Ammianus Marcellinus, Res gestae

XIV, 6, 3-6: „În timpul în care se ridica în primii săi ani între alte orașe înflori-
toare ale lumii, Roma (Roma), care va trăi cât timp vor exista oameni pe pământ
(dum erunt homines), Virtutea (Virtus) și Norocul (Fortuna), adesea dezbinate, au
făcut între ele o pace eternă (foedere pacis aeternae… convenit) pentru a o aduce
într-o splendoare din ce în ce mai mare, fiindcă dintre acestea, daca ar fi lipsit una,
Roma nu s-ar fi putut înălţa pe culmile gloriei. Poporul roman (eius populus), din
primele zile de leagăn (ab incunabulis primis) și până în ultima etapă a copilăriei
(ad usque pueritiae tempus extremum), care a durat trei sute de ani, a dus războaie
pentru a-și apăra cetatea. Apoi, înaintând în vârstă (deinde aetatem ingressus adul-
tam), după înfrângeri și victorii în multe războaie, a trecut Alpii și marea, iar apoi,
când a ajuns la vremea tinereţii și a bărbăţiei (in iuvenem erectus et virum), din
toate părţile pământului (orbis… immensus) a adus laurii triumfului (laureas et
triumphos). Acum, însă, merge spre bătrâneţe (in senium) și, învingând uneori nu-
mai prin prestigiul său, se retrage într-o viaţă mai liniștită (ad tranquilliora vitae dis-
cessit). De aceea, venerabilul oraș (urbs venerabilis), după ce a pus în genunchi gru-
mazul trufaș al neamurilor înapoiate (post superbas efferatarum gentium cervices)
și le-a dat legi (leges) care sunt fundamente și păstrătoare ale unei libertăţi eterne
(fundamenta libertatis et retinacula sempiterna), ca un părinte hrănitor, înţelept și
bogat (frugi parens et prudens et dives), a lăsat moștenitori pentru conducere pe
Caesari, ca pe niște copii ai săi (Caesaribus tamquam liberis suis regenda patri-
monii iura permisit). De multă vreme triburile sunt liniștite și centuriile potolite, au
încetat luptele electorale și s-au întors liniștea și încrederea de pe vremea lui Numa
Pompilius. Prin toate ţinuturile pământului, câte sunt, Roma este privită ca stăpână și
regină (domna suscipitur et regina) și pretutindeni este respectată autoritatea se-
natorilor (patrum… auctoritate) odată cu părul lor cărunt, iar numele poporului ro-
man (populi… Romani nomen) este de asemenea stimat și cinstit”.
Vrbs aeterna: 14: XIV, 6, 1; XV, 7, 1; XVI, 10, 14; XIX, 10, 1; XXI, 12, 24; XXII, 9, 3;
XXIII, 1, 4; 3, 3; XXV, 10, 5; XXVI, 3, 1; XXVIII, 1, 1; 1, 36; 1, 56; XXIX, 6, 17;
aeterna Vrbs: 1: XV, 7, 10.
XXII, 16, 12: quo se venerabilis Roma in aeternum attollit („Roma, care se înalţă
venerabilă în eternitate”).

Tacitus, Anale, III, 6

principes mortalis, rem publicam conducătorii sunt muritori, statul este

aeternam esse.
etern.
 Rutilius Namatianus, De reditu suo, I, 65-66

Dumque offers victis proprii consortia Și, oferind învinșilor comuniunea propri-
iuris,/ ilor legi,/
Urbem fecisti quod prius orbis erat. Ai întocmit o cetate ce numele lumii îl
poartă.

Ovidiu, Fastele, II, 683-684

23. F TER: NP (nefas posterior) 23 februarie. Terminalia

gentibus est aliis tellus data limite cer- Altor popoare pământul li-e dat cu hota-
to:/ re-anumite:/
Romanae spatium est Urbis et orbis Dar al Romei ţinut cât universul e-ntins.
idem.