.
Opreanu, C.H., Lăzărescu, V.A., Seeing the Un-
seen. Landscape archaeology on the northern
frontier of the Roman Empire at Porolissum,
Ephemeris Napocensis, 2012, 22, 356-366.
Opreanu, C.H., Lăzărescu, V.A., Ștefan, D., Re-
cent geophysical surveys at Porolissum, in Arhe-
ovest 1, 2013, 509-524.
Popa, A. 2015, Interdisziplinäre Forschungen im
Auxiliarkastell von Breţcu im südöstlichen Sie-
benbürgen, in Vagalinski, L.,(ed.) Proceedings of
the 22nd International Congress of Roman Fron-
tier Studies, Ruse, Bulgaria, September 2012,
2015, 829-838
Popa, A. , Gaiu, C., Cociș, S., Prospecțiuni geo-
magnetice în situl de epocă romană de la Livez-
ile, Revista Bistriței, 22, 2008, 101-113.
Popa, A., Cocis, S., Klein, C., Gaiu, C., Man, N.,
Geophysikalische Prospektionen in Ostsieben-
Bibiliography / Literatură

bürgen. Ein Deutsch-Rümänisch-Moldauisches

Forschungsprojekt an der Ostgrenze der Rö-
mischen Provinz Dacia, Ephemeris Napocensis
20, 2010, 101-128
Scheiblecker, M., Geophysics in Romania: the
city of Orgame/Argamum, ISAPNews 50, 2017.
Scurtu, E.F., Imagini geofizice ale Histriei antice,
București 2009.

80
III. ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / SĂPĂTURI
ARHEOLOGICE

1. Archaeological situations /
situații arheologice

2. Excavation tehniques / tehnici de săpătură

3. Recording the archaeological excavation /

înregistrarea sîăîturii arheologice

4. Colecting archaeological material /

Colectarea materialului arheologic

5. Primary conservation of archaeological

material / conservarea primară a materialului
arheologic
 III.1. Archaeological situations
Dr. Emilian Bota
The archaeological excavation is the
procedure by which the archaeologist delimits,
overtakes and records the cultural and biological
remains discovered in the ground (Carver
2015, 43). All archaeological excavations,
regardless period and culture, are formed
of layers. Therefore, the accurate approach
of the excavation supposes the stratigraphic
excavation which entails the identification of
various layers and structures and excavation
reverse to their deposition. Thus, the filling of a
pit must be excavated prior the removal of the
earth which it cuts. As well, on digging of each
layer, structure or context, the shape of it must
be fallowed. After its removal it could result an
uneven plan; this should be not removed by
any circumstances! Archaeological stratigraphy
is based on four laws, three borrowed from
geology: the law of superposition, the law of
horizontality and the law of original continuity,
the third purely archaeological, the law of the
stratigraphical succession, as defined by Harris
and Reece in 1979 (Harris, Reece 1979, 27-34;
Harris 1989, 30).
84
III.1. Situații arheologice
Dr. Emilian Bota
Săpătura arheologică este procedura
prin care arheologii delimitează, preiau și
înregistrează rămășițele culturale și biologice
descoperite în pământ (Carver 2015, 43).
Toate săpăturile arheologice, indiferent de
perioadă sau cultură, sunt formate din straturi.
De aceea, abordarea corectă a săpăturii
presupune săparea stratigrafică care constă
în identificarea diferitelor straturi și structuri
și săparea în ordinea inversă a depunerii lor.
Astfel, umplutura unei gropi trebuie săpată
înainte de săparea straturilor pe care ea le taie.
De asemenea, în săparea fiecărui strat, structuri
sau context, trebuie urmărită forma acestuia.
După îndepărtarea lui poate rezulta un plan
neuniform; acesta nu trebuie în niciun caz
îndreptat! Stratigrafia arheologică are la bază
patru legi., trei împrumutate din geologie: legea
superpoziționării, legea orizontalității, legea
continuității originale și a treia pur arheologică,
legea succesiunii stratigrafice, așa cum a fost
ea definită de Harris și Reece în 1979 (Harris,
Reece 1979, 27-34; Harris 1989, 30).
Archaeological situations / Situații arheologice
The interpretation of the site’s
stratification accroding to these laws, led
Harris to create a stratigraphic matrix that
bears his name. Established in 1973, the
matrix, represents the stratigraphic sequence
of the site. The matrix represents the relative
sequence of the stratification units over time
and does not serve to explain the stratigraphic
relations in a trench. By this method, one may
draw a sequence during the development of the
excavation, while by its end, the archaeologist
has the stratigraphic sequence of the site (Harris
1989, 34-36). All discovered contexts must be
transposed in a Harris matrix. There are several
possible relations between two stratigraphic
units (Sanders, James, Carter Johnson 2017, 6):
A. Context 1 is later than context 2.
B. Context 1 is earlier than context 2.
C. Context 1 is contemporary with
context 2, chronology established with the aid
of artefacts or field notes.
D. Context 1 is equal to context 2. In this
case, it is the same context excavated during two
different operations.
85
Intepretarea stratificării sitului potrivit
acestor legi l-a condus pe Harris la crearea unei
matrice stratigrafice, care îi poartă numele.
Creată în 1973, ”matricea Harris” reprezintă,
secvența relativă a unităților de stratificare în
timp. Aceasta nu servește însă la explicarea
relațiilor stratigrafice dintr-o secțiune. Cu
ajutorul acestei metode, se poate desena o
secvență pe parcursul desfășurării săpăturii, iar
la sfârșitul ei, arheologul are stabilită secvența
stratigrafică a sitului (Harris 1989, 34-36). Toate
contextele descoperite trebuie transpuse într-o
matrice Harris. Există mai multe posibile relații
între două unități stratigrafice (Sanders, James,
Carter Johnson 2017, 6):
A. Contextul 1 este mai târziu decât
contextul 2.
B. Contextul 1 este mai timpuriu decât
contextul 2.
C. Contextul 1 este contemporan cu
contextul 2, cronologie stabilită cu ajutorul
artefactelor sau a observațiilor de pe teren.
D. Contextul 1 este egal cu contextul 2.
Este vorba în acest caz de același context săpat
în două operații diferite.
Emilian Bota
While some scholars maintain
the priority of the theoretic side of the
archaeological stratigraphy, others support that
of the field experience. According to Harris,
they must be combined, what the student learns
during the excavations must be substantiated
on stratigraphic principles. An example of a
Harris matrix see in this manual, page 117, Al.
Diaconescu.
Carver has created an alternative matrix
to the Harris matrix. He suggested that since
the archaeological sequence is given by the
archaeological layers, they must be recorded
and mapped in the order of their deposition,
however not only the layer, by also the structures
and features are recorded, so stratigraphic
charts of the site may be done (Carver 1990, 97;
Carver 2015, 50). Criticising this work method,
Harris argues the contrary, the drawings of
trench profiles not the stratigraphic sequences
provide accurate data on the relations between
the stratigraphic units. A stratigraphic sequence
is a chart of the relative time and shows all
the four dimensions of the site’s stratigraphic
accumulation, not a bi-dimensional image of
the layers seen in a trench (Harris 1993, 17-
18). An important step after the Harris matrix
was represented by the use of singular context
layouts and the GIS computer system, discussed
in chapter V.3. of the manual.
Archaeological layers are very different
according to the specificities of the place and
geology, for instance, plains, hilly area, humid,
86
În timp ce unii cercetători susțin
prioritatea laturii teoretice a stratigrafiei
arheologice, alții pe cea a experienței în teren.
După opinia lui Harris acestea trebuie îmbinate,
ceea ce studentul învață la săpătură trebuie să fie
fundamentat pe principii stratigrafice. Vezi un
exemplu de matrice Harris în acest manual, la
pagina 117, Al. Diaconescu.
Carver a creat o matrice alternativă la
matricea Harris. Acesta a sugerat că secvența
arheologică fiind dată de straturile arheologice,
acestea trebuie înregistrate și cartate în ordinea
depunerii lor însă nu doar straturile, ci și
structurile și caracteristicile sunt înregistrate
și astfel se pot face diagrame stratigrafice ale
sitului (Carver 1990, 97; Carver 2015, 50). În
critica adusă acestei metode de lucru, Harris
este de părere că din contră, desenele profilelor
secțiunii, nu secvențele stratigrafice ne dau
date exacte despre relațiile dintre unitățile
stratigrafice. O secvență stratigrafică este o
diagramă a timpului relativ și ne arată toate cele
patru dimensiuni ale acumulării stratigrafice a
sitului, nu o imagine bidimensională a straturilor
văzute într-o secțiune (Harris 1993, 17-18).
Un pas important după matricea Harris a fost
reprezentat de folosirea planurilor contextelor
singulare și a sistemului computerizat GIS,
despre care este vorba în capitolul V.3. din acest
manual.
Straturile arheologice sunt foarte
diferite, în funcție de caracteristicile locului și
geologie, ca de exemplu câmpie, teren deluros,
Archaeological situations / Situații arheologice
dry or acid. Their survival and visibility depend
on how much they were affected by later human
interference, like farming or building works.
These, called site formation processes give the
site its modern appearance and determine the
used excavation technique (Carver 2015, 43).
In Great Britain, both for layers as well as
for structures or other features is used the term
of archaeological context, while in the United
States of America that of stratigraphic unit.
A key element of the excavation is the
process of defining the stratigraphic contexts
or units. This may be either a very simple or
very complicated process, which depends on
the experience and abilities of the archaeologist
but also on the complexity of the excavation.
As well, there must be taken aware of the
disturbances appeared in an archaeological
layer and established if it is about a human
intervention or it is a gallery or hole made by an
animal or of a plant root, because this could be
easily identified by mistake as pole pits. If it is
proven that it represents a human intervention,
must be established if it is modern or antique.
Not all contexts cover the entire excavation
area, therefore they may be not typical for the
stratigraphy of the entire site. Certain context
types emerge especially in excavations like pits,
ditches, ramparts and certain features.
Let us take for instance a pit. The goal
of excavating a pit, alike that of excavating the
entire site, is to establish chronology and events.
87
umed, uscat, acid. Supraviețuirea acestora
și vizibilitatea lor depind de cât de mult au
fost afectate de activități umane ulterioare,
ca agricultura sau activitățile de construcție.
Acestea, numite site formation processes dau
sitului aspectul său modern și determină tehnica
de săpătură utilizată (Carver 2015, 43).
În Marea Britanie, atât pentru straturi
cât și pentru structuri sau alte caracteristici se
folosește termenul de context arheologic iar în
Statele Unite ale Americii se folosește termenul
de unități stratigrafice.
Un element fundamental al săpăturii îl
reprezintă procesul de definire al contextelor sau
unităților stratigrafice. Acesta poate fi un proces
foarte simplu sau foarte complicat, care depinde
atât de experiența și abilitățile arheologului cât și
de complexitatea săpăturii. De asemenea trebuie
ținut cont de deranjamentele apărute într-un
strat arheologic și stabilit dacă aveam de-a face
cu o acțiune umană sau este vorba despre o
galerie sau groapă de animal ori cauzată de o
rădăcină de plantă, pentru că acestea pot fi din
greșeală identificate drept gropi de stâlpi. Dacă
constatăm că avem de-a face cu o intervenție
a omului, trebuie stabilit dacă este modernă
sau antică. Nu toate contextele acoperă toată
suprafața săpăturii, de aceea acestea pot să nu fie
tipice pentru stratigrafia întregului sit. Anumite
tipuri de contexte apar mai des în cadrul
săpăturilor, ca de exemplu gropile, șanțurile,
valurile și alte tipuri.
Emilian Bota
The questions which the archaeologist must
answer are when the pit was excavated, used,
abandoned and filled, how it was excavated,
which was its shape and what events occurred
during its function and how it may be related
with other pits and contexts of the site. In order
Fig. 1-2. Excavation of a fireplace previous to the Great
Temple / Săparea unei vetre dintr-o fază anterioară Tem-
to establish its chronology and its possible
phases, the pit is usually cut in two. After being
recorded, photographed and drawn, and the
discovered artefacts collected, the other side is
excavated alike (Drewett 2001, 108-109). See
for instance the excavation of a fireplace (Fig.
1-2) previous to the Great Temple in Colonia
88
Să luăm ca exemplu o groapă. Scopul
săpării unei gropi, ca și scopul săpării întregului
sit este de a stabili cronologia și evenimente.
Întrebările la care arheologul trebuie să răspundă
sunt, când a fost săpată groapa, folosită,
abandonată și umplută, cum a fost săpată, care
a fost forma ei și ce evenimente au avut loc în
timpul, pe durata ei de funcționare și cum poate
fi ea relaționată cu alte gropi și contexte ale
sitului. Pentru a-i stabili cronologia, groapa se
secționează de regulă în două. După ce aceasta
plului Mare - CDS 2014
a fost înregistrată, fotografiată și desenată,
iar artefactele descoperite adunate, se sapă în
același mod și cealaltă jumătate (Drewett 2001,
108-109). Vezi de exemplu săparea unei vetre de
foc (Fig. 1-2) dintr-o fază anterioară Templului
Mare de la Colonia Dacica Sarmizegetusa din
anul 2014 (Ciongradi et alii 2015, 148).
Archaeological situations / Situații arheologice
Dacica Sarmizegetusa in 2014 (Ciongradi et alii
2015,148).
Another archaeological situation that
appears frequently in archaeological excavations
is a defence ditch, as example, we have the
stratigraphy of the defence ditch of the Colonia
Dacica Sarmizegetusa, that we excavated in
2014-2015 (Ciongradi et alii 2015, 147-148,
464, fig. 3). In front of the Northern Gate were
initially two V-shaped defensive ditches. The
southern one (the closest to the city) has been
dug in the virgin clay, with a width of approx.
6 m and a depth of approx. 2 m. The second
ditch was identified at approx. 3,50 m north of
the first, at the northern end of the section. The
stratigraphy of the southern ditch shows: under
the topsoil (C01) there is the context numbered
here by C02, which is a levelling layer from
the beginning of the 20th century and contains
Fig. 3. Stratigraphic profile of the North Gate - CDS 2014 / Profil stratigrafic la Poarta de Nord
- CDS 2014
89
Altă situaţie arheologică care apare
frecvent în săpăturile arheologice este un şanţ
de apărare. Să luăm ca exemplu stratigrafia
şanţului de apărare al Coloniei Dacica
Sarmizegetusa (Fig. 3) cercetat de noi în anii
2014-2015 (Ciongradi et alii 2015, 147-148,
464, fig. 3). Prin faţa porţii nordice treceau
iniţial două şanţuri defensive în formă de «V».
Cel de sud (cel mai apropiat de oraş) a fost săpat
în lutul virgin, avea o lăţime de cca. 6 m şi o
adâncime de cca. 2 m. Cel de al doilea şanţ, a
fost identificat la cca. 3,50 m nord de primul, în
capătul nordic al secţiunii. Stratigrafia şanţului
de sud arată în felul următor: sub glia actuală
(C01) se află contextul numerotat de noi aici
C02 care este un strat de nivelare de la începutul
secolului XX şi care conţine pământ, piatră,
cărămizi şi ţigle romane fragmentare. Din acest
strat provin două monete datate la 1906 şi 1913.
Emilian Bota
soil, stone and fragmentary bricks and tiles. In
this layer were found two coins dated 1906 and
1913. Under it, there is a layer of sandy clay –
the context C03 which could have partially
interrupted the defensive ditch in front of the
gate. It follows the context C04 which consists
in a layer of debris containing mainly river
boulders mixed with soil. On the bottom of the
ditch there is a layer of alluvial deposits (C05).
The chronology and the construction
phases can also be determined with the help
of the horizontal stratigraphy. An example in
this way is also the archaeological excavation
at the Northern Gate of the Colonia Dacica
Sarmizegetusa (Fig. 4-5), a research undertaken
by us between 2013 and 2014 (Ciongradi et alii
2015, 147-148, 464, fig. 1-2). In the first year
of excavation we traced a north-south section,
which was later extended (Ciongradi 2014,
123, 421, Pl. 2). In this section was discovered
the north-south main drainage channel of the
city, the defence ditches and the substructure of
the Northern Gate of the city. The stratigraphy
has shown that the channel has two phases of
construction. The first construction phase build
under Trajan is mainly made of quarry stones at
a depth of 1,60 m and weaved with a platform
built of quarry stones with mortar (context
C21), which is implanted in the ancient soil. The
northern end of the channel, which spills into
the defensive ditch, has the northern end built of
bricks. Upper part of the channel walls (second
phase) has 40-50 cm high, the walls being built
mainly with river boulders and fragments of
90
Sub el se află un strat de lut nisipos – C03, care
ar fi putut să întrerupă şanţul defensiv, parţial,
în faţa porţii. Urmează contextul C04 care este
alcătuit dintr-un strat de dărâmătură conţinând
în principal bolovani de râu amestecaţi cu
pământ. Pe fundul şanţului se găseşte un strat
de depuneri aluvionare (C05).
Cronologia şi fazele de construcţie
pot fi determinate şi cu ajutorul stratigrafiei
orizontale. Acest lucru îl putem exemplifica tot
cu săpătura arheologică de la Poarta de Nord
a coloniei Dacica Sarmizegetusa (Fig. 4-5),
cercetare întreprinsă de noi între anii 2013-
2014. În primul an am trasat o secţiune nord-sud
(Ciongradi 2014, 123, 421, Pl. 2), care ulterior a
fost extinsă (Ciongradi et alii 2015, 147-148, 464,
fig. 1-2). În această secţiune a fost descoperit
canalul magistral nord-sud al oraşului, şanţurile
de apărare, precum şi substrucţia porţii de nord
a oraşului. Canalul are două faze. Prima fază,
traianică, este construită cu precădere din pietre
de carieră pe o adâncime de 1,60 m şi se ţese cu o
platformă construită din piatră de carieră prinsă
cu mortar (contextul C21) care este implantată
în solul antic. Capătul nordic al canalului, care
se vărsa în şanţul defensiv, a fost construit din
cărămizi. Partea superioară a pereţilor canalului
(faza a doua) are o înălţime de 40-50 cm, aceştia
fiind construiţi mai ales cu bolovani de râu şi
cu bucăţi de gresie. Tot în această fază, canalul
traianic a fost prelungit peste şanţul defensiv,
cu un canal făcut din blocuri mari de gresie. El
traversează oblic, pe direcţia sud/vest - nord/
est, şanţul defensiv, care cu această ocazie a fost
Archaeological situations / Situații arheologice

Fig. 4-5. Horizontal stratigraphy at Northen Gate - CDS 2014

Stratigrafie orizontală la Poarta de Nord - CDS 2014

91
Emilian Bota
sandstone. Also in this phase, the Trajanic main
channel was extended over the defensive ditch
this extension being built of large sandstone
blocks. It crosses obliquely on the direction
south/west-north-east the defensive ditch,
which on this occasion was partially obstructed
in front of the gate (See above the stratigraphy
description, Fig. 3)
The platform C21, which was partially
destroyed by the modern hole C09, represents
the first phase of construction of the Northern
Gate. In the second phase, the context C20,
which consists of a slag mixed with small
fragments of sandstone, was laid over this
platform. At a depth of 1,12 m from the topsoil
level and at a distance of 1,60 m from the
western profile of the surface from the northern
profile there is a wall with a thickness of 110
cm. The wall has a 20-40 cm thick foundation
mad of river boulders and gravel and is placed
over the substructure C21. The elevation of
the wall Z2 has a preserved high of 40 cm and
consists of large sandstone blocks. To the third
phase belongs a foundation from the wall Z1.
The foundation has at the upper part mortar
and large river boulders and is 30-40 cm from
the western profile. It is probably the third stone
phase of the west tower of the gate.
From these examples, one can see how
complex the horizontal stratigraphy can be.
Combined with the vertical one it leads to
the corect interpretation of an archaeological
situation.
92
parţial obturat în dreptul porţii (vezi mai sus
descrierea stratigrafică a șanțului, Fig. 3).
Platforma C21, care a fost distrusă
parțial de groapa modernă – C09 - reprezintă
prima fază constructivă a porţii de acces în
oraş. În faza a doua, peste această platformă s-a
aşternut o lutuială (C20) care conţine şi gresie
sfărâmată. La adâncimea de 1,12 m de la nivelul
actual al solului şi la o distanţă de 1,60 m de
profilul vestic al suprafeţei din profilul nordic
apare un zid cu o grosime de 110 cm. Zidul are
o fundaţie formată din bolovani de râu şi pietriş
care are o grosime de 20-40 cm şi este aşezată
peste substrucţia C21. Elevaţia zidului Z2 este
alcătuită din blocuri mari de gresie păstrate pe
o înălţime de 40 cm. Fazei a treia îi aparţine
o fundaţie de zid (Z1) care avea la partea
superioară mortar şi era formată din bolovani
mari de râu. Fundaţia zidului iese 30-40 cm din
profilul de vest. Reprezintă probabil faza a treia
de piatră a turnului de vest al porţii.
Din aceste exemple vedem cât de
complexă poate fi stratigrafia orizontală a unei
săpături, care combinată cu cea verticală duc la
interpretarea corectă a unei situaţii arheologice.
 III.2. Excavation techniques
Dr. Emilian Bota
The archaeological digging starts with
drawing a section. This is usually a rectangular
shape. The cutting edges are precise to mark.
Measuring and marking the section are done
either according with Pythagoras theorem, with
the aid of a leveller device or with the help of
a Total Station or of a Geodesic GPS, if such
devices are available (about using Total Station
and Geodesic GPS, see cap. V.1. in this manual).
For drawing a section with the help of Pytagoras
theorem it is needed of measuring tapes, a hand
calculator, stakes, rope and a plumb bob. Steps
to fallow (Sählhof, Sigl, Vetterling 2012, 18-20,
Abb. 2 A):
1) Set the section dimensions.
2) Measure one of the outer edges
(c) with a measuring tape and set the cutting
side with stakes; for uneven ground, measure
horizontally with the help of a plumb bob.
Attention: it is highly recommended that the
stakes, (which can be made of wood, iron,
plastic etc.) of wich the rope will be fixed, are
visible marked, eventually with reflective paint,
and the edge of the stake should be covered for
93
III.2. Tehnici de săpătură
Dr. Emilian Bota
Săpătura arheologică începe cu trasarea
unei secțiuni. Aceasta are de regulă formă
dreptunghiulară. Laturile se marchează clar.
Măsurarea și marcarea secțiunii se poate face
cu ajutorul teoremei lui Pitagora, cu ajutorul
unei nivele sau cu ajutorul unei stații totale
sau a unui GPS geodezic, dacă aceasta se află la
dispoziția arheologilor (despre folosirea stației
totale și a GPS-ului geodezic, vezi cap. V.1 în
acest manual). Pentru trasarea unei secțiuni cu
ajutorul teoremei lui Pitagora avem nevoie de
o rulete de măsurat, calculator de mână, țăruși,
sfoară și fir cu plumb. Pașii de urmat (Sählhof,
Sigl, Vetterling 2012, 18-20, Abb. 2 A):
1). Stabilirea dimensiunilor secțiunii.
2). Măsurarea unei laturi (c) a secțiunii
cu ruleta și fixarea ei cu țăruși; dacă avem de-a
face cu un teren denivelat, măsurătorile trebuie
să se facă orizontal, cu ajutorul firului cu plumb.
Atenție: este recomandat ca țărușii (care pot
fi de lemn, din fier, plastic etc.) de care legăm
sfoara să fie bine marcați, eventual scu vopsea
reflectorizantă iar capătul care rămâne afară să
fie acoperit pentru evitarea accidentelor.
Emilian bota
avoiding accidents.
3) To get the right angle between the
two outer edges, the fixed edges and the desired
and known length of the second outer edges, it
must be calculated and measured the length of
the third side of the triangle (a): eg.
a = (c2+b2) = (32m+42m)= (9m+16m)=
= 25m= 5 m.
4) One measuring tape is applied from
the two stakes, which delimit the first side (c),
and stretched out so far that the bands cross
each other. The intersection of the cross-strip is
shifted until the length of the second edge (b)
can be read off the length of the third side of the
triangle (a = 5 m). At the intersection point a
third stake is fixed.
5) Eventually it will be repeated the 4th
step for the mirrored triangle which close the
section rectangle.
6) Control the distance between the two
fixed stakes in the operation described at above
4th and 5th step. If it corresponds with the
lengths of the first fixed side (c), the job was done
well. If there are errors all the measurements are
checked.
7) Span of the section with a cord as
optical mark.
For setting a section with the help of a
leveller device, it will be needed the next tools:
measuring tapes of 30m, leveller device, tripod,
leveller scale, stakes, rope, plumb bob. Steps
to fallow (Sählhof, Sigl, Vetterling 2012, 18-20,
Abb. 2 A):
94
3). Pentru a obține unghiul drept a
laturii exterioare fixate (c) și lungimea dorită
și cunoscută a celei de a celei de-a doua laturi
(b), trebuie calculată și măsurată cea de a treia
latură (a): de ex:
a = (c2+b2) = (32m+42m)= (9m+16m)=
= 25m= 5 m.
4). Se pune câte o ruletă de la cei doi
țăruși ai laturii c și se rulează până ce acestea
se întretaie. Intersecția celor două benzi ale
ruletelor, bine întinse, se mișcă până când pe
o bandă (b) se poate citi lungimea celei de a
treia laturi a triunghiului (a = 5 m). La locul de
intersecție se bate al treilea țăruș.
5). Repetarea eventuală pasului patru
pentru triunghiul în oglindă care închide
dreptunghiul secțiunii.
6). Controlul distanței dintre cei doi
țăruși fixați în timpul operațiunilor descrise la
pasul patru și cinci. Dacă aceasta corespunde
cu lungimea primei laturi fixate, s-a lucrat
bine. Dacă se descoperă erori, se verifică toate
măsurătorile.
7). Înconjurarea secțiunii cu sfoară, ca
marcaj optic.
Pentru trasarea unei secțiuni cu ajutorul
nivelei, aveți nevoie de următoarele ustensile:
rulete de 30 de m, nivelă, stativ, miră, țăruși,
sfoară, fir cu plumb. Pașii de urmat (Sählhof,
Sigl, Vetterling 2012, 20-22, Abb. 2 B):
Excavation tehnique / Tehnici de săpătură
1). Set the section dimensions.
2). Measure one of the outer edges
(b) with a measuring tape and set the cutting
side with stakes; for uneven ground, measure
horizontally with the help of a plumb bob.
3). Setting and calibrating the leveller
vertical upon one of the stakes of the fixed and
measured edge (b).
4.) Aiming at the leveller scale which
is placed directly on the other nail (y) of the
measured side (b). Adjust the gon ring to 0 gon.
5). Laying out a measuring tape and
positioning the leveller rod above the desired
distance of the third stake that is rough the
length of the second edge of the section (c).
6). Setting the leveller by rotating the
gon ring at 100 Gon (= 90 degree to the right)
or until 300 Gon (=-90 degree to the left).
7). Moving the leveller rod and of
the measuring tape until will be aimed the
same position of the leveller scale with the
measurement of the first stake (y). If the desired
length and the aiming of leveller correspond
it will be fixed the third stake (z); for uneven
ground measure horizontally with the help of a
plumb bob.
8). Set the leveller device on the second
stake of the fixed and measured edge (b) and
repeat the 4th to 7th steps.
9). Check the distances from the stakes
measured at 4-8 steps. If they correspond with
the length of the first fixed edge the measurement
is accurate.
10). Span of the section with a cord as
optical mark.
95
1). Stabilirea dimensiunilor secțiunii.
2). Măsurarea unei laturi (b) a secțiunii
cu ruleta și fixarea ei cu țăruși. În cazul unui
teren accidentat se folosește firul cu plumb.
3). Fixarea și calibrarea nivelei vertical
deasupra unuia dintre țăruși laturii fixate și
măsurate mai sus (b).
4). Luarea în vizor a mirei care se
poziționează direct pe celălalt țăruș (y) al laturii
fixate și măsurate mai sus. Fixarea nivelei pe 0
Gon.
5). Desfășurarea unei rulete și
poziționarea mirei la o distanță aproximativ
egală cu distanța apreciată ca fiind lungimea
celei de-a doua laturi a secțiunii (c).
6). Învârtirea nivelei sau până la 100
Gon (= 90 grade la dreapta) sau până la 300
Gon (=- 90 grade la stânga).
7). Deplasarea mirei și a ruletei până
când se va viza aceeași poziție a mirei, așa cum
arăta la fixarea primului țăruș (y). Dacă distanță
dorită și vizarea pe nivelă corespund se va fixa
țărușul trei (z). În cazul unei teren accidentat se
va folosi firul cu plumb!
8). Poziționarea nivelei deasupra celui
de-al doilea țăruș al laturii fixate și măsurate și
repetarea pașilor 4-7.
9). Controlul distanței dintre țărușii
măsurați la pașii 4-8. Dacă aceasta corespunde
cu lungimea primei laturi fixate (b), s-a lucrat
bine.
10). Înconjurarea secțiunii cu sfoară, ca
marcaj optic.
Emilian bota

Fig. 1. Excavation of a drainage ditch previous to the Great Temple of CDS 2014 / Săparea unui șanț
de drenaj anterior Templului Mare CDS 2014.

Depending on the aim of the research În funcție de scopul urmărit de cercetare

and the nature of the site, we chose the type of
excavation to be conducted. If previous data on
the area to be investigated are unknown, we start
with small excavations, called in the specialty
literature shovel test, test pits and trenches. The
so-called shovel test has the size of a shovel
length (15x15 cm), test pits are usually 1x1 or
4x4 m, while test trenches are 1-3 m wide and
may be very long, up to 100 m (Carver 2015, 44;
Hester, Shafer, Feder 2009, 77).
și de caracterul sitului, alegem tipul de săpătură
pe care îl practicăm. Dacă nu se cunosc date
anterioare despre suprafața pe care vrem să
o cercetăm, începem cu săpături de mică
amploare, numite în literatura de specialitate
carou de control, casetă de control și secțiune
de control. Așa numitele casete de control au
mărimea unei lungimi de lopeți (15x15 cm),
carourile de control sunt de regulă de 1x1 sau
4x4 m iar secțiunile de control sunt late de 1-3 m

96
Excavation tehnique / Tehnici de săpătură
Fig. 2. Excavation of a control tranching behind
Silvanus Temple - CDS 2014 / Săparea unei
secțiuni de control în spatele Templului lui Sil-
vanus - CDS 2014.
Shovel tests are practiced for instance
when we wish to excavate a V-shaped ditch,
while in order to highlight the outline following
just the trace of the ditch one does not excavate
the entire length but practice a test pit, in order
to determine its edges. In this way we did at the
excavation of a drainage ditch (Fig. 1) previous
to the “Great Temple” of Colonia Dacica
Sarmizegetusa (Ciongradi et alii 2015, 148).
97
și pot fi foarte lungi, de până la 100 m (Carver
2015, 44; Hester, Shafer, Feder 2009, 77).
Casetele de control se practică, de
exemplu, atunci când săpăm un șant în formă
de V, iar pentru a-i evidenția conturul nu
săpăm doar pe lărgimea lui ci practicăm o
casetă pentru a-i vedea clar marginile. Așa am
procedat noi la săparea unui șanț de drenaj (Fig.
1) anterior Templului mare al Coloniei Dacica
Sarmizegetusa din anul 2014 (Ciongradi et alii
2015, 148).
Secțiunea de control se practică atunci
când arheologul nu are informații prealabile
despre zona de cercetat și vrea să stabilească
zonele și posibila extindere a unui sit sau
suprafețe dintr-un sit necercetate încă. Este
foarte importantă în interpretarea stratigrafică
pentru că la sfârșit avem un profil vertical lung
(Hester, Shafer, Feder 2009, 78). O asemenea
secțiune de control de 43 x 1,5 m a fost practicată
de noi la săpătura din zona sacră din partea
de nord a Coloniei Dacica Sarmizegetusa în
spatelele Templului lui Silvanus (Fig. 2), în anul
2014, pentru a verifica existența unor eventuale
structuri care aparțineau acestui templu sau
a unor eventuale structuri din faza anterioară
templului (Ciongradi et alii 2015, 148).
O asfel de secțiune de control cu o
lungime de 100 de metri și o lățime de 2 metri a
fost practicată în anii 1976 în această zonă și de
către echipa de arheologi de atunci în vederea
verificării situației stratigrafice (Daicoviciu,
Emilian bota
The trenching is practiced when
the archaeologist does not have previous
information on the research area and wishes to
establish the areas and possible extension of a
site or surface in a site still not investigated. It is
very important in the stratigraphic interpreting
because by the end we have a long vertical
profile (Hester, Shafer, Feder 2009, 78). Such test
trench, 43 m by 1,5 m, was practiced by us in the
excavation of the sacred area in the northern
part of Colonia Dacica Sarmizegetusa behind
the temple of Silvanus (Fig. 2) in 2014, in order
to check up the potential structures belonging
to this temple, or some features predating it
(Ciongradi et alii 2015, 148).
Moreover, such an evaluation trench of
Fig. 3. Area excavation of a hypocaust instalation Domus - CDS 2015 / Săpătură în
suprafață a instalației de hypocaust Domus - CDS 2015
98
Alicu, Piso, Pop 1979, 146, pl. IV). Săpăturile
au dus la descoperirea Tempului lui Silvanus și
Templului Mare.
Săpătura cu carouri (Wheeler 1954;
Carver 2015, 45) constă dintr-o serie de carouri
de 5x5 m plasate adiacent într-un caroiaj cu un
martor, între ele de regulă de 50 de cm. Această
metodă de săpătură, numită și carourile Wheeler
a fost utilizată prima dată de Sir Mortimer
Wheeler în 1920 și 1930. Scopul martorului
este de a avea stratigrafia, dar și de a se putea
deplasa și debarasa pământul excavat din
carouri. La sfârșitul săpăturii, după terminarea
documentației, acești martori trebuie săpați și
ei, pentru că pot conține informații și artefacte.
Excavation tehnique / Tehnici de săpătură

Fig. 4. Area excavation of a hypocaust instalation Domus - CDS 2016 / Săpătură în

suprafață a instalației de hypocaust Domus - CDS 2016

100 meter lenght and 2 meter width was dug in
this area in 1976 by the team of archaeologists
active at that time, in order to check up the
stratigraphy situation (Daicoviciu, Alicu, Piso,
Pop 1979, 146, Pl. IV). It led to the discovery
of the “Temple of Silvanus” and of the “Great
Temple”.
The box excavation (Wheeler 1954;
Carver 2015, 45) consists in a series of 5x5 m
boxes placed adjacently in a grid with a balk in-
between usually of 50 de cm. This excavation
method, called also Wheeler boxes was firstly
used by Sir Mortimer Wheeler in 1920 and
1930. The balk’s aim is to provide stratigraphy,
Cu toate acestea, metoda are și dezavantaje, în
sensul că creează bariere artificiale în cadrul
acelorași contexte, iar un context surprins în
secțiune poate să nu fie conținut de martor.
În acest caz, lucrul cu fișele de context poate
lămuri situația stratigrafică iar utilizarea acestei
metode se poate face fără probleme. Această
metodă a fost aplicată la săparea amfiteatrului
din Sarmizegetusa din anii 1993-1995 și anume
la casetoanele dintre zidurile de sprijin (Alicu,
Popa, Bota 1994; Alicu, Popa, Bota 1995).
Săpătura în suprafață este o zonă
deschisă continuă. De regulă asemenea săpături
se efectuează în cazul siturilor preistorice, unde

99
Emilian bota

but also for movement and removal of the earth
excavated from the boxes. By the end of the
excavation, after documentation is completed,
these balks must also be excavated as they
might also contain information and artefacts.
Nevertheless, this method has its disadvantages
as well, meaning that artificial barriers are
established within the same contexts, while a
context identified in cross-section might not be
contained by a balk. In this case, the work with
the context sheets may clear the stratigraphic
situation and the use of this method may be
done without any problems. This method
was put into practice by me too, during the
amphitheater excavations from 1993-1995, in
the spaces (boxes) between the supporting walls
(see for instance Alicu, Popa, Bota 1994; Alicu,
Popa, Bota 1995).
în așezări avem de-a face cu gropi și urme de
bordeie. Folosirea acestei tehnici permite
obținerea unui număr mai mare de artefacte,
structuri, urme ale unor zone de activitate decât
folosind tehnica de săpătură prin secțiuni sau a
altora mai puțin extinse.
Suprafața de cercetat de regulă se împarte
în suprafeţe rectangulare (carouri), martorii
obținuți astfel se mențin până la sfârșitul
săpăturii, pentru a avea profilul stratigrafic al
sitului, după care se demolează. Stratigrafia
orizontală rezultată prin tehnica de săpătură în
suprafață oferă informații cu privire la structura

Fig. 5. The tumulus at Polus-Floresti during excavation. / Imagine din timpul săpării tumului de la
Polus-Floreşti.

100
Excavation tehnique / Tehnici de săpătură
Area excavation or block excavation
is a continuous open area. Commonly, such
excavations are done in the case of pre-history
sites, where in the case of the settlements we
are dealing with pits and hut traces. The use of
this technique allows the collection of a large
number of artefacts, structures, activity area
traces rather than the trenching or other less
extended excavations. The area to investigate is
usually gridded, the thus obtained balks being
maintained until the end of the excavation for
the stratigraphic profile of the site, after which
they are demolished. The resulted horizontal
stratigraphy provides information on the site
Fig. 6. The tumulus completely excavated and the balks demolished / Imagine cu tumulul săpat şi
martorii demolaţi.
101
sitului, factori comportamentali, tipare în
legătură cu fenomene sociale și concentrări de
artefacte. Aceste informații sunt importante
și pentru antropologie (Hester, Shafer, Feder
2009, 80). Această metodă de săpătură se
poate folosi și în cazul unei zone urbane,
arhitecturale, de epocă greco-romană. În cazul
săpăturii noastre de la praetorium procuratoris
din Colonia Dacica Sarmizegetusa (Fig. 3-4) s-a
folosit această metodă pentru a cerceta întregul
complex (Ciongradi et alii 2017, 120-124).
Săpătura pe fâșii, folosită adesea la
Emilian bota

Fig. 7. Strip method applied at Northen Gate - CDS 2015 / Metoda în fâșii aplicată la
Poarta de Nord - CDS 2015

structure, behaviour factors, patterns related
to social phenomena and artefact clusters. This
information is important also for anthropology
(Hester, Shafer, Feder 2009, 80). This excavation
method may be used also in the case of urban
zones, architectural, of the Greco-roman
period. We applied this excavation method
when investigating the praetorium procuratoris
of Colonia Dacica Sarmizegetusa (Fig. 3-4) and
the research of the entire complex (Ciongradi et
alii 2017, 120-124).
The strip method, often used in the
excavation of barrows, is an excavation
săparea tumulilor este o tehnică de săpătură
prin care se începe de la colțul suprafeței și se
continuă drept prin suprafață în fâșii, suprafețele
săpate având de regulă o lățime de 1,5 m (Hester,
Shafer, Feder 2009, 79). Metoda este practicată
şi la noi în ţară, vezi de exemplu săparea unui
tumul din perioada timpurie-mijlocie a epocii
bronzlui de la Rahman, comuna Casimcea,
judeţul Tulcea (Micu et alii 2014, 198-199).
Săpătura în cruce este o tehnică de
săpătură prin care se sapă un tumul. Acesta
este împărțit în patru de către doi martori de
regulă de 1 m lățime, pentru a avea stratigrafia

102
Excavation tehnique / Tehnici de săpătură
technique starting from the area corner and
continues straight through the area by strips,
the excavated surface being usually 1.5 m wide
(Hester, Shafer, Feder 2009, 79). The method
is put into practice in Romania too; see for
example the digging of an Early/Middle Bronze
Age tumulus from Rahman, cm. Casimcea, Jud.
Tulcea (Micu et alii 2014, 198-199).
Quartering; quadrant method is an
excavation technique by which which usually a
tumulus is excavated. This is divided into four
sectors by two balks, usually 1 m wide, in order
to determine the stratigraphy of the tumulus
(Atkinson 1953, 59; Clark 1947, 97; Wheeler
1954, 95; Hester, Shafer, Feder 2009, 79). In the
end, these balks are demolished. This method
was used by the team of the National Museum
of Transylvania in 2006 for excavating a Bronze
Age tumulus, discovered during the rescue
excavations at the building of a comercial
complex (named Pollus) in Floresti, near Cluj-
Napoca (unpublished excavation).
In this images (Fig. 5-6) it can be observed the
development of a rescue excavation, in parallel
with the progress of the building, which in
fact initiated it, a situation met frequently by
archaeologists.
Stripping excavation is used when it is wished to
reveal large areas that contain houses, inhabited
spaces or other complexes (Bindford et alii
1970). Alike the area excavation, this technique
allows the excavation of large surfaces and leads
to the find of several artefacts and implicitly the
103
tumulului (Atkinson 1953, 59; Clark 1947, 97;
Wheeler 1954, 95; Hester, Shafer, Feder 2009,
79). La sfârşit, aceşti martori se demontează
şi ei. Această metodă a fost folosită de către
echipa de arheologi ai Muzeului Naţional de
Istorie a Transilvaniei în anul 2006 la săparea
unui tumul din epoca bronzului (Fig. 5-6),
descoperit în timpul săpăturilor de salvare în
vederea construirii unui complex comercial
(numit Polus) în localitatea Floreşti de lângă
Cluj (săpătură inedită).
În cele două imagini prezentate (Fig.
5-6) se observă dezvoltarea unei săpături
arheologice de salvare, paralel cu evoluţia
construcţiei moderne, care a iniţiat-o de fapt,
situaţie cu care arheologii se confruntă pe astfel
de săpături.
Săpătura în fâșii largi se folosește atunci
când se dorește să se scoată la lumină suprafețe
largi care conțin locuințe, spații locuite sau
alte complexe (Bindford et alii 1970). La fel ca
săpătura în suprafață, această tehnică permite
decopertarea unor suprafețe mari și duce la
descoperirea mai multor artefacte și implicit la
strângerea mai multor date privind acel spațiu
cultural. O astfel de metodă a fost abordată de
către noi la săparea Porții de Nord a Coloniei
Dacica Sarmizegetusa (Fig. 7).
La început am trasat o secţiune N-S
peste elementele de fortificaţie (Ciongradi et
alii 2014, 123-124, 421, Pl. 2). Această secţiune
a fost ulterior extinsă, în scopul surprinderii
Emilian bota

collection of several data on that cultural space.
Such method was approached by us when
excavating the Northern Gate of Colonia Dacica
Sarmizegetusa. At the beginning, we draw an
N-S evaluation trench across the fortification
(Ciongradi et alii 2014, 123-124, 421, Pl. 2. It
was then extended to cover the whole surface of
the North Gate (Ciongradi et alii 2015, 147-148;
see here p. 88-91).
întregii structuri a Porţii de Nord (Ciongradi et
alii 2015, 147-148; vezi mai sus p. 88-91).
În concluzie, alegerea tehnicii de
săpătură depinde atât de obiectivul săpăturii
şi de specificul sitului, cât şi de rezultatele pe
care arheologul doreşte să le obţină în urma
săpăturii.

