Sunteți pe pagina 1din 50

COPERTA / DAN OANCEA

Ilustraţie coperta 1 / Revista Realitatea Ilustrată, 1935 Vasile Traciuc


TEHNOREDACTARE / CARMEN GOLGOJAN

Jurnalism
radio

UîJ.vf

© COPYRIGHT TRITONIC
BUCUREŞTI / ROMÂNIA 2003
e-mail: cditura@tritonic.ro
tel/fax: +40.21.242.54.09

www. tritonic.ro
w w v\. j u r n a 1 i s in. r o TRITOMC
BUCUREŞTI
6. GENURILE PRESEI RADIOFONICE acelaşi timp, „elemente, odinioară rare, devin abundente, şi
elemente odinioară abundente, devin rare. Astfel, informaţia,
ieri, prea sporadică, mâine, prea abundentă, face ca timpul
necesar meditaţiei asupra informaţiei - ieri, abundent - să
6.1.1. Ştirea
devină sporadic şi insuficient" (Jean Fourastie, 1972).
Dacă ne gândim la marea cantitate informaţională şi la
Informaţia a fost şi este o necesitate vitala a omului, iar
posibilităţile limitate de receptare, în totalitate, ale unui individ,
nevoia de a se informa este una dintre caracteristicile distinctive
am putea fi de acord cu acest autor; totuşi în fiecare caz în
ale speciei umane. Această preocupare a existat întotdeauna,
parte intervine gradul de cultură, pregătirea individului şi
dar o dată cu e v o l u ţ i a tehnicii, s-au înregistrat p r o g r e s e
disponibilităţile lui pentru receptarea informaţiei, având în
remarcabile în ceea ce priveşte accesul (cantitate, viteza de
acelaşi timp posibilitatea de a selecta informaţia, fără ca aceasta
obţinere, varietate) la informaţie, cât şi în ceea ce priveşte
mijloacele de a fi transmise către public. O m u l modern este să-1 copleşească. Mai mult, putem afirma că interesul oamenilor
creator şi receptor de informaţie; astfel, el reuşeşte să ţină în pentru informaţie a crescut considerabil, pentru că ceea ce se
permanenţă legătura cu lumea şi să-şi coordoneze acţiunile, în întâmplă în jurul său, de cele mai multe ori, îl poate influenţa
mod optim, cu evenimentele exterioare lui. şi afecta, astfel încât îşi poate direcţiona şi coordona acţiunile
pentru realizarea ţelurilor sale.
M u l t i t u d i n e a c a n a l e l o r de d i f u z a r e şi r e c e p t a r e a
informaţiei a căpătat, în timp, noi dimensiuni. Cartea, presa Ştirea este un gen jurnalistic în care se relatează un
scrisă şi, mai târziu, apariţia presei electronice au făcut ca eveniment actual, semnificativ care interesează şi afectează
nevoia de informaţie a omului sa fie din ce în ce mai satisfăcută. publicul. Ştirea se regăseşte în majoritatea m a s s media şi
Trecerea de la presa scrisă la cea radiofonică şi, ulterior la reprezintă genul de bază în jurnalism. Orice tânăr începe cariera
televiziune a mărit gradul de interes pentru informaţie, dar în de jurnalist prin a redacta ştiri.
acelaşi timp s-au mărit şi cantitatea, calitatea şi viteza de Ştirea reprezintă o creaţie jurnalistică, pentru că reporterul,
transmisie a informaţiei. în epoca modernă, viteza de după ce a cules informaţiile le selectează, le prelucrează şi le
transmitere şi accesul la informaţie au căpătat noi valenţe, prin pune într-o ordine firească pentru a redacta un text cât mai
perfecţionarea mijloacelor existente, dar şi prin apariţia altora. clar şi uşor de receptat. Desigur că un element destul de
Computerizarea şi folosirea prelucrării digitale într-un sistem important este şi canalul, pentru care se redactează ştirea. Ştirea
complex de transmitere a informaţiei au eliminat „barierele de presă scrisă are o conformaţie şi respectă anumite rigori,
de spaţiu şi t i m p " . iar cea pentru presa electronică are alte rigori şi altă conformaţie
Dezvoltarea mediilor de informare a determinat apariţia impuse de specificitatea canalului.
aşa-numitului „bombardament informaţional". De aceea, au Ştirea răspunde la întrebările: cine, ce, unde, când, cum
apărut păreri conform cărora „cartea, radioul şi televiziunea, şi de ce. C o n s t r u c ţ i a t e x t u l u i u n e i ştiri este r e z u l t a t u l
cinematograful riscă să acapareze în întregime timpul omului, răspunsurilor la două, trei sau mai multe întrebări în funcţie
prin informaţie şi să nu-i lase nici un timp de gândire". în
de tipul de presă pentru care este redactată ştirea.
48 49
5
Ştirea radiofonică se caracterizează prin cantitate, viteză Noutatea este calitatea fundamentală: o ştire trebuie să
de obţinere şi varietate. Având în vedere specificul radioului prezinte cele mai recente evenimente, indiferent de domeniu.
se înregistrează şi o mare viteză de transmitere.- Desigur că Această exigenţă este impusă de nevoia omului modern de a
valorile unei ştiri variază în funcţie de necesităţile grupului de fi informat în legătură cu tot ce este nou. în cazul radioului
ascultători şi de specificul postului de radio. O ştire difuzată noutatea informaţiei transmisă către public este strict necesară,
de un post local trebuie să conţină informaţii în legătură cu el fiind cel mai rapid mijloc de informare. Ştirea se perimează
zona respectivă, pentru că publicul este mai interesat de ce se destul de repede în radio, dacă avem în vedere faptul că
întâmplă în imediata lui apropiere, pe când o ştire difuzată de funcţionează suficient de bine concurenţa atât între posturile
un post public, care are o altă arie de acoperire, conţine de radio cât şi între celelalte media.
informaţii cu o altă încărcătură şi varietate. Operativitatea este strâns legată de noutate şi presupune
Dezvoltarea radiourilor la noi în ţară, mai ales după 1989, scurtarea timpului de verificare, prelucrare şi difuzare. Mass-
a impus o anumită diversitate şi în ceea ce priveşte tipologia media electronice posedă în prezent mijloacele tehnice necesare
acestora. Postul public, singurul existent înainte de 1989, era pentru a transmite cel mai rapid o ştire. Radioul este, din punct
denumit „naţional" pentru că acoperea întreaga suprafaţă a ţării. de vedere al operativităţii în transmitere, canalul cel mai
Odată cu apariţia mai multor posturi de radio particulare, unele avantajat; în concurenţa dintre diferitele posturi, singurul
cu o mare putere de acoperire în teritoriu, şi-au luat denumirea element de diferenţiere este acela al operativităţii în prelucrare,
de „posturi naţionale", cu toate ca nu au, totuşi, o acoperire care depinde de gradul de pregătire profesională a redactorilor.
naţională. Astfel, postului public i s-a încercat o nouă localizare, Acurateţea constă în prezentarea evenimentului în spiritul
fiind denumit „post public naţional", titulatură completă poate, faptelor, fără a denatura adevărul. Respectarea adevărului este,
dar irelevantă. D a c ă este public e clar că are şi acoperire
în general, o condiţie a presei, iar denaturarea adevărului
naţională, fiind chiar singurul cu acoperire naţională reală.
discreditează în aceeaşi măsură gazetarul şi publicaţia sau
Personal consider mult mai clară localizarea acestui tip de post
postul de radio care nu respectă această regulă elementară.
în ansamablul mediilor electronice ca „post public".
Desigur, există şi mijloace de a corecta mesajul transmis, prin
revenirea cu corectura necesară la ştirile difuzate anterior, dar
6.1.2. Caracteristicile ştirii r a d i o aceasta poate fi interpretată de către public ca dovadă a lipsei
de profesionalism a jurnalistului.
Ştirea radiofonică trebuie să întrunească câteva
Proeminenţa este dată de poziţia ocupată în societate de
caracteristici, valabile de fapt şi pentru celelalte media (Daniel
persoanele care iau parte la eveniment. Elementul principal,
Garvey & William L. Rivers, 1982 şi Robert L. Hilliard, 1991).
care stă la baza redactării unei ştiri este omul, p r e c u m şi
în cazul radioului, ele devin elemente importante pe care le ia
acţiunile sale. Cu cât persoanele implicate în eveniment sunt
în considerare redactorul, atunci când determină valoarea ştirii.
mai cunoscute, cu atât interesul publicului este mai mare. O
Aceste caracteristici ajută la stabilirea criteriilor de alegere a
ştire în care sunt implicaţi oameni politici sau persoane publice
informaţiei, oportunităţii difuzării şi a locului pe care îl ocupă
1 prezintă mai mult interes d e o a r e c e acţiunile acestora pot
ştirea într-un buletin informativ.

50 ic
influenţa mediul social, politic sau economic în care se află
politice se atacă reciproc prezintă un mare interes pentru public.
publicul şi de care depinde acesta.
Actele de terorism fascinează cititorul, pentru că acest fenomen
Amploarea este dată de numărul de persoane implicate
sugerează ideea că ordinea este brutal încălcată, că starea
sau vizate într-o ştire. Cu cât numărul lor este mai mare, cu
conflictuală este mare şi că el, ascultătorul, se poate simţi
atât impactul asupra publicului este mai mare. Un accident de
ameninţat. Tendinţa unor publicaţii sau posturi de radio de a
circulaţie în care au fost implicate două persoane aflate în două
căuta să prezinte prea multe ştiri în care predomină conflictul,
autoturisme, poate fi o întâmplare obişnuită; dacă are loc un
uneori chiar banal, nu atrage totdeauna, reacţia publicului fiind
accident în lanţ, fiind implicate zece a u t o t u r i s m e , creşte
de multe ori de respingere.
numărul de persoane afectate, astfel încât ştirea capătă altă
Dinamismul este dat de implicarea oamenilor într-un
amploare şi are un alt impact asupra publicului.
eveniment dramatic. în cazul unei catastrofe aeriene, cu urmări
Raritatea este dată de ineditul faptului relatat. Un post de
tragice, informaţia este transmisă gradat. La început, ştirile
radio difuzează o ştire conform căreia în judeţul Mureş a fost
pot fi vagi, din cauza insuficienţei informaţiilor, dar la fiecare
găsită o ciupercă în greutate de peste un kilogram. Faptul este
emisiune informativă se aduc completări. Se obţin noi
cât se poate de rar şi ridică foarte mult gradul de interes faţă de
informaţii în legătură cu catastrofa, în legătură cu împrejurările
el. Un alt exemplu poate fi celebra afirmaţie că nu avem de-a
în care s-a prăbuşit avionul, care este numărul de victime sau
face cu o ştire atunci când „un câine muşcă un om, ci când un
cine a fost vinovat, astfel încât ansamblul de ştiri înregistrează
om muşcă un câine".
o anumită evoluţie. Gradul de d i n a m i s m creşte o dată cu
Interesul uman este dat de personalitatea umană, în dubla
nerăbdarea publicului de a primi noi informaţii.
sa ipostază de obiect şi subiect al comunicării. Omul şi acţiunile
Proximitatea este o altă dimensiune definitorie a ştirilor
sale sunt întotdeauna prezente într-o ştire. Prezentarea faptelor
şi avem în vedere atât proximitatea spaţială, cât şi pe cea
în care sunt implicaţi oameni, cu problemele lor sau oameni
temporală. Publicul este interesat de ceea ce se întâmplă în
care prin acţiunile lor pot influenţa calitatea vieţii întregii
apropierea sa, în m e d i u l său social, în cadrele t e m p o r a l e
colectivităţi, reprezintă o caracteristică a majorităţii ştirilor.
imediate. Este adevărat că pentru publicul nostru are mai mare
Concreteţea constă în aceea că evenimentele în care sunt
importanţă ce se întâmplă la noi decât în altă parte. Dacă în
implicaţi oamenii sunt evenimente concrete, care interesează
Africa au loc conflicte militare, este mai puţin important decât
publicul, pentru că au o influenţă asupra vieţii personale.
dacă acestea au loc în imediata apropiere a graniţelor noastre,
Reporterul trebuie să selecteze dintre faptele de actualitate pe
deoarece aceste conflicte ne pot afecta mai puternic. Apropierea
cele care sunt sau pot deveni evenimente. El poate transforma
geografică a focarului de conflicte poate avea influenţă mai
un fapt, aparent banal, într-un eveniment atunci când descoperă
m a r e asupra noastră, aşa c u m conflictul din Iugoslavia a
elementele relevante ale acestuia.
declanşat o sumă de consecinţe negative, în special în viaţa
Conflictul şi competiţia. O ştire trebuie să conţină un economică a României.
grăunte de conflict, de tensiune care să atragă publicul. Ştirile
în ceea ce priveşte p r o x i m i t a t e a t e m p o r a l ă , p u b l i c u l
în legătură cu acţiunile teroriste sau cele în care personalităţile
manifestă un grad sporit de interes pentru ce s-a întâmplat ieri
52
53
sau pentru ceea ce se va întâmpla într-un viitor apropiat. în existe o preocupare p e r m a n e n t ă în a urmări evoluţia unui
radio există doar: „ieri, azi, m â i n e " . Un eveniment care va e v e n i m e n t , în p r i m u l r â n d p e n t r u a a d u c e n o i date c a r e
avea loc peste o săptămână va fi prezentat într-o ştire difuzată completează cu noi informaţii ştirea precedentă şi, în al doilea
cu o zi înainte de desfăşurare, pentru că ascultătorul nu reţine rând, pentru a modifica textul ştirii care se repetă, pentru a
datele foarte exacte şi, chiar dacă le reţine, le poate uita până menţine mereu treaz interesul ascultătorului.
la eveniment.
Bineînţeles că aceste caracteristici apar rareori, toate, la 6.1.3. Modalităţi de colectare a informaţiilor
o singură ştire; cu cât regăsim mai multe într-o ştire, cu atât
creşte interesul publicului pentru aceasta. Identificarea acestor Elaborarea unei ştiri presupune existenţa informaţiei,
caracteristici ajuta echipa de redactori să plaseze ştirea într-un aceasta putând fi obţinută de reporter prin observare directă
jurnal pe primele sau ultimele locuri. sau apelând la alte surse. Bineînţeles că metoda observării
Alţi autori, c u m ar fi Jaques Larue - Langlois (1992) directe este cea mai eficientă, pentru că reporterul, fiind martor
identifică şase „ingrediente" care sporesc şansele unei ştiri de la eveniment, are posibilitatea să observe şi să interpreteze
a fi selectată şi valorizată: proximitatea, autoidentificarea, corect evenimentul. Atunci când nu este martor la eveniment,
proeminenţa, conflictul, interesul uman şi insolitul. Profesorul el trebuie să apeleze la alte surse pentru a obţine informaţia.
Michel Mathien distribuie principiile de selecţie a informaţiilor De multe ori, chiar atunci când se află la faţa locului, el
în două mari grupuri: trebuie să obţină informaţii suplimentare, deoarece nu are
1. Principii induse de contextul socio-cultural (evenimente capacitatea de cuprindere a întregului eveniment. Oamenii sunt
remarcabile, marile teme, cuplajul inter-rnedia, concurenţa dispuşi să ofere informaţii, atunci când au fost martori la un
inter-media, interesul uman, informarea ca serviciu public, eveniment, dar de cele mai multe ori ei filtrează informaţia,
utilitatea pentru intreprinderea media şi contextul legal); fie datorită capacităţii limitate de percepţie şi interpretare a
2. Principii ce decurg din funcţionarea organizaţiei media faptelor, fie pentru a mări gradul de senzaţional, datorită căruia
( costul generalizat al unei ştiri, costul comunicării, raportul pot ieşi în evidenţă.
cu sursele, circuitele de influenţă în care se află intreprinderea Reporterul poate folosi şi intervievarea pentru culegerea
de presă, „vârsta c ă p i t a n u l u i " - selecţia determinată şi de de informaţii, uneori fiind chiar indicat să aibă informaţia
percepţia persoanelor cu autoritate în cadrul organizaţiei media, preluată şi înregistrată pe reportofon. De multe ori personalităţi
sub-publicurile, criteriu ce vine din direcţia redacţiei ori a unor din viaţa publică neagă cele afirmate cu puţin timp înainte,
lideri ai ei de a satisface n e v o i a unor publicuri specifice astfel încât banda de magnetofon devine o probă, care poate fi
(marginale). ( M a r i a n Petcu, Sociologia mass media, Ed. Dacia, folosită atunci când este cazul. în acelaşi timp informaţia poate
2002) şi trebuie să fie culeasă din mai multe surse, încât reporterul
în atenţia redactorilor de ştiri trebuie să se afle permanent are posibilitatea şi trebuie, cel mai adesea, să încrucişeze mai
ideea că mesajul radiofonic este efemer. Pe lângă faptul că multe surse.
ştirile trebuie reluate în emisiuni succesive este necesar să

54 55
Interviul pentru culegerea de informaţii are o cu totul altă în lucrările de specialitate se afirmă că secretarul de presă
conformaţie decât interviul radiofonic. Dispare lansarea pe care al preşedintelui Ford a fixat patru reguli de bază pentru uzul
o face deobicei jurnalistul şi se pun direct întrebările în legătură reporterilor de la Casa Albă:
cu evenimentul respectiv mai multor surse, după care se face • Declaraţiile sunt citate direct şi atribuite sursei, prin
selecţia informaţiilor. numele şi titlul persoanei care face declaraţia - (On the Record);
Dintre sursele de informare ale unui post de radio putem • Declaraţiile sunt citate direct, dar nu sunt menţionate
menţiona următoarele: numele şi titlul persoanei care le face. Tipul de atribuire este
-sursele interne, care includ reporterii de teren ai postului de genul „Un oficial al Casei Albe" sau „Un purtător de cuvânt
de radio, c o r e s p o n d e n ţ i i care sunt angajaţi ai postului şi al Administraţiei" - (On Background);
colaboratorii; • Declaraţiile sunt utilizate, dar fără să fie citate sau
- surse externe, care sunt formate în principal din agenţii atribuite unei surse. Reporterul scrie pe cont propriu - (On
de presă, dar pot cuprinde şi alte insituţii, birouri de presă, alte
Deep Background);
media;
• Informaţia este numai pentru cunoştinţa reporterului şi
- surse neidentificate, sau protejate, formate din oficiali,
nu poate fi tipărită sau făcută publică în vreun fel. De asemenea,
frecvent necitaţi.
informaţia nu poate fi confruntată cu altă sursă, în speranţa
Reporterul care primeşte informaţia pe alte căi decât prin
obţinerii unei confirmări oficiale - (O/f the Record).
observarea directă trebuie să caute surse suplimentare pentru
a verifica informaţia primară. Pentru ca ştirea să fie difuzată,
6.1.4. Structurarea unei ştiri r a d i o
informaţia trebuie verificată, prin „încrucişarea" altor surse
cu sursa primară. Există posibilitatea unor interpretări diferite
ale surselor, caz în care reporterul trebuie să se gândească bine Elementele unei ştiri sunt reprezentate de răspunsurile la
la o p o r t u n i t a t e a difuzării informaţiei primite în astfel de întrebările de baza: Cine? (este autorul) faptelor; C u m ? (s-a
condiţii. C â n d reporterul întâlneşte mai multe versiuni în desfăşurat); De ce? (s-a întâmplat). Ordinea în care se răspunde
legătură cu un fapt, el poate să difuzeze ştirea, cu condiţia de a la aceste întrebări nu este prestabilită de reguli „universal
cita diferitele surse. valabile", dar în funcţie de media pentru care este redactată
Când sursa care furnizează informaţia cere să i se păstreze ştirea, se ţine cont de anumite criterii.
confidenţialitatea, reporterul hotărăşte dacă difuzează sau nu Ştirea poate fi redactată după metoda piramidei normale,
informaţia, pentru că este pus în imposibilitatea de a cita sursa. a p i r a m i d e i r ă s t u r n a t e şi d u p ă t e h n i c a c o m b i n a t ă ( C a i i
Există cazuri în care a doua sursă de informare rămâne pe Hausman, 1992). în presa scrisă, ştirea poate fi redactată după
fundal, confirmând-o pe prima, prin furnizarea de informaţii orice metodă: acolo se pot aplica ambele metode şi, uneori,
care clarifică evenimentul, caz în care sursa nu mai este numită, chiar metoda combinată, pentru că cititorul are la dispoziţie
dar este descrisă folosind un termen general. Pot fi folosite titlul, care conţine, în cuvinte puţine, esenţa evenimentului;
formule de genul: surse oficiale, autorizate sau surse care au astfel, în cazul redactării sub forma piramidei normale, interesul
cerut să li se păstreze anonimatul. său poate fi captat de titlu; apoi, cititorul acumulează succesiv
56 57
informaţiile, a j u n g â n d în final la e l e m e n t u l p r i n c i p a l al ştirea. Putem lua ca exemplu un eveniment important cum ar
materialului, lăsat la baza piramidei. fi o grevă generală la metrou, care afectează atât situaţia
în radio, ascultătorul aude ştirea în timp ce se află la birou, participanţilor la grevă cât şi pe cea a locuitorilor oraşului care
în autoturism, acasă sau chiar în timp ce citeşte o revistă sau nu mai pot folosi acest mijloc de transport. Ştirea poate fi
carte; el percepe ştirea difuzată la radio, numai dacă aceasta redactată din perspectiva situaţiei greviştilor şi a revendicărilor
reuşeşte să-i atragă atenţia chiar de la început, de la prima acestora sau din aceea a implicaţiilor sociale ale grevei (cum
propoziţie. La redactarea ştirii radiofonice se aplică, deci, ar fi nemulţumirile locuitorilor care se deplasează greu cu
numai metoda piramidei răsturnate, începându-se cu ceea ce singurele mijloace de transport rămase disponibile) ori din
este mai imporant. aceea a oficialităţilor implicate în acest eveniment.
Lead-ul sau introducerea, cuprinde, în ştirea radiofonică, Ştirea poate conţine la sfârşit şi o scurtă recapitulare a
toate informaţiile esenţiale în.legătură cu acel eveniment. evenimentului, aceasta fiind necesară uneori pentru atenuarea
Prioritatea lead-ului nu trebuie înţeleasă greşit, astfel încât în e t e m e r i t ă ţ i i m e s a j u l u i , dar şi p e n t r u a da p o s i b i l i t a t e a
prima frază să fie înghesuite toate informaţiile. în lead se vor redactorului de a umbla mai uşor pe text, atunci când ştirea
afla răspunsurile la câteva din întrebările esenţiale: Ce?, Cine?, trebuie scurtată. Un jurnal de ştiri are o durată limitată impusă
Când? sau Cine?, Ce?, Unde?. Desigur, combinaţia întrebărilor de desfăşurătorul emisiunii, sau de spaţiul acordat în cadrul
este variabilă în funcţie de tipul şi politica postului, de stilul programului.
postului, lead-ul poate lua diferite forme.
După prima frază (leadul), care a atras atenţia ascultă­
'6.1.5. Calităţile unei ştiri r a d i o
torului, urmează contextul prin care se oferă răspunsurile la 5 5

celelalte întrebări legate de locul de desfăşurare, prezentarea


Într-o ştire se prezintă succint un eveniment actual sau o
altor particianţi etc. şi eventual, un scurt istoric al evenimen­
situaţie, considerate ca deosebite. Nu se poate spune că orice
tului. Jurnaliştii de radio ştiu că prima frază este hotărâtoare;
eveniment se poate constitui în subiect de ştire. Faptul că o
în funcţie de modul cum a fost redactată, ascultătorul este atras
şi a ş t e a p t ă e l e m e n t e l e s u p l i m e n t a r e sau r e n u n ţ ă şi se tânără dă naştere unui copil nu constituie subiectul unei ştiri,
„desprinde" de programul respectiv. dar dacă naşte tripleţi, acesta poate fi un subiect de ştire.
Atenţia acordată de ascultător este de scurtă durată, astfel Senzaţionalul în ştire, înţeles în sensul bun al cuvântului, prin
încât prin modul de redactare a lead-ului se urmăreşte captarea prezentarea ineditului din eveniment, are rolul de a capta atenţia
atenţiei acestuia. Studiile de specialitate au condus la concluzia publicului.
că omul are o capacitate redusă de a se concentra pe informaţia Calităţile principale ale u n e i ştiri sunt exactitatea,
percepută auditiv. D u p ă câteva secunde, dacă aceasta nu echilibrul şi claritatea. Exactitatea c o n s t ă în faptul că
prezintă interes sau dacă nu este corect redactată „pentru evenimentul trebuie redat cât mai riguros, fără să apară unele
ureche", el renunţă. presupuneri ale reporterului. în ştire nu trebuie să existe formula
într-o ştire trebuie relatat un singur fapt sau eveniment, „se pare că...". Dacă există, înseamnă că informaţia nu a fost
dintr-un singur unghi de abordare, stabilit de cel care redactează exactă, nu a fost verificată şi se mai poate aştepta până când