To summarize, choosing the excavation

technique depends on the objectives of the
excavation, on the type of the site and on the
results the excavator intends to obtain.

104
 III.3. RECORDING THE
ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION
prof. dr. Alexandru Diaconescu
The “virus” of context sheets.
It is unanimously accepted that the first
obligation of any archaeologist, after unveiling a
deposit or a cut, or any kind of structure, from
huts to a palaces, from a simple hearth to a so-
phisticated industrial kiln, is to record as well as
he can any archeological entity. As I already men-
tioned in the introduction, in the first years of ex-
cavation, my colleagues and me, we were using
diaries, in which we used to put down whatever
information, from date, weather and numbers of
workers, to personal impressions regarding the
stratigraphy, and the hypothesis that instantly
came to our mind. Even all sorts of anecdotes
could be read in such notebooks. Interpreting
our own remarks made during the excavation
campaign, became a tantalizing post excavation
work in winter, not to mention the notes of those
105
III.3. ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII AR-
HEOLOGICE
prof. dr. Alexandru Diaconescu
“Virusul” fişelor de context.
Este unanim acceptat faptul că prima
obligaţie a unui arheolog, după ce a dezvelit un
strat de depunere sau o groapă, sau orice fel de
structură, de la bordei la palat, ori de la o sim-
plă vatră şi până la un cuptor industrial complex,
este aceea de a înregistra pe cât poate el de bine
entitatea arheologică în cauză. După cum am
menţionat deja în introducere, în primii mei ani
de săpătură, eu şi colegii mei, foloseam jurnale,
în care notam orice fel de informaţie, de la dată
şi vreme, sau numărul de muncitori, şi până la
impresiile personale privitoare la stratigrafie, sau
la ipotezele care ne treceau pe moment prin min-
te. Prin astfel de caiete puteai citi până şi tot felul
de anecdote. Când în toiul iernii trebuia pregă-
tit raportul, descifrarea sensului şi interpretarea
propriilor observaţii făcute în timpul campaniei
devenea o muncă chinuitoare, ca să nu mai vor-
Alexandru diaconescu
colleagues, who were not present anymore.
The preferred way of excavating in the
late 1970’ies was by digging narrow trenches
throughout the whole site. The archaeological
material was recorded with two coordinates:
depth measured from the topsoil and position
between two meters starting with one end of the
trench. Once excavated, the archaeologist made a
description of one or both walls of the trench, and
finally executed a drawing of them. The conclu-
sions were drawn later when the position of the
finds was confronted with the drawings. It soon
became obvious that such narrow trenches were
suited for a quick evaluation of a site (non-in-
vasive methods were not available). If the strata
were not horizontal, or the deposits were cut by
pits, several errors could emerge (for instance the
simulation from Fig. 1 and 2.).
Fig. 1. Trench cutting through oblique layers. The
finds X, Y, and Z projected on one wall and then
on the other, would fall into different strata. X in
no. 2 and 3, Y in 3 and 4, Z in 3 and 5/ Secţiune
prin straturi înclinate. Piesele descoperite, X, Y, şi
Z, proiectate pe un perete sau altul al şanţului, ar
ajunge în straturi diferite: X în nr. 2 şi 3, Y în 3 şi 4,
iar Z în 3 şi 5.
106
bim despre analizarea observaţiilor făcute de co-
legi care nu mai erau de faţă.
Modul predilect de săpare în anii ‚70 era
să străbaţi tot situl cu şanţuri înguste. Materialul
arheologic era înregistrat pe două coordonate:
adâncimea era măsurată de la nivelul gliei, iar
poziţia pe orizontală era dată în funcţie de me-
trajul pornit de la unul din capetele secţiunii.
Odată săpat şanţul, arheologul făcea o descrie-
re a celor două profile şi le desena. Concluziile
erau trase mai târziu, când poziţia descoperiri-
lor mărunte era proiectată pe desenul profilului.
Destul de curând a devenit însă evident că astfel
de secţiuni înguste erau potrivite numai pentru
o rapidă evaluare a unui sit (pe vremurile acelea
nu existau încă metodele non-invazive de astăzi).
Dar dacă nivelele arheologice nu erau orizontale,
sau un strat de depunere era tăiat de o groapă,
puteau să apară o serie de confuzii (cum ar fi cele
ilustrate în simulările de la Fig. 1 şi 2)
Fig. 2. Ideal drawing
of a trench wall with
a pit descending from
layer no. 3, and cut-
ting the deposits 4, 5
and 6. Object X, found
at meter 1, instead of
being assigned to lay-
er 3 according to its
depth could as well be
attributed to layer 4,
and considered contemporary with object Y, which
actually belongs to 4/ Desen ideal al unui profil cu o
groapă ce coboară din stratul nr. 3 şi taie depunerile
4, 5 şi 6. Un obiect X, găsit pe la metrul 1, în loc să fie
atribuit stratului 3, din cauza adâncimii ar fi plasat în
stratul nr. 4, ajungând să fie considerat contemporan
cu obiectul Y, care provine într-adevăr din stratul 4.
RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE
When confronted with larger complex-
es we adopted the grid system, for instance the
porta principalis dextra from the auxiliary fort at
Gilău (Isac, Diaconescu, Opreanu 1981, 85-97).
Several squares, which were dug simultaneous-
ly, being separated by baulks the archaeologist to
had a certain control of the stratigraphy, by com-
paring the four walls of the digging. The system is
good for the final discussion and conclusions at
the end of the excavation, but still many features,
which could turn up inside the square, could be
missed, even when horizontal plans were made
every 10 centimeters or so. With such excava-
tions, recording of the finds is still problematic.
The daily descriptions from the diary became
more and more confused, since it was not always
clear enough to what feature the author was re-
ferring.
In Roman Sarmizegetusa at the begin-
ning of the 1980’ies the problem of recording
archaeological entities and small finds became
more acute, since the monumental structures
from there required opening large surfaces.
When meeting the first British young archae-
ologists (above all Michael Dawson), giving
numbers to each excavated feature, describing
it while removing it and decide only later what
it is, seemed to us an unnecessary pedantry. Yet,
the virus of context sheet recording progressive-
ly spread through whole Europe, and inevitably
reached Romania too.
I remember that it was in the summer of
1983, when I was excavating a building north to
the sanctuary of Aesculapius and Hygeia from
Sarmizegetusa, the so called basilica (Daicoviciu
107
Când ne-am văzut confruntaţi cu com-
plexe mai mari am adoptat sistemul în carouri,
de exemplu la porta principalis dextra a cas-
trului auxiliar de la Gilău ((Isac, Diaconescu,
Opreanu 1981, 85-97). Mai multe carouri erau
golite simultan, dar fiind separate prin martori,
arheologul putea avea un anumit control asupra
stratigrafiei, comparând cele patru profile ale să-
păturii. Sistemul este folositor pentru discuţiile
finale şi concluzii, dar destule elemente care ar
fi putut să apară în interiorul caroului se pierd,
chiar dacă se sapă în planuri orizontale din 10
în 10 cm (sau aproximativ din 15 în 15 cm). La
astfel de săpături înregistrarea materialului arhe-
ologic rămâne problematică. În plus, observaţiile
zilnice din jurnalul de săpătură devin cu atât mai
confuze cu cât nu este întotdeauna destul de clar
la ce strat anume face referinţă autorul textului.
La începutul anilor `80 în Sarmizegetusa
romană problema înregistrării entităţilor arheo-
logice şi a descoperirilor mărunte, a devenit cu
atât mai stringentă, cu cât aici structurile mo-
numentale cercetate necesitau deschiderea unor
suprafeţe extinse. Când i-am întâlnit pe primii
arheologi britanici (în primul rând pe Michael
Dawson), ni s-a părut o pedanterie inutilă moda-
litatea lor de lucru, căci dădeau un număr fiecărei
entităţi arheologice, care era descrisă pe măsură
ce era săpată, pentru ca abia apoi să se pronunţe
asupra identităţii sale. Şi totuşi „virusul” înregis-
trării săpăturii pe bază de fişe de context s-a răs-
pândit treptat în toată Europa şi până la urmă a
afectat şi România.
Îmi amintesc că era vara anului 1983, în
timp ce săpam la aşa numita „basilica”, aflată la
Alexandru diaconescu
et alii 1993, 409-433) when I decided to give up the
old way of recording, and start giving numbers and
fill context sheets after the example of my British
colleagues. In a first day, I found a burnt layer,
obviously a violent destruction, which I identified
(according to our knowledge) to be the result of
the destructions during the Marcomanic wars, to
be more accurate the Sarmatian attack from AD
168. A few days later, the workers unveiled anoth-
er burnt deposit, which I again had to identify as
a “Marcomanic (Sarmatian) destruction layer”,
although it was positioned under the first. When
getting deeper, and found a third similar layer, I
understood that I have to rewrite the last-days ob-
servations, and reconsider the whole stratigraphy.
With the labels in the bags for archaeological ma-
terial, it was not so easy, because only the date of
discovery might have given a suggestion which of
the three successive “Marcomanic destruction” it
should be.
Changing the system meant diminishing
the number of unqualified workers recruited from
the surrounding area, in favor of trained archaeol-
ogists, or at least of students able to do more than
manual labors. In time, we had to change the exca-
vation system too, and instead of narrow trenches
and small squares excavated by horizontal layers,
we turned to removing deposits and pits one by
one in the reverse order they have been installed.
It was a small revolution, which brought a finer
stratigraphy and dating in big complexes such as
the “seat of the financial governor” or the “forum
of Trajan” from Sarmizegetusa. In 1989, when we
started excavating with the great French professor
Robert Étienne, who had an extensive digging ex-
perience from Libya and Morocco, to Portugal, he
was complaining that the young French archaeol-
ogists have imposed in their country a rigid exca-
vation system based on numbers. Worth then that,
when he excavated in Conimbriga he was shocked
108
nord de sanctuarul lui Aesculapius şi Hygeia (Dai-
coviciu et alii 1993, 409-433), când am decis că
trebuie renunţat la vechiul mod de înregistrare şi
trebuie date numere şi completate fişe de context,
după modelul colegilor britanici. Într-o bună zi am
găsit un strat de arsură, pe care l-am identificat cu
distrugerea produsă de atacul sarmatic din 168 p.
Chr., după cum ştiam noi pe atunci. Câteva zile
mai târziu muncitorii au dezvelit un nou strat de
arsură, pe care am numit-o în jurnal tot „arsură
marcomanică”, deşi era poziţionată sub preceden-
ta. Când, adâncindu-ne şi mai mult, am dat peste
un al treilea strat de arsură, similar celor anterioa-
re, am înţeles că trebuie să rescriu observaţiile din
jurnal, şi să reconsider întreaga secvenţă stratigra-
fică. Din păcate, cu etichetele de pe pungile cu ma-
terial nu era atât de uşor, căci trebuia identificată
data pentru a putea spune cu probabilitate din
care din cele trei „arsuri marcomanice” succesive
provenea materialul în cauză.
Schimbarea sistemului însemna totodată
diminuarea numărului de lucrători localnici neca-
lificaţi, în favoarea unui număr sporit de persoa-
ne cu calificare arheologică, sau cel puţin a unor
studenţi, capabili să execute şi alte operaţii decât
munca manuală. În timp a trebuit să ne modifi-
căm şi sistemul de săpătură şi în locul şanţurilor
şi micilor carouri săpate pe nivele orizontale suc-
cesive, am trecut la îndepărtarea straturilor de de-
punere şi la săparea gropilor una după cealaltă, în
ordinea inversă felului în care s-au format. A fost
o mică revoluţie, care a adus cu sine o stratigra-
fie mai rafinată şi o datare mai precisă a marilor
complexe arheologice, cum ar fi „sediul guverna-
torului financiar” sau „forul lui Traian” din Sar-
mizegetusa.
În 1989, pe când începusem să săpăm cu
marele profesor francez Rober Étienne, care avea o
vastă experienţă arheologică de la săpături în Li-
bia sau Maroc, şi până la cele din Portugalia, l-am
auzit plângându-se că tinerii arheologi francezi au
impus în ţara lor un sistem rigid de săpătură, ba-
RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE
to see that young Portuguese archaeologists were
also “contaminated” by the context recording sys-
tem. The next moment he turned to the evaluation
trench we just excavated before his arrival, and
saw with horror the context numbers fixed in the
wall of the excavation. “You have got the virus too,”
he said, with great astonishment.
P.S. Not long after, when we found the first traces
of the Trajanic timber forum, our ”professor” ad-
mitted without resentment that excavations made
by trawling are to be preferred to a large team of
workers operating pickaxes (Étienne, Piso, Diaco-
nescu 1994, 147-164). Soon after, when we found,
under the level of the stone forum, a filling layer
with military material well dated by around 50
coins, which was to be distinguished from the oc-
cupation layer of the timber structure, which also
produced around 50 coins, he admitted that re-
cording by contexts is not only functional, but also
recommended. More puzzling was the discovery of
another deposit with military equipment, this time
placed over the first demolishing layer of the timber
forum and above the building niveau of the stone
walls, but covered by the second demolition of tim-
ber structures and the levelling with “militaria”.
Therefore, in the Trajanic forum there was a very
complex stratigraphy, which could easily mislead
anyone excavating in force. The recording by single
contexts saved us the confusion between the two
layers with military equipment, and allowed us
to reconstruct the complex building stages of this
monumental structure, which took us 5 years to
excavate.
Note: In fact, the deposit with military
items, was accumulated earlier then the building
of the timber forum, and was brought there later,
as a filling layer in view of the levelling for the stone
forum piazza. The deposit came from a summer
camp (castra aestiva), of a complex troop of legion-
109
zat pe numere. Mai rău decât atât, ajuns să sape la
Conimbriga, a fost şocat să constate că şi arheolo-
gii portughezi fuseseră „contaminaţi” de sistemul
fişelor de context. În clipa următoare s-a întors
cu faţa spre săpătura pe care o executasem puţin
înainte de sosirea sa, şi văzu cu stupoare numele
de context fixate pe pereţii secţiunii. „Şi pe voi v-a
atins virusul!” a spus el plin de uimire.
P.S. Nu mult mai târziu, după ce descope-
risem primele urme ale forului traianic de lemn,
„profesorul” nostru admitea fără nici un resenti-
ment că săpăturile făcute cu şpaclul („truela”) sunt
de preferat celor executate de o mare echipă de lu-
crători înarmaţi cu târnăcoape (Étienne, Piso, Di-
aconescu 1994, 147-164). Puţin după aceea, când
am găsit sub nivelul forului de lemn un strat de um-
plutură conţinând material militar, datat cu circa
50 de monede, şi care trebuia deosebit de nivelul de
locuire al forului de lemn, de unde proveneau de
asemenea circa 50 de monede, el a recunoscut că
înregistrarea pe contexte arheologice nu numai că
funcţionează, dar este chiar recomandabilă. Mai
complicată a fost descoperirea unui alt depozit de
echipament militar, de data aceasta plasat deasu-
pra primului nivel de demolare parţială a forului
de lemn şi peste cel de construcție a zidurilor de
piatră, dar acoperit de nivelul al doilea de demo-
lare a structurilor de lemn şi de stratul cu „milita-
ria”. Prin urmare în forul traianic era o stratigrafie
foarte complexă, care l-ar fi putut înşela pe cel ce
ar fi săpat în forţă. Înregistrarea pe contexte ar-
heologice individuale ne-a ferit de confuzia dintre
două straturi diferite, dar tot cu material militar,
şi ne-a permis să reconstituim evoluţia complexă
a etapelor de construcţia ale acestui edificiu mo-
numental, care ne-a luat cinci ani ca să-l săpăm.
Notă: De fapt stratul cu material militar
s-a constituit înaintea construirii forului de lemn,
dar a fost adus aici ulterior, ca un strat de umplere
şi nivelare în vederea pavării pieţei forului de pia-
tră. Acest strat provenea de la un castru sezonier
(castra aestiva), care aparţinuse unei trupe com-
Alexandru diaconescu
aries and auxiliaries, accommodated in tents, with
a light timber covering. The camp was destroyed
in late AD 104 or in early 105 when the Dacians
rebelled, and the second war of Trajan broke up.
After the final victory, starting with AD 108 the
Roman province was organized, and the colony of
Sarmizegetusa was founded. The first town was of
timber, but soon the Roman authorities decided to
raise public buildings of stone, using military labor
force (manus militaris). So they started building a
new forum around the first one, which was partly
demolished. The main facilities, basilica, curia and
other offices, kept on functioning in their original
places, till the stone forum was finished. During
the building period in the north-west corner of the
stone structure (above a first partial demolishing
layer of the timber forum), a forge was installed, in
which typical legionary equipment was produced
and repaired. It was abandoned when the build-
ing was completed, leaving behind many items. It
was covered by the demolishing layer of the rest of
the timber forum, which remained in use untill the
stone one was accomplished. When the works were
almost finished, the levelling layer with “militaria”
was brought for arranging the piazza, which was
the last element to be completed.
The principle of using context sheets for
recording an excavation is simple and efficient.
It could be also successfully applied to rescue ex-
cavations, when archaeological contexts must be
quickly removed and registered by technicians,
the archaeologist being able to decide later about
the chronological sequence of the site, and inter-
pret the function of different features. Archaeo-
logical contexts are either deposits or cuts, which
fit for a standardized recording. I prefer to de-
scribe and analyze in the old manner other enti-
110
plexe alcătuită din legionari şi auxiliari, campaţi
în corturi acoperite de construcţii uşoare de lemn.
Tabăra a fost distrusă la sfârşitul lui 104, sau la
începutul lui 105 p. Chr., când dacii s-au răscu-
lat şi când a izbucnit astfel cel de al doilea răz-
boi al lui Traian. Primul oraş a fost unul de lemn,
dar curând autorităţile romane au decis să ridice
clădiri publice de piatră, folosindu-se de forţa de
lucru militară (manus militaris). Astfel s-a înce-
put construirea unui for de piatră în jurul celui
de lemn, care a fost în parte demolat. Principalele
spaţii utile, cum ar fi basilica şi curia sau diferite
birouri, au continuat să funcţioneze în vechiul lor
local, până la darea în folosinţă a forului de pia-
tră. În perioada construirii, în colţul nord-vestic
al structurii de piatră, peste stratul primei demo-
lări a unei părţi a clădirii de lemn, a fost instaurat
un atelier de fierărie, unde era produs şi reparat
echipament militar legionar. Atelierul a fost aban-
donat la terminarea clădirii de piatră, lăsând în
urmă numeroase materiale şi fiind acoperit de de-
molarea restului forului de lemn, care continuase
să funcţioneze. Când totul era aproape gata, a fost
adus stratul de nivelare conţinând „militaria”, cu
scopul amenajării curţii forului, care a fost ultimul
sector terminat.
Sistemul de utilizare a fişelor de context
pentru înregistrarea unei săpături este simplu şi
eficient. El poate fi aplicat cu succes şi la săpătu-
rile de salvare, în cadrul cărora contextele trebuie
îndepărtate rapid şi înregistrate de către tehnicie-
nii de săpătură, arheologul putând să decidă mai
târziu asupra evoluţiei cronologice a sitului şi să
interpreteze funcționalitatea diferitelor entităţi
arheologice. Contextele sunt fie straturi de depu-
nere, fie gropi, şi care se pretează unei înregistrări
standardizate. Personal, eu prefer să descriu şi să
analizez în vechiul mod celelalte entităţi arheolo-
RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE
ties, basically structures, such as walls, furnaces,
hypocaust heating installations, drainage chan-
nels and so on, which are frequent in Sarmizege-
tusa and yet each has its uniqueness.
Any context sheet must contain several
sections, such as a technical part, which identifies
the context within the excavation, then a descrip-
tion of it, and its stratigraphic relations to other
contexts and entities, plus the interpretation and
comments of the excavator. It might also contain
a sketch of the profile and plan, which enables a
quick identification of the context sheet among
other, maybe hundreds, all bearing abstract num-
bers. Many other data are also requested, such
as height of upper and lower part, existing of
drawing and photographic record, and of course,
small finds coming from that context. There is no
universal recipe, and each archaeologist is enti-
tled to improve it whenever he feels necessary.
The avatars of context sheets before the
Sarmizegetusa 2016-2017 project.
The first context sheets we used were Ro-
manian versions of the British ones (to be more
precise, in 1983 I received a model from Mar-
tin Millett, when I worked with him a couple
of days in Yorkshire, which was similar to those
used by Mike Dawson at his excavation of EM
23 from Sarmizegetusa). The context sheets from
Sarmizegetusa were designed both for deposits
and cuts, which puzzled the students and poorly
experienced young archaeologists. Particularly,
the terms expressing stratigraphic relations are
111
gice, cum ar fi zidurile, cuptoarele, instalaţiile de
încălzire cu hypocaustum, canale de drenaj etc.,
care se întâlnesc în mod frecvent la Sarmizegetu-
sa, dar care îşi are fiecare unicitatea sa.
Orice fişă de context trebuie să conţină
mai multe subdiviziuni, cum ar fi partea tehnică,
unde este localizat contextul în cadrul săpăturii,
apoi descrierea contextului, relaţiile sale stra-
tigrafice cu alte contexte sau entităţi, după care
urmează interpretarea şi comentariile arheolo-
gului. Fişa poate să conţină de asemenea o schiţă
în profil şi în plan, care ajută la identificarea rapi-
dă a fişei contextului printre celelalte, poate sute,
care poartă toate doar numere abstracte. Multe
alte date sunt de asemenea necesare, cum ar fi
cota de înălţime a părţii superioare şi inferioare,
existenţa unor desene sau fotografii, şi , bine înţe-
les, materialul arheologic descoperit în contextul
respectiv. Aici nu mai există o reţetă universală şi
fiecare arheolog este îndrituit să îmbunătățească
fişa ori de câte ori consideră că este cazul.
Avatarurile fişei de context înainte de
proiectul Sarmizegetusa 2016-2017.
Primele fişe de context folosite în Româ-
nia erau versiuni ale celor englezeşti (pentru a fi
mai precis în 1983 am primit un astfel de model
de la Martin Millet, pe când am lucrat cu el câteva
zile în Yorksire şi care era similar cu fişele folosite
de Mike Dawson la săpăturile sale de la EM 23
din Sarmizegetusa). Fişele de context folosite pe
atunci la Sarmizegetusa fuseseră concepute atât
pentru straturi de depunere, cât şi pentru gropi,
Alexandru diaconescu

different and the description involves two sepa-
rate entities, so that eventually I decided to pro-
duce specific sheets for deposits and pits.
ceea ce îi deruta pe studenţi şi pe arheologii în-
cepători. Mai ales termenii referitori la relaţiile
stratigrafice nu sunt aceiaşi, iar descrierea vizea-
ză două entităţi diferite, ceea ce m-a convins să
realizez două fişe separate.

Model of context sheet, face and back, with Romanian and German headers, used
in the late 1990’ies at the excavation of the second forum (forum novum) from
Sarmizegetusa/ Model de fişă de context, faţă şi spate, cu formular român şi ger-
man, folosit la sfârşitul anilor ‚90 la săpăturile celui de al doilea for al Sarmizege-
tusei (forum novum).

112
RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE
A crucial moment was when I decided
to introduce a well-defined language in filling
of the headings regarding the description of the
context. The main problem in communicating
archaeological information is that we use com-
mon terms, which gain in time a more precise,
restricted meaning, without being redefined and
universally accepted (See in general Ramazzotti
2010). Almost 50 years ago, David L. Clarke gave
the outstanding example of the word “type / typ-
ical”, very dear to the archeologists, and which
could cover many realities, sometimes with al-
most an opposite meaning (Clarke 1968, 31).
It was during the Apulum project (1998-2003),
that I tested and then adapted the manual used
by Museum of London Archaeology Service to
fill the headings in the context sheets for deposits
and pits (Diaconescu, Haynes, Schäfer 2001, 115-
128). The use of a controlled terminology proved
itself very efficient and Romanian and German
students, not to mention the British ones, showed
a surprising ability putting it into practice. The
method used in the first Apulum project, that of
single context planning, was derived from rescue
excavations, where people have to move quick-
ly, recording each feature when excavated. This
is efficient, but it requires well-trained personnel
and involves a lot of post excavation work, put-
ting all drawings together, and figuring the suc-
cession of phases. In the case of systematic exca-
vations, such as in the Sarmizegetusa project, we
can take more time excavating simultaneously
and exposing all entities that belong to a certain
phase. Thus the chronology of the site is easier to
establish and is more eloquent for the students.
113
Un moment crucial, a fost cel în care
m-am decis să introduc un limbaj controlat în
completarea rubricilor din fişele de context.
Principala problemă de comunicare a informaţi-
ei arheologice este că noi ne folosim de termeni
comuni, care treptat capătă un sens mai precis şi
mai restrâns, fără însă a fi redefiniţi şi apoi una-
nim acceptaţi (A se vedea în general Ramazzotti
2010). Cu aproape 50 de ani în urmă David L.
Clarke a furnizat un excepţional exemplu al felu-
lui cum un cuvânt, „tip / tipic”, foarte drag arheo-
logilor şi care poate acoperi multe realităţi, poate
avea uneori sensuri diverse, opuse chiar (Clarke
1968, 31) .
În timpul desfăşurării proiectului Apu-
lum (1998-2003) am testat şi apoi am adaptat
ghidul de completare a fişelor de context pentru
depuneri şi gropi (un fel de carte tehnică, „manu-
al” pe engleză) al lui MOLAS - Museum of Lon-
don Archaeology Service (Diaconescu, Haynes,
Schäfer 2001, 115-128). Folosirea unui limbaj
controlat s-a dovedit foarte eficientă, şi studenţii
români şi germani, pentru a nu-i mai pomeni pe
cei britanici, au arătat o surprinzătoare capacitate
de punere a sa în practică. Metoda folosită în pri-
mul proiect de la Apulum, cea a înregistrării fie-
cărui context în parte (inclusiv sub aspect grafic)
provenea din experienţa săpăturilor de salvare, în
cadrul cărora trebuie să te mişti repede şi să în-
registrezi fiecare entitate arheologică in timp ce o
sapi. Sistemul este eficient, dar necesită un perso-
nal bine pregătit şi implică foarte multă muncă şi
prelucrare de informaţie sau material după săpă-
tură. În cazul unor săpături sistematice însă, cum
este cazul proiectului Sarmizegetusa, ne putem
Alexandru diaconescu
In 2005, I produced in Romanian a
“Guide concerning the digitalized recording of
archaeological excavations”, which evolved in
a more practical guide for filling context sheets
(Diaconescu 2013), after testing it at Sarmizege-
tusa and Napoca (Diaconescu 2012, 125-176).
This is the guide, which was eventually used in
our recent project too.
The final result: context sheets used in the
Sarmizegetusa 2016-2017 project.
Context sheets must be filled while the
feature is removed, not later when it has vanished,
leaving a possible trace in the wall of the excava-
tion. More experienced supervisors should assist
the students, and in the end by a senior archae-
ologist must check the text. There are parts, such
as chronology and interpreting, where students
need support. I also noticed that young people
are reluctant in signing the context sheets they
filled, probably to avoid any responsibility. They
must be encouraged to put down their name, be-
cause this could be one day a proof of their con-
tribution to the excavation.
The first section of the context sheet con-
tains technical boxes, and is common for both
deposits and cuts. The context number is insert-
ed in the main compartment from the left of the
paper, then come data about its position within
the excavation. All cells but one should be com-
pleted when the record sheet is opened. The last,
which is the type of deposit (a collapsed struc-
ture, a deposition in time, an outfit, each with
114
permite mai mult timp pentru a săpa în mod si-
multan suprafeţe largi şi să dezvelim astfel entită-
ţile arheologice aparţinând aceleiaşi faze. În acest
fel cronologia sitului este mai uşor de stabilit şi
devine mai elocventă pentru studenţi.
În 2005 am realizat în limba română un
„Ghid de înregistrarea computerizată a săpături-
lor arheologice”, care a evoluat apoi într-un mult
mai practic ghid de completare a fişelor de con-
text (Diaconescu 2013), după ce am testat acest
sistem la Sarmizegetusa şi la Napoca (Diacones-
cu 2012, 125-176). Acesta este ghidul folosit până
la urmă şi în cadrul proiectului nostru actual.
Rezultatul final: fişele de context utilizate
în proiectul Sarmizegetusa 2016-2017.
Fişele de context trebuie completate pe
măsură ce entitatea arheologică este îndepărta-
tă, şi nu mai târziu, după ce ea a dispărut, lăsând
poate o urmă pe unul din profilele săpăturii. În-
drumători experimentaţi trebuie să îi ajute pe
studenţi, iar în final un arheolog expert trebuie
să verifice textul. Există părţi, cum ar fi crono-
logia şi interpretarea, unde studenţii trebuie să
fie în mod special asistaţi. De altfel, am observat
că tinerii se feresc să semneze fişele de context,
pentru a evita orice responsabilitate. Totuşi, ei
trebuie îndemnaţi să îşi scrie numele, pentru că
asta ar putea fi dovada contribuţiei lor la săpătura
în cauză.
Prima secţiune a fişei de context cuprin-
RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE
several variants), or of the cut (posthole, refuse
pit, provision pit, ditch etc.), will be filled only
when the conclusions are drawn and the func-
tion of the stratum or of the pit was determined.
Description.
An accurate description is necessary in
order to deduce, the way a deposit was formed,
and to determine its function (the same goes for
cuts).
In the case of a deposit most of the entries
are obvious, although some observations might
be made over the way students react to them in
connection with the guidelines from the manual.
I noticed that they have the tendency to spend
too much time in determining the color of the
deposit, either because they lose themselves in
to many details regarding the color of the com-
ponents, or because they tend to see to many
nuances. I suggest they should be encouraged
to stick to basic colors, and forget sophisticated
overtones. Otherwise, they must not forget to de-
scribe the deposit when is still wet, and the colors
have not faded. On the contrary, to my surprise
they managed very well in determining the basic
earth, for which in the manual I have inserted a
drawing showing the three main types of earth,
clay, silt and sand, and their variants (Fig. 3).
For Romanian students it is particularly relevant
since in their language there is no colloquial term
for silt, the technical one being “dust”, which is
misleading. However they all enjoy carrying out
the intuitive method from the MOLAS manual
115
de rubrici de natură tehnică şi ea se potriveşte
atât depunerilor cât şi gropilor. Mai întâi se in-
troduce numărul contextului în căsuţa din stân-
ga sus şi apoi se introduc datele în celelalte case-
te. Toate sunt completate de la început, imediat
ce fişa este deschisă, cu excepţia uneia, care de
regulă este completată la sfârşit, şi anume tipul
contextului (la depuneri se poate scrie: dărâmă-
tură, depunere în timp, sau amenajare, fiecare cu
variantele sale, iar la gropi: groapă de par, groapă
reziduală, groapă de provizii, şanţ etc.). Caseta
se completează după ce restul rubricilor din fişă
au fost completate şi numai după ce au fost trase
concluziile privind funcţionalitatea stratului sau
gropii în cauză.
Descrierea.
O descriere precisă este necesară pentru
a putea deduce mai apoi cum s-a format stratul
în cauză şi pentru a putea determina care a fost
funcţionalitatea sa (ceea ce este valabil şi pentru
gropi).
În cazul straturilor de depunere majorita-
tea rubricilor sunt clare, dar totuşi trebuie să fac
unele remarci despre felul cum reacţionează stu-
denţii la completarea lor pe baza indicaţiilor din
cartea tehnică. În primul rând am constatat că ei
au tendinţa de a consuma prea multă vreme în-
cercând să determine culoarea exactă a stratului,
fie că se pierd în prea multe detalii referitoare la
culoarea componentelor, sau fiindcă au tendinţa
de a vedea tot mai multe nuanţe. Cred că trebuie
îndemnaţi să se rezume la culorile de bază, lă-
Alexandru diaconescu
(Murray, Roskamps, Spence 1991, Fig. 14), which
implies checking a sample with the bare hand (if
it is sticky it should be a sort of clay, if it stains
your fingers it should be silt, if it is rough and
gritty, then it contains sand). In the end, they are
asked to make different forms in order to estab-
lish the variants, which they do very well.
Fig. 3. Graphic scheme of the three main types of
earth, clay, silt and sand, and their variants (after
V. Bărbuță)/ Schema grafică privind cele trei tipuri
principale de pământuri: argilă, nisip, praf, cu va-
riantele lor.
However, I noticed they meet some prob-
lems in separating components (over 10%). from
accidental inclusions. Yet, when consulting the
figure showing different percentages (Fig. 4),
they easily find the right solution, despite the fact
that the images are abstract.
116
sând deoparte tonurile complicate. Altfel, nu tre-
buie să uite că stratul trebuie descris cât timp este
încă proaspăt şi umed, iar culoarea nu i-a pălit.
Din contră, spre surprinderea mea am constatat
că, ei se descurcă bine când trebuie să determine
natura pământului de bază, pentru care în cartea
tehnică am inserat în desen care ilustrează cele
trei tipuri de principale de pământuri: argilă, ni-
sip, praf, cu variantele lor (Fig. 3). Mai ales pen-
tru studenţii români este necesar un asemenea
grafic, căci în limba română nu există un cuvânt
special pentru tipul de pământ pe care geologii îl
numesc „praf ”, în limbajul comun el însemnând
depunerile de particule minuscule din aer şi nu
o rocă. În orice caz tuturor studenţilor le place să
pună în practică modalitatea intuitivă din manu-
alul MOLAS (Murray, Roskamps, Spence 1991,
Fig. 14), care implică verificarea cu mâna goală
(dacă bucata de pământ este lipicioasă, atunci
este din categoria argilelor, dacă e zgrunţuroasă,
e din categoria nisipurilor, dacă pătează este din-
tre prafuri). În continuare li se cere să modeleze
diferite forme, pentru ca să poată stabili variante-
le, operaţie pe care o fac foarte bine.
Pe de altă parte am constatat că unii în-
tâmpină probleme la distincţia dintre componen-
tele stratului (care sunt peste 10%) şi intruziunile
accidentale. Totuşi atunci când consultă figura ce
ilustrează diferitele procente (Fig. 4), reuşesc să
găsească uşor soluţia corectă, deşi imaginile sunt
abstracte.
În cazul descrierii gropilor, am constatat
că principala dificultate apare la alegerea terme-
RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE

In the case of the description of cuts, the
main difficulty is finding the right term for the
shape in plan, the slopes, the edges, and some-
times it is better to encourage the students to
make a sketch instead of using to many words.
nului potrivit pentru forma în plan, pentru as-
pectul pantelor şi al muchiilor, astfel încât une-
ori este mai bine să-i sfătuim să facă o schiţă, mai
degrabă decât să piardă vremea încercând să ex-
plice prin cuvinte ceea ce se poate reda mai eloc-
vent prin câteva linii.

Relaţiile stratigrafice.

Fig. 4. Chart for estimating percentage compo-

sition or inclusions from layers (after Murray,
Roskamps, Spence 1991, Fig. 11)
Diagramă pentru apreciera procentajului com-
ponentelor și intruziunilor dintr-un strat.

117
Alexandru diaconescu

Stratigraphic relationships. În această secţiune am decis să introduc

un grup suplimentar de căsuţe pentru a individu-
In this section, I decided to introduce
aliza fiecare tip de relaţie, care poate fi observată
an extra group of boxes in order to particularize
pe teren. Motivul este că am remarcat o tendin-
each relation, which can be detected in the field.
ţă a studenţilor de a completa prea multe căsuţe
The reason is that I noticed the tendency of our
în matricea stratigrafică. Ei înscriu în rândul de
students to over fill the boxes of the stratigraph-
sus toate numerele contextelor despre care ştiu că
ic matrix. They put in the upper row all contexts
sunt mai târzii, iar în rândul de jos pe toate cele
that postdate ours, and in the lower one all that
pe care le consideră anterioare, fără ca să existe
they know to be earlier, not only those that have a
de cele mai multe ori o relaţie directă între con-
direct stratigraphic connection with the context
textele respective şi cel în cauză. De aceea am
recorded. This is why I ask them first to indicate
recurs la cerinţa de a indica precis care context
which context covers or is covered, or cuts, or
acoperă sau este acoperit de al nostru, care taie
fills or is bounded / imbedded with ours.
sau umple, respectiv cu ce context se mărgineşte.
Explaining to beginners the stratigraphic
Nu este uşor să le explici relaţiile strati-
relations is not easy, mostly because a complex
grafice unor începători, mai ales că raporturile
relationship between contexts can be analyzed
complexe dintre diferitele contexte pot fi anali-
mostly at the end of an excavation season. So that
zate cu precădere la sfârşitul săpăturii. Prin ur-
I have decided for the future to reuse a sketch I
mare am decis ca pe viitor să refolosesc o schiţă
inserted in my first guide, but then abandoned
pe care o introdusesem în primul meu ghid, dar
it to make the manual easier to use. It is an ideal
pe care am abandonat-o apoi pentru a face cartea
situation inspired by the stratigraphy of Sarmize-
tehnică mai uşor de utilizat. Este vorba despre o
getusa. Its purpose is to show in vertical and hor-
situaţie ideală, inspirată din stratigrafia de la Sar-
izontal stratigraphy the possible relations and ex-
mizegetusa. Scopul său este de a demonstra în
plain how the Harris matrix should be built (Fig.
stratigrafie orizontală şi verticală posibilele rela-
5).
ţii şi de a explica cum se alcătuieşte matricea lui
The Harris matrix invented in 1973 (Har- Harris (Fig. 5).
ris 1989, Figs. 21-22) is a diagram or the graphic
Matricea lui Harris inventată în 1973
result of the scenario presented above. Vertical
1973 (Harris 1989, Figs. 21-22), este o diagramă
lines represent direct chronological succession,
sau o rezultantă grafică a scenariului prezentat
while horizontal and oblique lines represent rela-
mai sus. Liniile verticale reprezintă o succesiune
tive contemporaneity.
cronologică directă, în timp ce cele orizontale şi
oblice o relativă contemporaneitate.

Interpretarea.

118
RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE

Fig. 5. Ideal stratigraphy. The topsoil no. 1 was cut by a recent pit (2), which was succes-
sively filled by deposits 4 and then 3. Before the topsoil grew the robbing trench no. 7 was
dug. It partly destroyed wall no. 9, and was filled in time with deposit no. 8. The robbing
trench cuts the debris of the collapsed Roman building (nos. 5 and 6). Outside the wall
first the roof collapsed over the pebbles 17 (probably the outfit of a yard) and then the
stones and mortar from the wall no. 9 started falling. The situation is similar inside the
room, which was paved with opus signinum (10). The concrete floor was laid on a stone
foundation and on a levelling layer no. 12. No. 13 represents the building layer of wall 9,
which has no. 11 as foundation trench. With this starts the stone phase of the building.
No. 15 is the demolishing layer of the timber structure, which had clay floors (16). On it
lays a hearth (24). They cover the foundation trench (18) of the timber wall. From it come
the postholes (19), living a rectangular print (20) on the bottom of the foundation trench.
The postholes were filled with no. 21, which was accumulated when the timber wall was
demolished. The timber building was erected on the ancient soil (22). A posthole also cuts
this undisturbed soil, but has no clear relation with the timber structure.
Fig. 5. O stratigrafie ideală. Glia, contextul nr. 1, a fost tăiată de groapa recentă (2), care
a fost umplută în mod succesiv cu depunera 4 şi apoi 3. Înainte ca glia să se fi format, a
fost săpat şanţul de scoatere a zidului, numerotat cu 7. Şanţul a demolat parţial zidul nr.
9 şi a fost treptat umplut cu depunera nr. 8. Acest şanţ de scoatere a tăiat dărâmătura
clădirii romane (nr. 5 şi 6). În afara clădirii, peste pietrişul nr. 17 (reprezentând probabil
amenajarea curţii) au căzut mai întâi ţiglele şi olanele din acoperiş, după care a început
să se prăbuşească zidul nr. 9. Situaţia este asemănătoare cu încăperea interioară, care era
pavată cu opus signinum (10). Podeaua de mortar cimentat a fost aşezată pe o fundaţie
din bolovani de râu, care la rândul lor erau aşezaţi peste un strat de nivelare, nr. 12. Nr.
13 reprezintă stratul rezultat de la construirea zidului nr. 9, care a avut ca şanţ de fundaţie
nr. 11. Cu acesta începe faza de piatră a clădirii. Nr. 15 este stratul de demolare al clădirii
de lemn, care avea podelele de lemn nr. 16. Pe una din ele este aşezată vatra 24. Podelele
acoperă şanţul (18) de implantare a peretelui de lemn. De la el provin gropile de par (19),
care la baza şanţului au lăsat o amprentă rectangulară (20). Gropile de pari au fost um-
plute cu nr. 21, care s-a acumulat atunci când parii au fost scoşi. Clădirea de lemn a fost
ridicată peste humusul antic (22). O groapă de par taie de asemenea solul neumblat, dar
nu i se poate preciza relaţia cu clădirea de lemn.

119
Alexandru diaconescu

Interpretation. Aceasta este cea mai complicată, dar şi

cea mai importantă parte a fişei de context. Ea
This is the most complicated, and the
necesită experienţă, ceva imaginaţie şi chiar in-
most important part of the context sheet. It re-
spiraţie. Ea trebuie completată după îndepărta-
quires experience, some imagination and even
rea contextului şi pentru asta este nevoie de o
inspiration. It must be filled after the context has
pauză pentru cel care a săpat-o. În mod normal
been removed and it necessitates a break for the
este recomandabilă consultarea părerii unei alte
excavator. Normally the advice of another person
persoane. În opinia mea prima secţiune necesită
is also recommended. In my opinion, the first
unele precizări privind termenii, dar în rest im-
section requires some explanation regarding the
portant este ca remarcile şi opiniile să fie inteli-
terms, but for the rest the important is to keep it
gente, dar nu prea sclipitoare!
bright, without trying to be snappy!

Spatele fişei de context.

The back of the context sheet.
Această parte are un caracter tehnic şi
This is a technical part which needs no
prin urmare nu necesită prea mult explicaţii. Este
special comments. It is the task of the supervisors
treaba tehnicienilor de săpătură să aibă grijă ca
to make shore that all boxes are filled. toate rubricile să fie completate.

120
RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE

121
Alexandru diaconescu

122
RECORDING THE ARCHAEOLOGICAL EXCAVATION / ÎNREGISTRAREA SĂPĂTURII ARHEOLOGICE

123
Alexandru diaconescu

124
 III.4 Collection of the
archaeological material
Dr. Carmen Ciongradi
1. General aspects
The entire material that surfaces subse-
quent an archaeological excavation is collected.
Because very small objects may be overlooked,
ideally, the excavated earth should be sieved and
also a metal detector, used, to check if import-
ant metal object were lost during the digging.
The most frequent material discovered in an ex-
cavation is pottery, which leads to the tendency
of failing to collect each fragment, especially if
they are very small and atypical. However, this
should never occur, excavators should give pre-
cise indication for the collection of each frag-
ment, as even a single potshard may sometime
provide as much information as a complete ves-
sel.
If research is performed in a place where
production activities were carried out, samples
must be collected from hearths, pits, drainage
channels or other production-related struc-
tures. In the event that a water drenched area is
investigated, for instance a well or canal, from
where well preserved objects are expected to
be found, especially in terms of non-ceramic
125
III.4. Colectarea materialului
arheologic
Dr. Carmen Ciongradi
1. Aspecte generale
În timpul unei săpături arheologice se
adună tot materialul care iese la iveală pe par-
cursul cercetării. Datorită faptului că obiectele
foarte mărunte pot să nu fie observate, ideal ar
fi ca pământul excavat să fie cernut și, de ase-
menea, să fie folosit şi un detector de metale,
pentru a verifica dacă nu au fost trecute cu ve-
derea în timpul săpăturii obiecte de metal. Cel
mai frecvent material descoperit într-o săpătură
este ceramica, fapt care conduce la tendința de a
nu colecta chiar fiecare fragment, mai ales dacă
avem de-a face cu fragmente mărunte, atipice.
Acest lucru nu trebuie să se întâmple, cei care
supraveghează săpătura trebuie să dea indicații
precise de a se culege fiecare fragment, pentru
că, chiar un singur ciob dintr-un vas, poate da
uneori aceleași informaţii ca și descoperirea va-
sului întreg.
Dacă se practică cercetări într-un loc
unde aveau loc procese de fabricație, trebuie
colectate mostre și din vetre, gropi, canale de
drenaj sau alte structuri care au avut legătură cu
procesul de producție. În cazul în care se cerce-
Carmen ciongradi
artefacts, prior the excavation start, a conser-
vationist must be contacted, for indications re-
garding their collection (Riddler, Sewart 1994,
101-102). In terms of the artefacts discovered in
the topsoil or modern pits, although they may
not answer relation and dating issues, they may
provide important information on the dating of
a destruction layer like for instance a modern
pit.
2. Collection rules
All discovered materials shall be collect-
ed, with the exception of the following (MacCo-
nnoran, Riddler 1994, 103):
• Shells and gastropod shells unless de-
posited in a single context, as the result of a sin-
gle action and if they exhibit no processing trac-
es. Therefore, it is recommended they be carried
to the collection area and checked there.
• Building material that does not come
from an archaeological layer, except decorated,
stamped bricks, with writing traces, human or
animal prints and architectonic fragments.
• Building material smaller than 50 mm,
except the tesserae, painted or decorated plaster
fragments.
• Opus signinum, mortar, ash, gravel,
post-medieval tile material, unless sampling is
desired.
In the event that the excavation reveals much
building material, it all should be collected if the
scientific team decides on its later relevance for
various specialty studies.
126
tează într-o zonă îmbibată cu apă, de exemplu o
fântână sau canal, de unde se așteaptă să se des-
copere obiecte într-o stare de conservare bună,
mai ales în ceea ce privește artefactele non-ce-
ramice, înainte de începerea săpăturii trebuie
contactat un conservator, pentru indicații în
ceea ce privește colectarea acestora (Riddler,
Sewart 1994, 101-102). Referitor la artefactele
descoperite în glie sau în gropi moderne, aces-
tea, deşi nu pot răspunde la întrebări privind
relaţionarea şi datarea lor, pot da informaţii im-
portante privind datarea unui strat de distruge-
re cum este o groapă modernă.
2. Reguli de colectare
Se vor colecta toate materialele descope-
rite. Excepție de la această regulă o fac (Mac-
Connoran, Riddler 1994, 103):
• Scoicile şi cochiliile de melci, dacă nu
au fost depozitate într-un singur context, ca o
singură acțiune şi nu prezintă urme de prelucra-
re. Pentru a verifica acest lucru, este indicat ca
acestea să fie transportate la locul de colectare și
verificate acolo.
• Material de construcție care nu provi-
ne din strat arheologic, cu excepția cărămizi-
lor decorate, ștampilate, cu urme de scriere, cu
amprente umane sau animale precum şi a frag-
mentelor arhitectonice. Materialul de construc-
ție întreg, ca de exemplu țigle și cărămizi, se va
colecta dacă aparține epocii antice.
• Material de construcție mai mic de 50
mm, cu excepția tesserae-lor, fragmentelor de
Collection of the archaeological material / colectarea materialului arheologic
3. Collection methods (Riddler, Sewart 1994,
104-106)
• Pit filling. In this case, collection shall
be done by hand. The pottery is bulk collected.
Bones, either worked or not worked are also
bulk collected.
• Well, canals, cesspools. Collection is
carried out like above, except if they are water
drenched. Collection by metal detector is also
recommended.
• Water banks. Collection by hand, by
metal detector, bulk collection.
• Waste pits, ditch fillings. Collection by
hand, by metal detector.
• Humus. Collection by hand, metal de-
tector test.
• Mounds. Collection by hand, metal de-
tector test, bulk collection.
• Floors, inhabitancy layer. Bulk collec-
tion, 3D reconstruction.
• Floor layer, surface levels. Collection by
hand, by metal detector.
• Artificial mounds, walls, destruction
layers. Collection by hand, by metal detector
for identifying artefacts aiding the dating, for
instance coinage.
• Roads. Collection by hand, by metal de-
tector to find artefacts that may aid dating, like
for instance, coinage.
• Hearths. Bulk collection.
• Industrial deposits. Bulk collection of
industrial residues, for instance, slag. Use of the
metal detectors, if dealing with metal products
residues.
127
tencuială pictată sau decorată.
• Opus signinum, mortar, cenușă, pietriș,
material tegular post-medieval, doar dacă se
dorește colectarea de mostre.
În cazul în care din săpătură iese mult
material de construcție, acesta se colectează tot,
dacă colectivul științific hotărăște relevanța lui
ulterioară pentru diferite studii de specialitate.
3. Metodele de colectare în funcție de locul
descoperirii și după straturile arheologice, sunt
următoarele (Riddler, Sewart 1994, 104-106):
• Umplutură de groapă. În acest caz co-
lectarea se face manual. Ceramica se colectează
total. Oasele, prelucrate și neprelucrate se colec-
tează, de asemenea, în întregime.
• Fântână, canale, haznale. Colectarea se
face la fel ca mai sus, cu deosebirea că acestea
sunt îmbibate cu apă. Este indicată colectarea și
cu detectorul de metale.
• Malul apelor. Colectare manuală, cu de-
tectorul de metale, colectare totală.
• Gropi menajere, umpluri de șanțuri.
Colectare manuală, cu detectorul de metale.
• Humus. Colectare manuală, test cu de-
tectorul de metale.
• Movile. Colectare manuală, test cu de-
tectorul de metale, colectare totală.
• Podele, strat de locuire. Colectare totală,
reconstituire 3D.
• Stratul podelei, nivele de călcare. Colec-
tare manuală, cu detectorul de metale.
• Movile artificiale, ziduri, straturi de dis-
Carmen ciongradi
• Grave fillings. Use of the metal detec-
tor to identify any possible hairpins, brooches,
jewellery, coffin nails or furniture. Nails cluster
may be indicative of footwear. They should be
retrieved by the conservationist. The careful re-
search of the filling to identify very small ob-
jects like for instance beads.
• Coffins. The conservationist shall be
consulted.
• Natural deposits. Check if it is a natural
deposit. Depth testing to check the existence of
pre-history culture layers. River deposits may
contain artefacts that stood on the surface. Met-
al detector check at 10 cm depth.
• Other layers, fillings. Check of artefact
clusters, like for instance coin hoards, metal
detector check. Nail clusters may be indicative
of organic materials like footwear and wooden
structures.
Artefacts, selected upon classes, shall
be collected upon contexts, and placed in bags,
sacks, buckets or polyethylene boxes labelled
correspondingly. The label should contain the
site name, the excavation year, collection day,
location, context number and material type of
the artefact.
As shown above, the most frequent ar-
tefact type discovered in an excavation is pot-
tery. It is collected upon contexts, if identified
in large quantities is collected in buckets, cases
or sacks, and if quantity is mall, it is collected
in boxes or bags, after which it is taken to the
washing area and dried (Sanders, James, Carter
128
trugere. Colectare manuală, cu detectorul de
metale pt. găsirea unor artefacte care pot ajuta
la datare, ca de ex. monede.
• Drumuri. Colectare manuală, cu detec-
torul de metale pt. găsirea unor artefacte care
pot ajuta la datare, ca de ex. monede.
• Vetre. Colectare totală.
• Depozite industriale. Colectare totală de
reziduri industriale, ca de ex. zgură. Utilizarea
detectorului de metale, dacă avem de-a face cu
reziduri de produse metalice.
• Umpluturi de morminte. Utilizarea de-
tectorului de metale pentru descoperire de po-
sibile ace de păr, fibule, obiecte de podoabă, cuie
de la sicriu sau mobilier. Concentrația de cuie
pot indica faptul că provin de la pantofi. Aces-
tea ar trebui prelevate de către conservator. Cer-
cetarea cu grijă a umpluturii pentru detectarea
obiectelor foarte mici ca de exemplu mărgele.
• Sicrie. În acest caz se va consulta con-
servatorul.
• Depozite naturale. Verificarea faptului
dacă este vorba despre un depozit natural. Son-
darea în adâncime pt. a se verifica existența stra-
turilor de cultură preistorice. Depozitele fluvia-
le pot conține artefacte care au stat la suprafață.
Verificare cu detectorul de metale în adâncime
de 10 cm.
• Alte straturi, umpluturi. Verificarea
existenței de concentrații de artefacte, ca de
exemplu tezaure de monede, verificare cu de-
tectorul de metale. Concentrația de cuie poate
indica existența materialelor organice ca pantofi
şi structuri de lemn.
Collection of the archaeological material / colectarea materialului arheologic

Johnson 2017, 89). Artefactele, sortate pe categorii, se co-

Animal bones and shells from context
are collected together in polyethylene boxes,
taken to the collection area where they are ex-
amined for any special features, while bones
should be weighed. Artefacts resulting from
contexts interpretable as kitchens or other spe-
cial places that many be dated are collected and
lectează pe contexte, se pun în pungi, saci, gă-
leţi sau cutii de polietilenă care se etichetează
corespunzător. Se consemnează numele sitului,
anul efectuării săpăturii, ziua colectării, obiec-
tivul, numărul contextului şi tipul materialului

Fig. 1. Brick with two children footprint, discovered during the excavations at the
praetorium procuratoris, CDS 2015. / Cărămidă cu amprentele labelor piciorului a
doi copii, descoperită în timpul săpăturilor de la Praetorium procuratoris, CDS 2015.

129
Carmen ciongradi
marked as a lot and may be given for examina-
tion to a fauna specialist (Sanders, James, Carter
Johnson 2017, 90).
Complete or fragmentary tiles, yet re-
storable, are collected, may be weighed, are
described. Small, un-restorable fragments are
checked for stamps, writing traces, human or
animal prints, sandal or decoration traces, and
only these are collected.
The small finds represent all small ob-
jects except pottery, un-worked animal bones
or shells, tiles and coinage. These are made of
metal, glass, bone. If resulting from pits or mod-
ern disturbances, they may be collected upon
material together in the same box or bag. If
coming from undisturbed archaeological layer
each artefact is collected separately in a box or
bag, topographic elevation of the specific find
place are taken, are photographed and listed in
130
din care constă artefactul.
Așa cum am arătat mai sus, cel mai frec-
vent tip de artefact descoperit într-o săpătură
este reprezentat de ceramică. Aceasta se colec-
tează pe contexte, dacă se descoperă în canti-
tăţi mari se colectează în găleţi, lăzi, sau saci iar
dacă cantitatea este mică, se colectează în cutii
sau pungi, după care se duce la locul unde se
spală şi se întinde la uscat (Sanders, James, Car-
ter Johnson 2017, 89).
Oasele de animale şi scoicile din contex-
te se colectează împreună în cutii de polietilenă,
se duc la locul de colectare unde se examinează
dacă nu au caracteristici speciale iar oasele tre-
buie cântărite. Artefactele care provin din con-
texte care pot fi intepretate ca fiind bucătării,
sau alte spaţii speciale care pot fi datate se co-
lectează şi se marchează ca lot şi pot fi date spre
Fig. 2. The discovery of a
bronze applique during the
excavations at the praetori-
um procuratoris, CDS 2015.
/ Descoperirea unei aplici de
bronz în timpul săpăturilor
de la Praetorium procurato-
ris, CDS 2017.
Collection of the archaeological material / colectarea materialului arheologic
Fig. 3. The discovery of stamped oil lamps
during the excavations at the praetorium
procuratoris, CDS 2015. / Descoperirea unor
opaițe cu ștampilă în timpul săpăturilor de la
praetorium procuratoris CDS 2016.
a table, beside the data on the label.
If coinage is found, they will be collected
separately in small polyethylene boxes, labelled
correspondingly and topographic level of the
find spot is noted, each coin receiving a number.
Architectonic or epigraphic fragments
shall be collected separately, labelled with above
data, and in the case of decorated architectonic
or epigraphic fragments topographic level shall
be noted and numbered.
131
examinare unui specialist în faună (Sanders, Ja-
mes, Carter Johnson 2017, 90).
Ţiglele întregi sau fragmentare, dar care
se pot întregi, se colectează, se pot cântări, se
descriu. Fragmentele mici, neîntregibile se veri-
fică dacă au şampile, urme de scriere, amprente
umane sau animale, urme de sandale sau urme
de decor și doar acestea se colectează.
Small finds, reprezintă toate obiectele
mărunte în afară de ceramică, oase de animale
neprelucrate sau scoici, ţigle şi monede. Acestea
sunt lucrate din metal, sticlă, os. Dacă provin
din gropi sau deranjamente moderne, acestea se
pot colecta pe material împreună în aceeaşi cu-
tie sau pungă. Dacă provin din strat arheologic
nederanjat fiecare artefact se colectează separat
în cutie sau pungă, se i-au cotele topografice ale
locului exact al descoperirii, se fotografiază şi se
trec şi într-un tabel, în afară de datele de pe eti-
chetă.
În cazul descoperirii unor monede,
acestea vor fi colectate separat în cutii mici de
polietilenă, se vor eticheta corespunzător şi se
vor lua şi cotele topografice ale locului descope-
ririi, fiecare monedă primind un număr.
Fragmentele arhitectonice sau epigrafice
se vor colecta separat, li se va aplica eticheta cu
datele menţionate mai sus, iar în cazul fragmen-
telor arhitectonice cu decor şi a celor epigrafice
li se vor lua şi cotele topografice şi vor primi un
număr.
 III.5. Primary conservation of ar-
chaeological material
DR. Carmen Ciongradi
During an archaeological excavation,
the discovered artefacts are removed from the
environment where they stood buried. Over
time, a specific microclimate forms around
them, different than the one where they first
stood. This microclimate, if constant, acts on
the artefacts up to the moment when a balance
between the two is created, after which the pro-
cess stops. The processes to which the artefact is
subject to in the ground are chemical, physical
or biological. Impact on them depends on soil
and climatic conditions. Acting factors are wa-
ter, oxygen, soil alkalinity or acidity, salts, tem-
perature, organisms, animals and plants (Sand-
ers, James, Carter Johnson 2017, 135).
Once the archaeologist brings them to
light, the found object is suddenly removed
from this microclimate and exposed to air, thus
the damage process restarts. Most sensitive ob-
jects are those of fabrics, wood, leather, fibres
and bone. Sampled, packed and carefully de-
posited, they must reach the conservation lab
unchanged. That is why cleaning or washing the
artefact on site is not recommended, as valuable
132
III.5. conservarea primară a
materialului arheologic
DR. Carmen Ciongradi
În timpul unei săpături arheologice,
artefactele descoperite sunt scoase din mediul
unde stăteau îngropate. De-a lungul timpului,
în jurul lor s-a format un microclimat specific,
diferit de cel unde stăteau înainte. Acest mi-
croclimat, dacă este unul constant, acţionează
asupra artefactelor până la momentul în care se
creează un echilibru între cele două, după care
procesul se opreşte. Procesele la care este supus
artefactul în pământ sunt chimice, fizice sau bi-
ologice. Impactul avut asupra lui depinde de sol
şi de condiţiile climatice. Factorii care pot acţio-
na sunt reprezentaţi de apă, oxigen, alcalinitatea
sau aciditatea solului, săruri, temperatură, orga-
nisme, animale şi plante (Sanders, James, Carter
Johnson 2017, 135).
Odată ce arheologul le scoate la lumină,
obiectul descoperit este scos brusc din acest mi-
croclimat şi expus aerului, procesul de deteri-
orare reîncepe. Cele mai sensibile obiecte sunt
cele din textile, lemn, piele, fibre şi os. Preleva-
te, împachetate şi depozitate cu grijă, ele trebuie
să ajungă la laboratorul de conservare neschim-
bate. De aceea nu este recomandată curăţarea
PRIMARY CONSERVATION OF ARCHAEOLOGICAL MATERIAL / CONSERVAREA PRIMARĂ A
MATERIALULUI ARHEOLOGIC
information on its’ composition, function and
structure may be lost. The presence of a conser-
vationist on the archaeological site or constant
consulting of one is desirable (Sanders, James,
Carter Johnson 2017, 135-136).
Conservation is the careful manage-
ment of change is the leading idea of the Brit-
ish National Trust, which should underlie the
conservation of mobile goods. Procedures to be
completed for primary conservation may be di-
vided into three classes: stabilisation, cleaning
and repair.
Measures for primary conservation of the arte-
facts:
1. Labelling. Labels must resist the action
of physical, chemical and biological damaging
factors and the action of various solvents (Fig.
1)(Sanders, James, Carter Johnson 2017, 136).
2. Packing. Artefacts must be packed in
bags or plastic boxes together with a moisture
absorbing material like silica gel or non-ac-
id paper. Artefacts should not be wrapped, as
when unwrapped they may deteriorate. Arte-
facts identified moist, must be further preserved
moist to prevent deterioration by drying. Ideal-
ly, they should be preserved in an environment
similar to that of the find. A dry artefact should
not be soaked. If they must be preserved moist
for a long time, adding a biocide is recommend-
able, to prevent the development of microor-
ganisms (Sanders, James, Carter Johnson 2017,
136).
133
sau spălarea artefactului pe şantier, astfel se pot
pierde informaţii valoroase privind compoziţia,
funcţia şi structura artefactului, la analiza lui în
laborator. Prezenţa unui conservator pe şantie-
rul arheologic sau consultarea constantă a unui
conservator este o măsură de dorit (Sanders, Ja-
mes, Carter Johnson 2017, 135-136).
Conservation is the careful management
of change este ideea conducătoare a British Nati-
onal Trust și este o idee de la care trebuie pornit
în conservarea bunurilor mobile. Procedurile
de îndeplinit pentru conservarea primară se
împart în trei categorii: stabilizare, curățare și
reparare.
Măsuri pentru conservarea primară a artefacte-
lor:
1. Etichetarea. Etichetele trebuie să fie re-
zistente la acţiunea factorilor de degradare fi-
zici, chimici, deteriorării biologice şi acţiunii
diferiților solvenţi (Fig. 1) (Sanders, James, Car-
ter Johnson 2017, 136).
2. Împachetarea. Artefactele trebuie să fie
împachetate în pungi sau cutii de plastic împre-
ună cu un material absorbant de umiditate cum
ar fi silicagelul sau hârtie neacidă. Artefactele
nu trebuie împachetate înfăşurat, pentru că la
despachetare se pot deteriora. Artefactele care
au fost descoperite umede, trebuie păstrate în
continuare umede pentru a preveni deteriora-
rea lor care intervine prin uscare. Ideală este
păstrarea lor într-un mediu apropiat de cel de
descoperire. Nu este indicată umezirea unui
Carmen ciongradi
3. Small artefacts. They must be carried in
boxes or bags (Sanders, James, Carter Johnson
2017, 136).
4. Large artefacts. They must be packed in
polyurethane foam, bubble foil or freshly exca-
Fig. 1. Labelling and packing of an oil lamp /
Etichetarea și împachetarea unui opaiț
vation sieved soil (Sanders, James, Carter John-
son 2017, 137).
5. Stone artefacts. They must be carried in
cases, buckets, stretchers or other utensils that
allow carriage without damage to the archaeo-
logical artefact (Sanders, James, Carter Johnson
2017, 137). Stone artefacts do not require, but
rarely, special treatment. In the case of obsidian
tools for instance, they must not be washed on
134
artefact uscat. În cazul în care trebuie păstrate
umede pentru o perioadă de timp, este reco-
mandată adăugarea unui biocid, pentru a pre-
veni dezvoltarea de microorganisme (Sanders,
James, Carter Johnson 2017, 136).
3. Artefacte de dimensiuni mici. Acestea
trebuie transportate în cutii sau pungi (Sanders,
James, Carter Johnson 2017, 136).
4. Artefacte de dimensiuni mari. Acestea
trebuie împachetate în spumă poliuretanică, fo-
lie cu bule sau sol proaspăt cernut din săpătură
(Sanders, James, Carter Johnson 2017, 137).
5. Artefacte din piatră. Trebuie transporta-
te în lăzi, găleţi, tărgi sau alte ustensile care per-
mit un transport fără avarierea artefactului ar-
heologic (Sanders, James, Carter Johnson 2017,
137). Artefactele de piatră nu necesită decât rar
un tratament special. În cazul uneltelor de obsi-
dian de exemplu, acestea nu trebuie spălate pe
sit, acestea trebuie împachetate cu grijă pentru
a nu li se deteriora marginile și a se putea efec-
tua ulterior studii pentru a identifica eventua-
le reziduri. De asemenea pietrele de moară nu
trebuie curățate până nu se iau probe de pe ele
pentru analiză (Hester, Shafer, Feder 2009, 150).
În cazul unor obiecte friabile, acestea trebuie
de hidratate într-un solvent pentru a diminua
efectele de tensionare a suprafeței determinate
de uscarea pietrei. Scufundarea timp de o oră
într-o soluție de alcool, acetonă sau toluen este
suficientă pentru a împiedica de hidratarea ini-
țială. Aceasta trebuie repetată pentru încă o oră.
PRIMARY CONSERVATION OF ARCHAEOLOGICAL MATERIAL / CONSERVAREA PRIMARĂ A
MATERIALULUI ARHEOLOGIC
site, they must be carefully packed to avoid edge
damage and to enable later studies to identify
any possible residues. Furthermore, mill stones
must not be cleaned until samples are taken for
analysis (Hester, Shafer, Feder 2009, 150).
In friable objects, they must be dehy-
drated in a solvent to diminish any strain ef-
Fig. 2. In situ treatment of a sandstone block
discovered at Colonia Dacica Sarmizegetusa,
North Gate excavations, in 2014 by MNIT re-
storer Sabin Grapini / Tratarea in situ a unui
bloc de gresie descoperit la săpăturile de la
Poarta de Nord a Coloniei Dacica Sarmizege-
tusa în 2014 de către restauratorul MNIT Sabin
Grapini.
fects of the surface owing to stone drying. One
hour immersion in an alcohol-based solution,
acetone or toluene is enough to prevent initial
dehydrating. This must be repeated for anoth-
er hour. In the case of large artefacts, on the af-
fected surface the same solution may be applied
(Fig. 2).
135
În cazul unor artefacte mari, pe suprafața afec-
tată se poate aplica această soluție (Fig. 2).
6. Ceramica. Dacă în cazul ceramicii for-
mele de degradare au fost lente în sol, după
scoaterea lor în mediul atmosferic acestea pot
fi violente, mai ales în primele zile și săptămâni.
De aceea trebuie luate o serie de măsuri imedi-
ate, fără de care degradările pot deveni impor-
tante și chiar de nerezolvat:
- Depunerea pieselor la umbră pentru a
se feri de radiațiile solare.
- Artefactele nu trebuie să își piardă total
umiditatea, în special atunci când sunt prezente
săruri insolubile ale acizilor slabi.
- Vasele întregi, golite de pământ, din care
se poate lua probă pentru analize, necesită lega-
rea cu sfoară sau panglică.
- Măsuri diferențiate de ambalare în func-
ție de starea de conservarea a fiecărei piese, sta-
bilirea priorităților de restaurare.
- Pentru a împiedica uscarea rapidă, ar-
tefactele se pot depune în pungi de polietilenă
care se închid etanș, în care vasele să stea înveli-
te în hârtie umezită. În apa de umectare a aces-
teia se poate folosi soluție de 1% tymol în alcool
etilic sau metilic.
- Evitarea șocurilor mecanice, a tensionă-
rii, evitarea contactelor dure și neizolate.
- Eventual efectuarea unei băi preventive
de desalinizare a artefactelor ceramice, în apă
distilată, deionizată sau demineralizată prin
fierbere, operațiune efectuată de conservator
sau restaurator (Creangă 2007, 106).
Carmen ciongradi
6. Pottery. If for pottery, damage forms
were slow in the ground, after removal in the
atmosphere environment, they may become
violent, especially in the first days and weeks.
Therefore, a series of immediate measures must
be taken, without which damage may become
important and even permanent:
- Placing items in the shadow to avoid
sun radiation.
- Artefacts must not entirely lose humidi-
ty, especially when weak acid insoluble salts are
present.
- Complete vessels, emptied from earth,
which may not be sampled for tests, require
binding with string or ribbon.
- Differentiated packing measures de-
pending on the preservation state of each item,
setting up preservation priorities.
- For the prevention of quick drying, ar-
tefacts may be deposited in sealed polyethylene
bags, where the pots should remain wrapped in
soaked paper. The moistening water may use a
1% thymol solution in ethylic or methyl alcohol.
- Avoidance of mechanical shocks,
strains, hard, non-insulated contact.
- Possibly, to prevent desalinization of
pottery artefacts bath in distilled water, deion-
ised or demineralised by boiling, operation
carried out by the conservationist or restorer
(Creangă 2007, 106).
7. Painted ceramic artefacts. They may
preserve painting traces, which, if soaked or
washed on site, may be destroyed. Hence, they
136
7. Artefacte ceramice pictate. Acestea pot
păstra urme de pictură, care, dacă le umezim
sau spălăm pe sit, se pot distruge. De aceea ele
trebuie duse la laborator pentru curățare și con-
servare (Sanders, James, Carter Johnson 2017,
137).
8. Sticlă. Dacă descoperim sticlă, este indi-
cat să curăţăm locul respectiv cu o spatulă din
lemn sau cu o perie uşoară. Nu este indicată cu-
răţarea sticlei pe sit, pentru a nu îndepărta stra-
turile de irizaţii şi în niciun caz nu se va folosi
un obiect din fier, pentru a nu zgâria suprafaţa
sticlei. Este de preferat lăsarea ei cu un strat de
pământ sau impurităţi, pentru a se curăța ulte-
rior de către profesionişti în laborator(Sanders,
James, Carter Johnson 2017, 137).
9. Artefacte din materiale organice. În
cazul descoperirii unor obiecte de lemn car-
bonizat în săpătură, acestea nu se pot restaura
cu rezultate benefice și ca atare nu se practică.
Dacă lemnul s-a păstrat în pământ, este nece-
sară folosirea pulverizatorului de apă pentru a
menține umiditatea normală pentru asemenea
structuri. Conservarea primară în aceste cazuri
este de natură a asigura o durată de viață acestor
complexe doar până când arheologul își culege
datele de care are nevoie (Creangă 2007, 118-
119).
Alt material organic susceptibil de a fi
descoperit în săpături este pielea. Din punctul
de vedere al conservării, aceasta diferă în func-
ție de natura solului în care a stat – uscat, umed,
PRIMARY CONSERVATION OF ARCHAEOLOGICAL MATERIAL / CONSERVAREA PRIMARĂ A
MATERIALULUI ARHEOLOGIC
must be taken to the lab for cleaning and con-
servation (Sanders, James, Carter Johnson 2017,
137).
8. Glass. If glass is found, respective spot
should be cleaned with a wooden spatula or
light brush. It should not be cleaned on site, as
iridescence layers may be removed, and an iron
object should not be used by any means in order
to avoid scratching of the glass surface. Prefer-
ably, an earth or impurity layer should be pre-
served on the surface, for later cleaning by the
professionals in the lab (Sanders, James, Carter
Johnson 2017, 137).
9. Organic artefacts. If charred wooden
objects are identified in the excavation, they
cannot be restored with beneficial results and
hence the conservation it is not applicable. If
wood survived in the ground, it is necessary to
use a water pulveriser to maintain normal hu-
midity of such structures. Primary conserva-
tion in these cases ensures life duration of these
complexes only until the archaeologist collects
the necessary data (Creangă 2007, 118-119).
Another organic material susceptible to be dis-
covered in the excavation is leather. From the
conservation point of view, it differs according
to the nature of the soil it remained into – dry,
moist or frozen. Leather artefacts from water
or moist environments are usually bovid leath-
er, goat or sheep, vegetally tanned and black in
colour. Their preservation state is usually very
good. Just after discovery, they must be washed
several times in cold water with little disinfec-
137
sau înghețat. Artefactele din piele care au stat
în apă sau mediu umed sunt de obicei piei de
bovine, de capră sau de ovine, tăbăcite vegetal
și sunt de culoare neagră. Starea de conservare
a lor este de obicei foarte bună. Imediat după
descoperire ele trebuie spălate de câteva ori în
apă rece cu puțin dezinfectant (permanganat
de potasiu, formaldehidă, etc.) și introduse în
apă curată până la tratamentul lor în laborator.
Dacă au fost descoperite în apă se pot păstra în
același lichid în care au fost găsite în pungi de
polietilenă bine închise până la spălare. Cele
care au stat într-un mediu uscat au o culoare de
la maroniu la negru indiferent de culoarea lor
inițială. În funcție de natura și aciditatea solului
acestea sunt de obicei rigide și casante. Acestea
se introduc în apă distilată după o spălare iniți-
ală până se înmoaie. După aceasta se îndepăr-
tează apa superficială și se aplică tratamentul
pentru pielea umedă (Creangă 2007, 121-124).
10. Metale. Obiectele de metal, în special
cele deja corodate, trebuie tratate cu cea mai
mare grijă pe săpătură. Dacă obiectul descoperit
este rupt, prezintă urme puternice de coroziune,
nu se va încerca îndepărtarea coroziunii, pentru
a nu se distruge artefactul. Acestea trebuie cură-
țate doar de personalul specializat în laborator.
În cazul în care descoperim artefacte din
aur, acest metal nu corodează, dar celelalte me-
tale din aliaj, cuprul, argintul, corodează şi astfel
aurul poate lua un aspect la fel ca un obiect de
bronz, dacă are cupru în aliaj sau alb, dacă are
în jur de 30% argint în compoziţie. De aseme-
Carmen ciongradi
tant (permanganate of potassium, formalde-
hyde, etc.) inserted in clean water until their
treatment in the lab. If discovered in water, they
may be preserved in the same liquid where they
were found in well-sealed polyethylene bags
until washed. Those preserved in a dry envi-
ronment have a colour from brown to black
regardless their original colour. Depending on
the nature and soil acidity they are usually rigid
and brittle. They are inserted in distilled water
after initial washing for moistening. Superficial
water is removed after that and the treatment
for moist leather is applied (Creangă 2007, 121-
124).
10. Metals. Metal objects, especially those
already corroded, must be treated with outmost
care in the excavation. If the discovered object is
broken, shows strong corrosion traces, the cor-
rosion shall not be removed, as the artefact may
be destroyed. They must be cleaned only by the
specialised staff in the lab.
If golden artefacts are found, this met-
al does not corrode, however the other metals
in alloy, like the copper and silver corrode, thus
gold may have the appearance of a bronze ob-
ject, if the alloy contains copper or be white, if it
has around 30% silver in composition. Further-
more, one should keep in mind that gold made
objects are fragile. Thus, the earth around them
must be cleaned carefully and only then re-
moved. If the discovered object is a golden leaf,
it must be by no means straightened by the ar-
chaeologist, but only in the museum’s lab. Also,
138
nea mai trebuie ţinut cont de faptul că obiecte
fabricate din aur sunt fragile. Astfel trebuie cu-
răţat cu grijă tot pământul din jurul lui şi apoi
cules. Dacă obiectul descoperit este sub formă
de foiţă de aur, aceasta nu trebuie în niciun caz
îndreptată de către arheolog, ci doar în labora-
torul muzeului. De asemenea obiectele de metal
nu se spală pe șantier și nu se lipesc. În cazul
descoperirii unor obiecte fragile, înainte de a le
preleva acestea vor fi fotografiate și desenate la
scară. Acestea se pot scoate cu tot cu pământul
pe care stau și așezate într-o cutie (Sanders, Ja-
mes, Carter Johnson 2017, 137-138).
Există o diferență în conservarea arte-
factelor de metal și în funcție de mediul unde
au stat. Cele care au stat într-un mediu uscat
sau foarte puțin umed, cum este cazul sediului
procuratorului financiar al Daciei Apulensis de
la Sarmizegetusa, se pot pune în pungi de polie-
tilenă dar numai cu condiția de a se introduce
în pungi o cantitate de silicagel ca indicator de
saturație. Silicagelul va avea ca efect scăderea
umidității la o valoare mai mică de 40% și astfel
procesul de coroziune va scădea (Creangă 2007,
72). Pe lângă umiditatea scăzută, când un obiect
metalic este scos din săpătură, o altă soluție de
conservare primară este folosirea materialului
neacid pentru împachetarea lui. Ele nu trebuie
înfășurate ci puse pe un pat moale de materi-
al neacid și acoperite la fel (Hester, Shafer, Fe-
der, 2009, 152-153). În cazul obiectelor metali-
ce provenite din mediu foarte umed sau apos,
acestea trebuie introduse în apă deionizată, care
va fi schimbată periodic până la intervențiile
PRIMARY CONSERVATION OF ARCHAEOLOGICAL MATERIAL / CONSERVAREA PRIMARĂ A
MATERIALULUI ARHEOLOGIC
metal objects shall not be washed on site and not
attached. If fragile metal objects are found, pri-
or their removal they should be photographed
or drawn at scale. They may be removed with
the entire earth where they lie and boxed (Sand-
ers, James, Carter Johnson 2017, 137-138).
There is a conservation difference of
metal artefacts also depending on the environ-
ment where they stood. Those in a dry or least
moist environment, like the case of the seat of
the financial procurator of Dacia Apulensis at
Sarmizegetusa, may be placed in polyethylene
bags, but only provided that a quantity of sili-
ca gel is placed in the bag as saturation marker.
The silica gel would decrease humidity to a val-
ue smaller than 40% and the corrosion process
would slow down (Creangă 2007, 72). Beside
low humidity, when a metal object is removed
from the excavation, another solution of prima-
ry conservation is the use of non-acid material
for their packing. They should not be wrapped,
but placed on a soft bed of non-acid material
and covered alike (Hester, Shafer, Feder, 2009,
152-153). In case of metal objects coming from
very humid or watery environment, they must
be inserted in deionised water, which shall be
periodically changed until taken to the lab. If
deionised water is not available, rainwater, dis-
tilled water or that resulting from clean snow
melting shall be used (Creangă 2007, 72).
11. Fabrics. They may appear in charred or
fossilised fragments. Well preserved fabric ob-
jects discovered in dry caves or barren environ-
139
din laborator. În cazul în care apa deionizată
nu este disponibilă, se va folosi apă de ploaie,
apă distilată sau cea de la topirea zăpezii curate
(Creangă 2007, 72).
11. Textile. Acestea pot apărea în fragmente
carbonizate sau fosilizate. Obiecte textile bine
pătrate descoperite în peșteri uscate sau în me-
diul arid ca sud-vestul Americii, Egipt, Peru nu
trebuie spălate cu apă. Trebuie îndepărtat cu
grijă praful din jur și, scoase cu grijă, cu suport
de dedesubt, cu minimum de mișcări iar texti-
lele trebuie împachetate imediat în hârtie neaci-
dă, pus într-un recipient ermetic și transportate
la laborator (Sease 1994, 91-93). În cazul des-
coperirii unor astfel de artefacte într-un mediu
umed, acestea necesită un tratament special din
partea unui conservator. Fragmentele de textile
fosilizate de pe obiecte metalice necesită de ase-
menea atenția unui conservator (Hester, Shafer,
Feder 2009, 151).
12. Os, corn, fildeș. Datorită structurii po-
roase, dacă au stat într-un mediu umed, osul și
fildeșul devin foarte fragile datorită sărurilor și
apei. În alte medii, osul și fildeșul se pot fosiliza.
În mediul umed, oseina hidrolizează sau se des-
compune chimic iar aspectul lor devine buretos
și structura se degradează. Obiectele din corn
sunt supuse acelorași procese de degradare, ca
și cele din os și fildeș (Creangă 2007, 156-158).
De regulă aceste obiecte se curăță și se duc la
laborator pentru conservare. Se pun în pungi
de plastic care nu se închid, datorită faptului că
artefactele sunt umede. Oasele de animale se
Carmen ciongradi

ment like south-west America, Egypt, Peru must spală cu apă curată și cu o perie moale. Dacă
not be washed. They must be dusted around and sunt foarte fragile, este necesară prezența unui
removed carefully, with a support below, with conservator pentru a le conserva primar (Hes-
minimum movement and packed immediately ter, Shafer, Feder, 2009, 148-149).
in non-acid paper, placed in an air-tight recip-
ient and carried to the lab (Sease 1994, 91-93).
If such artefacts are found in a moist environ-
ment, they require special treatment made by a
conservationist. Fossilised fabric fragments on
metal objects also require the attention of a con-
servationist (Hester, Shafer, Feder 2009, 151).

12. Bone, horn, ivory. Due to the porous

structure, if preserved in a humid environment,
bone and ivory become very fragile due to salts
and water. In other environments, bone and
ivory may fossilize. In humid environments, the
ossein hydrolyzes or is chemically decomposed
and their appearance becomes spongy and the
structure is damaged. Horn objects are subject
to the same damage processes like those of bone
and ivory (Creangă 2007, 156-158). Usually,
they are cleaned and taken to the lab for preser-
vation. They are put in plastic bags that are not
sealed as the artefacts are moist. Animal bones
are washed with clean water and soft brush. If
very fragile, it is necessary that a conservation-
ist preserves them primarily (Hester, Shafer,
Feder, 2009, 148-149).