58 59
va fi difuzată. F a p t u l t r e b u i e p r e l u a t c â t m a i c o r e c t şi
• ştirea amplă (dezvoltată), în care sunt date, pe lângă
informaţiile vor fi cât mai atent verificate, iar oportunitatea
elementele esenţiale şi cele de background, de fundal.
difuzării este hotărâtă de jurnalist, m a i ales atunci când
Flash-vX are structuri şi dimensiuni diferite. Unele posturi
informaţiile sunt incomplete.
private consideră flash-ul ca fiind foarte scurt, de dimensiunea
E c h i l i b r u l este dat de prezentarea majorităţii aspectelor
unei fraze, a leăd-ului, caz în care elementele de detaliu lipsesc.
unui eveniment sau fapt, îndeosebi atunci când este vorba de
La baza acestei alegeri stă ideea că elementele suplimentare
un subiect controversat. în special, subiectele politice creează
vor fi date, oricum, de postul public, care preferă difuzarea
multe controverse; în acest caz, trebuie prezentate nu numai
ştirilor care conţin cât mai multe informaţii. La postul public
toate faptele unui eveniment ci şi toate punctele de vedere ale
ştirea flash are de obicei p â n ă la 10 r â n d u r i . Ştirile sunt
celor implicaţi. Pot apărea dezechilibre când sunt folosite
dactilografiate pe „blanchete" (coli de dimensiunea A5) - sunt
excesiv punctele de vedere oficiale, sau când se folosesc prea
preferate aceste dimensiuni pentru uşurarea muncii
multe materiale care conţin intenţii si nu fapte concrete.
prezentatorului de ştiri, care manevrează şi citeşte mult mai
Claritatea face posibilă percepţia exactă a mesajului
uşor o ştire scrisă pe acest format. în acelaşi timp el are şi un
transmis de jurnalist, care comunică publicului informaţie. în
control al dimensiunii unei ştirii (poate fi redactată pe una sau
presa radiofonică, textul trebuie să fie foarte clar pentru a fi
două blanchete).
uşor perceput şi reţinut de ascultător. Ştirea de radio este auzită
Redactarea textului unei ştiri cu ajutorul programelor de
şi dacă fraza nu este clară, comunicarea nu are loc. De cele
editare oferite de computer a creat posibilitatea de a da mai
mai multe ori, ascultătorul nemulţumit sancţionează un post
multă lizibilitate textului. Se pot folosi fonturi de literă mai
de radio cu mijloacele pe care le are la îndemână: el închide
mari (14 sau 16) şi este chiar indicat să fie folosite astfel de
aparatul sau schimbă postul.
tipuri de caracter mare, pentru a fi citite mai uşor de prezentator.
Indiferent de modul de redactare a textului trebuie respectate
6.1.6. Formatul ştirii însă şi câteva recomandări pentru a fi uşurată lecturarea:
- cuvintele nu vor fi despărţite în silabe, dacă s-a ajuns la
Ştirea radiofonică poate cuprinde numai elementele de capătul rândului, pentru că există riscul ca la citire să fie sărit
bază care definesc evenimentul, prin răspunsurile la întrebările un rând;
din lead, dar şi alte elemente complementare, prin răspunsurile
- fraza este b i n e să se t e r m i n e la c a p de r â n d , iar
la alte întrebări. Corpul ştirii poate conţine mai puţine sau mai
următoarea să înceapă de la celălalt capăt;
multe detalii, fiecare dintre acestea putând fi dezvoltate prin
- semnele de punctuaţie să fie vizibile pentru că unde
adaos de noi informaţii.
exista acestea se face o mică pauză în lecturare;
în funcţie de aceste elemente sunt cunoscute în radio două - numele proprii şi expresiile din unele limbi străine vor
tipuri de ştiri: fi scrise aşa cum se pronunţă în limba română.
• ştirea flash, care conţine numai elementele definitorii Aceste recomandări se pot constitui în reguli dictate de
ale evenimentului; >u. faptul că prezentatorul de ştiri este şi aşa supus unui stres destul
60
61
de puternic atunci când citeşte ştirile în direct şi nu se mai numele întreg, se poate folosi abrevierea, considerându-se că
ascultătorul a fost pus în temă. Desigur că fac excepţie de la
p o a t e c o n c e n t r a pe alte detalii, ci n u m a i pe c o e r e n ţ a şi
această regulă denumirile foarte cunoscute de către public, cum
cursivitatea lecturării.
ar fi „ O N U " sau „ N A T O " . în aceste cazuri este chiar indicată
abrevierea, titulatura completă îngreunând percepţia.
6.1.7. Reguli de redactare
Un alt element care deosebeşte redactarea în radio de cea
Atunci când se redactează o ştire pentru radio, trebuie din presa scrisă este acela că ştirea radiofonică nu are titlu.
avute în vedere două aspecte: să fie uşor de prezentat, pentru U n e l e posturi de radio p a r t i c u l a r e folosesc expresia „ v ă
că este transmisă oral, şi să fie uşor de ascultat. In consecinţă, prezentăm titlurile" atunci când prezintă un buletin informativ,
modul de redactare a unei ştiri radiofonice se deosebeşte foarte dar a c e a s t a n u î n s e a m n ă c ă a s e m e n e a f o r m u l e t r e b u i e
mult de construirea unei ştiri pentru presa scrisă. Specificul confundate cu titlul din p r e s a scrisă. Prin titlu, în p r e s a
radioului impune mai multe condiţii care trebuie respectate la radiofonică, se înţelege o prezentare a faptului sub forma cea
redactarea unei ştiri. mai scurtă, cu scopul de a atrage atenţia ascultătorilor. Ne
putem închipui ce s-ar întâmpla atunci când un prezentator de
Prima condiţie este ca frazele să fie mult mai scurte, iar
ştiri, supus stresului transmisiei directe, ar citi o ştire redactată
propoziţiile mai concise şi mai clare decât în presa scrisă, pentru
pe o blanchetă şi acolo ar avea scris şi un titlu. M a i mult ca
a fi mai uşor citite de prezentator şi mai bine reţinute de
sigur că acesta va citi şi titlul după care în lead va fi repetată
ascultător. O construcţie greoaie, cu fraze lungi şi exprimări
informaţia conţinută în titlu.
ambigue îl face pe ascultător să nu reţină nimic - să nu uităm
că acesta nu mai are posibilitatea de a reveni asupra textului La redactarea unei ştiri pentru radio trebuie să se evite
ca în presa scrisă. aglomerarea textului cu cifre mari foarte exacte, pentru că
Limbajul trebuie bine ales, astfel încât să fie folosiţi acestea nu pot fi reţinute. De obicei, cifrele mari se rotunjesc,
termeni cunoscuţi; atunci când apare un termen mai puţin bineînţeles, acolo unde este posibil, sau se aproximează. în
c u n o s c u t , a c e s t a t r e b u i e explicat. S e v o r evita t e r m e n i i nici un caz nu poate fi rotunjită suma care prezintă cursul
regionali, triviali şi se vor folosi cât mai puţine prepoziţii şi valutar sau numărul deputaţilor prezenţi la o şedinţă.
conjuncţii. Se vor folosi cuvinte concrete şi vor fi utilizate Ştirea radiofonică nu trebuie începută cu un citat sau cu
sinonimele pentru a evita repetiţiile supărătoare. Frazele trebuie i s t o r i c u l e v e n i m e n t u l u i . U n i i r e d a c t o r i folosesc a c e a s t ă
să a i b ă o o r d o n a r e l o g i c ă a s i n t a x e i , fără i n v e r s i u n i modalitate, î n c e p â n d ştirea cu un citat, dar acest m o d de
circumstanţiale. Se folosesc verbe active, predicatul trebuie r e d a c t a r e este greşit, p e n t r u că a s c u l t ă t o r u l este p u s în
să stea cât mai aproape de subiect, iar propoziţiile subordonate imposibilitatea de a sesiza că este vorba de un citat, ghilimelele
se aşează la sfârşitul frazei. nefiind „ v i z i b i l e " ; astfel, el p o a t e î n ţ e l e g e că afirmaţia
Denumirile de instituţii sau ale diferitelor foruri interne r e s p e c t i v ă aparţine c h i a r celui c a r e a r e d a c t a t ştirea. De
ori internaţionale vor fi date integral, fără a folosi doar iniţialele, asemenea, nu se începe o frază cu un n u m e propriu, atunci
pentru a fi clare celui care ascultă. Dacă în cuprinsul ştirii se când este vorba de o personalitate cu o anumită funcţie. De obicei,
foloseşte din n o u numele unei instituţii căreia i s-a dat o dată se recomandă să se pună funcţia înaintea numelui.

62 63
Nu se folosesc date din săptămână foarte exacte, decât B u l e t i n e l e informative se d e o s e b e s c de j u r n a l e l e de
atunci când este strict necesar. Datele exacte sunt reţinute mai actualităţi din televiziune prin faptul că sunt mai scurte şi se
greu de ascultător. Se reţine mai uşor ziua din săptămână - repetă cu o mai mare regularitate. Ele se difuzează la intervale
marţi, joi etc. decât 14 aprilie 2003. în acest exemplu devine de o oră şi sunt emisiuni de sine stătătoare. In cazuri cu totul
inutilă chiar şi precizarea anului, pentru că, în general, toate speciale, atunci când există evenimente de importanţă majoră,
evenimentele prezentate în ştire sunt recente, fiind localizate pot fi difuzate ediţii speciale, la alte ore decât cele programate,
în imediata apropiere a difuzării unei ştiri. prin întreruperea programului iniţial - programele radio au,
în redactarea unei ştiri opinia jurnalistului nu trebuie să de altfel, o mare flexibilitate.
apară, d e o a r e c e e a p o a t e s ă d e f o r m e z e c o n ţ i n u t u l în urma cercetărilor făcute de psihologi, s-au stabilit unele
informaţional. El semnalează faptul, iar publicul este cel care limite în ceea ce priveşte capacitatea de concentrare a omului
p e r c e p e şi i n t e r p r e t e a z ă sau califică e v e n i m e n t u l . D a c ă pentru a percepe un material vorbit. Materialele mai mari, care
gazetarul se implică, prin aprecieri sau opinii, în textul redactat, depăşesc 7-8 minute, obosesc ascultătorul şi atenţia îi poate fi
atunci avem ca rezultat o „ n o t ă " şi nu o ştire. N o t a este alt gen
uşor distrasă de alţi factori sau influenţe ale mediului în care
publicistic, în care se poate interveni în text cu o opinie sau
se află; de aceea, s-au căutat mijloace de a-1 deconecta după
ironie fină, dar nu excesiv. D i n nefericire, acest m o d de
câteva minute de ştiri. în acest scop se folosesc mai multe
redactare se practică la unele posturi private, care consideră
mijloace, care au ca scop atragerea ascultătorului pentru a reţine
că ironiile sau opiniile personale fac ştirile mai atractive.
informaţiile cuprinse într-un jurnal de ştiri.
în condiţiile pluralismului politic este de dorit ca atunci
Unele posturi de radio folosesc aşa numitele „virgule"
când postul de radio se declară independent, să nu existe nici
(scurte semnale muzicale), care au rolul să odihnească
un fel de implicare partizană nici în text, nici în tonul cu care
• se citeşte o ştire. ascultătorul pentru a fi în măsură să recepteze bine următoarea
serie de ştiri. Alte posturi folosesc aceste semnale după fiecare
6.1.8. Modalităţi de transmitere a-ştirilor în ştire. în nici un caz nu este recomandată transmiterea ştirilor
1 5 având pe fundal muzică orchestrală. Motivaţia este simplă;
radio ascultătorul poate fi deranjat de fundal, astfel încât atenţia sa
Ştirile sunt difuzate de posturile de radio în cadrul celor poate bascula de la text la muzica aflată pe fundal. Există unele
mai scurte emisiuni informative care pot fi denumite „buletine posturi de radio care folosesc la ştiri un fundal muzical care,
informative". La postul public de radio, buletinele informative chiar dacă este neutru, poate influenţa capacitatea de
se transmit pe toate programele. în funcţie de formatul ştirii concentrare a ascultătorului pe informaţie.
(flash sau amplă), pot fi alcătuite două tipuri de buletine Posturile publice, care trebuie să manifeste' o anumită
informative:
decenţă faţă de publicul lor, folosesc şi ele, în mai mică măsură,
- buletinul de ştiri cu o durată de până la 4-5 minute,
semnale muzicale, dar recurg, în general, la alte mijloace.
care conţine ştiri flash;
Există anumite ştiri care conţin curiozităţi, fapte deosebite sau
- radiojurnalul care conţine ştiri mai elaborate, cu o
amuzante. O astfel de ştire este plasată la mijlocul unui buletin
durată mult mai mare.
64 65
de ştiri şi are acelaşi efect cu cel al virgulei muzicale. Această mod aleator. întrebările adresate vor fi în legătură cu un fapt
ştire, d e n u m i t ă „ m a i m u ţ ă " trebuie plasată cu abilitate de sau eveniment cunoscut şi actual, care interesează sau afectează
colectivul redacţional în conţinutul buletinului, pentru a nu majoritatea oamenilor şi reprezintă, dacă vreţi, o mostră de
denatura întregul ansamblu de ştiri. opinie a publicului; „vox p o p " are o altă capacitate de impact
în acelaşi timp, folosirea inserturilor de sunet, cu declaraţii asupra publicului, decât în cazul existenţei unui singur
sau relatări, poate avea şi ea un rol benefic. Schimbarea tonului, intervievat, care-şi spune părerea în legătură cu faptul sau
apariţia altor voci, a declaraţiilor unor personalităţi, a unor evenimentul respectiv.
microinterviuri, pe lângă cele ale celor doi prezentatori, toate Atât sondajul cât şi interviul de opinie luat unui singur
au rolul de a atrage şi menţine atenţia ascultătorilor. interlocutor au ca scop final obţinerea unor aprecieri în legătură
cu diverse subiecte de la o a m e n i politici, din cultură sau
6.1.9. Inserturile specialişti in diferite domenii şi chiar a oamenilor de pe stradă
pentru a fi aduse la cunoştinţa publicului, care le poate compara
Buletinele informative sunt alcătuite în exclusivitate din cu opiniile proprii.

ştiri, redactate după regulile impuse de specificul acestui canal, Interviul pentru j u r n a l u l de ştiri este realizat uneori
dar mai pot conţine şi microinterviuri, reportaje sau relatări, instantaneu, la o conferinţa de presă sau pe aeroport, unde se
obţine o declaraţie de la un om politic, de exemplu. Se foloseşte
în cazul jurnalelor de ştiri, care au o altă consistenţă, atât în
întrebarea de atac, cu care se intră direct în subiect, pentru a
cantitatea de informaţie, cât şi în formatul ştirilor, introducerea
scurta pe cât posibil intervenţia. Un interviu care durează mai
inserturilor este aproape strict necesară. Inserturile sunt formate
mult de un minut poate fi mult prea lung pentru un jurnal de
din interviuri, reportaje, declaraţii sau relatări care nu trebuie
ştiri. întrebările trebuie să fíe punctuale pentru ca şi răspunsurile
să depăşească fiecare o durată prea mare. Ele au rolul de a
să fie tot atât de punctuale.
argumenta sau completa o informaţie. O declaraţie a unei
Reportajul pentru jurnal trebuie să aibă si el o durată destul
personalităţi politice, un microinterviu sau o scurtă relatare de
de redusă, având în vedere timpul afectat unui jurnal de ştiri.
la locul unde se desfăşoară un eveniment conferă mai multă
Se va renunţa pe cât posibil la elementul descriptiv, caracteristic
credibilitate evenimentului şi completează ştirea prezentată în
reportajului şi se vor prezenta faptele, după care vor fi introduşi
jurnal.
martorii la eveniment cu părerile sau declaraţiile acestora. Se
Cel mai des folosit în jurnalele de ştiri este sondajul. Fiind acordă o anumită importanţă zgomotului mediului ambiant,
încadrat în categoria interviurilor de opinie mai este denumit dar se poate interveni şi din studio cu scurte intervenţii de
şi sondaj de opinie; deoarece există tendinţa de a fi confundat completare ale reporterului.
cu sondajul de opinie sociologic, în care intervievaţii sunt Atât interviul cât şi reportajul pot fi înregistrate sau
grupaţi pe eşantioane reprezentative, îl vom denumi sondaj, transmise în direct, dar este preferată înregistrarea, pentru a
pur şi simplu. Sondajul se regăseşte în literatura de specialitate avea posibilitatea reducerii prin montaj a duratei materialului.
şi sub forma de „vox p o p " , abrevierea de la „vox populi". Cei Riscul transmisiei directe este bine cunoscut şi ar fi de dorit să
intervievaţi sunt abordaţi instantaneu, de obicei pe stradă, în fie evitată prelungirea intervenţiei. •
66 67
Relatarea este folosită în jurnalul de ştiri atunci când Colectivul redacţional, indiferent de tipul postului, are
reporterul a fost sau este încă la locul unde s-a desfăşurat, ori sarcina de a prelucra informaţiile adaptând textul conform
e v e n i m e n t u l este încă în curs de desfăşurare. R e p o r t e r u l regulilor de redactare a ştirii, iar în ceea ce priveşte conceperea
prezintă în relatarea sa, în funcţie de context, evenimentul în unui buletin informativ pot fi adăugate câteva recomandări.
derularea lui firească şi consecinţele rezultate. Relatarea face D e o a r e c e într-un buletin de ştiri sau radiojurnal sunt
parte din genurile de informare şi reprezintă o naraţiune a transmise mai multe ştiri este important să nu începem toate
reporterului aflat la un eveniment. Acesta face o selecţie a ştirile cu răspunsul la aceeaşi întrebare (din cei 5 W). Este
informaţiilor ce urmează să le furnizeze şi le pune într-o formă suficient să ne imaginăm c u m ar arata un buletin în care o
comunicabilă, specifică scriturii radiofonice. Relatarea are rolul serie de ştiri încep cu: „Astăzi... "; „Ieri..."; „In dimineaţa
de a completa şi a da credibilitate informaţiei primare dată de aceasta..." etc.
jurnalistul aflat în studio. Informaţia prezentată din studio este Este bine să evităm începuturile sub formă de interogaţie.
de fapt o lansare, care conţine esenţa evenimentului, restul Nu se va abuza în folosirea exagerată a localizării la
detaliilor fiind date de reporterul care face relatarea. Concizia începutul textelor.
este şi în acest caz esenţială, deoarece o relatare pentru jurnal Un element important în alcătuirea unui buletin informativ
nu se poate întinde pe o durată prea mare. Şi nu în ultimul este echilibrul. Pot apărea dezechilibre prin:
rând trebuie spus că relatarea se face în direct, cu operativitatea a) folosirea excesivă a unor puncte de vedere;
specifică radioului. b) excesul de materiale care conţin intenţii;
Jurnalul de ştiri devine astfel, prin folosirea atât a ştirilor c) difuzarea în buletinul informativ a u n u i exces de
cât şi a i n s e r t u r i l o r de s u n e t , cea m a i s c u r t ă e m i s i u n e informaţii externe, multe neinteresante pentru publicul
informativă preferată de cele m a i multe ori de marele public. postului;
d) difuzarea unor informaţii care nu prezintă interes pentru
6.1.10. Ierarhizarea ştirilor într-un buletin public.
informativ Urmărirea şi completarea cu noi informaţii a unui fapt
sau eveniment este deosebit de necesară.
Buletinele informative sunt difuzate în direct, pentru a L a s e l e c t a r e a ştirilor c a r e s e i n c l u d î n t r - u n b u l e t i n
asigura operativitatea în transmitere, o înregistrare prealabilă > informativ, colectivul redacţional trebuie să ţină seama şi de
putând să întârzie difuzarea unei informaţii de ultimă oră, sosită oportunitatea difuzării unei ştiri. Aceasta poate fi amânată
la redacţie. pentru următorul buletin, în cazul în care este incompletă sau
Postul public dispune de un colectiv format din redactori, insuficient verificată ori se poate renunţa la difuzare în caz că
reporteri şi editori, astfel încât la c o n c e p e r e a unui j u r n a l ar aduce atingere siguranţei naţionale, ar fi „la limita legii"
participă o echipă completă; de cele mai multe ori, la posturile etc.
private posibilităţile financiare nu permit desfăşurarea de forţe Operaţia de punere într-o ordine a ştirilor într-un buletin
în obţinerea de informaţii d e o a r e c e colectivul redacţional poate fi comparată cu paginarea din presa scrisă şi se face în
propriu este foarte redus. funcţie de anumite criterii. în funcţie de tematică ştirile pot fi:

68 69
politice, culturale, de interes general, sportive, interne, externe repetiţie. în al doilea rând, pentru că se schimbă publicul. Este
sau locale, regionale, naţionale, internaţionale. greu de presupus că acelaşi public stă să asculte toate buletinele
Activitatea cea mai dificilă este alegerea acelei ştiri care de ştiri, oamenii având preocupări diverse în diferite m o m e n t e
p o a t e o c u p a p r i m u l loc într-un buletin de ştiri „ştirea de ale zilei. Un ultim motiv este acela că prin repetiţie se atrage
deschidere" a unui jurnal. De multe ori, colectivul redacţional atenţia asupra importanţei unui eveniment sau fapt.
trebuie să facă o analiză a ştirilor care vor compune buletinul Repetarea ştirilor este benefică, însă nu trebuie să se
de ştiri, pentru a o alege pe cea de început. Informaţia poate fi, abuzeze, pentru că există pericolul de a se ajunge la faza de
din punctul de vedere al interesului publicului, de larg interes saturaţie, în care publicul, atunci când i se repetă excesiv o
sau de interes limitat. O informaţie m e t e o este de obicei ştire, poate avea o reacţie de respingere. în acelaşi timp apare
importantă pentru fiecare, dar o informaţie sportivă priveşte o şi f e n o m e n u l de u z u r ă . O ştire r e p e t a t ă e x c e s i v r e d u c e
zonă de interes restrânsă a publicului. considerabil interesul publicului, actualitatea unei ştiri având
Putem spune că pe primul loc se poate situa ştirea care o perioadă limitată.
este de m a x i m ă importanţă pentru publicul acelui post. Am
putea să credem că îndeosebi ştirile din zona politicului sau a 6.1.11. Difuzarea
socialului au importanţă, dar acest lucru nu este obligatoriu.
P r i m a ştire p o a t e fi din sport, în cazul unui m a r e succes Difuzarea unui buletin informativ se face de către unul
românesc pe plan internaţional, dar şi o ştire meteo, în cazul sau doi prezentatori, aceştia putând fi redactori sau crainici de
unor calamităţi naturale, cum ar fi inundaţiile care afectează o ştiri. Crainicii nu participă la redactarea ştirilor sau la punerea
anumită regiune. O ştire despre zone în conflict, apropiate din lor în pagină, ci doar le citesc. Această meserie este foarte
punct de vedere geografic, se poate situa pe primul loc, chiar veche şi a fost practicată încă de la începuturile radioului. în
dacă în aparenţă este externă (şi de obicei nu se începe cu o momentul de faţă, crainicii profesionişti par să fie pe cale de
ştire externă un buletin de ştiri). dispariţie, pentru că ştirea este creaţia celui care o redactează
După ce a fost stabilită ştirea care ocupă primul loc, şi este corect ca tot el să o prezinte publicului.
următoarele pot fi grupate în ştiri interne şi externe. în acelaşi Ştirile sunt citite de obicei de doi redactori cu un timbru
timp, se are în vedere şi gruparea din punct de vedere tematic al vocii diferit, pentru a se putea face uşor trecerea de la o ştire
sau pe zone geografice. Ştirile culturale sau cele în legătură cu la alta. Se preferă combinarea unei voci feminine cu una
unele accidente, cât şi cele sportive sunt plasate la sfârşitul masculină, diferenţele de ton fiind evidente. în aceste condiţii
buletinului. în cazul existenţei mai multor ştiri se pot forma pauzele între ştiri dispar, trecerile făcându-se rapid, buletinul
calupuri de interne, externe, cu reveniri la alte ştiri interne. având un grad de dinamism sporit. în cazul unei singure voci
Ştirile sportive, în caz că există mai multe, pot fi plasate în sunt necesare scurte pauze între ştiri.
afara buletinului de ştiri, constituite într-o rubrică sportivă. Tonul vocii, când este citită ştirea, trebuie sa fie neutru,
Ştirile sunt repetate în cadrul buletinelor de ştiri din mai fără nuanţări sau inflexiuni care pot da anumite semnificaţii în
multe motive. în primul rând, pentru că nu sunt reţinute. context: o nuanţare, în voce, poate fi interpretată ca implicare
Efemeritatea, marea deficienţă a radioului, este remediată prin în ştire.
70 71
în ceea ce priveşte punerea în undă a unui buletin de ştiri după ora 14.00 cuprind ştiri care fac o trecere în revistă a ceea
există mai multe modalităţi. Unii prezintă la început un generic, ce s-a întâmplat în dimineaţa zilei, până la acea oră, iar cele
după care urmează un sumar de titluri, având ca fundal un difuzate seara prezintă o sinteză a evenimentelor din ziua
semnal muzical. Muzica are un ritm adecvat şi are scopul de a respectivă.
atrage atenţia ascultătorului, după care sunt prezentate ştirile încărcătura informaţională este diferită pe parcursul unei
flash, cu sau fără virgule muzicale. săptămâni, fiind dată de natura preocupărilor pe care le au
Atunci când se folosesc inserturi (microinterviuri, sondaje oamenii. în zilele de lucru cantitatea informaţională este mai
sau relatări) trebuie elaborat un scurt text de „ l a n s a r e " a mare, pe când la sfârşitul săptămânii, când activitatea este mai
materialului ce urmează să fie difuzat. Ştirea poate conţine şi redusă în toate domeniile se înregistrează o scădere. Astfel, se
„ s e m n ă t u r a " , p r i n p r e z e n t a r e a celui care a t r a n s m i s sau poate observa că jurnalele difuzate în zilele de duminică şi
înregistrat materialul, la început sau după difuzarea acestuia. luni, până spre prânz, cantitatea informaţională este redusă. în
Pentru o b u n ă punere în undă a unui radiojurnal este aceste condiţii colectivele redacţionale de la ştiri folosesc
alcătuit „desfăşurătorul". Acesta cuprinde titlurile ştirilor, informaţiile de care dispun. Apar multe ştiri în legătură cu
ordinea în care urmează să fie transmise, locul inserturilor cu unele curiozităţi sau ştiri care intră în zona senzaţionalului,
d u r a t a şi m o m e n t e l e în car e intră „virgulele m u z i c a l e " . uneori abuzându-se de acestea. Odată cu reluarea activităţii,
Desfăşurătorul oferă o oglindă fidelă a modului de derulare a la începutul săptămânii creşte atât calitatea cât şi cantitatea
emisiei şi uşurează în mare măsură atât sarcina redactorului, informaţiilor.
cât şi pe cea a operatorului din regia tehnică. Operatorul pune
benzile cu microinterviuri sau declaraţii în ordinea prevăzută
6,2.1. I n t e r v i u !
în desfăşurător şi le introduce în emisie la momentul potrivit.
Coerenţa şi derularea normală a emisiei, fărăbâlbe şi întreruperi
Interviul este c o n s i d e r a t în r a d i o un gen j u r n a l i s t i c
nedorite, dă credibilitate şi probează profesionalismul echipei.
fundamental, fiind prezent în majoritatea emisiunilor. Dialogul
Un alt element foarte important de care trebuie să se ţină
dintre jurnalist şi interlocutor reprezintă cel mai eficient mijloc
seama la difuzarea unui buletin informativ este acela al orei
de a obţine şi transmite o informaţie către public, mai ales în
de difuzare. în funcţie de ora de difuzare, ştirea, dacă este
radio unde se lucrează cu cuvântul rostit. Nimic nu este mai
repetată suportă unele modificări atât în ceea ce priveşte timpul
convingător pentru ascultător decât informaţia primită direct
folosit cât şi a informaţiilor suplimentare date de derularea
de la intervievat, acesta fiind considerat ca prima şi cea mai
evenimentului. La postul public sunt considerate buletine
credibilă sursă.
principale cele difuzate la ore de audienţă maximă (7.00,16.00
Desigur că interlocutorul poate fi o personalitate, care are
şi 22.00), celelalte fiind considerate secundare. Din punct de
exerciţiul interviului, dar poate fi şi un om obişnuit care nu
vedere al conţinutului, buletinele informative de dimineaţă
este un bun vorbitor, dar deţine informaţii pe care reporterul
prezintă o sinteză a evenimentelor din ziua ce a trecut, cu
le transmite publicului prin intermediul conversaţiei. Vorbitorul
eventualele ştiri primite în timpul nopţii; cele care sunt difuzate
de profesie se poate adresa publicului cu mare uşurinţă chiar
72
73
dacă în faţa lui se afla numai microfonul, dar cel care nu are pe care le poate avea, cu ezitările pe care le manifestă atunci
aceste abilităţi poate fi ajutat de prezenţa reporterului. Pentru când întrebarea adresată îl surprinde sau îl pune în încurcătură.
cel care dă pentru prima dată un interviu, reporterul devine cel Radioul foloseşte interviul mai mult decât alte mijloace
care-1 a s c u l t ă şi-i p r o d u c e un efect p s i h o l o g i c b e n e f i c , media pentru că prezenţa la microfon a unei singure voci poate
relaxându-1, având în vedere că microfonul exercită o oarecare duce la monotonie, iar apariţia unei voci noi înseamnă şi un
presiune şi accentuează starea de nelinişte, de emoţie.
element sonor nou, care de obicei captează atenţia publicului.
Dacă încercăm să definim interviul trebuie să spunem că Interviu] în radio are mai multă credibilitate decât atunci
în teoria genurilor jurnalistice s-au dat mai multe definiţii.
când este reprodus prin tipărire, unde un cuvânt sau o afirmaţie
Desigur că obţinerea de informaţii reprezintă scopul principal
pot fi interpretate greşit de multe ori intenţionat. Se poate
în activitatea jurnalistului, dar pot fi folosite diferite mijloacele
î n t â m p l a şi în radio ca printr-un m o n t a j defectuos să fie
pentru transmiterea acestora către public. Interviul poate fi
schimbat sensul, dar deontologic este ca reporterul să respecte
realizat pentru obţinerea informaţiilor care sunt valorificate
ideile şi tonul ales de intervievat. Sarcina reporterului este mai
apoi în elaborarea unui material sau pentru a fi transmise direct
dificilă când realizează un interviu pentru radio deoarece timpul
către un public căpătând astfel o formă bine definită, interviul
alocat este mult mai limitat decât în presa scrisă, concizia fiind
devenind gen jurnalistic de sine stătător. Astfel, putem reţine
esenţială. în acelaşi timp el trebuie să se raporteze în perma­
că interviul rămâne o formă de comunicare interpersonală, în
nenţă la publicul său, să intuiască întrebările pe care le-ar pune
c a r e prin d i a l o g u l î n t r e r e p o r t e r şi i n t e r l o c u t o r se o b ţ i n
informaţii pentru a fi transmise publicului. Reporterul are publicul interlocutorului sau pentru că acesta oricum nu are
sarcina de a da o formă comunicabilă acestor informaţii prin această posibilitate.
formularea coerentă a întrebărilor şi obţinerea unor răspunsuri Publicul unui radio este mult mai numeros şi mai eterogen
pe măsură. decât cel al unui ziar. Un cotidian are un public bine delimitat
Metoda interviului a fost folosită cu mult înaintea apariţiei prin nivel de cultură şi preferinţe. Acesta poate fi măsurat prin
presei şi este des utilizată în diverse ştiinţe. Medicul se foloseşte numărul de exemplare tipărite şi vândute. Un post de radio are
de întrebări, pe care le pune pacientului în scopul de a obţine un public ţintă căruia i se adresează dar se ştie că acesta este
cât mai multe informaţii în legătură cu cauzele care au provocat uneori în mişcare putând migra foarte repede către alte posturi.
boala şi d u p ă aceea apelează la celelalte mijloace de Se poate spune că accesul publicului la radio nu este îngrădit
diagnosticare. Şi în sociologie sau psihologie se foloseşte în nici un fel, acesta alegând postul care răspunde în cea mai
interviul astfel încât putem spune că dialogul între doi oameni mare măsură preferinţelor sale.
are ca scop obţinerea de informaţii, însă în cazul presei aceste Avantajul că un radio emite în eter programele sale care
informaţii sunt obţinute cu scopul de li transmise către un pot fi ascultate de un public aproape invizibil devine o „povară"
public. Interviul de presă foloseşte mijloace şi metode diferite, p r i n aceea că r a d i o u l t r e b u i e să se a d r e s e z e u n u i p u b l i c
în funcţie de tipul media pentru care este realizat. eterogen, format din oameni cu pregătiri diferite, de la cei cu
Interviul în r a d i o c a p ă t ă alte conotaţii prin p r e z e n ţ a studii superioare, medii până la cei cu puţină pregătire sau
efectivă a intervievatului, cu vocea şi tonul folosit, cu emoţiile chiar fără. ;

74 75
6.2.2. Tipologia interviului r a d i o : francez la publicul său francez, ca general valabil şi pentru
alte ţări. Aceste argumente ne conduc la concluzia că există
Dacă ne propunem să stabilim o tipologie a interviului unele diferente atât în modul de abordare a publicului de către
radiofonic trebuie să ţinem seama de faptul că în acest caz diferitele p o s t u r i de r a d i o cât şi în t i p o l o g i a g e n u r i l o r
cuvântul rostit este principalul mijloc de c o m u n i c a r e . jurnalistice.
Dificultăţile ce apar complică puţin stabilirea unei tipologii, Un exemplu semnificativ care vine în sprijinul celor
pentru că trebuie să avem mereu în vedere posibilitatea de afirmate p o a t e fi şi introducerea „ t a l k - s h o w - u l u i " ca gen
percepţie a mesajului transmis. jurnalistic la noi, astfel încât toate emisiunile dezbatere au
T e o r e t i c i e n i i în d o m e n i u ( G a r v e y & R i v e r s , 1982; căpătat această titulatură, fiind asimilată atât în limbajul
M c L e i s h , 1988; L a n g l o i s , 1989) au stabilit tipologii ale jurnaliştilor, dar şi în majoritatea lucrărilor de specialitate. Nu
interviului în funcţie de mai multe criterii, cu structuri mai întotdeauna însă, o dezbatere se poate constitui şi în spectacol.
mult sau mai puţin arborescente. Criteriile după care se poate Daca ne referim la emisiunile televizate unde televiziunea este
stabili o tipologie sunt date de rezultatul relaţiei reporter- şi spectacol, am putea fi de acord cu această titulatură (spectacol
interlocutor. vorbit), dar şi aici nu orice emisiune în care sunt mai mulţi
Reporterul de radio foloseşte modul de adresare directă invitaţi poate fi spectacol. Dacă tema supusă dezbaterii este
când realizează un interviu, vorbeşte cu interlocutorul şi în din zona politicului sau socialului şi afectează în mare măsură
acest mod publicul devine martor la această discuţie. Are un oamenii nu o p u t e m transforma în spectacol, cel puţin din
ton al vocii, un mod de adresare, un m o d de abordare şi toate respect pentru cei afectaţi. S-a mers până acolo încât emisiunea
sunt sesizate de public, faţă de presă unde interviul apare sub dezbatere a dispărut din limbajul de specialitate, ca şi „ interviul
forma textului scris, întrebarea pusă de reporter şi răspunsul dezbatere" ca tip de interviu.
intervievatului. Argumentele aduse până în acest m o m e n t ne conduc la
Radioul se raportează diferit la publicul său atât prin concluzia că ar fi de preferat ca în stabilirea unei tipologii a
structura programelor difuzate cât şi prin subiectele abordate. interviului radiofonic să avem în vedere şi alte criterii. Publicul
Un post de radio în FM are un public care preferă anumite nu ascultă un post de radio numai pentru a se informa, ci şi
tipuri de p r o g r a m e , o muzică de un anumit tip şi diferite pentru că acesta „se regăseşte în el", prin muzica preferată,
modalităţi de expresie publicistică. Postul public are şi el un prin felul c u m îi este prezentată informaţia în sine sau cea
public ţintă, mai numeros şi mai diversificat ca preferinţe, în conţinută într-un material jurnalistic, prin m o d u l în care este
care poate fi înglobat în anumite momente chiar şi publicul abordat de jurnaliştii postului de radio.
posturilor în F M . T i p o l o g i a interviului p o a t e fi stabilită în funcţie de
Putem spune că există diferenţe şi între unele stiluri de următoarele criterii: modul de realizare; relaţia dintre reporter
presă practicată în diferite ţări având în vedere criterii ca şi intervievat; conţinutul comunicării.
structura populaţiei, nivelul de instruire, tipul temperamental Modul de realizare este dat de circumstanţele în care poate
specific fiecărui popor şi chiar unele elemente de tradiţie. De fi abordat subiectul şi interlocutorul ales de reporter care de
exemplu, nu p u t e m lua modul în care se raportează un radio multe ori hotărăşte singur c u m şi cu cine realizează interviul.
76 77
reporterul care se află la eveniment intră în legătură directă
Interviul înregistrat r ă m â n e cel mai des folosit în radio
folosind telefonul mobil.
pentru că oferă posibilitatea unei pregătiri minuţioase înaintea
Desigur că tendinţa transmiterii în direct a emisiunilor şi
înregistrării, iar apoi poate fi prelucrat prin montaj, curăţat de
implicit a materialelor conţinute în emisiune este evidentă la
„ b â l b e " şi repetiţii supărătoare. înregistrarea se poate face atât
majoritatea posturilor de radio pentru că se obţine un spor de
în studio, prin invitarea interlocutorului la postul de radio, cât
operativitate şi actualitate.
şi prin întilnire directă la un loc ales printr-o î n ţ e l e g e r e
Relaţia dintre reporter şi intervievat reprezintă un alt
prealabilă între reporter şi interlocutor. Interviul înregistrat mai
criteriu în stabilirea tipologiei interviurilor. între cei doi se
oferă şi posibilitatea u n o r reluări, când starea emoţională se
crează o relaţie directă cu unele diferenţe în ceea ce priveşte
manifestă m a i p r e g n a n a t la interlocutor sau pentru a da o
durata relaţiei dar şi tipul de relaţie.
coerenţă firească materialului. Interviul înregistrat prezintă şi
interviul instantaneu este realizat de r e p o r t e r fără o
marele avantaj că se poate constitui într-o mărturie şi chiar în
pregătire prealabilă. Aflat la aeroport, la o conferinţă de presă
document sonor, ce poate fi păstrat în fonoteci pentru mai mult
sau chiar pe stradă el poate aborda unul sau chiar mai mulţi
timp, mai ales când interlocutorul este o personalitate.
interlocutori pe un subiect de larg interes p e n t r u public.
Interviul în d i r e c t este luat intervievatului direct în timpul
Interviul la o conferinţă de presa capătă o oarecare specificitate
emisiei, astfel încât apar unele dificultăţi atât pentru reporter,
prin aceea că nu sunt cunoscute toate poziţiile participanţilor
care îşi asumă un anumit risc în abordarea interlocutorului
în legătură cu subiectul abordat. De obicei la o conferinţă de
pentru că nu mai există posibilitatea de a reveni, cât şi pentru
presă jurnaliştii nu pun întrebările interesante în plen, preferând
intervievatul emotiv la care pot apărea unele inadvertenţe în
să abordeze după terminarea conferinţei de presă o personalitate
exprimare. Desigur că acest risc dispare în momentul inter­
pentru a obţine exclusivitatea unei declaraţii sau a unei poziţii,
vievării unei personalităţi cunoscute. Şi în aceste cazuri, totuşi,
în majoritatea cazurilor la interviurile i n s t a n t a n e e relaţia
se poate întâmpla ca unii oameni politici să profite de faptul
reporter-intervievat este de scurtă durată.
că sunt în direct şi sa recurgă la atacuri asupra adversarilor
Interviul p r e g ă t i t presupune o relaţie pe o durată de timp
politici.
mai mare. în acest caz se parcurg mai multe etape de la alegerea
Interviul prin telefon este frecvent utilizat în radio pentru
intervievatului până la finalizarea materialului, de multe ori
că se înregistrează o creştere a operativităţii, fiind evitată
reporterul şi intervievatul r ă m â n â n d în relaţii bune, uneori de
pierderea unui anumit timp pentru deplasarea reporterului la
amiciţie, chiar şi după difuzarea interviului. Reporterul se
locul înregistrării. Acest tip de interviu este transmis tot în
documentează atât în legătură cu subiectul ales cât şi asupra
direct şi se realizează de cele mai multe ori cu personalităţi
celui care urmează să-i fíe interlocutor, pentru a-1 cunoaşte cât
cunoscute. Diferenţa între interviul în direct şi cel prin telefon
mai bine, pentru o abordare eficientă.
este mai mult de ordin tehnic. Cel prin telefon este luat de
I n t e r v i u l p o a t e fi realizat cu unul sau mai m u l ţ i
reporterul care se află în studio folosindu-se de telefonul fix
interlocutori, în funcţie de subiectul ales tară ca acesta să capete
conectat la mixerul audio printr-o instalaţie care introduce în
aspectul unei dezbateri. Interviul cu m a i mulţi interlocutori
e m i s i e c o n v o r b i r e a t e l e f o n i c ă , iar la interviul din t e r e n
79
78
este realizat de obicei cu grupuri restrânse de indivizi care au Sondajul se regăseşte în literatura de specialitate şi sub
aceleaşi preocupări. Un exemplu ar putea fi interviul cu copiii forma de „vox p o p " , abrevierea de la „vox p o p u l i " (vocea
unei grădiniţe cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, când aceştia poporului). Cei intervievaţi sunt abordaţi instantaneu, de obicei
sunt preocupaţi de darurile ce urmează să le primească. pe stradă, iar întrebările vor fi în legătură cu un fapt care
Conţinutul este un alt criteriu în funcţie de care putem interesează sau afectează majoritatea oamenilor.
stabili tipologia interviului. Langlois şi McLeish au clasificat Pentru a obţine răspunsuri cât mai relevante reporterul
interviul, în funcţie de conţinut, în trei mari categorii cu mai trebuie să aleagă cu mare grijă intervievaţii, dar şi locul unde
multe subdiviziuni, însă este de preferat ca tipologia să fie înregistrează - dacă subiectul sondajului îi priveşte direct pe
mai puţin arborescentă.
studenţi, înregistrarea va fi făcută într-un campus universitar.
I n t e r v i u l i n f o r m a t i v este cel mai des folosit în radio,
Desigur că selecţia răspunsurilor se face Ia montaj, reporterul
având în vedere funcţia principală a radioului care este de a
alegându-le pe cele mai semnificative. La acest tip de interviu
informa. De multe ori informaţia prezentată în jurnalele de
rolul reporterului devine secundar, importante fiind răspun­
ştiri nu conţine suficiente detalii şi poate fi completată cu
surile celor abordaţi. Din această cauză este bine să nu fie puse
interviurile informative transmise în cadrul altor emisiuni.
mai m u l t de d o u ă întrebări, pentru că o r i c u m la montaj
Interviul informativ este prezent atât în jurnalele de ştiri cu o
întrebările reporterului vor apărea la două sau trei răspunsuri
durată de până la 60 de secunde, cât şi în emisiunile radiofonice.
ale intervievaţilor.
Interviurile informative din emisiuni au o altă consistenţă, atât
în modul de prezentare a informaţiei cât şi ca durată, ajungând întrebările trebuie să fie simple şi clare, iar subiectul să
la 3-4 minute. fie de m a x i m ă actualitate şi să preocupe într-o măsură cât mai
Reporterul foloseşte întrebări deschise la care intervievatul mare publicul. La montaj se preferă şi o alternare a vocilor
d ă r ă s p u n s u r i c o m p l e t e p r i n c a r e furnizează e l e m e n t e l e feminine cu cele masculine pentru acea schimbare de ton
semnificative în legătură cu informaţia primară prezentată încă necesară unei bune audiţii, dar şi pentru a putea pune la montaj
din lansarea interviului. Interviul p o a t e conţine şi m u l t e câteva r ă s p u n s u r i în ordine fără să mai apară î n t r e b a r e a '
elemente de reportaj pentru că reporterul se află la locul unde reporterului.
se desfăşoară un e v e n i m e n t şi intervine cu scurte detalii. Reporterul are desigur şi posibilitatea să influenţeze
Sunetul mediului ambiant care însoţeşte cuvântul dă o mai publicul prin selecţia răspunsurilor, dar şi prin alegerea locului
mare credibilitate şi completează informaţia. u n d e face î n r e g i s t r a r e a aşa î n c â t să nu m a n i f e s t e a c e a
I n t e r v i u l de opinie - în acest caz se porneşte de la un imparţialitate de care trebuie să dea dovadă un jurnalist şi face
fapt şi se solicită părerea unuia sau mai multor interlocutori. montajul în funcţie de convingerile sale personale. Din acest
Interviul în care sunt abordaţi mai mulţi interlocutori aleşi motiv sondajul este uneori contestat. Scopul propus este însă
a l e a t o r i u se n u m e ş t e sondaj. Fiind încadrat în c a t e g o r i a atins pentru că dă posibilitatea oamenilor să-şi spună părerea
interviurilor de opinie mai este denumit uneori sondaj de opinie, în legătură cu un eveniment.
dar există tendinţa de a fi confundat cu cel sociologic, în care Desigur că de cele mai multe ori reporterul pleacă pc teren
cei intervievaţi sunt grupaţi pe eşantioane reprezentative. cu intenţia de a face un sondaj, dar poate să dea peste un
80
81
interlocutor care este dispus să spună mai mult, în mod coerent, I n t e r v i u l i n t e r p r e t a t i v p r e s u p u n e atât analiza cât şi
în plus este şi un bun vorbitor, astfel încât reporterul îşi schimbă comentarea unui fapt sau eveniment pentru a fi situat în context,
repede abordarea şi poate realiza cu acesta un interviu de opinie interpretat. D a c ă luăm ca e x e m p l u politica e c o n o m i c ă a
reuşit. guvernului este clar că intervievatul trebuie să fie un bun
I n t e r v i u l de analiză este realizat de obicei cu interlocutori cunoscător al subiectului şi când este posibil să fie chiar un
care au abilitatea să analizeze un eveniment. Putem da ca personaj care se află în preajma guvernanţilor (cunoaşte bine
exemple interviurile realizate cu personalităţi din viaţa politică strategiile de dezvoltare în economie şi problemele cu care se
sau din lumea financiară, care prin natura preocupărilor lor confruntă aceştia în aplicarea politicilor respective). Şi la acest
pot aborda în profunzime un fenomen. Reporterul este în acest tip de interviu putem spune că predomină întrebarea „de ce
caz mai solicitat, atât în alegerea interlocutorului cât şi în care dă posibilitatea interlocutorului să dea informaţii
documentarea pentru subiectul abordat. Intervievatul trebuie suplimentare în legătură cu anumite acţiuni.
să fie un bun vorbitor care să folosească un limbaj accesibil Interviul de p r o m o v a r e este cel prin care se atrage atenţia
renunţând la termeni prea specializaţi, mesajul său trebuind să asupra unor succese obţinute în ştiinţă, sport, cultură, învăţă­
fie cât mai clar. Reporterul trebuie să facă o bună documentare mânt etc. De exemplu: un elev de liceu a obţinut primul loc la
astfel încât să aibă p o s i b i l i t a t e a să c o n d u c ă d i s c u ţ i a cu o olimpiadă internaţională de matematică. Prin realizarea unui
competenţă, pentru a nu se compromite în faţa interlocutorului interviu cu elevul p r e m i a t se p r o m o v e a z ă nivelul învăţă­
sau în faţa publicului. Bineînţeles că există şi posibilitatea ca mântului românesc. Prezentarea realizărilor unui inventator
reporterul să fie salvat de buna pregătire a intervievatului pe într-un interviu poate atrage atenţia asupra invenţiei i româneşti.
subiectul respectiv, dar din punct de vedere jurnalistic nu mai I n t e r v i u l afectiv are în vedere interesul oamenilor pentru
avem un interviu, ci o declaraţie întreruptă uneori de intervenţia problemele şi situaţiile în care sunt puşi uneori semenii lor.
nesemnificativă a celui care este în postură de reporter. Se Desigur că aceştia pot trăi situaţii plăcute, cum ar fi sportivul
foloseşte în radio o glumă, care spune foarte mult în legătură
care a repurtat un mare succes internaţional şi este abordat de
cu pregătirea unui reporter, fiind denumit în acest caz „suport
reporter la câteva minute după terminarea competiţiei. Desigur
de microfon" pentru că el nu are aproape nici o contribuţie la
că în acest caz vor fi sesizate emoţia şi bucuria succesului în
realizarea interviului şi se mulţumeşte doar să ţină microfonul
vocea intervievatului, dar şi a reporterului care are sentimente
în faţa intervievatului.
asemănătoare ca şi sportivul (este mai implicat). In situaţii
I n t e r v i u l de c o m e n t a r i u este apropiat de interviul de mai puţin plăcute cum sunt accidentele feroviare sau de avion,
analiză pentru ca şi în acest caz se apelează la un expert care soldate cu accidentaţi sau decedaţi, iar rudele acestora fiind
are abilitatea şi posiblitatea să comenteze un eveniment. Şi în suficient de afectate de pierderea suferită, abordarea lor de
acest caz trebuie manifestată o mai mare atenţie la folosirea către reporter devine mult mai dificilă. Astfel, devine foarte
termenilor specializaţi care trebuie să fie explicaţi. Langlois n e c e s a r ca r e p o r t e r u l să a j u n g ă la un n i v e l m a x i m de
consideră întrebarea „ce părere aveţi d e s p r e . . . " ca fiind de bază sensibilitate pentru ca în abordare să găsească întrebările şi
pentru interviul de comentariu. Această întrebare dă libertatea poziţia corectă, adecvată faţă de gravitatea momentului în care
intervievatului să dezvolte răspunsul său până la comentariu. se găseşte interlocutorul.
82 83-
Interviul de personalitate urmăreşte atragerea atenţiei opinia. Această confruntare captează interesul ascultătorului
asupra unei p e r s o n a l i t ă ţ i , u n e o r i deja c u n o s c u t ă , alteori care îşi poate formula un punct de vedere propriu. Durata
necunoscută. Indiferent de situaţie intervievatul devine o acestui tip de interviu este mai mare decât în alte cazuri.
personalitate prin prezentarea realizărilor sale personale. Presa Dezbaterea nu trebuie să fie anostă, în care toţi participanţii
face uneori mai mult sau mai puţin conştient un mare serviciu să fie de acord, ci mai degrabă să aibă un caracter polemic, dar
oamenilor politici care prin apariţiile repetate în interviuri de să fie decentă, pe idei bine argumentate şi susţinute de invitaţi,
radio sau de televiziune sunt „create personalităţi". Oameni astfel încât să prezinte interes pentru ascultători.
politici aproape necunoscuţi au devenit personalităţi datorită
presei.
INTERVIUL
Interviul de personalitate presupune o documentare cât
mai minuţioasă pentru a se afla tot ce este necesar în legătură Modul Relaţia Conţinutul
cu p e r s o n a l i t a t e a şi realizările celui care u r m e a z ă să fie de realizare rep. - intervievat comunicării
intervievat. întrebările folosite de reporter pot fi amicale, iar
modul de abordare adecvat acestui tip de interviu. - informativ
Interviul portret. Radioul este în dezavantaj faţă de înregistrat - de opinie
televiziune unde există şi imagine, dar cu atât mai mult devine - de analiză
mai interesantă şi atractivă m u n c a jurnalistului de radio prin Instantaneu - de comentariu
• interpretativ
faptul că trebuie să suplinească lipsa imaginii prin mijloacele
-• de promovare
de care d i s p u n e . El t r e b u i e să facă p o r t r e t u l m o r a l prin
în direct ••• afectiv
structurarea dibace a întrebărilor şi uneori chiar portretul fizic
- de personalitate
folosindu-se doar de cuvântul rostit. Prin telefon Pregătit portret
Portretul realizat cu ajutorul interviului poate fi deosebit - dezbatere
de expresiv dacă reporterul a făcut o bună documentare. în
documentarea sa reporterul care face portretul unui poet trebuie Criterii de clasificare a interviului în radio
să-i cunoască opera, pentru a-i cunoaşte stilul şi a alege
abordarea adecvată.
Interviul dezbatere. Acest tip de interviu p r e s u p u n e 6.2.3. Tipologia î n t r e b ă r i l o r
existenţa mai multor interlocutori care participă la dezbaterea
unei teme de larg interes. Reporterul devine moderator în acest întrebările reprezintă structura de rezistenţă pe care se va
caz şi este cel care dă coerenţă subiectului pus în discuţie prin construi apoi interviul. Ele vor fi concepute şi ordonate înainte
modul cum conduce discuţia. Participanţii la dezbatere îşi de realizarea materialului pentru a da coerenţă mesajului
exprimă opinii susţinute de argumente, iar moderatorul îi poate jurnalistic, dar ar fi bine ca ele să nu fie redactate în întregime
chiar contrazice, devenind astfel şi el unul care-şi exprimă pentru că există riscul ca reporterul să le citească, iar cel care
84 85
ascultă poate sesiza că sunt citite. Cea mai eficientă metodă astfel încât prin reformularea întrebării reporterul încearcă o
este de a fi punctată ideea pe care urmează să fie dezvoltată readucere la subiect.
întrebarea în m o m e n t u l realizării interviului (o idee sau un întrebările de controversă şi obiecţie apar de obicei atunci
cuvânt cheie). întrebarea trebuie să aibă o structură a frazei când unele afirmaţii ale intervievatului intră în contradicţie cu
clară şi inteligibilă, dar să nu s e m e n e cu cea pusă de un faptele cunoscute de reporter. Asta p r e s u p u n e o bună
anchetator. documentare prealabilă a reporterului, pentru a putea prezenta
întrebările pot fi închise, la care răspunsul poate fi dat argumente solide în controversa cu interlocutorul. Reporterul
prin „ d a " sau „ n u " şi deschise, la care răspunsul poate să fie poate aduce exemple din publicaţii sau chiar declaraţii făcute
mai detaliat. Desigur că este bine să nu se utilizeze întrebările de interlocutor care intră în contradicţie cu cele afirmate în
închise apelându-se la acestea numai când este cazul. Este momentul realizării interviului.
adevărat că uneori este necesar să fie folosită o întrebare întrebările agresive. Există reporteri care cred ca modul
închisă, dar numai pentru a face posibilă legătura cu o altă incisiv, dur, de a formula întrebările este cel mai indicat, însă
întrebare pe care reporterul urmează să o pună intervievatului. rareori se dovedeşte valabilă aceasta abordare. Este adevărat
întrebările de încălzire sunt puse de obicei de reporter la că în unele cazuri reporterul trebuie să fie ferm, dar nu trebuie
începutul unui interviu. Acestea pot ajuta interlocutorul să să abuzeze de fermitate prin postura pe care o are.
treacă de la starea anterioară, în care avea alte preocupări, în Deoarece sursa de informare este intervievatul, reporterul
atmosfera interviului sau îl ajută să treacă peste starea de trebuie să manifeste respect faţă de acesta pentru a obţine cât
emotivitate creată de noua sa postură. întrebările pot fi din mai multe informaţii. Desigur că nu este de dorit să se alunece
orice domeniu şi nu este necesar să fie introduse în materialul în latura cealaltă, în care reporterul pierde controlul discuţiei,
obţinut după montaj. care începe să fie condusă de interlocutor. Dacă totuşi reporterul
întrebările de atac sunt cele cu care se intră direct în foloseşte o astfel de întrebare în interviu trebuie să o facă cu
subiectul abordat şi sunt folosite în special la interviurile pentru mult tact şi să o pună eventual la sfârşitul interviului pentru că
jurnalul de ştiri, unde timpul alocat este foarte scurt. Atacul altfel riscă să-1 rateze prin refuzul interlocutorului (devine
subiectului încă din primele m o m e n t e dă materialului şi un reticent încă de la început, uneori refuzând să-i mai acorde
oarecare dinamism. interviul).
întrebările de sprijin - cu ajutorul cărora se cer anumite în cazul interviurilor m a i lungi, unde există riscul ca
precizări, c u m ar fi despre termenii de specialitate sau afirmaţii ascultătorul să pornească aparatul de radio mai târziu - nu ştie
care trebuie să fie completate cu elemente suplimentare. Aceste cine este intervievat şi care este tema abordată în material - se
întrebări îl ajută pe interlocutor să fie mai clar pentru a putea practică n o m i n a l i z a r e a , prin care se face din nou o prezentare
fi mai bine înţeles de public. a interlocutorului şi p u n c t a r e a , în care reporterul face o sinteză
întrebările de relansare se pun atunci când interlocutorul a celor spuse până în acel moment.
divaghează de la subiect. U n i i interlocutori o fac în m o d Reporterul trebuie să manifeste mare atenţie atunci când
intenţionat pentru a evita răspunsul la întrebarea la care nu vor formulează întrebările pentru că există unele întrebări care
să răspundă, iar alţii neintenţionat poate şi din cauza emoţiei, nu trebuie puse. Dintre acestea p u t e m menţiona următoarele:

86 87
• întrebări care dovedesc lipsa documentării. Sunt u r m ă r i t ă cu atenţie este al a m â n d u r o r a . Ca a r g u m e n t în
numeroase cazurile când reporterul pune o întrebare făcându-se susţinerea acestei afirmaţii ar fi reacţia pe care o au unii
că nu ştie răspunsul, cu toate că în documentarea făcută sau interlocutori după ce au terminat înregistrarea. Aceştia apelează
discuţia preliminară cu interlocutorul a aflat răspunsul. Dacă la reporter „să mai vadă el ce scoate pe ici pe c o l o " pentru ca
intervievatul ştie că este şi puţin regizat totul, publicul nu ştie materialul să iasă bine. Desigur că cel care manifestă cel mai
şi îl percepe pe reporter ca fiind nepregătit suficient pentru mare interes pentru ca interviul să iasă bine este reporterul.
interviu;
• întrebări generale, vagi. Un interviu în care reporterul 6.2.4. Condiţiile pe care trebuie să le îndepli­
formuleză întrebări cu care se pierde în generalităţi poate fi nească reporterul când realizează un interviu
c o n s i d e r a t ca un m a t e r i a l ratat. î n t r e b ă r i l e trebuie să fie
Reporterul se află în relaţie directă cu interlocutorul când
concrete, urmărindu-se obţinerea de elemente inedite;
înregistrează interviul, astfel încât se impun anumite condiţii
• întrebări la care se sugerează răspunsul. Acestea pot
atât în c e e a ce p r i v e ş t e c o n d u i t a a c e s t u i a în r e l a ţ i a cu
să conţină prin formularea lor defectuoasă chiar răspunsul dat
intervievatul, cât şi în ceea ce priveşte raportarea lui, ca om de
de interlocutor, astfel încât nu se justifica;
presă, la interlocutorul său. Reporterul se află atât în atenţia
• Nu trebuie puse mai multe întrebări într-una. în aceste
interlocutorului său cât şi în atenţia publicului şi poate fi
situaţii există riscul ca interlocutorul să răspundă conştient
sancţionat atât de intervievat cât şi de public.
numai la întrebarea care are răspunsul convenabil pentru el,
Reporterul trebuie să aibă în vedere faptul că atunci când
sau fără intenţie sa uite cealaltă întrebare.
realizează un interviu nu face o demonstraţie de forţă în relaţia
Desigur că reporterul îşi concepe înainte de realizarea unui
cu interlocutorul, interviul nefiind un interogatoriu. El trebuie
interviu o schemă de desfăşurare a discuţiei cu interlocutorul
să manifeste respect faţă de intervievat în orice situaţie deoarece
prin redactarea şi ordonarea întrebărilor ce urmează să le pună,
în momentul realizării unui interviu personalitatea momentului
dar trebuie să urmărească cu atenţie ce spune interlocutorul şi
este intervievatul, indiferent de profesie sau de funcţia pe care
să se agate în p e r m a n e n ţ ă de răspunsurile lui. Trebuie să
o ocupă.
s p u n e m că s t r u c t u r a r e a î n t r e b ă r i l o r î n a i n t e de realizarea
interviului este necesară, dar de multe ori se întâmplă ca o înfăţişarea reporterului, vestimentaţia devine un element
p a r t e din î n t r e b ă r i să nu m a i p o a t ă fi folosite p e n t r u că i m p o r t a n t î n c ă de la î n c e p u t u l relaţiei î n t r e r e p o r t e r şi
intervievatul a dat răspunsul în întrebările anterioare. interlocutor. Reporterul trebuie să folosească vestimentaţia
adecvată atât locului unde face înregistrarea cât şi în funcţie
întrebarea trebuie să aibă o formă jurnalistică, în sensul
că nu seamănă cu întrebarea pusă de un anchetator, dar să nu de tipul de interlocutor. M o d u l de adresare potrivit pentru
se alunece nici în latura cealaltă, în care întrebarea are forma interlocutorul său este deasemenea important. Atunci când
unui mic comentariu şi reporterul vorbeşte mai mult decât intervievatul este un cioban care se află cu oile în vârful
intervievatul. muntelui ar fi inadecvat ca reporterul să i se adreseze cu
„Domnule Gheorghe", fiind mult mai potrivit să-i .-.nuna „Bade
Interviul este uneori o mică scenetă în care actorii sunt
Gheorghe". ... .
cei doi care discută şi interesul ca această discuţie să fie
88 89
Reporterul trebuie să-şi trateze interlocutorul cu respect interlocutor are suficiente emoţii numai prin faptul că se află
indiferent de funcţia acestuia şi cu decenţa necesară oricărui în faţa microfonului, mai ales dacă i se întimplă acest lucru
j u r n a l i s t . Prin r e s p e c t u l manifestat faţă de i n t e r l o c u t o r , pentru prima dată în viaţă, aşa că se poate renunţa la toate
reporterul demonstrează că-şi respectă publicul său. testele pentru imprimare iar magnetofonul poate să fie plasat
O calitate esenţială a reporterului este aceea de a şti să cât mai discret posibil.
asculte. Interlocutorul trebuie să simtă că este urmărit cu atenţie Reporterul nu trebuie să facă o demonstraţie a talentului
de reporter, deoarece poate să creadă că cele spuse de el sunt său jurnalistic atunci când se află în faţa intervievatului. Unii
neinteresante atunci cand îl vede pe reporter urmărindu-şi mai reporteri au tendinţa de a căuta să iasă în evidenţă, uneori să
mult notiţele din agendă sau reportofonul cu care înregistrează. vorbească mai mult decât interlocutorul sau sa folosească în
Este suficient să ne imaginăm cum se simte un student care întrebări construcţii greoaie în frazare. Intervenţiile reporterului
susţine un examen oral şi nu este urmărit de nici unul din trebuie să fie cât mai concise şi la obiect, iar construcţia
profesorii ce c o m p u n comisia. Dacă nu este atent la ceea ce frazelor, fără exprimări greoaie şi pretenţioase.
spune intervievatul reporterul pierde încrederea lui şi odată cu Tonul vocii ales de reporter trebuie să fie colocvial,
aceasta şi informaţii interesante pe care ar fi putut să le obţină. apropiat de cel normal într-o discuţie cu un prieten, în funcţie
Este bine să-i urmărească privirea cu atenţie şi uneori chiar de circumstanţe şi tema interviului. Atunci când tonul este
să-1 aprobe, prin înclinarea uşoară a capului. nepotrivit şi limbajul prea elevat poate apărea o reacţie de
Jurnalistul de radio nu trebuie să cedeze microfonul. Unii respingere şi implicit îndepărtarea ascultătorului.
interlocutori sunt tentaţi să ia microfonul din mâna reporterului Reporterul de radio trebuie uneori să-l formeze discret
atunci când vor să răspundă la o întrebare, din cauza emoţiei pe interlocutor. Un interviu pentru presă este înregistrat, după
creată de noua lui postură. Dacă reporterul cedează microfonul care este scos textul şi prelucrat pentru a fi conform limbii
nu mai are posibilitatea să conducă discuţia şi să-1 întrerupă literare, în caz că interlocutorul a mai făcut unele greşeli de
când este cazul pe interlocutor, încât va trebui să facă manevre exprimare sau dezacorduri gramaticale. La interviul radiofonic
de recuperare a microfonului de la interlocutor, punându-se acest lucru nu mai este posibil deoarece cuvântul rostit de
amândoi într-o situaţie jenantă. Pentru reporter microfonul a interlocutor şi imprimat pe banda magnetică nu mai poate fi
devenit „condeiul" lui din momentul când a ales profesia de corectat. In cazul în care reporterul sesizează o exprimare
jurnalist radio. greşită a intervievatului şi vrea să o corecteze poate re formula
Interviul în radio este înregistrat cu ajutorul magneto­ întrebarea care conţine şi exprimarea corectă. Atunci
fonului de reportaj, astfel încât reporterul este pus în situaţia interlocutorul poate să sesizeze şi se corectează şi el reluând
să facă anumite manevre tehnice pentru înregistrare. El ar fi fraza, cu exprimarea corectă.
bine SYÎ manevreze tehnica cu discreţie pentru că nu toţi Reporterul nu trebuie să-şi exteriorizeze sentimentele
oamenii sunt familiarizaţi cu mijloacele tehnice folosite de prin cuvinte sau sunete ca replică la afirmaţiile interlocutorului.
jurnalişti. De obicei tehnica şi toate operaţiile tehnice tăcute Sunetele care exprimă mirarea, dezaprobarea sau aprobarea şi
de reporter îi inhibă pe oameni creându-îe o stare emotivă care chiar entuziasmul reporterului nu fac o impresie bună nici
poate influenţa randamentul la intervievare. Aproape orice interlocutorului şi nici publicului.

90 91
Reporterului îi este interzis să emită opinii personale
interviu. Oricum într-un interviu avem o singură temă de care
atunci când realizează un interviu. îşi va reprima această
ne o c u p ă m şi folosim un singur unghi de abordare.
tendinţă pentru că-şi asumă un risc mare şi în faţa interlo­
Documentarea este etapa în care reporterul trebuie să
cutorului care nu totdeauna este de acord să fie contrazis. Riscul
c u l e a g ă toate datele n e c e s a r e realizării interviului. El se
cel mai mare este însă de a fi dezaprobat de publicul care ascultă
foloseşte de toate sursele oferite de biblioteci, colecţii de ziare
interviul pentru a afla părerea intervievatului, nu pe cea a
şi legi pentru a afla cât mai multe în legătură cu tema propusă.
reporterului. Reporterul nu trebuie nici să califice evenimentul
U n i i specialişti m a i m e n ţ i o n e a z ă ş i e x i s t e n ţ a e t a p e i d e
sau faptul, rolul său fiind doar acela de a transmite informaţia
predocumentare care este de fapt reprezentată de permanenta
obţinută prin interviu către un public, interpretarea urmând să căutare de a îmbogăţi bagajul de cunoştinţe al reporterului.
o facă acesta. Această condiţie este necesară în general la
Alegerea intervievatului este următoarea etapă parcursă
majoritatea genurilor jurnalistice cu excepţia genurilor de
de reporter. Intervievatul trebuie ales cu mare atenţie pentru
opinie, unde comentariul jurnalistului este necesar.
că el poate fi chiar portarul unei instituţii dacă se constată că
el deţine cele mai multe informaţii în legătură cu tema aleasă.
6.2.5. Etapele realizării unui interviu Reporterul propune intervievatului tema, scopul
interviului, postul unde va fi difuzat şi durata. Dacă obţine
Interviul pregătit presupune o anumită etapizare uneori acordul de la intervievat trebuie să obţină unele date în legătură
strict necesară înainte de realizare. Această etapizare foarte cu acesta (se documentează şi asupra intervievatului pentru a
exactă este necesară reporterilor cu mai puţină experienţă, afla dacă este un b u n vorbitor, este binevoitor sau irascibil,
pentru că odată cu a c u m u l a r e a unei experienţe el nu mai este emotiv sau dezinvolt). Cunoaşterea intervievatului este
urmăreşte cu exactitate ordinea strictă a etapelor. Intervine necesară pentru că fiecare om are anumite particularităţi şi în
rutina şi parcurgerea acestor etape devine ceva firesc şi eficient funcţie de acestea reporterul găseşte mijloacele cele m a i
chiar dacă sunt urmate în altă ordine. eficiente de abordare pentru a obţine toate informaţiile. De
multe ori este nevoie ca reporterul să ajungă la interlocutorul
Reporterul primeşte de obicei din partea realizatorului de
cel mai potrivit pentru tema aleasă, folosindu-se de prietenii
emisiune sarcina să realizeze un interviu pe o anumită temă,
c o m u n i . El a p e l e a z ă la r e l a ţ i i l e s a l e p e n t r u a-i î n l e s n i
dar de cele mai multe ori el este pus în situaţia să desprindă
întrevederea cu interlocutorul său - poate fi o personalitate la
din multitudinea subiectelor din jurul său pe cel care este plin
care se ajunge mai greu.
de semnificaţii. Este de dorit ca jurnalistul să fie un b u n
D u p ă alegerea intervievatului reporterul poate să treacă
observator al fenomenelor şi faptelor pe care alţii nu le observă.
în etapa următoare: pregătirea întrebărilor. Structurarea şi
El poate sesiza ce este semnificativ într-un fapt aparent banal
ordonarea acestora vor da corenţă şi consistenţă materialului
şi îl poate supune atenţiei publicului său.
rezultat.
Un interviu se poate realiza de un reporter atunci când
înregistrarea interviului se face la o dată şi un loc ales
există un eveniment la care acesta este participant, dar de cele
de comun acord cu intervievatul. Alegerea locului este un
mai multe ori este pus în situaţia de a propune el un subiect de
element important deoarece reporterul trebuie să ţină seama şi
92
93
de câteva detalii tehnice cum ar fi acustica locului în care se (în cazul unui interviu portret), dar de obicei timpul alocat
face înregistrarea, tipul de microfon care trebuie folosit în într-o emisiune este de 3-4 minute, uneori chiar mai puţin.
funcţie de ambianţă şi chiar tipul de magnetofon. Reporterul Desigur că în practica de zi cu zi a unui reporter nu
trebuie să aibă în vedere faptul că ratarea unui interviu poate totdeauna se poate spune că are mereu timpul necesar şi poate
11 ireversibilă, de multe ori revenirea la acelaşi intervievat cu să treacă prin toate etapele menţionate până acum pentru a
scuza că înregistrarea nu a ieşit bine, dintr-un motiv sau altul, realiza un interviu. De cele mai m u l t e ori se î n t â m p l ă să
fiind aproape imposibilă. întâlnească un interlocutor interesant căruia este şi păcat să

La înregistrarea unui interviu este bine ca reporterul să nu-i ia un interviu, fără să mai aibă timp pentru documentare

spună tot ce este de spus la locul unde înregistrează interviul, şi pregătire. în aceste condiţii nu există o abordare standard,

pentru că fiecare zonă sau cameră are o anumită acustică. dar este bine este ca reporterul să-şi aleagă unghiul de abordare

Aceste diferenţe de acustică pot fi sesizate de un public avizat şi să poarte o discuţie prealabilă cu interlocutorul său pentru a

şi p o t fi puse la î n d o i a l ă atât credibilitatea cât şi nivelul schiţa viitorul interviu. în timpul acestei discuţii îşi notează în

profesional al reporterului. agendă întrebările posibile, după care începe înregistrarea