140
Bibiliography / Literatură
Bibliography/ Literatură
Alicu, D., Popa, V., Bota, E., Cercetări arheo-
logice la Sarmizegetusa. Campania 1993: amfi-
teatrul, AMN 31, I, 1994, 487-521.
Alicu, D., Popa, V., Bota, E., Cercetări arheolog-
ice la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Campan-
ia1994, AMN 32, I, 1995, 665-719.
Atkinson, R. J. C., Field Archaeology, 2nd Edi-
tion, Methuen, London 1953.
Bindford, L. R., Bindford, S. R., Whallon, R.,
Hardin, M. A., Archaeology and Hatchery West,
Memoir 24. Society for American Archaeology,
Washington, D. C. 1970.
Carver, M. O. H., Archaeological investigation,
Boca Raton 2009.
Carver, M., Excavation Methods, in: Carvwer,
M., Gaydarska, B., Montón-Subías, S. (ed.), Field
Archaeology from Around the World. Ideas and
Approaches, Springer, Cham, Heidelberg, New
York, Dordrecht, London 2015, 43-51.
Ciongradi, C., Diaconescu, Al., Alicu, D., Bota,
E., Voișian, V., Băeștean, G., Sarmizegetusa, com.
Sarmizegetusa, jud. Hunedoara, in Cronica Cer-
cetărilor Arheologice din România, Campania
2013, 2014, 122-124, 421-423.
Ciongradi, C., Diaconescu, Al., Bota, E., Petro-
vszky, R., Oltean, I., Bulzan, S., Sarmizegetusa,
com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara, in Cronica
Cercetărilor Arheologice din România, Campa-
nia 2014, 2015, 147-148, 464.
Ciongradi, C., Diaconescu, Al., Petrovszky, R.,
Bota, E., Dima, C., Antal, A., Oltean, I., Sarmize-
getusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara, in
Cronica Cercetărilor Arheologice din România,
141
2017, Campania 2016, 2017, 120-124.
Clark, J. G. D., Archaeology and Society,
Methuen, London 1947.
Creangă, D. M., Conservarea patrimoniului ar-
heologic mobil, Suceava 2007.
Daicoviciu, H., Alicu, D., Piso, I., Pop, C., Prin-
cipalele rezultate ale săpăturilor din 1975-1977 la
Ulpia Traiana Sarmizegetusa și semnificația lor,
Sargeția 14, 1979, 139-154.
Daicoviciu, H.,et alii, Sãpãturile arheologice din
1984 de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, in Acta
Musei Napocensis, 26-30, 1/2, 1989-1993, 409-
433.
Diaconescu, Al., Haynes, I., Schäfer, A., The Apu-
lum Project. Summary report of the 1998 and
1999 seasons, in The Impact of Rome on Settle-
ment in the Northwestern and Danube Provinces
(Altekamp, St., Schäfer, A., ed.) BAR Int.Ser. 921,
Oxford 2001, 115-128.
Diaconescu, Al., Ghid pentru completarea fişelor
de context archeologic. Adaptare după fişele fo-
losite în trecut la Sarmizegetusa, ulterior la Apu-
lum (model MOLAS) şi Napoca, Cluj Napoca,
2013, available on internet at: alexandrudiacon-
escu.ro/carti/
Diaconescu, Al., Excavations at „Central Sotre”,
Cluj-Napoca (September-December 2006) in
Acta Musei Napocensis, 49/I, 2012, 125-176.
Étienne, R., Piso, I., Diaconescu, Al., Le forum en
bois de Sarmizegetusa (Roumanie), in Comptes
Rensus de l’Academie des Inscriptions et Belles-
Lettres, Paris, 1994, 147-164.
Harris, E. C., Principles of archaeological stra-
tigraphy, 2nd Edition, London, San Diego, New
York, Boston, Sydney, Tokyo, Toronto 1989.
Bibiliography / Literatură
Drewett, P. L., Field Archaeology: An Introduc-
tion, University College London 2001.
Isac, I., Diaconescu, Al., Opreanu, C., Porta prin-
cipalis dextra a castrului de la Gilãu, in Acta Mu-
sei Napocensis, 18, 1981, 85-97.
Harris, E. C., Brown, M. R., Brown, G. J., (ed.),
Practices of Archaeological Stratigraphy, Lon-
don, San Diego, New York, Boston, Sydney, To-
kyo, Toronto 1993.
Harris, E. C., Principios de Estratigrafia Arquue-
ologica [Priciples of Archaeological Stratigraphy,
2nd Edition], Barcelona 1991.
Harris, E. C., Principles of archaeological stratig-
raphy, Second Edition, London, San Diego, New
York, Boston, Sydney, Tokyo, Toronto 1989.
Harris, E. C., Reece, R., An aid for the study of
artefacts from stratified sites. Archaeologie en
Bretagne 20-21, 1979, 27-34.
Haster, Th., Shafer, H. G., Feder, K. L., Field
Methods in Archaeology, 7rd Edition, London,
New York 2009.
MacConnoran, P., Riddler, I., General finds col-
lection policy, in: Archaeological site manual.
Museum of London Service, 3rd Edition 1994,
103.
Ramazzotti, M., Archeologia e Semiotica. Lin-
guaggi, codici, logiche e modelli, Torino, 2010.
Clarke, D.L., Analytical Archaeology, London
1968.
Micu, C., Ailincăi, S. C., Mihail, F., Rainer, F. I.,
Constantinescu, M., Rahman, com. Casimcea,
jud. Tulcea, in Cronica Cercetărilor Arheologice
din România. Campania 2013, 198-199).
Murray, J., Roskamps, S., Spence, C. in Archae-
ological Site Manual, Museum of London (MO-
142
LAS) 1991.
Riddler, I., Sewart, R., Finds on site – Introduc-
tion, 101-102; Some further guidelines on finds
retrival methods, 104-106, in: Archaeological site
manual. Museum of London Service, 3rd Edition
1994.
Sanders, G. D. R., James, S. A., Carter Johnson,
A., Corinth Excavations Archaeological Manual,
The Digital Press at the University of North Da-
kota, 2017.
Sählhof, M., Sigl, J., Vetterling, C., Ausgrabung-
sarbeit am Schnitt, in: J. Sigl. C. Vetterling
(Hrsg.), Grabungsleitfaden, Darmstadt/Mainz
2012, 18-65.
Sease, C., A Conservation Manual for the Field
Archaeology, 3rd Edition. Archaeological Re-
search Tools 4. Institute of Archaeology, Univer-
sity of California, Los Angeles 1994.
Wheeler, M., Archaeology from the Earth, Ox-
ford, 1954.
*** Archaeological site manual, Museum of Lon-
don Archaeology Service (MOLAS), 3rd edition,
London 1994.
***Archaeological Stratigraphy, 2nd Edition,
Barcelona 1991.
IV. Drawing and photography / Desenul și fotografia

1. field Drawing / desenul pe teren

2. Drawing artifacts / desenul artefactelor

3. Post-procesing drawings /
post-procesarea desenelor

4. archaeological Photography /
fotografia arheologică
 IV.1. Field Drawing
Dr. Adriana Antal
The general aim of all archaeological
illustration on field both section and plans is
to produce a graphic representation that can
be used for the purposes of understanding
and comparison of certain archaeological sit-
uations. Otherwise it must be underlined that
drawings are always interpretations and the
quality of on-site drawings does vary according
to the skill of the one who does the illustration
and the conditions they are working under. This
type of recording can be completed and verified
with back-up photographs. For this reason, all
archaeological drawings must be carefully mea-
sured and designed to reveal technical informa-
tion of use to archaeological analysis. Drawing
in the field is necessary as part of surveying,
field walking, excavation or photography. These
kinds of illustrations are also an important part
of archaeological recordings, and will be includ-
ed in journal articles and archaeological reports,
raising the quality of final publication.
In many cases and especially of rescue
archaeological excavation, field drawing is re-
placed with other techniques of graphic repre-
145
IV.1. Desenul pe teren
Dr. Adriana Antal
Scopul principal al ilustrației arheolo-
gice, în ceea ce priveşte desenul pe teren, atât
de planuri cât și de profile, este de a realiza o
imagine grafică care poate fi folosită pentru în-
țelegerea și compararea diverselor situații ar-
heologice. Trebuie subliniat faptul că, desenul
reprezintă întotdeauna o interpretare iar calita-
tea desenului diferă în funcție de competențele
celui care îl realizează și de condițiile în care
acesta lucrează. Acest tip de înregistrare poate fi
completată și verificată cu fotografii. Din acest
motiv, toate desenele arheologice trebuie măsu-
rate cu atenție și concepute astfel încât să ofere
informații tehnice pentru cercetarea situațiilor
arheologice. Desenul pe teren este astfel parte
a cercetărilor de suprafață, periegeza, săpătura
sau fotografia. Acest tip de ilustrație reprezintă
o parte importantă a înregistrărilor arheologi-
ce care va fi apoi inclusă în articole și rapoarte
arheologice, crescând astfel calitatea publicației
finale.
În multe cazuri și în special în cadrul
șantierelor arheologice de salvare sau preventi-
ve, desenul pe teren este înlocuit cu alte tehnici
de reprezentare grafică. Pentru situri mari sau
acolo unde terenul este dificil sau greu accesi-
Adriana antal
sentation. For large sites, or where the terrain
is difficult or the site barely accessible, the best
method for a high-quality illustration could be
photogrammetry. (See chapter of photogram-
metry). Other fast method of graphic represen-
tation is to undertake a survey of archaeological
contexts using digital instruments, like Total
Stations or Geodesic GPS, to take measure-
ments of fixed points and of contour points of
archaeological complexes, which are then plot-
ted by computer. Nevertheless, if there is the
possibility and especially in case of extensive
research these modern techniques should never
replace field drawing and should be used as ad-
ditional methods.
Drawing Plans
Drawing of plans in archaeological ex-
cavation can create a scaled map of the features
excavated or present in the area of investigation,
each context being planned on a separate sheet
of tracing paper (Fig. 1).
Plan drawings are scaled more com-
monly at 1:10 or 1:20, the choice depending on
the details and features that the illustrator de-
cides to record. Planning at the large scale of
1:10 means that 1m on the ground represent 10
cm (0.1 m) on the drawing sheet and is usually
used to drawing graves because of the amount
of detail that could be captured. The more com-
mon scale for planning is 1:20, what means that
1 m on the ground represents 5 cm (0.05 m) on
the drawing sheet; this scale shows also import-
146
bil, una din cele mai bune metode de realizare
a unei ilustrații este oferită de fotogrametrie.
O altă metodă rapidă de reprezentare grafică a
situațiilor arheologice, este realizarea de măsu-
rători cu ajutorul unei instrumentații digitale,
precum Stația Totală sau GPS-ul geodezic, prin
măsurarea unor punte fixe și a punctelor de
contur ale complexelor arheologice, care sunt
apoi procesate în softuri de specialitate. Totuși,
dacă este posibil și în special în cazul cercetă-
rilor sistematice, aceste tehnici moderne nu ar
trebui să înlocuiască, ci doar să completeze de-
senul arheologic.
Desenul planurilor
Prin desenarea planurilor într-o săpătu-
ră arheologică se poate realiza o hartă la scară
a contextelor arheologice cercetate, fiecare astfel
de context fiind reprezentat pe foi milimetrice
individuale (Fig. 1).
Desenele de planuri sunt efectuate cel
mai frecvent la o scară de 1:10 sau 1:20, alegerea
fiind făcută în funcție de detaliile și trăsăturile
pe care desenatorul alege să le înregistreze. Pla-
nul la o scară mare, de 1:10, înseamnă că 1 m
pe teren reprezintă 10 cm (0,1 m) pe foaia de
desen și este cel mai adesea folosit pentru a de-
sena morminte, deoarece astfel se pot surprinde
o mulțime de detalii. Scara cea mai des folosită
pentru planuri, este 1:20, ceea ce înseamnă că
1 m pe teren reprezintă 5 cm (0,05 m) pe foaia
de desen. La această scară se pot reprezenta, de
asemenea, detalii importante care nu pot fi vă-
field drawing / Desenul pe teren

ant details that cannot be seen at a smaller scale
like 1:50 1m 2 cm (0.02 m). Other smaller scale
like 1: 100, 1: 500 or 1:1000 could be used to
draw plans of buildings or to have a better over-
view on the site excavation.
zute la o scară mai mică, cum ar fi 1:50. La o altă
scară mai mică, cum ar fi cea de 1:100, 1:500 sau
1:1000, se pot realiza desene de planuri de clă-
diri sau imagini de ansamblu asupra săpăturii
de pe un sit.

Fig. 1. Plan drawings and the necessary equipment / Desen de plan cu

echipamentul necesar

147
Adriana antal

- All plans will be related to fixed points
which must remain constant throughout the ex-
cavation and measured with Total Station. This
is usually achieved by establishing a site grid be-
fore the excavation starts and then maintaining
it throughout the excavation, their position be-
ing plotted using surveying equipment. Physi-
cally the site grid may be represented in the field
by just three fixed points, accurately surveyed
and marked by pegs and placed into the ground
outside the area to be excavated (Drewett 1999,
133; Grant, Gorin, Fleming 2008, 46).
Toate planurile vor fi corelate cu puncte
fixe care trebuie să rămână constante pe par-
cursul săpăturilor și măsurate cu Stația Totală.
Acest lucru se realizează de obicei prin stabili-
rea unei rețele înainte ca șantierul să înceapă și
care apoi este prezent și pe parcursul săpături-
lor, poziția lor fiind înregistrată prin utilizarea
unui echipament de măsurare. Din punct de
vedere fizic, rețeaua sitului poate fi reprezentată
pe teren doar prin trei puncte fixe, măsurate cu
precizie și marcate - fiecare prin țăruși plasați
în pământ în zona din afara săpăturii. (Drewett
1999, 133; Grant, Gorin, Fleming 2008, 46).

Fig.2. General plan of digging from Colonia Dacica Sarmizegetusa, Domus 2017.
Plan drawings and the necessary equipment / Plan general al săpăturii de la Colonia
Dacica Sarmizegetusa, Domus 2017

148
field drawing / Desenul pe teren
Plan drawing can be undertaken by
topographic measurements, triangulation from
fixed points or by using a drawing frame. For
plans drawn at a scale of 1:20, the site should
be divided into 1m grid squares, by strings and
nails. Usually are used levelling techniques for
setting a measuring tape stretched on the grid
used like base lines, various points could be
measured by extending offsets from them. This
method involves at least two people, one to
draw and hold the end of a tape and the second
person to take measurements, although three
people can make the work easier. This method
might be time-consuming and for more details
is always better to use a drawing frame which
consists of a square (usually 1 metre) of wood
or metal strung up into 20 cm, or sometimes 10
cm, squares. After some practice, this method
of planning can be done accurately by eye rath-
er than measuring each point within the 20 cm
squares of the planning frame.
Both plans and sections should be drawn
in pencil, using a drawing board mounted with
plastic tracing film over a sheet of graph paper.
The illustrator usually uses a certain amount of
realism combined with symbols. For example,
the correct shape of the stones may be por-
trayed, but charcoal may be shown schematical-
ly. Colour coding can be used in combination
with the planning conventions, for example,
grey for stones, red for tiles and brick, brown for
wood, black for charcoal, or green for bronze
(Fig. 2). The same conventions can be used in
section drawings. (Adkins, Adkins 1989, 73).
149
Desenul unui plan poate fi realizat atât
prin măsurători topografice, prin triangulații
din puncte fixe cât și prin utilizarea unui cadru
de desen. La planurile desenate la scara de 1:20,
situl ar trebui împărțit, în scopul înregistrării,
într-o rețea de pătrate de 1m, cu ajutorul sforii
și cuielor. De obicei, se folosesc metode de ni-
velment pentru a instala o ruletă întinsă pe re-
țeaua de măsurare folosită ca axe, diferite punc-
te putând fi apoi măsurate cu o ruletă de mână
de la ele. Această metodă implică prezenţa a cel
puțin două persoane, una pentru a desena și a
ține ruleta și a doua pentru a face măsurători,
cu toate că prezenţa a trei persoane facilitează
mult munca. Deoarece această metodă necesi-
tă mult timp, pentru a adăuga mai multe detalii
este mai bine să se folosească un cadru de desen
care constă dintr-un pătrat (de obicei 1 metru)
de lemn sau metal, împărțit în alte pătrate de 20
cm sau uneori de 10 cm. După ceva practică,
măsurătorile se pot face deja din ochi, fără a mai
fi nevoie de măsurători din interiorul pătratelor
de 20 cm ale cadrului de desen.
Atât planurile cât și profilele trebuie să
fie desenate în creion, folosind foaie milimetrică
sau de calc, prinse pe o planșetă de desen. Dese-
natorul îmbină de obicei elemente redate realist
cu diverse semne convenționale. De exemplu,
forma corectă a pietrelor poate fi reprezentată,
pe când cărbunii pot fi redați schematic. Coda-
rea culorilor poate fi utilizată în combinație cu
simboluri, de exemplu gri pentru pietre, roșu
pentru țigle și cărămidă, maro pentru lemn,
negru pentru cărbune sau verde pentru bronz
Adriana antal
Each context should be planned on
a separate sheet of tracing paper. The most
commonly produced archaeological plans are
the multiple ones, where each archaeological
context (pit, posthole, ditch, or wall) is clearly
shown in relation to other features. Consider-
ation should also be given to recording situa-
tions of archaeological contexts such as walls
or floors in relation to negative contexts such as
modern pits or contemporary rubbish deposits
that have destroyed the ancient contexts. Prob-
lems however arise on multi-period sites, where
are several construction phases or habitation,
with cases when a context cuts the other. This
requires recording each context separately by
producing single context or single-level plans.
For this kind of context like a pit, ditch or post-
hole, various conventions could be used for
drawing (Fig. 3).
For instance for planning a slope ha-
chure can be used, or short lines which indi-
cate the top of the slope with an arrow and the
length of the slope with a line. Orientation of
the slope is represented using a hachure that at
the end shows the slope bottom. For example,
the edges of a very clear break of slope are de-
picted with more flat-ended hachure, whereas
a less well-defined change in slope is depicted
with round-ended hachures (see the adjacent
standard planning convention). Within a con-
text drawing, conventions must be unitary so
they may be interpreted in the same way across
the site. Even the conventions are varying; they
should be consistent and used correctly to be
150
(Fig. 2). Aceleași semne convenționale pot fi fo-
losite și în desenele profilelor (Adkins, Adkins
1989,73).
Fiecare context ar trebui desenat pe foi
separate de hârtie milimetrică. Planurile arhe-
ologice cele mai frecvente sunt planurile mul-
tiple, unde fiecare context arheologic (gropi de
stâlp, șanțuri sau ziduri) este clar reprezentat în
raport și cu celelalte situații. De asemenea, tre-
buie avută în vedere și înregistrarea situațiilor
unor contexte arheologice precum ziduri sau
podele în relație cu contextele negative precum
gropi moderne sau gropi menajere contempo-
rane care au distrus contextele antice. Situații
complexe apar oricum în siturile cu stratigrafii
multiple, cu mai multe secvențe cronologice în
care, diverse faze de construcție sau de locuire
sunt în situații în care una o taie pe cealaltă. În
acest caz, se va înregistra fiecare context separat,
realizându-se planuri de contexte singulare sau
de straturi unice. Pentru unele contexte cum ar
fi gropile sau șanțurile, pentru desen pot fi folo-
site diverse semne convenționale (Fig. 3).
De exemplu, pentru a realiza planul unei
pante, pot fi folosite hașuri sau linii scurte care
indică partea de sus a pantei cu o săgeată iar
lungimea pantei cu o linie. Linia hașurii repre-
zintă lungimea și direcția pantei, capătul liniei
indicând partea de jos a pantei. Marginile unei
întreruperi foarte clare a unei pante sunt repre-
zentate cu mai multe hașuri terminate drept, pe
când marginile unei pante mai greu definite vor
fi reprezentate prin hașuri rotunjite (vezi sem-
 field drawing / Desenul pe teren

Limit of excavation measured in relation to grid, not trench

edge/ Limita porțiunii de context săpate (măsurată de la grilă,
nu de la marginea săpăturii).

Extent of context/ Limita contextului în cauză.

Edge of context cut away by later intrusion/ Limită a inter-

vențiilor ulterioare, care taie contextul.

Edge of layer cut away obliquely/ Limită a unei intervenții

oblice, care taie stratul.
Standard planning convention / Semne conveționale

Limit uncertain within break in solid line/ Limită neclară (ne-

sigură) a contextului.
standard (after MOLAS 1994, 11-12)

Line of section, labelled on side from which drawn/ Marginea

a unei secțiuni anterioare, care taie contextual.

Hachure denoting extent of slope/ Simbol al unei pante, cu in-

dicarea direcției si a întinderii ei.

Edge of cut feature/ Limită a unei gropi de formă albiată.

Vertical edge/ Limită a unei gropi cu perete vertical.

Cut feature with conspicuous change of slope/ Limită a unei

gropi cu pantă schimbătoare, sus verticală, apoi oblică.

Cut feature with stepped profile/ Limită a unei gropi cu pereții

în trepte.

Cut feature with undercut edge/ Limită a unei gropi scobite.

Cut feature with undercut edge and return of slope/ Limită a

unei gropi scobite (perete cu pantă inversă în partea de sus,
apoi cu pantă normală).

151
Adriana antal

able to interpreted properly during post-exca-
vation. (Drewett 1999, 131- 132; Wright 2011,
108; SRP 2011, 33; MOLAS 11-12).
nele convenționale alăturate). În cazul fiecărui
context desenat, simbolurile trebuie să fie utili-
zate unitar, astfel încât acestea să poată fi inter-
pretate în același mod pe tot situl. Chiar dacă
simbolurile sunt diferite acestea ar trebui să fie
consecvente și utilizate corect pentru a se pu-
tea interpreta corect și după săpătură (Drewett
1999, 131- 132; Wright 2011, 108; SRP 2011 33;
MOLAS 11-12).

Fig.3. Pit drawing using conventions (section and plan) / Desen de groapă folosind
semne convenționale (secțiune și plan)

152
field drawing / Desenul pe teren
Steps
1. The area that will be draw has to be
clean.
2. Set up a site grid with string and nails
(the most suitable is 1 m square), horizontality
being fixed by a spirit line-level. When the line
is horizontal, the measuring tape can be fixed
along it and secured firmly at both ends using
bulldog clips.
3. Decide on the most appropriate scale
(e.g. 1:20).
4. Mark the baseline or the edges of the
planning frame lightly on to the drawing, and
indicate the measurement gradations.
5. Draw the larger, dominant features first.
This will help you to position the smaller fea-
tures around them and may save you time.
6. With the help of two other people, start
to record features on either side of the baseline.
One person holds the tape over specific points
to be plotted using a plumb-bob, the second
reads off the measurements at the right-angle
crossings of the two tapes (or it can be used
drawing frame).
7. Note the distance along the primary
baseline tape, then note the distance along the
second tape (from the point of interest to where
it crosses the baseline) and mark this on your
153
Etape
1. Curățarea zonei care urmează să fie de-
senată.
2. Instalarea unei rețele de sfori și cuie (cel
mai potrivit este de 1m2), fixate orizontal cu
ajutorul unui boloboc sau a unei nivele. Când
axa este orizontală, ruleta poate fi întinsă de-a
lungul acesteia și fixată la capete cu ajutorul
unor cleme.
3. Stabilirea celei mai potrivite scări ( de
ex. 1:20).
4. Se vor marca axele sau marginile cadru-
lui de desen pe foaie și se va indica metrajul.
5. La început se vor desena elementele
mai mari și dominante, acest fapt ajutând de-
senatorul să poziționeze elementele mai mici în
jurul acestora.
6. Cu ajutorul a două persoane, se va în-
cepe înregistrarea situațiilor de ambele părți ale
axei. O persoană va ține ruleta deasupra unor
puncte stabilite să fie desenate folosind un fir cu
plumb, iar cea de-a doua va citi cotele la unghiul
drept din intersecția celor două rulete (opţional
se poate folosi un cadru pentru desen).
7. Se notează cota citită de pe ruleta de pe
axă iar apoi se notează cota de pe cea de-a doua
ruletă (de la punctul măsurat spre intersecția
cu axa) și se va reprezenta pe planșeta de desen
Adriana antal
scaled plan. Mark each recorded measurement
with a point. Repeat this process at regular in-
tervals. With fluid lines connect the recorded
measurements.
8. Use hachures and symbols for repre-
senting slopes or pits.
9. Colour or use conventional symbols for
representing features.
(Burke, Smith 2004, 160; Grant, Gorin, Fleming
2008, 46; SRP 2011, 44; Stewart 2013, 12).
Label:
o Site code
o Plan number
o Levels
o Drawn by (name)
o Grid points/drawing points
o Date
o Section line and number
o Title (e.g. Surface Sp4)
o Stratigraphic matrix should be complet-
ed on the drawing sheet with the context num-
ber in the central box and the context numbers
of the earlier and later in the lower and upper
boxes.
o Scale (e.g. 1:20)
o Key (if required) for any sort of symbols
or colours use for different structure e.g. brick,
mortar, burning, plaster
o North arrow
154
printr-un punct. Acest proces se va repeta în-
tr-un mod regulat, iar apoi, cu linii continue, se
vor conecta punctele măsurate.
8. Se vor folosi hașuri și simboluri pentru
reprezentarea pantelor și gropilor.
9. Pentru reprezentarea diverselor elemen-
te se vor folosi culori sau simboluri.
(Burke, Smith 2004, 160; Grant, Gorin, Fleming
2008, 46; SRP 2011, 44; Stewart 2013, 12).
Legenda
o Codul sitului
o Numărul planului
o Adâncimile
o Numele desenatorului
o Punctele axelor
o Data
o Linia secțiunii și numărul acesteia
o Numele suprafeței (ex. Suprafața Sp4)
o Matricea stratigrafică trebuie comple-
tată pe foaia desen cu numărul complexului în
căsuța centrală și numărul contextelor din faze
timpurii sau târzii în căsuțele de jos sau sus.
o Scara (ex. 1:20).
o Explicația semnelor convenționale și a
culorilor folosite pentru diferitele structuri de
ex. cărămidă, mortar, arsură etc.
o Săgeată pentru nord
field drawing / Desenul pe teren
Drawing section
A section drawing is an accurate scaled
depiction meant to represent the vertical rela-
tionship of archaeological layers, cut feature or
elevation as naturalistically and informatively
as possible (Fig. 4). This kind of drawings com-
bines common regular graph paper drawings
with measurements of all stratigraphy using a
total station; connect in this way the drawing
with the site plan or with the relevant context
plan.
Fig.4. Section drawings and the necessary equipment / Desene de profil cu echipa-
mentul necesar
155
Desenul profilelor
Un desen de profil este o reprezentare
la scară, realizat cu scopul de a ilustra cât mai
realist şi informativ relația verticală a straturi-
lor arheologice, întretăierile dintre complexe și
diferențele de nivel dintre acestea (Fig. 4). Acest
tip de desen îmbină desenul obișnuit pe hârtie
cu măsurătorile stratigrafice realizare cu ajuto-
rul Stației Totale. În acest fel, se va putea face o
legătură între planurile sitului şi cele ale con-
textelor arheologice.
Adriana antal
In the same way like plans, section draw-
ings could show differences in texture, compo-
sition or colours of layers, which are difficult
cu capture in photographs. Before starting the
drawings is recommended to prepare the tar-
get area by cleaning up and improve the colour
contrast of layers with sprayed water. To prevent
the context numbers from being mixed up and
remain visible for the drawing, it is necessary to
note the presence of layers as the dig proceeds
by pinning labels to the side of the excavation
with context numbers.
Fig.5. Section drawings Domus Procuratoris - CDS 2016 / Desen profil Domus
Procuratoris - CDS2016
For easy distinction of layer boundar-
ies, the illustrator combines usually naturalistic
representation with an amount of symbols, ab-
breviations and colours used to represent par-
ticular inclusions (Fig. 5). The same convention
should be used for all drawings from a site to
be able to interpret properly during post-exca-
vation.
156
La fel ca și planurile, desenele de profile
pot indica diferențe de textură, compoziție și
culoare ale straturilor, care sunt dificil de sur-
prins în fotografie. Înainte de începerea desenu-
lui, se recomandă pregătirea profilului prin cu-
rățare și eventual îmbunătățirea contrastului de
culoare a straturilor prin stropirea cu apă. Pen-
tru a preveni amestecarea numerelor de context
și pentru a fi vizibile pentru desen, este necesară
înregistrarea fiecărui strat pe măsură înaintării
în săpătură punând etichete cu numărul con-
textului pe profil.
Pentru distincția clară și ușoară a limi-
telor dintre straturi, desenatorul va îmbina în-
tr-un mod realist, semne convenționale și cu-
lori, folosite pentru a reprezenta incluziunile
(Fig. 5). Aceleași semne convenționale ar trebui
folosite pentru toate desenele, pentru a putea fi
interpretate corect și după săpătură.
field drawing / Desenul pe teren
The drawing technique employs all the
same basic techniques like plan drawings, this
technique can be applied to any vertical surface,
whether the side of an excavated trench or the
wall of a standing structure. The horizontal da-
tum line is set up using a spirit line-level, across
the section fixed above the ground in half way
until the top of the surface. A measuring tape is
fixed across the section close to the datum line
so that horizontal measurements can be taken.
After the outline of the section was drawn, off-
set measurements can be taken above and be-
low the datum line with reference to the hori-
zontal tape. Section drawings should be made
by two people for larger sections, one to take
measurements while the second person draws,
and one for smaller sections when the illustra-
tor can take its own measures. (Drewett 1999,
130; Grant, Gorin, Fleming 2008, 46; Adkins,
Adkins 1989, 81)
Steps:
1. The area that will be drawn has to be
clean.
2. Set up a horizontal baseline (datum line)
across a suitable part of the section—either at
the top if it is a small section or halfway down
if it is a large section. It is important to ensure
that the line is taut and firmly secured at both
ends using nails which can be inserted into the
corners of the section.
157
Tehnica de desen folosește aceleași teh-
nici de bază precum desenul planurilor, aceasta
putând fi aplicată pentru orice suprafață verti-
cală, indiferent dacă este vorba despre profilul
unei secțiuni, al unui complex sau despre eleva-
ția unui zid. Axa orizontală se fixează folosind
un boloboc sau o nivelă, pe lățimea profilului,
deasupra sau la mijlocul profilului în funcție de
adâncimea acestuia. O ruletă se va întinde de-a
lungul profilului aproape de axă, pentru a se
efectua măsurătorile orizontale. După ce mar-
ginile profilului au fost desenate, se pot face mă-
surători deasupra și dedesubtul axei în relație cu
ruleta orizontală. Desenele de profile ar trebui
făcute de către două persoane pentru profile
mai mari, una care realizează măsurătorile și
cealaltă care desenează, și de către o persoană
pentru profilele mai mici, situaţie în care când
desenatorul își ia singur măsurătorile (Drewett
1999, 130; Grant, Gorin, Fleming 2008, 46; Ad-
kins, Adkins 1989, 81).
Etape
1. Curățarea zonei care urmează să fie de-
senată.
2. Fixarea unei axe orizontale de-a lungul
celei mai potrive părți a profilului - fie că este
deasupra în cazul unui profil mic, sau la mijloc
în cazul unui profil mai mare. Este important ca
axa să fie bine fixată la ambele capete folosind
cuie plasate în colțurile secțiunii.
Adriana antal
3. Use a spirit line-level to make sure that
the string is horizontal. When the line is hori-
zontal, run the measuring tape along it and se-
cure the tape firmly at both ends using bulldog
clips.
4. Draw the datum line lightly on to your
graph paper or drafting film as a horizontal line
parallel to the top of the drafting sheet.
5. Now it can be note the horizontal dis-
tances of these features along the tape and, us-
ing a metal hand tape, measure their vertical
distances above and/or below the datum line.
Also it can be use a plumb-bob to ensure that
the hand-tape is held vertically.
6. Mark each recorded measurement with
a point. Repeat this process at regular intervals.
With fluid lines connect the recorded measure-
ments.
7. Begin by drawing the gross elements,
such as the limits of the section or wall, the level
of the topsoil and the base of the trench. This
will help you to position the smaller features
around them and may save you time.
8. Draw any inclusions present and label in
the key.
(Burke, Smith 2004, 161; SRP 2011, 30; Stewart
2013, 10)
158
3. Se va folosi un boloboc sau o nivelă pen-
tru trasarea unei axe orizontale. După ce aceas-
ta este este fixată, se va întinde ruleta de-a lun-
gul acesteia. Ruleta va fi fixată la ambele capete
cu ajutorul unor cleme.
4. Se va desena axa ușor pe foaia milime-
trică ca o linie orizontală paralelă cu liniile hâr-
tiei.
5. Se vor nota distanțele orizontale ale con-
textelor de-a lungul ruletei folosind o ruletă de
metal, măsurând distanțele verticale deasupra și
dedesubtul axei. Se poate folosi de asemenea și
un fir cu plumb pentru a se verifica dacă ruleta
metalică este ținută vertical.
6. Se va marca fiecare măsurătoare prin-
tr-un punct. Acest proces se va repeta într-un
mod regulat, iar apoi cu linii continue, punctele
măsurate se vor uni.
7. Se va începe prin desenarea elementelor
mai mari precum limitele profilului sau zidurile,
nivelul stratului vegetal și baza secțiunii. Acest
fapt va ajuta desenatorul să plaseze elemente
mai mici în jurul acestora.
8. Se va desena fiecare incluziune observa-
tă și se va eticheta în legendă.
(Burke, Smith 2004, 161; SRP 2011, 30; Stewart
2013, 10)
field drawing / Desenul pe teren

Label: Legendă

o Site code o Codul sitului

o Orientation o Orientare
o Section number o Numărul secțiunii
o Scale (e.g. 1:20) o Scara (ex. 1:20)
o Drawn by (name) o Numele desenatorului
o Date o Data
o Key (if required) for any sort of symbols o Explicația semnelor convenționale și
or colours use for different structure e.g. brick, culorilor folosite pentru diferitele structuri de
mortar, burning, plaster ex. cărămidă, mortar, arsură etc.
o Context numbers clearly labelled o Numere de context
o Context matrix o Matricea contextelor.

Equipment:
Echipament
• Builder's line or common string
• Nails or ranging poles o Sfoară
• Measuring tapes, 10-50m metric mea- o Cuie sau țăruși
suring tapes and a metal hand-tape (3-5m). o Rulete de măsurat mari (10-50 m) și
• Compass mici (3-5 m).
• Gridded drawing board o Busolă
• Graph paper, plastic tracing film o Placă de desen
• Bulldog clips o Foaie milimetrică, foaie de calc
• Pencils o Cleme
• Eraser o Creion
• Ruler and/or scale ruler o Radieră
• Plumb-bob o Scărar, liniar
• Spirit line-level o Fir cu plumb
o Boloboc.

159
 IV.2. Drawing artefacts
Dr. Adriana Antal
Achieving good archaeological illustra-
tions consists in discovering general principles
as well as the conventions specific to each type
of different material / artefact. It incorporates an
understanding of the parts of an artefact with
the ability to make a correct and aesthetic inter-
pretation of the object itself. It is always better
to have in publications more images of an arte-
fact because no description can sum up all the
features and components sufficiently detailed
for the mind to reconstruct the object entirely.
On the other hand, a drawing is almost always
more informative than a photograph because
conveys information about the shape, size, ma-
terial, method of manufacture or thickness of
the walls.
Different materials and textures are
conventionally represented by combinations of
slightly different lines and broken lines, hatches
and points of varying densities. The direction of
lighting and method of projection is always con-
stant, and the illustration can usually be classed
somewhere between an artist's and a scientist's
presentation of the facts (Collet 2012, 3; Griffits,
Jenner, Wilson 1990, 1-4).
160
IV.2. Desenul artefactelor
Dr. Adriana Antal
Realizarea unei bune ilustrații arheo-
logice constă în stabilirea atât a unor principii
generale precum cât și a unor standarde speci-
fice fiecărui tip de material / artefact în parte.
Aceasta implică o înțelegere a părților compo-
nente ale unui artefact, cu abilitatea de a face o
interpretare corectă și estetică a obiectului în
sine. Este întotdeauna mai bine ca în publicații
să apară mai multe imagini ale unui artefact, de-
oarece nici o descriere nu poate să rezume toate
caracteristicile și componentele acestuia sufici-
ent de detaliat pentru ca mintea să reconstru-
iască obiectul în întregime. Pe de altă parte, un
desen conține întotdeauna mai multe informa-
ții decât o fotografie, deoarece transmite detalii
despre forma, dimensiunea, materialul, metoda
de producere sau grosimea pereților.
Diferitele materialele și texturi se repre-
zintă convențional prin combinații ușor diferite
de linii continue și întrerupte, de hașuri și de
puncte cu densități variate. Direcția de ilumina-
re și metoda de proiecție este întotdeauna con-
stantă, iar ilustrația poate fi de obicei clasificată
undeva între prezentarea unui artist și a unui
om de știință (Collet 2012, 3; Griffits, Jenner,
Wilson 1990, 1-4).
Drawing artefacts / desenul artefactelor
General principles
In order to achieve a correct archaeolog-
ical drawing of an artefact, it is necessary to fol-
low some general notions that are related to the
primary study of the object, the determination
of the scale at which it will be rendered, the ori-
entation, the correct position, or the concepts of
light on the drawing.
In this regard, before drawing any ar-
tefact, it must be carefully studied so one can
decide what is important to include or miss out
from the drawing itself. Before putting the pen-
cil on paper, it is important to decide the scale
most appropriate for rendering the object. Gen-
erally, small personal items and items of cloth-
ing, e.g. brooches, buckles, combs, pins, but-
tons, beads, bracelets, etc., are drawn at a scale
of 2: 1 and then reduced to real size making sure
that any decoration can be clearly described.
Tools, knives, vessels, weapons, etc., are usually
drawn at a scale of 1: 1 and then reduced to a
scale of 1: 2. It is important to decide the main
view of the artefact that will be drawn. Where
possible, the front, back, top, bottom and sides
should be determined in accordance with the
correct orientation of the artefact. The vertical
axis of the object can then be aligned parallel
with the page. In some cases, it is sufficient to il-
lustrate two sides of the object, the front and the
backside or the section. For cases where hatch-
ing is used, the object is always illustrated with
the light coming from the top left corner of the
page, even when this has to be imagined (Grif-
fits, Jenner, Wilson 1990, 7-11).
161
Principii generale
Pentru a realiza corect desenul arheolo-
gic al unui artefact, trebuie urmate unele noți-
uni generale, care țin în mare parte de o studiere
primară a obiectului, de determinarea scării la
care va fi redat, de orientarea, poziția corectă a
acestuia sau de noțiunile legate de redarea lumi-
nii pe desen.
În acest sens, înainte de a începe dese-
narea oricărui artefact, acesta trebuie studiat
atent pentru a se putea decide ce este important
să cuprindă sau ce poate să lipsească din dese-
nul propriu-zis. Înainte de a pune creionul pe
hârtie, este importantă alegerea scării celei mai
potrivite pentru redarea obiectului. În general,
obiectele personale mărunte și accesoriile de
îmbrăcăminte, de ex. fibule, catarame, piepteni,
pini, butoane, mărgele, brățări etc. sunt dese-
nate la scara de 2:1 și reduse apoi la mărimea
reală, asigurându-se că orice decor poate fi clar
descris. Uneltele, cuțitele, vasele, armele etc.
sunt de obicei desenate la o scară de 1:1 și redu-
se apoi la scara de 1:2. Este important să se sta-
bilească principala latură a artefactului care va
fi desenată. Acolo unde este posibil, trebuie de-
terminată partea frontală, spatele, partea de sus,
fundul și laturile în acord cu orientarea corectă
a artefactului. Axa verticală a obiectului poate
fi apoi aliniată paralel cu cea a paginii. În unele
cazuri, este suficientă ilustrarea a două laturi ale
obiectului, partea din față și lateralul sau secți-
unea. Pentru cazurile în care se folosesc hașuri,
obiectul este întotdeauna ilustrat cu lumina ve-
Adriana antal

nind din colțul din stânga sus al paginii, iar dacă

acest lucru nu este posibil în realiate, el trebuie
imaginat (Griffits, Jenner, Wilson 1990, 7-11).

Fig.1. Drawing archaeological finds and the necessary equipment / Desenul arte-
factelor arheologice și echipamentul necesar.

162
Drawing artefacts / desenul artefactelor
Tools and equipment (Fig. 1)
1. Drawing board
2. Fine tissue, tracing and graph paper
3. Callipers, dividers
4. Profile gauge
5. Ruler, architect triangle
6. Radius chart
7. Mechanical pencil (0.5 and 0.3mm) and
eraser
8. Graphite flake
Pottery drawing
The most common artefact type for ar-
chaeologists specialised on most periods of time
is ceramics. Pottery drawing is often thought of
as the easiest form of archaeological illustration,
has some rules that can be applied to the draw-
ing of many other types of pieces. In this regard,
after a vessel or potsherd has been properly ex-
cavated, photographed, cleaned, analysed, and
restored if necessary, it is time to draw a profile
of the piece.
Methods
There are various methods of drawing
pottery, methods that are usually simple when
the vessels are complete and more complicated
when we are dealing with shards. The concept
of the pottery profile is to present both an exte-
rior view and a section of the piece. For publi-
cations, it has become standard practice to illus-
trate pottery with an elevation on the right-hand
163
Ustensile și echipament (Fig. 1)
1. Planșetă de desen
2. Foaie subțire, de calc și milimetrică
3. Șubler, divizor
4. Pieptăn profilator
5. Liniar, echer
6. Diagrama razelor
7. Creion mecanic (0.5 și 0.3 mm) și radie-
ră
8. Fulgi de grafit.
Desen ceramic
Cel mai comun artefact pentru arheolo-
gii specializați pe diferite epoci este ceramica.
Desenul de ceramică, considerat drept cea mai
ușoară formă de ilustrare arheologică, are une-
le reguli care pot fi aplicate la desenul multor
alte tipuri de piese. Astfel, după ce un vas sau
un fragment ceramic a fost scos din pământ în
mod corespunzător, fotografiat, curățat, analizat
și restaurat, acesta urmează a fi desenat.
Metode
Există diferite metode de a desena cera-
mică, metode care sunt în mod obișnuit simple
atunci când vasele sunt întregi și mai compli-
cate atunci când avem de-a face cu fragmente.
Conceptul ilustrării ceramicii este acela de a
prezenta atât o vedere exterioară, cât și o sec-
țiune a piesei. Pentru publicații, s-a standardi-
zat prezentarea înălțimii vasului în dreapta iar
a secțiunii acestuia în partea stângă, ilustrată cu
Adriana antal
side and a section in solid black hatch on the
left. Therefore, the exterior decoration is shown
on the right side of a central dividing line and
any inner feature on the left. In the case of an
irregular pattern, the elevation can be extended
beyond the centre line or the decorative motif
drawn separately. Always the full diameter of
the vessel should be shown, but if several ves-
sels of similar type are shown, after showing one
complete vessel, only the sections can be drawn
for the rest, with the indication that diameters
appear in the text. All vessels should be drawn
full size (1:1) and reproduced at 1:4 or some-
times 1:3, although there may be exceptions for
very large or very small vessels, or where very
complex decoration is present. Very large ves-
sels may be drawn at a reduced scale in the first
instance and have a final reduction greater than
a quarter from the whole vessel (Dobie, Evans
2010, 9-15; Griffits, Jenner, Wilson 1990, 56).
Decorated samian and stamps on mor-
taria and amphorae are usually reduced by
one-half, but other potters’ stamps should be
full size. Complete vessels are rarely found and
when fragments are drawn there is no need to
show the edge of the break unless it cuts across
an irregular decorative pattern. A hypothetical
restoration of the section may be shown by a
single dotted line, but this is not normally nec-
essary. In colour descriptions that are often dif-
ficult, it is better to use a simpler and standard-
ized terminology using colour systems such as
Munsell.
164
negru plin sau în hașuri. Prin urmare, decorul
exterior este prezentat în partea dreaptă a unei
linii centrale de divizare, iar orice caracteristi-
că interioară a artefactului se va reprezenta în
partea stângă. În cazul unui model sau decor
neregulat, reprezentarea vasului în înălțime,
din partea dreaptă, poate fi extinsă dincolo de
linia centrală; de asemena, motivul decorativ
al acestuia poate fi desenat separat. Diametrul
complet al vasului ar trebui ilustrat tot timpul,
însă, dacă sunt ilustrate mai multe vase de ace-
lași tip, după ce se arată un vas complet, se pot
desena doar secțiunile pentru restul, cu menți-
unea că diametrele apar indicate în text. Toate
vasele ar trebui desenate la dimensiunea lor
completă (1:1) și reproduse la scara de 1:4 sau
uneori 1:3, deși pot exista excepții pentru vase-
le foarte mari, foarte mici sau în cazul celor cu
decor foarte complex. Vasele foarte mari pot fi
desenate într-o primă fază la o scară redusă, cu
o reducere finală mai mare de un sfert din între-
gul vasului (Steiner, Allason-Jones 2005; Dobie,
Evans 2010, 9-15; Griffits, Jenner, Wilson 1990,
56).
Terra sigillata decorată și ștampilele de
pe mortaria și amforele sunt, de obicei, reduse
la jumătate, dar ștampilele altor vase ar trebui să
fie redate la dimensiunea completă. Doar rare-
ori se descoperă vase complete iar atunci când
se desenează fragmentele, nu este nevoie să se
ilustreze marginea spărturii decât dacă aceasta
taie un model decorativ neregulat. O restaurare
ipotetică a secțiunii poate fi prezentată printr-o
singură linie punctată, dar acest lucru nu este
Drawing artefacts / desenul artefactelor
Although pottery drawing is often
thought of as the easiest form of archaeological
illustration and that it can be learnt by almost
anyone, to make an accurate drawing by begin-
ners, before you have formed your own style it
is advisable to work following the next steps:
1. Measure the outer diameter of the rim
if present and/or base. This is most easily done
with a rim-scale (radius chart). Place the shard
with the rim upside down on the scale in its
proper plane, until no light passes under the
rim. Then move the rim across the scale until
its outer curve coincides exactly with one of the
curves on the scale. With irregular or handmade
pots this can sometimes be a matter of ‘best fit’
rather than an exact match. It is important to
judge the diameter correctly; because the angle
Fig.2. Using a radius chart. / Utilizarea diagr-
amei razelor
165
în mod normal necesar. În descrierile culorilor,
care sunt adesea dificil de încadrat, este mai bine
să se folosească o terminologie cât mai simplă și
standardizată folosind sisteme de culori cum ar
fi sistemul „Munsell”.
Deși desenul de ceramică este adeseori
considerat a fi cea mai ușoară formă de ilustra-
ție arheologică și poate fi învățat de către aproa-
pe oricine, pentru a se realiza un desen corect
de către un începător, înainte de a avea format
propriul stil, este recomandabil să se urmeze ur-
mătorii pași:
1. Măsurați diametrul exterior al buzei
dacă există și / sau baza. Acest lucru se realizea-
ză cel mai ușor cu o diagramă a razelor. Așezați
fragmentul cu buza în jos pe diagramă în po-
ziția ei corespunzătoare, până când lumina nu
mai trece sub ea. Apoi mutați buza pe diagramă
până când curba sa exterioară coincide exact cu
una dintre curbele de pe scală. În cazul vaselor
neregulate sau lucrate cu mâna, acest lucru poa-
te fi uneori doar o chestiune de bună potrivire,
decât o măsură exactă. Este important să aflăm
diametrul corect deoarece, dacă unghiul este in-
terpretat greșit, întreaga formă a vasului poate fi
interpretată greșit (Fig. 2).
2. Cea mai bună hârtie pentru desenul
obiectelor este de obicei foia de calc, prinsă
peste o foaie milimetrică. Astfel, hârtia grafică
poate fi reutilizată iar liniile nu trebuie îndepăr-
tate atunci când desenele sunt scanate în Adobe
Illustrator și trase în tuș, dar grila este încă acolo
pentru a ajuta în procesul desenării.
Adriana antal
is misjudged the whole form of the pot can be
misinterpreted (Fig. 2).
2. The best paper for finds drawing is usu-
ally a tracing paper, taped down over a sheet of
graph paper. In this way the graph paper can be
reused, and the lines do not have to be removed
when the drawings are scanned into Adobe Il-
lustrator and inked, but the grid is still there to
help with the drawing process.
Fig. 3. Pottery drawing sketch / Schema unui
desen ceramic
3. Draw a horizontal line equal in length
to the vessel diameter, aligned parallel with the
edge of the page (Fig. 3).
4. While the shard is still in position on the
rim-scale, measure the height of the piece at its
166
3. Desenați o linie orizontală, egală în lun-
gime cu diametrul vasului, aliniată paralel cu
marginea paginii (Fig. 3).
4. În timp ce fragmentul este încă în po-
ziție pe diagrama razelor, cu ajutorul echerului
măsurați înălțimea piesei la cel mai înalt punct.
De obicei, aceasta se măsoară de la buză la bază
prin centrul piesei. Desenați această linie per-
pendiculară în mijlocul liniei deja trase pentru
Fig. 4. Drawing the pot profile by offsetting
from set square. / Desenul profilului utilizând
un echer
buză.
5. Profilul exterior al fragmentului poate fi
măsurat în diferite moduri, cum ar fi poziționa-
rea vasului cu partea buzei pe o bucată de lemn,
trasând conturul cu un echer (Fig. 4). Este însă
Drawing artefacts / desenul artefactelor

tallest point. Usually, this is from the rim to the mai corectă utilizarea combinată a echerului cu
base through the centre of the piece. Draw this pieptenul profilator. Mai întâi, ţineţi fragmen-
line perpendicular down in the middle of the tul cu buza în jos în poziția sa corectă, plasați
line already drawn for the rim. apoi echerul vertical pe suprafața exterioară,
ca în metoda utilizată pentru măsurarea înăl-
5. The outer profile of the shard can be țimii vasului. Cu un al doilea echer sau liniar,
measured in various ways, such as by position- măsurați distanța până la marginea verticală,
ing the pot on its side with its rim against a block înaintând cu câte un centimetru, și transcrieți
of wood and tracing the outline with an archi- punctele apoi pe hârtia de calc. Pentru detaliile
tect triangle (Fig. 4). It is more accurate to use rotunde ale vasului, utilizați un pieptăn profila-
a combination of set squares and profile gauges.
First, holding the shard rim-down in its correct
attitude, place a vertical set square against the
outer surface, as in the method used for mea-
suring the height above. With a second square,
or dividers, measure how far from this vertical
edge, in one centimetre increments, and tran-
scribe the points on the tracing paper. Then, for
the detail of the curve of the pot, use a profile
gauge (Fig. 5).