interviului u r m ă r i n d cu atenţie spusele intervievatului şi
Prelucrarea materialului presupune copierea pe bandă
agăţându-se de răspunsurile acestuia. Există însă şi riscul ca
de magnetofon sau introducerea materialului înregistrat în
intervievatul să-i spună mult mai puţine lucruri interesante
c o m p u t e r p e n t r u m o n t a j . A c e a s t ă operaţie se n u m e ş t e în
atunci când se începe înregistrarea, astfel încât cea mai eficientă
limbajul radiofonic „ f o n o t e c a r e " . Fiind vorba de sunet şi
se dovedeşte deseori înregistrarea interviului fără a se mai face
anumite tăieturi care sunt făcute mecanic sau digital apare clar
acea discuţie preliminară, urmând ca la montaj să se intervină
că vor fi eliminate bâlbele şi repetiţiile pe care unii interlocutori
pentru înlăturarea pasajelor nesemnificative.
le fac în expunerea ideilor sale. O mai mare atenţie trebuie
manifestată la eliminarea pauzelor care uneori sunt
semnificative (spun foarte mult). Astfel, dacă va trebui să lăsăm Tema Documentarea Alegerea interv. -» Preg. întrebărilor
la montaj o pauză care poate semnifica o ezitare a intervie­
Difuzarea interviului| <• [Prelucrare-montaj \*~\ Înregistrarea inter
vatului, nu o v o m elimina pentru că ne este de mare ajutor în
exprimarea j urnalistică. Etapele realizării interviului
Montaj ul trebuie făcut cu mare atenţie atunci când se scot
pasaje mai mari din înregistrare. Există riscul ca după o tăietură Conformaţia interviului este cea specifică oricărui
să nu se simtă în intonaţie punctul care semnifică terminarea material jurnalistic. I n t r o d u c e r e a sau ,,lansarea" conţine
frazei, astfel încât vom avea mare grijă şi la acest detaliu. informaţii în legătură cu localizarea, prezentarea intervievatului
Difuzarea interviului se face de obicei în cadrul unei şi tema sau scopul interviului. Formule de început c u m ar fi:
emisiuni radio. In conceperea şi realizarea unui interviu trebuie „ne aflăm la... şi stăm de vorbă cu..." au devenit obsedante,
avute în vedere anumite considerente de ordin stilistic, dar şi astfel încât reporterul va trebui să găsească de fiecare dată prin
de întindere în timp. Durata poate ajunge chiar la 15 minute talentul său jurnalistic formula cea mai agreabilă pentru a lansa
95
94
un interviu. în acelaşi timp mai trebuie evitată formula „şi acum în care talentul şi experienţa r e p o r t e r u l u i sunt e l e m e n t e
o ultimă întrebare" pentru că este posibil să mai fíe necesar să hotărâtoare. Sunt numeroase cazurile în care la unele posturi
apară o altă întrebare. de radio sunt lansate în emisie aşa zise reportaje, care nu sunt
D u p ă ce s-a făcut lansarea urmează conţinutul interviului decât nişte sondaje sau interviuri.
pe structurarea întrebărilor. N u m ă r u l întrebărilor puse de Reportajul a fost definit de mai mulţi teoreticieni ai
r e p o r t e r este dat de tipul de interviu, dar şi de tipul de genurilor jurnalistice, dintre care reţinem două variante, care
intervievat, astfel încât vor fi suficiente 4-5 întrebări adresate p o t fi c o n s i d e r a t e r e l e v a n t e p e n t r u specificul r a d i o u l u i .
unui intervievat matur. Atunci când trebuie intervievaţi copiii Langlois consideră că: „Prin definiţie, un reportaj raportează
ceea ce se întâmplă şi ceea ce s-a întâmplat. El prezintă un
care nu au o cursivitate în vorbire, răspunsurile lor fiind foarte
eveniment, o situaţie, expune fapte" (Langlois, 1989, pag. 103).
scurte, vom pune mult mai multe întrebări.
O altă încercare de definire a reportajului o face Michel Voirol
Finalul interviului nu presupune neapărat o concluzie a
care aprecia că: „regula de aur în reportaj este rigoarea
r e p o r t e r u l u i , a c e s t a p u t â n d u - s e t e r m i n a cu o afirmaţie a
informaţiilor şi scopul redactării unui reportaj este acela de a-i
intervievatului care semnifică foarte mult pentru tema aleasă.
face pe cititori să vadă, să audă şi să simtă ceea ce jurnalistul
Afirmaţia din finalul interviului poate oferi ascultătorului o
însuşi a văzut, a auzit şi a simţit" (Voirol, 1992, pag.52-55).
temă de meditaţie şi acesta poate să extragă singur o concluzie.
Din combinarea elementelor celor două variante putem obţine
Interviul nu trebuie să fie o convorbire sterilă între reporter
o definiţie mult mai potrivită pentru reportajul radiofonic. Se
şi intervievat, ci să aducă ceva'inedit în atenţia publicului.
poate spune că reportajul este un „raport" făcut de reporterul
Folosirea unui singur unghi de abordare lasă loc şi altor
care se află la locul unde se întâmplă ceva, are loc un eveniment,
abordări viitoare pe care le poate avea reporterul.
în acest demers reporterul se foloseşte de mijloacele de expresie
j u r n a l i s t i c ă şi de talentul său în a-i t r a n s m i t e publicului
6.3.1. Reportajul informaţii. El utilizează cuvântul şi sunetul, pentru crearea unor
imagini auditive ascultătorului, pentru a-1 ajuta să „vadă".
Evoluţia profesională a jurnalistului de radio presupune Ascultătorul devine astfel martor la eveniment.
o anumită acumulare de experienţă redacţională. El porneşte, Reporterul nu dispune decât de cuvântul rostit de el, de
de obicei, de la redactarea unei ştiri radio, unde îşi dezvoltă intervenţiile m a r t o r i l o r i n t r o d u ş i p r i n i n t e r v i e v a r e şi de
abilităţile scrisului „pentru ureche", iese în teren şi realizează ambianţa sonoră a mediului de unde se face transmisia în direct
un sondaj, apoi un interviu la care este necesară o experienţă sau se înregistrează reportajul. Televiziunea este oarecum
şi o muncă mai elaborată. Acumularea unei anumite experienţe privilegiată de avantajul pe care îl reprezintă prezenţa imaginii,
pentru a realiza şi materiale jurnalistice cu un grad superior de de multe ori cuvântul rostit fiind chiar inutil. Uneori, reporterii
complexitate devine necesară. în reportaj regăsim genuri mai de televiziune care nu aveau o minimă exeperienţă în munca
accesibile cum ar fi sondajul sau interviul, combinate cu un specifică radioului au fost puşi în imposibilitatea de a transmite,
anumit tip de ierarhizare a informaţiilor şi un m o d de prezentare folosindu-se numai de cuvântul rostit, informaţii concrete şi
a acestora cât mai coerent. Reportajul este un gen jurnalistic coerente de la locul de desfăşurare al evenimentului, pentru că
96 97
nu aveau şi suportul imaginii, din variate motive. Este suficient c o m p l e t a t ă c u i n f o r m a ţ i e p r e z e n t ă ş i î n alte m a t e r i a l e
să ne a m i n t i m de m i n e r i a d e . L i p s a imaginii ar fi trebuit jurnalistice incluse în programele unui post de radio. Poate fi
compensată de o descriere detaliată a zonei şi a celorlalte realizat la evenimentul respectiv doar un interviu? - Poate.
elemente constitutive ale evenimentului. Exerciţiul pe care îl Dar este insuficient. - Doar unul nu poate reda amploarea
oferă radioul este mai mult decât necesar unui reporter care evenimentului fără detalii de atmosferă, zgomot ambiental,
vrea să lucreze într-o televiziune. intervenţia celor care participă la eveniment. Reportajul conţine
Reportajul este genul jurnalistic prezent şi în presă. Aici, toate aceste elemente care prezintă evenimentul în
r e p o r t e r u l r e u ş e ş t e să-şi a t i n g ă s c o p u l p r o p u s , p r i n complexitatea lui. Să reţinem, însă, că nu trebuie confundat
expresivitatea textului jurnalistic, cu multe elemente reportajul ca gen jurnalistic cu relatarea, care este altceva.
d e s c r i p t i v e , d e a t m o s f e r ă sau care p r e z i n t ă a c ţ i u n e a î n
desfăşurare. Uneori jurnalistul din presă se foloseşte şi de 1
i m a g i n e (fotografii care au rolul de a întregii informaţia
6.3.2. Particularităţile reportajului
transmisă prin text).
Având în vedere complexitatea acestui gen, rezultată din
Literatura de specialitate ne oferă o paletă destul de mare
prezenţa în reportaj a mai multor mijloace jurnalistice, devine
de tipologii ale reportajului. Dacă ne gândim la specificul
radioului putem spune că nu toate tipurile de reportaj sunt evident faptul că reportajul are câteva particularităţi.
valabile şi în cazul radioului. Putem lua ca exemplu reportajul în primul rând se poate spune că reporterul se implică
de atmosferă, care este folosit cu mult succes în presă şi în afectiv atunci când realizează un reportaj pentru radio. El este
televiziune. în radio acest tip de reportaj este mai puţin frecvent, afectat, atunci când participă la un eveniment mai puţin fericit,
pentru că radioul este mult mai dinamic, iar publicul lui nu sau se entuziasmează, se bucură atunci când realizează un
este totdeauna dispus să se mulţumească numai cu o naraţiune, reportaj la o competiţie sportivă, unde echipa favorită a ieşit
în care reporterul face o prezentare detaliată a elementelor de învingătoare. Emoţia, bucuria sau supărarea se simt în vocea
atmosferă, timp de câteva minute. Audienţa unui radio aşteaptă reporterului, care încearcă astfel să transmită starea sa şi
i n f o r m a ţ i i şi fapte c o n c r e t e de la e v e n i m e n t e c o n c r e t e . p u b l i c u l u i său. E s t e i m p o r t a n t să a i b ă un ton a d e c v a t ,
Elementele de atmosferă sunt folosite, este adevărat, într-un inflexiunile şi limbajul adaptate tipului de eveniment. în cazul
reportaj, dar exact atât cât să nu plictisească ascultătorul. reporterilor de război putem spune că sunt implicaţi atât afectiv
Reporterul de radio recurge la reportaj, ca gen jurnalistic, cât şi fizic, pentru că sunt tot atât de expuşi ca şi cei implicaţi
în activitatea sa, a t u n c i când p a r t i c i p ă la un eveniment. în conflict. Sunt suficiente exemplele în care reporterii au avut
Evenimente întâlnim la fiecare pas, depinde de semnificaţia un sfârşit tragic, în condiţiile în care îşi făceau doar meseria,
pe care o capătă un fapt, aparent banal, în viziunea reporterului. aceea de jurnalist.
Şi dacă am găsit evenimentul, noi ca reporteri ne întrebam Elementul nonverbal este folosit de reporter mai mult la
dacă este suficient să fie redactată doar o ştire care va fi difuzată î n c e p u t u l materialului, pentru a introduce ascultătorul în
într-un jurnal. Este corect să fie prezentat evenimentul într-o atmosferă. Zgomotul specific unei săli de sport poate spune
ştire p r e z e n t a t ă î n t r - u n j u r n a l , d a r d e obicei ştirea este foarte mult şi poate fi folosit, p e n t r u câteva s e c u n d e , la
98 99
începutul reportajului, fără nici o intervenţie a reporterului, eveniment, când aglomeraţia este mare, nu trebuie să lipsească
după care el poate interveni cu comentariul său. Nu numai în din scriptul reporterului.
cazul p r e z e n t a t m a i sus p o a t e fi lăsat „ p e g o l " s u n e t u l
Reporterul trebuie să aibă în vedere faptul că materialul
a m b i e n t a l , ci şi atunci când ce se a u d e nu m a i n e c e s i t ă
finit nu trebuie să fie fragmentat, ci să aibă o anumită unitate.
comentarii. Este cazul demonstraţiilor de stradă, unde se strigă
Astfel, se recomandă să apară în scriptul reporterului expresii
lozinci pro sau contra. Important este însă să nu se abuzeze de
de genul: „în faţa m e a se află o mulţime de oameni, mă apropi
redarea sunetelor specifice mediului. Reporterul trebuie să fie
d e . . . " , „să încercăm acum să abordăm un spectator care se în­
în permanenţă prezent cu vocea sa, cu informaţii transmise
dreaptă s p r e . . . " , „printre invitaţi îl observ pe cunoscutul..., să
clar şi concis, cu introducerea intervievaţilor şi cu trecerile de
ne apropiem de acesta". Am dat câteva exemple de formule,
la un invitat la altul.
alese aleatoriu, folosite în diferite situaţii, care au însă rolul de
Există tendinţa la reporterii tineri să considere reportajul a crea o imagine cât mai completă. Faptul că reporterul spune
ca fiind o înregistrare făcută la locul unde are loc evenimentul, ceea ce intenţionează să facă sau face, iar pe fundal se aude
eventual chiar de lângă difuzorul amplasat în sală, şi din când z g o m o t u l mediului ambiant, dă reportajului autenticitate.
în când, să mai intervină şi ci cu mici completări. Reporterul Reporterul este acolo, vede şi aude tot şi încearcă să transmită
prezent la un eveniment trebuie să fie, dacă se poate, în mai publicului cât mai mult din percepţiile sale.
m u l t e locuri o d a t ă , s ă a b o r d e z e diferiţi p a r t i c i p a n ţ i l a Zgomotul mediului ambiant este un element hotărâtor,
eveniment, să povestească ce se întâmplă acolo, să nu fie un care nu trebuie să lipsească din reportajul radiofonic. Lipsa
simplu „suport de microfon". Prezenţa lui acolo trebuie să se z g o m o t e l o r ar diminua credibilitatea celor spuse de către
simtă în p e r m a n e n ţ ă , să vorbească atât cât trebuie şi când reporter. Zgomotele ajută la crearea unor imagini, reuşind chiar
trebuie, să se deplaseze în diferitele zone, pentru a prinde cât să schimbe starea de spirit a ascultătorului, să-1 emoţioneze.
mai multe m o m e n t e importante ale evenimentului. Este suficient să ne imaginăm un reportaj realizat într-o zonă
Elementul descriptiv este foarte important, pentru că de conflict, unde se aud explozii şi şuierături de gloanţe, iar
radioul nu se bucură de avantajele oferite de imagine şi atunci r e p o r t e r u l , c u e m o ţ i a firească î n g l a s , c o m p l e t e a z ă c u
reporterul trebuie să dea toate detaliile pe care le percepe vizual comentariul său imaginea zonei de conflict. Relaţia cuvănt-
prin descrierea făcută (o scurtă naraţiune), pentru ca sunet devine elementul hotărâtor în realizarea unui reportaj
ascultătorul să-şi p o a t ă i m a g i n a e v e n i m e n t u l . O r a l i t a t e a pentru radio.
specifică radioului impune anumite rigori în redactare şi în Desigur că reporterul trebuie să aibă şi acea spontaneitate
prezentarea textului. de a prezenta scriptul său cursiv, fara greşeală, dar de cele mai
în funcţie de anvergura evenimentului reporterul este multe ori el nu mai are timp să redacteze un text, c u m este în
nevoit uneori să se deplaseze în diferite zone, astfel încât şi cazul unui reportaj transmis în direct. în aceste situaţii pot
aceste m o m e n t e trebuie însoţite de o descriere, pe care acesta apărea, din cauza presiunilor exercitate de eveniment, unele
trebuie să o facă, în cuvinte puţine, dar cu îndemânarea şi „bâlbe" sau inadvertenţe inerente. Uneori, tocmai acestea dau
abilitatea necesare. Trecerile de la un intervievat la altul, sau n a t u r a l e ţ e şi c r e d i b i l i t a t e , j u s t i f i c â n d s t a r e a firească a
chiar o descriere a dificultăţilor cu care se confruntă la un reporterului prezent la un anumit tip de eveniment. Şi în cazul
100 101
reportajului înregistrat trebuie să se simtă că reporterul este face p a r t e din g e n u r i l e i n f o r m a t i v e , c o n ţ i n e i n f o r m a ţ i e
spontan, chiar dacă are un script elaborat înainte de înregistrare. transmisă de reporter de la locul unde se întâmplă ceva. El
El participă la eveniment şi înregistrează, dar se raportează la trebuie să fie prezent în mijlocul evenimentului, să colecteze
publicul său folosind toate mijloacele pentru a fi credibil. şi să transmită informaţia concomitent cu derularea faptelor.
Publicul este „invizibil" şi în cazul directului, dar „îl simţi", Se şi spune că reportajul „arată" ce se întâmplă, iar în anchetă
ca reporter, ştii că te ascultă în momentul transmiei. se investighează şi demonstrează un fapt. Cele două genuri
Actualitatea e s t e un e l e m e n t h o t ă r â t o r şi în c a z u l jurnalistice nu trebuie confundate.
reportajului. Subiectul trebuie să fie de actualitate şi interesant
pentru un public cât mai numeros. Acelaşi eveniment este Evenimentul poate fi:
urmărit de mai multe media, iar prioritatea trebuie să o aibă 1. P r e v i z i b i l . Aceste situaţii sunt multiple. Este suficient
r a d i o u l , şi nu oricare, ci cel la care lucrează reporterul. să amintim de evenimentele anunţate prin comunicate de presă,
Evenimentul iese din actualitate foarte repede, astfel încât transmise de instituţii către mass-me dia. în aceste cazuri
fiecare media are în vedere, dacă se poate, chiar exclusivitatea, reporterul are suficient timp pentru o documentare amănunţită,
iar d a c ă nu, p o a t e o o a r e c a r e p r i o r i t a t e în t r a n s m i t e r e a în momentul desfăşurării evenimentului, nu intervin situaţii
informaţiei nu strică nici unui post de radio. neaşteptate, evoluţia este firească, conform previziunilor;
Concizia este o calitate a jurnalismului radiofonic. Radioul 2. Previzibil, d a r cu evoluţie imprevizibilă. Şi în această
este un m e d i u m cu multe restricţii în ceea ce priveşte timpul situaţie evenimentul este anunţat, dar in momentul desfăşurării,
alocat în spaţiul de emisie. Grila de programe limitează timpul evoluţia este imprevizibilă, faptele iau o altă turnură. Am putea
acordat emisiunilor şi o dată cu acesta şi a spaţiului acordat lua ca exemplu o demonstraţie sau marş autorizat, care decurge
unui gen jurnalistic. Şi reportajul are un spaţiu limitat prevăzut normal până la un m o m e n t dat, când se transformă, din diferite
într-o emisiune, astfel încât reporterul trebuie să transmită o m o t i v e , într-o a c ţ i u n e v i o l e n t ă , cu luptă de stradă între
cantitate cât mai mare de informaţie într-un timp cât mai scurt. manifestanţi şi organele de ordine. Reporterul este pus în faţa
C o n c i z i a p o a t e fi un alt m o t i v pentru care reportajul de elementului nou, neaşteptat şi trebuie să schimbe atât structura
atmosferă nu este preferat în radio. materialului său, cât şi a scriptului, programat înainte de a se
d e c l a n ş a e v e n i m e n t u l . E l e m e n t u l n o u apărut î n d e r u l a r e
6.3.3. Tipologia r e p o r t a j u l u i radiofonic constrânge reporterul să renunţe la planificarea făcută şi să se
adapteze la noua şi delicata situaţie apărută;
Pentru a stabili o tipologie a reportajului trebuie avute în 3. Imprevizibil. E v e n i m e n t e l e de acest tip i m p u n o
vedere câteva criterii: tipul de eveniment, modul de realizare spontaneitate şi rigurozitate din partea reporterului. Acesta este
şi conţinutul. în situaţia de a intra în direct, fără să treacă prin alte etape
Tipul de eveniment este elementul esenţial, pentru că pregătitoare, fiind obligat să transmită informaţia de la locul
i m p u n e un a n u m i t m o d de a b o r d a r e , de r e a l i z a r e şi dă unde s-a întâmplat ceva. Putem lua ca exemple accidentele
conţinutului o a n u m i t ă formă. în funcţie de toate acestea rutiere cu mari implicaţii sau cele feroviare, unde în general
reportajul este plasat într-un anumit tip de emisiune. Reportajul sunt şi victime. Timpul exercită în aceste condiţii o presiuni*
102 103
mare, reporterul trebuind ca să ajungă rapid la locul evenimentului, chiar dacă reportajul urmează să fie difuzat
evenimentului, fără să aibă multe informaţii şi să intre în direct, după ce acesta s-a consumat, la câteva ore sau chiar a doua zi.
în timpul cel mai scurt posibil. Faptul că el se află la eveniment poate justifica abordarea la
Modul de realizare rezultă din tipul de eveniment, dar prezent.
depinde şi de opţiunea realizatorului sau a redactorului, care Reportajul înregistrat permite un ritm mai relaxat, pentru
p r e f e r ă o f o r m ă s a u alta, cel m a i a d e s e a şi d i n r a ţ i u n i că jurnalistul poate relua unele intervenţii, poate aborda mai
redacţionale. mulţi intervievaţi pe care-i selectează apoi la montaj sau poate
R e p o r t a j u l în d i r e c t este realizat prin transmisie directă reface scriptul adaptându-se la noile situaţii intervenite în
de la locul de desfăşurare a evenimentului, iar reporterul desfăşurarea evenimentului. în cazul reportajelor înregistrate
foloseşte telefonul mobil, pentru că are o mai mare mobilitate. există posibilitatea ca prin montaj să cureţe materialul de micile
Această modalitate de realizare a reportajului oferă avantajul defecţiuni. De multe ori reporterul este nemulţumit de scriptul
că subiectele sunt de actualitate imediată, dar şi dezavantajele său şi ar vrea să-1 refacă, dar îi lipseşte fundalul. Atunci poate
(riscurile) transmisiilor în direct. Jurnalistul se raportează la apela la o mică stratagemă. La viitoarele înregistrări are grijă
eveniment folosind timpul prezent, abordând de obicei să î n r e g i s t r e z e s u n e t u l m e d i u l u i a m b i a n t , fără nici un
personalităţi sau oameni necunoscuţi. comentariu, pe care apoi îl poate folosi în studio, prin mixajul
Reporterul se află de cele mai multe ori la o transmisie noului comentariu cu zgomotele specifice mediului. Această
directă în situaţia de a fi doar el singur acolo, tară nici un alt modalitate se dovedeşte de multe ori eficientă, dacă se face cu
coleg de redacţie, uneori şi fără o echipă tehnică, astfel încât profesionalism. în caz contrar se pot sesiza unele diferenţe
sarcina lui d e v i n e şi m a i dificilă. Reporterul se află sub între înregistrările originale şi cele prelucrate. Este însă o ultimă
tensiunea directului, nu doar sub aceea generată de eveniment. soluţie, pentru că sunetul mediului ambiant nu trebuie să
De cele mai multe ori când se transmite în direct, unde lipsească dintr-un reportaj, deoarece poate creea o confuzie
este multă asistenţă, publicul îl observă pe reporter şi mulţi justificată ascultătorului, care sesizează schimbarea de fundal
ochi sunt aţintiţi asupra sa, astfel încât reporterul se confruntă sonor şi în această situaţie scade credibilitatea. în aceste condiţii
cu două surse de presiune, în primul rând cea a directului, cu este mai bine ca reporterul să-şi ia toate măsurile atunci, pe
toate implicaţiile şi în al doilea rând cu a publicului, care este loc, când se află la eveniment. Dacă vreţi, este acelaşi lucru cu
martor sau participă la eveniment. Acesta îl cercetează pe filmarea cadrelor de legătură, fără de care nu se poate face
reporter, îl supraveghează discret sau vizibil, fiind curios de la montajul în televiziune.
ce post de radio este şi c u m işi face acesta meseria. Conţinutul reprezintă un alt criteriu în funcţie de care
R e p o r t a j u l î n r e g i s t r a t oferă mai multe posibilităţi de putem stabili o tipologie a reportajului. Când ne referim la
pregătire şi de această dată vorbim de o anumită etapizare în conţinut, ne punem problema pentru ce tip de emisiune este
m u n c a de elaborare a materialului, asupra căreia vom reveni. realizat reportajul, după care stabilim unghiul de abordare,
Important este faptul ca reporterul foloseşte şi în acest caz un element important care dă perspectiva din care este abordat
timpul prezent, în scriptul redactat înainte de desfăşurarea evenimentul respectiv.

104 105
Unele evenimente pot fi abordate din mai multe unghiuri,
direct este un m o d de realizare, putem distinge în radio două
pe când altele nu pot fi abordate decât dintr-un singur unghi.
tipuri de reportaj:
Aş putea da ca exemplu un reportaj realizat de o studentă la o
1. R e p o r t a j u l p e n t r u jurnalul de ştiri care are rolul de
competiţie sportivă, la care sportivii erau nevăzători. Ei, având
a c o m p l e t a informaţia prezentată într-o ştire - detalierea
acest groaznic handicap încercau, de fapt, să uite de acesta şi
i n f o r m a ţ i e i este u n e o r i n e c e s a r ă , a t u n c i c â n d a v e m u n
să treacă peste el practicând un sport, să facă ce fee oamenii
eveniment important. Reporterul merge la locul de desfăşurare
normali, cu toate că este greu de conceput, dar ei chiar practicau
a evenimentului şi înregistrează sunete (vox-uri), după care
un sport. Erau organizaţi pe echipe şi terenul de joc era special
r e v i n e în s t u d i o u l de r a d i o , m o n t e a z ă a c e s t e vox-uri şi
amenajat, cu mijloace specifice de ghidare (pentru că sportivii
r e d a c t e a z ă scriptul ( c o m e n t a r i u l ) său. C o m b i n ă scriptul,
erau nevăzători), iar mingea avea nişte clopoţei pentru a-i fi
prezentat „pe gol", din studio, cu sunetul înregistrat în teren şi
sesizată, auditiv, poziţia în teren. Singurul unghi de abordare
rezultatul este un reportaj pentru jurnal. Durata trebuie să fie
era acela că aceşti oameni vor să treacă peste handicapul lor,
adecvată tipului de emisiune (jurnalul de ştiri) în care este
încercând să uite de el, comportându-se ca indivizi normali.
introdus, deci, cât mai mică (până la un minut). Timpul scurt
Dificilă a fost şi postura în care s-a aflat reporterul, care trebuia
alocat impune concizia informaţiilor transmise din teren de
să abordeze aceşti oameni prin interviurile din reportaj. Au
către reporter, dar şi scriptului prezentat din studio. în această
fost trataţi, desigur, ca şi cum nu ar fi avut un handicap, cu
situaţie „atacul" este foarte important. Prima frază din script
multă eleganţă şi decenţă, prin adresarea unor întrebări fireşti,
reprezintă atacul subiectului, fără prea multă introducere şi
fără a-i complexa.
d e s c r i e r e . A c e a s t ă frază are s c o p u l de a a t r a g e a t e n ţ i a
Alte situaţii permit mai multe abordări. Astfel, în cazul ascultătorului că urmează să primească o informaţie importantă
unei greve sau manifestaţii la care participă un n u m ă r de în legătură cu un fapt, cu un eveniment.
o a m e n i , un unghi de a b o r d a r e p o s i b i l ar fi p r e z e n t a r e a
2. Reportajul pentru emisiune. Având în vedere că acest
evenimentului din perspectiva manifestanţilor nemulţumiţi de
tip de reportaj va fi introdus într-o emisiune intervin câteva
condiţiile de m u n c ă sau de trai, altul poate fi din perspectiva
elemente esenţiale care îl deosebesc de reportajul pentru jurnal,
guvernanţilor, care „nu pot să lucreze" din cauza manifestaţiilor
în primul rând creşte durata, care în funcţie de anvergura
de stradă, dar poate exista şi un al treilea unghi de abordare -
evenimentului poate ajunge la cinci minute şi chiar mai mult.
acela că ţara este într-o stare de instabilitate şi nu poate fi
în al doilea rând intervin elementele descriptive, de localizare
guvernată. Important este ca într-un reportaj să nu folosim decât
şi atmosferă, care pot fi mai dezvoltate, iar sunetele specifice
un singur unghi de abordare pentru a nu crea confuzie în rândul
mediului ambiant unde se desfăşoară evenimentul trebuie să
ascultătorilor.
însoţească în permanenţă cuvântul rostit de reporter sau de cei
Pierre Ganz consideră că există trei tipuri de reportaj în
intervievaţi. Sunetul ambiental devine elementul esenţial care
radio şi televiziune: în direct, de radiojurnal şi emisiune (Ganz,
însoţeşte în permanenţă cuvântul. Acesta însă, nu trebuie să
1988, pag. 13). Dacă încercăm să separăm cele două media
acopere comentariul reporterului sau intervenţiile martorilor
(radioul şi televiziunea) şi suntem de acord că reportajul în
la eveniment. Aici intervin abilităţile tehnice ale reporterului,

106
107
care trebuie să ţină cont de acustica sălii sau nivelul de zgomot în
care se face înregistrarea. 6.3.4. Etape în realizarea reportajului
Martorii sau participanţii la eveniment sunt intervievaţi
de reporter într-o ordine prestabilită, pentru a da coerenţă Reportajul în direct sau înregistrat parcurge etape oarecum
materialului, iar intervievaţii vor fi abordaţi cu întrebări directe, asemănătoare, diferenţele fiind nesemnificative. La realizarea
de atac, pentru că nu este prea mult timp alocat pentru fiecare reportajului înregistrat această etapizare este mai evidentă,
intervievat. având în vedere timpul avut la dispoziţie.
Reportajul este rezultatul unei munci elaborate a în funcţie de tipul de reportaj (ştiri sau emisiune) se poate
reporterului, uneori solitar, alteori în echipă. în funcţie de spune că există unele diferenţe în ceea ce priveşte m u n c a
anvergura evenimentului grupul poate fi format chiar din doi reporterului. La cel pentru ştiri reporterul lucrează mai relaxat,
reporteri şi o echipă tehnică. Această conformaţie a echipei pentru că înregistrează doar ce este necesar (vox-urile), fără a
devine necesară atunci când trebuie acoperit un eveniment interveni cu scriptul său. Ajunge în studio, montează inserturile
c o m p l e x . Am p u t e a lua ca e x e m p l u un reportaj de la o pe care le va introduce, redactează scriptul şi îl înregistrează
competiţie sportivă, unde poate să fíe nevoie de un reporter, sau îl prezintă în direct din studio. în această situaţie el are
cel care relatează aspecte din competiţie şi altul care se află in mai mult timp la dispoziţie pentru a gândi textul unui script,
imediata apropiere a terenului. Totodată poate fi necesară şi o pe când la reportajul pentru emisiune trebuie să ajungă la studio
multitudine de mijloace tehnice, microfoane de fond, un mixer cu tot materialul înregistrat de la locul de desfăşurare a
audio şi altele. Acest gen de reportaj presupune şi existenţa evenimentului. Mai poate face unele retuşuri, prin montaj, dar
unui regizor de emisie, care e x e c u t ă toate m a n e v r e l e de nu esenţiale, p e n t r u că t o a t ă î n r e g i s t r a r e a are pe fundal
introducere în emisie. zgomotul specific evenimentului. Intervenţiile din studio „pe
gol" cu un alt comentariu al reporterului devin mai greu de
REPORTAJUL realizat, pentru că trebuie însoţite de acustica şi zgomotele
specifice zonei în care s-a înregistrat materialul.
Eveniment M o d d e realizare Alegerea subiectului (a evenimentului) este o primă etapă
în care reporterul este informat de şeful departamentului sau
Previzibil în direct redactor în legătură cu evenimentul anunţat prin comunicat de
presă sau telefonic de unele instituţii. De obicei redacţiile cer
un document oficial din partea instituţiei care organizează
Previzibil dar înregistrat evenimentul, pentru a nu exista incertitudini în ceea ce priveşte
cu ev. imprev. veridicitatea informaţiei, astfel încât comunicatul de presă
Pentru Pentru rămâne mijlocul de informare cel mai utilizat.
Imprevizibil jurnal emisiune în această etapă reporterul stabileşte î m p r e u n ă cu
redactorul unghiul de abordare al evenimentului şi modul de
Tipologia reportajului radiofonic
realizare (direct sau înregistrat), dar şi tipul de emisiune în
¡08
109
activitatea lui în elaborarea reportajului. în această etapă îşi
care va fi introdus materialul rezultat. Desigur că un eveniment fixează şi eventualii intervievaţi pe care urmează să-i abordeze,
poate fi abordat şi într-un j u m a ! de ştiri cu elemente concise, dar de multe ori trebuie să se orienteze către alţii în momentul
dar poate fi inclus şi într-o emisiune tip magazin, informativă. înregistrării. Aici intervine capacitatea lui de observaţie şi
Subiectul unui reportaj poate apărea şi în cazul unui discernământul de care trebuie să dea dovadă.
e v e n i m e n t imprevizibil, ivit în t i m p ce reporterul se află Prospecţia este etapa în care reporterul ia contact cu cei
întâmplător în zonă. în aceste situaţii reacţia trebuie să fie care au anunţat evenimentul, află date în legătură cu derularea
promptă, el nu mai are timp de documentare sau planificare, evenimentului şi ordinea în care vor intra vorbitorii. Un alt
ci trebuie sa aibă multă inspiraţie şi spirit de observaţie, pentru element important pe care îl urmăreşte reporterul în această
ca într-un timp foarte scurt să-şi schiţeze un pian de reportaj şi etapă este de a afla cum este acustica sălii sau a zonei în care
să înceapă înregistrarea. Desigur că ar putea intra în legătură se va desfăşura acţiunea. în funcţie de aceşti factori el decide
telefonică cu r e d a c ţ i a şi să facă transmisia în direct, clar cu ce mijloace tehnice se va deplasa la locul evenimentului,
evenimentul ar trebui să fie de maximă importanţă, pentru a cum va amplasa microfoanele de fond şi care este locul cel
î n t r e r u p e u n p r o g r a m î n d e r u l a r e , astfel î n c â t s o l u ţ i a mai potrivit în care el va acţiona cu predilecţie.
înregistrării poate fi mult mai corectă. Elaborarea scriptului este o operaţie posibilă m a i mult
Documentarea este etapa în care reporterul apelează la în cazul reportajului înregistrat, dar în cazul reportajului în
toate mijloacele de informare (biblioteci, colecţii de ziare, direct, reporterului nu-i r ă m â n e decât posibilitatea de a-şi
puncta câteva idei, pe care le va dezvolta în timpul transmisiei.
contacte telefonice etc.) care îl ajută să localizeze tipul de
Scriptul este materialul de legătură (comentariul reporterului),
eveniment. Cu această ocazie el poate aborda mult mai exact
care dă coerenţă materialului publicistic. Acesta poate conţine
atât evenimentul cât şi pe cei care îl produc. Evenimentele
descrieri ale zonei, prezentarea tipului de eveniment şi trecerile
culturale, dar şi cele din viaţa politică cer o documentare foarte
de la un intervivat la altul. Acest script este strict necesar să
bună, pentru ca reporterul să nu fie pus în situaţii jenante în
fie însoţit de zgomotul mediului ambiant, în cazul reportajului
faţa intervievaţilor şi uneori chiar în cea a publicului ascultător.
pentru emisiune.
De multe ori, în special la reportajele în direct, el trebuie
înregistrarea este făcuta de reporter la un eveniment, de
să fie pregătit pentru orice întrerupere care poate interveni în
obicei cu un simplu reportofon. Bineînţeles că el trebuie să
derularea evenimentului. Este nevoie să acopere m o m e n t u l de
aibă abilităţile tehnice necesare pentru o înregistrare de calitate,
întrerupere cu date despre evenimente asemănătoare, statistici,
dar în acelaşi timp trebuie să respecte şi planificarea elaborată
eventual, sau date biografice, performanţe ale participanţilor.
anterior. E s t e u n a t e n t o b s e r v a t o r a l e v e n i m e n t u l u i , d a r
T o a t e acestea trebuie să le aibă notate în agenda sa, din
urmăreşte cu atenţie şi deplasarea invitaţilor, pentru a putea
documentarea făcută înainte de a se deplasa la eveniment. să-i abordeze pe cei mai importanţi. Este bine să înregistreze
Planificarea este etapa în care reporterul pregăteşte un mai mult pentru a avea de unde selecta, dar nici să nu exagereze.
p l a n de d e s f ă ş u r a r e a a c t i v i t ă ţ i i sale, p e n t r u a c o p r i r e a Montajul este o operaţie pe care reporterul o face când
evenimentului. De fapt el ordonează informaţiile culese în ajunge în studioul de radio. A c u m el are posibilitatea să
documentare şi pregăteşte strategia cea mai potrivită pentru
111
110
introducă materialul în computer şi să tacă montajul digital.
Ascultă cu această ocazie reportajul şi percepe evenimentul Documentarea Unghiul de -> Prospecţia
altfel d e c â t a t u n c i c â n d era sub p r e s i u n e a lui. A c u m are Eveniment abordare
p o s i b i l i t a t e a să-1 r e c o n f i g u r e z e , prin s c h i m b a r e a ordinii Planificarea
intervenanţilor, dar mai mult nu poate face. Ce a fost înregistrat
rămâne înregistrat. Poate să mai scoată ceva din materialul înregistrarea
său, dar să adauge altceva este mai greu. De obicei se scot
repetiţiile sau intervenţiile unora, care nu au dat prea multe Difuzarea K Prelucrare montaj
informaţii. El trebuie să facă astfel încât materialul finisat să
se încadreze în timpul prevăzut de defâşurătorul emisiunii. Etapele realizării unui reportaj

Difuzarea reportajului se face prin introducerea într-o


Conformaţia unui reportaj este în general cea standard
emisiune. Desigur că subiectul abordat trebuie să se preteze şi
pentru un material jurnalistic („format" standard cf. Hay, 1990,
la tipul de emisiune.
pag.75). Reportajul are o introducere, un corp şi un final.
Reportajul trebuie sa aibă un „ ritm " corespunzător pentru
Leadul sau intro-ul conţine introducerea, care cuprinde
a ţine ascultătorul conectat la eveniment. Şi aici există mai
l o c a l i z a r e a , tipul de e v e n i m e n t şi d e s c r i e r e a atmosferei
multe păreri în legătură cu diferitele moduri de abordare pentru
specifice. Revenind la exemplul anterior, reportajul realizat la
atingerea acestui scop. Unii consideră că informaţia trebuie
c o m p e t i ţ i a s p o r t i v ă î n t r e n e v ă z ă t o r i , s-a p u t u t r e m a r c a
dată gradat, iar alţii, că trebuie intrat direct în subiect. Personal,
necesitatea descrierii terenului dejoc, a echipamentului folosit
consider că este bine să ne adaptăm la tipul de reportaj. Desigur
de aceştia, pentru a nu se accidenta. Toate detaliile prezentate
că la reportajul pentru ştiri trebuie intrat direct in subiect, dar
în lead au avut rolul de a completa cât mai fidel imaginea
la reportajul pentru emisiune timpul este mai generos şi ne
terenului şi a jucătorilor, a atmosferei speciale în care se
este p e r m i s să dăm informaţia gradat. Având în vedere şi
desfăşura evenimentul respectiv.
specificul radioului, cred că reporterul nu trebuie să se piardă
Tranziţia reprezintă motivaţia pentru care reporterul s-a
în prea multe elemente de atmosferă, care pot fi epuizate în
oprit la eveniment. Cu această ocazie se face şi o prezentare a
câteva fraze sau să ocupe prea mult spaţiu cu discursul său.
celor care participă sau chiar a martorilor. Tranziţia devine
Frazele trebuie să fie simple şi clare, accesibile unui public
necesară pentru că face legătura între lead şi dezvoltarea temei.
cât mai larg. Publicului îi place să fie martor la o discuţie, în
Dezvoltarea temei este de fapt abordarea interlocutorilor,
cazul unui interviu sau să fie martor la un eveniment, în cazul
într-o ordine firească. Desigur că fiecare eveniment are anumite
reportajului, dar de fiecare dată trebuie să afle ceva nou.
particularităţi. La un e v e n i m e n t în care organizatorii iau
Lucrurile c o m u n e sau vorbele „ g o a l e " nu-1 interesează pe
cuvântul pe rând, nu vom înregistra pur şi simplu tot discursul,
ascultătorul unui radio.
ci vom lăsa numai începutul discursului, pentru câteva secunde,
după care v o m face prezentarea vorbitorului şi v o m prezenta
intenţiile discursului său. M a i p u t e m prezenta o sinteză a
112 113
discursului rostit de vorbitor, la sfârşitul intervenţiei sale. în cazul anchetei, reporterul îşi propune să cerceteze un fapt,
Pentru reportajul de jurnal se poate imprima mai mult din să afle adevărul în legătură cu acel fapt. de obicei o neregulă.
intervenţia participanţilor, pentru că oricum vor fi introduse El este cel care investighează, apelează la di ferite surse, le
pasajele care simt i m p o r t a n t e , dar p e n t r u reportajul care verifică şi propune de multe ori şi soluţii. Bineînţeles că există
urmează să fie inserat într-o emisiune, reporterul va interveni o diferenţă între o anchetă judiciară şi una jurnalistică. în
cu propriul comentariu, cu un ton redus al vocii saie, iar vocea a n c h e t a j u r n a l i s t i c ă , r e p o r t e r u l este cel care s e m n a l e a z ă
celui care ţine discursul trebuie să rămână pe fundal. După ce disfuncţia respectivă, vine cu argumente prin care susţine cele
organizatorii au terminat de introdus vorbitorii, atmosfera se descoperite de el şi atrage atenţia publicului ascultător. Ancheta
m o d i f i c ă şi r e p o r t e r u l t r e b u i e să a b o r d e z e o p a r t e d i n rămâne un semnal de alarma tras de jurnalişti, la o ilegalitate
organizatori, dar şi r e p r e z e n t a n ţ i ai publicului, dacă sau neregulă existentă într-un domeniu.
evenimentul are şi un public. Ordinea în care sunt aceştia Un alt element care devine hotărâtor pentru separarea celor
introduşi este cea stabilită de logica materialului elaborat de două genuri jurnalistice, m a i ales în cazul radioului este
reporter. specificul acestui tip de m e d i a , care s c o a t e în e v i d e n ţ ă
Finalul este o.concluzie asupra desfăşurării evenimentului personalitatea reporterului. De cele mai multe ori în presă
sau a consecinţelor iui. Un interviu se poate încheia cu o reporterul este un „ n u m e " în pagina ziarului, pe când la radio
afirmaţie a celui care a fost intervievat, dar un reportaj va avea el este prezent cu vocea sa şi se adrezează direct publicului, de
în final câteva fraze puternice. multe ori folosind persoana întâi (nu mai abordează publicul
prin tonul impersonal folosit în presa scrisă).
6.4.1. A n c h e t a Există diferenţe şi de ordin tehnic între reportaj şi anchetă,
în primul rând trebuie menţionat faptul că în reportaj, reporterul
în teoria genurilor există unele semne de întrebare în ceea foloseşte timpul prezent, indiferent de m o d u l de realizare
ce priveşte locul pe care îl ocupă ancheta. Unii afirmă că ar fi (înregistrat sau în direct). Publicul participă la eveniment alături
o derivaţie a reportajului, deci face parte din reportaj, fiind de reporter, care spune ce se întâmplă acolo şi foloseşte toate
identificat ca „reportaj de investigaţie". Cei mai mulţi însă, au mijloacele jurnalistice p e n t r u a fi cât m a i convingător şi
unele îndoieli şi încearcă să separe cele două genuri. Justificarea expresiv. în anchetă reporterul pendulează între trecut, prezent
o găsim în complexitatea acestui gen jurnalistic prin faptul că şi viitor. El vine cu informaţii culese cu ceva timp în urmă,
există multe puncte de interferenţă între reportaj şi anchetă. informaţii ascunse publicului de cei implicaţi şi sugerează
Astfel, în anchetă găsim unele elemente de reportaj, dar scopul soluţii pentru viitor. în al doilea rând sunt diferenţe şi în ceea
rămâne diferit. Michel Voirol afirmă că reportajul „arată", iar ce priveşte m o d u l de prezentare al scriptului. La reportaj
ancheta „demonstrează". Altfel spus, în reportaj „se s p u n e " scriptul este însoţit pe fundal de zgomotul mediului ambiant,
ce se întâmplă, iar în anchetă „se cercetează" de ce s-a întâmplat pe când la anchetă scriptul poate fi prezentat şi din studio, pe
ceva. „gol". Reporterul de investigaţie trebuie să analizeze toate
în reportaj, reporterul explorează cotidianul, caută informaţiile culese în timpul demersurilor sale şi după aceea
evenimentul şi spune ce s-a întâmplat sau ce se întâmplă acolo. elaborează textul care completează şi leagă informaţia.
114 115
Se poate spune că şi modul de prezentare al scriptului de
descopere adevărul cu privire la o situaţie sau un fenomen,
către reporter este oarecum diferit. El foloseşte un anumit ton
care afectează indivizi, grupuri ori societatea. C o r u p ţ i a ,
în voce, care poate avea inflexiuni în funcţie de semnificaţia
dezordinea socială, nerespectarea legilor deteriorează în cea
textului, poate fi chiar ironic şi are timpul necesar să reia
mai mare măsură relaţiile interumane. Reporterul de
imprimarea în studio până iese cum şi-a propus. în vocea lui
investigaţie are rolul de a trage un semnal de alarmă, pentru
nu mai regăsim entuziasm, afecţiune sau bucurie ca în cazul
că, de obicei autorităţile nu rămân insensibile la semnalările
reportajului, ci tonalităţi nuanţate sau sobrietate decentă, dar
presei.
nu în exces.
Toate elementele prezentate până acum se pot constitui
Actualitatea este un alt element care deosebeşte cele două
în argumente care pot să conducă la concluzia că reportajul şi
genuri jurnalistice. Reportajul iese mai repede din actualitate,
ancheta sunt două genuri publicistice bine definite, având doar
fiind vorba de un eveniment, care se consumă în câteva ore
unele elemente c o m u n e . De multe ori se crează confuzie,
sau chiar mai puţin, la care participă mai mulţi jurnalişti şi
e x i s t â n d t e n d i n ţ a de a fi c o n s i d e r a t e i d e n t i c e , a t â t de
fiecare caută să difuzeze materialul în timpul cel mai scurt, pe
profesionişti, dar mai ales de către studenţi.
când la anchetă m u n c a de investigaţie presupune accesarea
unei surse de informaţie şi un alt volum de muncă necesar
6.4.2. Ancheta în j u r n a l i s m u l r a d i o
finalizării materialului. Reporterul obţine uneori materialul
final după câteva ore sau chiar zile de cercetare al fenomenului
Radioul a folosit acest gen jurnalistic mai mult după 1989,
investigat. O neregulă persistă şi este puţin probabil să fie
când a fost posibil, de fapt, ca un jurnalist să investigheze
remediată rapid de cei implicaţi, dar şi în această situaţie
anumite fenomene negative. Multitudinea problemelor create
reporterul de investigaţie trebuie să lucreze astfel încât subiectul
de tranziţia în care ne aflăm a oferit mult material de lucru
să rămână în actualitate.
reporterilor, dar nu prea am avut jurnalişti specializaţi în acest
Paul Williams consideră raportul investigativ un proces domeniu. Astfel, şi acum putem remarca existenţa unui mic
intelectual prin care reporterul adună şi sortează idei şi fapte, colectiv de reporteri specializaţi pe investigaţie doar la postul
le analizează şi le sintetizează conform raţionamentului logic. public de radio. Fapt justificat, pentru că un reporter de
Reportajul de investigaţie, spune Robert W. Green „implică investigaţie se formează mai greu, el trebuind să aibă o oarecare
de obicei culegerea de informaţii importante pe care o persoană experienţă, care nu poate 11 acumulată, decât după ce stăpâneşte
sau agenţie î n c e a r c ă să. le ţină secrete. A c e a s t ă definiţie şi alte genuri care se regăsesc în anchetă.
p r e s u p u n e că i n f o r m a ţ i a c u l e a s ă este m u n c a originală a
Reporterul de investigaţie trebuie să manifeste atracţie
reporterului şi nu produsul investigaţiei realizate de o persoană
faţă de p r o f e s i a de j u r n a l i s t , c e e a ce p r e s u p u n e n e v o i a
sau de o agenţie". Să reţinem de la cei doi autori că reporterul permanentă de informaţie. Este necesar să fie mai întâi un
a n c h e t a t o r a d u n ă i n f o r m a ţ i i l e , le s o r t e a z ă şi a b o r d e a z ă c o n s u m a t o r de informaţie culeasă cu d i s c e r n ă m â n t şi
persoanele sau instituţiile care sunt interesate să le ascundă profesionalism. Dincolo de un simţ dezvoltat pentru nou,
publicului. El urmăreşte să sesizeze multitudinea punctelor de reporterul anchetator trebuie să manifeste multă prudenţă, să
vedere, fiecare cu justificările respective, pentru ca în final să cerceteze şi să meargă dincolo de versiunea oficială a unui
116
117
trăsătură comună majorităţii investigatorilor buni este credinţa
eveniment sau situaţie. Trebuie să examineze în m o d critic
că cineva, cumva, lucrează împotriva interesului public, iar ei
fiecare document, fiecare scurgere de informaţie sau opinie
t r e b u i e să p o r n e a s c ă de la c o n v i n g e r e a că a c t u l ilicit,
oferită de o sursă oficială. Curiozitatea şi un ascuţit spirit de
conspiraţia, nu pot fi ascunse pentru totdeauna.
observaţie se d o v e d e s c esenţiale. I m e d i a t ce observă un
fenomen sau un efect, trebuie să ajungă la cauze. Aici începe Ca tip comportamental el trebuie să fie „elaborativ" şi
desfăşurarea operaţiunilor de investigaţie, în care dezvoltă presupune cajurnalistul să opereze, atât în timpul documentării
ipoteze şi le verifică în raport cu probele colectate. Reporterul cât şi în prelucrarea informaţiei, conform unor planuri bine
reface lanţul faptelor, căutând atât argumentele care susţin, studiate şi structurate. Cu toate acestea, jurnalistul este pus de
cât şi cele ce infirmă ipotezele de la care a pornit în demersul multe ori în situaţia de a face unele schimbări în planificarea
său investigativ. făcută, aproape instantaneu, atunci când interlocutorul încearcă
să-1 „ î n c u i e " , s p o n t a n e i t a t e a şi v i t e z a de r e a c ţ i e fiind
Răbdarea, calmul, autocontrolul devin esenţiale în munca
hotărâtoare în aceste situaţii. Oamenii care au ceva pe conştiinţă
de investigaţie, care necesită timp şi efort fizic. Pentru a găsi
apelează la diverse tertipuri pentru a tăinui probele. Rolul
informaţia corectă şi utilă, acesta poate întâmpina în demersul
reporterului în relaţia cu aceştia este de a-i deconspira, de a
său multe obstacole, iar pentru a le depăşi are nevoie de
găsi mijloacele potrivite pentru a-i face să vorbească.
perseverenţă şi uneori chiar de viclenie. Deseori se „bucură"
Uneori, pentru a descoperi informaţia de care are nevoie,
de invidia colegilor din redacţie, datorită succesului la public
reporterul se deghizează, se dă drept altcineva. Această metodă
şi faptului că nu are o muncă de rutină, în care realizează zilnic
poate şoca sensibilitatea etică a multor persoane. Aici reporterul
câte un material. Ancheta necesită o m u n c ă de zile şi chiar de
este pus în faţa unei dileme. Poate fi condamnat, dacă recurge
săptămâni. Reporterul consumă acest timp în documentare,
ia acest j o c necinstit, dar e condamnat şi dacă nu opreşte acea
studiind materiale de specialitate şi purtând discuţii cu oameni
persoană coruptă, fie ea oficialitate sau nu, care, de exemplu,
cât mai bine plasaţi în cercul tematic abordat, cu martori
se îmbogăţeşte pe cheltuiala publică. în orice caz ar trebui să
credibili sau a căror cota de credibilitate este îndoielnică şi
evite m e t o d e l e discutabile, dacă există şi alte m o d u r i de
trebuie verificată ulterior. El trebuie să lupte deseori cu
obţinere a informaţiei. Se spune că în ciuda bunelor intenţii,
insatisfacţia datorată timpului pierdut în investigarea unor piste
jurnalistul necinstit se alătură imoralităţii generale. Poziţia
greşite, la care trebuie să renunţe şi este nevoit să reia toată
reporterului care încalcă legea, furând documente pentru a
munca. Trebuie să fie perseverent, să revină, să o ia de la capăt;
dovedi un conflict de interese este la fel de ingrată ca a unei
orice reporter trebuie să fie conştient de posibilitatea ca poate
oficialităţi care a încălcat mai multe legi. Multe state au adoptat
să d e a p e s t e s u r s e n e c o o p e r a n t e , r ă u v o i t o a r e sau c h i a r
reglementări destinate să îngrădească accesul reporterilor la
mincinoase.
informaţie, iar efectul acestor legi face dificil jurnalismul de
Pentru radio, spaţiul de emisie pus la dispoziţia unui
calitate şi îi împinge pe reporteri pe tărâmul ilegalităţii.
r e p o r t e r de investigaţie nu se p o a t e întinde foarte m u l t .
Problemele legate de metodele folosite pentru obţinerea
Subiectele abordate se încadrează de obicei în actualitatea unei
informaţiilor nu sunt singurele de ordin etic, cu care se con­
săptămâni. La o anchetă se lucrează cel mai adesea în echipă,
fruntă reporterul de investigaţie. Există şi problema limbajului
fiecăruia revenindu-i câte o zonă din domeniul cercetat. O
119
118
folosit în m a t e r i a l u l realizat. Nu trebuie să exagereze, să 6.4.3. P a r t i c u l a r i t ă ţ i
inventeze, ci să opteze pentru o acurateţe absolută, ceea ce
presupune ca declaraţiile să fie reproduse întocmai, aşa cum Pentru a stabili particularităţile anchetei este suficient să
au fost emise de sursă. Desigur că se poate interveni, prin ne reamintim câteva trăsături specifice scriiturii în radio şi este
montaj, şi poate fi deformată o declaraţie a intervievatului, clar că vom aplica regula fundamentală, de a scrie „pentru
dar această atitudine este incorectă. Oricum, înregistrările ureche". Fraza va fi configurată simplu, cu propoziţii clare şi
trebuie să fie păstrate pentru eventualele cazuri de litigiu. fără exprimări pretenţioase, cu un limbaj accesibil. Pe lângă
Reporterul corect poate să apeleze la arhiva sa, atunci când se această cerinţă indispensabilă, scriitura radiofonică, ancheta
impune, pentru a-şi proba nevinovăţia. pentru radio mai are şi alte particularităţi.

Un alt principiu peste care reporterul nu trebuie să treacă Actualitatea este specifică majorităţii genurilor, dar în
este acceptarea mitei. Indiferent de formă sau ocazie, va refuza, cazul anchetei se poate spune că deseori un subiect rămâne în
aceasta fiind cea mai c o m u n ă şi mai periculoasă formă de actualitate o zi din săptămână sau mai multe, timp suficient
corupţie. Cineva poate oferi reporterului bani sau alte servicii, pentru ca un reporter să facă investigaţia. Subiectul unei
pentru ca acesta să nu facă dezvăluiri publicului. Reporterul anchete poate ii atemporal, nefiind legat de actualitatea de
nu va uita că indiferent cât de mică este suma, tot mită se moment. Ne referim la anchete despre secte, salariile şefilor
numeşte şi este dată cu scopul clar de a tăinui faptele. Desigur unor instituţii etc. Oricum, m u n c a jurnalistului trebuie riguros
că asta este o „teorie" valabilă pentru un reporter cinstit, cu organizată pentru finalizarea şi difuzarea anchetei în timp util.
verticalitate, de un anumit calibru, dar de obicei tentaţia este De obicei, un fenomen sau un fapt remarcat de reporter nu
aşa mare încât unii nu pot rezista. In aceste cazuri, chiar dacă d i s p a r e , nu îşi p i e r d e s e m n i f i c a ţ i a atât de r e p e d e încât
nu este descoperit de autorităţi, reporterul ar fi bine să facă cel activitatea de investigaţie să rămână inutilă, dar există şi riscul
puţin un ultim gest moral şi să dispară din breasla jurnaliştilor. ca subiectul să iasă din actualitate.