6. To finish the other half of the profile, if

the piece is symmetrical, you must draw a mir-
ror image of the piece next to the half already
drawn, by direct tracing if squared paper is be-
ing used.
7. Complete the section on the left-hand
side by drawing the internal profile of the ves-
sel. This can be done accurately by measuring
the thickness of the shard every one centimetre
and at any particularly identifiable points with
callipers, and transferring the measurements to
the drawing. The internal profile of the vessel
is usually filled in black or with hatches, in this
Fig. 5. Using a profile gauge to produce an ac-
curate profile curve. / Utilizarea unui piaptăn
pentru a desena corect profilul.
tor (Fig. 5).
6. Pentru a termina cealaltă jumătate a
profilului, dacă piesa este simetrică, trebuie
desenată imaginea în oglindă a jumătății deja
trasate, prin trasare directă, în cazul în care se
folosește hârtie milimetrică.

167
Adriana antal
way internal details are shown on the left-hand
side of the drawing, external ones on the right-
hand side.
8. In the upper left corner of the tracing
paper next to the drawing, write any informa-
tion you have about the shard (site code, con-
text number, type code, drawing number, etc.).
At the same time it is often convenient to write
down the description of the fabric and other
features considered necessary. This may be done
in preliminary form as the drawing proceeds,
but the final report usually cannot be complet-
ed until the drawings have been mounted and
numbered. In this way the vessels should be de-
scribed for example in this order:
a. Class or type of vessel.
b. Details of form and condition where signifi-
cant.
c. Fabric
d. Decoration.
e. Diameters of vessels drawn only in section
(Webster 1976, 30-34; Orton, Tyers, Vince 1993,
89-93; Collet 2012, 6-12).
For drawing embossed decorated shard,
like terra sigillata, stamped ceramics, or render-
ing manufacturer stamps, to get a perfect scale,
drawings copied directly with your finger and
graphite (rubbings) are better to make. For get-
ting details precisely, use a fine matt tissue paper
large enough to wrap the shard around it and
start to rub flake of graphite using your thumb
and nail (Fig. 6). For the accuracy of the details,
you can copy the rubbings on the tracing paper
168
7. Se completează secțiunea din partea
stângă prin desenarea profilului interior al va-
sului. Acest lucru se poate face cu precizie prin
măsurarea grosimii fragmentului la fiecare cen-
timetru și la fiecare punct mai particular iden-
tificabil cu șublerul, transferând apoi măsură-
torile pe desen. Profilul interior al vasului este
de obicei umplut cu negru sau cu hașuri, astfel
încât detaliile interne apar pe partea stângă a
desenului, iar cele exterioare pe partea dreaptă.
8. În colțul din stânga sus al hârtiei de calc,
lângă desen, se scrie orice informație despre va-
sul sau fragmentul ceramic (codul sitului, nu-
mărul contextului, codul tipului de material,
numărul desenului etc.). De asemenea este util
să se noteze descrierea materialului și a altor ca-
racteristici considerate necesare. Acest lucru se
poate face în formă preliminară, în timpul de-
senului, însă raportul final nu poate fi finalizat
până când desenele nu au fost montate și nume-
rotate. În acest fel, vasele ar trebui descrise de
exemplu, în această ordine:
a. Categoria sau tipul vasului
b. Detalii semnificative privind forma și
starea de conservare
c. Materialul
d. Decorul
e. Diametrul vasului desenat doar în secți-
une (Webster 1976, 30-34; Orton, Tyers, Vince
1993, 89-93; Collet 2012, 6-12).
Pentru desenul vaselor decorate cu mo-
dele în relief, precum terra sigillata, ceramica
Drawing artefacts / desenul artefactelor
Fig. 6. Rubbings of an oil lamp stamp and a ter-
ra sigillata potsherd / Desen cu grafit al unei
ștampile de la un opaiț și un fragment de terra
sigillata.
in the right place (Griffits, Jenner, Wilson 1990,
83- 88; Webster, Bird, Jones 2014, 15-20; Wild
2014, 8).
For terra sigillata type vessels draw-
ings use classification of forms made by H.
Dragendorff (1895), J. Déchelette (1904), R.
Knorr (1919), H. Walters (1908). For a great-
er variety of the less common forms, the best
source of information remains F. Oswald and
T.D. Pryce (1920). For complete or in order to
identify scenes use catalogue of figure type like
J. Déchelette (1904) or F. Oswald (1937).
169
ștampilată, sau pentru redarea ștampilelor de
producător, pentru a obține o scară perfectă,
este mai bine să se efectueze desene cu degetul
și grafitul. Pentru a obține detalii exacte, se uti-
lizează o hârtie mată subțire, suficient de mare
pentru a înfășura fragmentul în jurul el, după
care se freacă fulgii de grafit folosind degetul
mare și unghia (Fig. 6). Pentru precizia deta-
liilor, aceste modele se pot copia pe hârtia de
calc în locul lor potrivit (Griffits, Jenner, Wilson
1990,83- 88; Webster, Bird, Jones 2014, 15-20;
Wild 2014, 8).
Pentru desenul vaselor de tip terra sigi-
llata se vor folosi tipologiile de forme realizate
de H. Dragendorff (1895), J. Déchelette (1904),
R. Knorr (1919) și H. Walters (1908). Pentru o
mai mare varietate a formelor mai puțin obiș-
nuite, cea mai bună sursă de informații rămâ-
ne F. Oswald și T.D. Pryce (1920). Pentru com-
pletarea sau identificarea scenelor, se pot folosi
cataloage de figuri precum J. Déchelette (1904)
sau F. Oswald (1937).
 IV.3. POSTPROCESING DRAWING
DR. ADRIANA ANTAL
Because archaeological illustrations
such as maps, site plans, section drawings or
illustrations of artefacts can make an enor-
mous difference to the final publication of
the research results, it is important to provide
good-quality drawings. There are several ways
that drawings should be prepared for incorpo-
ration into the final publication, which might
fall into three broad categories – inked pages,
digitally drawings or a combination of the two
in which hand-inked drawings are scanned and
processed in several computer graphic software
(Fig. 1). Lately, it is unnecessary to make an
ink version of the drawings, being directly pro-
cessed on computer, because of the new scan-
ners’ high capacity for image processing.
An inked drawing is actually a tracing of
the original pencil drawing. All types of draw-
ings should be drawn in ink to their original
sizes that were drawn. For the size required in
publications, for pottery for example, usual-
ly on a 1: 4 scale, it can be reduced after it is
already inked, avoiding distortions and keep-
ing details better. When inking drawings, you
should use high-quality technical instruments,
170
IV.3. POST-PROCESAREA DESENULUI
DR. ADRIANA ANTAL
Deoarece ilustrația arheologică precum
hărțile, desenele de planuri, secțiuni sau ilustra-
rea artefactelor poate face o diferență semnifi-
cativă în publicarea finală a rezultatelor cerce-
tării, este foarte important să fie folosite desene
de bună calitate. Există mai multe metode prin
care desenul este pregătit pentru integrarea sa
în publicație, care pot fi cuprinse în trei catego-
rii de bază – desenul în tuș, desenul digital sau
o combinație între cele două, în care desenele în
tuș de mână sunt scanate și prelucrate în diverse
programe de grafică pe computer (Fig. 1). În ul-
tima vreme, nu mai este necesară prelucrarea în
tuș a ilustrației, acestea fiind direct procesate pe
computer datorită capacității mari de procesare
a imaginii ale scannerelor moderne.
Un desen în tuș este de fapt conturarea
desenelor originale în creion. Toate tipurile de
ilustrații ar trebui desenate în tuș la mărimea
originală la care au fost desenate. Pentru mări-
mile cerute în publicații, de exemplu pentru ce-
ramică o scară de 1:4, reducerea se va face după
ce desenul a fost tras în tuș, evitând astfel disto-
rsiunile și păstrând mai bine detaliile. Când se
desenează în tuș, trebuie folosite instrumente de
Postprocesing drawing / Postprocesarea desenului
as high-quality tracing paper, pens, such as
Rotring Isograph or Castell Rapidograph pens
filled with professional ink. In order to achieve
a good version, practice is needed, because per-
manently damage of the drawing film surface
can be made easily, not being so simple to han-
dle as pencils.
Fig. 1. Image processed in Adobe Illustrator of
an oil lamp made originally in pencil / Imaginea
prelucrată în Adobe Illustrator al unui desen de
opaiț realizat inițial în creion
In order to proceed with computer
drawings, the inked or the pencil version must
be first scanned. This does not require a very
high-resolution scan; a 300dpi greyscale jpeg
will be adequate, as the scan is deleted after
tracing. Instead of free-hand drawing, digital
technology allows more flexibility in terms of
editing. For instance, if the same drawings need
to be presented at different scales for a variety
of different publications, it may be easily done
digitally. There are many computer programs
which can be used for digitizing, to produce
high-quality professional illustrations, vector
171
desen tehnic de bună calitate, precum foaie de
calc translucidă, stilouri Rotring Isograph sau
Castell Rapidofraph și tuș profesional. Pentru
ajunge la o versiune bună a desenului, este ne-
voie de o practică îndelungată deoarece, distru-
gerea permanentă a foii de calc poate fi făcută
ușor, folosirea de astfel de stilouri Isograph fiind
una mai dificilă.
Pentru a începe redesenarea pe compu-
ter, trebuie mai întâi scanată versiunea în tuș
sau în creion. Această operațiune nu necesită o
scanare de mare rezoluție, o rezoluție de 300 dpi
JPEG va fi suficientă, deoarece versiunea scana-
tă se va șterge oricum după digitizarea imaginii.
În afara desenului realizat manual, tehnologia
digitală oferă o mai mare flexibilitate în ceea ce
privește editarea. De exemplu, în cazul în care
aceleași desene trebuie reprezentate la scări di-
ferite pentru diverse publicații, în mediu digi-
tal aceasta se poate realiza foarte ușor. Sunt mai
multe programe pe computer care pot fi utiliza-
te pentru digitizare, pentru a folosi ilustrații de
înaltă calitate, vectorizate din desenul din cre-
ion sau tuș inițial. În ultima vreme, imaginile
pot fi procesate folosind programe comerciale
precum Adobe Photoshop, Adobe Illustrator,
Corel Photo Paint, programe rentabile ca și preț
și care sunt și portabile. Există de asemenea și
programe de desen vectorial gratuite precum
Inkscape care are o serie de opțiuni și poate în-
locui excelent Adobe Illustrator. Digitizarea de-
senelor poate fi realizată şi direct în QGIS (vezi
capitolul Postprocesarea datelor topografice
V.3.). În acest sens, se poate utiliza și o tabletă
Adriana antal
graphics, from the initial pencil or inked draw-
ings. Lately, images can be processed using
commercially available software such as Adobe
Photoshop, Adobe Illustrator and Corel Photo
Paint, which are cost-effective and highly por-
table. There are also free vector graphics draw-
ing programs like Inkscape, which has a great
feature set and is an excellent replacement for
Adobe Illustrator, or digitized drawings may be
done also directly in QGIS (see the Post Pro-
cessing Topographic Data chapter V.3.). Also, a
Graphics tablet may be used for illustrating in
software packages, most illustrators finding it
more intuitive than using a mouse.
Of all the above-mentioned programs,
the most often used seems to be Adobe Illustra-
tor, which is easy to use and allows a lot of flex-
ibility in processing archaeological illustrations.
The followings section covers a small guide to
use this program (Collett 2012, 13- 28; Burke,
Smith 2004, 126, 157).
Steps for Adobe Illustrator:
1. Scan the final illustration (pencilled or
inked version) at 300dpi greyscale or colour
jpeg.
2. Open a new drawing and place the im-
age on a layer, see that the image is set in the
correct position (Fig. 2).
3. Turn the scan layer into a template layer.
4. Make a new layer and lock the first one
with the initial illustration (Fig. 4).
5. Start to draw on a new layer, tracing
over the already existing lines from your initial
172
grafică alături de programele menționate, cei
mai mulți desenatori găsindu-le mult mai intui-
tive decât folosirea unui mouse.
Dintre programele menționate, cel mai
utilizat pare să fie Adobe Illustrator care este
ușor de folosit și permite o mare flexibilitate în
procesarea ilustrațiilor arheologice. În secțiu-
nea de mai jos sunt enumerați câțiva pași pen-
tru utilizarea acestui program (Collett 2012,13-
28; Burke, Smith 2004, 126, 157).
Pași pentru utilizarea programului Adobe Illus-
trator:
1. Se scanează ilustrația finală (în tuș sau
în creion), la o rezoluție de 300 dpi greyscale sau
colorat.
2. Se va deschide un nou desen și se va fixa
imaginea într-un strat, iar imaginea va fi setată
în poziția ei corectă (Fig. 2).
Fig. 2. A new layer for the scanned drawing has
been created and made into a template / Adăugar-
ea unui nou strat la desenul scanat și transformar-
ea acestuia într-un șablon
Postprocesing drawing / Postprocesarea desenului
illustration, using the Pen tool (Fig. 3) (e.g. line
thicknesses 0.75pt or 1pt).
Fig. 3. Setting the thickness of the stroke line
for tracing / Setarea grosimii liniei pentru
desen
6. Decoration can be drawn using a selec-
tion of brushes.
7. After the general lines were outlined,
they can be filled with different colours or grey-
scale patterns.
8. Numbers, scales and other details
should then be added.
9. When the picture is finished, uncheck
Toggles visibility for the initial drawings, in this
way just the new one remains.
10. The image can be exported in various
types of files such JPEG or PNG and TIFF for-
mat to save layers.
173
3. Se va schimba stratul scanat într-un
strat șablon.
4. Se va crea un nou strat și se va bloca pri-
mul care conține ilustrația inițială (Fig. 4).
Fig. 4. Locking the layer containing the origi-
nal illustration / Blocarea stratului care conține
ilustrația inițială
5. Se începe desenul pe noul strat urmă-
rind liniile existente din ilustrația inițială folo-
sind instrumentul Pen (Fig. 3) (de ex. grosimea
liniei variază 0.75pt sau 1pt).
6. Decorul poate fi desenat folosind o se-
lecție de pensule (Brushes).
7. După ce liniile generale sunt trasate,
acestea pot fi umplute cu diverse culori sau cu
modele în tonuri de gri.
8. Pot fi adăugate numere, scări și alte de-
talii.
9. După ce imaginea este finalizată, se va
debifa vizualizarea Toggles a desenului inițial;
în acest fel va rămâne afișat doar cel nou.
10. Imaginea poate fi exportată în diverse
tipuri de fișiere precum JPEG sau PNG și în for-
mat TIFF pentru a salva straturile.
 IV.4. Archaeological Photography
Kira Lappé
Besides digital surveying and the writ-
ten record, photography is the most import-
ant tool for documentation at an excavation.
Since the development of digital photography,
photographical documentation has become an
easy and cheap method. Nonetheless, in order
to save time and effort, each picture should be
planned carefully.
At an excavation, photography is ap-
plied for different purposes: from details within
a layer (e.g. artefacts in situ) to the layer itself
and stratigraphical relationships between two
features (e.g. between two walls or a wall and a
floor level). Moreover, photography is also used
for documenting the daily excavation work.
Finally, documenting the surroundings of the
excavation area and especially the surrounding
landscape and local topography is an important
application that should not be neglected.
In most cases photography is used for
the documentation of individual layers and
features. After removing the most recent, that
is the uppermost layer, the next layer must be
documented taking special care to record its sit-
174
IV.4. Fotografia arheologică
Kira Lappé
Pe lângă înregistrările digitale topogra-
fice și consemnările scrise, fotografia joacă un
rol important în documentarea unei săpături
arheologice. Începând cu dezvoltarea fotografi-
ei digitale, documentația fotografică a devenit o
metodă ușoară și ieftină. Totuși, în scopul de a
salva timp și efort, orice fotografie trebuie pla-
nificată cu atenție.
În cadrul unei săpături, fotografierea
este folosită în diferite scopuri: de la detalii din-
tr-un strat (ex. artefacte in situ) la stratul arhe-
ologic însuși sau relații stratigrafice între două
sau mai multe elemente (de ex. între două ziduri
sau dintre un zid și un nivel de podea etc.). Mai
mult, fotografierea este de asemenea folosită
pentru documentarea zilnică a săpăturii arhe-
ologice. În sfârșit, documentarea fotografică a
zonei în care are loc cercetarea și în special a
mediului înconjurător și al topografiei locale re-
prezintă un element care nu trebuie neglijat.
În cele mai multe cazuri, fotografierea
este folosită pentru documentarea straturilor și
contextelor individuale. După îndepărtarea ce-
lui mai recent strat arheologic, stratul aflat cel
archaeological Photography / fotografia arheologică
uation and appearance. This includes its shape,
size, surface texture and colour. A thus docu-
mented layer can also help as aide-mémoire
for the excavator for the later processing work.
Therefore, the photographic documentation
follows the written documentation and the
measuring of each layer.
The size of the feature determines wheth-
er it needs to be individually photographed or
can be left as part of a wider cross section image.
Overall site photographs should be done regu-
larly. However, these records require a long time
to prepare and prudent coordination and there-
fore need to be planned carefully. The removal
and cleaning of layers should be completed si-
multaneously to avoid delays. After the stratig-
raphy of the uncovered layers has been clarified,
the photographical record can be done.
For photographs covering an assembly
of several structures or the whole excavation
site, it is useful to take the pictures from a high-
er viewpoint, for example by using a stepladder.
Vertical images can be taken directly above us-
ing a photo crane or, as it is common practice
nowadays, by a UAV or drone (Fig. 1). These
vertical photographs can be rectified by photo-
grammetry and further processed (cf. chapter
photogrammetry).
175
mai sus (humusul actual), următorul context
arheologic (strat sau complex) trebuie docu-
mentat cu atenție cu scopul de a înregistra si-
tuația și aspectul acestuia. Aceasta include for-
ma, dimensiunile, textura și culoarea suprafeței
etc. Un astfel de context documentat fotografic
poate ajuta ca aide-mémoire pentru arheolog în
munca de procesare. Astfel, documentația foto-
grafică urmează documentației scrise și a măsu-
rătorilor fiecărui context.
Dimensiunile și trăsăturile contextului
determină dacă acesta trebuie fotografiat indi-
vidual sau poate fi încadrat ca parte a unei ima-
gini de ansamblu a secțiunii sau a suprafeței de
cercetat. Fotografii generale de ansamblu ale
sitului și suprafeței de cercetat trebuie efectua-
te în mod regulat. Cu toate acestea, aceste înre-
gistrări necesită mult timp pentru pregătirea și
coordonarea lor și, prin urmare, trebuie să fie
planificate cu atenție. Îndepărtarea și curățarea
straturilor arheologice trebuie realizate simul-
tan pentru a evita întârzierile. După ce strati-
grafia straturilor descoperite a fost clarificată, se
poate face şi înregistrarea fotografică.
Pentru fotografiile care acoperă un an-
samblu alcătuit din mai multe contexte și struc-
turi sau care cuprinde întreaga zonă de cerce-
tare, este utilă preluarea imaginilor dintr-un
punct aflat la înălțime, de exemplu prin utiliza-
rea unei scări. Imaginile verticale pot fi realiza-
te direct deasupra suprafeței folosind o macara
foto sau, așa cum se obișnuiește astăzi, cu ajuto-
rul unui UAV sau a unei drone (Fig. 1).
kira lappé

Fig. 1. Picture taken with a drone, CDS 2016, Domus /

Imagine realizată cu ajutorul unei drone, CDS 2016

Equipment Aceste fotografii verticale pot fi rectificate prin

Technology advances fast, therefore it
does not seem prudent to recommend any spe-
cific type of camera, as this would soon be out-
dated. Digital SLR (single-lens reflex) cameras
with a zoom lens are the standard at modern
excavations. Additionally, a photo board (pref-
erably with attachable letters made of plastic), a
weatherproofed north arrow (in adequate size
fotogrametrie și prelucrate ulterior (vezi capito-
lul Fotogrametrie).
Echipament
Tehnologia avansează rapid, prin urma-
re nu este prudent să recomandăm un anumit
tip de cameră, deoarece acest lucru ar fi în cu-
rând depășit. Camerele digitale SLR (single-lens

176
archaeological Photography / fotografia arheologică

and made of varnished wood, plastic or metal)
and ranging rods (painted alternatively either
red and white or black and white in sections of
20 to 50 cm) are needed for photographic docu-
mentation (Fig. 2).
reflex) cu lentile zoom sunt parte din echipa-
mentul standard la săpăturile moderne. În plus,
o placă fotografică (de preferință cu litere atașa-
bile din plastic), o săgeată de nord (cu dimensi-
uni adecvate și din lemn lăcuit, plastic sau me-
tal) și scală de măsură/miră (vopsite alternativ
fie în roșu și alb sau negru și alb în secțiuni 20
până la 50 cm) sunt parte din instrumentarul
standard pentru documentația fotografică (Fig.
2).

Fig. 2. Equipment required for archaeological photography / Echipament necesar pentru realizarea
fotografiilor arheologice

177
kira lappé
Preparation
The optimum moment for the photo-
graphic documentation is after having removed
the most recent stratum and having uncovered
the new layers. In some cases a photograph can
be taken immediately after excavating the new
features, if the earth has been removed carefully
by a trowel following one direction. Brushing or
cleaning the surface of the layer with a broom
should be avoided. This will blur or smear the
layer boundaries reducing the clarity of their
appearance. This is especially the case for soft
and fine-grained surfaces, for example clay,
which respond better to careful scraping with
a trowel. The use of a broom should be restrict-
ed to cleaning walls only, and if better tools like
vacuum cleaners are available these should be
preferred. If electricity is available at the exca-
vation site, the whole surface that is going to be
photographed should be cleaned with a special
wet-and-dry vacuum cleaner. This device is best
suited to remove loose earth and thus helps
clarify the boundaries of each layer.
On every picture there should be a pho-
to board, showing the name of the excavation,
the sector, the numbers of the uncovered fea-
tures and the date, all to make the layers and
structures clearly identifiable. A simple black-
board and chalk is sufficient, but a board with
attachable plastic letters is weather-resistant and
more visible when photographed. Next to the
board a correctly oriented north arrow should
be placed. Before taking the picture it should be
178
Pregătire
Momentul optim pentru documenta-
rea fotografică este după îndepărtarea celui mai
recent strat și descoperirea unui context nou.
În unele cazuri, fotografierea poate fi realizată
imediat după săparea unui context nou, dacă
pământul a fost îndepărtat cu grijă cu ajutorul
unui şpaclu sau a unei raşchete urmărind o sin-
gură direcție. Perierea sau curățarea suprafeței
contextului arheologic cu ajutorul unei mături
sau perii ar trebui evitată. Acest lucru va bloca
sau scădea vizibilitatea asupra limitelor stratului
reducând claritatea aspectului lor. Acest lucru
este valabil în special pentru suprafețele moi și
fine, de exemplu argila, care răspund mai bine
la o răzuire atentă cu un şpaclu sau raşchetă.
Utilizarea unei mături ar trebui să se limiteze
doar la curățarea pereților și zidurilor, iar dacă
sunt disponibile instrumente mai bune, cum ar
fi aspiratoarele, acestea ar trebui să fie prefera-
te. Dacă pe săpătură dispunem de posibilitatea
racordării la reţeaua de curent electric, întrea-
ga suprafață ce urmează a fi fotografiată trebuie
curățată cu un aspirator special umed și uscat.
Acest dispozitiv este cel mai potrivit pentru a
îndepărta pământul săpat ajutând astfel la cla-
rificarea limitelor fiecărui strat.
Pe fiecare imagine trebuie să existe un
tablă foto, care să indice numele sitului/obiec-
tivului, sectorul, numerele contextelor descope-
rite și anul , aceasta pentru a face ca straturile și
structurile să poată fi identificate în mod clar. O
tablă simplă și cretă este suficientă, dar o placă
archaeological Photography / fotografia arheologică
checked that board and arrow do not conceal
important features.
Additionally, ranging rods/scales can
serve as benchmarks. Usually two of them are
placed in one corner, parallel to the longitudi-
nal and transverse edge of the picture, or, when
taking photographs of sections, one is put verti-
cally in one corner of the section and the other
one horizontally at the lower edge.
It may help to dampen the earth with
a water sprayer before taking a photograph to
enhance the colour differences. Water should
be sprayed gently but quickly to avoid the earth
drying and the surface looking stained or spot-
ted.
Is it suitable to change the settings for pho-
tographical documentation and how many
changes are allowed? As a general rule it can be
said that as long as the readability of features is
enhanced without distorting them, using such
measurements is reasonable. Nonetheless, all
methods used should be recorded. Other mea-
surements, such as the marking or outlining of
layers on the surface with the point of a trowel,
should be rejected.
Before pressing the shutter release it is
preferable to quickly check if all the tools are
removed from the area, no footprints are visi-
ble, the horizon is going to be shot horizontally
and the boundaries of the sector are straight in
relation to the photo detail. Overlooked tools
or wheelbarrows as well as heaps of earth give
179
cu litere de plastic atașabile este rezistentă la in-
temperii și mai vizibilă atunci când este fotogra-
fiată. Lângă placă trebuie plasată o săgeată nord
orientată corect. Înainte de a face fotografierea,
trebuie să verificați dacă tabla și săgeata nu as-
cund caracteristici importante ale contextului
arheologic.
În plus, scalele/mirele pot servi drept re-
pere pentru dimensiuni. De obicei, două dintre
ele sunt plasate într-un colț paralel cu margi-
nea longitudinală și transversală a imaginii sau,
atunci când fotografiați secțiuni, una este așeza-
tă vertical într-un colț al secțiunii și cealaltă pe
orizontală la marginea inferioară.
Eventuala stropire a pământului cu un pulve-
rizator de apă înainte de fotografiere sporeşte
vizibilitatea diferențelor de culoare. Apa trebuie
pulverizată ușor, dar rapid pentru a se evita us-
carea pământului.
Este potrivit să modificați setările pen-
tru documentația fotografică dar câte modifi-
cări sunt permise? Ca regulă generală, se poate
spune că atâta timp cât lizibilitatea caracteris-
ticilor este îmbunătățită fără a le distorsiona,
utilizarea unor astfel de modificări este rezona-
bilă. Cu toate acestea, trebuie înregistrate toate
metodele utilizate. Trebuie evitate alte măsuri
cum ar fi marcarea sau conturul straturilor pe
suprafață cu vârful șpaclului.
Înainte de apăsarea butonului de de-
clanșare, este preferabil să verificați rapid dacă
toate uneltele sunt îndepărtate din zonă şi nu
kira lappé
not only an untidy impression, but also attract
the attention of the viewer. All these flaws can
be corrected during the post-processing, yet it
saves time and effort to keep an eye on these
things every time a picture is taken.
Lighting
At outdoor excavations photography is
dependent on natural lighting and the corre-
sponding weather conditions. Blue skies and
sunshine offer the worst conditions for photo-
graphic documentation. Strong sunlight causes
deep shadows and strong light contrasts, which
result in features that are harder to identify. This
is especially the case for deep trenches and ris-
ing structures such as walls.
For site photography, particularly of
larger areas, the best lighting is daylight with a
thin covering of cloud. This reduces light shad-
ows and helps highlight the colours of any fea-
tures present.
In some regions, these slightly over-
cast weather conditions are rarely encountered.
When photographing close-ups of details or
smaller areas during strong sunlight, a large
cloth made of white linen can be of help. By
stretching this sheet in front of the sun, it is pos-
sible to cast shadows on the area that is to be
photographed.
Ideally, general photography in these
regions should be taken in the early morning
or the evening if this is compatible with the
180
sunt vizibile urme sau amprente. Orizontul va
fi fotografiat orizontal, limitele sectorului fiind
drepte în raport cu detaliile fotografiei. Unelte-
le sau roabele la vedere, precum și grămezile de
pământ dau nu numai o impresie neplăcută, ci
și atrage atenția spectatorului. Toate aceste defi-
ciențe pot fi corectate în timpul post-procesări,
însă se economisește timp și efort dacă se acor-
dă atenție acestor detalii de fiecare dată când
este făcută o fotografie.
Iluminat
La săpăturile în aer liber fotografiatul
depinde de iluminatul natural și de condițiile
meteorologice corespunzătoare. Cerul albastru
și soarele oferă cele mai nefavorabile condiții
pentru documentația fotografică. Lumina pu-
ternică a soarelui provoacă umbre profunde și
contraste puternice ale luminii, care au ca rezul-
tat caracteristici mai greu de identificat. Acest
lucru este valabil în special pentru secțiunile
adânci și structurile în creștere, cum ar fi pere-
ții.
Pentru fotografiile de pe sit, în special în zonele
mai mari, cel mai bun iluminat este reprezentat
de lumina zilei, soarele fiind acoperit uşor de
nori. Acest lucru reduce umbrele luminoase și
ajută la evidențierea culorilor oricăror caracte-
ristici existente.
În unele regiuni, aceste condiții meteo-
rologice sunt rareori întâlnite. Atunci când efec-
tuaţi fotografii de detaliu sau zone mai mici pe
o vreme cu soare puternic, vă puteţi ajuta de o
archaeological Photography / fotografia arheologică
working process. During these hours, the light
is subdued and soft, and under the long-wave
range of the light spectrum (especially orange
and red) the colours of the surfaces will look
clearer. This is especially the case in the morn-
ing when the overnight moisture enhances the
colours of the features, which is thus a very suit-
able time for photographic recording.
The photography of objects in situ
The photography of artefacts in their in
situ location serves as documentation of the po-
sition and condition of this object in relation to
the feature it belongs to. For small objects, there
are appropriate scales with centimetre sections
that are placed next to the artefact as size com-
parison on the photograph (Fig. 3).
Fig. 3. Photo of a vessel in situ, CDS 2016, Domus / Fotografia unui vas in situ,
CDS 2016, Domus
181
pânză de lână albă . Prin întinderea acestei pân-
ze este posibilă proiectarea umbrei pe zona care
urmează să fie fotografiată.
În mod ideal, fotografierea generală
din aceste regiuni ar trebui realizată dimineața
devreme sau seara, dacă acest fapt este com-
patibil cu procesul de lucru. În timpul acestor
ore, lumina este subtilă și moale, iar sub game-
le de culori lungi ale spectrului de lumină (în
special portocaliu și roșu) culorile suprafețelor
vor părea mai clare. Acest lucru este valabil mai
ales dimineața când umiditatea de peste noapte
îmbunătățește culorile caracteristicilor, ceea ce
reprezintă un moment foarte potrivit pentru în-
registrarea fotografică.
kira lappé
Inscriptions that have been uncovered
during the excavation or that may be immov-
able on-site should be recorded with an angle
of light of between 15 to 45°, depending on
the conservation status of the letters. The light
source, if artificial, should be thrown on the let-
ters from above, causing shadows on the hori-
zontal bars. It may be necessary to test different
settings in order to obtain the best result in each
individual case.
Extraordinary objects can be record-
ed after their removal separately with a scale
against a monochrome background, made of
grey or white cardboard, before they are handed
over to the conservator for further processing
(Fig. 4).
Fig.4. Small find photo recording, CDS 2017, Domus /
Înregistrare fotografică obiect special, CDS 2017, Domus
182
Fotografierea obiectelor in situ
Fotografierea artefactelor în locul lor de
descoperire, in situ, servește ca documentare a
poziției și condiției acestui obiect în raport cu
contextul din care face parte. Pentru obiectele
mici, există scale adecvate, cu secțiuni centime-
trice, care sunt plasate lângă artefact, compara-
tiv cu dimensiunea fotografiei (Fig. 3).
Inscripțiile care au fost descoperite în
timpul săpăturii sau care pot fi imobilizate la
fața locului trebuie înregistrate cu un unghi de
lumină între 15 și 45 °, în funcție de starea de
conservare a literelor. Sursa de lumină, dacă este
artificială, ar trebui să cadă pe litere de sus sau
archaeological Photography / fotografia arheologică
On this occasion, the final recording af-
ter the restoration for the publication of the ex-
cavation report shall not be discussed in detail.
These final photographs are usually taken by
professional photographers in a photo studio,
using at least two artificial light sources against
a monochrome background (generally in white
or grey, to soften the shadows).
Documentation
It is advisable to assign a consecutive
number to the photographs. Especially for pe-
rennial excavations, a scheme as YY00001 is an
adequate system. Additionally, at the excavation
a photo list or photo book should be written,
comprising the assigned numbers and the pho-
tographed features.
As with all digital documentation, it is
essential to save the data on a daily basis. For
this an external hard drive or an external server
can be used, on which the photographs should
be stored every evening after the excavation.
Post-processing
In contrast to analogue photography, a
digital camera offers the ability to immediately
check the photo on the display and to correct
the settings and retake the picture. Whenever
it is not possible to ameliorate the situation or
setting on site (e.g. the light exposure), digital
photographs enable a quick post-processing by
various image processing programs. The aim of
183
din lateral, provocând umbre pe barele orizon-
tale. Este posibil să fie necesară testarea diferite-
lor setări pentru a obține cele mai bune rezulta-
te în fiecare caz în parte.
Obiectele extraordinare pot fi înregistra-
te separat, cu o scală pe un fundal monocrom,
din carton gri sau alb, înainte de a fi predate
conservatorului pentru prelucrare ulterioară
(Fig. 4).
Înregistrarea fotografică finală după
restaurare pentru publicarea raportului de să-
pătură nu va fi discutată aici în detaliu. Aceste
fotografii finale sunt de obicei realizate de foto-
grafi profesioniști într-un studio foto, folosind
cel puțin două surse de lumină artificială pe
fundal monocrom (în general alb sau gri, pen-
tru a atenua umbrele).
Documentație
Este recomandabil să se atribuie foto-
grafiilor un număr consecutiv. În special pentru
săpăturile sistematice, o schemă ca YY00001
reprezintă un sistem adecvat. În plus, la săpătu-
ră ar trebui să fie scrisă o listă de fotografii sau
un foto-book, cuprinzând numerele atribuite și
contextele fotografiate.
Ca și în cazul tuturor documentelor di-
gitale, este esențial să salvați datele zilnic. Pen-
tru aceasta, poate fi folosit un hard disk extern
sau un server, pe care fotografiile să fie stocate
în fiecare seară după terminarea săpăturii.
kira lappé
post-processing is to improve the readability
without distorting the image.
Besides professional programs that are
subjected to a fee, e.g. Photoshop, there are free
options that are similar to the proprietary soft-
ware. A good example is the software GIMP that
is used as comparison to Photoshop hereinafter.
Usual corrections are restricted to
brightness and contrast as well as to the dom-
inating colours. Generally speaking, an un-
derexposed picture is to be preferred to an
overexposed one. Using the tool “Brightness /
Contrast”, a photo that is too dark can easily be
brightened up, whereas overexposure cannot be
corrected satisfyingly.
The tools that are needed most, are to
be found in Photoshop (PS) selecting “Image”
and then “Adjustments” and, in GIMP, selecting
“Colours”. The tool “Color Balance” (PS) and
“Colour Balance” (GIMP), respectively, emends
possible colour faults of the photography, for
example a blue tint when taken at midday with
strong sunlight, or a red tint when taken in the
early morning or in the evening.
The tool “Brightness / Contrast” helps
to brighten up pictures that are too dark and to
increase or decrease the contrast. Better suited
for this is the tool “Levels” (PS) which allows
adjusting the shadows, midtones and highlights
separately and thereby a finer configuration of
the brightness.
184
Post-procesare
Spre deosebire de fotografierea analogi-
că, o cameră digitală oferă posibilitatea de a ve-
rifica imediat fotografia pe ecran și de a corecta
setările și de a relua fotografia. Ori de câte ori
nu este posibilă ameliorarea situației sau a setă-
rilor la fața locului (de ex. expunerea la lumină),
fotografiile digitale permit o post-procesare ra-
pidă prin diverse programe de procesare a ima-
ginilor. Scopul post-procesării este de a îmbu-
nătăți lizibilitatea fără a distorsiona imaginea.
Pe lângă programele profesionale care
sunt supuse unei taxe, de ex. Photoshop, există
și opțiuni gratuite care sunt similare cu progra-
mele plătite. Un bun exemplu este software-ul
liber GIMP care este folosit comparativ cu Pho-
toshop în continuare.
Corecțiile obișnuite sunt limitate la lu-
minozitate și contrast, precum și la culorile do-
minante. În general, trebuie preferată o imagine
subexpusă față de cea supraexpusă. Cu ajutorul
instrumentului “Luminozitate / Contrast”, o fo-
tografie prea întunecată poate fi ușor luminată,
în timp ce supraexpunerea nu poate fi corectată
în mod satisfăcător.
Instrumentele care sunt necesare cel mai
adesea, se găsesc în Photoshop (PS) selectând
Image și apoi Adjustments și, în GIMP, selec-
tând Colors. Instrumentul Color Balance (PS)
și, respectiv, Color Balance (GIMP) corectează
posibile discrepanțe de culoare ale fotografiei,
archaeological Photography / fotografia arheologică
The most important tool for
post-processing of archaeological photographs
is “Curves” (PS and GIMP). By adding dots to
the diagram, the curve is changing and so are
the colours, the brightness and the contrast of
the picture. Photoshop’s “Auto” command usu-
ally produces good results. But, after a short
training period, it is also possible to manually
enhance pictures quickly and easily. Concern-
ing photographs without major flaws, in most
cases a gentle S-curve turns out to be perfect
with regard to brightness and contrast. This is
because the dark parts get darkened, the bright
parts brightened and the contrast increases.
Misplaced dots can be selected and, with
the mouse button pressed, removed by dragging
them over the upper (PS) or lateral (GIMP)
edge of the diagram.
To save the picture as JPEG (with low
compression without layers and alpha channels
(transparencies)) or as TIFF (without compres-
sion with layers and alpha channels), Photo-
shop’s “Save As” command has to be selected,
whereas in GIMP the picture has to be saved by
choosing the command “Export As”.
185
de exemplu o nuanță albastră atunci când este
fotografiată la amiază cu lumină puternică a
soarelui sau o nuanță roșie fotografiată dimi-
neața sau seara.
Instrumentul Brightness / Contrast aju-
tă la luminarea imaginilor prea întunecate și la
mărirea sau micșorarea contrastului. Mai potri-
vit pentru acest lucru este instrumentul Levels
(PS), care permite reglarea separată a umbrelor,
tonurilor și luminozității și, prin urmare, o con-
figurație mai fină a luminozității.
Cel mai important instrument pentru
post-procesarea fotografiilor arheologice este
Curves (PS și GIMP). Prin adăugarea de puncte
în diagramă, curba se schimbă, la fel și culorile,
luminozitatea și contrastul imaginii. Comanda
Auto a Photoshop-ului produce, de obicei, re-
zultate bune. Dar, după o perioadă scurtă de
antrenament, este posibilă și îmbunătățirea ma-
nuală a imaginilor rapid și ușor. În ceea ce pri-
vește fotografiile fără deficiențe majore, în ma-
joritatea cazurilor o curbă ușoară S se dovedește
a fi perfectă în ceea ce privește luminozitatea și
contrastul. Acest lucru se datorează faptului că
părțile întunecate se întunecă, părțile străluci-
toare luminează iar contrastul crește.
Punctele dispuse pot fi selectate și, cu butonul
mouse-ului apăsat, sunt îndepărtate prin trage-
rea acestora peste marginea superioară (PS) sau
laterală (GIMP) a diagramei.
Pentru a salva imaginea ca JPEG (cu
compresie redusă fără straturi și canale alfa
kira lappé

(transparente) sau ca TIFF (fără compresie cu

straturi și canale alfa), trebuie selectată coman-
da Photoshop Save As, în timp ce în GIMP ima-
ginea poate fi salvată prin alegerea comenzii Ex-
port As.