Ancheta radiofonică poate fi prezentată în programele unui Oralitatea specifică radioului are şi în cazul anchetei o
post de radio local, teritorial sau public. Important este ca mare importanţă. Fiind vorba de investigaţie, se poate crede
subiectul abordat să fie de interes pentru publicul ţintă. în acest că tonul folosit de reporter poate fi mai ridicat sau mai autoritar,
sens, pentru că materialul jurnalistic se adresează în principal dar tocmai pentru că avem de obţinut informaţii de la unii
comunităţii ascultătorilor din zona respectivă, reporterul trebuie chiar implicaţi într-un fapt, trebuie adoptată o atitudine neutră.
să cunoască foarte bine localitatea sau zona, problemele cu Reporterul p o a t e discuta cu interlocutorul său familiar şi
care se confruntă locuitorii, z o n e l e de interes şi profilul degajat despre lucruri foarte serioase. D a c ă reporterul îşi
ascultătorilor. Dacă avem în vedere, spre exemplu, un public abordează interlocutorul pe un ton mai autoritar, riscă să
dintr-o zonă în care preocuparea de bază a populaţiei este t r e z e a s c ă a n t i p a t i a p u b l i c u l u i , cel s i m p a t i z a t d e v e n i n d
agricultura, devine clar că subiectele abordate vor fi cele din intervievatul.
acest domeniu. Reporterul unui post public de radio are o altă Concizia este specifică radioului, dar în cazul acesta
audienţă şi odată cu aceasta şi multitudinea subiectelor abordate devine obligatorie pentru că într-o anchetă regăsim mai mulţi
este alta. intervievaţi: martori, oficialităţi şi sondaje realizate pe stradă.
120 121
Apoi, avem în vedere că apare şi scriptul reporterului, care are
o altă consistenţă, ocupând mult timp. în aceste condiţii timpul 6.4.4. C o n c e p e r e şi e l a b o r a r e
pe care se poate întinde o anchetă creşte puţin, însă nu totdeauna
realizatorul de emisiuni alocă un spaţiu prea mare, în Ancheta în radio nu poate avea un ritm cotidian ca cel al
desfăşurătorul emisiunii, pentru un material vorbit. Cel mai reportajului. Reportajul pentru ştiri este prezent în majoritatea
adesea asupra reporterului este exercitată o anumită presiune jurnalelor de ştiri, iar cel pentru emisiune îl regăsim aproape
pentru a reduce durata unei anchete. Unele anchete se pot zilnic în emisiunile informative. Reportajul poate fi transmis
întinde şi pe un interval de timp de până la 15 minute, în funcţie în direct de la un eveniment în desfăşurare, pe când la anchetă
de a n v e r g u r a s u b i e c t u l u i investigat, dar în general este nu se m a i p u n e p r o b l e m a t r a n s m i s i e i în direct. A n c h e t a
acceptată varianta optimă de 4-5 minute. în aceste condiţii presupune un alt volum de muncă, mult mai complexă, în care,
concizia rămâne hotărâtoare. reporterul trebuie să treacă prin mai multe etape, cum ar fi
Ritmul anchetei este dat de cursivitatea şi logica colectarea informaţiilor, verificarea, înregistrările în teren,
introducerii interviurilor şi vox-urilor înregistrate în teren, dar montajul şi elaborarea scriptului. Se pune întrebarea, dacă se
şi de conceperea unui script clar şi coerent. Un interviu prea poate trece prin aceste etape mai repede. Nu se poate, din cauza
mare, cu un interlocutor care nu spune nimic, cu toate că obstacolelor inerente pe care le întâmpină reporterul de cele
vorbeşte mult, poate rupe ritmul anchetei şi apare riscul ca mai multe ori când are de investigat un fapt. Din această cauză,
publicul plictisit să reacţioneze prin comutarea butonului pentru operativitatea obţinerii unui material se preferă ca
aparatului. Reporterul are sarcina să selecteze prin montajul anchetele să fie realizate în echipă.
final cele mai importante şi semnificative pasaje pentru a da Reportereul de investigaţie este de cele mai multe ori o
cursivitate şi atractivitate m a t e r i a l u l u i său. N u m a i astfel persoană cunoscută în localitate, astfel încât informaţia poate
ascultătorul devine curios şi rămâne pe recepţie până la finalul veni singură la el. Publicul semnalează unele nereguli sau
anchetei. disfuncţionalităţi postului de radio sau se adresează direct
Spontaneitatea reporterului este elementul cheie în reporterului. Alteori, reporterul trebuie să-şi caute singur
a n c h e t a p e n t r u r a d i o . î n t r e b ă r i l e adresate intervievaţilor, temele. O sursă de subiecte poate fi şi zvonul, contrar opiniei
reacţiile prompte la unele replici sunt factori hotărâtori, care generale conform căreia zvonurile nu pot fi valorificate de
dovedesc publicului, că reporterul este incisiv, bine pregătit şi jurnalişti. Uneori zvonurile pot fi total confirmate, alteori parţial
gata oricând să-şi „încuie" interlocutorul, care încearcă anumite sau deloc. Plecând de la premisa că orice „minciună conţine şi
eschive. Reporterul din presa scrisă are uneori o sarcina mai un sâmbure de adevăr", se poate porni la o investigaţie în care
uşoară la realizarea unei anchete, pentru că poate reface o informaţiile să fie verificate.
î n t r e b a r e a t u n c i c â n d scrie a n c h e t a , d a r î n r a d i o v o c e a Reporterul de investigaţie trebuie să-şi formeze un sistem
reporterului este prezentă, reacţia lui în faţa interlocutorului propriu de relaţii care îi pot furniza informaţia. Comporta­
poate fi sesizată uşor de ascultător. mentul lui este deosebit, se adaptează foarte repede la situaţii-
şi la mediul social investigat. Foloseşte modul de adresau' ivi
mai potrivit. Chiar dacă stă de vorba cu un infractor, nu Iubim-
122
123
instituţiile statului în calitatea sa de gospodar şi gestionar al
să aibă o atitudine distantă sau dispreţuitoare. Acest tip de
banilor publici.
atitudine poate avea un efect psihologic contrar celui scontat
asupra ascultătorilor mai sensibili sau mai puţin avizaţi. Reporterul apelează uneori la stratageme care ar putea
sâ-i cauzeze multe neplăceri, dar pentru obţinerea informaţiei
Ancheta în radio este evident mai puţin detaliată decât
se deghizează uneori şi se implică direct fie în trafic de droguri,
cea din presa scrisă, timpul alocat într-o emisiune fiind limitat
fie în diferite ilegalităţi produse la nivel guvernamental sau la
de e c o n o m i a emisiunii, de desfăşurător, dar în funcţie de
nivelul altor instituţii ale statului. Totuşi această metodă nu
importanţa subiectului investigat se pot face şi unele excepţii.
este întotdeauna necesară, dar uneori dă rezultate. Este suficient
Au existat m o m e n t e in evoluţia radioului r o m â n e s c când
să ne amintim de reporterii unei televiziuni care s-au deghizat,
ancheta era confundată cu emisiunea de tip magazin. Pentru
au mituit paznicul de la Muzeul Satului din Bucureşti şi au
scurtarea timpului se poate merge spre condensarea informaţiei,
intrat în încăperile muzeului, pentru alte scopuri decât vizitarea
prin eliminarea multor detalii nesemnificative şi reducerea la
(existau indicii că locuinţele din incinta muzeului erau folosite
m a x i m u m a cuvintelor inutile.
p e n t r u p r o s t i t u ţ i e - fapt c o n f i r m a t ) . D a r , a n c h e t a t o r u l
Drumul parcurs de la concepere până la realizare este
r e s p o n s a b i l ştie c ă s e n z a ţ i o n a l u l t r i v i a l t r e b u i e e v i t a t .
anevoios. Reporterul întâmpină obstacole nebănuite în
Reporterul de investigaţie apelează, de obicei, la mijloacele
demersul lui investigativ. Este suficient să alăturăm ancheta
jurnalistice, care aduc rezultatele dorite atât în anchetarea
jurnalistică cu cea judiciară pentru a observa că sunt multe
instituţiilor cât şi a persoanelor. Nici un reporter nu a putut să
a s e m ă n ă r i , dar şi e v i d e n t e deosebiri în ceea ce p r i v e ş t e
ancheteze o instituţie fără să ancheteze oamenii implicaţi în
mijloacele folosite de a n c h e t a t o r . Singura soluţie pentru
activităţi oficiale şi neoficiale.
anchetatorul jurnalist rămâne organizarea riguroasă a muncii
de investigare, care presupune o etapizare cât mai precisă. Alegerea subiectului nu este pentru reporter o sarcină
uşoară, deoarece el are multe întrebări la care-şi răspunde când
Alegerea subiectului este o primă încercare la care
se fixează asupra unui subiect. în funcţie de oamenii implicaţi
reporterul de investigaţie este supus. Cu cât subiectul este mai
în fenomenul sau faptul investigat, reporterul poate întâmpina
interesant, cu atât calitatea materialului jurnalistic este mai
mai multe obstacole în investigaţia sa. Există riscul de a fi
mare. De multe ori un subiect care nu prezintă interes pentru
chemat în instanţa, şi reporterul îşi pune problema dacă redacţia
publicul radioului respectiv anulează valoarea publicistică a
este dispusă să suporte costurile. Pe u r m ă se pune problema
materialului. Este bine ca subiectul să fie ales în funcţie de
dacă poate face singur toată investigaţia sau este nevoie de o
semnificaţiile şi implicaţiile avute în plan local, în zona de
echipa. El trebuie să se gândească la numărul de ascultători
interes a p u b l i c u l u i . Nu orice p r o b l e m ă apărută se p o a t e
care pot fi afectaţi, la natura efectului, acesta putând fi clar şi
constitui în subiect de anchetă. Temele cele mai abordate sunt
direct sau cu u r m ă r i după o lungă p e r i o a d ă de t i m p . De
cele cetăţeneşti, morale, întregul complex de probleme cu care
asemenea trebuie să se întrebe dacă informaţia colectată de el
se confruntă cetăţeanul în existenţa cotidiană, de gospodar,
în anchetă, trebuie adusă la cunoştinţa unui segment important
cumpărător, consumator etc. Un subiect abordat destul de des
al publicului. Toate răspunsurile la aceste întrebări trebuie
este şi relaţia dintre cetăţean, în calitate de contribuabil şi
125
124
clarificate încă din această etapă pentru a nu se ajunge < Sursele scriptice p o t fi cele standard: documente,
finalul operaţiunilor de investigare şi zilele, săptămânii, bibliografii, colecţii de legi, ziare etc. Pentru a avea acces la
muncă să devină inutile pentru că materialul nu poate fi dif; anumite documente, la anumite dosare, pentru a putea consulta
Planificarea este o etapă complexă. în m o m e n t u l în • a n u m i t e legi sau colecţii de presă, ziaristul t r e b u i e să-şi
este luată decizia de a merge mai departe în realizarea anele n i alcătuiască un sistem propriu de relaţii, care începe cu portarii
apare necesitatea determinării scopurilor, care p o t fi stabilii, instituţiilor şi se sfârşeşte, sau nu, cu secretarele. O floare, o
în funcţie de experienţa reporterului. Această a b o r d a i r . m cafea sau orice gest de curtoazie nu strică atunci când trebuie
s e n s u l d e t e r m i n ă r i i s c o p u r i l o r , face ca o p e r a ţ i u n i l e <!• să obţii o informaţie, chiar dacă acea informaţie rămâne off
investigaţie să decurgă într-un m o d eficient. Dacă scopm il< the record, care o r i c u m este f o l o s i t o a r e în p r o c e s u l de
sunt clare, reporterul poate continua demersul investiga ir. investigaţie. Desigur că este importantă relaţia cu un director,
trecând la planificarea m o d u l u i în care îşi va face treaba procuror sau un primar, dar în aceste cazuri devine obligatorie
Planificarea implică înţelegerea şi învăţarea normelor d i n abilitatea reporterului de a intra în graţiile acestora.
d o m e n i u l aflat în studiu. Acest proces reprezintă de l'apl Sursele orale sunt reprezentate de persoanele care dau
construirea bazei. A c u m reporterul îşi planifică modul de interviuri, declaraţii sau intră în dialog cu reporterul. Acestea
abordare, metodele şi sarcinile, etapele pe care urmează sa le pot fi: p e r m a n e n t e şi ocazionale. Sursele permanente sunt
parcurgă. a c e l e a care sunt cultivate in diferite d o m e n i i , c a r e oferă
Planul anchetei poate avea următoarea dispunere: informaţii ori de câte ori se î n t â m p l ă ceva în z o n a lor de
« p r o b l e m ă -» ipoteze -» verificări -» concluzie. 5 c o m p e t e n ţ ă . A c e s t e s u r s e d e v i n , d e cele m a i m u l t e ori,
In situaţia unui subiect conflictual sunt urmărite: colaboratori permanenţi. Sursele ocazionale sunt toate acele
• argumentele părţilor implicate -» faptele surse consultate întâmplător, în timpul sau cu prilejul unor
opiniile specialiştilor -» cine are dreptate. evenimente. Informaţiile astfel obţinute sunt sub formă de
Documentarea este etapa în care reporterul trebuie să răspunsuri sau scurte declaraţii. Datorită modului de consultare
înţeleagă domeniul anchetat. El apelează la biblioteci, statistici a acestor surse (spontan şi subiectiv), informaţia stă uneori
şi alte materiale (documente, legi). O altă sursă de documentare sub semnul precarităţii sau a confuziei. Oricum, reporterul este
este literatura de s p e c i a l i t a t e şi discuţiile cu experţii pe obligat în astfel de situaţii să chibzuiască atent atât la selectarea,
domeniul vizat. în d o c u m e n t a r e principala operaţiune este verificarea cât şi la încrucişarea surselor.
evaluarea surselor. Trebuie menţionat faptul că reporterul este Reporterii experimentaţi câştigă încredere comportandu
el însuşi p r i m a şi cea mai importantă sursă. El observă şi se adecvat cu sursele. în timpul discuţiilor ei caută să nu noteze
pătrunde în m e a n d r e l e fenomenului investigat. Ecuaţia nimic în agendă, bazându-se doar pe memorie, vorbesc m a i
s i s t e m u l u i d e r e l a ţ i i î n p r e s ă este c o m p l e x ă , c u m u l t e puţin şi ascultă mai mult. Reporterii stabilesc contacte NI eu
necunoscute şi cu mai multe rezolvări. Totuşi putem face o persoanele care de obicei nu se bucură de atenţia şebl<n .au
clasificare a surselor în două mari categorii - surse scriptice şi nu ocupa funcţii importante în ierarhia socială, T r a t a m - u i u l
orale. politicos primit din partea reporterului le stimul e a / a p"ii . dr

126 127
a da informaţii. Este specific omului obişnuit să dea toate Alegerea unghiului de abordare este un element esenţial
informaţiile necesare atunci când i se acordă atenţie şi are în abordarea subiectului. în funcţie de unghiul ales, acelaşi
ocazia să transmită ceva. s u b i e c t p o a t e i n f l u e n ţ a a t â t m u n c a j u r n a l i s t u l u i cât ş i
Unele surse dau peste o informaţie din întâmplare şi pentru concluziile la care ajunge. De exemplu:
că nu sunt obişnuite să ţină un secret, Ic transmit cu multă
bunăvoinţă reporterilor curtenitori. Aceste informaţii mai sunt Unghi larg Unghi restrâns
denumite şi „ponturi". Ponturile, însă, trebuie verificate şi apoi - prostituţia în România •- prostituţia pe internet
judecate după gradul de importanţă, nu după motivaţia surselor. - admiterea la facultăţi - cum sunt corectate lucrările
Alte surse pot furniza informaţii cu scopul de a distrage • - drogurile în România - drogurile în licee
atenţia de la propriile lor activităţi. Totuşi nici un pont nu
trebuie ignorat complet. Sursele trebuie să simtă că reporterul înregistrarea materialelor este un proces continuu, pentru
este de acord cu ceea ce i se spune, pentru a căpăta încredere că orice declaraţie este bine să rămână pe banda de magnetofon,
iar interviurile cu persoanele „cheie", cele implicate în subiectul
şi pentru a mai furniza şi altă dată alte informaţii. Declaraţia
investigat, devin documente sonore. Modalitatea principală de
u n e i s u r s e d e v i n e m ă r t u r i e î n c a z d e litigiu, d a c ă este
lucru în realizarea unei anchete este intervievarea persoanelor
înregistrată, şi c u m reporterul este în p e r m a n e n ţ ă cu
şi a m a r t o r i l o r implicaţi. Interviul r e p r e z i n t ă principalul
reportofonul pregătit pentru înregistrare, acesta este bine să
instrument de care se foloseşte reporterul. Pot fi folosite
înregistreze tot.
interviurile prin întâlnire directă, în teren şi prin telefon.
Munca de culegere a informaţiilor în etapa de documentare
Interviul pregătit capătă alte conotaţii în realizarea unei
devine extrem de importantă şi utilă, pentru că reporterul
anchete. Pregătirea constă numai în contactarea intervievatului,
trebuie să înregistreze toate declaraţiile, chiar dacă nu este
fără a i se mai da întrebările înainte de înregistrare cum se
hotărât să meargă până la capătul investigaţiei. Aceste
întâmplă uneori la celelalte tipuri de interviu. întrebările vor
înregistrări v o r fi utile la m o n t a j u l m a t e r i a l u l u i final. O
fi directe, pentru a-1 constrânge pe intervievat să răspundă.
declaraţie înregistrată în documentare, poate fi folosită şi ca
Insistenţa reporterului devine necesară, dar acesta trebuie să o
argument în discuţiile cu cei implicaţi.
facă cu eleganţă şi decenţă. El poate folosi şi întrebări capcană
O d a t ă ce informaţia de la o sursă a fost solicitată şi cu ajutorul cărora să-1 poată aduce pe intervievat unde şi-a
evaluată, reporterul trebuie să decidă dacă se poate constitui propus, în mod justificat.
într-un potenţial subiect ce merită timpul pe care-1 presupune Pregătirea interviului cere reporterului de investigaţie o
r e a l i z a r e a , î n r e g i s t r a r e a şi tot p r o c e s u l de p r e l u c r a r e al bună documentare despre interlocutor, stăpânirea tehnicilor
materialului. Oricum, dacă reporterul merge până la capăt şi dialogului în condiţii de stres şi punerea într-o ordine logică a
realizează ancheta, este bine ca informaţiile primite de la surse punctelor de interes ale conversaţiei. Interviul la o întâlnire
să fie folosite pentru că altfel acestea pot fi nemulţumite şi stabilită de c o m u n acord între reporter şi intervievat este
altă dată nu vor mai fi dispuse să dea informaţii. Desigur că nu precedat de argumentarea dată de reporter. El trebuie să expună
este cazul surselor care dau informaţii incorecte. clar motivul interviului, dar nu în detaliu, trebuie discutată în
128 129
termeni generali orientarea globală a discuţiei, iar jurnalistul Interviul pentru anchetă trebuie să conţină obligatoriu
trebuie să respecte normele de etică profesională. întrebări directe la care să se obţină răspunsuri clare. „De ce s-a
Un alt tip de interviu este cel pe teren sau sondajul. întâmplat" reprezintă întrebarea de bază pentru un interviu
Jurnalistul poate intervieva mai multe persoane alese aleatoriu, introdus în anchetă. Prin această întrebare intervievatul este
care au fost martore la un eveniment sau îşi spun părerea în constrâns să răspundă mai devreme sau mai târziu, reporterul
legătură cu un fapt sau fenomen, de obicei cunoscut pentru fiind cel mai insistent interlocutor, pentru că el trebuie să afle
marele public. Atitudinea adoptată de reporter trebuie să fie
care sunt cauzele unui fenomen, unui fapt sau unei întâmplări.
una amicală, trebuie să fie cooperant, să dea dovadă de tact şi
T e h n i c a interviului în ancheta radio p r e s u p u n e o
să insiste, atât cât este cazul, pentru edificarea subiectului
cpnstrucţie de maniera în care interlocutorul trebuie lăsat să
abordat.
vorbească cât mai mult, chiar dacă depăşeşte timpul alocat
Interviul prin telefon este folosit suficient de des în radio, altui tip de interviu. în condiţiile în care reporterul urmăreşte
pentru că se obţin rezultate foarte bune într-un timp foarte scurt.
să scoată ceva de la el, trebuie lăsat să dea răspunsuri cât mai
Un director poate fi solicitat pentru un interviu, dar el poate
detaliate, pentru că oricum la montaj reporterul selectează doar
evita cu diplomaţie întâlnirea directă cu reporterul, pe când la
ce este semnificativ pentru scopul propus. Important este ca
solicitarea telefonică este mai greu să anticipeze ce intenţii
r e p o r t e r u l să intervină p r o m p t a t u n c i c â n d intervievatul
are r e p o r t e r u l . I n t e r v i e v a t u l e s t e c o n t a c t a t telefonic ş i
încearcă să-1 mintă.
înregistrarea convorbirii telefonice este făcută prin conectarea
Jurnalistul va evita pe cât posibil să citească întrebările
telefonului la mixerul din studio. Instantaneitatea legăturii cu
din agendă. El trebuie să-i urmărească, dacă se poate, în
intervievatul prin telefon oferă posibilitatea reporterului de a-l
premanenţă privirea intervievatului. N u m a i aşa reuşeşte să-1
surprinde total nepregătit pentru unele întrebări.
domine, să creeze acea stare prin care constrânge intervievatul
Modul în care este formulată o întrebare ţine de talentul
să fie sincer. Refuzul repetat, chiar cu multă subtilitate, de a
reporterului. Se poate spune încă odată ca „răspunsul este pe
r ă s p u n d e la î n t r e b a r e a r e p o r t e r u l u i d e z v ă l u i e faptul că
măsura î n t r e b ă r i i " . Pentru a obţine ceea ce îşi p r o p u n e ,
intervievatul ascunde adevărul şi publicul trage concluzia
reporterul trebuie să-şi p r e g ă t e a s c ă întrebările înainte de
corectă.
înregistrare, cu toate că răspunsul intervievatului poate sâ-1
Indiferent de funcţia intervievatului sau cât de logic pare
surprindă pe reporter, care trebuie să re formuleze întrebarea
ceea ce spune el, reporterul nu trebuie să se lase impresionat.
sau să adreseze o alta. Cel mai bine este ca reporterul să-şi
El nu se va baza numai pe declaraţii, interlocutorul putând
puncteze ideile în agenda sa şi să formuleze întrebarea atunci
oricând omite intenţionat anumite lucruri importante. Uneori,
când se află în faţa intervievatului. Reporterul de investigaţie
trebuie să improvizeze, să fie flexibil şi să se adapteze la stilul un interviu cere imperios realizarea altui interviu pentru
intervievatului. Interlocutorul implicat într-o neregulă este clarificarea şi verificarea unor informaţii. într-o anchetă sunt
suficient de versat şi la fel ca a t u n c i c â n d a p u s la cale aduse argumente şi contrargumente ale părţilor implicate într-un
înşelătoria, încearcă cu abilitate să-1 înşele şi pe reporter atunci conflict. Numai aşa reporterul poate descoperi adevărul. III
când răspunde la o întrebare. c o m p a r ă i n f o r m a ţ i i l e o b ţ i n u t e d i n d o c u m e n t a r e ş i din
130 131
interviurile înregistrate în teren şi are posibilitatea să tragă o
reporterul de investigaţie r e v i n e la locul u n d e a făcut o
concluzie bazată pe argumente. Important este ca în anchetă
investigaţie, pentru a vedea ce efect a avut materialul difuzai
să fie prezentate ambele părţi implicate, dacă este un subiect
de el. în caz că situaţia persistă, se poate face o altă anchetă,
conflictual, şi se poate spune că de cele mai multe ori, în cazul
dar practica a demonstrat că aceste situaţii sunt mai rare. Atunci
unui litigiu, există cel puţin două părţi aflate în conflict.
când reporterul a depistat locul u n d e sunt nereguli, face
Montajul este operaţia care cere reporterului multă atenţie
deplasarea împreună cu organele abilitate în domeniu: Poliţia,
şi răbdare. EI se află în posesia înregistrărilor realizate pe teren.
OPC-ul, instituţii de control sanitar etc. Aceste instituţii au
Ascultă materialul brut şi reţine doar ce este semnificativ pentru
autoritatea de a controla, dar şi instrumentele necesare de a
argumentarea subiectului ales. Face o nouă planificare, de
lua măsuri administrative pentru neregulile descoperite. Un
această dată a materialului obţinut prin înregistrare în teren şi
reporter fără o acreditare sau fără prezenţa organelor de control,
ierarhizează intervenţiile interlocutorilor săi p e n t r u a da
se d e s c u r c ă m a i g r e u şi t r e b u i e să a p e l e z e la a n u m i t e
coerenţă materialului finit. Din punct de vedere tehnic este
subterfugii. El solicită ajutorul autorităţilor numai atunci când
preferat montajul digital, pentru că oferă posibilitatea separării
este sigur că a descoperit ceva în neregulă.
intervenţiilor, atât auditiv cât şi vizual, pe monitorul
Dacă ne propunem să stabilim o tipologie a anchetei în
c o m p u t e r u l u i , fiind posibilă vizualizarea p a u z e l o r dintre
radio, putem remarca clasificarea făcută de Jose De Broucker,
intervenţii, unde va fi inserat scriptul. Softurile existente pentru
care î m p a r t e a n c h e t e l e în d o u ă c a t e g o r i i : i n f o r m a t i v e şi
montajul digital oferă multe posibilităţi, care crează multe
interpretative. Adaptate la specificul radioului acestea pot fi
facilităţi.
informative, denumite şi microanchete. în care reporterul se
Redactarea scriptului reprezintă conceperea unui text de
l i m i t e a z ă d o a r la s e m n a l a r e a unui fapt sau f e n o m e n , şi
către reporter, care are rolul de a completa o informaţie din
interpretative în cazul unei investigaţii mai profunde (cauze,
intervenţia unui interlocutor sau poate aduce o informaţie nouă.
autori şi factori de răspundere). în practică, microanchetele au
Scriptul are şi rolul de a lega informaţia şi a o face inteligibilă,
o durată mult mai redusă, până la 5 minute, pe când anchetele
în acelaşi timp, scriptul face trecerea de la un intervievat la
pot ajunge până la 15-20 de minute. Scopul rămâne acelaşi,
altul. înregistrarea scriptului este făcută în studioul redacţiei
de a investiga, însă spaţiul acordat de un ziar nu poate fi
de către reporter, după care este introdus între interviurile
comparat cu spaţiul alocat într-o emisiune difuzată la radio.
realizate pe teren.
Plasarea anchetei în program se face în funcţie de tipul de
Difuzarea anchetei se face prin integrarea sa în sumarul
emisiune. O micro ancheta poate li difuzată şi în cadrul unei
unei emisiuni informative sau într-o emisiune specializată.
emisiuni de ştiri, dar o anchetă trebuie plasată într-o emisiune
Ancheta are, însă, un pronunţat caracter informativ, astfel încât
magazin sau specializată, având în vedere durata mult mai
de cele mai multe ori îşi găseşte locul în emisiuni difuzate la
mare.
ore de audienţă maximă.
O anchetă se poate bucura de succes în rândul publicului
Ancheta poate fi considerată ca un material jurnalistic
atunci când reporterul investigator a făcut o bună documentare
elaborat pe o temă asupra căreia se poate reveni. De multe ori,
pe subiect, 1-a cunoscut foarte bine şi a avut posibilitatea să se
132
133
orienteze spre persoanele cele mai competente. Cunoscând bine partide, manifestaţii de stradă, ceremonii, competiţii sportive
subiectul, reporterul a avut posibilitatea să atingă aspectele etc.
esenţiale şi eventual să sugereze soluţii pentru rezolvarea Reporterul este considerat p r i m a sursă de informaţii
credibilă - el este trimis de redacţie la locul de desfăşurare şi
situaţiei investigate. Autorul unei anchete intră în derizoriu
asistă la un eveniment în calitatea sa de jurnalist, îşi punctează
atunci când consideră că simpla colectare a unor informaţii şi
momentele importante din desfăşurarea evenimentului, notează
prezentarea lor într-un comentariu paşti lat cu câteva vox-uri
ideile principale şi redactează un text. Acest text arc structura
poate reprezenta un material localizat în zona de acoperire a
unei scurte naraţiuni, în care se face o prezentare a informaţiilor
unei anchete. Ancheta nu poale fi o simplă povestire a unui
în ordinea firească a derulării faptelor. Uneori nu există timpul
fapt şi propagarea unor formule moralizatoare. Trebuie să fie
necesar pentru elaborarea unui text. reporterul trebuind să
o analiză pertinentă a faptului, pornind dc la cauze la efect,
vorbească liber, urmărind şi dezvoltând doar ideile punctate
făcută prin c o n s t a t ă r i , p ă r e r i ale m a r t o r i l o r şi a s u m a r e a
în agenda sa.
răspunderii autorităţilor sau a factorilor implicaţi. Prezenţa
Iată câteva recomandări pe care le datorăm lui Yves
factorului de răspundere în domeniul investigat este strict
Agnes (2002) în legătură cu realizarea relatării:
n e c e s a r ă în a n c h e t ă . El r e p r e z i n t ă a u t o r i t a t e a şi t r e b u i e
• alegeţi mesajul esenţial şi unghiul de abordare;
intervievat de reporter, pentru că este obligat să dea o justificare
• fiţi concişi, denşi şi precişi în informaţii;
oficială în legătură cu faptul sau fenomenul semnalat.
• luaţi distanţă faţă de eveniment şi de organizatori - nu
practicaţi un jurnalism de reverenţă;
Documentarea
• nu realizaţi o relatare plata, de tip proces verbal ori
raport administrativ.
Subiect
-> Unghiul de ~> Prospectia
Relatarea este făcută în direct, de obicei, de la locul de
Planificarea abordare 1 desfăşurare a evenimentului. Acesta poate introduce în direct
chiar şi un invitat sau un organizator, care face o scurtă
Înregistrarea
declaraţie, dă unele detalii în legătură cu scopul sau rezultatele
A: evenimentului. în relatare se pot regăsi şi elemente de reportaj,
Difuzarea Insert Redactare, înreg. Prelucrare montaj
script detalii de atmosferă sau în legătură cu zona de desfăşurare.
Această descriere este însă mult mai concisă, spaţiul acordat
unei relatări fiind limitat.
Etape. în realizarea unei anchete
Relatarea, ca gen jurnalistic, poate fi folosită într-un jurnal
de ştiri şi are rolul de a completa informaţia primară prezentată
6.5.1. R e l a t a r e a
din studio. E x e m p l u : „La P a l a t u l P a r l a m e n t u l u i are loc
Relatarea este un gen jurnalistic de informaţie situat între şedinţa... cu detalii reporterul Ion P o p e s c u " . în acest caz,
ştire şi reportaj, în care se prezintă un eveniment. Evenimentele prezentatorul de ştiri nu a făcut decât o lansare a reporterului,
pot fi de diferite tipuri: conferinţe de presă, şedinţe ale u n o r care intră în direct şi prezintă informaţiile necesare în legătură