186
Bibiliography / Literatură
Bibliography/ Literatură
Adkins, L., Adkins, R., Archaeological Illustra-
tion, Cambridge 1989.
Burke, H., Smith, C., The archaeologist’s Field
Handbook, Crows Nest 2004.
Chéné, A., Foliot, Ph., Réveillac,G., La pratique
de la photographie en archéologie, Aix-en-
Provence 1999.
Collett, L., An introduction to drawing archaeo-
logical pottery, Reading 2012.
Déchelette, J., Les Vases Céramiques Ornés de la
Gaule Romaine, Paris 1904.
Dobie, J., Evans, C., Archaeology & Illustrators.
A history of the ancient monuments drawing of-
fice. Archaeological graphics report, Portsmouth
2010.
Dorrell, P., Photography in Archaeology and
Conservation, Cambridge Manuals in Archaeol-
ogy, Cambridge 1989.
Dragendorff, H., Terra Sigillata, in Bonner Jahr-
bücher 96, 1895, 18-155.
Drewett, P. L., Field Archaeology. An introduc-
tion, London 1999.
Grant, J., Gorin, S., Fleming, N., The archaeolo-
gy coursebook. An introduction to themes, sites,
methods and skills, London, New York 2008.
Griffits, N., Jenner A., Wilson C., Drawing ar-
chaeological finds. A handbook, London 1990.
Knorr R., Töpfer und Fabriken verzierter Ter-
ra-Sigillata des Ersten Jahrhunderts, Stuttgart
1919.
Orton, C., Tyers P., Vince A., Pottery in archaeol-
187
ogy, Cambridge 1993.
Oswald, F., Index of figure types on terra sigillata,
Liverpool 1937.
Oswald, F., Pryce, T.D., Terra Sigillata, London
1920.
Roskams, St., Excavation, Cambridge Manuals in
Archaeology, Cambridge 2001.
Steiner, M., Allason-Jones, L., Approaches to ar-
chaeological illustration: a handbook, York 2005.
Stewart, G., Archaeological recording practices.
Guidelines for archaeological excavation and re-
cording techniques, Hexham 2013.
Walters, H., Catalogue of the Roman Pottery in
the British Museum, London 1908.
Webster, G., Third edition romano-british coarse
pottery: a student’s guide, CBA Research report
No 6, London 1976, 30- 34.
Webster, P., Bird J., Jones V., How to take rub-
bings, in E. Biddulph (Ed.), Illustrating samian
ware, 2014, 15-20.
Wild, F., The history and importance of illus-
trating samian, in E. Biddulph (Ed.), Illustrating
samian ware, 2014, 5-10, 2014.
Wright, H. E., Seeing triple. Archaeology, field
drawing and the semantic web, PhD Thesis, York
2011.
*** Archaeological site manual, Museum of Lon-
don Archaeology Service (MOLAS), 3rd edition,
London 1994.
***A practical guide to recording archaeological
sites, The Royal Commission on the Ancient and
Historical Monuments of Scotland, Scotland’s
Rural Past (PRS), Edinburg 2011.
V. topographic survey and photogrametry /
Măsurători topografice și fotogrametrie

1. Topography Survey on Field /

Măsurători topografice pe teren

2. Photogrametry / Fotogrametrie

3. GIS post-procesing data / Post-procesarea de date

în GIS
 V.1. Topography Survey on Field
CRISTIAN DIMA
Total Station
In Archaeology the Total Station (TS) is
a very important tool with several applications
in archaeological research. The level of accuracy
of this kind of instrument is very high, given in
angle measurement units. With the help of Total
Station there can be recording the evolution of
the archaeological excavation, being able to re-
place or to help the archaeological drawing. The
advantage of drawing the archaeological context
with the help of TS is the recording directly of
the context contours in digital milieu. With the
help of Topographic Station there can be done
precise measurements of the landscapes, being
able to make relation with the archaeological
context. Also, with the help of Total Station
there can be done architectural measurements,
grids for remote sensing measurement etc.
Before beginning the topographic sur-
vey the station have to be calibrated and lev-
elled. The height of the station has to be mea-
sured from the reference point of the station
till the eyes measurement unit. In the software
available on the station there is the possibility to
do fine calibration of the station.
190
V.1. măsurători topografice pe teren
cristian dima
Stația Totală
În arheologie Stația Totală (ST) repre-
zintă un instrument foarte important cu o gamă
largă de aplicații folosite în cercetarea arheolo-
gică. Nivelul de precizie al acestui instrument
este milimetric, reprezentat prin unități de
măsură ale unghiului. Cu ajutorul ST se poate
înregistra evoluția unei cercetări arheologice,
acest instrument putând înlocui sau completa
desenul arheologic. Avantajul desenului cu ST
a contextelor arheologice îl reprezintă înregis-
trarea directă a acestuia în mediul digital. Cu
ajutorul ST se pot realiza măsurători precise ale
mediului înconjurător, astfel realizându-se rela-
ții cu situl arheologic. De asemenea, prin inter-
mediul acestui instrument, se pot realiza măsu-
rători arhitecturale sau realiza rețele (griduri)
pentru cercetări non-invazive și invazive.
Înainte de a începe măsurătorile topo-
grafice stația trebuie să fie orizontalizată și ca-
librată. Înălțimea stației trebuie măsurată de
la punctul de referință a stației până la nivelul
măsurătorii optice. În programul disponibil al
acestui instrument există posibilitatea de a face
calibrări fine ale stației.
Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren
After station calibration the station will
pop-up a menu that has 6 icons. The first one is
Q-Survey which could be used to quickly start
measurement if the station is already set-up. The
second icon is called Programs when opened oth-
er icons pop-us divided in 3 pages. As learning
method it will be presented here just the sections
needed for basic archaeology measurement.
191
După ce aceasta este calibrată prin apă-
sarea butonului de continuare (F4) programul
va afișa șase icoane. Prima dintre acestea este
Q-Survey, care poate fi folosit pentru a începe ra-
pid măsurătoarea în cazul în care stația este deja
setată. Următoarea icoană se numește Programs,
iar când aceasta va fi selectată se vor afișa o serie
de alte icoane împărțite pe trei pagini. Ca și me-
todă de învățare vor fi prezentate aici doar sec-
țiunile de bază necesare în cadrul măsurătorilor
arheologice.
Cristian Dima
Station Setup
Depending on the information that is
available the station setup can be done using
several methods. The first method is Resection,
a case in which the place where the user sets the
Total Station (TS) is unknown, but there are two
or more known points with their coordinates.
These known points are measured with the TS
and computed the station and orientation. Oth-
er method is Resection Helmert which is a sim-
ilar method but the computing is done using
Helmert Trafo, a transformation method used
in geodesy to produce distortion-free trans-
formations from one known point to another.
Local Resection is applied when the station set-
ting point is unknown and it is measured any
two points to determine origin and north/east
axis of a local system. Orientation with angle it
is used to connect with other station point. The
user will aim at a target to set the orientation of
a known station. Orientation with Coordinates
is the method where are know the coordinates
of the point where the station will be set and the
user measure other one more known points to
192
Setarea Stației
În funcție de informațiile disponibile,
setările stației se pot realiza printr-o serie de
metode. Prima dintre ele este Resection, caz în
care locul în care este amplasată ST este necu-
noscut, dar există două sau mai multe puncte
cunoscute cu coordonatele lor. Aceste puncte
cunoscute, sunt măsurate cu ST calculându-se
astfel poziția și orientarea stației. O altă meto-
dă este Resection Helmert care este o metodă
similară unde calculul se va face folosind Hel-
mert Trafo, o metodă de transformare folo-
sită în geodezie pentru a reduce erorile de la
un punct la altul. Metoda Local Resection este
aplicată atunci când punctul unde este plasa-
tă stația este necunoscut; astfel se vor măsura
două puncte alese aleatoriu pentru a determina
axa Nord Est al unui sistem local. Orientation
with Angle este o metodă folosită pentru conec-
tarea stației cu un alt punct folosit anterior ca
stație. Utilizatorul va măsura punctul pentru a
seta orientarea în funcție de punctul anterior de
amplasare al stației. Orientation with Coordi-
Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren
compute orientation and height. Another meth-
od is H-Trans where the station is known and it
is measured one or more points to compute the
height for the station. As a learning method it
will be detailed described the resection meth-
od that is a method used at Colonia Dacica
Sarmizegetusa. After selecting the method the
name of the station have to be inserted press-
ing one of the letter/number key and the select-
ing numbers or letters to name the station. The
height (hi) will be the distance measured from
the ground point of the station till the level of
eyes showed on the instrument. After pressing
Continue (F3) the user will have to enter the
targets points. If in the job or in other jobs of the
station are already introduced the fixed points
that will be the target points for station setup,
they could be entered after Point ID name or
could be found pressing on the list (F1), but else
the coordinates of the points will be introduced
manually selecting ENH (F2). For Praetorium
Procuratoris excavation site two known points
were established and measured using the geo-
desic GPS/DGPS, named R1 and R2 with the
coordinates R1 (Easting 327292.448, Northing
448492.312 and Height 500.484) and R2 (East-
193
nates este o metodă în cadrul căreia se cunosc
coordonatele punctului unde stația este plasată
măsurându-se încă unul sau mai multe punc-
te cunoscute iar apoi se va calcula orientarea și
înălțimea staţiei. O ultimă metodă H-Trans, se
utilizează atunci când punctul unde este pla-
sată stația este cunoscut și se vor măsura mai
multe puncte pentru a calcula înălțimea stației
folosindu-se transformarea de tip Helmert. Ca
și metodă de învățare se va descrie în detaliu
metoda Resection care este folosită pe situl de la
Colonia Dacica Sarmizegetusa. După selectarea
metodei, numele stației trebuie introdus selec-
tându-se oricare tastă numerică sau alfabetică.
Înălțimea (hi) stației va fi distanța măsurată de
la punctul de bază a stației până la nivelul măsu-
rătorii optice. După selectarea tastei Continue
(F3)utilizatorul va trebui să introducă punctele
cunoscute (Target Points). Dacă în fișierul de
lucru (Job) sau în alte fișiere ale stației au fost
deja introduse punctele fixe care vor fi punctele
țintă pentru setarea stației, ele pot fi introduse
după ID (Point ID) sau pot fi găsite selectând
List (F1), altfel coordonatele punctelor vor fi
introduse manual selectând ENH (F2). Pentru
săpătura de la Praetorium Procuratoris, două
Cristian Dima
ing 327331.655, Northing 448530.183 Height
500.282). After inserting the Point ID (PtID) R1
and the coordinates the user will press contin-
ue and will measure with the TS the point. In
the measurement the user has to insert the hr,
which is the height of the prism used for mea-
surement and after the point is spotted in the
lens the user will press the measurement key
(Meas – F1). After the measurement is done
the TS will show a menu that comprise sever-
al options and there will be selected Measure
more points (F1) option. In the same way will
be manually introduced R2 point and measured
and in the menu will be selected the Compute
(F4) option. The TS will show the coordinates
194
puncte au fost stabilite aleatoriu și măsurate
folosind GPS-ul geodezic/ DGPS. Aceste punc-
te au fost numite convențional R1 și R2 având
coordonatele pentru R1 (Easting 327292.449,
Northing 448492.312, Height 500.484) și R2
(Easting 327331.655, Northing 448530.183,
Height 500.282). După introducerea Point ID
R1 și a coordonatelor acestuia utilizatorul va se-
lecta Continue (F4) și va măsura cu ST punctul.
În timpul măsurării utilizatorul va trebui să in-
troducă hr, care reprezintă înălțimea prismei fo-
losită pentru măsurare iar după ce punctul este
găsit prin lentilă, se va apăsa tasta de măsurare
(Meas-F1). După ce este realizată măsurarea,
ST va afișa un meniu care cuprinde mai multe
Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren
computed for the station and the user will have
to select Set and the station will be setup and
ready for survey.
Survey
The second option of the Programs
section is Survey that will actually start the
topographic survey. In the first phase the user
should set a job or create a new one. This action
can be done selecting F1 – Set Job and find the
wanted job from the list or pressing New (F1)
for creating a new job. In this case the user will
choose a name for the job, will enter the name
of the operator/user and if necessary some re-
marks about the job that he wants to do. Press-
ing Continue (F4) the new job will be set. De-
pending on what is wished to be measured the
user will establish a methodology of recording.
It is important that the measured point should
be taking following a well-established path in
order to make easier the post-processing op-
eration. If already exist an ortophotoplan or a
georeferenced map of the site, other reference
195
opțiuni dintre care va fi selectată opțiunea Mea-
sure more points (F1). În același mod se intro-
duc coordonatele punctului R2 acesta urmând a
fi măsurat, iar la afișarea meniului se va selecta
opțiunea Compute (F4). Programul va afișa co-
ordonatele calculate pentru stație, utilizatorul
va selecta opțiunea Set și stația va fi setată și pre-
gătită pentru măsurători.
Măsurători
A doua opțiune din meniul Programs
este Survey, prin care se va începe măsurarea
topografică. În prima fază utilizatorul va trebui
să seteze un fișier de lucru sau să creeze unul
nou. Această acțiune se poate realiza prin se-
lectarea opțiunii F1-Set Job și găsirea fișierului
de lucru dorit din listă sau selectarea New (F1)
pentru a se crea un fișier nou de lucru. În acest
caz utilizatorul va alege un nume pentru fișierul
de lucru apoi va introduce numele utilizatorului
iar dacă este necesar câteva note despre măsu-
rarea pe care vrea să o realizeze. Selectând Cont
(F4), noul fișier de lucru va fi setat. În funcție
Cristian Dima
point could be measured in order to verify
and correct the survey. For example if the user
wants to measure the corner of a digging sur-
face the path will be starting from one corner
and going round, marking each point with a
PointID (C1,C2,C3 etc.). The measurement of
each point will be done in the same way as the
reference fixed points were measured. It will be
inserted the Point ID, height of the prism and
optional a different code for the point and se-
lecting the Measure (Meas - F1) key. It is im-
portant to know that when selecting Measure
key the point is stored in the job. Pressing Store
key (F3) without measurement will not record
anything. Also, if in the survey is not need to
store a point and only the measurement of the
point, the user can press Dist (F2) which will
measure the point but will not store it and for
storage will be needed to press Store (F3) key.
196
de ceea ce dorește a fi măsurat utilizatorul își va
stabili o metodologie de înregistrare. Este foarte
important ca punctele măsurate să fie înregis-
trate urmărind o cale bine stabilită în scopul de
a face mai ușoare operațiile de postprocesare.
Dacă există un ortofotoplan sau o hartă geore-
ferențiată a sitului pot fi măsurate şi alte puncte
de orientare, cu scopul de a verifica și a corecta
cercetarea. De exemplu dacă operatorul vrea să
măsoare colțurile unei suprafețe săpate, se va
începe de la un punct de start și se va măsura
fiecare colț mergând circular marcându-se fie-
care punct cu un Point ID. Măsurarea punctelor
se va face în același mod în care au fost măsura-
te punctele fixe. Se va introduce Point ID, înăl-
țimea prismei, opțional diverse coduri pentru
punct și se va selecta Measure (Meas-F1). Este
important să se știe că prin selectarea tastei
Measure, punctul va fi înregistrat în fișierul de
lucru. Selectarea opțiunii Store (F3) fără măsu-
rare nu va înregistra nimic. De asemenea dacă
nu este necesară înregistrarea punctului ci doar
măsurarea acestuia, utilizatorul poate selecta
opțiunea Dist (F2) care va măsura punctul dar
Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren
Stakeout
In several cases a previous measured
point has to be found in the ground. For exam-
ple the points used for setting the drawing axes
a campaign before and the drawing have to be
completed with a new feature discovered in ac-
tual campaign. In order to place the same axes
the same points have to be found. Stakeout is an
easy method that can be done using the TS that
requires only having the points stored in the
station job files. Selecting Stakeout and starting
the operation (F4) will pop-up a feature where
the Point ID of has to be found. After the per-
son with the prism goes to a near location, that
location one will be measured and the TS will
provide information in relation with the search
point. He will direct the person with the prism
to go left or right, to the back or to the front.
197
nu îl va înregistra în fișierul de lucru, acesta pu-
tând fi totuși înregistrat în caz de nevoie prin
selectarea opțiunii Store (F3).
Stakeout
De multe ori un punct măsurat ante-
rior trebuie regăsit pe teren. De exemplu atât
punctele folosite pentru setarea axei de desen
din campaniile anterioare cât și desenul trebuie
completat cu un nou context descoperit în cam-
pania actuală. Pentru a așeza același ax este ne-
cesară regăsirea fostelor puncte de axă. Stakeout
reprezintă o metodă ușoară care prin folosirea
ST este necesară doar existența punctelor înre-
gistrate într-un fișier de lucru al stației. Selecta-
rea funcției Stakeout și începerea operației (F4)
are ca urmare afișarea funcției prin care punctul
poate fi găsit după ID-ul său. După ce persoana
cu prisma merge într-un loc apropiat sau nu de
punctul căutat se va măsura poziția acestuia iar
stația va oferi informații despre punctul căutat
și va direcționa persoana spre dreapta sau stân-
ga în față sau în spate.
Cristian Dima
Ref. Line
Other operation which a student has
to learn is the Reference Line tool. Selecting or
measuring two points, the user can have a refer-
ence line that could be used to set a grid or stake
out and check points referred to the line. For ex-
ample, the user could measure a wall line and
could check the relation of the wall with other
archaeological complex in the digging. This tool
could be also used to set a grid of several units
for remote sensing operation or for drawing,
but also to create a grid of the excavation area,
setting the limits of excavation.
In the Programs menu there also other
tools that are more likely used in construction,
architecture etc. and not so much in archaeolo-
gy and we will not go in further details in this
learning module.
Other option from the Main Menu
Manage menu. This menu is basically for man-
agement of the files of the TS. The first icon is
198
Ref. Line (Linie de Referință)
O altă operație pe care un student tre-
buie să o cunoască este opțiunea Ref. Line. Prin
selectarea sau măsurarea a două puncte utiliza-
torul poate avea o linie de referință care poate fi
folosită pentru realizarea unui grid sau la înre-
gistrarea punctelor în legătură cu această linie.
De exemplu utilizatorul poate să măsoare linia
unui zid și poate verifica relația acestuia cu alte
complexe arheologice din săpătură. Prin acest
instrument se poate realiza o rețea de pătrate
drept unități folosite atât în cercetarea non-in-
vazivă sau pentru desen cât și pentru stabilirea
marginilor unei săpături.
În meniul Programs există și o altă serie
de instrumente folosite mai ales în topografie,
construcții, arhitectură etc. și mai puțin în to-
pografia arheologică. Din acest motiv nu vor fi
oferite mai multe detalii în acest capitol.
O altă opțiune din meniul principal este
opțiunea Manage. Acest meniu este folosit pen-
tru managementul fișierelor aflate pe ST. Prima
Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren
for selection and to view the jobs created in that
TS, being able to list the jobs, to create a new
job, to continue with the job listed, to delete a
job or to edit a job. Fix-points option is used
to view the fixed points recorded by the station.
The fixed points will be stored in a different file
then the one with measured points which can
be viewed in the third icon Meas.Data (mea-
sured data). Selecting a measured point in the
first page the operator can view the job in which
the point was measured, the point ID, the height
of the prism and when the point was measured
with date and time. Selecting the page key (first
black key in the top) the operator will see the
second page where will be visible the measure-
ment details of the point in connection with
the station – the horizontal and vertical angle
and the slope distance and also the height of the
point. In the next page the operator will see the
absolute geographic coordinates, with northing,
easting and elevation from the sea level. In the
last page operator can see the instruments of
measurement and the settings.
199
icoană are rolul de a selecta și vizualiza fișiere de
lucru create în programul stației. Este posibilă
și listarea acestor fişiere, de a crea unul nou, de
a continua în fișierul de lucru selectat anterior,
sau de a șterge sau edita un fișier. Opțiunea Fix
Points este folosită pentru vizualizarea coordo-
natelor fixe înregistrate în stație. Aceste puncte
fixe sunt înregistrate într-un fișier diferit față de
cel în care sunt înregistrate punctele măsurate,
acestea din urmă putând fi vizualizate selectând
a treia opțiune, Meas.Data. Selectând această
opțiune în prima pagină, operatorul poate vizu-
aliza fișierul de lucru în care acest punct a fost
măsurat, ID-ul acestui punct, înălțimea prismei
precum și data și ora la care acesta a fost mă-
surat. Selectând opțiunea de paginație (prima
tastă neagră de sus) operatorul va vizualiza cea
de-a doua pagină, cu detaliile măsurătorii punc-
tului în relație cu stația – unghiul orizontal și
vertical precum și distanța pantei și elevația sau
adâncimea punctului. În pagina următoare ope-
ratorul va putea vizualiza coordonatele absolute
geografice cu nord, est și elevație de la nivelul
mării. În ultima pagină se pot vizualiza instru-
mentele de măsură și setările stației.
Cristian Dima
The 4-th icon in the Main Menu is re-
served for Data Transfer. Different types of files
can be exported or imported from or to the TS
using an USB-Stick or a PC connection. The op-
erator has the possibility to export all jobs from
the TS, only measured data from a specific job
or from all jobs, only fixed points from a specif-
ic job or all jobs or measured data and fix-points
from a specific job or all jobs. The type formats
of the files that can be exported from the TS are
Xml, Ascii (.txt files), DXF, GSI or IDEX, the
user being able to establish also the specifica-
tion of the file. The other two icons from the
Main Menu are related with Settings of the sta-
tion and Tools, related information about this
option could be found in references reading.
Limitation of Total Station
- 2 people for the measurement
- Heavy equipment and long time for set-
ting and calibration.
200
A patra icoană din meniul principal este
Data Transfer. Diferite tipuri de fișiere pot fi ex-
portate sau importate din ST prin folosirea unui
stick USB sau o conexiune la PC. Operatorul va
avea posibilitatea să exporte toate fișierele de lu-
cru din stație, doar punctele măsurate dintr-un
fișier de lucru specific sau din toate fișierele,
doar punctele fixe dintr-un fișier sau din toate
fișierele sau ca ultimă opțiune punctele măsu-
rate și punctele fixe dintr-un fișier de lucru sau
din toate fișierele. Tipurile de format ale fișie-
relor care pot fi importate sau exportate din ST
sunt Xml, Ascii (fișiere txt), DXF, GSI sau IDEX,
utilizatorul având posibilitatea să stabilească și
anumite specificații ale fișierelor. Celelalte două
icoane din meniul principal au legătură cu setă-
rile stației și instrumentele acesteia (Settings și
Tools), mai multe informații despre aceste me-
niuri pot fi găsite în bibliografia indicată.
Limitările ST
- două persoane pentru măsurători.
- Echipament greu și o durată de timp
Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren
- Need to change position and re-setup
the station when there is no visibility
- Difficult to geo-reference a measure-
ment without known points.
Advantage of Total Station
- Good level of accuracy (millimetre)
- Better precision then GPS
- Various number of application for re-
search
201
lungă pentru setare și calibrare.
- Nevoia de a schimba poziția și de a rese-
ta și recalibra stația atunci când nu există vizibi-
litate.
- Dificultatea georeferențierii măsurătorii
fără cunoașterea unor puncte de referință.
Avantajele ST
- Nivel bun de precizie (milimetric).
- O precizie mult mai bună decât GPS-ul.
- Un număr variat de aplicații pentru cer-
cetare.
GPS
Cristian Dima
GPS
The Global Positioning System (GPS)
is a system that locates a position with the help
of satellites developed by US in the time of
Cold War. After the conflagration was finished
the system became available to public. GPS is
formed from three subsystems composed by
a 32 satellite constellation, control systems of
US and millions of individual receivers used
by common users. With an equipment usually
named GPS receiver, is received the radio signal
send by visible satellites from the measurement
area. The GPS is at the same time a GNSS sys-
tem – Global Navigation Satellite System. Other
GNSS are GLONASS (rusian) and GALILEO
(european).
With the help of a GPS receiver a lots
of application can be executed in archaeologi-
cal field, on excavation or inside a site. The GPS
receiver could be used for orientation on a map,
measuring points of an archaeological surface,
grid or context, creating a grid for a non-inva-
sive survey or invasive excavation, also creating
a grid for plan drawing. The GPS could be used
for re-finding measured points that were previ-
ous stored (for ex. An area that was measured
for a magnetometer survey needs a new survey
using georadar. In this case, for accuracy it is
important to use the same grids). Also this re-
ceiver could be used for recording points with
geographic coordinates, distance or area mea-
surement, altimetry profile etc.
202
Sistemul de poziționare globală (Global
Positioning System GPS) reprezintă un sistem
care localizează o poziție cu ajutorul sateliților,
dezvoltată de Statele Unite în timpul Războiului
Rece. După război, sistemul a devenit disponibil
pentru public.
GPS-ul este format din trei subsisteme
care se compun dintr-o constelație de 32 de sa-
teliți, un sistem controlat de SUA și milioane de
receptoare individuale folosite de utilizatori co-
muni. Cu un echipament numit uzual receptor
GPS, se recepționează un semnal radio trimis
de sateliții vizibili din zona de măsurare. GPS
este în același timp un sistem GNSS- sistemul
Global de Navigație prin Satelit. Alte GNSS sunt
sistemele GLONASS (rusesc) si GALILEO (eu-
ropean).
Cu ajutorul unui receptor GPS se pot
efectua o serie largă de aplicații în arheologia de
teren, pe săpătură sau în interiorul unui sit. Re-
ceptorul GPS, poate fi folosit pentru orientarea
pe o hartă, măsurarea punctelor unei suprafețe
arheologice, ale unui grid sau context, în sco-
pul creării unui grid pentru cercetarea non-in-
vazivă sau pentru săpătură și de asemenea în
scopul creării unui grid pentru desenul planu-
rilor arheologice. GPS-ul poate fi folosit pentru
regăsirea punctelor măsurate anterior (de ex. o
zonă care a fost măsurată pentru o cercetare de
magnetometrie trebuie să fie din nou măsurată
folosind georadarul. În acest caz pentru preci-
zie este importantă folosirea aceluiași grid). De
asemenea receptorul GPS poate fi folosit pentru
Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren
There are different types of GPS receivers
and the main characteristic of them is the accu-
racy level on determine the space position and
the capacity to eliminate the signal errors. This
level of accuracy is strongly connected with the
software associated with the GPS receiver and
of course the costs of acquisition. For archae-
ology works it is necessary to know the level of
precision of each one. One of the GPS receiver
(for car of hand-held), are receivers orientated
on navigation function and field orientation and
the accuracy that varies from -/+ 15 m to -/+ 3
m. This kind of instrument is relatively cheap
and could be used for several activities based on
orientation, navigation and the delimitation of
a site. A more accurate instrument that is used
at Colonia Dacica Sarmizegetusa site is the GPS
for geodesic works. This instrument is a GPS re-
ceiver that uses software that corrects the errors
using differential GPS (DGPS) and gives a level
of accuracy on centimetres and even millime-
tres. The cost for this kind of instrumentation
is bigger of course, but it has the possibility to
record and measure data in real time by send-
ing the results using a radio connection (Blue-
tooth), mobile communication(GSM,GPRS) or
using internet, the technology named DGPS –
differential GPS or RTK – Real Time Kinemat-
ic. Supplementary correction in real time can be
received from positioning systems that includes
geostationary satellites but also ground fixed
stations, available for free such as EGNOS or for
Romania ROMPOS.
203
măsurarea coordonatelor geografice, măsurarea
distanțelor sau suprafețelor, realizarea profilelor
altimetrice etc.
Există mai multe tipuri de receptoare
GPS principala caracteristică a acestora este
reprezentată de nivelul de precizie în determi-
narea poziției spațiale și de capacitatea de a eli-
mina erorile. Acest nivel de precizie este strâns
legat de programele asociate cu receptoarele
GPS și desigur de costurile de achiziție. Pentru
munca arheologică este necesară cunoașterea
nivelului de precizie al fiecăruia. Unele dintre
receptoarele GPS, pentru mașină sau de mână,
sunt orientate pe funcții de navigație și orienta-
re în teren iar nivelul de precizie variază de la
-/+15 m la -/+3m. Acest tip de instrument este
relativ ieftin și poate fi folosit pentru diverse ac-
tivități care au la bază orientarea, navigarea și
delimitarea unui sit. Un instrument cu o preci-
zie mult mai mare folosit și pe situl de la Colo-
nia Dacica Sarmizegetusa este GPS-ul folosit în
lucrările de geodezie. Acest instrument este un
receptor GPS care folosește un soft ce corectea-
ză erorile folosind GPS-ul diferențial (DGPS) și
oferă un grad de precizie de centimetri și chiar
milimetri. Costurile acestui echipament sunt
mari, însă el oferă posibilitatea înregistrării și
măsurării de date în timp real prin trimiterea
rezultatelor folosind o conexiune radio (Blueto-
oth), comunicații mobile (GSM, GPRS) sau in-
ternetul, această tehnologie fiind numită DGPS
(GPS-diferențial) sau RTK (Real Time Kinema-
tic). Corecții suplimentare în timp real pot fi
obținute de la sistemele de poziționare care in-
Cristian Dima
The instrumentation using DGPS/RTK
for Sarmizegetusa is composed from a South
S82V geodesic GPS receiver with one of the
most updated GNSS technology that permits
the reception of GPS signals but also GLON-
ASS, SBAS and future GALILEO and COMPAS.
The controller of this station is a Windows tab-
let with Carlson SurvPC software installed on it.
Even there are many differences be-
tween software installed on the controller the
principles are basically the same and here will
be presented the learning tools needed on field
for students. The instrumentation is easy to use
for everybody for lots of application that are
needed on excavation site or for other archaeo-
logical surveys.
204
clud sateliți geostaționari dar și de la stațiile fixe
disponibile gratuit precum EGNOS sau pentru
România ROMPOS.
Instrumentația DGPS/RTK folosită
pentru Sarmizegetusa se compune dintr-un
receptor GPS geodezic South S82V cu cea mai
nouă tehnologie GNSS care permite recepția
semnalului GPS dar și a GLONASS, SBAS și a
viitorului GALILEO. Carnetul de teren al aces-
tei stații este o tabletă Windows care rulează cu
programul Carlson SurvPC.
Chiar dacă există multe diferențe între
softurile instalate pe carnetele de teren, princi-
piile de bază sunt aceleași, în acest capitol fiind
prezentate uneltele de lucru necesare pe teren.
Instrumentația este ușor de utilizat pentru toată
lumea, având o serie de aplicații care sunt ne-
Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren
Setting a Job
The Carlson SurvPC software has a
friendly interface easy and accessible. When the
user starts the program, from the beginning he
has to select new/existing job or continue the
last job. Selecting New/Existing Job the opera-
tor can name the new job as he wants in a file
.crd, after selecting the folder where he wants to
save the job. Selecting the green button the job
is set and the user have to do the settings of his
205
cesare în timpul săpăturii sau pentru cercetări
arheologice non-invazive.
Setarea unui fișier de lucru
Programul Carlson SurvPC vine cu o
interfață prietenoasă, ușoară și accesibilă. Când
utilizatorul pornește aplicația de la început el
trebuie sa selecteze un fișier de lucru existent,
să creeze un nou fișier sau să continue ultimul.
Selectând New/Existing Job, operatorul poate
denumi noul fișier de tip .crd după selectarea
Cristian Dima
new job, mainly related with the units for dis-
tance Metric or Feet, units for angles Degrees or
Gons but also the projection system and again
select the green button.
The upper Main Menu is composed by
several tools – File, Equip, Survey, CoGo and
Road. The File Menu gives to the operator the
possibility to select the job or to change settings
for the job, to see the points stored in the job
with the absolute coordinates, to change and set
Raw Data, to add a code list to the job, transfer
data, import and export files created with the
software, write a note and finaly the Exit button.
206
directorului unde vrea să salveze operaţiunea.
Selectând butonul verde fișierul de lucru este
setat și utilizatorul va trebui să opereze setări-
le pentru noul fișier, în special în legătură cu
unitățile pentru distanță, unitățile pentru unghi
dar şi sistemul de proiecție după care să apese
din nou butonul verde.
Meniul principal de sus se compune din
mai multe unelte –File, Equip, Survey, CoGo și
Road. Meniul File oferă operatorului posibilita-
tea să selecteze fișierul de lucru sau să schimbe
setările acesteia, să vadă punctele înregistrate
în fișier cu coordonatele absolute să schimbe și
să seteze Raw Data, să adauge o listă de coduri
fișierelor, să transfere datele, să importe sau să
exporte fișiere create cu acest program, să scrie
o notă și în final butonul de Exit.
Din Meniul Equip, utilizatorul poate se-
lecta tipul de instrument la care se va conecta
Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren
From the Equip the user can set at with
type of device the software will connect, in our
case GPS Rover and can do different settings or
add peripherals. In GPS Rover can by chose the
type of receiver used by the operator, in our case
South S82V, methods of communication (Inter-
net), antenna etc.
The most important for the archaeology
part is the Survey menu. First option is to store
points and the activity will be done very easy,
placing the instrument on the point that the
user want to measure and selecting S. The point
will be stored and will be showed on the screen.
The tolerances for an accurate measurement will
be done automatically from the settings of the
GPS rover using Differential GPS. From the fac-
tory settings the software has set for horizontal
measurement 0.030 m tolerance, and for Verti-
cal measurement 0.060 m tolerance.
207
carnetul de teren GPS Rover putând realiza di-
verse setări sau adăuga şi echipamente perife-
rice. În Meniul GPS Rover se poate alege tipul
de receptor folosit de operator, în cazul nostru
South S82V, metodele de comunicație (inter-
net), antena etc.
Cel mai important pentru partea de
arheologie este meniul Survey. Prima opțiune
a acestuia este înregistrarea de puncte ceea ce
se realizează foarte ușor prin așezarea GPS în
punctul pe care utilizatorul vrea să îl măsoare și
selectarea butonului S. Punctul va fi înregistrat
și va fi afișat pe ecran. Toleranța pentru preci-
zia măsurării va fi realizată automat din setările
GPS Rover folosind GPS Diferențial. Din setă-
rile de fabrică, programul are setate toleranța
pentru măsurări orizontale de 0,030 m iar pen-
tru măsurările verticale 0,060 m.
Următoarele instrumente disponibile în
meniul Survey sunt Stake Points care reprezintă
Cristian Dima
The next tool available in the Survey
Menu is Stake Points, which is a function sim-
ilar with the Stakeout tool from the Total Sta-
tion. The possibility of having real time data
makes this operation easier on a GPS Rover
than the TS. The operator will select from the
job the Point ID of the point he want to stake,
or introduce the coordinates of the point man-
208
o funcție similară cu instrumentul Stakeout al
ST. Posibilitatea de a avea date în timp real face
această operație mai ușor de utilizat. Operatorul
va selecta din fișierul de lucru ID-ul punctului
pe care vrea să îl urmărească sau să introducă
coordonatele acestuia manual. După selecta-
rea butonului verde programul va afișa poziția
operatorului și o linie directoare către punctul
Topography Survey on Field / Măsurători topografice pe teren
ually. After selecting green button, the software
will give an image of the operator position and
a line to the staked point. Also direction will be
given following cardinal coordinates or angles,
depending how the stake is set. Then the user
will know what distance has to go to South or
North, or what distance he has to go to East or
West. When the operator will be near the point
on the screen the user will see a round target.
Other option important for archaeolo-
gy is Stake Line/Arc which is the same tool as
Reference Line/Arc from the TS. With the help
of this tool the operator could establish a line
formed from two points and to create grids or
reference to the line. The advantage of having
real time imagines but also coordinates and dis-
tances will make this job faster and easier. In
CoGo and Road menu other important tools
can be used for different calculation or transfor-
mations.
209
urmărit. Direcția va fi dată urmărind coordona-
tele cardinale sau unghiurile în funcție de cum
este setată opțiunea. Utilizatorul va ști ce distan-
ță va avea de deplasat spre Sud sau Nord, Est sau
Vest. Când operatorul se va apropia de punctul
căutat pe ecran se va afișa o țintă rotundă.
O altă opțiune importantă pentru arhe-
ologie este Stake Line/Arc care este un instru-
ment similar cu Reference Line/Arc al ST. Cu
ajutorul acestui instrument operatorul poate să
definească o linie formată din două puncte și să
creeze un grid sau să se referențieze la această
linie. Avantajele unei imagini în timp real a su-
prafeței cercetate va face această muncă mai ra-
pidă și mai ușoară. În Meniurile CoGo și Road
pot fi folosite şi alte instrumente pentru diverse
calcule și transformări.
Limitările receptoarelor GPS
- nivel de precizie în funcție de costurile
Cristian Dima

Limitation of GPS Rovers de achiziție.

- Level of accuracy depending on acquisi-
tion cost
- Low cost GPS cannot be used for sys-
tematic research
- Level of accuracy in forest areas, bad
GSM signal areas, crowded building areas etc.
Advantage of GPS Rovers
- One single operator
- Real time measurement
- Speed in measurement
- The possibility to see and correct the
measurement
- receptoarele ieftine nu pot fi folosite în
cercetarea sistematică.
- nivel de acuratețe slab sau absent în
zonele împădurite, zone cu semnal GSM slab,
zone cu clădiri sau aglomerate.
Avantajele receptoarelor GPS
- un singur operator.
- măsurare în timp real.
- viteza măsurării.
- posibilitatea de a vedea și corecta măsu-
rătorile.

210

V.2. Photogrametry
CRISTIAN DIMA
Photogrammetry is related with the
recording, measurement and photographic
tridimensional representation of a complex,
building, landscape etc. In archaeology pho-
togrammetry can be applied in the excavation
site with the purpose of recording data, for each
phase of the digging process if possible in order
to create ortophotoplans that can be correlated
with GIS archive. Photogrammetric acquisition
of the landscape or the archaeological objective
has a large utility nowadays not only for superi-
or armament of acquisition and post-process-
ing the data but also by the possibility given by
the method of reconstruction 3d models of the
objective, for example a layer that was removed
in the archaeological excavation can be easily
reconstructed using this method. For Sarmize-
getusa, with the help of our colleagues from
Institute of Applied Technologies to Cultural
Heritage from Rome was tested a methodology
of collecting data developed by Emanuel Deme-
trescu (Extended Matrix – Demetrescu 2017).
Preparatory work for the photogram-
metric work is the creation of a topographic
211
V.2. Fotogrametria
CRISTIAN DIMA
Fotogrametria reprezintă o tehnică de
înregistrare, măsurare și reprezentare tridimi-
nesională a unui complex, a unei clădiri, a unui
peisaj etc. În arheologie fotogrametria poate fi
aplicată în timpul săpăturii arheologice pentru
înregistrarea de date, fiecare fază din procesul
de săpare fiind documentată prin crearea unor
ortofotoplanuri care pot fi corelate cu baza de
date GIS. Achiziția fotogrametrică a peisajului
sau a obiectivelor arheologice are o largă utilita-
te astăzi nu doar pentru metoda de colectare și
post-procesare a datelor dar și pentru posibilită-
țile oferite de metodă de a realiza modele 3D ale
obiectivului. De exemplu, un strat documentat
și îndepărtat arheologic poate oricând să fie re-
construit folosind această metodă. Pentru Sar-
mizegetusa, cu ajutorul colegilor de la Institutul
pentru Tehnologii Aplicate Bunurilor Culturale
din Roma am testat o nouă metodologie de co-
lectare a datelor dezvoltată de Emanuel Deme-
trescu (Extended Matrix – Demetrescu 2017).
Munca de pregătire pentru fotograme-
trie constă în crearea și dezvoltarea unei rețele
topografice pentru o referențiere geospațială a
Cristian Dima
network including a series of survey nails and
photogrammetric targets distributed evenly on
the structures and gathered with a laser Leica
total station and GPS Rover creating an abso-
lute coordinate system. A good photogramme-
try model is based on two types of photographic
acquisition: a terrestrial one, recommended to
do with a DSLR camera, with the aim of ob-
taining high resolution models and the aerial
survey of the site intended to collect data both
for territorial scale (UAV Phantom 2) and high
resolution architectonic scale (S-1000 UAV).
The photographic sampling is an es-
sential feature and the quality of the post-pro-
cessed 3D models depends mainly on the photo
shooting campaign as well as on the accuracy of
the topographic survey. The photos have to be
taken at regular intervals, from different angles
and with an overlap between pairs of pictures
always higher than 70% in order to sample the
most of the affected area. The acquisitions have
to be performed in the best possible light con-
dition according to season e.g. during diffuse
light conditions (cloudy day), or in the absence
of cast shadows, then concentrating the acqui-
sition in the central hours of day. In the cases
where is encountered exposure or white balance
issues the use of photographic RAW formats
allows a post-processing work for adjustment
through the open source software Darktable:
this solution can make possible a homogeneous
result and good quality for texture building and
parameterization of 3D models.
212
zonei de lucru, ce include plasarea unor puncte
de control și a unor ținte fotogrametrice distri-
buite egal în obiectivul studiat și măsurate cu o
stație totală Leica și un receptor GPS în scopul
creării unui sistem de coordonate absolute. Un
bun model fotogrametric se bazează pe două
tipuri de achiziție fotogrametrică: achiziție fo-
tografică terestră, recomandat să fie realizat cu
o cameră DSLR, cu scopul de a obține modele
3D de mare rezoluție, iar cel de-al doilea tip este
studiul și cercetarea aeriană a sitului cu scopul
de a colecta informații ale teritoriului la scară
(prin folosirea unui aparat de zbor de tip Dronă
Phantom 2 sau Walkerra) la care poate fi adău-
gat dacă este posibil și o rezoluție arhitecturală
la scară de mare rezoluție (prin folosirea unui
aparat de zbor S-1000 UAV).
Prelevarea probelor fotografice pe teren
reprezintă o caracteristică esențială a calității
modelelor 3D post-procesate și care depinde
atât de activitatea de fotogrametrie cât și de acu-
ratețea documentației topografice. Fotografiile
trebuie realizate la un interval regulat, din di-
verse unghiuri cu o suprapunere între perechile
de fotografii întotdeauna mai mare de 70% cu
scopul de a preleva cât mai mult din zona cer-
cetată. Prelevarea fotografiilor se va face în cele
mai bune condiții de lumină, în funcție de sezon
și anume în condiții de lumină difuză (timp no-
ros) sau în absența umbrelor, achiziția concen-
trându-se în orele centrale ale zilei. În cazul în
care expunerea sau white balance reprezintă o
problemă se poate interveni în faza de post-pro-
cesare pe formatul RAW (semi-automat) unde
Photogrametry / Fotogrametrie
The aerial survey could be carried with
a quadcopter and a GoPro camera, or for exam-
ple in the case of Sarmizegetusa were used to
two systems, a quadcopter Dji Phantom 2 with
GoPro Hero4 and an octocopter assembled on
top of a Dji S-1000 framework equipped with
a Canon 6D on an universal gimbal (brushless.
com). If there is the possibility that the drone
is equipped with remotely controlled gimbal, it
will have the possibility to take photos at differ-
ent angles (from 90 to 45 degree) allowing the
archaeological contexts to be easily surveyed.
The entire dataset of images has to be divided
by smaller groups corresponding to individ-
ual monuments or context with the purpose
of making the post-processing work easier. In
post-processing work the photos will be im-
ported within the Agisoft PhotoScan or SFVi-
Fig.1. Photo alignment in Agisoft / Alinierea fotografiilor în Agisoft
213
se pot realiza anumite ajustări folosind un sof-
tware de tip open-source (Darktable), această
soluție făcând posibil un rezultat omogen și de
bună calitate pentru construirea texturilor de
calitate a modelelor 3D.
Campania de fotografii aeriene poate fi
realizată prin folosirea unei drone și a unei ca-
mere de tip GoPro, sau spre exemplu la Sarmi-
zegetusa au fost folosite două sisteme tehnolo-
gice, o dronă cu patru elice de tip quadcopter
Dji Phantom 2 dotată cu o cameră fotografică
GoPro Hero4 și o dronă cu opt elice de tip oc-
tocopter Dji S-1000, realizată în laboratorul
ITABC echipată cu o cameră DSLR Canon 6D
pe un Gimbal universal (brushless.com). Dacă
este posibil aparatul de zbor poate fi echipat cu
un Gimbal teleghidat, care permite realizarea
Cristian Dima
Fig. 2. Building Dense Point Cloud / Construirea Norului de Puncte Dese
sual, the last one being open-source, both being
are image matching software which perform
the alignment of the pictures and create the
photogram-metric model (Fig. 1). In order to
provide a geo-referenced alignment, targets will
be used as control points. Once obtained the
alignment and checked the residual error, dense
clouds and then the triangulated polygon mesh
have to be calculated (Fig. 2). The dense cloud
will be treated with special software (Geomagic
and CloudCompare) in order to correct small
errors due to matching problems or sub-sam-
ples (duplicate vertices, uneven density, etc ..).
The mesh reconstruction can be performed
at the highest level of detail and subsequently
could be reshaped (closing holes, elimination
of non-manifold edges, etc.). The polygon mesh
finally can be optimized with the use of spe-
214
fotografiilor la diferite unghiuri (de la 90 până
la 45 de grade) permițând ca înregistrarea con-
textelor arheologice și studierea lor să fie ușor
de realizat. Întregul set de date și de imagini
trebuiesc împărțite în grupuri ce corespund
cu numele individual al monumentelor studi-
ate. În cadrul post-procesării fotografiile vor fi
importate în programul Agisoft PhotoScan sau
SFVisual, ultimul fiind un program open-sour-
ce (Fig. 1). Acestea sunt softuri performante de
potrivire a imaginilor, pentru alinierea fotogra-
fiilor în funcție de pixeli repetitivi și de creare a
unui model fotogrametric. În scopul de a oferi o
aliniere georeferențiată, țintele plasate pe teren
vor fi folosite drept puncte de control. Odată
realizat acest proces și obținută alinierea și după
ce au fost eliminate erorile reziduale, se va cal-
cula și dezvolta ”norul de puncte dese” (dense
Photogrametry / Fotogrametrie
cial filters which allow reducing the number of
polygons retaining the level of detail of the parts
with more complex geometry and architectural
details.
Additional optimizations of the model
could be performed on the textured model in
Blender 3D software, where it is possible to fix
several texture issues (Fig. 3).
In case of Sarmizegetusa project the re-
sult was an extensive 3D model able to be used
to make derivative archaeological and archi-
tectural documentation (orthorectified photos,
color corrected images, plans and sections) and
to make 3D content for the virtual representa-
tion and simulation of the ancient landscape
(Fig. 4).
Fig. 3. From Mesh to Mesh with texture / De la model Mesh la Texturare
215
point cloud) și poligoanele triangulate ale ima-
ginii (mesh) (Fig. 2). Norul de puncte dense va
fi mai apoi procesat cu alte două softuri speciale
(Geomagic și Cloud Compare) cu scopul de a
corecta micile erori datorate unor probleme de
potrivire a pixelilor sau sub-eșantioane (noduri
duplicate, densitate inegală etc.). Reconstruirea
modelului poate fi realizată la nivel mare de de-
taliu și sub-secvențial remodelat (umplerea spa-
țiilor goale, eliminarea marginilor non-multiple
etc.). Modelul poligonal va fi în sfârșit optimizat
prin utilizarea unor filtre speciale care reduc
numărul de poligoane, păstrând totodată nive-
lul maxim de detaliu, mai ales în unele părți cu
o geometrie mai complexă și detalii arhitectura-
le importante.
Optimizări suplimentare ale modelului
texturat se pot face și cu software-ul Blender
3D, acolo unde este posibil să se lucreze pe mai
multe aspecte ce privesc textura modelului (Fig.
3).
Cristian Dima

În cazul proiectului Sarmizegetusa rezultatul a

fost un model 3D extins ce poate fi folosit pen-
tru a realiza o documentație arheologică și ar-
hitecturală (fotografii ortorectificate, imagini cu
corecții de color, planuri și secțiuni) dar și pen-
tru a face un conținut 3D pentru reprezentări
virtuale și simulări ale peisajului din antichitate
(Fig. 4).