134 135
cu şedinţa. Uneori lansarea prezentatorului conţine mai multe • 6.6.1. Comentariul ,;;
informaţii, iar reporterul detaliază derularea evenimentului.
Relatarea poate fi inclusă şi într-o emisiune informativă, spaţiul Majoritatea genurilor jurnalistice abordate până acum au
timpului acordat fiind mai generos. în cazul jurnalului de ştiri avut o trăsătură comună, aceea că opinia jurnalistului nu trebuia
relatarea reporterului trebuie să fie mult mai concisă, având în să apară sub nici o formă în material. Doar în anchetă apare
vedere spaţiul afectat unui jurnal, pe când într-o emisiune se opinia în legătură cu faptul investigat, dar mult mai voalat,
poate acorda un spaţiu mai mare de un minut, mai ales dacă fiind v o r b a m a i m u l t de o c o n c l u z i e t r a s ă la s f â r ş i t u l
reporterul are şi un invitat pe care îl introduce în direct. Desigur materialului de reporterul care a făcut investigaţia.
că stilul de prezentare folosit de reporter este apropiat de cel Comentariul este un genjurnalistic de opinie, prin urmare
al prezentatorului de ştiri. opinia jurnalistului iese în evidenţă. Comentariul aduce în
Structura textului la relatare este dată şi în acest caz de atenţia p u b l i c u l u i un e v e n i m e n t care a avut loc, este în
specificul radioului urmărindu-se circumstanţele, natura şi desfăşurare sau urmează să aibă loc în viitor. Comentatorul
cauza e v e n i m e n t u l u i , autorii şi urmările posibile. Sarcina are sarcina să facă o analiză pertinentă a evenimentului sau
reporterului devine mult mai dificilă, concizia fiind un element faptului semnalat, să comenteze fiecare element constitutiv şi
hotărâtor, astfel încât vor II eliminate detaliile nesemnificative, să-şi expună părerea. Apare, astfel, opinia jurnalistului în
cuvintele inutile şi redundanţele. Nu trebuie să se abuzeze de legătură cu evenimentul, iar materialul rezultat trebuie să fie
amănunte în legătură cu atmosfera, pentru că publicul aşteaptă mai mult decât o analiză rece a fenomenului sau evenimentului
informaţie, nu poveşti. Frazarea trebuie să fie corespunzătoare semnalat.
scriiturii radiofonice, iar limbajul şi tonul trebuie adecvate Comentariul este prezent în majoritatea media, dar capătă
tipului de eveniment. forme specifice. Astfel, în p r e s a scrisă p o a t e lua forma
în funcţie de tipul evenimentului relatarea poate avea editorialului, cronicii, criticii, eseului. Editorialul este un gen
structuri diferite. Astfel, la o competiţie sportivă devin rele­ jurnalistic de sine stătător în presa scrisă, prezent pe prima
v a n t e e l e m e n t e l e care p r e z i n t ă p r i n c i p a l e l e faze d e j o c , pagină a ziarului, care oferă spaţiul necesar, în funcţie de
eventuale m o m e n t e neaşteptate şi rezultatele. în cazul unor importanţa şi semnificaţia evenimentului comentat. Jurnalistul
e v e n i m e n t e n e a ş t e p t a t e (accidente feroviare sau aviatice)
din presa scrisă are posibilitatea să introducă în analiză toate
structura relatării se schimbă, importante fiind detaliile în
elementele, în legătură cu care îşi exprimă şi opinia. In radio,
legătura cu zona, cauzele, autorii şi urmările accidentului.
însă, intervine concizia, condiţie obligatorie pentru că publicul
Relatarea este genul jurnalistic cu care îşi începe un
nu are prea multă răbdare. In aceste condiţii sarcina jurnalistului
reporter profesia de jurnalist. El exersează m u n c a de teren,
de radio devine mult mai dificilă, pentru că el trebuie să spună
învaţă să extragă ce este semnificativ dintr-un eveniment, ce
cât mai mult într-un timp mult mai redus. Un comentariu pentru
merită menţionat într-un material jurnalistic şi nu în ultimul
radio este bine să nu depăşească două minute, timp suficient
rând învaţă să scrie pentru radio. în acest mod capătă experienţă
în care autorul poate dezvolta o analiză şi lua o atitudine asupra
în ceea ce priveşte abilităţile necesare transmisiei în direct.
subiectului comentat.

136 137
în jurnalism evenimentul reprezintă elementul de bază, noi, poate nesesizate de marele public. Comentariul, indiferent
mijloacele de prezentare sunt însă diferite, reporterul având la din ce domeniu (politic, economic, social, cultural sau sport)
dispoziţie diferite modalităţi de expresie jurnalistică. capătă o altă dimensiune, în care rigoarea, capacitatea de
Evenimentul poate fi prezentat în ştire, relatare, interviu sau analiză şi expresivitatea devin elementele hotărâtoare.
reportaj, publicul fiind informat, dar fără să i se ofere şi
Comentariul dobândeşte în cazul radioului noi valenţe,
elementele de c o m e n t a r i u . C o m e n t a r i u l ajută p u b l i c u l să
prin apariţia vocii celui care a redactat textul, cu inflexiunile
înţeleagă fenomenul sau semnificaţia unui eveniment, prin
şi tonul adecvat textului, cu ironia care se simte în voce atunci
analiza făcută de comentator, care oferă cu aceasta ocazie şi
când este cazul, cu pauzele, care pot ii uneori semnificative.
poziţia sa faţă de c a u z e l e şi efectele p r o b a b i l e . Nu este
Şi în cazul comentariului radiofonic este evidenţiată
o b l i g a t o r i u ca o p i n i a j u r n a l i s t u l u i să c o i n c i d ă cu cea a
personalitatea jurnalistului. Acesta devine cunoscut prin stilul
publicului. Comentatorul oferă o variantă posibilă cu care
adoptat care poate fi moderat sau incisiv, ironic, caustic uneori.
publicul poate fi de acord sau nu. Pentru a fi eficient comen­
Indiferent de tipul de personalitate comentatorul trebuie să
t a t o r u l t r e b u i e s ă ţ i n ă s e a m a d e l o g i c a faptelor, s ă n u
manifeste decenţă atât în maniera în care redactează textul cât
interpreteze cum vrea el faptele, fără o analiză obiectivă. Şi
publicul poate avea o părere în legătură cu faptul respectiv, şi în modul cum îl prezintă.
dar având în vedere că m a r e parte din acesta este neavizat, Să enumerăm câteva e x i g e n ţ e ale c o m e n t a r i u l u i (Y.
poate fi ajutat de comentator să înţeleagă mai bine fenomenul, Agncs, 2002):
pentru ca să-şi formeze o opinie proprie. Sarcina jurnalistului • faptul care face obiectul comentariului să fie cunoscut
este dificilă, în aceste situaţii, pentru că el este un formator de de public;
opinie şi trebuie să manifeste m u l t ă obiectivitate şi • vivacitatea stilului - un ton rece, vocabular plat, ca în
imparţialitate în interpretarea evenimentului. cazul genurilor de informare;
Jurnalistul comentator are de obicei o mai mare capacitate • originalitatea este marca unui bun comentator;
de cuprindere, analiză şi interpretare a evenimentelor, este un • exprimarea sentimentelor, emoţiilor, atitudinilor -
om cu experienţă în jurnalism. El trebuie să înţeleagă mult comentariile p r e s u p u n diferite registre ale entuziasmului,
mai repede care sunt cauzele unor situaţii şi să anticipeze dacă decepţiei, admiraţiei, ironiei, indignării, umorului;
se p o a t e , p â n ă u n d e se p o a t e ajunge. O p i n i a sa t r e b u i e • o bună cultură generală şi de specialitate - condiţie a
exprimată direct asumându-şi responsabilitatea pentru cele reuşitei.
afirmate în comentariu. C o m e n t a r i u l r a d i o f o n i c are a n u m i t e p a r t i c u l a r i t ă ţ i
Există suficiente situaţii în care jurnaliştii se feresc să-şi rezultate din specificul radioului. Având în vedere că oralitatea
exprime opinia într-un comentariu, din diferite motive, dar este specifică radioului, intervin concizia şi regulile de scriitură
publicul aşteaptă de cele mai multe ori o părere a comen­ radiofonică, cu fraze scurte şi un limbaj clar, fără exprimări
tatorului, considerată ca fiind mult mai autorizată. greoaie sau subtilităţi în limbaj, care nu pot fi t o t d e a u n a
Jurnalistul comentator trebuie să aibă discernământ şi să percepute de public. Claritatea limbajului dă posibilitatea
pătrundă în substratul unui eveniment, să aducă elementele publicului de a percepe uşor mesajul comentariului. în presă

139
cititorul are posibilitatea să consulte un dicţionar sau poate să fie violent. Violenţa în limbaj sau folosirea epitetelor poate
reveni pe text pentru a înţelege unele exprimări pretenţioase, crea o reacţie de respingere din partea publicului şi calitatea
dar în radio nu mai este posibil acest lucru. comentariului scade foarte mult.
C o m e n t a r i u l radiofonic nu trebuie să depăşească 2-3 Concluzia reprezintă „verdictul", dacă putem spune aşa,
minute. Publicul percepe mult mai bine un text mai scurt, are la fenomenul sau faptul luat în analiză de autor. Cel care
răbdarea necesară să asculte până la sfârşit tot materialul, dacă redactează un comentariu poate să încheie cu câteva fraze în
acesta prezintă şi interes pentru el. Chiar dacă subiectul nu care să sugereze soluţii pertinente pentru rezolvarea unei situaţii
face parte din zona lui de interes, dar textul este bine structurat, sau să prezinte urmările posibile ale fenomenul semnalat.
curiozitatea îl face pe ascultător să de atenţie materialului. Un Subiectele preferate de jurnalişti în comentarii sunt cele
comentariu incitant devine tentant pentru un ascultător chiar din zona politicului. Aici sunt suficiente conflicte sau dispute
neavizat sau neinteresat de subiect. Restricţionarea duratei unui între politicieni, care oferă aproape cotidian mult material de
comentariu în radio nu trebuie înţeleasă în sensul că autorul lucru comentatorilor. Desigur că argumentele aduse trebuie
trebuie să renunţe la unele informaţii din materialul său. să fie bazate pe o bună documentare a jurnalistului şi nu se va
Structura textului unui comentariu radiofonic poate fi d e p ă ş i limita a c c e p t a t ă d e etica p r o f e s i o n a l ă , d e o a r e c e
cea clasică: introducere, conţinut (argumentarea subiectului pericolele sunt mari.
abordat), concluzie. Comentariul are un rol foarte important în radio pentru
In introducere este prezentat evenimentul. în cazul unui că aduce multe completări la informaţia transmisă pe parcursul
eveniment consumat putem presupune că mare parte din public zilei. Aceste date c o m p l e m e n t a r e sunt n e c e s a r e pentru o
este în temă, dar oricum rămâne cealaltă parte care nu ştie înţelegere cât mai corectă a unui fapt sau fenomen prezentat
nimic. Pentru siguranţă autorul începe comentariul său cu într-o ştire. Comentariul ajută publicul să interpreteze corect,
prezentarea evenimentului încă din primele fraze. Şi în cazul să descopere semnificaţia unui eveniment.
unui e v e n i m e n t anticipat trebuie date aceleaşi detalii, în Radioul public a prevăzut în grila sa de programe emisiuni
introducere, uneori fiind necesare informaţii suplimentare, în care sunt incluse comentarii cu o m a r e î n c ă r c ă t u r ă
pentru a informa publicul neavizat încă. Putem spune că în informaţională. Aceste programe sunt difuzate în intervale
introducerea unui comentariu vom regăsi o ştire, care urmează orare de audienţă maximă, în special după ora 22, atunci când
apoi să fie dezvoltată în conţinut. publicul revine la programele unui radio, după ce a vizionat
C o n ţ i n u t u l c o m e n t a r i u l u i este reprezentat de analiza jurnalele la televiziune. Evenimentele prezentate în timpul zilei
elementelor constitutive şi argumentele aduse de comentator, sub formă de ştiri, relatări sau reportaje sunt reluate prin
care pot fi pro sau contra. Aici apare opinia autorului, dar şi comentariile difuzate în cadrul acestor emisiuni.
argumentele care vin în sprijinul opiniilor emise de el. Tonul D a c ă ne p r o p u n e m să stabilim o anumită tipologie a
şi plasticitatea limbajului devin elemente decisive în valoarea comentariului radiofonic trebuie să recunoaştem că este mai
unui comentariu. Tonul folosit în lecturarea unui comentariu greu, dificultatea fiind în localizarea comentariilor în emisiunile
poate fi ironic, uneori chiar caustic, dar în nici un caz nu trebuie radio. în general, când ne gândim la comentariu, apare clar ca
trebuie să ne aşteptăm la apariţia opiniei. Comentariul poate fi
140 141
prezent şi într-un jurnal de ştiri, dar acesta ar trebui să. conţină face o sinteză a subiectelor prezentate în presă. Subiectele sunt
doar detalierea faptelor care au generat un eveniment prezentat de aceasta dată grupate tematic, pentru a fi urmărite mai uşor
în ştire, fără o implicare evidentă a redactorului, fără opinia de publicul care nu percepe decât cuvântul. Putem spune că
lui. Aşa este şi corect, sau ar trebui să fie, pentru că uneori, la media audio-vizuale face un serviciu presei scrise atunci când
unele posturi de radio se întâmplă altfel. Structura şi conţinutul incită publicul, îl face curios şi îl determină să se îndrepte către
jurnalului de ştiri, specificul său de emisiune informativă nu un cotidian, să-1 cumpere.
permit implicarea prin apariţia opiniei jurnalistului în legătură Revista presei în radio capătă forma unui scurt comentariu,
cu un e v e n i m e n t . David R a n d a l l identifică trei tipuri de în care sunt prezentate subiectele abordate de presă, dar fără o
comentariu: deschis, mascat şi accidental. Conform acestei implicare evidentă. Cel care redactează revista presei va avea
tipologii se pare că am putea găsi o justificare pentru cei care o a n u m i t ă detaşare în selecţia şi p r e z e n t a r e a s u b i e c t e l o r
introduc opinii în jurnalele de ştiri. abordate de presă. Desigur că fiecare post de radio poate să
Comentariul poate li regăsit şi în emisiunile specializate, abordeze acest gen în moduri diferite. Un post public de radio
în care opinia autorului nu este totdeauna necesară. Un fenomen are în vedere decenţa, imparţialitatea şi echidistanţa impusă
natural sau prezentarea unui produs industrial nu implică în de statutul lui, pe când un post pivat poate trece peste aceste
m o d obligatoriu şi apariţia unei opinii. In aceste situaţii obligaţii şi poate merge chiar spre pamflet, cu toate că îşi asumă
comentatorul se pune în postura observatorului atent şi avizat, răspunderea atât în faţa publicului său cât şi în faţa celor care
care oferă detalii şi explicaţii în legătură cu fenomene sau supraveghează respectarea normelor de etică jurnalistică în
produse necunoscute publicului. audio-vizual. Corect ar fi ca redactorul unui astfel de material
să se situeze în postura unui observator, să spună ce scrie şi nu
6.7.1. Revista presei ce crede el în legătură cu subiectul abordat.
Majoritatea cotidianelor se ocupă în ziua respectivă de
Revista presei poate fi considerată ca o modalitate de un eveniment important, astfel încât cel care redactează revista
expresie jurnalistică folosită de presa electronică, pentru a presei trebuie să prezinte diferitele poziţii ale cotidianelor în
prezenta subiectele din presă. Atât radioul cât şi televiziunea l e g ă t u r ă cu e v e n i m e n t u l r e s p e c t i v . A c e s t e p o z i ţ i i p o t fi
folosesc această modalitate, dar în moduri diferite. Diferenţele convergente sau divergente. Jurnalistul prezintă poziţia unui
între radio şi televiziune sunt evidente prin mijloacele tehnice ziar sau a altuia, opinia proprie asupra evenimentului fiind mai
specifice de care dispune fiecare. puţin importantă pentru publicul său.
Televiziunea abordează revista presei prin prezentarea Subiectele vor fi prezentate în funcţie de impactul pe care
cotidianului în imagine, comentariul redactorului completând îl are asupra publicului. Ziarul oferă o ierarhizare a eveni­
informaţia. Acesta punctează principalele titluri şi face o sinteză mentelor, în funcţie de importanţă, prin plasarea subiectelor
a subiectului abordat de fiecare ziar în parte, fără a fi urmărită în paginile sale, astfel încât sarcina celui care redactează revista
şi o grupare a temelor abordate. în radio lucrurile se modifica presei poate fi considerată mai uşoară, dar nu este uşor sa Iaci
pentru că lipseşte imaginea şi jurnalistul trebuie să prezinte o selecţie a evenimentelor, care nu sunt întotdeauna ieraliizatr
publicului său un text coerent, un mic comentariu în care se corect în cotidiane, uneori chiar din raţiuni financiare.
142 143
Elementul important în redactarea unei reviste a presei 7 . EMISIUNEA RADIO
intervine în momentul în care jurnalistul trebuie să facă trecerile
de la un cotidian ia altul, astfel încât să nu intervină repetiţiile
supărătoare, acele şabloane care pot agasa ascultătorul. Totul P r i n c i p a l u l i n s t r u m e n t c u care o p e r e a z ă p r e s a este
depinde de capacitatea creativă a celui care redacteză textul. cuvântul. Scris sau rostit este de cele mai multe ori căutat, ales
Jurnalistul foloseşte şi citatele pentru a argumenta cele cu grijă pentru ca prin ei jurnalistul să poată găsi drumul cel
afirmate de el, acestea având configuraţia celor folosite în ştirea mai scurt către public, iar percepţia acestuia să fie cât mai
radio. corectă. în presă sau audio-vizual jurnalistul rămâne acelaşi
Informaţiile prezentate în materialul redactat de jurnalist doar în aparenţă. în realitate diferenţele sunt evidente. în presă
pot fi ierarhizate conform regulilor prevăzute pentru un jurnal jurnalistul are de cele mai multe ori timpul necesar pentru a
de ştiri, subiectele din zona socialului şi a politicului, fiind de concepe, la masa sa de lucru, un text clar, asupra căruia poate
o mai mare importanţă, pot fi plasate la început, iar cele din reveni cu corecţii, pe când în audio-vizual lucrurile se complică.
cultură şi sport, la sfârşitul materialului. Jurnalistul de radio sau de televiziune evoluează de cele mai
Revista presei capătă diferite forme la posturile de radio. multe ori în faţa publicului, vorbeşte cel mai adesea în direct,
Astfel, unele posturi de radio preferă să prezinte revista presei fără a avea un text în prealabil conceput, trimiţând în eter un
sub forma: „titlurile zilei" sau „prima pagină". Devine clar mesaj, la care nu mai poate aduce corecţii. Mă refer desigur la
faptul că şi consistenţa acestor tipuri de materiale este mult transmisiile directe, cu toate că există şi emisiuni înregistrate
mai redusă. Revista presei trebuie să se constituie într-un (folosite din ce în ce mai puţin), la care se lucrează înainte de
material consistent în informaţii şi argumente, de multe ori a fi difuzate şi care nu prezintă aceleaşi riscuri ca cele transmise
ascultătorului fiindu-i suficientă informaţia primită de la radio. în direct.
T e l e v i z i u n e a are marele avantaj că prezintă sunet şi
imagine, impactul fiind mult mai mare, pe când radioul se
foloseşte numai de cuvânt şi sunet, iar sarcina jurnalistului de
radio devine mai dificilă.
Posturile de radio şi de televiziune au sesizat faptul că
trebuie sâ-şi adapteze programele în funcţie de particularităţi,
dar şi în funcţie de disponibilităţile de timp ale publicului,
astfel încât să se poată completa reciproc. în momentul în care
se î n r e g i s t r e a z ă un gol de a u d i e n ţ ă , creat prin m i g r a r e a
publicului către televiziune, radioul adaptează programele în
funcţie de acest fenomen, iar televiziunea procedează în acelaşi
fel. Am putea da un exemplu foarte simplu: jurnalele de ştiri
sunt transmise de majoritatea posturilor de televiziune mai mult
144 145