Fig. 4. Sp4 Surface 3D Model - CDS 2017 - Suprafața Sp4 - Modelul 3D - CDS
2017

216
 V.3. GIS post-procesing data
Cristian Dima
Loading survey data in Software appli-
cation
Loading and processing data from topo-
graphic survey can be realised inside a series
of software application and GIS database soft-
ware. In archaeology, the topographic data are
processed in GIS database; along with other sets
of elements (drawings, maps, plans etc.) most
common GIS software are ArcGIS, QGis or
Global Mapper. The Topographic Survey is im-
portant also for georeferencing the above men-
tion sets of elements.
GIS in Archaeology
In archaeological studies, the term of
GIS appeared frequently since the `80s, even if
already in the `70s scientific studies, computer
applications, statistic and cartographic applica-
tions, related with GIS technologies, had been
conducted in the archaeological field.
There is no perfect or accepted defini-
tion for GIS, neither for its appliances or for its
structure, but it often involves computerized
217
V.3. Post-procesarea de date
în GIS
Cristian dima
Încărcarea datelor topografice în aplica-
ții software
Încărcarea și procesarea datelor obținute
din măsurătorile topografice se poate realiza fo-
losind mai multe programe și baze de date GIS.
În arheologie, datele topografice sunt prelucrate
în baze de date GIS împreună cu alte seturi de
elemente (desene, hărți, planuri etc.), cele mai
utilizate fiind ArcGis, QGis sau Global Mapper.
Măsurătorile topografice sunt de asemenea im-
portante pentru posibilitatea georeferențierii
unor elemente ca cele de mai sus.
GIS în arheologie
În studiile de arheologie, termenul de
GIS (Geographical Information System) apare
frecvent începând din anii ’80 chiar dacă din
anii ’70 studiile științifice au folosit aplicațiile
computerizate, aplicațiile statistice și cartografi-
ce în domeniul arheologiei care sunt în legătură
cu tehnologiile GIS.
Nu există o definiție perfectă și accepta-
tă în general nici pentru GIS, nici pentru apli-
Cristian dima
hardware and software in which digital spatial
data can be collected using GPS units, stored
and managed in a geo-database, and processed,
analyzed, and visualized using software with au-
tomated statistical formulas. GIS is more like-
ly a concept that contains a set of subsystems
divided in data sets, software and algorithms,
analyses and results. In archaeology, it is gen-
erally accepted that geographic information
systems are simply spatially referenced data-
bases—points or areas on a map having a direct
link to a particular record in a database. One of
the things that makes the GIS application ideal
for managing archaeological data is the capacity
of managing multi-layer and multi-scale georef-
erenced geographic data. Briefly, GIS represents
any informatics software or system specialised
in managing and analysing of data organised in
a database. The layers can include such features
as contours, hydrology, roads, soil types, veg-
etation types, archaeological sites. One of the
most important features of a GIS is the ability to
construct new data layers from those already as-
sociated with maps. Additional data type could
include drawing on field, aerial photograph, re-
mote-sensing surveys etc. Mainly GIS includes
any type of information with or added spatial
component: maps or scanned plans (drawings,
situation plans, topographic plans etc), topo-
graphic or geophysics surveys realised with dif-
ferent type of instruments: Total Station, GPS
rover, Magnetometer, Geo-radar etc.
When constructing a GIS database for
research, it is important to build a model of the
218
cațiile sau structura sa, dar aceasta implică de
obicei capacitățile hardware și software în care
datele spațiale digitale pot fi colectate cu ajuto-
rul receptoarelor GPS, înregistrate și gestionate
într-o bază de date geografică, apoi procesate,
analizate și vizualizate folosind programe cu
formule statistice automate. GIS este mai degra-
bă un concept ce conține la rândul său un set de
subsisteme împărțite în seturi de date, software
și algoritmi, analize și rezultate.
În arheologie, este general acceptat fap-
tul că sistemul informațional geografic GIS, re-
prezintă simple baze de date referențiate spațial
– puncte și zone plasate pe o hartă cu o legătură
directă pentru o înregistrare particulară într-o
bază de date. Pe scurt, GIS reprezintă orice sis-
tem sau software informatic specializat în gesti-
onarea și analiza datelor organizate într-o bază
de date. Unul dintre lucrurile care face ca GIS
să fie o aplicație ideală pentru gestionarea da-
telor arheologice, este capacitatea acestuia de
a organiza datele pe multistraturi și de a așeza
datele geografice georeferențiate la diferite scări.
Straturile pot include caracteristici precum con-
tururi, rețele hidrografice, drumuri, tipuri de
sol, de vegetație, situri arheologice. Una dintre
trăsăturile cele mai importante ale GIS este ca-
pacitatea de a construi straturi noi folosind in-
formații deja asociate cu hărți. Tipurile de date
adiționale pot include desene arheologice de pe
teren, fotografii aeriene și rezultatele cercetări-
lor non-invazive. În principal, GIS include orice
tip de informație cu componentă spațială iniția-
lă sau adăugată: hărți sau planuri scanate (dese-
GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS
kinds of data that are expected to be of impor-
tance to the analysis (Fig. 1). This kind of model
should have for the first step the Data Acquisi-
tion or Collecting Data that could be developed
after a certain matrix or methodology. This kind
of data could be acquired on the field (topo-
graphic survey, remote-sensing survey, draw-
ings, aerial photography or photogrammetry
etc.) or collected from online internet sources
(DEM, LIDAR, Ortophotoplans, Topographic
plans etc.). The second step in creating a GIS
model is to develop and organise a Data Base in
an informatics system as a GIS Data Base Soft-
ware (ArcGis, QGis) and to create and develop
new data layers using digitising tools for draw-
ings, maps etc. Further, depending on the re-
search direction follow analyses of the data sets
that could comprise spatial analyses and sta-
tistics, geostatistical analyses, network analyse
etc.). In the third step follows the archaeological
interpretation of the results from the analyses
and in the final step the dissemination and pre-
sentation of the results and interpretation that
can comprise visualisation of statistics, maps,
scientific reports or paper, 3D models etc.
219
ne, planuri de situații, planuri topografice etc.),
măsurători topografice sau geofizice realizate cu
diferite tipuri de instrumente: ST, receptor GPS,
Magnetometru, Geo-radar etc.
Când se va realiza o bază de date GIS
pentru cercetare, este important să se constru-
iască un model al tipurilor de date care sunt
importante pentru analiză (Fig. 1). Acest tip de
model ar trebui să aibă ca prin pas, achiziționa-
rea și colectarea de date care pot fi dezvoltate
urmărind o anumită metodologie. Acest tip de
date poate fi obținut pe teren prin măsurători
topografice, măsurători non-invazive, desene,
fotografii aeriene sau fotogrametrie etc. sau co-
lectând sursele online (DEM, LIDAR, Ortopho-
toplans, planuri topografice etc.). Al doilea pas
pentru crearea unui model GIS este dezvoltarea
și organizarea bazei de date în sisteme informa-
tice precum aplicațiile baze de date GIS (Arc-
GIS, QGis) precum și crearea și dezvoltarea de
noi date folosind instrumentele de digitizare
pentru desene, hărți etc. Mai departe, în funcție
de direcția de cercetare, urmează analiza setu-
rilor de date care poate fi compusă din analize
spațiale și statistici, analize geostatistice și ana-
lize de rețele. În cel de al treilea pas, urmează
interpretarea arheologică a rezultatelor din ana-
lize și ca un ultim pas, diseminarea și prezenta-
rea rezultatelor și a interpretărilor care cuprind
vizualizarea statisticilor, a hărților, realizarea
articolelor sau rapoartelor științifice, realizarea
de modele 3D, de expoziții virtuale etc.
Cristian dima

Fig. 1 Building a GIS database model / Crearea unui model de bază de date GIS

220
GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS
QGIS in Archaeology
QGis software, due to its free availabil-
ity, is one of the most used software also in
Sarmizegetusa. Basically, this application has
similar features as ArcGis, being able to create
layers, georeference a map or an image, to make
geographic analysis, drawings, add labels etc. A
training manual can be found on the develop-
er’s website, many other plugins being devel-
oped constantly.
Depending on format the user down-
loaded data from Total Station or GPS, there
are several ways to load survey data inside the
software. Must common types of files that are
downloaded from this instruments are *.txt ,
*.cvs, *.dxf , *.dwg . Except *.dwg files, which
must be transformed in *.dxf inside other pro-
grams, all the other files are compatible with
QGis. There are differences between the formats
of *.txt or *.cvs files that can be downloaded
from Total Station and from DGPS, depending
on the settings from the tool software, all of this
differences being able to be loaded in the Qgis
application with small adjustments.
For example a *.txt file from Total Sta-
tion could have for a point the coordinates
looking something like A,327327.4620,44840
0.7390,503.6540,,,,,,,,, the delimitation being a
comma that shows the point description (A),
221
QGIS în arheologie
Aplicația QGis, datorită faptului că este
disponibilă în mod gratuit, este una dintre cele
mai utilizate baze de date GIS, ea fiind folosi-
tă și la Sarmizegetusa. Programul are o serie
de elemente și funcții asemănătoare în mare cu
cea ce oferă ArcGis. În program, utilizatorul are
posibilitatea să creeze layere, să georeferențieze
hărți sau imagini, să creeze desene, să realizeze
analize spațiale sau geografice etc. Un manual al
utilizatorului se găsește pe website-ul dezvolta-
torilor, multe alte plug-inuri fiind în timp dez-
voltate pentru diverse necesități.
În funcție de formatul pe care operato-
rul a descărcat datele din ST sau GPS, există mai
multe posibilități de a încărca datele măsurate
în program. Cele mai comune tipuri de fișie-
re care sunt descărcate din aceste instrumente
sunt *.txt, *.cvs, *.dxf, *.dwg. Exceptând fișie-
rele *.dvg care trebuie transformate în *.dxf, în
cadrul altor programe, toate celelalte tipuri de
fișiere sunt compatibile cu QGis. De asemenea,
există diverse formate ale fișierelor *.txt sau
*.cvs care sunt descărcate de pe ST sau GPS în
funcție de setările din programul instrumentu-
lui, toate aceste diferențe putând fi încărcare în
aplicația QGis cu mici ajustări.
De exemplu, un fișier .txt din ST poate
avea coordonatele pentru un punct de forma A,
Cristian dima
Easting (327327.4620), Northing (448400.7390)
and elevation from the sea level (503.6540). The
format from GPS of a *.txt file could look like 1
448400.7390 327327.4620 503.6540 A,
where the TAB is the separator and 1 is Point ID,
Northing is the first coordinate (448400.7390)
, Easting the second (327327.4620), Elevation
(503.6540) and Description (A) (Fig. 2).
The first phase of the loading survey
data into QGis Application is to set which are
the heads of the table, because neither GPS
nor Total Station will do that. Depending on
the file, the coordinates of the point could be
with comma, TAB, Space so there is need to in-
sert the heads of the table according to that. If
the table will have point coordinates separated
with comma then the heads of the table should
be separated with comma (Description, East,
North, Z), but if the coordinates will be separat-
Fig. 2. Different types of coordinate
files / Diverse tipuri de fișiere de
coordonate
222
327327.4620,448400.7390,503.6540,,,,,,,,, deli-
mitările fiind reprezentate prin virgulă și repre-
zintă descrierea punctului A, Est (327327.4620),
Nord (448400.7390) și elevația de la nivelul mă-
rii (503, 6540). Un format al unui fișier .txt des-
cărcat din receptorul GPS poate arăta însă ca 1
448400.7390 327327.4620 503.6540 A, unde
TAB este separatorul și 1 reprezintă ID-ul punc-
tului, Nordul este prima coordonată (448400,
7390), Estul este cea de a doua (32327, 4620),
elevația (503, 6540) și descrierea (A) (Fig. 2).
Prima fază în încărcarea datelor în apli-
cația QGIS, este stabilirea capetelor de tabel,
deoarece nici GPS nici ST nu le face. În funcție
de fișier, coordonatele punctelor pot fi separate
cu virgulă, TAB, SPACE, astfel capetele de tabel
trebuie să fie introduse urmărind regula fișieru-
lui. Dacă tabelul va avea coordonatele puncte-
lor separate cu virgulă, atunci capetele de tabel
trebuie separate și ele cu virgulă (Descriere, Est,
Nord, Z), dar dacă coordonatele sunt separate
GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS

ed with TAB then the heads of the table will be cu TAB atunci şi capetele de tabel trebuie sepa-
separated with TAB (ID North East Z rate cu TAB (ID Nord Est Z
Description). Descriere).

Fig. 3. Loading survey data in Qgis / Încărcarea datelor topografice în QGis

223
Cristian dima
Next step is to add a Delimited Text Lay-
er from the Main Menu: Layer ->AddLayer ->
Add Delimited Text Layer and to browse the
surveyed file (Fig. 3).
On the opened window, there are possi-
bilities to name the layer and set the delimiters
from the file (Comma, TAB, Space) (Fig. 4). If
the coordinates of the points are separated with
comma then the user could choose the CVS for-
mat, but if there are other delimiters, then the
user will choose Custom Delimiters and select
which is appropriate. Make sure that X Field is
East and Y Field is North. Representation of the
Fig. 4. Settings of the coordinates file/ Setările fișierului de coordonate
geographic points it is made following x and y
axes, where x axis is horizontal (oriented East-
West), while y axis is vertical (oriented North-
South)
224
Următorul pas este adăugarea din me-
niul principal a unui strat de tip Delimited Text
Layer: Layer -> Add Layer -> Add Delimited
Text Layer și căutarea fișierului dorit (Fig. 3).
În fereastra nou deschisă, există posibi-
litatea de a denumi noul strat creat, setarea de-
limitatoarelor în funcție de fișier (virgulă, TAB,
Space) (Fig. 4). Dacă coordonatele punctelor
din fișier sunt separate cu virgulă, utilizatorul
poate alege formatul .cvs, dar dacă sunt folosiți
alți delimitatori, atunci utilizatorul va selecta
Custom Delimiters și va selecta ceea ce se po-
trivește. Utilizatorul trebuie să se asigure că co-
ordonata Est este în câmpul X iar coordonata
Nord în câmpul Y. Reprezentarea punctelor ge-
ografice este făcută urmărind axele X și Y, unde
axa X este orizontală (orientare Est-vest) iar axa
Y este verticală (orientare Nord-sud).
GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS
The layer will be set and the coordinate
points will appear in the work field. The lay-
er panel will usually be on the left side of the
screen and could be accessed and placed from
the Main Menu -> View -> Panels -> Layer Pan-
el. The name of the added layer will appear in
Fig. 5. Layer Proprieties Settings / Setările proprietățiilor stratului
the layer panel and with double click or right
click, the user can see and modify the propri-
eties of the layer (name, style, labels etc.) (Fig.
5).
Drawing Sections and Plans using Sur-
vey Data.
Drawing Sections and Plans on field is
mostly time consuming, while large plans usu-
ally requires at least 3 people to draw and mea-
sure points. Much time is lost with setting the
225
Astfel, fișierul va fi setat iar punctele vor
fi afișate în spațiul de lucru. Panoul straturilor se
regăsește de obicei în partea stângă a ecranului
și poate fi accesat și plasat din meniul principal
Main Menu -> View -> Panels -> Layer Pane.
Numele stratului adăugat va apărea în panoul
straturilor și prin dublu click sau click dreapta,
utilizatorul poate vedea sau modifica proprietă-
țile stratului (nume, stil, etichete etc.) (Fig. 5).
Desenarea profilelor și a planurilor folo-
sind datele măsurate.
Desenul secțiunilor și a planurilor pe
teren sunt de obicei consumatoare de timp iar
pentru planuri mari, de obicei este nevoie de
cel puțin trei persoane pentru a desena și mă-
sura puncte. Mult timp de pierde de asemenea
Cristian dima
grids and taking correct points for drawing. Of
course, drawing on field is more informative be-
cause of the quantity of the information visible
on the site and the interpretation that an archae-
ologist may give to the drawing. In some cases,
especially on rescue archaeological excavations,
where there is insufficient manpower and time
to do a drawing of archaeological plans or sec-
tions, the drawing of the contour of archaeolog-
ical complexes using topographic survey points
can be a solution for collecting more accurate
data than a simple picture. In some cases, when
there is enough time for topographic survey
and drawing, the data set can be used in parallel
for corrections, the advantage of collecting data
using topographic instrumentation for the con-
tour of the archaeological contexts and com-
plexes being important as the data collected will
be recorded digitally, with tridimensional coor-
dinates, easy to georeference the context. The
results of photogrammetric applications add to
this. QGis offers some plugins (Digitising Tools,
beePen, Freehand editing) to do digitised draw-
ing of sections or plans using the survey data on
field, and making a drawing in a file layer shape.
The accuracy level of the drawing using Survey
Data depends on the time invested in the data
collection on field, a larger number of point
clouds providing a more accurate drawing (Fig.
6). Also, it will be important that processing this
data is done by the same person or at least using
a photography of the context. The processing of
drawing and digitised survey data in Qgis will
be done in a Shapefile layer, which is a vector
type recognised by most GIS applications. In
226
cu fixarea axelor și cu înregistrarea corectă a
punctelor. Desigur, desenul pe teren este mai
informativ datorită cantității de informații care
sunt vizibile pe sit, precum și datorită interpre-
tării arheologului. În multe cazuri, în special pe
săpăturile arheologice de salvare și preventive,
unde nu sunt suficienți oameni și timp pentru
realizarea desenului arheologic al planurilor și
al secțiunilor, desenul conturilor complexelor
arheologice prin folosirea măsurătorilor topo-
grafice poate reprezenta o soluție pentru înre-
gistrarea datelor mult mai precisă decât simpla
fotografiere. Atunci când există timp suficient
pentru măsurători topografice și pentru desen,
seturile de date pot fi folosite în paralel pentru a
face anumite corecturi. Avantajul colectării da-
telor folosind instrumentația topografică pen-
tru conturul contextelor și al complexelor ar-
heologice este importantă deoarece, datele vor
fi înregistrate în mediul digital cu coordonate
tridimensionale uşurând astfel georeferențierea
contextului. Adițional la acestea, pot fi adăugate
rezultate aplicațiilor fotogrametrice. QGis oferă
câteva aplicații extra (plugins) precum Digiti-
sing Tools, BeePan, Freehand editing pentru di-
gitizarea desenelor, secțiunilor și planurilor fo-
losind datele măsurate pe teren și crearea unui
desen digital într-un strat de tip Shape File. Ni-
velul de precizie al desenului cu ajutorul datelor
măsurate depinde de timpul învestit în colecta-
rea datelor pe teren; un număr mai mare de nor
de puncte va avea ca efect un desen mai precis
(Fig. 6). Totodată, este foarte important ca pro-
cesarea datelor să fie făcută de aceeași persoană,
sau să existe cel puțin o fotografie a contextu-
GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS

fact, Shapefile is a vector type which comprise
a set of files (*.shp – with the geometry of the
layer defined by points with coordinates; *.dbf
– database of attributes; *.shx – the index file of
the database; *.prj which is connected with the
projection system of the layer). Vector type data
are graphic elements that could be zoomed to
infinite and may be represented by points, lines
or polygons (closed lines). Their main charac-
teristic is that those are permanently defined
by a set of geographical coordinates and have a
clear position in space. A point is characterised
by a unique pair of coordinates and eventually
an elevation, a line contains infinity of points
but it is defined by point coordinates and it has
a length while a polygon is a closed line and it
has an area and a perimeter.
lui. Procesul de desenare și digitalizare a datelor
măsurate se va realiza într-un strat de tip Shape
File care este de tip vector recunoscut de majo-
ritatea aplicațiilor GIS. De fapt Shape File este
un vector care cuprinde un set de fișiere (*.shp
– cu geometria stratului definită din puncte cu
coordonate; *.dbf – baza de date cu atribute;
*.shx – fișierul de indexare în baza de date; *.prj
– care este în legătură cu sistemul de proiecție
al stratului). Datele de tip vector sunt elemente
grafice care pot fi mărite la infinit și pot fi re-
prezentate prin puncte, linii sau poligoane (linii
închise). Principala lor caracteristică este acea
că acestea sunt permanent definite printr-un set
de coordonate geografice și au o poziție clară în
spațiu. Un punct este caracterizat printr-o pere-
che unică de coordonate și eventual o elevație,
în timp ce o linie conține o infinitate de puncte

Fig. 6. QGis image of the point clouds used for drawing hypocaust system from Sarmizege-
tusa / Imagine din QGis a norului de puncte folosit pentru desenarea sistemului de hypo-
caust de la Sarmizegetusa

227
Cristian dima
Example:
After loading the Delimited Text Layer
with survey data collected on field in a work file
designated especially for drawing by using sur-
vey data, the user will create a new Shapefile lay-
er from the Main Menu -> Layer -> Create Lay-
er -> New Shapefile Layer, or using the shortcut
Ctrl+Shift+N. On the opened window the user
will choose the type of the shape file (Point,
Line, Polygon), which in this case will be Poly-
gon, the projection system which for Romania
is Stereo70 and if needed, fields for each poly-
gon, for instance the name of the archaeolog-
ical complex. In this layer properties the style,
labels, colours etc. may be set. If there are need-
ed more structures to be drawn, it is also possi-
ble to create more layers. To start drawing, the
user should be on the layer and choose toggle
editing button from the menu. In this way the
user can choose different types of editing tools
and start connecting points from the survey.
An easier method of drawing, if possible, is to
take aerial photos of the plan with the help of a
drone, to create a georeferenced ortophotoplan
using photogrametry and place it in QGis, in a
raster type file and draw after it using a graphic
table and freehand plugin. The same technique
could be applied for georeferenced drawings to
do digitised drawing (Fig. 7).
228
dar este definită prin coordonatele punctelor și
are o lungime, în timp ce un poligon reprezintă
o linie închisă și are o suprafață și un perimetru.
Exemplu:
După încărcarea fișierului .txt (delimi-
ted text layer), ce conține datele colectate pe te-
ren într-un fișier de lucru special creat pentru
desen , utilizatorul va crea un nou strat de tip
Shape File din meniul principal Main Menu ->
Layer -> Create Layer -> New Shapefile Layer
sau va folosi scurtătura CTRL +SHIFT+N. În
fereastra nou deschisă, utilizatorul va alege tipul
de fișier (Punct, Linie, Poligon), în cazul nos-
tru va fi Poligon, sistemul de proiecție care pen-
tru România este Stereo70 și dacă este necesar,
câmpuri pentru denumirea fiecărui poligon, de
exemplu numele unui complex arheologic. În
proprietățile acestui strat, pot fi setate stilurile
stratului, etichetele şi culorile. Dacă sunt mai
multe structuri care vor fi desenate, există posi-
bilitatea realizării mai multor straturi. Pentru a
începe desenarea, utilizatorul trebuie să selecte-
ze stratul în care vrea să deseneze și să apese pe
butonul toggle editing din meniul de mai sus. În
acest mod, utilizatorul poate să aleagă diferite
instrumente de editare și poate să înceapă să co-
necteze punctele din măsurători. O metodă mai
ușoară de desen, acolo unde este posibil, este
fotografia aeriană a planului, cu ajutorul unei
drone, crearea unui ortofotoplan georeferențiat
folosind fotogrametria, plasarea lui în aplicația
QGIS într-un fișier de tip raster, și desenarea
după acesta folosind o tabletă grafică și exten-
GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS

Archaeological drawing of hy-

pocaust system from CDS /
Desenul arheologic al intalației
de hypocaust de la CDS

Digitised version of drawing us-

ing Inkscape / Varianta digitiza-
tă a desenului în Inkscape

Digitised version in QGis

conecting dots / Varianta digiti-
zată în QGis prin unirea punc-
telor

Digitised version in QGis using

FreeHand tool on the georefer-
enced drawing / Versiunea dig-
itizată în QGis folosind instru-
mentul FreeHand pe desenul
georeferențiat.

Fig. 7. Different methods of digitising archaeological drawings / Diverse metode de digitizare a

desenului arheologic

229
Cristian dima
Georeferencing
Maps, Aerial Photography, Geophysical
Survey, Drawing etc. which are raster type files,
could be georeferenced and loaded into the GIS
database if it is possible to correlate known or
recognised elements from raster with sets of
known coordinates. Raster files are in fact im-
age files formed from a square cells network
(pixels) with associated number value. In the
case of scanned images, aerial photography etc.
numeric value is represented by colour bits, but
there are also raster images, whose square value
is the elevation data (DEM). The cells from the
network are arranged in a fix number of rows
and columns, and by georeferencig the image,
the cells have a correspondent in real world.
A raster image cannot be zoomed beyond the
resolution limit of pixels. Georeferencing a ras-
ter implies to establish the position of a raster
in space, integrating it in a geographic or pro-
jected coordinate system and bringing it to
corresponding scale. Majority of GIS software
application offer the feature of georeferencing
and exporting the result with the spatial infor-
mation associated, and in this way, imported in
other application in the right position. The geo-
referenced images are saved usually in *.GeoTiff
format or *.ecw.
Georeferencing a drawing made on field
usually needs to be related with the drawing
axes. For larger plans, it is enough to have the
coordinates of the corners of the researched ar-
chaeological area. The georeferenced drawing
230
sia Free Hand. Aceeași tehnică poate fi aplicată
pentru desenele care pot fi georeferențiate în
scopul realizării desenului digital (Fig. 7).
Georeferențierea
Hărți, fotografii aeriene, cercetări geofi-
zice, desene etc. fișiere de tip raster pot fi geo-
referențiate și încărcate într-o bază de date GIS,
dacă există posibilitatea de a corela elemente cu-
noscute sau recunoscute din imagine cu un set
de coordonate cunoscute. Fișierele raster sunt de
fapt fișiere imagine formate dintr-o rețea de ce-
lule păstrate (pixeli) cu o valoare numerică aso-
ciată. În cazul imaginilor scanate, a fotografiilor
aeriene etc. valoarea numerică este reprezentată
de biți de culoare, dar există și imagini raster a
căror pătrate au valoarea elevației (DEM). Ce-
lulele dintr-o rețea sunt aranjate în număr fix de
coloane și rânduri și prin georefențierea imagi-
nii, celulele vor avea un corespondent în lumea
reală. O imagine raster nu poate fi mărită mai
mult decât limita de rezoluție a pixelilor. Geore-
ferențierea unui raster implică stabilirea poziției
rasterului în spațiu, integrarea acestuia într-un
sistem de coordonate geografic sau proiectat și
aducerea acestuia la o scară corespunzătoare.
Majoritatea aplicațiilor GIS oferă posibilitatea
georeferențierii imaginilor și exportarea rezul-
tatelor cu informațiile spațiale asociate, putând
fi astfel importate și în alte aplicații în poziția
lor corectă. Imaginile georeferențiate sunt sal-
vate de obicei în format *.GeoTiff sau *.ecw.
GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS
could be then easily digitised in a vector layer
(Shapefile) in QGis.
An aerial photography or an ortopho-
toplan made using photogrammetry on field
could be georeferenced, using when taking
shots, different types of targets visible in the
photography and topographically measured
on field. For the aerial photography or maps
acquired from different sources, there can be
spotted other orientation elements visible in the
photography or map and correlated in the field,
such as buildings, roads etc.
In QGis georeferencig a raster could be
done inserting the coordinates of the established
points from raster manually or from the canvas
if the text delimited layer with survey points is
already loaded. For georeferencig the user will
select from Main Menu ->Raster ->Georefer-
encer ->Georeferencer. If this option is missing,
then from the Main Menu -> Plugins -> Man-
age and Install Plugins will be added Georefer-
encer GDAL and installed. Also there are others
georeferencing plugins that could be installed.
After the georeferencing window is opened, the
user should prepare transformation settings and
raster proprieties from the Main Menu. Options
from this are various, but for georeferencing im-
ages, maps or drawings, for transformation type
the Helmert or Projected computation may be
used, the resampling method being Linear and
the projection system selected for Romania is
Dealul Piscului 1970 – Stereo 70. There must
be set also the output raster folder, its name
231
Georeferențierea unui desen realizat
pe teren se face de obicei în legătură cu axa de
desen. Pentru planuri mai mari, este suficient
să existe înregistrate coordonatele colțurilor
suprafeței cercetate arheologic. Desenul ast-
fel georeferențiat poate fi ușor digitizat într-un
strat vector Shape File în aplicația QGIS.
O fotografie aeriană sau un ortofotoplan
realizat utilizând fotogrametria pe teren, poa-
te fi georeferențiat prin folosirea în momentul
fotografierii a diferitelor tipuri de ținte vizibile
în fotografie care sunt măsurate topografic pe
teren. Pentru fotografii aeriene sau hărți achi-
ziționate din diverse surse, pot fi găsite alte ele-
mente de orientare care sunt vizibile pe acestea
și pot fi corelate cu cele din teren, cum ar fi clă-
diri, drumuri etc.
În QGIS, georeferențierea unui raster
poate fi realizată prin introducerea coordonate-
lor punctelor din fișierul raster, manual sau din
spațiul de lucru dacă fișierul .txt cu coordonatele
măsurate este încărcat în program. Pentru geo-
referențiere, utilizatorul va selecta din meniul
principal > Raster -> Georeferencer -> Geore-
ferencer. Dacă această opțiune lipsește, atunci
se va instala din extensii astfel: Main Menu ->
Plu gins -> Manage and Install Plugins, se va
căuta extensia Georeferencer GDAL și se va in-
stala. De asemenea, există și alte extensii pentru
georeferențiere care pot fi instalate. După ce s-a
deschis fereastra de georeferențiere, utilizatorul
va pregăti setările de transformare și proprietă-
țile raster-ului din meniul principal al ferestrei.
Cristian dima
and compression (LWZ recommended). Raster
proprieties could be modified just after loading
the raster, which the user can do from the Main
Menu -> File -> Open Raster or with shortcut
Ctrl+O or just pressing the icon for raster. Af-
ter the raster is loaded in the window the user
could load the points from a specific file or se-
lect them manually from the picture.
In the example there is an orthophoto-
plan made by photogrammetry, in the picture
being visible 13 topographic measured targets.
These targets are used not only for georeferenc-
ing the raster but also for recalibration in photo-
Fig. 8. Georeferencing a aerial image / Georeferențierea unei imagini aeriene
grammetry software so is not necessary to geo-
reference all the targets (Fig. 8). For Helmert,
only 2 georeferenced points are sufficient, while
the Projected Type requires 4 points. To be
more accurate, the user can use as many points
they believe necessary. The targets are labelled
232
Opțiunile pentru aceste setări sunt variate, iar
pentru georeferențierea unei imagini, hărți sau
desen, se folosește pentru tipul de transformare
calculul Helmert sau Proiectat iar metoda pen-
tru reeșantionare (reseampling method) se ale-
ge liniar. Sistemul de proiecție selectat pentru
România este Dealul Piscului 1990 – Stereo70.
De asemenea, trebuie setat directorul în care va
fi salvat fișierul georeferențiat, numele acestu-
ia și tipul de comprimare (recomandat LWZ).
Proprietățile raster-ului pot fi modificate doar
după încărcarea imaginii de către utilizator, care
se poate face prin selectarea din meniul princi-
pal Main Menu -> File -> Open Raster sau prin
scurtătura CTRL+0 sau doar prin apăsarea icoa-
nei raster. După încărcarea acestuia în fereastră,
utilizatorul poate încărca puncte dintr-un fișier
specific sau selecta manual din imagine.
GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS

with numbers, namely the coordinate descrip-
tion or ID, being easy to identify. After selecting
a target, the user has the possibility to insert the
coordinates manually or from map canvas (Fig.
9).
De exemplu, în cazul în care avem un
ortofotoplan realizat prin fotogrametrie, în ima-
gine fiind vizibile 13 ținte măsurate topografic,
aceste ținte nu sunt folosite doar pentru geore-

Fig. 9. Inserting the coordinates from the map canvas / Inserarea coordonatelor din
spațiul de lucru

233
Cristian dima
With the same method there could be
georeferenced old maps if there are some ele-
ments to relay with. Many GIS applications
provide the possibility to import from the ap-
plication already georeferenced maps available
on several web portals (Fig. 10). As well, from
different sites there can be downloaded georef-
erenced maps, satellite images, Lidar files, eleva-
tion raster (DEM) etc. If possible, there can be
made large ortophotoplans using a drone and
the photogrammetry technique. In QGis there
can be downloaded several plugins that offer
georeferenced maps, topographic maps or satel-
lite maps. In Romania there are available differ-
ent cartographic materials of great interest for
the archaeological research, which can be found
on the geo-spatial.org website.
Fig. 10. Example of an imported map from BING in QGis / Exemplu unei hărți
satelitare importate din BING în programul QGis
234
ferențierea imaginii, ci și pentru recalibrarea în
programele de fotogrametrie, nefiind necesară
georeferențierea tuturor acestor ținte (Fig. 8).
Pentru calculul de tip Helmert sunt suficiente
doar două puncte georeferențiate, iar pentru
tipul proiectat de calcul sunt necesare patru
puncte. Pentru a fi cât mai precis, utilizatorul
poate folosi câte puncte crede că sunt necesare.
Țintele sunt etichetate cu numere care reprezin-
tă descrierea coordonatei sau ID-ul punctelor,
fiind ușor de identificat. După selectarea unei
ținte, utilizatorul va putea introduce coordona-
tele acelui punct manual sau din spațiul de lucru
(Fig. 9).
Cu aceeași metodă, se pot georeferen-
ția şi hărți vechi, dacă există elemente suficien-
GIS post-procesing data / Post-procesarea de date în GIS

te pentru a putea fi relaționate. Multe aplicații

GIS oferă posibilitatea de a importa direct din
aplicație hărți georeferențiate care sunt dispo-
nibile pe o serie largă de portale web (Fig. 10).
Tot odată diferite site-uri oferă posibilitatea de
a descărca hărți georeferențiate, hărți din satelit,
fișiere LIDAR, fișiere raster cu elevație (DEM)
etc. Dacă există posibilitatea, se pot realiza și or-
tofotoplanuri pe zone extinse prin tehnica foto-
grametriei. În aplicația QGIS pot fi descărcate o
serie de extensii care oferă hărți georeferențiate,
topografice sau satelitare. Pentru România sunt
disponibile diverse materiale cartografice de
mare interes pentru cercetarea arheologică care
pot fi găsite pe site-ul www.geo-spatial.org.

235
Bibiliography / Literatură
Bibliography/ Literatură
Alvez, C., Modeling Prehistoric Paths in Bronze
Age Northeast England, A Thesis Presented to
the Faculty of the USC Graduate School Univer-
sity of Southern California In Partial Fulfillment
of the Requirements for the Degree Master of
Science (Geographic Information Science and
Technology), 2016.
Antal, A., Bota, E., Ciongradi C., Dima C., d`An-
nibale E., Demetrescu E., Fanini B., Ferdani, A
complete workflow from the data colection on
the field to depolyment of a Virtual Museum: the
case of Virtual Sarmizegetusa, EUROGRAPH-
ICS Workshop on Graphics and Cultural Heri-
tage (2016)C. E. Catalano and L. De Luca (Edi-
tors).
Arias, V., Application of GIS and Spatial Data
Modeling to Archaeology: A Case Study in the
American Southwest in: Anthropology Theses &
Dissertations. Paper 5, 2013.
Carafa, P., Teaching and Researching with the
GIS: an archaeological story, Journal of Research
and Didactics in Geography (J-READING), 1, 2,
June, 2013, p. 73-83.
Demetrescu, E., Fanini B., A white-box frame-
work to oversee archaeological virtual recon-
structions in spaceand time: methods and tools,
Preprint submitted to Journal of Archaeological
Science: Reports, 2017.
Demetrescu, E., Archaeological Stratigraphy as a
formallanguage for virtual reconstruction. The-
236
ory and practice, Journal of Archaeological Sci-
ence 57, 2015, p. 42–55.
Maschner, Herbert D.G., Geographic Informa-
tion Systems in Archaeology, in; New Methods,
Old Problems: Geographic Information Systems
in Modern Archaeological Research, edited by
Herbert D. G. Maschner. Center for Archaeolog-
ical Investigations, Occasional Paper No. 23, p.
1-21.
Scianna, A. Villa, B., Gis applications in archae-
ology, in: Archeologia e Calcolatori, no. 22, 2011,
p. 337-363.
Ștefan, M.M., Ștefan D., Cavruc V., ArheGIS : ar-
heologie digitală și spațială : manual teoretic și
exemple de aplicare, Brăila, 2012.
Volkmann, A., Archaeological Information Sys-
tems (AIS) for Digital Cultural Heritage Manage-
ment: Identifying Prehistoric Iron Age and Early
Middle Ages Settlement Dynamics in the Lower
Oder Region, Preprint 2016 – Sektion für Slaw-
ische Archäologie beim 8. Deutschen Archäol-
ogie‐Kongress 2014 in Berlin. Beiträge zur Ur‐
und Frühgeschichte Europas.
Internet sources:
http://docs.qgis.org/2.14/en/docs/training_
manual/index.html
https://lta.cr.usgs.gov/
https://earthexplorer.usgs.gov/
VI. Epigraphy in Archaeological sites / Epigrafia pe
siturile arheologice

THE ANCIENT CULTURE OF WRITING /

CULTURA ANTICĂ A SCRISULUI

INSCRIPTION SUPPORTS AND WRITING

TECHNIQUES /
SUPORȚI DE INSCRIPȚII ȘI TEHNICI DE SCRIERE

DOCUMENTING / DOCUMENTAREA

ANALYSIS / ANALIZA

TOOLS / INSTRUMENTE

COINS / MONEDE
 VI. Epigraphy in archaeological
sites
Univ.-Prof. Dr. Dr. h.c. Fritz Mitthof
The Ancient culture of writing
Ubiquitous inscriptions of most varied
kinds on enduring supports like stone or
bronze were in the Greco-Roman Antiquity
fundamental to public life. Especially the
towns, provided in multiple ways space for
inscription-based communication between the
rulers, the ruling apparatus, the elites and the
lower class: firstly in the Agora, respectively
the Forum, the central market and place for
public proclamations as well as for honouring
remarkable figures, then in public buildings,
temples, cult places and private houses of the
notables, embellished with building inscriptions,
dedications or honorific inscriptions, as well in
the cemeteries stretching from city gates along
the access roads and which housed numerous
funerary monuments, and lastly, the graffiti and
dipinti, short messages of all imaginable sorts
scratched with the stylus or painted with the
brush, abundant on buildings and monuments.
This enormous mass of texts, whose authors
came from all social classes and whose recipient
circle varied depending on the content, context
240
VI. Epigrafia pe siturile
arheologice
Prof. Univ. Dr. Dr. h.c. Fritz Mitthof
Cultura antică a scrisului
Omniprezența inscripțiilor de cele mai
felurite tipuri pe suporți durabili precum piatra
sau bronzul a fost, în antichitatea greco-romană,
o componentă fundamentală a vieții publice.
Cu deosebire orașele ofereau, în multiple feluri,
spațiu pentru o comunicare bazată pe inscripții
între stăpânitori, aparatul de stăpânire, elite și
păturile inferioare: întâi în Agora respectiv în
Forum, piața centrală și locul proclamațiilor
publice precum și al cinstirii personalităților
ieșite din comun, apoi în clădirile publice, temple,
locuri de cult și casele private ale notabilităților,
care erau împodobite cu inscripții legate de
construcție, dedicare sau omagiere, precum și în
necropolele care se întindeau dinaintea porților
orașului de-a lungul drumurilor de acces și care
adăposteau nenumărate monumente funerare
– făcând cu totul abstracție, în cele din urmă,
de graffiti și dipinti, scurte mesaje aparținând
tuturor genurilor imaginabile scrijelite cu
griflul (stilus) sau pictate cu pensula, cu care
erau înțesate construcțiile și monumentele.
Această masă enormă de texte, ale căror autori
Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie
and accessibility of respective inscription, led
to constant dialog between the various groups
of the society. Inscriptions thus developed
in Antiquity towards a milieu by excellence
beneficial to political-social discourses on
topics like ruling legitimacy, definition and
hierarchy of social groups, function and self-
representation of the elites, the culture of
memory or identity. Beside this “monumental”
form of the written culture, which aimed at an
as broad and sustainable as possible interaction,
there existed another, designed for the purposed
of administration, legal and business life, as
well as the domestic-private environment,
mainly served by materials bearing less durable
inscriptions like the papyri or wooden tablets,
using also the cursive (Fig. 1).
The remains of these two culture fields
of the Antiquity, surviving and made available
by the research, do not surely, give an accurate
image of the effective relations of the time,
since the materials that served in Antiquity as
writing supports were exposed in very different
ways to natural decomposition or purposeful
destruction, like for instance the organic
materials as the papyri or wood by decay, metal
by melting or marble by firing for lime making;
wall coatings, which served as support for graffiti
and dipinti, survived in only extremely rare
cases, if we consider for instance Pompeii. Views
are also distorted by factors like for instance the
very different intensity of on top-later buildings,
on one hand, and the archaeological research
of the Ancient settlements, on the other.
241
reprezentau toate păturile sociale și al căror cerc
de destinatari varia în funcție de conținutul,
contextul și accesibilitatea respectivei inscripții,
determina un dialog constant între diversele
grupuri ale societății. Inscripțiile s-au dezvoltat,
astfel, în Antichitate, către un mediu prin
excelență propice discursurilor politico-sociale
privitor la teme precum legitimarea stăpânirii,
definirea și ierarhizarea grupurilor sociale,
funcția și reprezentarea de sine a elitelor,
cultura memoriei sau identitatea. Pe lângă
această formă „monumentală“ a culturii scrise,
care urmărea o interacțiune pe cât posibil de
largă și sustenabilă, a mai existat încă una
care era dedicată scopurilor administrației,
ale vieții juridice și afacerilor, precum și sferei
casnic-private și care se servea cu precădere
de materiale purtătoare de inscripții mai puțin
durabile precum papirusul sau tăblițele de lemn,
folosind prin aceasta și tipuri de scris cursive
(Fig. 1).
Rămășițele acestor două domenii ale
culturii scrise a Antichității, care s-au păstrat și
care au fost făcute disponibile prin intermediul
cercetării nu ne oferă, desigur, o imagine exactă
a raporturilor efective ale vremii, dat fiind că
materialele care serveau în Antichitate ca suport
al scrisului au fost expuse în feluri foarte diferite
descompunerii naturale sau distrugerilor
intenționate, așa de exemplu materialele
organice precum papirusul și lemnul prin
putrezire, metalul prin topire sau marmura prin
ardere în scopul obținerii varului; tencuiala
pereților, care servea drept suport pentru graffiti
Fritz Mitthof
Nevertheless, in their capacity as primary and
authentic evidence, they allow insight in the life
of the ancient world, first and foremost, in those
fields where the other sources barely provide
information or not at all. In overview, namely
subsequent to the combination and comparison
of all individual data, inscriptions record key
information, and not only the number, but also
their importance for the research of the ancient
world grows constantly year after year. A special
importance here has the incorporation of
identified inscriptions in the detailed analysis
and overall appreciation of the archaeological
sites.
Fig. 1. Wax tablet (replica) and stylus – Sarmize-
getusa Museum/ Tăblă cerată (replică) și stilus
– Muzeul Sarmizegetusa
Inscription supports and writing
techniques
In the Greco-Roman Antiquity various
writing supports and writing techniques were
used in varied contexts. Stone and metal were
242
și dipinti, s-a păstrat doar în cazuri extrem de
rare, dacă ne gândim de exemplu la Pompei.
Imaginea asupra acestora este distorsionată și
prin factori precum intensitatea foarte diferită
a supraconstrucțiilor de mai târziu, pe de o
parte, și de cercetarea arheologică a așezărilor
antice, pe de altă parte. Totuși, inscripțiile, în
calitatea lor de mărturii primare și autentice,
ne permit o introspecție în lumea vieții antice,
și aici înainte de toate în acele domenii, despre
care celelalte izvoare abia ne oferă sau nu oferă
deloc informații. Privit într-o perspectivă
de ansamblu, adică în urma combinării și
comparației tuturor datelor individuale, din
inscripții se pot obține informații fundamentale,
și nu numai numărul, ci și însemnătatea
acestora pentru cercetarea lumii antice crește
constant de la an la an. O însemnătate deosebită
are aici integrarea inscripțiilor găsite în analiza
de detaliu și aprecierea de ansamblu a siturilor
arheologice.
Suporți de inscripții și tehnici de scriere
În antichitatea greco-romană erau în
uz diferiți suporți de înscrisuri și tehnici de
scriere, în contexte variate. Pentru însemnări
permanente erau preferate în primul rând piatra
și metalul. Piatra (mai ales marmura, calcarul
și gresia) era folosită cu deosebire pentru
monumente publice și private de toate felurile,
bronzul cu deosebire pentru comunicări publice
de natură juridică (legi, statute, diplome militare
etc.), aurul, argintul și plumbul fiind folosite
mai ales în contexte cultice. Forme deosebite
Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie
firstly chosen for the permanent records. The
stone (especially the marble, limestone and
sandstone) was especially used for public and
private monuments of all sorts, while the bronze
mainly for legal public communications (laws,
statutes, military diplomas etc.), golden, silver
and lead being especially used in cult contexts.
Special forms are represented by mosaic and
rock inscriptions.
For ephemeral records (diplomas, legal
documents, administrative documents, letters,
accounting, but also literature etc.) were used
instead temporary inscription supports like the
papyri, wood (partially in the form of waxed
tablets / tabulae ceratae) and parchment. The
cheapest writing materials for quick notes were
the potshards, inscribed with scratched letters
or ink.
The third large group of the written
culture of the Antiquity are deemed the
common use objects (vessels, tools, water pipes,
tiles etc.), collectively and generically termed
in the research as the instrumentum, usually
bearing very short inscriptions. Such texts
fulfilled various functions: they gave indications
regarding the holder, the producer respectively
the production course, buyer, content, weight,
or customs tax, yet also contained greetings
addressed to the user etc. Text-inscribed clay
objects may be divided into prior or after firing
texts (ante cocturam / post cocturam). Also, texts
scratched or painted on house walls (graffiti and
dipinti) were very spread.
243
constituie inscripțiile în mozaicuri și în stâncă.
Pentru însemnări efemere (diplome,
documente juridice, documente administrative,
scrisori, contabilitate, dar și literatură etc.) au
fost folosite în schimb suporți vremelnici de
inscripții precum papirusul, lemnul (parțial
în forma tăblițelor cerate / tabulae ceratae) și
pergamentul. Materialul cel mai ieftin de scris,
pentru notițe rapide, erau cioburile vaselor de
lut sparte, care au fost inscripționate cu litere
scrijelite sau cu cerneală.
Ca o a treia mare grupă a culturii scrise
a antichității sunt considerate obiectele de uz
cotidian (vase, unelte, țevi de apă, țigle etc.),
denumite în mod colectiv și generic în cercetare
ca instrumentum, și care erau deseori prevăzute
cu inscripții de regulă foarte scurte. Asemenea
texte îndeplineau diferite funcții: dădeau
indicații cu privire la deținător, la producător
respectiv la decursul producției, cumpărător,
la conținut, greutate, sau cu privire la vămuire,
dar conțineau și saluturi adresate utilizatorului
etc. La obiectele din lut inscripționate trebuie
să facem deosebire între textele care au fost
inscripționate înainte sau după ardere (ante
cocturam / post cocturam). De asemenea, textele
scrijelite și pictate pe pereții caselor (graffiti și
dipinti) erau foarte răspândite.
În Antichitate au existat trei tehnici
de scris fundamentale: cu ajutorul unei trestii
ascuțite (calamus) și cerneală pe un papirus,
ostrakon sau lemn, cu un griflu din metal
(stilus) pentru scrijelit înscrisuri pe lemn
Fritz Mitthof
In Antiquity there existed three
fundamental writing techniques: by a sharp
reed (calamus) and ink on a papyrus, ostrakon
or wood, with a metal pen (stilus) for scratching
documents on wood, respectively wax tablets
(namely, wooden tablets with a sunken
inscription field filled with wax; the wax layer
could be used several times by heating and
smoothening), but also the building walls in
the form of graffiti, as well as by brush and (in
most cases) red paint for dipinti on vessels,
house walls etc. The wooden and metal tablets
might have been stacked on several rows and
provided with a binding (codex); in their use as
legal documents, such codices were bound in
two or three layers (diptych and triptych) by a
string or wire and later sealed. Most epigraphic
documents bear singular texts; there are though
also serial texts, usually stamped.
The processing of these text-primary
sources, directly conveyed, is divided in
contemporary research into two disciplines,
namely epigraphy and papyrology. Simplified,
epigraphy deals with texts imprinted on stone
or scratched on metal, engraved or punched
(this also means texts were written in capitals);
papyrology though, deals with those texts
written in ink, using the cursive. The common
field of the two disciplines are those texts
written in wood and clay; papyrology deals
with materials from Egypt and its neighbouring
areas, while epigraphy with those coming from
other parts of the Greco-Roman world. In this
entirely schematic division of the concerns it
244
respectiv tăblițe cerate (adică tăblițe de lemn
având un câmp inscriptibil adâncit și umplut
cu ceară; stratul de ceară se putea folosi de mai
multe ori prin încălzire și netezire a acestuia),
dar și pe pereții clădirilor în formă de graffiti,
precum și cu pensula și (în cele mai multe
cazuri) culoarea roșie pentru dipinti pe vase,
pereții caselor etc. Tăblițele din lemn și metal
puteau fi stivuite unele peste celelalte în mai
multe rânduri și prevăzute cu o legătură (codex);
în utilizarea acestora ca documente juridice,
asemenea codice erau legate în două sau trei
straturi (diptice și triptice) cu ajutorul unei sfori
sau cu o sârmă și pecetluite ulterior. În cazul
majorității documentelor epigrafice este vorba
de texte singulare; există însă și texte în serie,
acestea fiind de regulă executate cu o ștampilă.
Prelucrarea acestor texte-izvoare
primare, transmise direct, se împarte în
cercetarea contemporană pe două discipline,
și anume epigrafia și papirologia. Privind
simplificat, epigrafia se ocupă de texte care sunt
gravate în piatră sau scrijelite în metal, gravate
sau punctate (aceasta înseamnă totodată
și că este vorba de texte cu litere capitale);
papirologia însă se ocupă de acele texte care
au fost scrise cu cerneală, folosindu-se scrisul
cursiv. Domeniul comun al celor două discipline
sunt acele texte care sunt scrise pe lemn și în
lut; aici, papirologia se preocupă de materialele
din Egipt și din zonele limitrofe ale acestuia,
epigrafia însă de cele provenind din alte părți
ale lumii greco-romane. În această împărțire
întrutotul schematică a preocupărilor se poate
Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie
may be clearly recognized that the division of
the two disciplines is not justified in the field,
but developed along the history of science,
representing a modern convention.
The beginnings of epigraphy go back
to the period of pre-modern humanism; over
the 19th century, it developed into a science,
being institutionalised with universities and
academies. It traditionally investigates sources
in the form of Greek and Latin inscriptions
from within the entire the Greco-Roman
world, comprising the Mediterranean space
and its vicinity, from the British Isles, the
Iberian Peninsula and Morocco in the west
through the Rhine bank and the Danube to the
Euphrates and Nile in the east. In the recent
years, research has increasingly focused also on
epigraphic cultures in regional languages and
writing systems. Here it is worth mentioning
especially in the west, the Etruscan language
and the Vetero-Italian languages beside their
specific writing systems, like the Celt, Iberian
or the Punic, in the east instead, the Egyptian
languages and writing systems, Semitic, those of
Asia Minor or Iranian.
Epigraphic evidence also represents
the connection between the text and the
writing support, mutually interacting in their
effect on the observer. Precisely in the case of
inscriptions on monuments, vessels or tools,
such interaction, purposefully initiated by
the author or which results from the specific
function of the object, is of special relevance.
245
recunoaște în mod clar faptul că separarea
celor două discipline nu își are justificarea în
domeniu ci s-a dezvoltat de-a lungul istoriei
științei, reprezentând o convenție modernă.
Începuturile epigrafiei ajung până în
epoca umanismului premodern; în decursul
secolului al XIX-lea, aceasta s-a dezvoltat
înspre o știință, fiind instituționalizată în
cadrul universităților și academiilor. Aceasta
cercetează, în mod tradițional, sursele în
formă de inscripție în limbile greacă și latină
de pe întregul teritoriu al lumii greco-romane,
care cuprindea spațiul mediteranean și zonele
învecinate ale acestuia, de la Insulele Britanice,
Peninsula Iberică și Maroc în vest prin malul
Rinului și Dunăre până la Eufrat și Nil în est. În
ultimii ani, cercetarea se apleacă tot mai mult
și către culturile epigrafice în limbi și sisteme
de scriere regionale. Aici ar fi de amintit, în
mod deosebit, în vest limba etruscă și limbile
vetero-italiene alături de sistemele lor de scriere
specifice, precum și celta, ibera sau punica, în
est în schimb limbile și sistemele de scriere
egipteană, semitică, cele din Asia Mică sau cele
iraniene.
Mărturiile epigrafice constituie totodată
și o legătură dintre text și suportul de scris, care
interacționează reciproc în efectul lor asupra
observatorului. Tocmai în cazul inscripțiilor
pe monumente, vase sau unelte, această
interacțiune, inițiată în mod intenționat de
către autor sau care rezultă din funcția specifică
a obiectului, este de o relevanță deosebită. Acest
Fritz Mitthof
This is especially valid when the text is
accompanied by image messages. An epigraphic
evidence is perceived and adequately analysed
by the modern man, who processes it when all
relevant levels of understanding (archaeological
context, material size, function, image and text
language) are considered concurrently. Non-
textual aspects of the epigraphic evidence were
often neglected by previous research, regarded
for a long time only as texts; only recently
the paradigm has changed, occurring, last
but not least, based on the fact that today, the
image material is no longer accessible only by
publications, but first and foremost via internet
underpinned databases, in a much more easy
way than prior the digital revolution.
Documenting
In order to document the epigraphic
evidence (understood as a unit between the
text and its support), rescued subsequent
an archaeological excavation, four steps are
essentially needed. Firstly, the object must be
described in detail and accurately in terms of
material, shape, size and preservation state
(surviving parts, missing parts). Then, its shape
must be preserved. For this, three methods
are available, which are elementary for the
subsequent scientific processing regardless the
place of occurrence, namely: drawing, copying
and photographing. All three methods render
though the monument only as perspective and
mutually complete one with the other.
246
lucru este valabil mai ales atunci când textul
este însoțit de mesaje în formă de imagini. O
mărturie epigrafică este percepută și analizată
în mod adecvat de către omul modern care o
prelucrează doar atunci când toate nivelurile
relevante ale înțelegerii (contextul arheologic,
dimensiunea materială, funcția, limbajul
imaginii și al textului) sunt luate în considerare
concomitent. Aspectele netextuale ale
mărturiilor epigrafice au fost deseori neglijate
în cercetările mai vechi iar aceste mărturii au
fost privite multă vreme doar ca texte; doar în
ultimii ani a avut loc o schimbare de paradigmă,
petrecută nu în ultimul rând pe baza faptului că
în ziua de astăzi materialul în formă de imagini
nu mai este accesibil doar prin publicațiile
tipărite, ci înainte de toate și pe calea bazelor
de date care au ca fundament internetul, într-
un mod mult mai facil decât era înainte de
revoluția digitală.
Documentarea
Pentru documentarea unei mărturii
epigrafice (înțeleasă ca o unitate dintre text și
suportul acestuia) care a fost salvată în urma
unei săpături arheologice, sunt necesari, în
mod esențial, patru pași. Întâi, obiectul trebuie
descris detaliat și precis cu privire la material,
forma sa exterioară, dimensiuni și starea de
păstrare (care părți s-au păstrat, care lipsesc).
Apoi, trebuie reținută forma acestuia. Pentru
aceasta ne stau la dispoziție trei metode care
sunt de o însemnătate elementară pentru
prelucrarea științifică mai târzie indiferent
Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie
The drawing provides a first
interpretation as image via the observer-modern
drawer. Copying, the making of a mould,
provides the detailed and lasting reproduction
of the inscription field life size and also serves
as an important form for long archiving of
the object – here one must consider that until
nowadays, one of the greatest issues of epigraphy
is the fact that already known inscriptions
are damaged, respectively destroyed and may
even be lost entirely. In the end, in the case of
photographing, daylight conditions may be
used (mainly incident light), as well as artificial
light (Fig. 2). To these add novel technical
procedures, which imply considerable logistical
and financial effort, yet whose use is far-reaching.
Here count the Reflectance Transformation
Fig. 2. Inscription fragment, North Gate, CDS
2014/ Fragment inscripție, Poarta de Nord,
CDS 2014.
247
de locul unde va avea loc aceasta, și anume:
desenarea, replicarea și fotografierea. Toate
cele trei metode redau însă monumentul doar
ca perspectivă și se completează reciproc unele
cu celelalte. Desenul oferă o primă interpretare
ca imagine prin intermediul observatorului-
desenatorului modern. Replicarea, realizarea
unui mulaj, oferă o reproducere detaliată și
de durată a câmpului inscripției în mărime
naturală și servește totodată ca o formă
importantă pentru arhivarea pe o durată lungă
a obiectului – aici trebuie să ne gândim că până
în zilele noastre, una dintre marile probleme ale
epigrafiei o constituie faptul că inscripții deja
cunoscute sunt avariate respectiv distruse și pot
chiar dispărea cu totul.
În fine, în cazul fotografierii, sunt de
folosit atât condițiile de lumină din timpul
zilei (cu precădere lumina incidentă), precum
și lumina artificială (Fig. 2). La aceasta se
adaugă procedeele tehnice noi, care implică
un efort logistic și financiar deosebit, însă a
căror utilizare este de perspectivă. Aici putem
numi Reflectance Transformation Imaging
(RTI) precum și scanarea cu laser 3D. Prima
procedură este potrivită pentru mărturiile care
sunt greu lizibile datorită influenței elementelor
naturii sau a distrugerii câmpului inscripționat,
iar a doua se poate folosi pentru reproducerea
inscripțiilor care datorită spațiului restrâns se
pot fotografia doar cu dificultate; este însă de
ajutor în reconstituirea inscripțiilor dispărute, și
aceasta este posibilă și numai pe baza mulajelor
existente.
Fritz Mitthof
Imaging (RTI) as well as the 3D laser scanning.
The first procedure is suitable for barely visible
evidence because the natural elements or the
destruction of the inscribed field, while the
second may be used for the reproduction of
inscriptions, which owing to the reduced space
may be photographed with difficulty; it is
though helpful in the reconstruction of missing
inscriptions, and it is possible also only based
on existent mouldings.
The cleaning of the objects and applied
restoration measures must be carried out with
outmost care. In general, the motto “less is
more” is valid. Metal objects require special
care; this is valid also for coins (see below).
The upper metal layer may be still soft owing
to ground deposition and may be easily
affected. Mechanical abrasion and “cleaning”
may possibly result in the detachment of the
superficial, oxidised layer. Bronze and lead
objects cannot be stored in plastic, but only
in non-acid paper, to avoid triggering any
chemical processes. All objects of the sort must
be delivered as soon as possible to the restorers,
for preparation. Their classification (and
this is again valid also for coins) must occur
only afterwards. To this effect, it is otherwise
important to underline that written evidence
is not often recognised immediately as such
during the excavation campaigns (especially
when discussing ink inscriptions); this must be
considered for instance when cleaning various
object types like potshards.
248
În curățrea obiectelor și aplicarea
măsurilor de restaurare trebuie procedat pe
cât posibil cât mai precaut. În general, aici este
valabilă deviza „mai puțin este mai mult“. O
prudență deosebită necesită obiectele metalice;
acest lucru este valabil și în cazul monedelor
(vezi mai jos). Stratul superior al metalului poate
fi încă moale din cauza depozitării în pământ
și poate fi ușor afectat în acest fel. Abraziunea
mecanică și „curățirea“ determină, eventual,
desprinderea stratului superficial, oxidat. În
afară de aceasta, piesele din bronz și plumb
nu pot fi depozitate în plastic, ci doar în hârtie
neacidă, pentru a nu declanșa procese chimice.
Toate obiectele de acest fel trebuie predate cât
de repede posibil restauratorilor, pentru a le
prepara. Clasificarea acestora (și acest lucru este
iarăși valabil și pentru monede) trebuie să aibă
loc doar după aceea. În această relație este de
altfel important de subliniat, că mărturiile scrise
nu sunt întotdeauna recunoscute imediat ca
atare în timpul campaniilor de săpături (mai ales
când este vorba despre inscripții efectuate cu
cerneală); acest lucru trebuie luat în considerare
de exemplu la curățirea diferitelor tipuri de
obiecte găsite precum cioburile de ceramică.
La identificarea unei mărturii epigrafice
în timpul unei săpături trebuie de altfel luat
în considerare cu deosebire dacă acel obiect
se află în locul său original din Antichitate (in
situ), sau dacă acesta fusese mutat deja atunci.
În primul caz trebuie clarificat cărui monument
respectiv cărui context de construcție îi aparține
Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie
When identifying epigraphic evidence
during an excavation, one must also take into
account especially if that object stands in its
original place like in Antiquity (in situ), or if it
had been already moved as early as Antiquity.
In the first case, one must clarify to which
monument, respectively to which building
context the inscription belongs, and in the
second, if the inscription was used secondarily
or included in a building (spolia), and if so, to
which monument or building it belonged, or
if it was part of a planned location occurring
at the same time, or of a deposition of several
objects (deposit).
Analysis
The documenting of the epigraphic
evidence is followed by the second phase, its
analysis, and the publication in the end. The
analysis develops over nine steps: firstly, the text
is described (ordering/layout, letter sizes, type
and appearance of the inscribed field, extension
of any possible lost elements of the text), then
transcribed, namely on one hand, in the form
of a diplomatic transcription, rendering the
text as it appears on the support, on the other
hand in the form of a readable text, where the
lost or abbreviated elements are completed, the
mistakes of the ancient author are pointed out
and the marking of the places where reading is
uncertain, respectively if there are only partially
249
inscripția, iar în al doilea, dacă inscripția a fost
folosită în mod secundar sau inclusă într-o
construcție (spolie), și dacă da, cărui monument
sau construcție i-a aparținut aceasta, sau dacă
eventual aceasta a fost parte a unei plasări
planificate și efectuate în același timp, sau a unei
depuneri de mai mult obiecte (depozit).
Analiza
Documentării mărturiei epigrafice i se
alătură ca o a doua fază analiza acesteia, care are în
cele din urmă ca efect editarea. Analiza decurge
în nouă pași: întâi se realizează o descriere a
textului (ordonarea/layout-ul acestuia, mărimea
literelor, felul și aparența câmpului inscripționat,
întinderea eventualelor elemente pierdute ale
textului), apoi o transcriere, și anume pe de o
parte în forma unei transcrieri diplomatice,
care redă textul exact așa cum acesta apare pe
suport, pe de alta în forma unui text lecturabil,
în care elementele pierdute ori abreviate sunt
completate, sunt indicate greșelile autorului
antic, de asemenea fiind marcate și locurile în
care există o nesiguranță în citire respectiv există
litere păstrate numai parțial. Pentru explicații
se va alcătui un aparat critic. La transcrierea
textului va fi folosit așa-numitul „sistem al
parantezelor de la Leiden“, care indică semnele
diacritice care își găsesc aplicabilitate aici.
Pașii următori care succed cuprind
traducerea într-o limbă modernă, stabilirea
tipului de text, identificarea de paralele între
Fritz Mitthof
preserved letters. For explanation a critical
apparatus shall be drafted. When transcribing
the text, the so-called Leiden system of brackets
shall be used, indicating applicable diacritics.
The following steps include the
translation into a modern language,
establishment of the text type, identification
of parallels between the text, monument and
image of the writing, analysis of the writing
image, a linguistic comment (especially in the
case of orthographic and syntactic deviations
from standard language), historical framing
and lastly, the dating. The publication should
contain all these elements.
Fig.3. Stamped tile fragment, Domus, CDS
2017/ Fragment țiglă ștampilată, Domus, CDS
2017.
250
text, monument și imaginea scrisului, analizarea
imaginii scrisului, un comentariu din punct de
vedere lingvistic (mai ales în cazul divagărilor
ortografice și sintactice de la limba standard),
încadrarea istorică și în cele din urmă datarea.
Editarea va trebui să cuprindă toate aceste
elemente.
Cele mai multe inscripții se pot încadra
cel puțin într-una dintre următoarele categorii:
inscripții votive, inscripții funerare, inscripții
onorifice, inscripții de construcții, documente
publice (legi, statute, decrete, diplome militare
etc.) și mici înscrisuri (care au de regulă o
motivație economică și apar astfel într-un
număr mai mare sau sunt chiar executate în
serie, precum inscripțiile și ștampilele pe vasele
destinate transportului de mărfuri, etichete
care au fost atașate mărfurilor etc.) (Fig. 3). La
acestea trebuie luat în considerare faptul că o
inscripție individuală poate aparține la fel de
bine mai multor categorii; astfel există texte,
care sunt deopotrivă legate de o construcție,
fiind totodată și votive dar și onorifice la
adresa unui stăpânitor. Din punct de vedere
al formei exterioare, în domeniul inscripțiilor
monumentale domină plăcile, stelele, bazele
statuilor și altarele. În mod fundamental însă,
așa cum am mai amintit, inscripțiile pot fi
aplicate pe orice fel de element arhitectonic sau
obiect mobil.
Datarea mărturiilor epigrafice este de
regulă dificilă, dat fiind că acestea nu conțin, în
mod obișnuit, indicații exacte privitor la dată.
Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie
Most inscriptions may be framed at
least in one of these classes: votive inscriptions,
funerary inscriptions, honorific inscriptions,
building inscriptions, public records (laws,
statutes, decrees, military diplomas etc.) and
small documents (regularly economically
grounded and thus emerging in more or less
numbers or are even serial, like inscriptions and
stamps on vessels designed for goods transport,
labels attached to the merchandise etc.) (Fig. 3).
Further, one must consider that an individual
inscription may belong as well to several
classes; thus, there are texts which are related to
a building, being both votive and honorific to
the address of a certain ruler. From the point
of view of the exterior shape, in the field of the
monumental inscriptions plates, stelae, statue
bases and altars dominate. Fundamentally
though, as previously mentioned, inscriptions
may be applied on any kind of architectonic
element or mobile object.
The dating of the epigraphic evidence
is usually difficult since it does not regularly
contain accurate indication on date. Essential
are the external clues (archaeological context,
monument type, writing image), as well as the
intrinsic indications (linguistic specificities,
terminology, inclusion of information on
real goods or events etc.). In numerous
cases though, it is impossible to make an
accurate chronological determination; many
inscriptions may be dated with a one century
or half century precision, others even within a
251
Esențiale sunt aici indiciile exterioare (contextul
arheologic, tipul monumentului, scrierea),
precum și indiciile intrinseci (specificități
lingvistice, terminologia, includerea de
informații privind bunuri reale ori evenimente
etc.). În numeroase cazuri însă nu este posibilă
o delimitare cronologică exactă; foarte multe
inscripții pot fi datate doar cu o precizie de un
secol sau de o jumătate de secol, altele chiar în
cadrul unui cadru de timp mai larg. Presupusa
„calitate“ a inscripției trebuie să fie luată în
considerare ca indiciu în stabilirea momentului
realizării doar în mod limitat; percepția estetică
modernă nu oferă un criteriu valabil din punct
de vedere științific, și în toate timpurile au
existat atât inscripții executate cu grijă și migală
cât și altele scrise neglijent și simplist.
În analizarea inscripțiilor ne stau la
dispoziție o serie de discipline speciale (științe
auxiliare), care se sprijină preponderent sau
doar în părțile lor esențiale pe izvoarele în
formă de inscripții; astfel este de exemplu
știința înscrisurilor istorice (paleografia), știința
numelor (onomastica), știința persoanelor
(prosopografia), știința dimensiunilor și a
greutăților (metrologia) sau cronologia istorică.
Instrumente
Inscripțiile se publică în trei forme: în
corpusuri (un corpus adună toate inscripțiile
într-una sau mai multe limbi dintr-o anumită
regiune sau perioadă de timp sau în legătură cu
o anumită temă), în colecții tematice precum
Fritz Mitthof
broader time span. The supposed “quality” of
the inscription is limited in the establishment of
the time of occurrence; modern aesthetic views
do not provide a scientifically valid criterion,
while both carefully and skilled and coarse and
simplistic inscriptions existed in all periods.
To the inscription analysis contribute a
series of special disciplines (auxiliary sciences),
grounded mainly or only in their essential part
on inscription sources; these are for instance the
science of historical documents (palaeography),
the science of names (onomastics), the science
of persons (prosopography), the science of
sizes and weights (metrology) or historical
chronology.
Tools
Inscriptions are published in three forms:
in corpuses (a corpus gathers all inscriptions in
one or several languages from a certain region
or time or in connection with a certain topic),
in the theme collections as well as in dispersed
publications in specialty journals and volumes.
These editions include, beside the sources
discovered in the recent past (19th – 21st
centuries), inscriptions whose original was lost,
yet which are described in Middle Age works
and those of the early Modern period conveyed
by manuscript. Large corpus projects are for
instance Corpus Inscriptionum Latinarum
(CIL) or Inscriptiones Graecae (IG). A selective
important collection is for instance Inscriptiones
Latinae Selectae (ILS). Dispersed publications
are composed, based on the publishing year, of
252
și în publicații dispersate în reviste și volume
de specialitate. În aceste ediții sunt incluse,
alături de izvoarele descoperite în trecutul
recent (secolele XIX-XXI), și inscripții al căror
original s-a pierdut dar care sunt descrise în
operele Evului Mediu și ale epocii moderne
timpurii transmise prin manuscris. Marile
proiecte de corpusuri sunt de exemplu Corpus
Inscriptionum Latinarum (CIL) sau Inscriptiones
Graecae (IG). O colecție selectivă importantă
este de pildă Inscriptiones Latinae Selectae (ILS).
Publicații dispersate sunt alcătuite, conform
anului apariției, în L’Année Épigraphique (AE)
pentru inscripții latine și în Supplementum
Epigraphicum Graecum (SEG) pentru inscripții
grecești. Inscripțiile se citează, în măsura în care
este posibil, în mod exclusiv sub o cotă precum
CIL, IG etc., alături de numărul respectiv al
volumului și ediției. Toate edițiile importante de
inscripții, precum și literatura privind cercetările
și modurile corespunzătoare de citare se află
cuprinse în Guide de l’Épigraphiste (vezi http://
www.antiquite.ens.fr/ressources/publications-
aux-p-e-n-s/guide-de-l-epigraphiste/).
1
Pentru editarea inscripțiilor nou găsite
există între timp numeroase instrumente
de lucru bazate pe internet, care prezintă
textul și ilustrațiile, conținând și metadate
pentru descrierea formală a monumentului
și referitoare la locul identificării și păstrării,
dar chiar și parțial traduceri și referiri la
literatura de specialitate aferentă. Grație acestor
mijloace ajutătoare este posibilă astăzi o căutare
1
Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie
L’Année Épigraphique (AE) for Latin inscriptions
and Supplementum Epigraphicum Graecum
(SEG) for Greek inscriptions. Inscriptions are
quoted, to the extent possible, exclusively under
a quote like CIL, IG etc., beside respective
number of the tome and edition. All important
inscription editions, as well as literature on the
research and corresponding quoting systems
are in Guide de l’Épigraphiste (see http://www.
antiquite.ens.fr/ressources/publications-aux-p-e-
n-s/guide-de-l-epigraphiste/).
For editing recently identified
inscriptions there are numerous internet-based
working tools, which present the text and
illustrations, containing also metadata for the
formal description of the monument and the
place of identification and preservation, but even
also partially translations and references to the
related specialty literature. Grace to these aiding
means today it is possible to systematically
search parallels from various views. We shall
mention a few examples: a quick search for
complete texts of the Greek inscriptions is
possible in the database PHI Searchable Greek
Inscriptions: http://epigraphy.packhum.org/
inscriptions/. The same database provides for
the Latin inscriptions the epigraphic database
Clauss-Slaby: http://www.manfredclauss.de/.
Other databases, thematically or regionally
limited, providing instead more detailed
information are those like Epigraphic Database
Roma (EDR): http://www.edr-edr.it/Italiano/
index_it.php (Latin inscriptions on the Italian
Peninsula, Sardinia and Sicily), or Epigraphic
253
sistematică a unor paralele dintre diferitele
puncte de vedere. În continuare, vom numi doar
unele exemple: o căutare rapidă pe textul complet
pentru inscripțiile grecești este posibilă în baza
de date PHI Searchable Greek Inscriptions: http://
epigraphy.packhum.org/inscriptions/. Aceeași
bază de date ne oferă, pentru inscripțiile latine,
baza epigrafică de date Clauss-Slaby: http://www.
manfredclauss.de/. Alte baze de date, limitate
tematic ori regional, oferind în schimb mai
multe informații de detaliu, sunt cele precum
Epigraphic Database Roma (EDR): http://www.
edr-edr.it/Italiano/index_it.php (inscripții latine
de pe Peninsula Italiană, Sardinia și Sicilia),
sau Epigraphic Database Heidelberg (EDH):
http://edh-www.adw.uni-heidelberg.de/home
(inscripții latine din provinciile romane). Un
format deosebit, care reunește într-un mod
exemplar monumentul și inscripția antică, este
oferit de banca de date pentru imagini Ubi Erat
Lupa: http://www.ubi-erat-lupa.org/about.php,
având accentul pe Europa Centrală și de Sud
aproximativ până la anul 500 d. Chr.
Monedele
Monedele se aseamănă mărturiilor
epigrafice, dat fiind că sunt purtătoare de mesaje
în formă de text și imagini. Acestea sunt însă
executate întotdeauna în serie și sunt găsite în
cursul săpăturilor într-un număr semnificativ
mai mare decât inscripțiile. Valoarea acestora
ca izvoare primare constă în faptul că ne oferă,
pe de o parte, date valoroase privind istoria
monetară și economică a Antichității (tipuri de
Fritz Mitthof
Database Heidelberg (EDH): http://edh-www.
adw.uni-heidelberg.de/home (Latin inscriptions
form the Roman provinces). A special format,
reuniting exemplarily the ancient monument
and inscription is provided by the databank
for images Ubi Erat Lupa: http://www.ubi-erat-
lupa.org/about.php, with emphasis on Central
and Southern Europe until AD 500.
Coins
Coins resemble the epigraphic evidence
as they are message bearers in the form of texts
and images. They are though always serial items
and are discovered during the excavations in
a significantly larger number compared to
inscriptions. Their value as primary sources
consists in the fact they provide on one hand,
valuable data on the coinage and economic
history of the Antiquity (coin types, nominal
system, coin metal and precious metal content,
mints, issues of the individual series via stamp
analysis etc.), beside the fact that, on the other
hand, they provide information on the “rulers
that minted them”, therefore regarding the
political unit ordering their minting, as well as
their self-ideological representation. Moreover,
coins have a special significance in the
archaeological excavations, as they represent a
possible dating means of the excavation layers
and other identified elements. However, one
must act very cautiously, as coins provide always
a terminus post quem, and in only rare cases an
accurate date. In the documenting of coin finds
one must necessarily clarify if the coin was
254
monede, sistemul nominal, metalul monedei
și conținutul de metal prețios, circulația
monedelor, monetăriile, emisiunile seriilor
individuale prin intermediul analizei ștanțelor
etc.), alături de faptul că, pe de altă parte, ne
oferă informații privind „stăpânii care le-au
bătut“, deci referitor la formațiunea politică care
a comandat baterea acestora, precum și despre
reprezentarea ideologică de sine a acestora.
Totodată, monedele au o semnificație deosebită
în săpăturile arheologice, dat fiind că reprezintă
un posibil mijloc de datare a straturilor
arheologice și a altor elemente identificate. Aici
însă trebuie acționat cu mare precauție, fiindcă
monedele ne oferă întotdeauna un terminus
post quem, și doar în cazuri rare o dată exactă.
La documentarea descoperirilor numismatice
trebuie clarificat neapărat dacă moneda a fost
plasată intenționat sau dacă a fost doar pierdută
de către deținătorul ei din Antichitate, dacă este
vorba despre un lot dispersat sau de un tezaur
(în distincția dintre acestea două, esențială
este întrebarea dacă este vorba de o piesă
individuală sau de mai multe plasate în același
timp în același loc). Tezaurele, prin datarea
tipului de monedă având data cea mai târzie
(monedă de încheiere) cuprins în acestea, sunt
un indiciu indirect important pentru istoria
politică. Însă și această posibilă legătură dintre
depozitarea monedelor și un eveniment de criză
trebuie privită totdeauna critic; indicatorul
decisiv nu constă în circumstanțele în sine ale
depozitării acestora, fiindcă această practică era
în general uzuală în societățile premoderne, ci
în omisiunea recuperării acestora, din care se
Epigraphy in archaeology / Epigrafia în arheologie
purposefully placed or only lost by its holder
from Antiquity, if it is a dispersed lot or a hoard
(in the distinction among the two, the question
whether it is an individual piece or several
pieces placed concurrently in the same spot).
The hoards, via the dating of the coin type of
latest date (ending coin) are important indirect
evidence on the political history. Nonetheless,
this possible relation between the deposit of the
coins and a crisis event must always be regarded
critically; the decisive indicator does not consist
in the proper circumstances of their deposit, as
this practice was in general usual in pre-modern
societies, but in the omission of their recovery,
which may infer that respective person could
no longer reach the deposit place.
The scientific valuation of the
numismatic finds yielded by the archaeological
excavations shall use for comparison, beside
those resulting from other professional
campaigns or scientifically undocumented finds,
also those housed in collections often existing
for hundreds of years; to these add those pieces
circulating in the international coin trade. And
the science of the coins (numismatics) has a
tradition going back to the Humanism. Thus,
the relevant literature stretches from the 16th
century until the 21st century. Among the
modern working tools, internet-based, we may
count the following: a comprehensive database
with links to other databases, geographical
information and definition of the terms is
http://nomisma.org/; beside this database of
the numismatic images Eichstätt: http://www.
255
poate concluziona că persoana respectivă nu a
mai putut ajunge la locul depozitării.
Pentru valorificarea științifică a
descoperirilor numismatice din cadrul
săpăturilor arheologice se vor folosi pentru
comparație, alături de acele piese care provin din
alte campanii profesionale sau din descoperiri
nedocumentate științific, și acelea care sunt
depozitate în colecțiile care există deseori de
sute de ani; la acestea se adaugă acele piese care
circulă în comerțul internațional cu monede. Și
știința monedelor (numismatica) are o tradiție
care ajunge până în epoca umanismului.
Astfel, și literatura relevantă se întinde de la
secolul al XVI-lea până în secolul XXI. Printre
instrumentele de lucru moderne, bazate pe
internet, putem enumera câteva exemple: o
bază de date cuprinzătoare cu link-uri către alte
baze de date, informații geografice și definiții ale
termenilor este http://nomisma.org/; alături de
aceasta bază de date a imaginilor numismatice
Eichstätt: http://www.nbeonline.de/; Coin
hoards of the Roman Republic (CHRR): http://
numismatics.org/chrr/ (descoperiri de tezaure
din vremea Republicii Romane); apoi Roman
Provincial Coinage Online: http://rpc.ashmus.
ox.ac.uk/ (serii de monede regionale și locale
ale provinciilor romane); Sylloge Nummorum
Graecorum: htpp://www.sylloge-nummorum-
graecorum.org/ (Monede ale lumii grecești aflate
în colecții publice și în proprietate privată);
Corpus Nummorum Thracorum (CNT): http://
www.corpus-nummorum.eu (monede antice din
Tracia); și în cele din urmă CoinArchives: http://
www.coinarchives.com/, în care sunt catalogate
Fritz Mitthof

nbeonline.de/; Coin hoards of the Roman piesele care sunt oferite la licitațiile comerțului
Republic (CHRR): http://numismatics.org/chrr/ cu monede.
(Roman Republican hoard find); then Roman
Provincial Coinage Online: http://rpc.ashmus.
ox.ac.uk/ (regional and local coin series of
the Roman provinces); Sylloge Nummorum
Graecorum: htpp://www.sylloge-nummorum-
graecorum.org/ (coins of the Greek world in
public collections and private property); Corpus
Nummorum Thracorum (CNT): http://www.
corpus-nummorum.eu (ancient coins from
Thracia); and lastly, Coin Archives: http://www.
coinarchives.com/, which catalogues the pieces
offered for coin trade auctions.

256
Bibiliography / Literatură

org/inscriptions/
Ubi Erat Lupa: http://www.ubi-erat-lupa.org/
Bibliography/ Literatură about.php.

Baze de date numismatice on-line:

Literatură
Eichstätt: http://www.nbeonline.de/
General: CoinArchives: http://www.coinarchives.com/
Coin hoards of the Roman Republic: http://nu-
Guide de l’Épigraphiste. Vezi http://www.antiq- mismatics.org/chrr/
uite.ens.fr/ressources/publications-aux-p-e-n-s/ Corpus Nummorum Thracorum: http://www.
guide-de-l-epigraphiste/ corpus-nummorum.eu
http://nomisma.org/
Corpusuri: Roman Provincial Coinage Online: http://rpc.
ashmus.ox.ac.uk/
L`Anée épigraphique. Paris. Sylloge Nummorum Graecorum: htpp://www.
Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin 1863-. sylloge-nummorum-graecorum.org/
Inscriptiones Graecae. Consilio et auctoritate
Academiae Scientiarum Berolinensis et Brander-
burgensis editae, vol. I-XII.
Inscriptiones latinae selectae, Ed. H. Dessau,
I-III, Berlin 1892-1916.
SEG - Supplementul Epigraphicum Graecum,
Leiden, 1 1923-.
Supplementum Epigraphicum Graecum, Am-
sterdam 1923-.

Baze de date epigrafice on-line:

Clauss-Slaby: http://www.manfredclauss.de/
Epigraphic Database Heidelberg: http://edh-
www.adw.uni-heidelberg.de/home
Epigraphic Database Roma: http://www.edr-edr.
it/Italiano/index_it.php
Greek Inscriptions: http://epigraphy.packhum.

257